Capitolul ix - AUTORITĂŢILE DE REGLEMENTARE NAŢIONALE - Directiva 2009/72/CE/13-iul-2009 privind normele comune pentru piaţa internă a energiei electrice şi de abrogare a Directivei 2003/54/CE

Acte UE

Jurnalul Oficial 211L

Ieşit din vigoare
Versiune de la: 4 Iulie 2019
CAPITOLUL IX:AUTORITĂŢILE DE REGLEMENTARE NAŢIONALE
Art. 35: Desemnarea şi independenţa autorităţilor de reglementare
(1)Fiecare stat membru desemnează o singură autoritate de reglementare naţională la nivel naţional.
(2)Alineatul (1) din prezentul articol nu aduce atingere desemnării altor autorităţi de reglementare la nivel regional în statele membre, cu condiţia să existe, în scopuri de reprezentare şi de contact la nivel comunitar, un reprezentant de rang înalt în cadrul Consiliului autorităţilor de reglementare al agenţiei, în conformitate cu articolul 14 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 713/2009.
(3)Prin derogare de la alineatul (1) din prezentul articol, un stat membru poate numi autorităţi de reglementare pentru sistemele de dimensiuni reduse, într-o regiune separată din punct de vedere geografic al cărei consum pe anul 2008 a reprezentat mai puţin de 3 % din consumul total al statului membru din care face parte. Această derogare nu aduce atingere numirii unui reprezentant de rang înalt, în scopuri de reprezentare şi de contact la nivel comunitar în cadrul Consiliului autorităţilor de reglementare al agenţiei în conformitate cu articolul 14 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 713/2009.
(4)Statele membre garantează independenţa autorităţilor de reglementare şi se asigură că acestea îşi exercită competenţele în mod imparţial şi transparent. În acest scop, statul membru se asigură că, atunci când îşi îndeplinesc atribuţiile de reglementare care le revin în temeiul prezentei directive şi al legislaţiei în domeniu, autorităţile de reglementare:
a)sunt distincte din punct de vedere juridic şi independente din punct de vedere funcţional de orice altă entitate publică sau privată;
b)se asigură că personalul lor şi persoanele cu funcţie de conducere din cadrul lor:
(i)acţionează în mod independent de orice interes de piaţă; precum şi
(ii)nu solicită şi nu acceptă instrucţiuni directe din partea niciunui guvern sau a niciunei entităţi publice sau private în îndeplinirea atribuţiilor de reglementare care le revin. Această cerinţă nu aduce atingere unei cooperări strânse, după caz, cu alte autorităţi naţionale competente sau orientărilor de politică generală elaborate de guvern, care nu au legătură cu atribuţiile de reglementare menţionate la articolul 37.
(5)În scopul de a proteja independenţa autorităţilor de reglementare, statele membre se asigură, în special, că:
a)autorităţile de reglementare pot lua decizii autonome, independent de orice alt organism politic, au alocări bugetare anuale separate cu autonomie în execuţia bugetului alocat şi dispun de resursele umane şi financiare necesare pentru îndeplinirea atribuţiilor lor, şi
b)membrii consiliului de administraţie al autorităţii de reglementare sau, în absenţa acestuia, persoanele cu cele mai înalte funcţii de conducere în cadrul autorităţii de reglementare sunt numite pentru un mandat fix de cinci până la şapte ani, care poate fi reînnoit o singură dată.
În ceea ce priveşte litera b) de la primul paragraf, statele membre se asigură că există un sistem de rotaţie corespunzător pentru consiliul de administraţie sau pentru persoanele cu funcţiile cele mai înalte de conducere. Membrii consiliului de administraţie sau, în absenţa acestuia, persoanele cu cele mai înalte funcţii de conducere pot fi eliberate din funcţie în cursul mandatului lor numai în cazul în care nu mai îndeplinesc condiţiile prevăzute de prezentul articol sau în cazul în care au comis o abatere în conformitate cu dreptul intern.
