Art. 15. - Art. 15: Obligaţia de debarcare - Regulamentul 1380/11-dec-2013 privind politica comună în domeniul pescuitului, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1954/2003 şi (CE) nr. 1224/2009 ale Consiliului şi de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 2371/2002 şi (CE) nr. 639/2004 ale Consiliului şi a Deciziei 2004/585/CE a Consiliului

Acte UE

Jurnalul Oficial 354L

În vigoare
Versiune de la: 1 Ianuarie 2024
Art. 15: Obligaţia de debarcare
(1)Toate capturile de specii care fac obiectul unor limite de captură, iar în Marea Mediterană şi capturile de specii care fac obiectul unor dimensiuni minime, astfel cum se prevede în anexa III la Regulamentul (CE) nr. 1967/2006, care sunt capturate în timpul activităţilor de pescuit în apele Uniunii sau de navele de pescuit ale Uniunii aflate în afara apelor Uniunii, în ape care nu fac obiectul suveranităţii sau jurisdicţiei unei ţări terţe, în cadrul pescuitului şi în zonele geografice enumerate mai jos, sunt aduse şi păstrate la bordul navelor de pescuit, înregistrate, debarcate şi deduse din cote, după caz, cu excepţia cazului în care se utilizează ca momeală vie, în conformitate cu următorul calendar:
a)Cel târziu de la 1 ianuarie 2015:
- pescuitul de specii pelagice mici, de exemplu pescuitul de macrou, hering, stavrid negru, putasu, speciile de caproide, hamsie, argentină, sardine, şprot;
- pescuitul de specii pelagice mari, de exemplu pescuitul de ton roşu, peşte-spadă, ton alb, ton obez, marlin albastru şi alb;
- pescuitul pentru scopuri industriale (inter alia pescuitul de capelin, specii de anghilă şi merluciu norvegian);
- pescuitul de somon din Marea Baltică.
b)Cel târziu de la 1 ianuarie 2015 pentru speciile care definesc pescuitul şi nu mai târziu de 1 ianuarie 2017 pentru toate celelalte specii în cadrul pescuitului din apele Uniunii din Marea Baltică pentru speciile care fac obiectul unor limite de captură diferite de cele cuprinse la litera (a).
c)Cel târziu de la 1 ianuarie 2016 pentru speciile care definesc pescuitul şi nu mai târziu de 1 ianuarie 2019 pentru toate celelalte specii din:
(i)Marea Nordului
- pescuitul de cod, eglefin, merlan, cod saithe;
- pescuitul de langustină;
- pescuitul de limbă-de-mare comună şi cambulă de Baltica;
- pescuitul de merluciu;
- pescuitul de creveţi nordici;
(ii)Apele nord-vestice
- pescuitul de cod, eglefin, merlan, cod saithe;
- pescuitul de langustină;
- pescuitul de limbă-de-mare comună şi cambulă de Baltica;
- pescuitul de merluciu;
(iii)Apele sud-vestice
- pescuitul de langustină;
- pescuitul de limbă-de-mare comună şi cambulă de Baltica;
- pescuitul de merluciu;
(iv)alte activităţi de pescuit de specii care fac obiectul unor limite de captură.
d)Cel târziu de la 1 ianuarie 2017 pentru speciile care definesc pescuitul şi nu mai târziu de 1 ianuarie 2019 pentru toate celelalte specii din cadrul pescuitului care nu face obiectul literei (a) din Mediterană, din Marea Neagră şi din toate celelalte ape ale Uniunii precum şi din apele care nu aparţin Uniunii, care nu fac obiectul suveranităţii sau jurisdicţiei unei ţări terţe.
(2)Alineatul (1) nu aduce atingere obligaţiilor internaţionale ale Uniunii. Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 46 în scopul punerii în aplicare a acestor obligaţii internaţionale în dreptul Uniunii, inclusiv, în special, a derogărilor de la obligaţia de debarcare în temeiul prezentului articol.
(3)Atunci când toate statele membre cu un interes direct de gestionare a unei anumite specii convin că obligaţia de debarcare ar trebui să se aplice altor specii decât cele menţionate la alineatul (1), acestea pot prezenta o recomandare comună pentru extinderea aplicării obligaţiei de debarcare în temeiul alineatului (1) la acele specii. În acest scop, dispoziţiile articolului 18 alineatele (1)-(6) se aplică mutatis mutandis. Atunci când se prezintă o astfel de recomandare comună, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 46 care să conţină aceste măsuri.
(4)Obligaţia de debarcare menţionată la alineatul (1) nu se aplică:
a)speciilor în privinţa cărora pescuitul este interzis şi care sunt identificate ca atare într-un act juridic al Uniunii adoptat în domeniul PCP;
b)speciilor în privinţa cărora dovezile ştiinţifice demonstrează o rată de supravieţuire ridicată, ţinând cont de caracteristicile uneltelor, de practicile de pescuit şi de ecosistem;
c)capturilor care se încadrează în excepţiile de minimis.
d)peştilor care au fost afectaţi de prădători.

