Titlul iii - SPRIJINUL PENTRU DEZVOLTAREA RURALĂ - Regulamentul 1305/17-dec-2013 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului
Acte UE
Jurnalul Oficial 347L
În vigoare Versiune de la: 30 Iunie 2022
TITLUL III:SPRIJINUL PENTRU DEZVOLTAREA RURALĂ
Art. 13: Măsuri
Fiecare măsură de dezvoltare rurală este programată astfel încât să contribuie în mod specific la realizarea uneia sau mai multor priorităţi ale Uniunii în materie de dezvoltare rurală. O listă orientativă a măsurilor deosebit de importante pentru priorităţile Uniunii este prevăzută în anexa VI.
Art. 14: Transfer de cunoştinţe şi acţiuni de informare
(1)În cadrul acestei măsuri se acordă sprijin pentru acţiuni de formare profesională şi de dobândire de competenţe, activităţi demonstrative şi acţiuni de informare. Acţiunile de formare profesională şi de dobândire de competenţe pot include cursuri de formare, ateliere de lucru şi îndrumare profesională.
De asemenea, sprijinul poate fi acordat pentru schimburi pe termen scurt la nivelul conducerii exploataţiilor şi a pădurilor, precum şi pentru vizite în exploataţii şi în păduri.
(2)În cadrul acestei măsuri, sprijinul se acordă în beneficiul persoanelor angajate în sectoarele agricol, alimentar şi silvic, al gestionarilor de terenuri şi al altor actori economici care sunt IMM-uri care îşi desfăşoară activitatea în zone rurale.
Beneficiarii sprijinului sunt furnizorii de servicii de formare sau de alte servicii de transfer de cunoştinţe şi de acţiuni de informare.
(3)Sprijinul acordat în cadrul acestei măsuri nu vizează cursurile de instruire sau de formare care fac parte din programele sau sistemele normale de învăţământ de nivel secundar sau superior.
Organismele care oferă servicii de transfer de cunoştinţe şi servicii de informare dispun de capacităţile corespunzătoare, şi anume de personal calificat şi de formare periodică, pentru a îndeplini cu succes această sarcină.
(4)Costurile eligibile din cadrul acestei măsuri sunt costurile legate de organizarea şi de furnizarea transferului de cunoştinţe sau ale acţiunii de informare. Infrastructura realizată în cadrul unor activităţi demonstrative poate fi utilizată după finalizarea activităţii respective. În cazul proiectelor demonstrative, sprijinul poate acoperi, de asemenea, costurile de investiţii relevante. Costurile aferente deplasărilor, cazării şi diurnei participanţilor, precum şi costurile înlocuirii fermierilor sunt, de asemenea, eligibile pentru sprijin. Toate costurile identificate în temeiul prezentului alineat se plătesc beneficiarului.
(5)Pentru a se asigura diferenţierea clară a schemelor de schimb în cadrul exploataţiilor şi al pădurilor, precum şi a vizitelor în exploataţii şi în păduri faţă de măsuri similare din cadrul altor scheme ale Uniunii, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 83 în ceea ce priveşte durata şi conţinutul schemelor de schimb în cadrul exploataţiilor şi al pădurilor, precum şi ale vizitelor în exploataţii şi în păduri.
(6)Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabileşte normele privind modalităţile de plată a costurilor suportate de participanţi, inclusiv prin utilizarea de vouchere sau alte forme similare.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 84.
Art. 15: Servicii de consiliere, servicii de gestionare a exploataţiei şi servicii de înlocuire în cadrul exploataţiei
(1)În cadrul acestei măsuri, se acordă sprijin pentru:
a)a ajuta fermierii, tinerii fermieri astfel cum au fost definiţi în prezentul regulament, deţinătorii de păduri, alţi gestionari de terenuri şi IMM-urile din zonele rurale să beneficieze de servicii de consiliere în vederea ameliorării atât a performanţelor economice şi de mediu ale exploataţiilor, întreprinderilor şi/sau investiţiilor lor, cât şi a capacităţii acestora de a genera beneficii pentru climă şi de a fi reziliente la schimbările climatice;
b)a promova înfiinţarea de servicii de gestionare a exploataţiilor, de servicii de înlocuire în cadrul exploataţiei şi de servicii de consiliere agricolă, precum şi servicii de consiliere în sectorul silvic, inclusiv sistemul de consiliere agricolă menţionat la articolele 12-14 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013;
c)a promova formarea profesională a consultanţilor.
