Conventie din 28-mai-1999 PENTRU UNIFICAREA ANUMITOR NORME REFERITOARE LA TRANSPORTUL AERIAN INTERNAŢIONAL (Conventia de la Montreal)
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial
În vigoare Versiune de la: 1 Ianuarie 2007
Conventie din 28-mai-1999 PENTRU UNIFICAREA ANUMITOR NORME REFERITOARE LA TRANSPORTUL AERIAN INTERNAŢIONAL (Conventia de la Montreal)
Dată act: 28-mai-1999
Emitent: Organisme Internationale
STATELE PĂRŢI LA PREZENTA CONVENŢIE,
RECUNOSCÂND importanta contribuţie a Convenţiei pentru unificarea anumitor norme privind transportul aerian internaţional, semnată la Varşovia în data de 12 octombrie 1929, în continuare denumită "Convenţia de la Varşovia", şi cea a altor instrumente conexe armonizării dreptului aerian internaţional privat,
RECUNOSCÂND necesitatea modernizării şi refacerii Convenţiei de la Varşovia şi a instrumentelor conexe,
RECUNOSCÂND importanţa asigurării protecţiei intereselor consumatorilor din transportul aerian internaţional şi necesitatea unei indemnizaţii echitabile bazate pe principiul reparaţiei,
REAFIRMÂND interesul de a asigura o evoluţie stabilă transportului aerian internaţional şi un flux constant de pasageri, bagaje şi mărfuri în conformitate cu principiile şi obiectivele din Convenţia privind aviaţia civilă internaţională adoptată la Chicago în data de 7 decembrie 1944,
CONVINSE că adoptarea unor măsuri colective de către state în vederea unei mai bune armonizări şi a codificării anumitor norme care reglementează transportul aerian internaţional este cel mai bun mijloc de realizare a unui echilibru echitabil al intereselor,
CONVIN DUPĂ CUM URMEAZĂ:
-****-
Art. 1: Domeniul de aplicare
(1)Prezenta convenţie se aplică transporturilor internaţionale de persoane, bagaje şi mărfuri, efectuat cu o aeronavă, contra plată. Convenţia se aplică, în mod egal, transporturilor gratuite efectuate cu o aeronavă de către o întreprindere de transport aerian.
(2)În înţelesul prezentei convenţii, expresia transport internaţional înseamnă orice transport în care, conform acordului dintre părţi, punctul de plecare şi punctul de destinaţie, indiferent dacă există sau nu o întrerupere a transportului sau o transbordare, sunt situate fie pe teritoriul a două state părţi, fie pe teritoriul unui singur stat parte, în cazul în care există o escală stabilită pe teritoriul altui stat, chiar dacă acel stat nu este stat parte. Transportul fără o asemenea escală între două puncte situate pe teritoriul unui singur stat parte nu este considerat transport internaţional în sensul prezentei convenţii.
(3)Transportul care se efectuează de către mai mulţi transportatori succesivi este considerat, în sensul prezentei convenţii, un transport unic, dacă este considerat de către părţi ca o singură operaţiune, indiferent dacă a fost convenit sub forma unui singur contract sau a unor serii de contracte, şi acesta nu îşi pierde caracterul internaţional chiar dacă unul dintre contracte sau o serie de contracte urmează să fie executate integral pe teritoriul aceluiaşi stat.
(4)Prezenta convenţie se aplică de asemenea transporturilor menţionate la capitolul V, sub rezerva îndeplinirii condiţiilor prevăzute în acesta.
Art. 2: Transportul efectuat de către stat şi transportul trimiterilor poştale
(1)Prezenta convenţie se aplică transporturilor efectuate de către stat sau de către autorităţi publice legal înfiinţate, în condiţiile prevăzute la articolul 1.
(2)În cazul transportului de trimiteri poştale, transportatorul nu este răspunzător decât faţă de administraţia poştală competentă, în conformitate cu normele aplicabile în raporturile dintre transportatori şi administraţiile poştale.
(3)Dispoziţiile din prezenta convenţie, altele decât cele de la alineatul (2) din prezentul articol, nu se aplică transportului de trimiteri poştale.
CAPITOLUL II:Documentele şi obligaţii ale părţilor privind transportul de pasageri, bagaje şi mărfuri
Art. 3: Pasageri şi bagaje
(1)În ceea ce priveşte transportul de pasageri, se eliberează un document de transport individual sau colectiv care va conţine:
a)indicarea punctelor de plecare şi de destinaţie;
b)indicarea a cel puţin unui punct de escală, dacă punctele de plecare şi de destinaţie sunt situate pe teritoriul aceluiaşi stat parte şi unul sau mai multe puncte de escală sunt situate pe teritoriul unui alt stat.
(2)Orice alt mijloc de consemnare a informaţiilor precizate la alineatul (1) poate să se substituie eliberării documentului de transport menţionat la alineatul respectiv. În cazul în care se utilizează un astfel de mijloc, transportatorul eliberează pasagerului o declaraţie scrisă privind informaţiile astfel consemnate.
(3)Transportatorul eliberează pasagerului o etichetă de identificare pentru fiecare articol de bagaj înregistrat.
(4)Pasagerului i se eliberează o înştiinţare scrisă prin care i se indică faptul că în cazul aplicării prezentei convenţii aceasta reglementează şi poate să limiteze răspunderea transportatorilor în caz de deces sau vătămare, în caz de distrugere, pierdere sau deteriorare a bagajelor şi în caz de întârziere.
(5)Nerespectarea dispoziţiilor de la alineatele anterioare nu afectează nici existenţa nici valabilitatea contractului de transport, care rămâne în continuare supus dispoziţiilor din prezenta convenţie, inclusiv celor privind limitarea răspunderii.
Art. 4: Mărfuri
(1)Pentru transportul de mărfuri se eliberează o scrisoare de transport aerian.
(2)Folosirea oricărui alt mijloc de consemnare a informaţiilor privitoare la transportul ce urmează a fi efectuat poate să se substituie eliberării scrisorii de transport aerian. În cazul în care se folosesc alte asemenea mijloace, transportatorul eliberează expeditorului, la cererea acestuia, o chitanţă de primire a mărfurilor care permite identificarea expedierii şi accesul la informaţiile consemnate prin aceste alte mijloace.
Art. 5: Conţinutul scrisorii de transport aerian sau al chitanţei de primire a mărfurilor
Scrisoarea de transport aerian sau chitanţa de primire a mărfurilor conţine:
a)indicarea punctelor de plecare şi de destinaţie;
b)indicarea a cel puţin unui punct de escală, dacă punctele de plecare şi de destinaţie sunt situate pe teritoriul aceluiaşi stat parte şi unul sau mai multe puncte de escală sunt situate pe teritoriul unui alt stat;
c)indicarea greutăţii trimiterii.
