Regulamentul 1380/11-dec-2013 privind politica comună în domeniul pescuitului, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1954/2003 şi (CE) nr. 1224/2009 ale Consiliului şi de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 2371/2002 şi (CE) nr. 639/2004 ale Consiliului şi a Deciziei 2004/585/CE a Consiliului

Acte UE

Jurnalul Oficial 354L

În vigoare

Versiune de la: 1 Ianuarie 2024

Dată act: 11-dec-2013

Emitent: Consiliul Uniunii Europene;Parlamentul European

(2)Sfera de aplicare a PCP cuprinde conservarea resurselor biologice marine şi gestionarea activităţilor de pescuit care vizează astfel de resurse. În plus, aceasta cuprinde măsurile de piaţă şi măsurile financiare luate în sprijinul obiectivelor acesteia, resursele biologice de apă dulce şi activităţile de acvacultură, precum şi prelucrarea şi comercializarea produselor pescăreşti şi de acvacultură, în cazul în care astfel de activităţi au loc pe teritoriul statelor membre sau în apele Uniunii, fiind desfăşurate inclusiv de către navele de pescuit care arborează pavilionul unor ţări terţe şi sunt înregistrate în ţări terţe, sau de către navele de pescuit ale Uniunii, sau de către resortisanţi ai statelor membre, fără a aduce atingere responsabilităţii primare a statului de pavilion, ţinând cont de dispoziţiile articolului 117 din Convenţia Naţiunilor Unite privind dreptul mării din 10 decembrie 1982 (⁵) (UNCLOS).

(4)PCP ar trebui să garanteze că activităţile de pescuit şi de acvacultură contribuie la crearea unor condiţii de mediu, economice şi sociale sustenabile pe termen lung. PCP ar trebui să includă norme care să asigure trasabilitatea, securitatea şi calitatea produselor comercializate în Uniune. Mai mult decât atât, politica comună în domeniul pescuitului ar trebui să contribuie la creşterea productivităţii, la un standard de viaţă echitabil pentru sectorul pescuitului, inclusiv pentru pescuitul la scară mică, la stabilitatea pieţelor, precum şi să asigure disponibilitatea aprovizionării cu alimente şi preţuri rezonabile de livrare către consumatori. PCP ar trebui să contribuie la Strategia Europa 2020 pentru o creştere inteligentă, durabilă şi favorabilă incluziunii şi să ajute la îndeplinirea obiectivelor stabilite în strategia respectivă.

(5)Uniunea este parte contractantă la UNCLOS (⁶) şi, în temeiul Deciziei 98/414/CE a Consiliului (⁷), la Acordul Naţiunilor Unite privind punerea în aplicare a dispoziţiilor Convenţiei Organizaţiei Naţiunilor Unite privind dreptul mării din 10 decembrie 1982 privind conservarea şi gestionarea populaţiilor transzonale şi a stocurilor de peşti mari migratori din 4 decembrie 1995 (⁸) (Acordul ONU privind rezervele de peşte) şi, în temeiul Deciziei 96/428/CE a Consiliului (⁹), la Acordul privind promovarea respectării măsurilor internaţionale de conservare şi gestionare de către navele de pescuit în marea liberă din 24 noiembrie 1993 al Organizaţiei pentru Alimentaţie şi Agricultură a Naţiunilor Unite (¹).

(6)Aceste instrumente internaţionale prevăd, mai ales, obligaţii de conservare, inclusiv obligaţia de a lua măsuri de conservare şi gestionare menite a menţine sau a restabili resursele marine la niveluri care să permită obţinerea producţiei maxime sustenabile, atât în interiorul zonelor maritime aflate sub jurisdicţie naţională, cât şi în marea liberă, şi de a coopera cu alte state în acest scop, obligaţia de a aplica abordarea precaută pe scară largă în ceea ce priveşte conservarea, gestionarea şi exploatarea stocurilor de peşte, obligaţia de a asigura compatibilitatea măsurilor de conservare şi gestionare în cazul în care resursele marine se află în zone marine care ţin de jurisdicţii diferite şi obligaţia de a ţine cont de alte utilizări legitime ale mării. PCP ar trebui, aşadar, să contribuie la punerea în aplicare a obligaţiilor internaţionale ale Uniunii în temeiul acestor instrumente internaţionale. În cazul în care adoptă măsuri de conservare şi gestionare pentru care au fost împuternicite în cadrul PCP, statele membre ar trebui, de asemenea, să acţioneze într-un mod care este întru totul conform cu obligaţiile internaţionale privind conservarea şi cooperarea prevăzute de instrumentele internaţionale menţionate.

(7)În cadrul Summitului privind dezvoltarea durabilă de la Johannesburg din 2002, Uniunea şi statele sale membre s-au angajat să acţioneze împotriva reducerii continue a numeroase stocuri de peşte. Prin urmare, Uniunea ar trebui să îşi îmbunătăţească PCP prin adaptarea ratelor de exploatare pentru a se asigura că, într-o perioadă rezonabilă de timp, exploatarea resurselor biologice marine reface şi menţine populaţiile de specii exploatate peste nivelurile care permit obţinerea producţiei maxime sustenabile. Ratele de exploatare ar trebui atinse până în 2015. Atingerea respectivelor rate de exploatare până la o dată ulterioară ar trebui permisă doar dacă atingerea acestora până în 2015 ar periclita în mod deosebit sustenabilitatea socială şi economică a flotelor de pescuit în cauză. După 2015, respectivele rate ar trebui atinse cât mai curând cu putinţă şi în orice caz cel târziu în 2020. Atunci când informaţiile ştiinţifice sunt insuficiente pentru a stabili aceste niveluri, se pot lua în considerare parametri aproximativi.

(8)Deciziile de gestionare în materie de producţie maximă sustenabilă în cadrul pescuitului mixt ar trebui să ia în calcul dificultatea de a pescui toate stocurile din cadrul unui pescuit mixt şi de a obţine producţia maximă sustenabilă în acelaşi timp, în special în cazurile în care avizele ştiinţifice arată că este foarte dificil să se evite aşa-numitele specii de blocaj prin creşterea selectivităţii uneltelor de pescuit utilizate. Ar trebui să li se solicite organismelor ştiinţifice corespunzătoare să ofere recomandări cu privire la nivelurile adecvate ale mortalităţii prin pescuit în aceste circumstanţe.

(11)PCP ar trebui să contribuie la protecţia mediului marin, la gestionarea durabilă a tuturor speciilor exploatate în scop comercial şi, în special, la atingerea unei stări ecologice bune până în 2020, conform dispoziţiilor de la articolul 1 alineatul (1) din Directiva 2008/56/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (²).

(14)Este important pentru gestionarea PCP ca aceasta să se ghideze după principiile bunei guvernanţe. Aceste principii includ luarea deciziilor pe baza celor mai bune avize ştiinţifice disponibile, implicarea amplă a părţilor interesate şi o perspectivă pe termen lung. Gestionarea cu succes a PCP depinde şi de definirea clară a responsabilităţilor la nivelul Uniunii, la nivel regional, naţional şi local şi de compatibilitatea reciprocă a măsurilor luate şi de coerenţa acestora cu celelalte politici ale Uniunii.

(17)Deoarece toate aspectele legate de mările şi oceanele Europei sunt legate între ele, PCP ar trebui pusă în aplicare astfel încât să fie coerentă cu alte politici ale Uniunii şi, în special, să ţină cont de interacţiunile cu iniţiativele Uniunii în alte domenii de politică maritimă. Ar trebui asigurată coerenţa în gestionarea diferitelor politici sectoriale din Marea Baltică, Marea Nordului, Mările Celtice, Golful Biscaya şi coasta iberică, bazinul Mării Mediterane şi cel al Mării Negre.

(19)Normele în vigoare de restricţionare a accesului la resurse în interiorul zonelor de 12 mile marine ale statelor membre au funcţionat în mod satisfăcător, fiind benefice pentru conservare prin limitarea efortului de pescuit în cea mai sensibilă parte a apelor Uniunii. De asemenea, aceste norme au menţinut activităţile de pescuit tradiţionale de care depinde foarte mult dezvoltarea socială şi economică a anumitor comunităţi costiere. Prin urmare, aceste norme ar trebui să se aplice în continuare. Statele membre ar trebui să facă eforturi pentru a oferi acces preferenţial pescarilor care practică pescuitul la scară mică, pescuitul artizanal sau pescuitul costier.

