Capitolul ii - NORME GENERALE DE ORGANIZARE A SECTORULUI - Directiva 2009/72/CE/13-iul-2009 privind normele comune pentru piaţa internă a energiei electrice şi de abrogare a Directivei 2003/54/CE
Acte UE
Jurnalul Oficial 211L
Ieşit din vigoare Versiune de la: 4 Iulie 2019
CAPITOLUL II:NORME GENERALE DE ORGANIZARE A SECTORULUI
Art. 3: Obligaţiile de serviciu public şi protecţia consumatorului
(1)Pe baza organizării lor instituţionale şi cu respectarea principiului subsidiarităţii, statele membre se asigură că, fără a aduce atingere alineatului (2), întreprinderile din domeniul energiei electrice funcţionează în conformitate cu principiile prezentei directive, în vederea realizării unei pieţe de energie electrică concurenţiale, sigure şi durabile din punctul de vedere al protecţiei mediului, şi se abţin de la orice discriminare în ceea ce priveşte drepturile sau obligaţiile acestor întreprinderi.
(2)Ţinând seama pe deplin de dispoziţiile relevante din tratat, în special articolul 86, statele membre pot impune întreprinderilor din sectorul energiei electrice, în interesul economic general, obligaţii de serviciu public referitoare la siguranţă, inclusiv siguranţa alimentării, regularitatea, calitatea şi preţul furnizărilor, precum şi protecţia mediului, inclusiv eficienţa energetică, energia din surse regenerabile şi protecţia climei. Aceste obligaţii sunt clar definite, transparente, nediscriminatorii şi uşor de verificat şi garantează întreprinderilor de energie electrică comunitare accesul egal la consumatorii naţionali. În ceea ce priveşte siguranţa alimentării şi gestionarea orientată către eficienţă energetică şi satisfacerea cererii, precum şi în vederea realizării obiectivelor de protecţie a mediului şi a obiectivelor privind energia din surse regenerabile menţionate la prezentul alineat, statele membre pot pune în aplicare o planificare pe termen lung, luând în considerare posibilitatea accesului la sistem al terţilor.
(3)Statele membre garantează că toţi clienţii casnici şi, atunci când consideră adecvat, micile întreprinderi (adică întreprinderile cu mai puţin de 50 de salariaţi şi o cifră de afaceri anuală sau un bilanţ care nu depăşeşte 10 milioane de euro) beneficiază de serviciile universale, şi anume de dreptul de a li se furniza, pe teritoriul lor, energie electrică de o calitate bine definită, la preţuri rezonabile, transparente, uşor comparabile şi nediscriminatorii. Pentru a asigura furnizarea de servicii universale, statele membre pot numi un furnizor de ultimă opţiune. Statele membre impun companiilor de distribuţie obligaţia de a conecta clienţii la reţeaua lor pe baza unor condiţii şi tarife stabilite în conformitate cu procedura definită la articolul 37 alineatul (6). Prezenta directivă nu împiedică în nici un fel statele membre să consolideze poziţia pe piaţă a consumatorilor casnici, mici şi mijlocii, prin promovarea posibilităţilor de regrupare voluntară în vederea reprezentării acestei categorii de consumatori.
Primul paragraf al acestui alineat este pus în aplicare într-un mod transparent şi nediscriminatoriu şi nu împiedică deschiderea pieţei prevăzută la articolul 33.
(4)Statele membre garantează tuturor clienţilor dreptul de a-şi procura energie electrică de la un furnizor, indiferent de statul membru în care este înregistrat furnizorul, cu condiţia ca acesta din urmă să fie de acord şi să respecte normele aplicabile de comercializare şi de echilibrare. În acest sens, statele membre iau toate măsurile necesare pentru a garanta că procedurile administrative nu sunt discriminatorii faţă de întreprinderile de furnizare înregistrate deja în alt stat membru.
(5)Statele membre garantează că:
a)în situaţia în care un client doreşte să schimbe furnizorul, cu respectarea condiţiilor contractuale, modificarea este realizată de către operatorul (operatorii) în cauză în termen de trei săptămâni, precum şi
b)consumatorii au dreptul de a primi toate datele pertinente privind consumul.