Art. 36: Obiectivele generale ale autorităţilor de reglementare
În îndeplinirea atribuţiilor de reglementare prevăzute de prezenta directivă, autorităţile de reglementare iau toate măsurile rezonabile în vederea realizării următoarelor obiective în cadrul atribuţiilor şi competenţelor prevăzute la articolul 37, în cooperare strânsă, după caz, cu alte autorităţi naţionale competente, inclusiv cu autorităţile din domeniul concurenţei, şi fără a aduce atingere competenţelor acestora:
a)promovarea, în cadrul Comunităţii, în strânsă cooperare cu Agenţia pentru cooperarea autorităţilor de reglementare din domeniul energiei, cu autorităţile de reglementare ale altor state membre şi cu Comisia, a unei pieţe interne a energiei electrice sigure, competitive şi durabile din punct de vedere al mediului, precum şi a unei deschideri efective a pieţei în beneficiul tuturor clienţilor şi furnizorilor din Comunitate, precum şi garantarea condiţiilor adecvate pentru funcţionarea eficientă şi sigură a reţelelor de energie electrică, având în vedere obiectivele pe termen lung;
b)dezvoltarea, în cadrul Comunităţii, a unor pieţe regionale competitive şi funcţionale, în vederea realizării obiectivului prevăzut la litera (a);
c)eliminarea restricţiilor privind comerţul cu energie electrică între statele membre, inclusiv a celor privind dezvoltarea unor capacităţi transfrontaliere de transport corespunzătoare pentru a satisface cererile şi a îmbunătăţi integrarea pieţelor naţionale, ceea ce ar putea facilita fluxurile de energie electrică pe întreg teritoriul Comunităţii;
d)depunerea de eforturi pentru a realiza, în cel mai rentabil mod, dezvoltarea unor sisteme sigure, fiabile, eficiente şi nediscriminatorii, orientate către consumator, precum şi promovarea caracterului adecvat al sistemelor şi, în conformitate cu obiectivele generale de politică în domeniul energiei, promovarea eficienţei energetice şi a integrării producerii la scară redusă şi la scară largă de energie electrică din surse de energie regenerabile, precum şi a producerii distribuite, atât în reţelele de transport, cât şi în cele de distribuţie;
e)facilitarea accesului la reţea al noilor capacităţi de producţie, în special prin eliminarea obstacolelor care ar putea împiedica accesul noilor intraţi pe piaţă şi al energiei electrice din surse regenerabile;
f)garantarea acordării de stimulente corespunzătoare operatorilor de sistem şi utilizatorilor de sistem, atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung, pentru a spori eficienţa în ceea ce priveşte performanţa sistemelor, precum şi integrarea pe piaţă;
g)garantarea unor avantaje pentru consumatori de pe urma funcţionării eficiente a pieţelor interne, promovarea concurenţei efective şi sprijinirea asigurării protecţiei consumatorilor;
h)sprijinirea atingerii unor standarde ridicate ale serviciului universal şi public în domeniul furnizării energiei electrice, contribuind la protejarea clienţilor vulnerabili şi la compatibilitatea proceselor necesare de schimb de date pentru migrarea clienţilor.