(22)Pentru a contribui la conservarea resurselor acvatice vii şi a ecosistemelor marine, Uniunea ar trebui să facă eforturi pentru a proteja zonele sensibile din punct de vedere biologic prin desemnarea acestora ca zone protejate. În aceste zone ar trebui să fie posibilă restricţionarea sau interzicerea activităţilor de pescuit. În luarea deciziilor cu privire la zonele care urmează să fie desemnate ca zone protejate, ar trebui acordată o atenţie specială acelor zone pentru care există dovezi clare privind concentrări puternice de peşti sub dimensiunea minimă de referinţă pentru conservare şi de zone de depunere a icrelor, precum şi zonelor care sunt considerate a fi sensibile din punct de vedere biologic şi geografic. De asemenea, ar trebui să se ţină cont de zonele de conservare existente. Pentru a facilita procesul de desemnare, statele membre ar trebui să identifice zonele corespunzătoare, inclusiv zonele care fac parte dintr-o reţea coerentă, şi, după caz, ar trebui să coopereze între ele la pregătirea şi transmiterea recomandărilor comune către Comisie. Pentru a stabili cu mai multă eficienţă zonele protejate, Comisia ar trebui să aibă posibilitatea de a fi împuternicită să le stabilească într-un plan multianual. Pentru a asigura un nivel potrivit de responsabilitate şi control democratice, Comisia ar trebui să raporteze periodic Parlamentului European şi Consiliului cu privire la funcţionarea respectivelor zone protejate.

(24)Ori de câte ori este posibil, planurile multianuale ar trebui să cuprindă mai multe stocuri, dacă stocurile respective sunt exploatate împreună. Planurile multianuale ar trebui să constituie cadrul pentru exploatarea durabilă a stocurilor şi a ecosistemelor marine în cauză, definind calendare clare şi mecanisme de salvgardare pentru situaţii neprevăzute. Planurile multianuale ar trebui, de asemenea, să facă obiectul unor obiective de gestionare definite în mod clar pentru a contribui la exploatarea durabilă a stocurilor şi la protecţia ecosistemelor marine în cauză. Aceste planuri ar trebui adoptate în consultare cu consiliile consultative, operatorii din industria pescuitului, oamenii de ştiinţă şi alţi factori interesaţi în materie de gestionare a pescuitului.

(25)Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (¹), Directiva 92/43/CEE a Consiliului (²) şi Directiva 2008/56/CE a Parlamentului European şi a Consiliului impun statelor membre anumite obligaţii în ceea ce priveşte zonele de protecţie specială, zonele speciale de conservare şi, respectiv, zonele marine protejate. Aceste măsuri ar putea necesita adoptarea unor măsuri care intră în cadrul PCP. Prin urmare, este oportun ca statele membre să fie autorizate să adopte, în apele aflate sub suveranitatea sau sub jurisdicţia lor, astfel de măsuri de conservare care le sunt necesare pentru a-şi îndeplini obligaţiile în temeiul acestor acte ale Uniunii, în cazul în care aceste măsuri nu afectează interesele în materie de pescuit ale altor state membre. În cazul în care aceste măsuri ar putea afecta interesele în materie de pescuit ale altor state membre, competenţa de a adopta aceste măsuri ar trebui conferită Comisiei şi ar trebui să se recurgă la cooperarea regională între statele membre vizate.

(26)Sunt necesare măsuri pentru reducerea nivelurilor actuale ridicate de capturi nedorite şi pentru eliminarea treptată a capturilor aruncate înapoi în mare. Capturile nedorite şi aruncarea lor înapoi în mare reprezintă o risipă considerabilă şi afectează negativ exploatarea durabilă a resurselor biologice marine şi ecosistemele marine, precum şi viabilitatea financiară a pescuitului. Ar trebui stabilită şi pusă treptat în aplicare obligaţia de a debarca integral capturile ("obligaţia de debarcare") din speciile care fac obiectul unor cote de captură şi, în Marea Mediterană, de asemenea capturile de specii care sunt supuse unor norme privind dimensiunile minime, făcute în timpul activităţilor de pescuit în apele Uniunii sau de către navele de pescuit ale Uniunii şi normele care au obligat până în prezent pescarii să arunce capturile înapoi în mare ar trebui abrogate.

(29)În cadrul gestionării obligaţiei de debarcare, statele membre ar trebui să facă tot posibilul pentru a reduce capturile nedorite. În acest scop, trebuie acordată o prioritate crescută îmbunătăţirii tehnicilor de pescuit selectiv în vederea evitării şi reducerii capturilor nedorite, în măsura posibilului. Este important ca statele membre să aloce cotele în rândul navelor de pescuit într-o combinaţie care să reflecte cât mai mult cu putinţă distribuţia speciilor estimată la nivelul pescuitului. În cazul unor neconcordanţe dintre cotele disponibile şi modelul de pescuit existent, statele membre ar trebui să ia în considerare ajustări prin schimburile de cote cu alte state membre, inclusiv pe bază permanentă. Statele membre ar trebui, de asemenea, să ia în considerare facilitarea punerii în comun de către armatori a cotelor individuale, de exemplu la nivelul organizaţiilor producătorilor sau al grupurilor de armatori. Ca opţiune finală, statele membre ar trebui să ia în considerare posibilitatea deducerii speciilor de capturi accidentale din cota speciei vizate, în funcţie de statutul de conservare a speciei vizate.

(36)Având în vedere situaţia biologică temporară a stocurilor, această stabilitate relativă a activităţilor de pescuit ar trebui să garanteze şi să ia în considerare pe deplin nevoile specifice ale regiunilor în care comunităţile locale sunt în mod special dependente de pescuit şi de activităţile conexe pescuitului, astfel cum a decis Consiliul în Rezoluţia sa din 3 noiembrie 1976 (¹), în special anexa VII la respectiva rezoluţie.

(39)Statele membre ar trebui să coopereze la nivel regional pentru a adopta recomandări comune şi alte instrumente pentru elaborarea şi punerea în aplicare a măsurilor de conservare şi a măsurilor care afectează activităţile de pescuit în zonele protejate în temeiul dreptului mediului. În cadrul cooperării regionale, Comisia ar trebui să adopte măsuri de conservare prin acte de punere în aplicare sau acte delegate numai dacă toate statele membre în cauză dintr-o regiune convin asupra unei recomandări comune. În lipsa unei recomandări comune, Comisia ar trebui să înainteze o propunere de măsuri relevante în temeiul tratatului.

(41)În ceea ce priveşte propriile zone de 12 mile marine, statele membre ar trebui să fie împuternicite să adopte măsuri de conservare şi gestionare aplicabile tuturor navelor de pescuit ale Uniunii, cu condiţia ca, în cazul în care măsurile respective se aplică navelor de pescuit din Uniune aparţinând altor state membre, acestea să fie nediscriminatorii, să fi avut loc o consultare prealabilă cu alte state membre vizate şi Uniunea să nu fi adoptat măsuri care să vizeze în mod specific conservarea şi gestionarea în respectiva zonă de 12 mile marine.

(43)Statele membre ar trebui să adopte măsuri specifice pentru a adapta numărul navelor de pescuit din Uniune la resursele disponibile, pe baza evaluărilor lor privind raportul dintre capacitatea de pescuit a flotelor lor şi oportunităţile de pescuit de care dispun. Evaluările ar trebui să fie făcute în conformitate cu orientările Comisiei şi prezentate într-un. raport anual care se transmite Comisiei. Rapoartele respective ar trebui publicate. Fiecare stat membru ar trebui să poată alege măsurile şi instrumentele pe care doreşte să le adopte pentru a reduce capacitatea de pescuit excesivă.

(46)Gestionarea pescuitului pe baza celor mai bune avize ştiinţifice disponibile necesită seturi de date armonizate, fiabile şi exacte. Prin urmare, statele membre ar trebui să colecteze date privind flotele şi activităţile lor de pescuit, în special date biologice privind capturile, inclusiv privind capturile aruncate înapoi în mare şi informaţiile bazate pe studii privind stocurile de peşte şi potenţialul impact de mediu al activităţilor de pescuit asupra ecosistemului marin. Statele membre ar trebui să gestioneze şi să pună datele colectate la dispoziţia utilizatorilor finali e şi altor părţi interesate. Statele membre ar trebui să coopereze între ele şi cu Comisia pentru a-şi coordona activităţile de colectare a datelor. Atunci când este cazul, statele membre ar trebui să coopereze, de asemenea, cu ţările terţe în ceea ce priveşte colectarea datelor. Statele membre ar trebui să pună la dispoziţia Comisiei, în scopul evaluării, un raport anual privind activităţile lor de colectare a datelor, care se publică.

(48)Comitetul ştiinţific, tehnic şi economic pentru pescuit (CSTEP), astfel cum este instituit prin Decizia 2005/629/CE a Comisiei (¹), poate fi consultat cu privire la chestiuni ce ţin de conservarea şi gestionarea resurselor biologice marine, pentru a asigura asistenţa necesară din partea unor oameni de ştiinţă de înaltă calificare, mai ales în ceea ce priveşte aplicarea cunoştinţelor în materie de biologie, economie, mediu, ştiinţe sociale şi tehnice.