(5)Detalii privind punerea în aplicare a obligaţiei de debarcare menţionată la alineatul (1) se specifică în planurile multianuale menţionate la articolele 9 şi 10 şi, după caz, se specifică şi în conformitate cu articolul 18, inclusiv:
a)dispoziţii specifice privind pescuitul sau privind speciile care fac obiectul obligaţiei de debarcare menţionate la alineatul (1), cum ar fi măsurile tehnice menţionate la articolul 7 alineatul (2), care vizează îmbunătăţirea selectivităţii uneltelor sau reducerea sau, în măsura posibilului, eliminarea capturilor nedorite;

b)specificarea excepţiilor de la obligaţia de debarcare pentru speciile menţionate la alineatul (4) litera (b);
c)dispoziţii pentru excepţiile de minimis de până la 5 % din capturile totale anuale din toate speciile care fac obiectul unei obligaţii de debarcare menţionate la alineatul (1). Excepţia de minimis se aplică în următoarele cazuri:
(i)în cazul în care dovezile ştiinţifice arată că sporirea selectivităţii este foarte dificil de obţinut; sau
(ii)pentru a evita costurile disproporţionate de manipulare a capturilor nedorite, pentru acele unelte de pescuit pentru care capturile nedorite per unealtă de pescuit nu depăşesc un anumit procentaj, care urmează să fie stabilit în cadrul unui plan, din captura totală anuală a respectivei unelte.
Capturile în temeiul dispoziţiilor de la această literă nu se scad din cotele relevante, însă toate aceste capturi sunt înregistrate în integralitate.
În decursul unei perioade de tranziţie de patru ani, procentajul din capturile anuale totale menţionat la această literă se majorează:
(i)cu două puncte procentuale în primii doi ani de aplicare a obligaţiei de debarcare; şi
(ii)cu un punct procentual în următorii doi ani;
d)dispoziţii privind documentarea capturilor;
e)după caz, stabilirea dimensiunilor minime de referinţă pentru conservare în conformitate cu alineatul (10).
(6)În cazul în care, pentru pescuitul în cauză, nu se adoptă niciun plan multianual sau niciun plan de gestionare în conformitate cu articolul 18 din Regulamentul (CE) nr. 1967/2006, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 18 din prezentul regulament, acte delegate în conformitate cu articolul 46 din prezentul regulament, de stabilire cu titlu temporar şi pentru o perioadă maximă de trei ani a unui plan specific de aruncare a capturilor înapoi în mare care să conţină informaţiile menţionate la alineatul (5) literele (a)-(e) din prezentul articol pentru o perioadă iniţială maximă de trei ani care poate fi reînnoită pentru încă o perioadă totală de până la trei ani. Statele membre pot coopera în conformitate cu articolul 18 din prezentul regulament la elaborarea unui astfel de plan în vederea adoptării de către Comisie a unor astfel de acte sau a prezentării unei propuneri în conformitate cu procedura legislativă ordinară.