Art. 6: Documentul privind natura mărfii
Expeditorului i se poate cere, după caz, să întocmească formalităţile necesare pentru vamă, poliţie şi alte autorităţi publice în vederea emiterii unui document privind tipul mărfii. Această dispoziţie nu creează pentru transportator nici o îndatorire, obligaţie sau răspundere ce decurge din aceasta.
Art. 7: Descrierea scrisorii de transport aerian
(1)Scrisoarea de transport aerian este întocmită de către expeditor în trei exemplare originale.
(2)Primul exemplar poartă menţiunea "pentru transportator"; este semnat de către expeditor. Al doilea exemplar poartă menţiunea "pentru destinatar"; este semnat de către expeditor şi transportator. Al treilea exemplar este semnat de către transportator şi înmânat de acesta expeditorului după acceptarea mărfii.
(3)Semnătura transportatorului şi cea a expeditorului pot fi tipărite sau ştampilate.
(4)În cazul în care, la cererea expeditorului, transportatorul întocmeşte scrisoarea de transport aerian, acesta din urmă este considerat, până la proba contrară, ca acţionând în numele expeditorului.
Art. 8: Documente privind mai multe colete
Atunci când sunt mai multe colete:
a)transportatorul mărfurilor are dreptul să ceară expeditorului întocmirea unor scrisori de transport aerian distincte;
b)expeditorul are dreptul să ceară transportatorului emiterea unor chitanţe distincte de primire a mărfurilor, atunci când sunt folosite celelalte mijloace menţionate la articolul 4 alineatul (2).
Art. 9: Nerespectarea cerinţelor privind documentele
Nerespectarea dispoziţiilor de la articolele 4 - 8 nu afectează nici existenţa nici valabilitatea contractului de transport, care rămâne supus dispoziţiilor din prezenta convenţie, inclusiv celor privind limitarea răspunderii.
Art. 10: Răspunderea pentru informaţiile conţinute în documente
(1)Expeditorul răspunde de corectitudinea informaţiilor şi declaraţiilor privind marfa, înscrise de către el sau în numele său în scrisoarea de transport aerian sau furnizate de el sau în numele său transportatorului pentru a fi înscrise în chitanţa de primire a mărfurilor sau în înregistrările consemnate prin celelalte mijloace prevăzute la articolul 4 alineatul (2). Aceste dispoziţii se aplică şi în cazul în care persoana care acţionează în numele expeditorului este şi agentul transportatorului.
(2)Expeditorul îşi asumă răspunderea pentru orice prejudiciu suferit de transportator sau de orice altă persoană faţă de care este angajată răspunderea transportatorului, din cauza unor informaţii şi declaraţii incorecte, inexacte sau incomplete furnizate de către expeditor ori în numele său.
(3)Sub rezerva dispoziţiilor de la alineatele (1) şi (2) din prezentul articol, transportatorul îşi asumă răspunderea faţă de expeditor pentru orice prejudiciu suferit de către acesta sau de către orice altă persoană faţă de care este angajată răspunderea expeditorului, din cauza unor informaţii şi declaraţii incorecte, inexacte sau incomplete înscrise de către transportator ori în numele său în chitanţa de primire a mărfurilor sau în înregistrările consemnate prin celelalte mijloace prevăzute la articolul 4 alineatul (2).
Art. 11: Valoarea probantă a documentelor
(1)Scrisoarea de transport aerian şi chitanţa de primire a mărfurilor constituie, până la proba contrară, dovada încheierii contractului, a acceptării mărfii şi a îndeplinirii condiţiilor de transport care figurează în aceste documente.
(2)Declaraţiile din scrisoarea de transport aerian şi din chitanţa de primire a mărfurilor, privind greutatea, dimensiunile şi ambalajul mărfii precum şi cele referitoare la numărul de colete, constituie, până la proba contrară, dovada celor declarate; cele privind cantitatea, volumul şi starea mărfii nu constituie dovadă împotriva transportatorului decât dacă verificarea a fost făcută de el în prezenţa expeditorului şi consemnată în scrisoarea de transport aerian ori în chitanţa de primire a mărfii sau când se referă la starea aparentă a mărfii.
Art. 12: Dreptul de dispoziţie asupra mărfii
(1)Expeditorul are dreptul, cu condiţia să execute toate obligaţiile ce îi revin în baza contractului de transport, să dispună de marfă, fie prin retragerea acesteia din aeroportul de plecare sau de destinaţie, fie prin reţinerea acesteia pe parcursul transportului la orice aterizare, fie prin solicitarea ca aceasta să fie predată la locul de destinaţie sau pe parcursul transportului unei persoane alta decât destinatarul iniţial desemnat, fie cerând întoarcerea ei la aeroportul de plecare. În exercitarea acestui drept expeditorul nu trebuie să aducă prejudicii transportatorului sau altor expeditori şi trebuie să ramburseze orice cheltuieli care decurg din exercitarea acestui drept.
(2)În cazul în care îndeplinirea instrucţiunilor expeditorului este imposibilă, transportatorul trebuie să-l informeze imediat cu privire la aceasta.
(3)Dacă transportatorul execută instrucţiunile expeditorului referitoare la dispunerea mărfii, fără a solicita întocmirea exemplarului din scrisoarea de transport aerian sau a chitanţei de primire a mărfii care revine acestuia din urmă, transportatorul este răspunzător, fără atingerea dreptului său la despăgubire din partea expeditorului, pentru orice pagubă care ar putea fi cauzată în acest mod oricărei persoane care este în mod legal în posesia acestui exemplar din scrisoarea de transport aerian sau a chitanţei de primire a mărfii.
(4)Dreptul expeditorului încetează în momentul în care începe cel al destinatarului, conform articolului 13. Totuşi, în cazul în care destinatarul refuză să accepte marfa sau nu poate fi contactat, expeditorul îşi reia dreptul de dispoziţie asupra mărfii.
Art. 13: Livrarea mărfii
(1)Cu excepţia cazului în care expeditorul şi-a exercitat dreptul său în temeiul articolului 12, destinatarul are dreptul, de la sosirea mărfii la punctul de destinaţie, să ceară transportatorului să-i livreze marfa contra plăţii costurilor datorate şi îndeplinirii condiţiilor de transport.
(2)Dacă nu se convine altfel de către părţi, transportatorul trebuie să notifice destinatarul imediat după sosirea mărfii.
(3)Dacă pierderea mărfii este recunoscută de către transportator sau dacă, la expirarea unui termen de şapte zile după care ar fi trebuit să sosească, marfa nu a sosit, destinatarul este îndreptăţit să exercite împotriva transportatorului drepturile care decurg din contractul de transport.