(50)Uniunea ar trebui să promoveze la nivel internaţional obiectivele PCP, asigurându-se că activităţile de pescuit ale Uniunii desfăşurate în afara apelor Uniunii se bazează pe aceleaşi principii şi standarde ca şi cele din legislaţia Uniunii aplicabilă în domeniu şi promovând în acelaşi timp condiţii de concurenţă echitabile pentru operatorii din Uniune şi operatorii din ţările terţe. În acest sens, Uniunea ar trebui să urmărească ocuparea unei poziţii de lider în procesul de consolidare a randamentului organizaţiilor regionale şi internaţionale, pentru a permite o mai bună conservare şi gestionare a resurselor marine vii care intră în domeniul de competenţă al acestora, inclusiv combaterea pescuitului ilegal, nedeclarat şi nereglementat (INN). Uniunea ar trebui să coopereze cu ţări terţe şi organizaţii internaţionale în scopul îmbunătăţirii respectării măsurilor internaţionale, inclusiv combaterea INN. Poziţia Uniunii ar trebui să se bazeze pe cele mai bune avize ştiinţifice disponibile.

(51)Acordurile de parteneriat în domeniul pescuitului sustenabil încheiate cu ţările terţe ar trebui să garanteze că activităţile de pescuit ale Uniunii în apele ţărilor terţe sunt bazate pe cele mai bune avize ştiinţifice disponibile şi pe schimburile de informaţii relevante, asigurând exploatarea durabilă a resurselor biologice marine, transparenţa în privinţa stabilirii excedentului şi, prin urmare, gestionarea resurselor în conformitate cu obiectivele PCP. Acordurile respective, care prevăd accesul la resurse proporţionale cu interesul flotei Uniunii în schimbul unei contribuţii financiare din partea Uniunii, ar trebui să contribuie la instituirea unui cadru de guvernanţă de înaltă calitate care să garanteze mai ales măsuri eficiente de colectare a datelor, monitorizare, control şi supraveghere.

(52)Respectarea principiilor democratice şi a drepturilor omului, prevăzute în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi în alte instrumente internaţionale relevante în domeniul drepturilor omului, precum şi principiul statului de drept ar trebui să constituie un element esenţial al acordurilor de parteneriat în domeniul pescuitului sustenabil care ar trebui să conţină o clauză specifică referitoare la drepturile omului. Introducerea unei clauze referitoare la drepturile omului în acordurile de parteneriat în domeniul pescuitului sustenabil ar trebui să fie pe deplin compatibilă cu obiectivele generale ale politicii Uniunii în materie de dezvoltare.

(55)Activităţile de acvacultura din Uniune sunt influenţate de condiţiile diferite din diversele state membre, inclusiv în ceea ce priveşte autorizaţiile pentru operatori. Prin urmare, ar trebui elaborate orientări strategice la nivelul Uniunii privind planurile strategice naţionale, pentru a îmbunătăţi competitivitatea sectorului acvaculturii, susţinând dezvoltarea acestuia şi inovarea în cadrul acestuia şi încurajând activitatea economică şi diversificarea, precum şi îmbunătăţind calitatea vieţii în zonele costiere şi interioare. Mai mult decât atât, ar trebui dezvoltate mecanisme pentru schimbul de informaţii şi bune practici între statele membre, printr-o metodă deschisă de coordonare a măsurilor naţionale privind securitatea activităţii economice, accesul la apele şi spaţiul Uniunii şi simplificarea procedurilor de acordare a licenţelor.

(57)Este necesară consolidarea competitivităţii sectorului de pescuit şi acvacultură al Uniunii şi simplificarea în sprijinul unei mai bune gestionări a activităţilor de producţie şi comercializare din cadrul sectorului Organizarea comună a pieţelor în sectorul produselor pescăreşti şi de acvacultură ar trebui să asigure condiţii de concurenţă echitabile pentru toate produsele pescăreşti şi de acvacultură comercializate în Uniune, indiferent de originea acestora, ar trebui să le permită consumatorilor să aleagă în mai bună cunoştinţă de cauză şi să sprijine consumul responsabil şi ar trebui, de asemenea, să îmbunătăţească înţelegerea şi cunoaşterea din punct de vedere economic a pieţelor Uniunii de-a lungul lanţului de aprovizionare.

(63)Obiectivele PCP nu pot fi îndeplinite în mod satisfăcător numai de statele membre, având în vedere problemele întâmpinate în dezvoltarea industriei pescuitului şi în gestionarea acesteia, precum şi resursele financiare limitate ale statelor membre. Prin urmare, pentru a contribui la realizarea acestor obiective, ar trebui acordată asistenţă financiară multianuală din partea Uniunii, concentrată asupra priorităţilor PCP şi adaptată la specificul industriei pescuitului din fiecare stat membru în parte.

(64)Asistenţa financiară a Uniunii ar trebui condiţionată de respectarea de către statele membre şi de către operatori, inclusiv de armatori, a normelor PCP. Sub rezerva unor norme specifice care urmează a fi adoptate, asistenţa financiară din partea Uniunii ar trebui să fie întreruptă, suspendată sau corectată în cazul unei nerespectări a unei obligaţii specifice în temeiul PCP de către un stat membru sau în cazul unei încălcări grave a respectivelor norme de către un operator.

(67)Competenţa de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din tratat ar trebui delegată Comisiei în ceea ce priveşte adoptarea de măsuri de conservare care însoţesc anumite obligaţii de mediu ale statelor membre, adaptarea obligaţiei de a debarcare în scopul respectării obligaţiilor internaţionale ale Uniunii, extinderea obligaţiei de debarcare pentru a include alte specii utilizându-se procesul de regionalizare, adoptarea de planuri specifice de aruncare a capturilor înapoi în mare pe baza procesului de regionalizare, adoptarea de excepţii de minimis la obligaţia de debarcare dacă nu s-a adoptat nicio altă măsură de punere în aplicare pentru acea obligaţie, precum şi stabilirea de norme detaliate de funcţionare a consiliilor consultative. Este deosebit de important ca, în timpul lucrărilor pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experţi. Comisia, atunci când pregăteşte şi elaborează acte delegate, ar trebui să asigure o transmitere simultană, în timp util şi adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European şi Consiliu.

(68)În cazul în care sunt necesare condiţii uniforme pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor prezentului regulament privind măsurile temporare de reducere a unei ameninţări grave la adresa conservării resurselor biologice marine, programul de intrare/ieşire în cadrul gestionării flotei şi înregistrarea, formatul şi transmiterea datelor pentru registrul flotei de pescuit a Uniunii, ar trebui conferite competenţe de executare Comisiei. Respectivele competenţe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹).

PARTEA I:DISPOZIŢII GENERALE

Art. 1: Domeniul de aplicare

Art. 2: Obiective

(2)PCP aplică abordarea precaută a gestionării pescuitului şi urmăreşte să garanteze că exploatarea resurselor biologice marine vii duce la refacerea şi menţinerea populaţiilor de specii recoltate peste nivelurile care permit obţinerea producţiei maxime sustenabile.

(5)PCP, în special:

Art. 3: Principiile bunei guvernante

Art. 4: Definiţii

(1)În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiţii:

9.prin "abordare ecosistemică a gestionării pescuitului" se înţelege o abordare integrată a gestionării pescuitului cu limite valabile din punct de vedere ecologic care urmăreşte să gestioneze utilizarea resurselor naturale, ţinând cont de activităţile de pescuit şi de alte activităţi umane, menţinând totodată atât bogăţia biologică, cât şi procesele biologice necesare pentru păstrarea compoziţiei, structurii şi funcţionării habitatelor din ecosistemul afectat, ţinând cont de cunoştinţele şi incertitudinile legate de componentele biotice, abiotice şi umane ale ecosistemelor;

23.prin "concesiuni de pescuit transferabile" se înţelege drepturi revocabile de utilizare a unei anumite părţi din posibilităţile de pescuit alocate unui stat membru sau stabilite în planurile de gestionare adoptate de un stat membru în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (CE) nr. 1967/2006 al Consiliului (¹), pe care titularul le poate transfera.

26.prin "licenţă de pescuit" se înţelege o licenţă astfel cum este definită la articolul 4 punctul (9) din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 al Consiliului (³);

(³)Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 al Consiliului din 20 noiembrie 2009 de stabilire a unui sistem comunitar de control pentru asigurarea respectării normelor politicii comune în domeniul pescuitului, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 847/96, (CE) nr. 2371/2002, (CE) nr. 811/2004, (CE) nr. 768/2005, (CE) nr. 2115/2005, (CE) nr. 2166/2005, (CE) nr. 388/2006, (CE) nr. 509/2007, (CE) nr. 676/2007, (CE) nr. 1098/2007, (CE) nr. 1300/2008, (CE) nr. 1342/2008 şi de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 2847/93, (CE) nr. 1627/94 şi (CE) nr. 1966/2006 (JO L 343, 22.12.2009, p. 1).