Art. 37: Atribuţiile şi competenţele autorităţilor de reglementare
(1)Autorităţile de reglementare au următoarele atribuţii:
a)să stabilească sau să aprobe, conform unor criterii transparente, tarife de transport sau de distribuţie sau metodologiile pentru acestea;
b)să asigure respectarea de către operatorii de transport şi de distribuţie, precum şi, atunci când este cazul, de către proprietarii de sisteme electrice şi de către orice întreprindere din domeniul energiei electrice, a obligaţiilor care le revin în temeiul prezentei directive şi în temeiul legislaţiei comunitare relevante, inclusiv în ceea ce priveşte aspectele transfrontaliere;
c)să coopereze, în ceea ce priveşte aspectele transfrontaliere, cu autoritatea sau autorităţile de reglementare din statele membre implicate şi cu agenţia;
d)să respecte şi să pună în aplicare toate deciziile relevante, cu forţă juridică obligatorie, ale agenţiei şi ale Comisiei;
e)să prezinte autorităţilor competente din statele membre, agenţiei şi Comisiei rapoarte anuale cu privire la modul de îndeplinire a atribuţiilor lor şi la activităţile desfăşurate. Aceste rapoarte prezintă măsurile luate şi rezultatele obţinute în ceea ce priveşte fiecare dintre atribuţiile menţionate la prezentul articol;
f)să garanteze lipsa subvenţiilor încrucişate între activităţile de transport, distribuţie şi furnizare;
g)să monitorizeze planurile de investiţii ale operatorilor de transport şi de sistem şi să furnizeze în raportul său anual o evaluare a acestor planuri de investiţii din punctul de vedere al concordanţei lor cu planul la nivel comunitar de dezvoltare a reţelei menţionat la articolul 8 alineatul (3) litera b) din Regulamentul (CE) nr. 714/2009; o astfel de evaluare poate include recomandări de modificare a acestor planuri de investiţii;
h)să monitorizeze respectarea normelor de siguranţă şi fiabilitate a reţelei şi să revizuiască performanţelor lor anterioare, precum şi să stabilească sau să aprobe standardele şi cerinţele de calitate a serviciilor şi a furnizării sau să contribuie la realizarea acestui obiectiv împreună cu alte autorităţi competente;
i)să monitorizeze nivelul de transparenţă, inclusiv al preţurilor angro, garantând respectarea de către întreprinderile din domeniul energiei electrice a obligaţiilor referitoare la transparenţă;
j)să monitorizeze gradul şi eficienţa deschiderii pieţelor şi a concurenţei la nivelul comerţului angro şi cu amănuntul, inclusiv în ceea ce priveşte bursele de energie electrică, preţurile pentru clienţii casnici, inclusiv sistemele de plată anticipată, tarifele percepute la migrarea către un alt furnizor, tarifele de deconectare, executarea serviciilor de întreţinere şi tarifele percepute pentru acestea şi plângerile înaintate de clienţii casnici, precum şi orice denaturare sau restricţionare a concurenţei, şi să furnizeze toate informaţiile relevante şi să prezinte toate situaţiile relevante autorităţilor competente din domeniul concurenţei;
k)să monitorizeze apariţia unor practici contractuale restrictive, inclusiv a unor clauze privind exclusivitatea, care ar putea împiedica clienţii necasnici de mari dimensiuni să încheie contracte simultan cu mai mulţi furnizori sau pot restrânge posibilitatea acestora de a face această alegere, informând, dacă este cazul, autorităţile naţionale din domeniul concurenţei cu privire la astfel de practici;
l)să respecte libertatea contractuală în materie de contracte de furnizare întreruptibilă, precum şi în materie de contracte pe termen lung cu condiţia ca acestea să fie compatibile cu dreptul comunitar şi să respecte politicile comunitare;
m)să monitorizeze perioadele de timp necesare operatorilor de transport şi de distribuţie pentru racordări şi reparaţii;
n)să contribuie, împreună cu alte autorităţi competente, la asigurarea eficacităţii şi aplicării măsurilor de protecţie a consumatorilor, inclusiv a celor cuprinse în anexa I;
o)să publice cel puţin o dată pe an recomandări cu privire la conformitatea preţurilor de furnizare cu dispoziţiile articolului 3 şi să le transmită autorităţilor din domeniul concurenţei, dacă este cazul;
p)să garanteze accesul la datele privind consumul clienţilor, aplicarea cu titlu opţional a unui format uşor de înţeles armonizat la nivel naţional pentru datele privind consumul, precum şi accesul prompt al tuturor consumatorilor la astfel de date în temeiul literei h) din anexa I;
q)să monitorizeze punerea în aplicare a normelor referitoare la rolurile şi responsabilităţile operatorilor de transport şi de sistem, ale operatorilor de distribuţie, ale furnizorilor, ale clienţilor şi ale altor actori de pe piaţă, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 714/2009;
r)să monitorizeze investiţiile în capacităţile de producere în raport cu siguranţa alimentării;
s)să monitorizeze cooperarea tehnică între operatorii de transport şi de sistem din Comunitate şi cei din ţările terţe;
t)să monitorizeze punerea în aplicare a măsurilor de salvgardare, astfel cum sunt prevăzute la articolul 42; şi
u)să sprijine compatibilitatea proceselor de schimb de date pentru cele mai importante procese de piaţă la nivel regional.