Art. 14: Exercitarea drepturilor expeditorului şi ale destinatarului
Expeditorul şi destinatarul îşi exercită toate drepturile care le sunt conferite prin articolul 12 şi respectiv 13, fiecare în nume propriu, fie că acţionează în interes personal sau în interesul altcuiva, cu condiţia îndeplinirii obligaţiilor impuse prin contractul de transport.
Art. 15: Raporturi între expeditor şi destinatar sau raporturile reciproce ale terţelor părţi
(1)Articolele 12, 13 şi 14 nu aduc atingere raporturilor dintre expeditor şi destinatar, nici raporturilor reciproce ale terţelor părţi ale căror drepturi decurg de la expeditor sau de la destinatar.
(2)Orice clauză de derogare de la dispoziţiile articolelor 12,13 şi 14 trebuie să fie înscrisă în scrisoarea de transport aerian sau în chitanţa de primire a mărfurilor.
Art. 16: Formalităţi cerute de autorităţile vamale, poliţie sau alte autorităţi publice
(1)Expeditorul este obligat să furnizeze informaţiile şi documentele care, înaintea predării mărfii la destinatar, sunt necesare pentru îndeplinirea formalităţilor cerute de autorităţile vamale, poliţie sau alte autorităţi publice. Expeditorul este răspunzător faţă de transportator pentru toate daunele care ar putea rezulta din absenţa, insuficienţa sau iregularitatea acestor informaţii şi acte, cu excepţia cazului în care este o greşeală din partea transportatorului sau a prepuşilor sau mandatarilor săi.
(2)Transportatorul nu este obligat să examineze dacă aceste informaţii şi documente sunt exacte sau suficiente.
Art. 17: Decesul sau vătămarea pasagerilor - daune produse bagajelor
(1)Transportatorul este răspunzător pentru dauna rezultată ca urmare a decesului sau vătămării corporale a unui pasager, cu condiţia ca accidentul care a cauzat decesul sau vătămarea să se fi produs la bordul aeronavei sau în decursul oricărei operaţiuni de îmbarcare sau debarcare.
(2)Transportatorul este răspunzător pentru dauna survenită în caz de distrugere, pierdere sau deteriorare a bagajului înregistrat, cu condiţia ca faptul care a provocat distrugerea, pierderea sau avarierea să se fi produs la bordul aeronavei sau în cursul oricărei perioade în care transportatorul avea în grijă bagajul înregistrat. Totuşi, transportatorul nu este răspunzător dacă şi în măsura în care dauna a survenit datorită unui defect al bagajului, calităţii sau viciului acestuia. În cazul bagajelor neînregistrate, în special al obiectelor personale, transportatorul este răspunzător dacă dauna rezultă din vina sa sau a prepuşilor sau mandatarilor săi.
(3)Dacă transportatorul recunoaşte pierderea bagajelor înregistrate sau dacă bagajele înregistrate nu au sosit la destinaţie în douăzeci şi una de zile de la data la care ar fi trebuit să sosească, pasagerul este îndreptăţit să îşi exercite împotriva transportatorului drepturile care decurg din contractul de transport.
(4)Sub rezerva unor dispoziţii contrare, în prezenta convenţie termenul "bagaje" desemnează bagajele înregistrate, precum şi bagajele neînregistrate.
Art. 18: Daune produse mărfii
(1)Transportatorul este răspunzător de prejudiciul survenit prin distrugerea, pierderea sau avarierea mărfii doar în situaţia în care evenimentul care a produs prejudiciul a avut loc în timpul transportului aerian.
(2)Totuşi, transportatorul nu este răspunzător dacă dovedeşte, şi în măsura în care dovedeşte, că distrugerea, pierderea sau deteriorarea mărfii rezultă dintr-una sau mai multe din următoarele:
a)defect al mărfii, calitatea mărfii sau viciu al acesteia;
b)ambalarea defectuoasă a mărfii de către o persoană alta decât transportatorul, prepuşii sau mandatarii săi;
c)o stare de război sau un conflict armat;
d)o acţiune a autorităţii publice realizată în legătură cu intrarea, ieşirea sau tranzitul mărfii.
(3)Transportul aerian, în înţelesul alineatului (1) din prezentul articol, cuprinde perioada în care marfa se află în grija transportatorului.
(4)Perioada de transport aerian nu se extinde asupra nici unui transport terestru, maritim sau pe căile navigabile interioare,
efectuat în afara aeroportului. Totuşi, dacă un astfel de transport este efectuat în executarea unui contract de transport aerian în vederea încărcării, expedierii sau transbordării, orice pagubă este presupusă, până la proba contrară, ca rezultând dintr-un fapt survenit în timpul transportului aerian. Dacă, fără consimţământul expeditorului, transportatorul înlocuieşte în totalitate sau parţial transportul convenit în înţelegerea încheiată între părţi ca fiind transportul pe cale aeriană, printr-un alt mijloc de transport, acest transport printr-un alt mijloc este considerat ca făcând parte din perioada de transport aerian.
Art. 19: Întârziere
Transportatorul este răspunzător de prejudiciul rezultat dintr-o întârziere în transportul aerian de pasageri, de bagaje sau de mărfuri. Cu toate acestea, transportatorul nu este răspunzător de prejudiciul cauzat de o întârziere dacă dovedeşte că el, prepuşii şi mandatarii săi au luat toate măsurile care puteau să se impună în mod rezonabil pentru a evita prejudiciul sau că le-a fost imposibil să ia respectivele măsuri.
Art. 20: Exonerare
În cazul în care transportatorul dovedeşte că prejudiciul a fost provocat sau favorizat de neglijenţă sau de altă acţiune greşită sau omisiune a persoanei care reclamă despăgubirea ori a persoanei de la care derivă drepturile acesteia, transportatorul este exonerat în întregime sau în parte de răspundere faţă de reclamant, în măsura în care o astfel de neglijenţă sau orice altă acţiune greşită sau omisiune a cauzat prejudiciul sau a contribuit la cauzarea acestuia. Când despăgubirea este reclamată de către o altă persoană decât pasagerul, datorită decesului sau vătămării suferite de către pasager, transportatorul este în acelaşi mod exonerat, în întregime sau în parte, de răspundere, în măsura în care dovedeşte că neglijenţa sau orice altă acţiune greşită sau omisiune a respectivului pasager a cauzat prejudiciul ori a contribuit la cauzarea acestuia. Prezentul articol se aplică tuturor dispoziţiilor referitoare la răspundere conţinute în prezenta convenţie, inclusiv celor menţionate la articolul 21 alineatul (1).
Art. 21: Despăgubirea în caz de deces sau vătămare a pasagerilor
(1)Pentru prejudiciile menţionate la articolul 17 alineatul (1) care nu depăşesc 100 000 de Drepturi Speciale de Tragere (DST) pentru fiecare pasager, transportatorul nu îşi poate exclude sau limita răspunderea.