Statele membre se asigură că drepturile menţionate la literele a) şi b) sunt acordate tuturor consumatorilor într-un mod nediscriminatoriu în ceea ce priveşte costurile, efortul sau timpul.
(6)Acordarea de compensaţii financiare, alte forme de compensare sau drepturi exclusive de către un stat membru în vederea îndeplinirii obligaţiilor prevăzute la alineatele (2) şi (3) se realizează într-un mod nediscriminatoriu şi transparent.
(7)Statele membre iau măsurile corespunzătoare pentru protecţia clienţilor finali, garantând, în special, protecţia adecvată a clienţilor vulnerabili. În acest context, fiecare stat membru defineşte conceptul de clienţi vulnerabili care poate face referire la sărăcia energetică şi, printre altele, la interzicerea deconectării acestor clienţi în situaţii critice. Statele membre garantează că se aplică drepturile şi obligaţiile în ceea ce priveşte clienţii vulnerabili. În special, acestea iau măsuri pentru protecţia clienţilor finali din zonele îndepărtate. Statele membre garantează un nivel înalt de protecţie a consumatorilor, în special în ceea ce priveşte transparenţa condiţiilor contractuale, a informaţiilor generale şi a mecanismelor de soluţionare a litigiilor. Statele membre asigură faptul că un client eligibil îşi poate schimba efectiv şi cu uşurinţă furnizorul. Cel puţin în ceea ce priveşte clienţii casnici, aceste măsuri le includ pe cele prevăzute la anexa I.
(8)Statele membre iau măsuri corespunzătoare, precum elaborarea de planuri naţionale de acţiune privind energia, prevederea de beneficii în sistemele de asigurări sociale pentru a garanta clienţilor vulnerabili alimentarea cu energia electrică necesară sau pentru a sprijini ameliorarea eficienţei energetice şi pentru a combate sărăcia energetică, acolo unde este cazul, inclusiv în contextul mai larg al sărăciei. Astfel de măsuri nu împiedică deschiderea efectivă a pieţei, prevăzută la articolul 3 3, sau funcţionarea pieţei şi sunt notificate Comisiei, după caz, în conformitate cu alineatul (15) din prezentul articol. Notificarea poate, de asemenea, să includă măsurile luate în cadrul sistemului general de asigurări sociale.
(9)Statele membre asigură faptul că furnizorii de energie electrică precizează, în factură sau în documentele anexate la aceasta, precum şi în materialele promoţionale puse la dispoziţia clienţilor finali:
a)contribuţia fiecărei surse de energie la totalitatea surselor de energie utilizate de către furnizor în anul precedent, în mod inteligibil, precum şi, la nivel naţional, într-un mod uşor de comparat;
b)cel puţin o trimitere la sursele de referinţă existente, cum ar fi paginile web, care pun la dispoziţia publicului informaţii despre impactul asupra mediului, cel puţin în ceea ce priveşte emisiile de CO2 şi deşeurile radioactive rezultate din producerea de energie electrică pornind de la totalitatea surselor de energie utilizate de către furnizor în anul precedent.
c)informaţiile privind drepturile şi căile de atac de care dispun în caz de litigiu.
În ceea ce priveşte literele a) şi b) din primul paragraf privind energia electrică obţinută prin intermediul unei burse de energie electrică sau importată de la o întreprindere situată în afara Comunităţii, pot fi folosite cifre agregate furnizate în cadrul bursei sau de către întreprinderea în cauză în cursul anului precedent.
Autoritatea de reglementare sau altă autoritate naţională competentă ia măsurile necesare pentru a garanta fiabilitatea informaţiilor oferite de către furnizori clienţilor lor, în temeiul prezentului articol, precum şi faptul că aceste informaţii sunt transmise, la nivel naţional, într-un mod clar comparabil.