(2)Atribuţiile de monitorizare prevăzute la alineatul (1) pot fi îndeplinite de alte autorităţi decât autorităţile de reglementare, în cazul în care un stat membru prevede acest lucru. În acest caz, informaţiile obţinute ca urmare a monitorizării sunt puse la dispoziţia autorităţilor de reglementare în cel mai scurt timp posibil.
În îndeplinirea atribuţiilor prevăzute la alineatul (1), autorităţile de reglementare se consultă, după caz, cu operatorii de transport şi de sistem şi colaborează îndeaproape cu alte autorităţi naţionale competente, după caz, fără a aduce atingere caracterului independent şi competenţelor specifice ale acestora şi respectând principiile unei mai bune reglementări.
Orice aprobare acordată de o autoritate de reglementare sau de către agenţie în temeiul prezentei directive nu aduce atingere exercitării justificate în viitor a oricărei competenţe de către autoritatea de reglementare, în temeiul prezentului articol, sau oricărei sancţiuni impuse de alte autorităţi competente sau de Comisie.
(3)Pe lângă atribuţiile care le revin în temeiul alineatului (1) din prezentul articol, în cazul desemnării, în temeiul articolului 13, a unui operator de sistem independent, autorităţile de reglementare:
a)monitorizează respectarea de către proprietarul sistemului de transport şi de către operatorul de sistem independent a obligaţiilor care le revin în temeiul prezentului articol şi dispune aplicarea de sancţiuni în caz de nerespectare, în conformitate cu alineatul (4) litera d);
b)monitorizează relaţiile şi schimburile de informaţii dintre proprietarul sistemului de transport şi operatorul de sistem independent, în vederea garantării respectării de către acesta din urmă a obligaţiilor sale şi, în special, aprobă contracte şi acţionează ca autoritate de soluţionare a litigiilor între operatorul de sistem independent şi proprietarul sistemului de transport cu privire la plângerile înaintate de oricare dintre aceştia, în conformitate cu alineatul (11);
c)fără a aduce atingere procedurii prevăzute la articolul 13 alineatul (2) litera c), aprobă, în cazul primului plan de dezvoltare a reţelei prevăzut pentru zece ani, planul de investiţii şi planul multianual de dezvoltare a reţelei, prezentate în fiecare an de către operatorul de sistem independent;
d)se asigură că tarifele de acces la reţea percepute de operatorii de sistem independenţi cuprind o redevenţă pentru proprietarul sau proprietarii reţelei, care asigură o compensaţie corespunzătoare pentru activele reţelei şi pentru orice investiţii noi în cadrul acesteia, cu condiţia ca acestea să fie aplicate în mod economic şi eficient;
e)au dreptul de a desfăşura inspecţii, inclusiv inspecţii neanunţate, la sediul proprietarului de sistem de transport şi la sediul operatorului de sistem independent; precum şi
f)monitorizează utilizarea veniturilor rezultate din gestionarea congestiilor percepute de către operatorul de sistem independent în conformitate cu articolul 16 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 714/2009.
