Partea iii - MĂSURI PENTRU CONSERVAREA ŞI EXPLOATAREA DURABILĂ A RESURSELOR BIOLOGICE MARINE - Regulamentul 1380/11-dec-2013 privind politica comună în domeniul pescuitului, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1954/2003 şi (CE) nr. 1224/2009 ale Consiliului şi de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 2371/2002 şi (CE) nr. 639/2004 ale Consiliului şi a Deciziei 2004/585/CE a Consiliului

Acte UE

Jurnalul Oficial 354L

În vigoare
Versiune de la: 1 Ianuarie 2024
PARTEA III:MĂSURI PENTRU CONSERVAREA ŞI EXPLOATAREA DURABILĂ A RESURSELOR BIOLOGICE MARINE
Art. 6: Dispoziţii generale
(1)În scopul realizării obiectivelor PCP privind conservarea şi exploatarea sustenabilă a resurselor biologice marine, astfel cum sunt prevăzute la articolul 2, Uniunea adoptă măsuri de conservare astfel cum sunt prevăzute la articolul 7.
(2)În aplicarea prezentului regulament, Comisia consultă consiliile consultative relevante şi organismele ştiinţifice relevante. Măsurile de conservare se adoptă ţinându-se cont de avizele ştiinţifice, tehnice şi economice disponibile,inclusiv, atunci când este cazul, de rapoarte elaborate de CSTEP şi de alte organisme consultative, de avizele primite din partea consiliilor consultative, precum şi de recomandările comune emise de statele membre în temeiul articolului 18.
(3)Statele membre pot coopera în scopul adoptării de măsuri în temeiul articolelor 11, 15 şi 18.
(4)Statele membre se coordonează înainte de adoptarea de măsuri naţionale în temeiul articolului 20 alineatul (2).
(5)În anumite cazuri, în special în ceea ce priveşte regiunea mediteraneeană, statelor membre ar trebui să fie împuternicite să adopte acte cu forţă juridică obligatorie în domeniul PCP, inclusiv măsuri de conservare. Atunci când este cazul, se aplică articolul 18.
Art. 7: Tipuri de măsuri de conservare
(1)Măsurile pentru conservarea şi exploatarea durabilă a resurselor biologice marine pot include, printre altele, următoarele:
a)planuri multianuale în temeiul articolelor 9 şi 10;
b)ţinte pentru conservarea şi exploatarea durabilă a stocurilor şi măsuri conexe de reducere la minimum a impactului pescuitului asupra mediului marin;
c)măsuri de adaptare a capacităţii de pescuit a navelor de pescuit la posibilităţile de pescuit disponibile;
d)stimulente, inclusiv de natură economică precum posibilităţile de pescuit, pentru a promova metode de pescuit care să contribuie la un pescuit mai selectiv, la evitarea şi reducerea, în măsura posibilului, a capturilor nedorite şi la pescuitul cu un impact scăzut asupra ecosistemului marin şi asupra resurselor piscicole.
e)măsuri privind stabilirea şi alocarea posibilităţilor de pescuit;
f)măsuri pentru realizarea obiectivelor enunţate la articolul 15;
g)dimensiunile minime de referinţă pentru conservare;
h)proiecte-pilot privind tipuri alternative de tehnici de gestionare a pescuitului şi unelte care cresc selectivitatea sau reduc la minimum impactul negativ al activităţilor de pescuit asupra mediului marin;
i)măsuri necesare pentru respectarea obligaţiilor care decurg din legislaţia Uniunii în domeniul mediului adoptată în temeiul articolului 11;
j)măsuri tehnice menţionate la alineatul (2).
(2)Măsurile tehnice pot include, printre altele, următoarele:
a)caracteristicile uneltelor de pescuit şi norme în ceea ce priveşte utilizarea acestora;
b)specificaţii privind construirea uneltelor de pescuit, inclusiv:
(i)modificări sau dispozitive suplimentare pentru îmbunătăţirea selectivităţii sau pentru reducerea la minimum a impactului negativ asupra ecosistemului;
(ii)modificări sau dispozitive suplimentare pentru reducerea capturilor accidentale de specii aflate în pericol, ameninţate şi protejate, precum şi reducerea altor capturi nedorite;
c)limitări sau interdicţii ale utilizării anumitor unelte de pescuit, precum şi ale activităţilor de pescuit în anumite zone sau perioade;
d)cerinţe aplicabile navelor de pescuit pentru ca acestea să îşi înceteze operaţiunile într-o anumită zonă pentru o anumită perioadă minimă pentru a proteja agregările temporare ale speciilor aflate în pericol, ale speciilor în curs de reproducere, a peştilor având o dimensiune mai mică decât dimensiunea minimă de referinţă pentru conservare, precum şi a altor resurse marine vulnerabile;
e)măsuri specifice de reducere la minimum a impactului negativ al activităţilor de pescuit asupra biodiversităţii marine şi a ecosistemelor marine, inclusiv măsuri de evitare sau de reducere pe cât posibil a capturilor nedorite;
Art. 8: Instituirea zonelor de refacere a stocurilor de peşte
(1)Ţinând cont în mod corespunzător de zonele de conservare existente, Uniunea depune eforturi pentru a institui zone protejate în temeiul sensibilităţii lor din punct de vedere biologic, inclusiv zone în cazul cărora există dovezi clare privind concentrări puternice de peşti având o dimensiune mai mică decât dimensiunea minimă de referinţă pentru conservare şi zone de depunere a icrelor. În astfel de zone, activităţile de pescuit pot fi limitate sau interzise pentru a contribui la conservarea resurselor acvatice vii şi a ecosistemelor marine. Uniunea continuă să ofere protecţie suplimentară zonelor existente sensibile din punct de vedere biologic.