(2)Beneficiarul sprijinului acordat în conformitate cu alineatul (1) literele (a) şi (c) este fie furnizorul de servicii de consiliere sau de formare, fie autoritatea de management. În cazul în care autoritatea de management este beneficiarul, furnizorul de consiliere sau de formare este selectat de către un organism independent din punct de vedere funcţional de autoritatea de management. Sprijinul prevăzut la alineatul (1) litera (b) se acordă autorităţii sau organismului selectat pentru înfiinţarea serviciilor de gestionare a exploataţiilor, a serviciilor de înlocuire în cadrul exploataţiei şi a serviciilor de consiliere agricolă sau de consiliere în sectorul silvic.
(3)Autorităţile sau organismele selectate pentru a oferi servicii de consiliere dispun de resurse corespunzătoare, şi anume de personal calificat şi care beneficiază de formare periodică, precum şi de experienţă consultativă şi de fiabilitate în ceea ce priveşte domeniile de consiliere. Furnizorii care intră sub incidenţa acestei măsuri sunt selectaţi printr-o procedură de selecţie deschisă atât organismelor publice, cât şi celor private. Procedura de selecţie respectivă este obiectivă, iar candidaţii aflaţi în situaţie de conflict de interese sunt excluşi.
Atunci când oferă consiliere, serviciile de consiliere respectă obligaţiile de nedivulgare prevăzute la articolul 13 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.
(31)În sensul prezentului articol, statele membre, în conformitate cu articolul 65 alineatul (1), efectuează toate verificările la nivelul furnizorului de servicii de consiliere sau de formare.
(4)Serviciile de consiliere destinate individual fermierilor, tinerilor fermieri astfel cum au fost definiţi în prezentul regulament şi altor gestionari de terenuri sunt legate de cel puţin una dintre priorităţile Uniunii în materie de dezvoltare rurală şi vizează cel puţin unul dintre următoarele elemente:
a)obligaţiile, la nivel de exploataţie, care decurg din cerinţele de reglementare în materie de gestionare şi/sau din standardele privind bunele condiţii agricole şi de mediu prevăzute la titlul VI capitolul 1 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013;
b)dacă este cazul, practicile agricole benefice pentru climă şi mediu prevăzute la titlul III capitolul 3 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 şi întreţinerea suprafeţei agricole la care se face referire la articolul 4 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013;
c)măsurile, la nivel de exploataţie, prevăzute în programele de dezvoltare rurală care urmăresc promovarea modernizării exploataţiilor, consolidarea competitivităţii, integrarea sectorială, inovarea şi orientarea spre piaţă, precum şi promovarea antreprenoriatului;
d)cerinţele definite de statele membre în vederea punerii în aplicare a articolului 11 alineatul (3) din Directiva-cadru privind apa;
e)cerinţele definite de statele membre în vederea punerii în aplicare a articolului 55 din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, în special respectarea principiilor generale ale gestionării integrate a dăunătorilor menţionată la articolul 14 din Directiva 2009/128/CE; sau
f)acolo unde este relevant, standardele de securitate la locul de muncă sau standardele de securitate care au legătură cu exploataţia agricolă;
g)consiliere specifică acordată fermierilor care se stabilesc pentru prima dată.
Consilierea poate viza, de asemenea, alte aspecte şi în special informaţiile legate de atenuarea schimbărilor climatice şi de adaptarea la acestea, de biodiversitate şi de protecţia apelor astfel cum figurează în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 sau aspecte legate de performanţele economice şi de mediu ale exploataţiei agricole, inclusiv aspectele privind competitivitatea. Aceasta poate cuprinde consiliere pentru dezvoltarea lanţurilor scurte de aprovizionare, agricultura ecologică şi aspectele legate de sănătate în zootehnie.
(5)Serviciile de consiliere destinate deţinătorilor de păduri acoperă cel puţin obligaţiile relevante prevăzute în Directivele 92/43/CEE, 2009/147/CE şi Directiva-cadru privind apa. Aceste servicii de consiliere pot viza, de asemenea, aspecte legate de performanţele economice şi de mediu ale exploataţiei forestiere.
(6)Serviciile de consiliere destinate IMM-urilor pot viza aspecte legate de performanţele economice şi de mediu ale întreprinderii.
(7)Dacă este adecvat şi justificat corespunzător, consilierea poate fi oferită, parţial, în grup, luându-se însă în considerare situaţia fiecărui utilizator al serviciilor respective.