(4)Statele membre se asigură că autorităţilor de reglementare le sunt conferite competenţele care să le permită să îşi îndeplinească în mod eficient şi rapid atribuţiile prevăzute la alineatele (1), (3) şi (6). În acest scop, autorităţile de reglementare au cel puţin următoarele competenţe:
a)să emită decizii obligatorii pentru întreprinderile din domeniul energiei electrice;
b)să desfăşoare investigaţii cu privire la funcţionarea pieţelor energiei electrice, precum şi să decidă şi să impună orice măsuri proporţionale necesare pentru promovarea unei concurenţe efective şi pentru asigurarea unei funcţionări
corespunzătoare a pieţei. După caz, autorităţile de reglementare au, de asemenea, competenţa de a coopera cu autoritatea naţională din domeniul concurenţei şi cu autorităţile de reglementare a pieţei financiare sau cu Comisia în desfăşurarea de investigaţii în domeniul dreptului concurenţei;
c)să solicite întreprinderilor din domeniul energiei electrice toate informaţiile relevante pentru îndeplinirea atribuţiilor lor, inclusiv justificări pentru orice refuz de a acorda acces terţilor, precum şi orice informaţii privind măsurile necesare pentru consolidarea reţelei;
d)să impună sancţiuni eficace, proporţionale şi cu efect de descurajare asupra întreprinderilor din domeniul energiei electrice care nu îşi respectă obligaţiile care le revin în temeiul prezentei directive sau al oricărei decizii relevante şi cu forţă juridică obligatorie a autorităţii de reglementare sau a agenţiei, sau să propună unei instanţe competente să impună astfel de sancţiuni. Aceasta include competenţa de a impune sau de a propune impunerea de sancţiuni de până la 10 % din cifra de afaceri anuală a operatorului de transport şi de sistem asupra operatorului de transport şi de sistem sau de până 10 % din cifra de afaceri anuală asupra întreprinderii integrate vertical, după caz, pentru nerespectarea obligaţiilor respective care le revin în temeiul prezentei directive; precum şi
e)să deţină drepturi corespunzătoare pentru desfăşurarea de investigaţii şi competenţele aferente în legătură cu soluţionarea litigiilor, în conformitate cu alineatele (11) şi (12).
(5)Pe lângă atribuţiile şi competenţele care le revin în temeiul alineatelor (1) şi (4) din prezentul articol, în cazul desemnării, în temeiul capitolului V, a unui operator de sistem independent, autorităţilor de reglementare le vor fi conferite cel puţin următoarele atribuţii şi competenţe:
a)să dispună aplicarea de sancţiuni, în conformitate cu alineatul (4) litera d), în caz de practici discriminatorii în favoarea întreprinderii integrate vertical;
b)să monitorizeze schimburile de informaţii între operatorul de transport şi de sistem şi întreprinderea integrată vertical pentru a garanta respectarea de către operatorul de transport şi de sistem a obligaţiilor sale;
c)să acţioneze ca o autoritate de soluţionare a litigiilor între întreprinderea integrată vertical şi operatorul de transport şi de sistem cu privire la plângerile înaintate de oricare dintre aceştia, în conformitate cu alineatul (11);
d)să monitorizeze relaţiile comerciale şi financiare, inclusiv împrumuturile, dintre întreprinderea integrată vertical şi operatorul de transport şi de sistem;
e)să aprobe toate acordurile comerciale şi financiare între întreprinderea integrată vertical şi operatorul de transport şi de sistem cu condiţia ca acestea să respecte condiţiile pieţei;
f)să solicite o justificare din partea întreprinderii integrate vertical atunci când este notificat de agentul de conformitate conform articolului 21 alineatul (4). Această justificare trebuie să includă, în special, dovezi privind faptul că nu a fost înregistrată nicio practică discriminatorie în avantajul întreprinderii integrate vertical;
g)să efectueze inspecţii, inclusiv inspecţii neanunţate, la sediul întreprinderii integrate vertical şi al operatorului de transport şi de sistem; precum şi
h)să atribuie toate sarcinile sau sarcini specifice operatorului de transport şi de sistem unui operator de sistem independent numit în conformitate cu articolul 13 în cazul unei încălcări repetate de către operatorul de transport şi de sistem a obligaţiilor care îi revin în temeiul directivei, în special în cazul unor practici discriminatorii repetate în beneficiul întreprinderii integrate vertical.
(6)Autorităţile de reglementare răspund de stabilirea sau aprobarea, cu suficient timp înainte de intrarea lor în vigoare, cel puţin a metodologiilor folosite pentru calcularea sau stabilirea clauzelor şi condiţiilor privind:
a)tarifele de conectare şi acces la reţelele naţionale, inclusiv tarifele de transport şi de distribuţie, sau metodologiile referitoare la acestea. Aceste tarifele sau metodologii permit efectuarea investiţiilor necesare în reţele într-un mod care să permită acestor investiţii să asigure funcţionarea continuă a reţelelor;
b)furnizarea de servicii de echilibrare care sunt realizate în modul cel mai economic posibil şi oferă stimulente corespunzătoare utilizatorilor de reţele pentru ca aceştia să echilibreze intrările şi ieşirile. Serviciile de echilibrare sunt furnizate într-un mod corect şi nediscriminatoriu şi se întemeiază pe criterii obiective.
c)accesul la infrastructurile transfrontaliere, inclusiv procedurile de alocare de capacitate şi de gestionare a congestiei.