(2)În acest sens, statele membre identifică, acolo unde este posibil, zone corespunzătoare care pot face parte dintr-o reţea coerentă şi pregătesc, după caz, recomandări comune în conformitate cu articolul 18 alineatul (7), în vederea înaintării de către Comisie a unei propuneri în conformitate cu tratatul.
(3)Comisia poate fi împuternicită printr-un plan multianual să instituie astfel de zone protejate care sunt sensibile din punct de vedere biologic. Se aplică articolul 18 alineatele (1)-(6). Comisia transmite periodic Parlamentului European şi Consiliului rapoarte privind zonele protejate.
Art. 9: Principii şi obiective ale planurilor multianuale
(1)Planurile multianuale se adoptă în mod prioritar, pe baza avizelor ştiinţifice, tehnice şi economice, şi includ măsuri de conservare pentru refacerea şi menţinerea stocurilor de peşte peste nivelurile care pot asigura producţia maximă sustenabilă, în conformitate cu articolul 2 alineatul (2).
(2)În cazurile în care ţintele referitoare la atingerea producţiei maxime sustenabile menţionate la articolul 2 alineatul (2) nu pot fi stabilite din cauza insuficienţei datelor, planurile multianuale prevăd măsuri bazate pe abordarea precaută, care să asigure cel puţin un nivel comparabil de conservare a stocurilor relevante.
(3)Planurile multianuale vizează:
a)specii unice; sau
b)în cazul pescuitului mixt sau în cazul în care dinamica stocurilor prezintă legături reciproce, pescuitul prin care se exploatează mai multe stocuri într-o zonă geografică relevantă, ţinând seama de cunoştinţele privind interacţiunile dintre stocuri, pescuit şi ecosistemele marine.
(4)Măsurile care trebuie incluse în planurile multianuale şi calendarul punerii lor în aplicare sunt proporţionale cu obiectivele şi ţintele urmărite şi cu calendarul preconizat. Înainte de includerea măsurilor în planurile multianuale, se ţine seama de posibilul impact economic şi social al acestora.
(5)Planurile multianuale pot conţine obiective şi măsuri de conservare specifice bazate pe abordarea ecosistemică, pentru a aborda problemele specifice ale pescuitului mixt în legătură cu realizarea obiectivelor prevăzute la articolul 2 alineatul (2) pentru amestecurile de stocuri vizate de plan, în cazurile în care avizele ştiinţifice indică faptul că nu se poate obţine sporirea selectivităţii. În cazul în care este necesar, planul multianual include măsuri de conservare alternative specifice, bazate pe abordarea ecosistemică, pentru anumite stocuri vizate de acesta,.
Art. 10: Conţinutul planurilor multianuale
(1)După caz şi fără a aduce atingere competenţelor respective în temeiul tratatului, un plan multianual include:
a)sfera de aplicare din perspectiva stocurilor, a pescuitului şi a zonei cărora li se aplică planul multianual;
b)obiective care să fie compatibile cu obiectivele prevăzute la articolul 2 şi cu dispoziţiile relevante de la articolele 6 şi 9;
c)ţinte cuantificabile cum ar fi ratele de mortalitate prin pescuit şi/sau biomasa stocului de reproducere;
d)calendare precise pentru atingerea ţintelor cuantificabile;
e)niveluri de referinţă pentru conservare compatibile cu obiectivele prevăzute la articolul 2;
f)obiective de conservare şi măsuri tehnice care trebuie luate pentru îndeplinirea ţintelor stabilite la articolul 15 şi măsuri menite să evite şi să reducă pe cât posibil capturile nedorite;
g)garanţii menite să asigure atingerea ţintelor cuantificabile şi luarea de măsuri de remediere atunci când este cazul, inclusiv pentru situaţiile în care reducerea calităţii datelor sau lipsa disponibilităţii acestora creează riscuri pentru sustenabilitatea stocului.
(2)Un plan multianual poate, de asemenea, să includă:
a)alte măsuri de conservare, în special măsuri menite să elimine treptat aruncarea capturilor înapoi în mare, luând în considerare cele mai bune avize ştiinţifice disponibile, sau să reducă la minimum impactul negativ al pescuitului asupra ecosistemului, respectivele măsuri urmând a fi detaliate, după caz, în conformitate cu articolul 18;
b)indicatori cuantificabili pentru monitorizarea şi evaluarea periodică a progreselor legate de atingerea ţintelor planului multianual;
c)după caz, obiective specifice referitoare la partea de apă dulce a ciclului de viaţă al speciilor anadrome şi catadrome.