31.prin "încălcare gravă" se înţelege o încălcare definită ca atare în legislaţia relevantă a Uniunii, inclusiv la articolul 42 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1005/2008 al Consiliului (⁴) sau la articolul 90 alineatul (1) din Regulamentul (ce) nr. 1224/2009 al Consiliului;

(2)În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiţii geografice ale zonelor geografice:

d)prin "apele de sud-vest" se înţelege zonele ICES VIII, IX şi X (apele din jurul insulelor Azore), şi zonele CECAF (²) 34.1.1, 34.1.2 şi 34.2.0 (apele din jurul insulelor Madeira şi Canare);

PARTEA II:ACCESUL LA APE

Art. 5: Norme generale privind accesul la ape

(2)În apele situate în zona de până la 12 mile marine de la liniile de bază aflate sub suveranitatea sau jurisdicţia lor, statele membre sunt autorizate, până la 31 decembrie 2032, să restricţioneze pescuitul la navele de pescuit care pescuiesc în mod tradiţional în apele respective pornind din porturile de pe coasta adiacentă, fără a aduce atingere regimului aplicabil navelor de pescuit ale Uniunii care arborează pavilionul altor state membre în baza relaţiilor de vecinătate existente între statele membre şi regimului cuprins în anexa I, prin care sunt stabilite, pentru fiecare stat membru, zonele geografice din interiorul zonelor costiere ale altor state membre în care se desfăşoară activităţi de pescuit, precum şi speciile vizate. Statele membre informează Comisia cu privire la restricţiile instituite în temeiul prezentului alineat.

(3)Până la 31 decembrie 2032, în apele de până la 100 de mile marine de la liniile de bază ale regiunilor ultraperiferice ale Uniunii menţionate la articolul 349 primul paragraf din tratat, statele membre vizate au dreptul să restricţioneze pescuitul la navele înregistrate în porturile teritoriilor respective. Aceste restricţii nu se aplică navelor Uniunii care pescuiesc în apele respective în mod tradiţional, cu condiţia ca aceste nave să nu depăşească efortul de pescuit exercitat în mod tradiţional. Statele membre informează Comisia cu privire la restricţiile instituite în temeiul prezentului alineat.

PARTEA III:MĂSURI PENTRU CONSERVAREA ŞI EXPLOATAREA DURABILĂ A RESURSELOR BIOLOGICE MARINE

TITLUL I:Măsuri de conservare

Art. 6: Dispoziţii generale

Art. 7: Tipuri de măsuri de conservare

(1)Măsurile pentru conservarea şi exploatarea durabilă a resurselor biologice marine pot include, printre altele, următoarele:

(2)Măsurile tehnice pot include, printre altele, următoarele:

Art. 8: Instituirea zonelor de refacere a stocurilor de peşte

(1)Ţinând cont în mod corespunzător de zonele de conservare existente, Uniunea depune eforturi pentru a institui zone protejate în temeiul sensibilităţii lor din punct de vedere biologic, inclusiv zone în cazul cărora există dovezi clare privind concentrări puternice de peşti având o dimensiune mai mică decât dimensiunea minimă de referinţă pentru conservare şi zone de depunere a icrelor. În astfel de zone, activităţile de pescuit pot fi limitate sau interzise pentru a contribui la conservarea resurselor acvatice vii şi a ecosistemelor marine. Uniunea continuă să ofere protecţie suplimentară zonelor existente sensibile din punct de vedere biologic.

TITLUL II:Măsuri specifice

Art. 9: Principii şi obiective ale planurilor multianuale

(5)Planurile multianuale pot conţine obiective şi măsuri de conservare specifice bazate pe abordarea ecosistemică, pentru a aborda problemele specifice ale pescuitului mixt în legătură cu realizarea obiectivelor prevăzute la articolul 2 alineatul (2) pentru amestecurile de stocuri vizate de plan, în cazurile în care avizele ştiinţifice indică faptul că nu se poate obţine sporirea selectivităţii. În cazul în care este necesar, planul multianual include măsuri de conservare alternative specifice, bazate pe abordarea ecosistemică, pentru anumite stocuri vizate de acesta,.

Art. 10: Conţinutul planurilor multianuale

(1)După caz şi fără a aduce atingere competenţelor respective în temeiul tratatului, un plan multianual include:

(2)Un plan multianual poate, de asemenea, să includă:

Art. 11: Măsuri de conservare necesare pentru respectarea obligaţiilor care decurg din legislaţia Uniunii în domeniul mediului

(1)Statele membre sunt împuternicite să adopte măsuri de conservare care să nu afecteze navele de pescuit aparţinând altor state membre şi care sunt aplicabile apelor aflate sub suveranitatea sau jurisdicţia acestora şi care sunt necesare în scopul respectării obligaţiilor care le revin în temeiul articolului 13 alineatul (4) din Directiva 2008/56/CE, al articolului 4 din Directiva 2009/147/CE, sau al articolului 6 din Directiva 92/43/CEE, cu condiţia ca acele măsuri să fie compatibile cu obiectivele prevăzute la articolul 2 din prezentul regulament, să îndeplinească obiectivele legislaţiei relevante a Uniunii pe care intenţionează să le pună în aplicare şi să fie cel puţin la fel de severe ca măsurile prevăzute în legislaţia Uniunii.

(2)În cazul în care un stat membru ("statul membru iniţiator") consideră că este necesară adoptarea de măsuri în scopul respectării obligaţiilor care menţionate la alineatul (1) şi alte state membre au un interes direct de gestionare a pescuitului care urmează să fie afectat de astfel de măsuri, Comisia, este împuternicită să adopte aceste măsuri, la cerere, prin intermediul actelor delegate în conformitate cu articolul 46. În acest sens, articolul 18 alineatele (1)-(4) şi alineatul (6) se aplică mutatis mutandis.

(3)Statul membru iniţiator pune la dispoziţia Comisiei şi a celorlalte state membre care au un interes direct de gestionare informaţiile relevante în legătură cu măsurile necesare, inclusiv motivele, dovezile ştiinţifice pe care se bazează şi detaliile privind punerea în aplicare în practică şi asigurarea respectării normelor. Statul membru iniţiator şi celelalte state membre care au un interes direct de gestionare pot prezenta o recomandare comună menţionată la articolul 18 alineatul (1) în termen de şase luni de la punerea la dispoziţie a unor informaţii suficiente. Comisia adoptă măsurile, luând în considerare orice avize ştiinţifice disponibile, în termen de trei luni de la primirea unei solicitări complete.

Art. 12: Măsurile Comisiei în caz de ameninţare gravă la adresa resurselor biologice marine

(3)Înainte de expirarea perioadei iniţiale de aplicare a actelor de punere în aplicare aplicabile imediat menţionate la alineatul (1), Comisia poate adopta acte de punere în aplicare aplicabile imediat, în cazul în care condiţiile prevăzute la alineatul (1) sunt respectate prin care prelungeşte aplicarea măsurii de urgenţă respective cu o perioadă maximă de şase luni, cu efect imediat. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura menţionată la articolul 47 alineatul (3).

Art. 13: Măsuri de urgenţă adoptate de un stat membru

(1)Pe baza unor dovezi privind o ameninţare gravă la adresa conservării resurselor biologice marine sau la adresa ecosistemului marin legată de activităţi de pescuit în ape care se află sub suveranitatea sau jurisdicţia unui stat membru care necesită o acţiune imediată, respectivul stat membru poate adopta măsuri de urgenţă pentru atenuarea ameninţării. Respectivele măsuri sunt compatibile cu obiectivele stabilite la articolul 2 şi nu sunt mai puţin severe decât cele din legislaţia Uniunii. Măsurile respective se aplică pentru o perioadă maximă de trei luni.

Art. 14: Evitarea şi reducerea la minimum a capturilor nedorite

(1)În vederea facilitării introducerii obligaţiei de debarcare integrală a tuturor capturilor în cadrul activităţii de pescuit respective în conformitate cu articolul 15 ("obligaţia de debarcare"), statele membre pot realiza proiecte-pilot, pe baza celor mai bune avize ştiinţifice şi ţinând seama de avizele consiliilor consultative relevante, cu scopul de a explora pe deplin toate metodele practicabile de evitare, de minimizare şi de eliminare a capturilor nedorite în cadrul unei activităţi de pescuit.