(2)Transportatorul nu este răspunzător de prejudiciile menţionate la articolul 17 alineatul (1) în măsura în care depăşesc 100 000 drepturi speciale de tragere pentru fiecare pasager, dacă dovedeşte:
a)că prejudiciul nu este datorat neglijenţei sau vreunui alt act sau omisiuni a transportatorului, a prepuşilor sau mandatarilor săi, sau
b)că prejudiciul a fost cauzat numai din neglijenţa sau dintr-o altă acţiune greşită sau omisiune a unei terţe părţi.
Art. 22: Limitele răspunderii cu privire la întârzieri, bagaje şi mărfuri
(1)În cazul prejudiciilor cauzate datorită întârzierii în transportul persoanelor, astfel cum s-a specificat la articolul 19, răspunderea transportatorului pentru fiecare pasager este limitată la suma de 4 150 DST pentru fiecare pasager.
(2)La transportul bagajului răspunderea transportatorului în caz de distrugere, pierdere, deteriorare sau întârziere este limitată la suma de 1 000 DST pentru fiecare pasager, în afara cazului în care pasagerul, în momentul în care bagajul înregistrat a fost predat transportatorului, a făcut o declaraţie specială privind interesul în livrarea la destinaţie şi a plătit o sumă suplimentară, dacă este necesar. În acest caz transportatorul va fi răspunzător pentru plata unei sume care nu va depăşi suma declarată, cu excepţia cazului în care dovedeşte că suma este mai mare decât interesul real al pasagerului în livrarea la destinaţie.
(3)La transportul de mărfuri răspunderea transportatorului în caz de distrugere, pierdere, deteriorare sau întârziere este limitată la suma de 17 DST per kilogram, în afara cazului în care expeditorul, în momentul când coletul a fost predat transportatorului, a făcut o declaraţie specială privind interesul în livrarea la destinaţie şi a plătit o sumă suplimentară, dacă este necesar. În acest caz transportatorul va fi răspunzător pentru plata unei sume care nu o va depăşi pe cea declarată, cu excepţia cazului în care dovedeşte că această sumă este mai mare decât interesul expeditorului în livrarea la destinaţie.
(4)În caz de distrugere, pierdere, deteriorare sau întârziere a unei părţi din marfă sau a oricărui obiect conţinut de aceasta, la determinarea sumei la care este limitată răspunderea transportatorului se va lua în considerare greutatea totală a coletului sau a coletelor în cauză. Totuşi, atunci când distrugerea, pierderea, deteriorarea sau întârzierea unei părţi din marfă sau a unui obiect conţinut de aceasta afectează valoarea celorlalte colete acoperite de aceeaşi scrisoare de transport aerian sau de aceeaşi chitanţă de primire a mărfii ori, în cazul în care astfel de documente nu au fost emise, de aceleaşi informaţii înregistrate în alte mijloace, menţionate la articolul 4 alineatul (2), va fi luată în considerare şi greutatea totală a acestor colete la determinarea limitei de răspundere.
(5)Dispoziţiile alineatelor (1) şi (2) din prezentul articol nu se aplică dacă se dovedeşte că prejudiciul a fost cauzat datorită unei acţiuni sau omisiuni a transportatorului, a prepuşilor sau a mandatarilor săi, făcute fie cu intenţia de a provoca o pagubă, fie din imprudenţă, precum şi conştient că ar putea rezulta un prejudiciu, cu condiţia ca, în cazul unui act sau omisiune a prepuşilor sau a mandatarilor, să fie de asemenea adusă dovada că aceştia au acţionat în exerciţiul funcţiunii.
(6)Limitele prevăzute la articolul 21 şi în prezentul articol nu vor putea împiedica instanţa să dispună, în conformitate cu legislaţia pe care o aplică, achitarea unei sume suplimentare, corespunzătoare unei părţi sau întregii sume rezultate din cheltuielile de judecată şi din celelalte cheltuieli rezultate în urma litigiului şi suportate de reclamant, inclusiv dobânda. Dispoziţiile de mai sus nu se aplică în cazul în care valoarea daunelor solicitate, excluzând cheltuielile de judecată şi alte cheltuieli legate de proces, nu depăşeşte suma pe care transportatorul a oferit-o în scris reclamantului, în termen de 6 luni de la data la care a avut loc evenimentul care a provocat prejudiciul sau înainte de introducerea acţiunii în justiţie, dacă aceasta este ulterioară respectivului termen.
Art. 23: Conversia unităţilor monetare
(1)Sumele exprimate în drepturi de tragere speciale în prezenta convenţie sunt considerate ca raportându-se la drepturile speciale de tragere aşa cum sunt definite de Fondul Monetar Internaţional. Conversia acestor sume în monedele naţionale se efectuează, în cazul procedurilor juridice, conform valorii acestor monede în DST la data hotărârii judecătoreşti. Valoarea în DST a monedei naţionale a unui stat parte care este membru al Fondului Monetar Internaţional se calculează conform metodei de evaluare în vigoare la data hotărârii judecătoreşti, aplicate de Fondul Monetar Internaţional pentru propriile operaţiuni şi tranzacţii. Valoarea în DST a unei monede naţionale a unui stat parte care nu este membru al Fondului Monetar Internaţional se calculează conform modalităţii stabilite de către statul respectiv.
(2)Cu toate acestea, statele care nu sunt membre ale Fondului Monetar Internaţional şi a căror legislaţie nu permite aplicarea dispoziţiilor alineatului (1) din prezentul articol pot, în momentul ratificării sau al aderării, sau în orice alt moment ulterior, să declare că limita de răspundere a transportatorului prescrisă la articolul 21 este fixată, în procedurile judiciare de pe teritoriul lor, la suma de 1 500 000 unităţi monetare pentru un pasager; 62 500 unităţi monetare pentru un pasager în ceea ce priveşte articolul 22 alineatul (1); 15 000 unităţi monetare pentru un pasager în ceea ce priveşte articolul 22 alineatul (2); şi 250 unităţi monetare pentru un kilogram în ceea ce priveşte articolul 22 alineatul (3). Această unitate monetară corespunde la şaizeci şi cinci de miligrame şi jumătate de aur având o fineţe de nouă sute la mie. Sumele pot fi convertite în moneda naţională în cauză în cifre rotunde. Conversia acestor sume în monede naţionale se efectuează în conformitate cu legislaţia statului în cauză.
(3)Metoda de calcul menţionată la ultima teză de la alineatul (1) din prezentul articol şi metoda de conversie menţionată la alineatul (2) din prezentul articol sunt efectuate astfel încât să exprime în moneda naţională a statului parte aceeaşi valoare reală, pe cât posibil, pentru suma prevăzută la articolele 21 şi 22, ca şi cea care ar decurge din aplicarea primelor trei teze de la alineatul (1) din prezentul articol. Statele părţi vor comunica depozitarului metoda lor de calcul în conformitate cu alineatul (1) sau rezultatul conversiei în conformitate cu alineatul (2), după caz, la depunerea instrumentului de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare la prezenta convenţie şi ori de câte ori acestea se modifică.