(3)Un plan multianual prevede revizuirea sa după o evaluare iniţială ex-post, în special pentru a lua în considerare modificările aduse avizelor ştiinţifice.
Art. 11: Măsuri de conservare necesare pentru respectarea obligaţiilor care decurg din legislaţia Uniunii în domeniul mediului
(1)Statele membre sunt împuternicite să adopte măsuri de conservare care să nu afecteze navele de pescuit aparţinând altor state membre şi care sunt aplicabile apelor aflate sub suveranitatea sau jurisdicţia acestora şi care sunt necesare în scopul respectării obligaţiilor care le revin în temeiul articolului 13 alineatul (4) din Directiva 2008/56/CE, al articolului 4 din Directiva 2009/147/CE, sau al articolului 6 din Directiva 92/43/CEE, cu condiţia ca acele măsuri să fie compatibile cu obiectivele prevăzute la articolul 2 din prezentul regulament, să îndeplinească obiectivele legislaţiei relevante a Uniunii pe care intenţionează să le pună în aplicare şi să fie cel puţin la fel de severe ca măsurile prevăzute în legislaţia Uniunii.
(2)În cazul în care un stat membru ("statul membru iniţiator") consideră că este necesară adoptarea de măsuri în scopul respectării obligaţiilor care menţionate la alineatul (1) şi alte state membre au un interes direct de gestionare a pescuitului care urmează să fie afectat de astfel de măsuri, Comisia, este împuternicită să adopte aceste măsuri, la cerere, prin intermediul actelor delegate în conformitate cu articolul 46. În acest sens, articolul 18 alineatele (1)-(4) şi alineatul (6) se aplică mutatis mutandis.
(3)Statul membru iniţiator pune la dispoziţia Comisiei şi a celorlalte state membre care au un interes direct de gestionare informaţiile relevante în legătură cu măsurile necesare, inclusiv motivele, dovezile ştiinţifice pe care se bazează şi detaliile privind punerea în aplicare în practică şi asigurarea respectării normelor. Statul membru iniţiator şi celelalte state membre care au un interes direct de gestionare pot prezenta o recomandare comună menţionată la articolul 18 alineatul (1) în termen de şase luni de la punerea la dispoziţie a unor informaţii suficiente. Comisia adoptă măsurile, luând în considerare orice avize ştiinţifice disponibile, în termen de trei luni de la primirea unei solicitări complete.
În cazul în care nu se ajunge la un acord al tuturor statelor membre privind o recomandare comună care să fie trimisă Comisiei în conformitate cu primul paragraf în termenul prevăzut în acel paragraf, sau în cazul în care recomandarea comună este considerată necompatibilă cu cerinţele menţionate la alineatul (1), Comisia poate înainta o propunere în conformitate cu tratatul.
(4)Prin derogare de la alineatul (3), în absenţa unei recomandări comune menţionate la alineatul (3), în situaţii de urgenţă, Comisia adoptă măsurile. Comisia ia doar acele măsuri fără de care este pusă în pericol realizarea obiectivelor asociate cu stabilirea respectivelor măsuri de conservare, în conformitate cu directivele menţionate la alineatul (1) şi cu intenţiile statului membru.
(5)Măsurile menţionate la alineatul (4) se aplică pentru o perioadă maximă de 12 luni care poate fi prelungită cu maxim 12 luni în cazul în care condiţiile prevăzute la acel alineat există în continuare.
(6)Comisia facilitează cooperarea dintre statul membru în cauză şi celelalte state membre care au un interes direct de gestionare a pescuitului vizat în cadrul procesului de punere în aplicare şi de asigurare a respectării măsurilor adoptate în temeiul alineatelor (2), (3) şi (4).
Art. 12: Măsurile Comisiei în caz de ameninţare gravă la adresa resurselor biologice marine
(1)Atunci când este necesar din motive imperioase de urgenţă privind o ameninţare gravă la adresa conservării resurselor biologice marine sau la adresa ecosistemului marin, pe baza unor dovezi " Comisia, la cererea motivată a unui stat membru sau din proprie iniţiativă, poate adopta acte de punere în aplicare aplicabile imediat, pentru o perioadă maximă de şase luni, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 47 alineatul (3), pentru a reduce ameninţarea respectivă.
(2)Statul membru comunică cererea menţionată la alineatul (1) simultan Comisiei, celorlalte state membre şi consiliilor consultative vizate. Celelalte state membre şi consiliile consultative pot transmite observaţii scrise în termen de şapte zile lucrătoare de la primirea notificării. Comisia decide în termen de 15 zile lucrătoare de la primirea cererii menţionate la alineatul (1).