Art. 15: Obligaţia de debarcare

(1)Toate capturile de specii care fac obiectul unor limite de captură, iar în Marea Mediterană şi capturile de specii care fac obiectul unor dimensiuni minime, astfel cum se prevede în anexa III la Regulamentul (CE) nr. 1967/2006, care sunt capturate în timpul activităţilor de pescuit în apele Uniunii sau de navele de pescuit ale Uniunii aflate în afara apelor Uniunii, în ape care nu fac obiectul suveranităţii sau jurisdicţiei unei ţări terţe, în cadrul pescuitului şi în zonele geografice enumerate mai jos, sunt aduse şi păstrate la bordul navelor de pescuit, înregistrate, debarcate şi deduse din cote, după caz, cu excepţia cazului în care se utilizează ca momeală vie, în conformitate cu următorul calendar:

c)Cel târziu de la 1 ianuarie 2016 pentru speciile care definesc pescuitul şi nu mai târziu de 1 ianuarie 2019 pentru toate celelalte specii din:

(3)Atunci când toate statele membre cu un interes direct de gestionare a unei anumite specii convin că obligaţia de debarcare ar trebui să se aplice altor specii decât cele menţionate la alineatul (1), acestea pot prezenta o recomandare comună pentru extinderea aplicării obligaţiei de debarcare în temeiul alineatului (1) la acele specii. În acest scop, dispoziţiile articolului 18 alineatele (1)-(6) se aplică mutatis mutandis. Atunci când se prezintă o astfel de recomandare comună, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 46 care să conţină aceste măsuri.

(4)Obligaţia de debarcare menţionată la alineatul (1) nu se aplică:

(5)Detalii privind punerea în aplicare a obligaţiei de debarcare menţionată la alineatul (1) se specifică în planurile multianuale menţionate la articolele 9 şi 10 şi, după caz, se specifică şi în conformitate cu articolul 18, inclusiv:

c)dispoziţii pentru excepţiile de minimis de până la 5 % din capturile totale anuale din toate speciile care fac obiectul unei obligaţii de debarcare menţionate la alineatul (1). Excepţia de minimis se aplică în următoarele cazuri:

(6)În cazul în care, pentru pescuitul în cauză, nu se adoptă niciun plan multianual sau niciun plan de gestionare în conformitate cu articolul 18 din Regulamentul (CE) nr. 1967/2006, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 18 din prezentul regulament, acte delegate în conformitate cu articolul 46 din prezentul regulament, de stabilire cu titlu temporar şi pentru o perioadă maximă de trei ani a unui plan specific de aruncare a capturilor înapoi în mare care să conţină informaţiile menţionate la alineatul (5) literele (a)-(e) din prezentul articol pentru o perioadă iniţială maximă de trei ani care poate fi reînnoită pentru încă o perioadă totală de până la trei ani. Statele membre pot coopera în conformitate cu articolul 18 din prezentul regulament la elaborarea unui astfel de plan în vederea adoptării de către Comisie a unor astfel de acte sau a prezentării unei propuneri în conformitate cu procedura legislativă ordinară.

(7)Atunci când nu s-a adoptat nicio măsură pentru specificarea excepţiei de minimis, fie într-un plan multianual în conformitate cu alineatul (5), fie într-un plan specific de aruncare a capturilor înapoi în mare în conformitate cu alineatul (6), Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 46 pentru specificarea excepţiei de minimis menţionate la alineatul (4) litera (c) care, sub rezerva condiţiilor stabilite la alineatul (5) litera (c) punctul (i) sau (ii), să se ridice la maximum 5 % din totalul capturilor anuale din toate speciile pentru care se aplică obligaţia de debarcare în temeiul alineatului (1). Această excepţie de minimis se adoptă astfel încât să se aplice de la data aplicării obligaţiei de debarcare relevante.

(8)Ca derogare de la obligaţia de a scădea capturile din cotele relevante, în conformitate cu alineatul (1), capturile de specii care fac obiectul unei obligaţii de debarcare şi care depăşesc cotele stocurilor în cauză, sau capturile de specii pentru care statul membru nu deţine nicio cotă, pot fi deduse din cota speciei vizate cu condiţia să nu depăşească 9 % din cota speciei vizate. Această dispoziţie se aplică numai atunci când stocul de specii care nu sunt vizate se situează între limite biologice sigure.

(14)Până la 31 mai 2016 şi, ulterior, până la data de 31 mai a fiecărui an, până în 2020 inclusiv, Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport anual privind punerea în aplicare a obligaţiei de debarcare, pe baza informaţiilor transmise de statele membre, de consiliile consultative şi de alte surse relevante ale Comisiei.

Art. 16: Posibilităţile de pescuit

Art. 17: Criteriile utilizate de statele membre pentru alocarea posibilităţilor de pescuit

În momentul alocării posibilităţilor de pescuit disponibile în conformitate cu articolul 16, statele membre utilizează criterii transparente şi obiective, inclusiv criterii de mediu, sociale şi economice. Criteriile folosite pot include, printre altele, impactul pescuitului asupra mediului, antecedentele în materie de conformitate, contribuţia la economia locală şi istoricul nivelurilor de capturi. În cadrul posibilităţilor de pescuit care le sunt alocate, statele membre fac eforturi pentru a oferi stimulente pentru navele de pescuit care utilizează unelte de pescuit selective sau tehnici de pescuit cu impact scăzut asupra mediului, precum un consum redus de energie sau o deteriorare limitată a habitatelor.

TITLUL III:Regionalizarea

Art. 18: Cooperarea regională în privinţa măsurilor de conservare

(1)În cazul în care Comisiei i se conferă competenţa, inclusiv printr-un plan multianual elaborate în temeiul articolelor 9 şi 10, precum şi în cazurile prevăzute la articolele 11 şi 15 alineatul (6), de a adopta măsuri prin intermediul actelor delegate sau al actelor de punere în aplicare în ceea ce priveşte o măsură de conservare a Uniunii care se aplică unei zone geografice relevante, statele membre cu un interes direct de gestionare afectat de măsurile respective, pot conveni, într-un termen care urmează să fie prevăzut în măsura de conservare şi/sau în planul multianual relevant, să transmită recomandări comune vizând îndeplinirea obiectivelor măsurilor de conservare relevante ale Uniunii, ale planurilor multianuale sau ale planurilor specifice de aruncare a capturilor înapoi în mare. Comisia nu adoptă niciunul dintre actele delegate sau de punere în aplicare respective înainte de expirarea termenului pentru transmiterea recomandărilor comune de către statele membre.

(5)Statele membre se asigură că recomandările comune privind măsurile de conservare care urmează să fie adoptate în temeiul alineatului (1) se bazează pe cele mai bune avize ştiinţifice disponibile şi îndeplinesc toate cerinţele următoare:

(8)Ca metodă suplimentară sau alternativă de cooperare regională, printr-o măsură de conservare a Uniunii care se aplică unei zone geografice relevante, inclusiv un plan multianual stabilit în conformitate cu articolele 9 şi 10, statele membre vor fi împuternicite să adopte, într-un termen stabilit, măsuri care aduc precizări suplimentare la măsura de conservare respectivă. Statele membre vizate cooperează strâns în vederea adoptării unor astfel de măsuri. Alineatele (2), (4) şi (5) din prezentul articol se aplică mutatis mutandis. Se asociază Comisia, iar observaţiile acesteia sunt luate în considerare. Statul membru poate adopta respectivele măsuri naţionale proprii numai dacă toate statele membre vizate ajung la un acord cu privire la conţinutul măsurilor. În cazul în care consideră că o anumită măsură a unui stat membru nu se conformează condiţiilor prevăzute în măsura de conservare relevantă, şi sub rezerva furnizării motivelor relevante, Comisia poate să solicite statului membru vizat să modifice sau să abroge respectiva măsură.

TITLUL IV:Măsuri naţionale

Art. 19: Măsuri ale statelor membre aplicabile navelor de pescuit care arborează pavilionul acestora sau persoanelor stabilite pe teritoriul acestora

(1)Un stat membru poate adopta măsuri pentru conservarea stocurilor de peşte în apele Uniunii, cu condiţia ca respectivele măsuri să îndeplinească toate cerinţele următoare:

Art. 20: Măsuri ale statelor membre aplicabile în interiorul zonei de 12 mile marine

(1)Un stat membru poate adopta măsuri nediscriminatorii pentru conservarea şi gestionarea stocurilor de peşte şi menţinerea sau îmbunătăţirea stadiului de conservare a ecosistemelor marine în limita a 12 mile marine de la liniile sale de bază, cu condiţia ca Uniunea să nu fi adoptat măsuri de conservare şi gestionare anume pentru zona respectivă sau măsuri de abordare specifică a problemei identificate de statul membru în cauză. Măsurile statului membru trebuie să fie compatibile cu obiectivele stabilite la articolul 2 şi să fie cel puţin la fel de severe ca măsurile în temeiul dreptului Uniunii.

(2)În cazul în care măsurile de conservare şi gestionare care urmează a fi adoptate de un stat membru riscă să afecteze navele de pescuit ale altor state membre, măsurile respective sunt adoptate numai după consultarea Comisiei, a statelor membre în cauză şi a consiliilor consultative relevante cu privire la proiectul măsurilor respective, care este însoţită de o expunere de motive care să demonstreze, inter alia, că aceste măsuri nu sunt discriminatorii. În scopul acestei consultări, statul membru care a iniţiat consultarea poate stabili un termen rezonabil, care nu este totuşi mai scurt de două luni.