Art. 24: Revizuirea limitelor
(1)Fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 25 şi sub rezerva alineatului (2) de mai jos, limitele de răspundere prevăzute la articolele 21, 22 şi 23 vor fi revizuite de către depozitar la fiecare 5 ani, prima revizie de acest fel urmând să aibă loc la sfârşitul celui de-al cincilea an care urmează datei de intrare în vigoare a prezentei convenţii sau, dacă convenţia nu a intrat în vigoare în termen de 5 ani de la data la care aceasta a fost pentru prima dată deschisă pentru semnare, în timpul primului an al intrării sale în vigoare, utilizând un coeficient de inflaţie corespunzător ratelor cumulate ale inflaţiei înregistrate de la revizuirea precedentă sau, în cazul unei prime revizuiri, de la data intrării în vigoare a convenţiei. Nivelul ratei de inflaţie utilizate pentru a determina coeficientul de inflaţie va fi media ponderată a ratelor anuale de creştere sau descreştere a indicilor preţului de consum din statele ale căror monede compun drepturile speciale de tragere menţionate la articolul 23 alineatul (1).
(2)Dacă în urma revizuirii menţionate la alineatul precedent se stabileşte un coeficient de inflaţie de peste 10%, depozitarul va notifica statele părţi cu privire la revizuirea limitelor de răspundere. Orice astfel de revizuire intră în vigoare în termen de 6 luni de la notificarea acesteia către statele părţi. Dacă într-o perioadă de 3 luni de la notificarea acesteia către statele părţi majoritatea statelor părţi notifică dezacordul lor, revizuirea nu intră în vigoare şi depozitarul va înainta respectiva problemă spre dezbatere în cadrul unei reuniuni a statelor părţi. Depozitarul notifică imediat tuturor statelor părţi intrarea în vigoare a oricărei revizuiri.
(3)Sub rezerva dispoziţiilor alineatului (1) din prezentul articol, procedura menţionată la alineatul (2) se aplică în orice moment, cu condiţia ca o treime din numărul statelor părţi să îşi exprime dorinţa în acest sens şi cu condiţia ca acest coeficient de inflaţie menţionat la alineatul (1) să fi depăşit 30 % de la revizuirea anterioară sau de la data intrării în vigoare a prezentei convenţii, dacă nu a existat o revizuire anterioară. Revizuirile ulterioare, realizate conform procedurii descrise la alineatul (1), vor avea loc la intervale de 5 ani, începând cu sfârşitul celui de-al cincilea an care urmează datei revizuirilor survenite în temeiul prezentului alineat.
Art. 25: Stipularea limitelor
Transportatorul poate stipula în contractul de transport limite de răspundere mai mari decât cele prevăzute în prezenta convenţie sau nici o limită de răspundere.
Art. 26: Nulitatea dispoziţiilor contractuale
Orice clauză care tinde să exonereze transportatorul de răspunderea sa sau să stabilească o limită inferioară celei fixate în prezenta convenţie este nulă şi neavenită, însă nulitatea acestei clauze nu antrenează nulitatea întregului contract, care rămâne supus dispoziţiilor prezentei convenţii.
Art. 27: Libertatea de a încheia contracte
Nici o clauză din prezenta convenţie nu poate împiedica transportatorul să refuze încheierea unui contract de transport, să renunţe la mijloacele de apărare care îi sunt conferite în temeiul prezentei convenţii sau să stabilească condiţii care nu contravin dispoziţiilor din prezenta convenţie.
Art. 28: Plăţi anticipate
În caz de accident aviatic soldat cu decesul sau vătămarea pasagerilor, transportatorul, dacă este obligat la aceasta prin legislaţia sa internă, efectuează fără întârziere plăţi în avans către persoana sau persoanele fizice care au dreptul să pretindă despăgubiri, cu scopul de a satisface necesităţile economice imediate ale acestor persoane. Aceste plăţi în avans nu constituie o recunoaştere a răspunderii şi pot fi compensate din sumele achitate ulterior de transportator cu titlu de daună.
Art. 29: Temeiul solicitării despăgubirilor
În transportul de pasageri, bagaje şi mărfuri, orice acţiune în despăgubire, indiferent dacă se justifică prin prezenta convenţie, prin contract, printr-o acţiune ilicită sau prin alte cauze, poate fi introdusă numai în conformitate cu condiţiile şi limitele de răspundere stabilite în prezenta convenţie, fără a aduce atingere chestiunii referitoare la stabilirea persoanelor care au dreptul de a introduce acţiunea şi a drepturilor acestora. În orice astfel de acţiune despăgubirile punitive, exemplare sau orice alte despăgubiri necompensatorii nu se vor putea recupera.
Art. 30: Prepuşii, mandatarii - valoarea totală a despăgubirii
(1)Dacă o acţiune este introdusă împotriva unui prepus sau mandatar al transportatorului ca urmare a unui prejudiciu la care se referă prezenta convenţie, acest prepus sau mandatar, dacă dovedeşte că a acţionat în interes de serviciu, poate să se prevaleze de condiţiile şi limitele de răspundere pe care le poate invoca transportatorul în temeiul prezentei convenţii.
(2)Suma totală a despăgubirii, care, în acest caz, poate fi obţinută de la transportator, de la prepuşii sau mandatarii săi, nu trebuie să depăşească limitele menţionate anterior.
(3)Cu excepţia transportului de mărfuri, dispoziţiile alineatelor (1) şi (2) din prezentul articol nu se aplică dacă se dovedeşte că prejudiciul rezultă dintr-o acţiune sau dintr-o omisiune a prepusului sau mandatarului, făcută cu intenţia de a provoca un prejudiciu, fie din imprudenţă şi în cunoştinţă de cauză că ar putea provoca un prejudiciu.
Art. 31: Termenul de înregistrare a reclamaţiilor
(1)Primirea fără reclamaţie a bagajelor înregistrate sau a mărfurilor de către destinatar constituie, până la proba contrară, dovada că acestea au fost predate în stare bună şi în conformitate cu documentul de transport sau cu informaţiile consemnate în celelalte mijloace menţionate la articolul 3 alineatul (2) şi în articolul 4 alineatul (2).
(2)În caz de deteriorare, destinatarul trebuie să adreseze transportatorului o reclamaţie imediat după descoperirea deteriorării şi cel mai târziu în termen de şapte zile pentru bagajele înregistrate şi de paisprezece zile pentru mărfuri de la data recepţiei lor. În caz de întârziere, reclamaţia trebuie să fie făcută cel târziu în termen de douăzeci şi una de zile de la data la care bagajul sau mărfurile au fost puse la dispoziţia sa.