(3)Înainte de expirarea perioadei iniţiale de aplicare a actelor de punere în aplicare aplicabile imediat menţionate la alineatul (1), Comisia poate adopta acte de punere în aplicare aplicabile imediat, în cazul în care condiţiile prevăzute la alineatul (1) sunt respectate prin care prelungeşte aplicarea măsurii de urgenţă respective cu o perioadă maximă de şase luni, cu efect imediat. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura menţionată la articolul 47 alineatul (3).
Art. 13:  Măsuri de urgenţă adoptate de un stat membru
(1)Pe baza unor dovezi privind o ameninţare gravă la adresa conservării resurselor biologice marine sau la adresa ecosistemului marin legată de activităţi de pescuit în ape care se află sub suveranitatea sau jurisdicţia unui stat membru care necesită o acţiune imediată, respectivul stat membru poate adopta măsuri de urgenţă pentru atenuarea ameninţării. Respectivele măsuri sunt compatibile cu obiectivele stabilite la articolul 2 şi nu sunt mai puţin severe decât cele din legislaţia Uniunii. Măsurile respective se aplică pentru o perioadă maximă de trei luni.
(2)Dacă măsurile de urgenţă care urmează să fie adoptate de un stat membru pot afecta navele de pescuit ale altor state membre, astfel de măsuri sunt adoptate numai după consultarea Comisiei, a statului membru relevant şi a consiliilor consultative relevante cu privire la un proiect de măsuri, însoţit de o expunere de motive. Statul membru care solicită consultarea poate stabili un termen rezonabil pentru consultare, care nu poate fi totuşi mai scurt de o lună.
(3)În cazul în care Comisia consideră că o măsură adoptată în temeiul prezentului articol nu întruneşte condiţiile stabilite la alineatul (1), aceasta poate solicita, sub rezerva furnizării motivelor corespunzătoare, ca statul membru în cauză să modifice sau să abroge măsura respectivă.
Art. 14: Evitarea şi reducerea la minimum a capturilor nedorite
(1)În vederea facilitării introducerii obligaţiei de debarcare integrală a tuturor capturilor în cadrul activităţii de pescuit respective în conformitate cu articolul 15 ("obligaţia de debarcare"), statele membre pot realiza proiecte-pilot, pe baza celor mai bune avize ştiinţifice şi ţinând seama de avizele consiliilor consultative relevante, cu scopul de a explora pe deplin toate metodele practicabile de evitare, de minimizare şi de eliminare a capturilor nedorite în cadrul unei activităţi de pescuit.
(2)Statele membre pot elabora un atlas al aruncărilor înapoi în mare, în care prezintă nivelul aruncărilor înapoi în mare în cadrul fiecărei activităţi de pescuit cărora li se aplică articolul 15 alineatul (1).
Art. 15: Obligaţia de debarcare
(1)Toate capturile de specii care fac obiectul unor limite de captură, iar în Marea Mediterană şi capturile de specii care fac obiectul unor dimensiuni minime, astfel cum se prevede în anexa III la Regulamentul (CE) nr. 1967/2006, care sunt capturate în timpul activităţilor de pescuit în apele Uniunii sau de navele de pescuit ale Uniunii aflate în afara apelor Uniunii, în ape care nu fac obiectul suveranităţii sau jurisdicţiei unei ţări terţe, în cadrul pescuitului şi în zonele geografice enumerate mai jos, sunt aduse şi păstrate la bordul navelor de pescuit, înregistrate, debarcate şi deduse din cote, după caz, cu excepţia cazului în care se utilizează ca momeală vie, în conformitate cu următorul calendar:
a)Cel târziu de la 1 ianuarie 2015:
- pescuitul de specii pelagice mici, de exemplu pescuitul de macrou, hering, stavrid negru, putasu, speciile de caproide, hamsie, argentină, sardine, şprot;
- pescuitul de specii pelagice mari, de exemplu pescuitul de ton roşu, peşte-spadă, ton alb, ton obez, marlin albastru şi alb;
- pescuitul pentru scopuri industriale (inter alia pescuitul de capelin, specii de anghilă şi merluciu norvegian);
- pescuitul de somon din Marea Baltică.
b)Cel târziu de la 1 ianuarie 2015 pentru speciile care definesc pescuitul şi nu mai târziu de 1 ianuarie 2017 pentru toate celelalte specii în cadrul pescuitului din apele Uniunii din Marea Baltică pentru speciile care fac obiectul unor limite de captură diferite de cele cuprinse la litera (a).
c)Cel târziu de la 1 ianuarie 2016 pentru speciile care definesc pescuitul şi nu mai târziu de 1 ianuarie 2019 pentru toate celelalte specii din:
(i)Marea Nordului
- pescuitul de cod, eglefin, merlan, cod saithe;
- pescuitul de langustină;
- pescuitul de limbă-de-mare comună şi cambulă de Baltica;
- pescuitul de merluciu;
- pescuitul de creveţi nordici;
(ii)Apele nord-vestice
- pescuitul de cod, eglefin, merlan, cod saithe;
- pescuitul de langustină;
- pescuitul de limbă-de-mare comună şi cambulă de Baltica;
- pescuitul de merluciu;
(iii)Apele sud-vestice
- pescuitul de langustină;
- pescuitul de limbă-de-mare comună şi cambulă de Baltica;
- pescuitul de merluciu;
(iv)alte activităţi de pescuit de specii care fac obiectul unor limite de captură.
d)Cel târziu de la 1 ianuarie 2017 pentru speciile care definesc pescuitul şi nu mai târziu de 1 ianuarie 2019 pentru toate celelalte specii din cadrul pescuitului care nu face obiectul literei (a) din Mediterană, din Marea Neagră şi din toate celelalte ape ale Uniunii precum şi din apele care nu aparţin Uniunii, care nu fac obiectul suveranităţii sau jurisdicţiei unei ţări terţe.