(7)Metodologiile sau clauzele şi condiţiile menţionate la alineatul (6) sunt publicate.
(8)La stabilirea sau aprobarea tarifelor sau a metodologiilor şi a serviciilor de echilibrare, autorităţile de reglementare se asigură că operatorilor de transport şi de sistem şi de distribuţie li se acordă stimulente corespunzătoare, atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung, în scopul de a spori eficienţa, de a îmbunătăţi integrarea pe piaţă şi siguranţa alimentării şi de a sprijini activităţile de cercetare aferente.
(9)Autorităţile de reglementare monitorizează gestionarea congestiei în cadrul sistemelor naţionale de energie electrică, inclusiv interconexiunile, şi punerea în aplicare a normelor de gestionare a congestiei. În acest sens, operatorii de transport şi de sistem sau operatorii de piaţă prezintă autorităţilor de reglementare naţionale normele lor de gestionare a congestiei, inclusiv cele de atribuire a capacităţilor. Autorităţile de reglementare naţionale pot cere modificări ale acestor norme.
(10)Autorităţile de reglementare au competenţa de a solicita operatorilor de transport şi de distribuţie ca, în cazul în care este necesar, să modifice clauzele şi condiţiile, inclusiv tarifele sau metodologiile menţionate la prezentul articol, în scopul de a asigura proporţionalitatea acestora, precum şi aplicarea lor într-un mod nediscriminatoriu. În cazul unor întârzieri în ceea ce priveşte stabilirea tarifelor de transport şi distribuţie, autorităţile de reglementare sunt împuternicite să stabilească sau să aprobe tarife sau metodologii de transport şi distribuţie provizorii şi să adopte măsurile compensatorii corespunzătoare, dacă tarifele sau metodologiile finale se abat de la aceste tarife sau metodologii provizorii.
(11)Orice parte care depune o plângere împotriva unui operator de transport şi de sistem sau de distribuţie referitoare la obligaţiile care revin operatorului în temeiul prezentei directive poate înainta această plângere autorităţii de reglementare care, acţionând ca autoritate de soluţionare a litigiilor, emite o decizie în termen de două luni de la data primirii plângerii. Acest termen poate fi prelungit cu două luni în cazul în care autoritatea de reglementare are nevoie de informaţii suplimentare. Acest termen extins poate fi prelungit în continuare cu acordul reclamantului. Decizia autorităţii de reglementare produce efecte obligatorii până la o eventuală hotărâre contrarie pronunţată în urma unei căi de atac.
(12)Orice parte care se consideră lezată şi care are dreptul de a contesta o decizie privind metodologiile luată în temeiul prezentului articol sau, în cazul în care autorităţile de reglementare au obligaţia de a se consulta, o decizie privind metodologiile sau tarifele propuse, poate să depună o contestaţie în vederea revizuirii respectivei decizii sau propuneri de decizie, în termen de maximum două luni de la publicarea acesteia sau într-un termen mai scurt prevăzut de statele membre. Contestaţia nu are efect suspensiv.
(13)Statele membre creează mecanisme eficiente şi adecvate de reglementare, de control şi de asigurare a transparenţei, în scopul evitării abuzurilor de poziţie dominantă, în special în detrimentul consumatorilor, cât şi a oricăror practici agresive. Aceste mecanisme iau în considerare dispoziţiile tratatului, în special cele ale articolului 82.
(14)Statele membre se asigură că sunt luate măsurile corespunzătoare, inclusiv măsuri administrative sau penale în conformitate cu dreptul lor naţional, împotriva persoanelor fizice sau juridice care se fac vinovate de nerespectarea normelor privind confidenţialitatea impuse de prezenta directivă.