(3)Orice reclamaţie trebuie să fie făcută în scris şi predată sau expediată în termenul prevăzut pentru această reclamaţie.
(4)În lipsa unei reclamaţii în termenele prevăzute, orice acţiuni contra transportatorului sunt inadmisibile, cu excepţia cazului de fraudă din partea acestuia.
Art. 32: Decesul persoanei răspunzătore
În caz de deces al persoanei răspunzătoare, o acţiune în răspundere se introduce, în conformitate cu dispoziţiile din prezenta convenţie, împotriva celor care reprezintă din punct de vedere legal succesorul persoanei respective.
Art. 33: Jurisdicţie
(1)Acţiunea în răspundere trebuie introdusă, la alegerea reclamantului, pe teritoriul unuia dintre statele părţi, fie la instanţa de domiciliu al transportatorului, sediul principal al firmei sale sau sediul de afaceri unde a fost încheiat contractul, fie la instanţa locului de destinaţie.
(2)În ceea ce priveşte prejudiciul survenit prin decesul sau vătămarea pasagerului, acţiunea în răspundere poate fi introdusă la una dintre instanţele menţionate la alineatul (1) din prezentul articol sau, în ceea ce priveşte particularităţile transportului aerian, pe teritoriul unui stat parte unde pasagerul îşi are reşedinţa principală şi permanentă în momentul accidentului şi spre care sau de unde transportatorul operează serviciile de transport aerian, fie cu propriile sale aeronave, fie cu aeronavele unui alt transportator în temeiul unui acord comercial, şi în care acest transportator îşi desfăşoară activităţi legate de transportul aerian de pasageri în spaţii închiriate sau deţinute de el însuşi ori de un alt transportator cu care a încheiat un acord comercial.
(3)În înţelesul alineatului (2):
a)"acord comercial" înseamnă un acord altul decât un acord de agenţie încheiat între transportatori şi privind prestarea de servicii aferente transportului aerian de pasageri;
b)"reşedinţă principală şi permanentă" desemnează unicul domiciliu stabil şi permanent al pasagerului la momentul accidentului. Naţionalitatea pasagerului nu este factorul determinant în această privinţă.
(4)Procedura este reglementată în conformitate cu legea aplicată de instanţa sesizată asupra cazului.
Art. 34: Arbitrajul
(1)Sub rezerva dispoziţiilor din prezentul articol, părţile la contractul de transport de marfă pot stipula că orice diferend privind răspunderea transportatorului în temeiul prezentei convenţii va fi soluţionat prin arbitraj. Această înţelegere se consemnează în scris.
(2)Procedura de arbitraj se derulează, la alegerea reclamantului, într-una din jurisdicţiile menţionate la articolul 33.
(3)Arbitrul sau instanţa de arbitraj aplică dispoziţiile din prezenta convenţie.
(4)Dispoziţiile de la alineatele (2) şi (3) din prezentul articol sunt considerate ca făcând parte integrantă a clauzelor sau acordurilor de arbitraj, iar orice dispoziţie contrară unei astfel de clauze sau acord de arbitraj este nulă şi neavenită.
Art. 35: Termenul de introducere a acţiunii în răspundere
(1)Acţiunea în răspundere trebuie să fie introdusă în termen de doi ani de la data sosirii la destinaţie sau de la data la care aeronava ar fi trebuit să sosească, sau de la data încetării transportului.
(2)Metoda de calcul al termenului este determinată de legea aplicată de instanţa sesizată cu soluţionarea cazului.
Art. 36: Transport succesiv
(1)În cazul transportului care intră sub incidenţa definiţiei stabilite la articolul 1 alineatul (3), efectuat de transportatori succesivi diferiţi, fiecare transportator care acceptă pasageri, bagaje sau mărfuri este supus normelor stabilite în prezenta convenţie şi este considerat a fi una dintre părţile la contractul de transport, în măsura în care contractul se raportează la acea parte din transport efectuată sub controlul său.
(2)În cazul unui astfel de transport, pasagerul sau orice persoană cu drepturi la despăgubire în numele acestuia poate acţiona numai împotriva transportatorului care a efectuat transportul în cursul căruia s-a produs accidentul sau întârzierea, cu excepţia cazului în care, printr-o înţelegere expresă, primul transportator şi-a asumat răspunderea pentru întreaga călătorie.
(3)În ceea ce priveşte bagajele sau mărfurile, pasagerul sau expeditorul de mărfuri are dreptul să acţioneze împotriva primului transportator, iar destinatarul sau pasagerul are dreptul să acţioneze împotriva ultimului transportator, şi, în plus, fiecare dintre aceştia poate să acţioneze împotriva transportatorului care a efectuat transportul în cursul căruia s-a produs distrugerea, pierderea, deteriorarea sau întârzierea. Aceşti transportatori sunt solidar răspunzători faţă de pasager, expeditor sau destinatar.
Art. 37: Dreptul la recurs împotriva terţelor părţi
Prezenta convenţie nu aduce atingere dreptului persoanei răspunzătoare pentru prejudiciu, conform prevederilor acesteia, de a introduce sau nu recurs împotriva altei persoane.
Art. 38: Transportul combinat
(1)În cazul transportului combinat efectuat în parte pe calea aerului şi în parte prin orice alt mijloc de transport, dispoziţiile din prezenta convenţie nu se aplică, sub rezerva articolului 18 alineatul (4), decât transportului aerian şi dacă acesta corespunde condiţiilor de la articolul 1.
(2)Nimic din prezenta convenţie nu împiedică părţile, în cazul transportului combinat, să includă în documentul de transport aerian condiţii referitoare la alte moduri de transport, cu condiţia ca dispoziţiile din prezenta convenţie să fie respectate în ceea ce priveşte transportul aerian.
Art. 39: Transportatorul contractual Transportatorul de fapt
Dispoziţiile din prezentul capitol se aplică atunci când o persoană (în continuare denumită "transportator contractual") încheie un contract de transport reglementat de prezenta convenţie cu un pasager sau un expeditor sau cu o persoană acţionând în numele pasagerului sau expeditorului, şi o altă persoană (în continuare denumită "transportator de fapt") efectuează, în temeiul unei autorizări date de transportatorul contractual, întregul sau parte din transport, nefiind, în ceea ce priveşte această parte, un transportator succesiv în sensul prezentei convenţii. Această autorizaţie constituie o prezumţie, până la proba contrară.
Art. 40: Răspunderea transportatorului contractual şi a transportatorului de fapt
Cu excepţia cazului în care există o dispoziţie contrară în prezentul capitol, dacă transportatorul de fapt efectuează întregul transport sau o parte din acesta care, în conformitate cu contractul menţionat la articolul 39, este reglementat de prezenta convenţie, transportatorul contractual şi transportatorul de fapt sunt supuşi normelor din prezenta convenţie, primul pentru totalitatea transportului prevăzut în contract, al doilea doar pentru transportul pe care îl efectuează.