(2)Alineatul (1) nu aduce atingere obligaţiilor internaţionale ale Uniunii. Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 46 în scopul punerii în aplicare a acestor obligaţii internaţionale în dreptul Uniunii, inclusiv, în special, a derogărilor de la obligaţia de debarcare în temeiul prezentului articol.
(3)Atunci când toate statele membre cu un interes direct de gestionare a unei anumite specii convin că obligaţia de debarcare ar trebui să se aplice altor specii decât cele menţionate la alineatul (1), acestea pot prezenta o recomandare comună pentru extinderea aplicării obligaţiei de debarcare în temeiul alineatului (1) la acele specii. În acest scop, dispoziţiile articolului 18 alineatele (1)-(6) se aplică mutatis mutandis. Atunci când se prezintă o astfel de recomandare comună, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 46 care să conţină aceste măsuri.
(4)Obligaţia de debarcare menţionată la alineatul (1) nu se aplică:
a)speciilor în privinţa cărora pescuitul este interzis şi care sunt identificate ca atare într-un act juridic al Uniunii adoptat în domeniul PCP;
b)speciilor în privinţa cărora dovezile ştiinţifice demonstrează o rată de supravieţuire ridicată, ţinând cont de caracteristicile uneltelor, de practicile de pescuit şi de ecosistem;
c)capturilor care se încadrează în excepţiile de minimis.
d)peştilor care au fost afectaţi de prădători.

(5)Detalii privind punerea în aplicare a obligaţiei de debarcare menţionată la alineatul (1) se specifică în planurile multianuale menţionate la articolele 9 şi 10 şi, după caz, se specifică şi în conformitate cu articolul 18, inclusiv:
a)dispoziţii specifice privind pescuitul sau privind speciile care fac obiectul obligaţiei de debarcare menţionate la alineatul (1), cum ar fi măsurile tehnice menţionate la articolul 7 alineatul (2), care vizează îmbunătăţirea selectivităţii uneltelor sau reducerea sau, în măsura posibilului, eliminarea capturilor nedorite;

b)specificarea excepţiilor de la obligaţia de debarcare pentru speciile menţionate la alineatul (4) litera (b);
c)dispoziţii pentru excepţiile de minimis de până la 5 % din capturile totale anuale din toate speciile care fac obiectul unei obligaţii de debarcare menţionate la alineatul (1). Excepţia de minimis se aplică în următoarele cazuri:
(i)în cazul în care dovezile ştiinţifice arată că sporirea selectivităţii este foarte dificil de obţinut; sau
(ii)pentru a evita costurile disproporţionate de manipulare a capturilor nedorite, pentru acele unelte de pescuit pentru care capturile nedorite per unealtă de pescuit nu depăşesc un anumit procentaj, care urmează să fie stabilit în cadrul unui plan, din captura totală anuală a respectivei unelte.
Capturile în temeiul dispoziţiilor de la această literă nu se scad din cotele relevante, însă toate aceste capturi sunt înregistrate în integralitate.
În decursul unei perioade de tranziţie de patru ani, procentajul din capturile anuale totale menţionat la această literă se majorează:
(i)cu două puncte procentuale în primii doi ani de aplicare a obligaţiei de debarcare; şi
(ii)cu un punct procentual în următorii doi ani;
d)dispoziţii privind documentarea capturilor;
e)după caz, stabilirea dimensiunilor minime de referinţă pentru conservare în conformitate cu alineatul (10).
(6)În cazul în care, pentru pescuitul în cauză, nu se adoptă niciun plan multianual sau niciun plan de gestionare în conformitate cu articolul 18 din Regulamentul (CE) nr. 1967/2006, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 18 din prezentul regulament, acte delegate în conformitate cu articolul 46 din prezentul regulament, de stabilire cu titlu temporar şi pentru o perioadă maximă de trei ani a unui plan specific de aruncare a capturilor înapoi în mare care să conţină informaţiile menţionate la alineatul (5) literele (a)-(e) din prezentul articol pentru o perioadă iniţială maximă de trei ani care poate fi reînnoită pentru încă o perioadă totală de până la trei ani. Statele membre pot coopera în conformitate cu articolul 18 din prezentul regulament la elaborarea unui astfel de plan în vederea adoptării de către Comisie a unor astfel de acte sau a prezentării unei propuneri în conformitate cu procedura legislativă ordinară.