(15)Plângerile menţionate la alineatele (11) şi (12) nu aduc atingere exercitării dreptului de a introduce o cale de atac în temeiul legislaţiei comunitare şi/sau naţionale.
(16)Deciziile luate de autorităţile de reglementare sunt pe deplin întemeiate şi motivate pentru a permite controlul judiciar. Deciziile sunt disponibile publicului, păstrându-se confidenţialitatea informaţiilor sensibile din punct de vedere comercial.
(17)Statele membre asigură existenţa la nivel naţional a mecanismelor adecvate care să garanteze că partea afectată de o decizie a autorităţii de reglementare are dreptul de a introduce o cale de atac în faţa unui organism independent de orice parte afectată şi de orice guvern.
Art. 38: Regimul de reglementare cu privire la aspectele transfrontaliere
(1)Autorităţile de reglementare cooperează îndeaproape şi se consultă între ele, furnizându-şi reciproc, precum şi agenţiei, toate informaţiile necesare îndeplinirii atribuţiilor care le revin în temeiul prezentei directive. În ceea ce priveşte schimbul de informaţii, autoritatea destinatară garantează respectarea aceluiaşi nivel de confidenţialitate ca cel impus autorităţii emitente.
(2)Autorităţile de reglementare cooperează cel puţin la nivel regional în scopul:
a)de a încuraja crearea de mecanisme operaţionale necesare pentru a permite o gestionare optimă a reţelei, de a promova bursele comune de energie electrică şi alocarea capacităţii de interconexiune transfrontalieră, precum şi de a permite un nivel adecvat al capacităţii de interconexiune, inclusiv prin intermediul unor noi interconectări, în interiorul regiunii şi între regiuni, permiţând astfel dezvoltarea unei concurenţe efective şi îmbunătăţirea siguranţei alimentării cu energie, fără a face discriminări între întreprinderile furnizoare din diferite state membre;
b)de a coordona dezvoltarea tuturor codurilor de reţea pentru operatorii de transport şi de sistem vizaţi şi pentru alţi participanţi de pe piaţă, şi
c)de a coordona dezvoltarea normelor privind gestionarea congestiei.
(3)Autorităţile de reglementare naţionale au dreptul de a încheia acorduri de cooperare între ele, pentru a favoriza cooperarea în domeniul reglementării.
(4)Acţiunile menţionate la alineatul (2) se desfăşoară, după caz, în colaborare strânsă cu alte autorităţi naţionale competente şi fără a aduce atingere competenţelor specifice ale acestora.
(5)Comisia poate adopta linii directoare cu privire la limitele atribuţiilor autorităţilor de reglementare de a coopera între ele, precum şi cu agenţia. Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesenţiale ale prezentei directive, prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 46 alineatul (2).
Art. 39: Conformitatea cu liniile directoare
(1)Orice autoritate de reglementare, precum şi Comisia, pot solicita avizul agenţiei cu privire la conformitatea unei decizii luate de o autoritate de reglementare cu liniile directoare menţionate în prezenta directivă sau în Regulamentul (CE) nr. 714/2009.
(2)Agenţia îşi prezintă avizul atât autorităţii de reglementare care l-a solicitat sau, respectiv, Comisiei, cât şi autorităţii de reglementare care a luat decizia în cauză, în termen de trei luni de la data primirii solicitării de aviz.
(3)În cazul în care autoritatea de reglementare care a luat decizia nu se conformează avizului agenţiei în termen de patru luni de la data primirii avizului, agenţia informează Comisia cu privire la acest fapt.
(4)Orice autoritate de reglementare poate informa Comisia, în cazul în care consideră că o decizie relevantă pentru comerţul transfrontalier, luată de o altă autoritate de reglementare, nu este conformă cu liniile directoare menţionate în prezenta directivă sau în Regulamentul (CE) nr. 714/2009, în termen de două luni de la data deciziei respective.