(10)Statele membre iau măsurile pentru atingerea obiectivelor de coeziune economică şi socială, de siguranţă a alimentării şi de protecţie a mediului, care cuprind măsuri de gestionare orientată către eficienţă energetică şi satisfacerea cererii, precum şi de combatere a schimbărilor climatice, după caz. Aceste măsuri pot include, în special, oferirea de stimulente economice adecvate, folosindu-se, după caz, toate instrumentele existente la nivel naţional şi comunitar, pentru întreţinerea şi construirea infrastructurii de reţea necesare, inclusiv a capacităţii de interconexiune.
(11)În vederea promovării eficienţei energetice, statele membre sau, atunci când un stat membru a stabilit astfel, autoritatea de reglementare recomandă întreprinderilor din sectorul energiei electrice să optimizeze utilizarea energiei electrice, de exemplu, prin furnizarea de servicii de gestionare a energiei, prin elaborarea de formule inovatoare de stabilire a preţului sau prin introducerea de sisteme de măsurare şi de reţele inteligente, atunci când este cazul.
(12)Statele membre asigură crearea unor puncte unice de informare pentru a pune la dispoziţia consumatorilor toate informaţiile necesare cu privire la drepturile lor, legislaţia în vigoare şi la căile de soluţionare a litigiilor de care dispun în cazul unui dezacord. Astfel de puncte de informare pot face parte din punctele de informare generală a consumatorilor.
(13)Statele membre garantează că este înfiinţat un mecanism independent, de exemplu, un mediator pentru energie sau un organism pentru consumatori pentru tratarea eficientă a plângerilor şi soluţionarea extrajudiciară a litigiilor.
(14)Statele membre pot decide să nu aplice dispoziţiile articolelor 7, 8, 32 şi/sau 34, în măsura în care aplicarea acestora ar obstrucţiona realizarea, de drept sau de fapt, a obligaţiilor impuse întreprinderilor din domeniul energiei electrice în interesul economic general şi dezvoltarea comerţului nu ar fi afectată atât de mult încât să contravină intereselor Comunităţii. Interesele comunitare cuprind, între altele, concurenţa referitoare la clienţii eligibili, în conformitate cu prezenta directivă şi cu articolul 86 din tratat.
(15)La punerea în aplicare a prezentei directive, statele membre informează Comisia cu privire la toate măsurile adoptate pentru îndeplinirea obligaţiilor de serviciu universal şi de serviciu public, inclusiv protecţia consumatorului şi protecţia mediului, precum şi cu privire la posibilul lor efect asupra concurenţei pe plan naţional şi internaţional, indiferent dacă aceste măsuri necesită sau nu o derogare de la prezenta directivă. Statele membre notifică Comisia, la fiecare doi ani, cu privire la orice modificare adusă acestor măsuri, indiferent dacă respectivele modificări necesită sau nu o derogare de la prezenta directivă.
(16)Comisia stabileşte, după consultarea părţilor interesate relevante, inclusiv a statelor membre, a autorităţilor de reglementare naţionale, a organizaţiilor de consumatori, a întreprinderilor din sectorul energiei electrice, precum şi, ca urmare a progreselor înregistrate, a partenerilor sociali, o listă de control a consumatorului de energie clară şi concisă şi care oferă consumatorilor de energie informaţii practice referitoare la drepturilor lor. Statele membre garantează că furnizorii de energie electrică sau operatorii de distribuţie, în cooperare cu autoritatea de reglementare, iau măsurile necesare pentru a prezenta tuturor clienţilor lor un exemplar al listei consumatorului de energie şi pentru a garanta că aceasta este pusă la dispoziţia publicului.