(7)Atunci când nu s-a adoptat nicio măsură pentru specificarea excepţiei de minimis, fie într-un plan multianual în conformitate cu alineatul (5), fie într-un plan specific de aruncare a capturilor înapoi în mare în conformitate cu alineatul (6), Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 46 pentru specificarea excepţiei de minimis menţionate la alineatul (4) litera (c) care, sub rezerva condiţiilor stabilite la alineatul (5) litera (c) punctul (i) sau (ii), să se ridice la maximum 5 % din totalul capturilor anuale din toate speciile pentru care se aplică obligaţia de debarcare în temeiul alineatului (1). Această excepţie de minimis se adoptă astfel încât să se aplice de la data aplicării obligaţiei de debarcare relevante.

(8)Ca derogare de la obligaţia de a scădea capturile din cotele relevante, în conformitate cu alineatul (1), capturile de specii care fac obiectul unei obligaţii de debarcare şi care depăşesc cotele stocurilor în cauză, sau capturile de specii pentru care statul membru nu deţine nicio cotă, pot fi deduse din cota speciei vizate cu condiţia să nu depăşească 9 % din cota speciei vizate. Această dispoziţie se aplică numai atunci când stocul de specii care nu sunt vizate se situează între limite biologice sigure.
(9)Pentru stocurile care fac obiectul unei obligaţii de debarcare, statele membre pot utiliza o flexibilitate de la an la an de până la 10 % din debarcările lor permise. În acest scop, un stat membru poate permite debarcarea de cantităţi suplimentare din stocul care face obiectul obligaţiei de debarcare, cu condiţia ca aceste cantităţi să nu depăşească 10 % din cota alocată statului membru respectiv. Se aplică articolul 105 din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009.
(10)În scopul asigurării protecţiei puietului de organisme marine, pot fi stabilite dimensiuni minime de referinţă pentru conservare.
(11)Pentru speciile care fac obiectul unei obligaţii de debarcare în conformitate cu alineatul (1), utilizarea capturilor de specii situate sub dimensiunile minime de referinţă pentru conservare este permisă numai în alte scopuri decât consumul uman, incluzând făina de peşte, uleiul de peşte, hrana pentru animale de companie, aditivii alimentari, produsele farmaceutice şi cosmetice.
(12)Pentru speciile care nu fac obiectul obligaţiei de debarcare prevăzute la alineatul (1), capturile de specii sub dimensiunea minimă de referinţă pentru conservare nu sunt reţinute la bord, ci se aruncă imediat înapoi în mare, cu excepţia cazului în care sunt folosite ca momeală vie.

(13)În scopul monitorizării respectării obligaţiei de debarcare, statele membre asigură documentarea detaliată şi corectă a tuturor campaniilor de pescuit, precum şi capacităţile şi mijloacele adecvate, precum observatori, televiziune cu circuit închis (CCTV) şi altele. În acest demers, statele membre respectă principiul eficienţei şi al proporţionalităţii.
(14)Până la 31 mai 2016 şi, ulterior, până la data de 31 mai a fiecărui an, până în 2020 inclusiv, Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport anual privind punerea în aplicare a obligaţiei de debarcare, pe baza informaţiilor transmise de statele membre, de consiliile consultative şi de alte surse relevante ale Comisiei.
Rapoartele anuale cuprind:
- măsurile luate de statele membre şi de organizaţiile de producători pentru a se conforma obligaţiei de debarcare;
- măsurile luate de statele membre în ceea ce priveşte controlul respectării obligaţiei de debarcare;
- informaţii privind impactul socioeconomic al obligaţiei de debarcare;
- informaţii privind efectul obligaţiei de debarcare asupra siguranţei la bordul navelor de pescuit;
- informaţii privind utilizarea şi pieţele de desfacere ale capturilor de peşte sub dimensiunile minime de referinţă pentru conservare corespunzătoare unei specii care face obiectul obligaţiei de debarcare;
- informaţii privind infrastructurile portuare şi echiparea navelor din perspectiva obligaţiei de debarcare;
- pentru fiecare activitate de pescuit vizată, informaţii privind dificultăţile întâmpinate în cadrul punerii în aplicare a obligaţiei de debarcare şi recomandări pentru abordarea acestora.

Art. 16: Posibilităţile de pescuit
(1)Posibilităţile de pescuit alocate statelor membre asigură fiecărui stat membru o relativă stabilitate a activităţilor de pescuit pentru fiecare stoc sau pescuit. Interesele fiecărui stat membru sunt luate în considerare atunci când sunt alocate noi posibilităţi de pescuit.
(2)Atunci când se introduce o obligaţie de debarcare pentru un stoc de peşte, oportunităţile de pescuit se stabilesc ţinându-se cont de schimbarea de la stabilirea oportunităţilor de pescuit pentru a reflecta debarcările la stabilirea posibilităţilor de pescuit pentru a reflecta capturile pe baza faptului că, pentru primul an şi pentru următorii ani, debarcarea stocului respectiv nu va mai fi permisă.