(7)Atunci când nu s-a adoptat nicio măsură pentru specificarea excepţiei de minimis, fie într-un plan multianual în conformitate cu alineatul (5), fie într-un plan specific de aruncare a capturilor înapoi în mare în conformitate cu alineatul (6), Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 46 pentru specificarea excepţiei de minimis menţionate la alineatul (4) litera (c) care, sub rezerva condiţiilor stabilite la alineatul (5) litera (c) punctul (i) sau (ii), să se ridice la maximum 5 % din totalul capturilor anuale din toate speciile pentru care se aplică obligaţia de debarcare în temeiul alineatului (1). Această excepţie de minimis se adoptă astfel încât să se aplice de la data aplicării obligaţiei de debarcare relevante.

(8)Ca derogare de la obligaţia de a scădea capturile din cotele relevante, în conformitate cu alineatul (1), capturile de specii care fac obiectul unei obligaţii de debarcare şi care depăşesc cotele stocurilor în cauză, sau capturile de specii pentru care statul membru nu deţine nicio cotă, pot fi deduse din cota speciei vizate cu condiţia să nu depăşească 9 % din cota speciei vizate. Această dispoziţie se aplică numai atunci când stocul de specii care nu sunt vizate se situează între limite biologice sigure.
(9)Pentru stocurile care fac obiectul unei obligaţii de debarcare, statele membre pot utiliza o flexibilitate de la an la an de până la 10 % din debarcările lor permise. În acest scop, un stat membru poate permite debarcarea de cantităţi suplimentare din stocul care face obiectul obligaţiei de debarcare, cu condiţia ca aceste cantităţi să nu depăşească 10 % din cota alocată statului membru respectiv. Se aplică articolul 105 din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009.
(10)În scopul asigurării protecţiei puietului de organisme marine, pot fi stabilite dimensiuni minime de referinţă pentru conservare.
(11)Pentru speciile care fac obiectul unei obligaţii de debarcare în conformitate cu alineatul (1), utilizarea capturilor de specii situate sub dimensiunile minime de referinţă pentru conservare este permisă numai în alte scopuri decât consumul uman, incluzând făina de peşte, uleiul de peşte, hrana pentru animale de companie, aditivii alimentari, produsele farmaceutice şi cosmetice.
(12)Pentru speciile care nu fac obiectul obligaţiei de debarcare prevăzute la alineatul (1), capturile de specii sub dimensiunea minimă de referinţă pentru conservare nu sunt reţinute la bord, ci se aruncă imediat înapoi în mare, cu excepţia cazului în care sunt folosite ca momeală vie.

(13)În scopul monitorizării respectării obligaţiei de debarcare, statele membre asigură documentarea detaliată şi corectă a tuturor campaniilor de pescuit, precum şi capacităţile şi mijloacele adecvate, precum observatori, televiziune cu circuit închis (CCTV) şi altele. În acest demers, statele membre respectă principiul eficienţei şi al proporţionalităţii.
(14)Până la 31 mai 2016 şi, ulterior, până la data de 31 mai a fiecărui an, până în 2020 inclusiv, Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport anual privind punerea în aplicare a obligaţiei de debarcare, pe baza informaţiilor transmise de statele membre, de consiliile consultative şi de alte surse relevante ale Comisiei.
Rapoartele anuale cuprind:
- măsurile luate de statele membre şi de organizaţiile de producători pentru a se conforma obligaţiei de debarcare;
- măsurile luate de statele membre în ceea ce priveşte controlul respectării obligaţiei de debarcare;
- informaţii privind impactul socioeconomic al obligaţiei de debarcare;
- informaţii privind efectul obligaţiei de debarcare asupra siguranţei la bordul navelor de pescuit;
- informaţii privind utilizarea şi pieţele de desfacere ale capturilor de peşte sub dimensiunile minime de referinţă pentru conservare corespunzătoare unei specii care face obiectul obligaţiei de debarcare;
- informaţii privind infrastructurile portuare şi echiparea navelor din perspectiva obligaţiei de debarcare;
- pentru fiecare activitate de pescuit vizată, informaţii privind dificultăţile întâmpinate în cadrul punerii în aplicare a obligaţiei de debarcare şi recomandări pentru abordarea acestora.