PARTEA IV:GESTIONAREA CAPACITĂŢII DE PESCUIT

Art. 22: Ajustarea şi gestionarea capacităţii de pescuit

(2)În vederea realizării obiectivului prevăzut la alineatul (1), statele membre transmit Comisiei, până la data de 31 mai a fiecărui an, un raport privind echilibrul dintre capacitatea de pescuit a flotelor lor şi posibilităţile lor de pescuit. În vederea facilitării unei abordări comune în întreaga Uniune, respectivul raport se realizează în conformitate cu orientările comune care pot fi elaborate de Comisie, indicând parametrii tehnici, sociali şi economici relevanţi.

(4)În cazul în care evaluarea demonstrează cu claritate că nu există un echilibru eficace între capacitatea de pescuit şi posibilităţile de pescuit, statul membru pregăteşte şi include în raportul său un plan de acţiune pentru segmentele de flotă pentru care s-a identificat o supracapacitate structurală semnificativă. Planul de acţiune stabileşte ţintele de ajustare şi instrumentele pentru realizarea echilibrului, precum şi un calendar clar pentru punerea sa în aplicare.

Neîntocmirea raportului menţionat la alineatul (2) şi/sau lipsa punerii în aplicare a planului de acţiune menţionat la primul paragraf al prezentului alineat pot conduce la o suspendare sau la o întrerupere proporţională a asistenţei financiare relevante din partea Uniunii către statul membru respectiv pentru investiţiile alocate flotei în ceea ce priveşte segmentul sau segmentele de flotă în cauză, în conformitate cu un act juridic al Uniunii care va fi adoptat în viitor şi care va institui condiţiile sprijinului financiar pentru politica în domeniul maritim şi în domeniul pescuitului pentru perioada 2014 - 2020.

Art. 23: Programul de intrare/ieşire

Art. 24: Registrele flotelor de pescuit

PARTEA V:BAZA ŞTIINŢIFICĂ PENTRU GESTIONAREA PESCUITULUI

Art. 25: Cerinţe privind datele pentru gestionarea pescuitului

(1)Statele membre, în conformitate cu normele adoptate în materie de colectare a datelor, culeg datele biologice, de mediu, tehnice şi socioeconomice necesare pentru gestionarea pescuitului, le gestionează şi le pun la dispoziţia utilizatorilor finali, inclusiv a organismelor desemnate de Comisie. Achiziţia şi gestionarea unor astfel de date este eligibilă pentru finanţare prin intermediul Fondului european pentru pescuit şi afaceri maritime în conformitate cu un act juridic al Uniunii care va fi adoptat în viitor şi care va institui condiţiile sprijinului financiar pentru politica în domeniul maritim şi în domeniul pescuitului pentru perioada 2014 - 2020. Datele respective permit, în special, evaluarea:

(2)Colectarea, gestionarea şi utilizarea datelor se bazează pe următoarele principii:

Art. 27: Cercetare şi avize ştiinţifice

(1)Statele membre realizează programe de cercetare şi inovare în domeniul pescuitului şi al acvaculturii. Acestea îşi coordonează programele de cercetare, inovare şi consiliere ştiinţifică în domeniul pescuitului cu alte state membre, în strânsă cooperare cu Comisia, în contextul cadrelor de cercetare şi inovare ale Uniunii, implicând, după caz, consiliile consultative relevante. Respectivele activităţi sunt eligibile pentru finanţare din bugetul Uniunii în conformitate cu actele juridice relevante ale Uniunii.

PARTEA VI:POLITICA EXTERNĂ

TITLUL 0:

Art. 28: Obiective

(2)În special, Uniunea:

TITLUL I:Organizaţii de pescuit internaţionale

Art. 29: Activităţile Uniunii în cadrul organizaţiilor de pescuit internaţionale

(2)Poziţiile Uniunii în cadrul organizaţiilor internaţionale care se ocupă de pescuit şi al ORGP se bazează pe cele mai bune avize ştiinţifice disponibile, pentru a asigura gestionarea resurselor piscicole în conformitate cu obiectivele prevăzute la articolul 2 şi în special la alineatele (4) şi (5) litera (c) ale acestuia. Uniunea depune eforturi pentru a conduce procesul de consolidare a randamentului ORGP, pentru a permite o mai bună conservare şi gestionare a resurselor marine vii care intră în domeniul de competenţă al acestora.

TITLUL II:Acorduri de parteneriat în domeniul pescuitului sustenabil

Art. 31: Principiile şi obiectivele acordurilor de parteneriat în domeniul pescuitului sustenabil

(1)Acordurile de parteneriat în domeniul pescuitului sustenabil cu ţările terţe creează un cadru de guvernanţă juridică, de mediu, economică şi socială pentru activităţile de pescuit efectuate de navele de pescuit ale Uniunii în apele ţărilor terţe.

(2)În scopul asigurării exploatării durabile a excedentului de resurse biologice marine, Uniunea depune eforturi pentru ca acordurile de parteneriat în domeniul pescuitului sustenabil cu ţări terţe să prezinte avantaje reciproce, atât pentru Uniune, cât şi pentru ţara terţă vizată, inclusiv pentru populaţia locală şi pentru sectorul pescuitului din ţara respectivă, şi să contribuie la continuarea activităţii flotelor Uniunii, precum şi să urmărească obţinerea unei părţi corespunzătoare din excedentul disponibil, proporţionale cu interesul flotelor Uniunii.

(4)Navele de pescuit ale Uniunii pot captura numai excedentul de captură admisibilă în conformitate cu articolul 62 alineatele (2) şi (3) din UNCLOS şi identificat, în mod clar şi transparent, pe baza celor mai bune avize ştiinţifice disponibile şi a informaţiilor relevante schimbate între Uniune şi ţara terţă în cauză cu privire la efortul de pescuit total exercitat de către toate flotele asupra stocurilor afectate. În ceea ce priveşte stocurile de peşti anadromi sau stocurile de peşti mari migratori, stabilirea resurselor disponibile care pot fi accesibile ar trebui să ţină seama în mod corespunzător de avizele ştiinţifice realizate la nivel regional, precum şi de măsurile de conservare şi gestionare adoptate de ORGP relevante.

(6)Uniunea se asigură că acordurile de parteneriat în domeniul pescuitului sustenabil conţin o clauză referitoare la respectarea principiilor democratice şi a drepturilor omului care constituie un element esenţial al acelor acorduri.

(9)O autorizaţie de pescuit, astfel cum este menţionată la alineatul (5), nu se acordă unei nave care s-a retras din registrul flotei de pescuit a Uniunii şi care a revenit în perioada de 24 de luni ulterioară, în afara cazului în care armatorul respectivei nave a furnizat autorităţilor competente din statul membru de pavilion toate datele necesare pentru a constata că, în cursul respectivei perioade, nava şi-a desfăşurat activitatea în deplină conformitate cu standardele aplicabile unei nave care poartă pavilionul Uniunii.

În cazul în care statul care acordă pavilionul pe perioada în care nava este retrasă din registrul flotei de pescuit a Uniunii este recunoscut, în conformitate cu dreptul Uniunii, drept stat necooperant în ceea ce priveşte combaterea, descurajarea şi eliminarea pescuitului INN sau drept stat care permite exploatarea nesustenabilă a resurselor marine vii, autorizaţia de pescuit respectivă se acordă numai dacă se constată că operaţiunile de pescuit ale navei au încetat şi că armatorul a luat măsuri imediate de scoatere a navei din registrul respectivului stat.

Art. 32: Asistenţă financiară

(1)Prin intermediul unor acorduri de parteneriat în domeniul pescuitului sustenabil, Uniunea oferă asistenţă financiară ţărilor terţe pentru:

b)a crea cadrul de guvernanţă, inclusiv înfiinţarea şi menţinerea instituţiilor ştiinţifice şi de cercetare necesare, a promova procesele de consultare cu grupurile de interese şi capacitatea de monitorizare, control şi supraveghere, precum şi alte elemente de consolidare a capacităţii pentru dezvoltarea unei politici de pescuit sustenabil în ţara terţă. Această asistenţă financiară este condiţionată de obţinerea unor rezultate specifice şi este complementară şi coerentă cu proiectele şi programele de dezvoltare puse în aplicare în ţara terţă în cauză.

TITLUL III:Gestionarea stocurilor de interes comun

Art. 33: Principii şi obiective ale gestionării stocurilor de interes comun pentru Uniune şi ţările terţe şi acorduri privind schimbul şi gestiunea în comun

(1)În cazul în care stocurile de interes comun sunt exploatate şi de ţări terţe, Uniunea intră în dialog cu ţările terţe în cauză pentru a se asigura că respectivele stocuri sunt gestionate într-un mod durabil în concordanţă cu prezentul regulament şi în special cu obiectivul prevăzut la articolul 2 alineatul (2). În cazul în care nu se obţine un acord oficial, Uniunea depune toate eforturile pentru a ajunge la un regim comun pentru pescuitul acestor stocuri, pentru a face posibilă gestionarea durabilă, mai ales în ceea ce priveşte obiectivul de la articolul 2 alineatul (2), promovând astfel condiţii de concurenţă echitabilă pentru operatorii din Uniune.