(3)Atunci când noi dovezi ştiinţifice arată că există o discrepanţă semnificativă între posibilităţile de pescuit care au fost stabilite pentru un stoc specific şi situaţia reală a stocului respectiv, statele membre cu interes direct de gestionare pot prezenta Comisiei o cerere motivată pentru a prezenta o propunere de atenuare a acestei discrepanţe, respectând, în acelaşi timp, obiectivele stabilite la articolul 2 alineatul (2).
(4)Posibilităţile de pescuit se stabilesc în conformitate cu obiectivele prevăzute la articolul 2 alineatul (2) şi respectă ţintele cuantificabile, calendarele şi marjele stabilite în conformitate cu articolul 9 alineatul (2) şi cu articolul 10 alineatul (1) literele (b) şi (c).
(5)Măsurile privind stabilirea şi alocarea posibilităţilor de pescuit disponibile ţărilor terţe în apele Uniunii se stabilesc în conformitate cu tratatul.
(6)Fiecare stat membru decide modul în care pot fi alocate navelor care arborează pavilionul său posibilităţile de pescuit care i-au fost alocate şi care nu fac obiectul unui sistem de concesiuni de pescuit transferabile (de exemplu prin crearea unor posibilităţi de pescuit individuale). Statul membru informează Comisia cu privire la metoda de alocare.
(7)În cazul alocării posibilităţilor de pescuit aferente pescuitului mixt, statele membre ţin cont de compoziţia probabilă a capturilor realizate de navele care participă la respectivul pescuit.
(8)După ce trimit Comisiei o notificare în acest sens, statele membre pot schimba între ele toate sau o parte dintre posibilităţile de pescuit care le-au fost alocate.
Art. 17: Criteriile utilizate de statele membre pentru alocarea posibilităţilor de pescuit
În momentul alocării posibilităţilor de pescuit disponibile în conformitate cu articolul 16, statele membre utilizează criterii transparente şi obiective, inclusiv criterii de mediu, sociale şi economice. Criteriile folosite pot include, printre altele, impactul pescuitului asupra mediului, antecedentele în materie de conformitate, contribuţia la economia locală şi istoricul nivelurilor de capturi. În cadrul posibilităţilor de pescuit care le sunt alocate, statele membre fac eforturi pentru a oferi stimulente pentru navele de pescuit care utilizează unelte de pescuit selective sau tehnici de pescuit cu impact scăzut asupra mediului, precum un consum redus de energie sau o deteriorare limitată a habitatelor.
Art. 18: Cooperarea regională în privinţa măsurilor de conservare
(1)În cazul în care Comisiei i se conferă competenţa, inclusiv printr-un plan multianual elaborate în temeiul articolelor 9 şi 10, precum şi în cazurile prevăzute la articolele 11 şi 15 alineatul (6), de a adopta măsuri prin intermediul actelor delegate sau al actelor de punere în aplicare în ceea ce priveşte o măsură de conservare a Uniunii care se aplică unei zone geografice relevante, statele membre cu un interes direct de gestionare afectat de măsurile respective, pot conveni, într-un termen care urmează să fie prevăzut în măsura de conservare şi/sau în planul multianual relevant, să transmită recomandări comune vizând îndeplinirea obiectivelor măsurilor de conservare relevante ale Uniunii, ale planurilor multianuale sau ale planurilor specifice de aruncare a capturilor înapoi în mare. Comisia nu adoptă niciunul dintre actele delegate sau de punere în aplicare respective înainte de expirarea termenului pentru transmiterea recomandărilor comune de către statele membre.

(2)În sensul alineatului (1), statele membre cu un interes direct de gestionare afectat de măsurile menţionate la alineatul (1) cooperează în ceea ce priveşte formularea unor recomandări comune. Acestea consultă, de asemenea, consiliul consultativ/ consiliile consultative relevant/relevante. Comisia facilitează cooperarea dintre statele membre, inclusiv, după caz, prin asigurarea posibilităţii de a obţine un sprijin ştiinţific din partea organismelor ştiinţifice competente.
(3)În cazul în care se înaintează o recomandare comună în temeiul alineatului (1), Comisiei poate adopta respectivele măsuri prin intermediul actelor delegate sau al actelor de punere în aplicare, cu condiţia ca respectiva recomandare să fie compatibilă cu măsura de conservare relevantă şi/sau cu planul multianual.
(4)În cazul în care măsura de conservare se aplică unui stoc de peşte specific, partajat cu ţări terţe şi gestionat de organizaţii multilaterale de pescuit sau în temeiul unor acorduri bilaterale sau multilaterale, Uniunea depune eforturi pentru a conveni cu partenerii relevanţi asupra măsurilor necesare în scopul îndeplinirii obiectivelor prevăzute la articolul 2.