(8)Sprijinul prevăzut la alineatul (1) literele (a) şi (c) este limitat la cuantumurile maxime prevăzute în anexa II. Sprijinul prevăzut la alineatul (1) litera (b) se acordă degresiv pe o perioadă de maximum cinci ani de la stabilire.
Art. 16: Scheme de calitate pentru produse agricole şi alimentare
(1)În cadrul acestei măsuri se acordă sprijin fermierilor şi grupurilor de fermieri care participă pentru prima dată sau care au participat în cursul celor cinci ani anteriori, la:
a)schemele de calitate instituite în cadrul următoarelor regulamente şi dispoziţii:
(i)Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului (1);
(1)Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 noiembrie 2012 privind sistemele din domeniul calităţii produselor agricole şi alimentare (JO L 343, 14.12.2012, p. 1).
(ii)Regulamentul (CE) nr. 834/2007 al Consiliului (2);
(2)Regulamentul (CE) nr. 834/2007 al Consiliului din 28 iunie 2007 privind producţia ecologică şi etichetarea produselor ecologice, precum şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 2092/91 (JO L 189, 20.7.2007, p. 1).
(iii)Regulamentul (CE) nr. 110/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului (3);
(3)Regulamentul (CE) nr. 110/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 15 ianuarie 2008 privind definirea, desemnarea, prezentarea, etichetarea şi protecţia indicaţiilor geografice ale băuturilor spirtoase şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 1576/89 al Consiliului (JO L 39, 13.2.2008, p. 16).
(iv)Regulamentul (CEE) nr. 1601/91 al Consiliului (4);
(4)Regulamentul (CEE) nr. 1601/91 al Consiliului din 10 iunie 1991 de stabilire a normelor generale privind definirea, descrierea şi prezentarea vinurilor aromatizate, a băuturilor aromatizate pe bază de vin şi a cocteilurilor aromatizate din produse vitivinicole (JO L 149, 14.6.1991, p. 1).
(v)partea II titlul II capitolul I secţiunea 2 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Consiliului în ceea ce priveşte vinul.
b)schemele de calitate, inclusiv schemele de certificare a exploataţiilor agricole, pentru produse agricole şi alimentare sau pentru bumbac, recunoscute de statele membre ca îndeplinind următoarele criterii:
(i)specificitatea produsului final din cadrul acestor scheme derivă din obligaţii clare privind garantarea:
- caracteristicilor specifice ale produselor,
- metodelor specifice de cultivare sau de producţie, sau
- unei calităţi a produsului final care depăşeşte semnificativ standardele comerciale aplicabile produselor de larg consum în ceea ce priveşte sănătatea publică, sănătatea animalelor sau a plantelor, bunăstarea animalelor sau protecţia mediului;
(ii)schema este deschisă tuturor producătorilor;
(iii)schema implică respectarea unor specificaţii obligatorii ale produsului, acest lucru fiind verificat de autorităţile publice sau de un organism independent de inspecţie;
(iv)schema este transparentă şi asigură trasabilitatea completă a produselor; sau
c)scheme voluntare de certificare a produselor agricole recunoscute de statele membre ca aplicând orientările UE privind cele mai bune practici pentru sistemele de certificare voluntară a produselor agricole şi alimentare.
(2)Sprijinul în cadrul acestei măsuri poate acoperi, de asemenea, costurile care decurg din activităţi de informare şi promovare puse în aplicare de grupuri de producători privind produse care fac obiectul unei scheme de calitate care beneficiază de sprijin în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol. Prin derogare de la articolul 70 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, respectivele activităţi pot fi puse în aplicare doar pe piaţa internă.
(3)Sprijinul prevăzut la alineatul (1) se acordă sub forma unui stimulent financiar anual al cărui nivel se stabileşte în funcţie de nivelul costurilor fixe rezultate din participarea la schemele pentru care se acordă sprijin, în decursul unei perioade de maximum cinci ani.
În caz de participare iniţială înainte de depunerea cererii de sprijin în temeiul alineatului (1), durata maximă de cinci ani se reduce cu numărul de ani care au trecut între participarea iniţială la o schemă de calitate şi momentul depunerii cererii de sprijin.
În scopul aplicării prezentului alineat, «costuri fixe» înseamnă costurile aferente aderării la o schemă de calitate care beneficiază de sprijin şi cotizaţia anuală de participare la schema respectivă, inclusiv, dacă este cazul, cheltuielile aferente controalelor necesare pentru verificarea respectării specificaţiilor schemei.
În sensul prezentului articol, «fermier» înseamnă fermier activ în înţelesul articolului 9 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, astfel cum este aplicabil în statul membru în cauză.