(2)Pentru a asigura o exploatare durabilă a stocurilor partajate cu ţările terţe şi a garanta stabilitatea operaţiunilor de pescuit ale flotelor sale, Uniunea, în conformitate cu UNCLOS, face eforturi de a stabili acorduri bilaterale sau multilaterale cu ţări terţe pentru gestionarea în comun a stocurilor, inclusiv stabilirea, după caz, a accesului la ape şi la resurse, precum şi a condiţiilor referitoare la respectivul acces, armonizarea măsurilor de conservare şi schimbul de posibilităţi de pescuit.

PARTEA VII:ACVACULTURA

Art. 34: Promovarea acvaculturii sustenabile

(1)Comisia elaborează orientări strategice ale Uniunii fără caracter obligatoriu privind priorităţile şi ţintele comune pentru dezvoltarea activităţilor sustenabile de acvacultură, cu scopul de a promova sustenabilitatea şi de a contribui la siguranţa alimentară şi aprovizionarea cu alimente, la creşterea economică şi la ocuparea forţei de muncă. Aceste orientări strategice ţin cont de poziţiile de plecare relative şi de condiţiile diferite din Uniune, constituie baza pentru planurile strategice naţionale multianuale şi vizează:

(4)Planurile strategice naţionale multianuale urmăresc în special următoarele:

PARTEA VIII:ORGANIZAREA COMUNĂ A PIEŢELOR

Art. 35: Obiective

(1)Se instituie o organizare comună a pieţelor în sectorul produselor pescăreşti şi de acvacultură, pentru:

d)a îmbunătăţi transparenţa şi stabilitatea pieţelor, în special în ceea ce priveşte cunoştinţele economice şi înţelegerea pieţelor Uniunii pentru produsele pescăreşti şi de acvacultură pe tot parcursul lanţului de aprovizionare, a asigura că distribuţia valorii adăugate de-a lungul lanţului de aprovizionare a sectorului este mai echilibrată, a îmbunătăţi informarea şi sensibilizarea consumatorilor prin notificări şi etichetări care să asigure furnizarea de informaţii uşor de înţeles;

PARTEA IX:CONTROL ŞI ASIGURAREA RESPECTĂRII NORMELOR

Art. 36: Obiective

(2)Controlul şi asigurarea respectării PCP include următoarele aspecte, pe care se bazează în mod special:

Art. 37: Grupul de experţi privind conformitatea

(3)În special, grupul de experţi:

PARTEA X:INSTRUMENTE FINANCIARE

Art. 41: Condiţii de acordare a asistenţei financiare pentru statele membre

Art. 42: Condiţii de acordare a asistenţei financiare pentru operatori

PARTEA XI:CONSILIILE CONSULTATIVE

Art. 43: Instituirea consiliilor consultative

Art. 44: Sarcinile consiliilor consultative

(2)Consiliile consultative pot:

Art. 45: Compunerea, modul de funcţionare şi finanţarea consiliilor consultative

PARTEA XII:DISPOZIŢII PROCEDURALE

Art. 46: Exercitarea delegării

(2)Competenţa de a adopta acte delegate menţionată la articolul 11 alineatul (2), articolul 15 alineatele (2), (3), (6) şi (7) şi articolul 45 alineatul (4) se conferă Comisiei pe o perioadă de cinci ani începând cu 29 decembrie 2013. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competenţe cel târziu cu nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competenţe se prelungeşte tacit cu perioade de timp identice, cu excepţia cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.

(3)Delegarea de competenţe menţionată la articolul 11 alineatul (2), articolul 15 alineatele (2), (3), (6) şi (7) şi articolul 45 alineatul (4) poate fi revocată în orice moment de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competenţe specificată în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menţionată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(5)Un act delegat adoptat în temeiul articolului 11 alineatul (2), al articolului 15 alineatele (2), (3), (6) şi (7) şi al articolul 45 alineatul (4) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European şi nici Consiliul nu au formulat obiecţiuni în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European şi Consiliu, sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European şi Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecţiuni. Respectivul termen se prelungeşte cu două luni la iniţiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Art. 47: Procedura comitetului

PARTEA XIII:DISPOZIŢII FINALE

Art. 48: Abrogări şi modificări

(5)La articolul 105 din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 se introduce următorul alineat:

ANEXA I:ACCESUL LA APELE COSTIERE ÎN SENSUL ARTICOLULUI 5 ALINEATUL (2)

1.Apele costiere ale Irlandei

(a)ACCESUL PENTRU FRANŢA

Aria geografică	Specii	Importanţa sau caracteristicile specifice
Coasta irlandeză (6-12 mile marine)
1. Erris Head nord-vest Sybil Point vest	demersale	nelimitat
1. Erris Head nord-vest Sybil Point vest	langustină	nelimitat
2. Mizen Head sud Stags sud	demersale	nelimitat
	langustină	nelimitat
	macrou	nelimitat
3. Stags sud Cork sud	demersale	nelimitat
	langustină	nelimitat
	macrou	nelimitat
	hering nordic	nelimitat
4. Cork sud, Carnsore Point sud	toate speciile	nelimitat
5. Carnsore Point sud, Haulbowline sud-est	toate speciile, cu excepţia crustaceelor	nelimitat

3.Apele costiere ale Danemarcei

Aria geografică	Statul membru	Specii	Importanţa sau caracteristicile specifice
Coasta Mării Nordului (frontiera Danemarca/Germania până la Hanstholm) (6-12 mile marine)

Frontiera Danemarca/Germania până la Blavands Huk	Germania	peşti plaţi	nelimitat
	Germania	creveţi	nelimitat
	Ţările de Jos	peşti plaţi	nelimitat
	Ţările de Jos	peşti rotunzi	nelimitat
Blavands Huk până la Bovbjerg	Belgia	cod de Atlantic	nelimitat doar de la 1 iunie la 31 iulie
	Belgia	eglefin	nelimitat doar de la 1 iunie la 31 iulie
	Germania	peşti plaţi	nelimitat
	Ţările de Jos	cambulă de Baltica	nelimitat
	Ţările de Jos	limbă-de-mare	nelimitat
Thyboron până la Hanstholm	Belgia	merlan	nelimitat doar de la 1 iunie la 31 iulie
Thyboron până la Hanstholm	Belgia	cambulă de Baltica	nelimitat doar de la 1 iunie la 31 iulie
	Germania	peşti plaţi	nelimitat
		şprot	nelimitat
		cod de Atlantic	nelimitat
		cod saithe	nelimitat
		eglefin	nelimitat
		macrou	nelimitat
		hering nordic	nelimitat
		merlan	nelimitat
	Ţările de Jos	cod de Atlantic	nelimitat
		cambulă de Baltica	nelimitat
		limbă-de-mare	nelimitat
Skagerrak (Hanstholm până la Skagen) (4-12 mile marine)	Belgia	cambulă de Baltica	nelimitat doar de la 1 iunie la 31 iulie
	Germania	peşti plaţi	nelimitat
		şprot	nelimitat
		cod de Atlantic	nelimitat
		cod saithe	nelimitat
		eglefin	nelimitat
		macrou	nelimitat
		hering nordic	nelimitat
		merlan	nelimitat
	Ţările de Jos	cod de Atlantic	nelimitat
		cambulă de Baltica	nelimitat
		limbă-de-mare	nelimitat
Kattegat (3-12 mile)	Germania	cod de Atlantic	nelimitat
		peşti plaţi	nelimitat
		langustină	nelimitat
		hering nordic	nelimitat
La nord de Zeeland până la paralela latitudinii ce traversează farul Forsnaes	Germania	şprot	nelimitat
Marea Baltică (inclusiv Belts, Sound, Bornholm) (3-12 mile marine)	Germania	peşti plaţi	nelimitat
		cod de Atlantic	nelimitat
		hering nordic	nelimitat
		şprot	nelimitat
		anghilă	nelimitat
		somon	nelimitat
		merlan	nelimitat
		macrou	nelimitat
Skagerrak (4-12 mile)	Suedia	toate speciile	nelimitat
Kattegat (3-12 mile) (¹)	Suedia	toate speciile	nelimitat
Marea Baltică (3-12 mile)	Suedia	toate speciile	nelimitat
(¹) Măsurate de la linia ţărmului.