(5)În cazul în care, fie în termen de două luni după ce a fost informată de către agenţie, în conformitate cu alineatul (3), ori de către o autoritate de reglementare, în conformitate cu alineatul (4), fie din proprie iniţiativă, în termen de trei luni de la data deciziei, Comisia consideră ca respectiva decizie a autorităţii de reglementare ridică îndoieli majore în ceea ce priveşte compatibilitatea cu liniile directoare menţionate în prezenta directivă sau în Regulamentul (CE) nr. 714/2009, Comisia poate decide examinarea mai detaliată a cazului. Într-o astfel de situaţie, Comisia invită autoritatea de reglementare şi părţile la procedură să îşi prezinte observaţiile.
(6)În cazul în care Comisia a decis examinarea mai detaliată a cazului, în termen de maxim patru luni de la data deciziei respective, Comisia emite o decizie finală:
a)de a nu ridica obiecţii împotriva deciziei autorităţii de reglementare; sau
b)de a solicita autorităţii de reglementare în cauză să îşi retragă decizia, pe motiv că liniile directoare nu au fost respectate.
(7)În cazul în care Comisia nu a luat o decizie de examinare mai detaliată a cazului sau nu a luat o decizie finală în termenele prevăzute la alineatele (5) şi, respectiv, (6), se consideră că nu a ridicat obiecţii împotriva deciziei autorităţii de reglementare.
(8)Autoritatea de reglementare se conformează, în termen de două luni, deciziei Comisiei de retragere a deciziei şi informează Comisia în consecinţă.
(9)Comisia poate adopta linii directoare care să stabilească detaliile procedurii care trebuie urmată în vederea punerii în aplicare a prezentului articol. Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesenţiale ale prezentei directive, prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 46 alineatul (2).
Art. 40: Evidenţa datelor
(1)Statele membre solicită întreprinderilor de furnizare să păstreze la dispoziţia autorităţilor naţionale inclusiv a autorităţilor de reglementare naţionale, a autorităţilor naţionale din domeniul concurenţei şi a Comisiei, timp de cel puţin cinci ani, în scopul îndeplinirii atribuţiilor care le revin, datele relevante cu privire la toate tranzacţiile din cadrul contractelor de furnizare de energie electrică şi al instrumentelor derivate din domeniul energiei electrice încheiate cu clienţi angro şi cu operatori de transport şi de sistem.
(2)Aceste date cuprind informaţii privind caracteristicile tranzacţiilor relevante, cum ar fi durata, regulile privind livrarea şi decontarea, cantitatea, datele şi termenele de executare, preţurile tranzacţiei, mijloacele de identificare ale clientului angro în cauză, precum şi informaţii specifice privind toate contractele de furnizare a energiei electrice şi toate instrumentele derivate din domeniul energiei electrice nedecontate.
(3)Autoritatea de reglementare poate decide să pună la dispoziţia participanţilor pe piaţă elemente ale acestor informaţii, cu condiţia ca informaţiile sensibile din punct de vedere comercial referitoare la anumiţi actori de pe piaţă sau la anumite tranzacţii să nu fie divulgate. Prezentul alineat nu se aplică cu privire la informaţiile despre instrumente financiare care intră în sfera de aplicare a Directivei 2004/39/CE.
(4)Pentru a asigura punerea uniformă în aplicare a prezentului articol, Comisia poate adopta linii directoare care să definească metodele şi modalităţile de păstrare a datelor, precum şi formatul şi conţinutul acestor date. Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesenţiale ale prezentei directive, prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 46 alineatul (2).
(5)În ceea ce priveşte tranzacţiile din cadrul instrumentelor derivate din domeniul energiei electrice încheiate de întreprinderile de furnizare cu clienţi angro şi cu operatori de transport şi de sistem, prezentul articol se aplică numai după adoptarea, de către Comisie, a liniilor directoare menţionate la alineatul (4).
(6)Dispoziţiile prezentului articol nu creează obligaţii suplimentare faţă de autorităţile menţionate la alineatul (1) pentru entităţile care intră în sfera de aplicare a Directivei 2004/39/CE.
(7)În cazul în care autorităţile menţionate la alineatul (1) au nevoie de acces la datele păstrate de entităţile care intră în domeniul de aplicare a Directivei 2004/39/CE, autorităţile responsabile în temeiul respectivei directive furnizează autorităţilor respective datele solicitate.