(4)Sprijinul este limitat la rata maximă a sprijinului şi cuantumul prevăzute în anexa II.
(5)Pentru a ţine seama de noul drept al Uniunii care poate afecta sprijinul din cadrul acestei măsuri şi pentru a asigura coerenţa cu alte instrumente ale Uniunii privind promovarea măsurilor agricole şi a preveni denaturarea concurenţei, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 83 în ceea ce priveşte schemele specifice ale Uniunii care fac obiectul alineatului (1) litera (a) şi caracteristicile grupurilor de producători şi ale tipurilor de acţiuni care pot beneficia de sprijin în temeiul alineatului (2), stabilirea condiţiilor de prevenire a discriminării împotriva anumitor produse; şi stabilirea condiţiilor pe baza cărora mărcile comerciale sunt excluse de la acordarea sprijinului.
Art. 17: Investiţii în active fizice
(1)În cadrul acestei măsuri se acordă sprijin pentru investiţii tangibile şi/sau intangibile care:
a)ameliorează nivelul global de performanţă şi de durabilitate al exploataţiei agricole;
b)vizează prelucrarea, comercializarea şi/sau dezvoltarea produselor agricole care fac obiectul anexei I la TFUE sau ale bumbacului, cu excepţia produselor pescăreşti; rezultatul procesului de producţie poate fi un produs care nu face obiectul anexei respective; în cazul în care sprijinul se acordă sub formă de instrumente financiare, produsul de intrare poate consta şi într-un produs care nu face obiectul anexei menţionate, cu condiţia ca investiţiile să contribuie la una sau mai multe dintre priorităţile Uniunii în materie de dezvoltare rurală;
c)vizează infrastructura necesară pentru dezvoltarea, modernizarea sau adaptarea agriculturii şi a silviculturii, inclusiv accesul la suprafeţele agricole şi forestiere, consolidarea şi ameliorarea terenurilor, şi furnizarea şi economisirea energiei şi a apei; sau
d)constituie investiţii neproductive legate de îndeplinirea obiectivelor din domeniul agromediului şi al climei urmărite în cadrul prezentului regulament, inclusiv biodiversitatea, starea de conservare a speciilor şi habitatelor, precum şi investiţii care sporesc valoarea de utilitate publică a unei zone Natura 2000 sau a altor sisteme cu înaltă valoare naturală care urmează să fie definite în program.
(2)Sprijinul prevăzut la alineatul (1) litera (a) este acordat fermierilor sau grupurilor de fermieri.
În cazul investiţiilor vizând sprijinirea restructurării exploataţiilor, statele membre direcţionează sprijinul către exploataţii în conformitate cu analiza SWOT realizată în legătură cu prioritatea Uniunii în materie de dezvoltare rurală intitulată "creşterea viabilităţii exploataţiilor şi a competitivităţii tuturor tipurilor de agricultură în toate regiunile şi promovarea tehnologiilor agricole inovatoare şi a gestionării durabile a pădurilor".
(3)Sprijinul prevăzut la alineatul (1) literele (a) şi (b) este limitat la ratele maxime ale sprijinului prevăzute în anexa II. Respectivele rate maxime pot fi majorate în cazul tinerilor fermieri, al investiţiilor colective, inclusiv cele legate de o fuziune a unor organizaţii de producători, şi al proiectelor integrate care implică acordarea de sprijin în cadrul mai multor măsuri, al investiţiilor în zone care se confruntă cu constrângeri naturale şi alte constrângeri specifice, menţionate la articolul 32, al investiţiilor legate de operaţiunile care fac obiectul articolelor 28 şi 29 şi al operaţiunilor care beneficiază de sprijin în cadrul PEI privind productivitatea şi durabilitatea agriculturii, în conformitate cu ratele sprijinului prevăzute în anexa II. Cu toate acestea, rata maximă a sprijinului combinat nu poate depăşi 90 %.
(4)Sprijinul acordat în conformitate cu alineatul (1) literele (c) şi (d) face obiectul ratelor de sprijin prevăzute în anexa II.
(5)Poate fi acordat sprijin tinerilor fermieri care se stabilesc pentru prima dată într-o exploataţie agricolă ca şefi ai acestora, în ceea ce priveşte investiţiile necesare pentru a se conforma standardelor Uniunii care se aplică producţiei agricole, inclusiv celor privind normele de securitate a muncii. Acest sprijin poate fi acordat timp de maximum 24 de luni de la data stabilirii, astfel cum este prevăzută în programul de dezvoltare rurală sau până când acţiunile definite în planul de afaceri menţionat la articolul 19 alineatul (4) sunt finalizate.