4.Apele costiere ale Germaniei

Aria geografică	Statul membru	Specii	Importanţa sau caracteristicile specifice
Coasta Mării Nordului (3-12 mile marine) toate coastele	Danemarca	demersale	nelimitat
		şprot	nelimitat
		uvă	nelimitat
	Ţările de Jos	demersale	nelimitat
	Ţările de Jos	creveţi	nelimitat
Frontiera Danemarca/Germania până la vârful de nord al Amrum la 54° 43' N	Danemarca	creveţi	nelimitat
Coasta baltică (3-12 mile)	Danemarca	cod de Atlantic	nelimitat
		cambulă de Baltica	nelimitat
		hering nordic	nelimitat
		şprot	nelimitat
		anghilă	nelimitat
		merlan	nelimitat
		macrou	nelimitat

5.Apele costiere ale Franţei şi ale departamentelor de peste mări

Aria geografică	Statul membru	Specii	Importanţa sau caracteristicile specifice
Coasta de nord-est a Atlanticului (6-12 mile marine)
Frontiera Belgia/Franţa spre estul Departamentului Manche (Estuarul Vire-Grandecamp les Bains 49° 23' 30''N-1° 02' VNNE)	Belgia	demersale	nelimitat
	Belgia	scoici comestibile	nelimitat
	Ţările de Jos	toate speciile	nelimitat
Dunkerque (2° 20' E) până la Cap d’Antifer (0° 10' E)	Germania	hering nordic	nelimitat doar de la 1 octombrie la 31 decembrie
Coasta Atlanticului (6-12 mile marine)
Frontiera Spania/Franţa până la 46° 08' N	Spania	hamsii	Pescuit dirijat, nelimitat doar de la 1 martie la 30 iunie
		hamsii	Pescuit de momeală vie doar de la 1 iulie la 31 octombrie
		sardine	nelimitat doar de la 1 ianuarie la 28 februarie şi de la 1 iulie la 31 decembrie
			În plus, activităţile legate de speciile menţionate mai sus trebuie desfăşurate în conformitate cu şi în cadrul limitelor activităţilor desfăşurate în anul 1984
Coasta mediteraneeană (6-12 mile marine)
Frontiera spaniolă Cap Leucate	Spania	toate speciile	nelimitat

7.Apele costiere ale Croaţiei (²)

Aria geografică	Statul membru	Specii	Importanţa sau caracteristicile specifice
12 mile marine, limitate la zona maritimă aflată sub suveranitatea Croaţiei, situată la nord de paralela 45° 10' latitudine nordică, de-a lungul coastei de vest a Istriei, de la limita exterioară a apelor teritoriale ale Croaţiei, unde această paralelă atinge teritoriul coastei de vest a Istriei (capul Grgatov rt Funtana)	Slovenia	demersale şi pelagice de mici dimensiuni, inclusiv sardinele şi hamsiile	100 de tone pentru un număr maxim de 25 de nave de pescuit, care include 5 nave de pescuit echipate cu traule

9.Apele de coastă ale Sloveniei (³)

Aria geografică	Statul membru	Specii	Importanţa sau caracteristicile specifice
12 mile marine, limitate la zona maritimă aflată sub suveranitatea Sloveniei, situată la nord de paralela 45° 10' latitudine nordică, de-a lungul coastei de vest a Istriei, de la limita exterioară a apelor teritoriale ale Croaţiei, unde această paralelă atinge teritoriul coastei de vest a Istriei (capul Grgatov rt Funtana)	Croaţia	demersale şi pelagice de mici dimensiuni, inclusiv sardinele şi hamsiile	100 de tone pentru un număr maxim de 25 de nave de pescuit, care include 5 nave de pescuit echipate cu traule

12.Apele costiere ale Greciei

Aria geografică

Statul membru

Specii

Importanţa sau caracteristicile specifice

Marea Ionică, 6-12 mile marine în apele teritoriale ale Greciei

Italia

cefalopode

crustacee

demersale

pelagice mari

un număr maxim de 68 de nave

La sud-sud-est de insula Creta (la est de 26° 00' 00''E), 6-12 mile marine în ZEE a Greciei

La sud-sud-est de insula Koufonisi, 6-12 mile marine în ZEE a Greciei

La sud-sud-vest de insula Kasos, 6-12 mile marine în ZEE a Greciei

La sud-sud-est de insula Karpathos, 6-12 mile marine în ZEE a Greciei

La sud-sud-vest (la vest de 27° 59' 02,00''E) de insula Rodos, 6-12 mile marine în ZEE a Greciei

ANEXA II:PLAFOANELE PENTRU CAPACITATEA DE PESCUIT

1.Plafoanele pentru capacitatea de pescuit

Statul membru	GT	kW
Belgia	18 962	51 586
Bulgaria	7 250	62 708
Danemarca	88 762	313 333
Germania	71 117	167 078
Estonia	21 677	52 566
Irlanda	77 568	210 083
Grecia	84 123	469 061
Spania (inclusiv regiunile ultraperiferice)	423 550	964 826
Franţa (inclusiv regiunile ultraperiferice)	214 282	1 166 328
Croaţia	53 452	426 064
Italia	173 506	1 070 028
Cipru	11 021	47 803
Letonia	46 418	58 496
Lituania	73 489	73 516
Malta	14 965	95 776
Ţările de Jos	166 859	350 736
Polonia	38 270	90 650
Portugalia (inclusiv regiunile ultraperiferice)	114 549	386 539
România	1 908	6 356
Slovenia	675	8 867
Finlanda	18 066	181 717
Suedia	43 386	210 829
Regatul Unit	231 106	909 141

2.Plafoanele pentru capacitatea de pescuit

Regiunile ultraperiferice ale Uniunii	GT	kW
Spania
Insulele Canare: L (¹) < 12 m. Ape ale Uniunii	2 617	20 863
Insulele Canare: L > 12 m. Ape ale Uniunii	3 059	10 364
Insulele Canare: L > 12 m. Ape internaţionale şi ale ţărilor terţe	28 823	45 593
Franţa
Insula Reunion: Specii demersale şi pelagice. L < 12 m	1 050	19 320
Insula Reunion: Specii pelagice. L > 12 m	10 002	31 465
Guyana Franceză: Specii demersale şi pelagice. Lungime < 12 m	903	11 644
Guyana Franceză: Nave pentru pescuit crevete	7 560	19 726
Guyana Franceză: Specii pelagice. Nave de pescuit în larg.	3 500	5 000
Martinica: Specii demersale şi pelagice. L < 12 m	5 409	142 116
Martinica: Specii pelagice. L > 12 m	1 046	3 294
Guadelupa: Specii demersale şi pelagice. L < 12 m	6 188	162 590
Guadelupa: Specii pelagice. L > 12 m	500	1 750
Portugalia
Madeira: Specii demersale. L < 12 m	604	3 969
Madeira: Specii demersale şi pelagice. L > 12 m	4 114	12 734
Madeira: Specii pelagice. Cu plasă-pungă. L > 12 m	181	777
Azore: Specii demersale. L < 12 m	2 617	29 870
Azore: Specii demersale şi pelagice. L > 12 m	12 979	25 721
(¹) "L" reprezintă lungimea totală a unei nave.

ANEXA III:CONSILIILE CONSULTATIVE

1.Denumirea consiliilor consultative şi zona lor de competenţă

Denumirea	Zonele de competenţă
Marea Baltică	Zonele ICES IIIb, IIIc şi IIId
Marea Neagră	Subzona geografică CGPM astfel cum este definită în Rezoluţia CGPM/33/2009/2
Marea Mediterană	Apele maritime ale Mării Mediterane la est de meridianul 5°36' longitudine vest
Marea Nordului	Zonele ICES IV şi IIIa
Apele nord-vestice	Zonele ICES V (excluzând Va şi numai apele Uniunii din zona Vb), VI şi VII
Apele sud-vestice	Zonele ICES VIII, IX şi X (apele din jurul insulelor Azore), şi zonele CECAF 34.1.1, 34.1.2 şi 34.2.0 (apele din jurul insulelor Madeira şi Canare)
Regiunile ultraperiferice	Apele Uniunii din jurul regiunilor ultraperiferice astfel cum sunt menţionate la articolul 349 primul paragraf din tratat, divizate în trei bazine maritime: Atlanticul de Vest, Atlanticul de Est, Oceanul Indian
Stocuri pelagice (putasu, macrou, stavrid negru, hering, speciile de caproide)	Toate zonele geografice cu excepţia Mării Baltice şi a Mării Mediterane
Flotă pentru pescuitul în larg/de lungă distanţă	Toate apele care nu aparţin Uniunii
Acvacultură	Acvacultura, astfel cum este definită la articolul 4
Pieţe	Toate zonele de piaţă

2.Funcţionarea şi finanţarea consiliilor consultative

(a)În cadrul adunării generale şi al comitetului executiv, 60 % din numărul locurilor se alocă reprezentanţilor pescarilor şi consiliului consultativ în domeniul acvaculturii, operatorilor din domeniul acvaculturii şi reprezentanţilor sectoarelor de prelucrare şi de comercializare, iar 40 % se alocă reprezentanţilor altor grupuri de interese afectate de politica comună în domeniul pescuitului, de exemplu organizaţiilor din domeniul protecţiei mediului şi grupurilor de consumatori.