Art. 41: Răspundere reciprocă
(1)Acţiunile şi omisiunile transportatorului de fapt şi ale prepuşilor sau mandatarilor săi care acţionează în cadrul atribuţiilor lor de serviciu privind transportul efectuat de transportatorul de fapt sunt considerate ca fiind în egală măsură ale transportatorului contractual.
(2)Cu toate acestea, nici o asemenea acţiune sau omisiune nu va putea supune transportatorul de fapt la o răspundere care să depăşească sumele menţionate la articolele 21-24. Nici un acord special în termenii căruia transportatorul contractual îşi asumă obligaţii pe care nu le impune prezenta convenţie, nici o renunţare la drepturile sau mijloacele de apărare prevăzute de prezenta convenţie sau nici o declaraţie specială de interes în livrarea la destinaţie, prevăzută la articolul 22 din prezenta convenţie, nu afectează transportatorul de fapt dacă nu a fost agreată de către acesta.
Art. 42: Adresarea instrucţiunilor şi reclamaţiilor
Instrucţiunile sau reclamaţiile trimise transportatorului conform prezentei convenţii au acelaşi efect fie că sunt adresate transportatorului contractual sau transportatorului de fapt. Totuşi, instrucţiunile menţionate la articolul 12 nu au efect decât dacă sunt adresate transportatorului contractual.
Art. 43: Prepuşi şi mandatari
În ceea ce priveşte transportul efectuat de transportatorul de fapt, orice prepus sau mandatar al acestuia sau al transportatorului contractual, dacă dovedeşte că a acţionat în cadrul atribuţiilor sale de serviciu, poate să se prevaleze de condiţiile şi limitele de răspundere aplicabile, în temeiul prezentei convenţii, transportatorului al cărui prepus sau mandatar este, cu excepţia cazului în care se dovedeşte că a acţionat într-un mod care să împiedice invocarea limitelor de răspundere în conformitate cu prezenta convenţie.
Art. 44: Cumulul despăgubirilor
În ceea ce priveşte transportul efectuat de transportatorul de fapt, cumulul despăgubirilor ce pot fi obţinute de la acest transportator, de la transportatorul contractual şi de la prepuşii şi mandatarii lor când aceştia au acţionat în scopul exercitării funcţiilor lor, nu poate să depăşească suma maximă care poate fi pretinsă transportatorului contractual sau transportatorului de fapt, în temeiul prezentei convenţii, sub rezerva ca nici una din persoanele menţionate în prezentul articol să nu poată fi responsabilă dincolo de limita aplicabilă acestei persoane.
Art. 45: Adresarea reclamaţiilor
Acţiunea în răspundere cu privire la transportul efectuat de transportatorul de fapt poate fi introdusă, la alegerea reclamantului, împotriva acestui transportator sau transportatorului contractual sau împotriva ambilor, împreună sau separat. Dacă acţiunea este intentată împotriva unuia dintre aceşti transportatori, respectivul transportator are dreptul să solicite participarea celuilalt transportator la dezbateri, procedura şi efectele fiind reglementate de legea aplicată de instanţa sesizată asupra cazului.
Art. 46: Jurisdicţia suplimentară
Orice acţiune în răspundere, prevăzută la articolul 45, trebuie să fie introdusă, la alegerea solicitantului, pe teritoriul unuia dintre statele părţi, fie în faţa uneia dintre instanţele la care poate fi introdusă o acţiune împotriva transportatorului contractual, în conformitate cu dispoziţiile articolului 33, fie în faţa instanţei care are jurisdicţie asupra locului unde se găseşte domiciliul sau sediul principal de afaceri al transportatorului de fapt.
Art. 47: Nulitatea dispoziţiilor contractuale
Orice clauză care tinde să exonereze transportatorul contractual sau transportatorul de fapt de răspundere conform prevederilor prezentului capitol sau să stabilească o limită inferioară celei care este fixată în conformitate cu prezentul capitol este nulă şi neavenită, dar nulitatea acestei clauze nu implică nulitatea contractului, care rămâne supus dispoziţiilor din prezentul capitol.
Art. 48: Raporturile reciproce ale transportatorului contractual şi ale transportatorului de fapt
Sub rezerva dispoziţiilor articolului 45, nici o dispoziţie din prezentul capitol nu poate fi interpretată ca aducând atingere drepturilor şi obligaţiilor reciproce ale transportatorilor, inclusiv drepturilor la recurs sau despăgubire.
Art. 49: Aplicare obligatorie
Sunt nule şi neavenite toate clauzele contractului de transport şi toate înţelegerile speciale încheiate anterior producerii prejudiciului, prin care părţile se abat de la normele din prezenta convenţie prin stabilirea legii de aplicare sau printr-o modificare a normelor referitoare la jurisdicţie.
Art. 50: Asigurare
Statele părţi solicită transportatorilor lor să încheie şi să menţină o asigurare corespunzătoare, care să acopere răspunderea ce le revine în temeiul prezentei convenţii. Unui transportator i se poate solicita de către statul parte în care operează să prezinte dovada că deţine o asigurare corespunzătoare care acoperă răspunderea ce îi revine în temeiul prezentei convenţii.
Art. 51: Transportul efectuat în circumstanţe excepţionale
Dispoziţiile articolelor 3 - 5, 7 şi 8 privind documentele de transport nu se aplică transportului efectuat în circumstanţe excepţionale în afara oricărei operaţiuni normale aferente activităţilor transportatorului.
Art. 52: Definirea termenului "zile"
În prezenta convenţie termenul "zile" se referă la zile calendaristice şi nu la zile lucrătoare.
Art. 53: Semnare, ratificare şi intrare în vigoare
(1)Prezenta convenţie este deschisă la Montreal, în 28 mai 1999, spre semnarea de către statele participante la Conferinţa internaţională de drept aerian, organizată la Montreal între 10 şi 28 mai 1999. După 28 mai 1999, convenţia este deschisă spre semnare de către toate statele, la sediul Organizaţiei Aviaţiei Civile Internaţionale de la Montreal, până când aceasta intră în vigoare în conformitate cu alineatul (6) din prezentul articol.