(5)Statele membre se asigură că recomandările comune privind măsurile de conservare care urmează să fie adoptate în temeiul alineatului (1) se bazează pe cele mai bune avize ştiinţifice disponibile şi îndeplinesc toate cerinţele următoare:
a)sunt compatibile cu obiectivele prevăzute la articolul 2;
b)sunt compatibile cu domeniul de aplicare şi obiectivele măsurii de conservare relevante;
c)sunt compatibile cu domeniul de aplicare şi îndeplinesc, în mod eficace, obiectivele şi ţintele cuantificabile stabilite în planul multianual relevant;
d)nu cel puţin la fel de severe ca măsurile prevăzute în legislaţia Uniunii.
(6)Dacă nu toate statele membre reuşesc să convină asupra recomandărilor comune care urmează să fie transmise Comisiei în conformitate cu alineatul (1) într-un termen stabilit sau dacă recomandările comune privind măsurile de conservare nu sunt considerate compatibile cu obiectivele şi ţintele cuantificabile ale măsurilor de conservare în cauză, Comisia poate înainta o propunere de măsuri corespunzătoare în conformitate cu tratatul.
(7)Pe lângă cazurile menţionate la alineatul (1), statele membre cu un interes direct de gestionare a pescuitului într-o zonă delimitată geografic pot, de asemenea, elabora recomandări comune adresate Comisiei privind măsurile care urmează să fie propuse sau adoptate de aceasta.
(8)Ca metodă suplimentară sau alternativă de cooperare regională, printr-o măsură de conservare a Uniunii care se aplică unei zone geografice relevante, inclusiv un plan multianual stabilit în conformitate cu articolele 9 şi 10, statele membre vor fi împuternicite să adopte, într-un termen stabilit, măsuri care aduc precizări suplimentare la măsura de conservare respectivă. Statele membre vizate cooperează strâns în vederea adoptării unor astfel de măsuri. Alineatele (2), (4) şi (5) din prezentul articol se aplică mutatis mutandis. Se asociază Comisia, iar observaţiile acesteia sunt luate în considerare. Statul membru poate adopta respectivele măsuri naţionale proprii numai dacă toate statele membre vizate ajung la un acord cu privire la conţinutul măsurilor. În cazul în care consideră că o anumită măsură a unui stat membru nu se conformează condiţiilor prevăzute în măsura de conservare relevantă, şi sub rezerva furnizării motivelor relevante, Comisia poate să solicite statului membru vizat să modifice sau să abroge respectiva măsură.
Art. 19: Măsuri ale statelor membre aplicabile navelor de pescuit care arborează pavilionul acestora sau persoanelor stabilite pe teritoriul acestora
(1)Un stat membru poate adopta măsuri pentru conservarea stocurilor de peşte în apele Uniunii, cu condiţia ca respectivele măsuri să îndeplinească toate cerinţele următoare:
a)să se aplice numai navelor de pescuit care arborează pavilionul statului membru respectiv sau, în cazul activităţilor de pescuit care nu sunt desfăşurate de o navă de pescuit, persoanelor stabilite în acea parte a teritoriului acelui stat membru căreia i se aplică tratatul;
b)să fie compatibile cu obiectivele prevăzute la articolul 2;
c)să fie cel puţin la fel de severe ca măsurile în temeiul dreptului Uniunii.
(2)Un stat membru comunică celorlalte state membre în cauză, în scopul controlului, dispoziţiile adoptate în temeiul alineatului (1).
(3)Statele membre pun la dispoziţia publicului informaţiile corespunzătoare privind măsurile adoptate în conformitate cu prezentul articol.
Art. 20: Măsuri ale statelor membre aplicabile în interiorul zonei de 12 mile marine
(1)Un stat membru poate adopta măsuri nediscriminatorii pentru conservarea şi gestionarea stocurilor de peşte şi menţinerea sau îmbunătăţirea stadiului de conservare a ecosistemelor marine în limita a 12 mile marine de la liniile sale de bază, cu condiţia ca Uniunea să nu fi adoptat măsuri de conservare şi gestionare anume pentru zona respectivă sau măsuri de abordare specifică a problemei identificate de statul membru în cauză. Măsurile statului membru trebuie să fie compatibile cu obiectivele stabilite la articolul 2 şi să fie cel puţin la fel de severe ca măsurile în temeiul dreptului Uniunii.
(2)În cazul în care măsurile de conservare şi gestionare care urmează a fi adoptate de un stat membru riscă să afecteze navele de pescuit ale altor state membre, măsurile respective sunt adoptate numai după consultarea Comisiei, a statelor membre în cauză şi a consiliilor consultative relevante cu privire la proiectul măsurilor respective, care este însoţită de o expunere de motive care să demonstreze, inter alia, că aceste măsuri nu sunt discriminatorii. În scopul acestei consultări, statul membru care a iniţiat consultarea poate stabili un termen rezonabil, care nu este totuşi mai scurt de două luni.
(3)Statele membre pun la dispoziţia publicului informaţiile corespunzătoare privind măsurile adoptate în conformitate cu prezentul articol.
(4)În cazul în care Comisia consideră că o măsură adoptată în temeiul prezentului articol nu întruneşte condiţiile stabilite la alineatul (1), aceasta poate solicita, sub rezerva furnizării motivelor corespunzătoare, ca statul membru în cauză să modifice sau să revoce măsura relevantă.