Art. 4: Monitorizarea siguranţei în alimentarea cu energie
Statele membre asigură monitorizarea aspectelor privind siguranţa alimentării. Atunci când consideră oportun, statele membre pot delega această atribuţie autorităţilor de reglementare menţionate la articolul 35. O astfel de monitorizare se referă, în special, la echilibrul cerere/ofertă de pe piaţa naţională, la nivelul cererii viitoare prognozate şi capacitatea suplimentară avută în vedere, planificată sau în construcţie, la calitatea şi nivelul de întreţinere a reţelelor, precum şi la măsurile necesare pentru a se face faţă vârfurilor de cerere şi deficitului de alimentare a unuia sau mai multor furnizori. Autorităţile competente publică la fiecare doi ani, până la 31 iulie, un raport care să evidenţieze constatările făcute în monitorizarea acestor aspecte, precum şi orice măsuri luate sau preconizate în vederea abordării lor, şi înaintează imediat acest raport Comisiei.
Art. 5: Norme tehnice
Autorităţile de reglementare, în cazul în care statele membre au decis astfel, sau statele membre asigură definirea criteriilor tehnice de siguranţă, precum şi elaborarea şi publicarea normelor tehnice care stabilesc cerinţele tehnice minime de proiectare şi exploatare pentru conectarea la sistem a instalaţiilor de producere, a sistemelor de distribuţie, a echipamentelor consumatorilor care se conectează direct, a circuitelor de interconectare şi a liniilor directe. Aceste norme tehnice asigură interoperabilitatea sistemelor şi sunt obiective şi nediscriminatorii. Agenţia poate face recomandările corespunzătoare în vederea obţinerii compatibilităţii acestor norme, dacă este cazul. Aceste norme sunt notificate Comisiei în conformitate cu articolul 8 din Directiva 98/34/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 iunie 1998 de stabilire a unei proceduri pentru furnizarea de informaţii în domeniul standardelor şi reglementărilor tehnice şi al normelor privind serviciile societăţii informaţionale (1).
(1)JOL204, 21.7.1998, p. 37.
Art. 6: Promovarea cooperării regionale
(1)Statele membre, precum şi autorităţile de reglementare cooperează între ele în vederea integrării pieţelor lor naţionale cel puţin la unul sau mai multe niveluri regionale, ca un prim pas către liberalizarea totală a pieţei interne. În special, autorităţile de reglementare, în cazul în care statele membre au decis astfel, sau statele membre promovează şi facilitează cooperarea dintre operatorii de transport şi de sistem la nivel regional, inclusiv în ceea ce priveşte aspectele transfrontaliere, cu scopul de a crea o piaţă internă competitivă a energiei electrice, încurajează coerenţa cadrului juridic, de reglementare şi tehnic al acestora şi facilitează integrarea sistemelor izolate de energie electrică existente încă în prezent în Comunitate. Zonele geografice acoperite de această cooperare regională includ cooperarea în zonele geografice definite în conformitate cu articolul 12 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 714/2009. O astfel de cooperare poate să acopere alte zone geografice.
(2)Agenţia cooperează cu autorităţile de reglementare naţionale şi cu operatorii de transport şi de sistem pentru a asigura compatibilitatea cadrelor de reglementare între regiuni, în vederea creării unei pieţe interne competitive a energiei electrice. În cazul în care agenţia apreciază că sunt necesare norme obligatorii privind o astfel de cooperare, aceasta face recomandările corespunzătoare.
(3)În cursul punerii în aplicare a prezentei directive, statele membre se asigură că operatorii de transport şi de sistem posedă unul sau mai multe sisteme integrate la nivel regional, care acoperă două sau mai multe state membre, pentru alocarea capacităţilor şi verificarea siguranţei reţelei.
(4)În cazul în care operatorii de transport şi de sistem integraţi vertical participă la o întreprindere comună instituită pentru punerea în aplicare a unei astfel de cooperări, întreprinderea comună stabileşte şi pune în aplicare un program de conformitate care prezintă măsurile care trebuie luate pentru a se asigura excluderea practicilor discriminatorii şi anticoncurenţiale. Programul de conformitate enumeră obligaţiile specifice impuse angajaţilor pentru realizarea obiectivului de excludere a practicilor discriminatorii şi anticoncurenţiale. Programul este supus aprobării agenţiei. Respectarea programului este monitorizată independent de agenţii de conformitate ai operatorilor de transport şi de sistem din întreprinderea integrată vertical.