(2)Prezenta convenţie este deschisă spre semnare, în aceleaşi condiţii, de către organizaţiile de integrare economică regională. În înţelesul prezentei convenţii, o "organizaţie de integrare economică regională" este o organizaţie constituită din state suverane dintr-o anumită regiune, care are competenţă asupra anumitor domenii reglementate de prezenta convenţie şi care a fost autorizată legal să semneze şi să ratifice, să accepte, să aprobe sau să adere la prezenta convenţie. Orice trimitere la un "stat parte" sau la "state părţi", făcută în alt mod decât cel prevăzut la articolul 1 alineatul (2), articolul 3 alineatul (1) litera (b), articolul 5 litera (b), articolele 23, 33, 46 şi articolul 57 litera (b), se aplică în mod egal organizaţiilor de integrare economică regională. În înţelesul articolului 24, trimiterile la "o majoritate a statelor părţi" şi la "o treime a statelor părţi" nu se aplică organizaţiilor de integrare economică regională.
(3)Prezenta convenţie este supusă ratificării de către statele şi organizaţiile de integrare economică regională care au semnat-o.
(4)Orice stat sau organizaţie de integrare economică regională care nu semnează prezenta convenţie poate să o accepte, aprobe sau să adere la ea în orice moment.
(5)Instrumentele de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare se depun la Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale, care este desemnată prin prezenta ca depozitar.
(6)Prezenta convenţie intră în vigoare în a şaizecea zi de la data depunerii la depozitar a celui de-al treizecilea instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, pentru statele care au depus un astfel de instrument. Instrumentele depuse de către organizaţiile de integrare economică regională nu se iau în considerare în înţelesul prezentului alineat.
(7)Pentru celelalte state şi pentru celelalte organizaţii de integrare economică regională, prezenta convenţie intră în vigoare în a şaizecea zi de la data depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare.
(8)Depozitarul notifică imediat tuturor semnatarilor şi tuturor statelor părţi:
a)fiecare semnare a prezentei convenţii, precum şi data acesteia;
b)fiecare depunere a unui instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare precum şi data acestora;
c)data de intrare în vigoare a prezentei convenţii;
d)data de intrare în vigoare a oricărei revizuiri a limitelor de răspundere stabilite în temeiul prezentei convenţii;
e)orice denunţare în temeiul articolului 54.
Art. 54: Denunţare
(1)Orice stat parte poate denunţa prezenta convenţie prin notificare scrisă adresată depozitarului.
(2)Denunţarea intră în vigoare în a o sută optzecea zi de la data la care depozitarul a primit notificarea.
Art. 55: Relaţia cu celelalte instrumente ale Convenţiei de la Varşovia
Prezenta convenţie prevalează asupra tuturor normelor care se aplică în transportul aerian internaţional efectuat:
(1)între statele părţi la prezenta convenţie, prin faptul că aceste state sunt părţi la următoarele instrumente:
a)Convenţia pentru unificarea unor norme referitoare la transportul aerian internaţional, semnată la Varşovia la 12 octombrie 1929, denumită în continuare Convenţia de la Varşovia;
b)Protocolul de modificare a Convenţiei pentru unificarea unor norme referitoare la transportul aerian internaţional semnată la Varşovia la 12 octombrie 1929, încheiat la Haga, 28 septembrie 1955, denumit în continuare Protocolul de la Haga;
c)Convenţia complementară Convenţiei de la Varşovia, pentru unificarea unor norme privind transportul aerian internaţional efectuat de o persoană alta decât transportatorul contractual, semnată la Guadalajara la 18 septembrie 1961, denumită în continuare Convenţia de la Guadalajara;
d)Protocolul privind modificarea Convenţiei pentru unificarea unor norme referitoare la transportul aerian internaţional, semnată la Varşovia la 12 octombrie 1929, astfel cum a fost modificată prin Protocolul încheiat la Haga la 28 septembrie 1955, semnat la Guatemala City la 8 martie 1971, denumit în continuare Protocolul de la Guatemala City;
e)Protocoalele adiţionale nr. 1 - 3 şi Protocolul nr. 4 de la Montreal de modificare a Convenţiei de la Varşovia, astfel cum au fost modificate prin Protocolul de la Haga, sau a Convenţiei de la Varşovia, astfel cum a fost modificată prin Protocolul de la Haga şi prin Protocolul de la Guatemala City, semnate la Montreal la 25 septembrie 1975, denumite în continuare Protocoalele de la Montreal; sau
(2)pe teritoriul unui singur stat parte la prezenta convenţie, în temeiul faptului că acest stat este parte la unul sau mai multe dintre instrumentele menţionate la literele (a) - (e) de mai sus.
Art. 56: State cu mai multe sisteme de drept
(1)Dacă un stat cuprinde două sau mai multe unităţi teritoriale în care se aplică sisteme diferite de drept în legătură cu chestiunile reglementate de prezenta convenţie, acesta poate, în momentul semnării, ratificării, acceptării, aprobării sau aderării, să declare că prezenta convenţie se aplică tuturor unităţilor sale teritoriale sau doar uneia sau mai multora dintre ele şi poate în orice moment să modifice această declaraţie printr-o altă declaraţie.
(2)Orice declaraţie de acest fel este notificată depozitarului şi indică expres unităţile teritoriale cărora li se aplică convenţia.
(3)În cazul unui stat parte care a făcut o astfel de declaraţie:
a)trimiterile de la articolul 23 la "moneda naţională" sunt interpretate ca trimiteri la moneda respectivei unităţi teritoriale a statului în cauză;
b)la articolul 28, trimiterea la "legislaţia internă" se interpretează ca referire la legislaţia respectivei unităţi teritoriale a statului în cauză.
Art. 57: Rezerve
Nici o rezervă nu poate fi admisă faţă de prezenta convenţie, însă un stat parte poate, în orice moment, să declare, printr-o notificare scrisă adresată depozitarului, că prezenta convenţie nu se aplică:
a)transporturilor aeriene internaţionale efectuate şi operate direct de către respectivul stat parte în scopuri necomerciale, în exercitarea funcţiilor şi obligaţiilor sale de stat suveran;
b)transportului de persoane, de bagaje şi mărfuri efectuat pentru autorităţile sale militare la bordul aeronavelor înmatriculate în statul parte sau închiriate de statul parte în cauză şi a căror întreagă capacitate a fost rezervată de către aceste autorităţi sau în contul acestora.
DREPT PENTRU CARE, subsemnaţii plenipotenţiari, autorizaţi în mod corespunzător, au semnat prezenta convenţie.
-****-
ÎNCHEIATĂ la Montreal la 28 mai o mie nouă sute nouăzeci şi nouă în limbile arabă, chineză, engleză, franceză, rusă şi spaniolă, toate textele fiind autentice în egală măsură. Prezenta convenţie rămâne depusă în Arhivele Organizaţiei Aviaţiei Civile Internaţionale şi depozitarul va transmite copii legalizate pentru conformitate tuturor statelor părţi la Convenţia de la Varşovia, la Protocolul de la Haga, la Convenţia de la Guadalajara, la Protocolul de la Guatemala City şi la Protocoalele de la Montreal.
Publicat în Ediţia Specială a Jurnalului Oficial cu numărul 0 din data de 1 ianuarie 2007