(6)În cazul în care dreptul Uniunii impune noi cerinţe fermierilor, sprijinul poate fi acordat pentru investiţii necesare pentru a se conforma respectivelor cerinţe, pe o perioadă de maxim 12 luni de la data la care acestea au devenit obligatorii pentru exploataţia agricolă.
Art. 18: Refacerea potenţialului de producţie agricolă afectat de dezastre naturale şi de evenimente catastrofale şi instituirea unor măsuri de prevenire corespunzătoare
(1)Sprijinul acordat în cadrul acestei măsuri constă în:
a)investiţii în măsuri preventive destinate să reducă efectele dezastrelor naturale, ale fenomenelor climatice nefavorabile şi ale evenimentelor catastrofale probabile;
b)investiţii pentru refacerea terenurilor agricole şi a potenţialului de producţie afectate de dezastre naturale, de fenomene climatice nefavorabile şi de evenimente catastrofale.
(2)Sprijinul se acordă fermierilor sau grupurilor de fermieri. Sprijinul poate fi acordat şi entităţilor publice, acolo unde se stabileşte o legătură între investiţiile realizate de entităţile respective şi potenţialul de producţie agricolă.
(3)Sprijinul prevăzut la alineatul (1) litera (b) este condiţionat de recunoaşterea oficială de către autorităţile publice competente ale statelor membre a faptului că s-a produs un dezastru natural şi că acest dezastru sau măsurile adoptate în conformitate cu Directiva 2000/29/CE a Consiliului (1) în scopul eradicării sau al prevenirii răspândirii unei boli a plantelor sau a unei infestări cu dăunători au cauzat distrugerea a cel puţin 30 % din potenţialul agricol relevant.
(1)Directiva 2000/29/CE a Consiliului din 8 mai 2000 privind măsurile de protecţie împotriva introducerii în Comunitate a unor organisme dăunătoare plantelor sau produselor vegetale şi împotriva răspândirii lor în Comunitate (JO L 169, 10.7.2000, p. 1).
(4)În cadrul acestei măsuri nu se acordă niciun sprijin pentru pierderea venitului cauzată de dezastrul natural sau de evenimentul catastrofal.
Statele membre garantează evitarea supracompensării ca urmare a combinării acestei măsuri cu alte instrumente de sprijin naţionale sau ale Uniunii sau cu sistemele private de asigurări.
(5)Sprijinul prevăzut la alineatul (1) litera (a) este limitat la ratele maxime ale sprijinului prevăzute în anexa II.
Art. 19: Dezvoltarea exploataţiilor şi a întreprinderilor
(1)Sprijinul acordat în cadrul acestei măsuri constă în:
a)ajutor la înfiinţarea întreprinderii pentru:
(i)tinerii fermieri;
(ii)activităţi neagricole în zone rurale;
(iii)dezvoltarea fermelor mici;
b)investiţii în crearea şi dezvoltarea de activităţi neagricole;
c)plăţile anuale sau plăţile unice acordate fermierilor eligibili pentru schema pentru micii fermieri stabilită la titlul V din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 ("schema pentru micii fermieri") care îşi transferă definitiv exploataţia altui fermier;
(2)Sprijinul prevăzut la alineatul (1) litera (a) punctul (i) se acordă tinerilor fermieri.
Sprijinul prevăzut la alineatul (1) litera (a) punctul (ii) se acordă fermierilor sau membrilor unei gospodării agricole care îşi diversifică activitatea prin practicarea unor activităţi neagricole, precum şi microîntreprinderilor şi întreprinderilor mici şi persoanelor fizice din zone rurale.
Sprijinul prevăzut la alineatul (1) litera (a) punctul (iii) se acordă fermelor mici, astfel cum sunt definite de statele membre.
Sprijinul prevăzut la alineatul (1) litera (b) se acordă microîntreprinderilor şi întreprinderilor mici şi persoanelor fizice din zone rurale, precum şi fermierilor sau membrilor unei gospodării agricole.
Sprijinul prevăzut la alineatul (1) litera (c) se acordă fermierilor eligibili pentru a participa la schema pentru micii fermieri care, în momentul depunerii cererii de acordare a sprijinului, au fost eligibili pentru cel puţin un an şi care se angajează să transfere definitiv altui fermier întreaga lor exploataţie şi drepturile de plată corespunzătoare. Sprijinul se plăteşte începând cu data transferului şi până la 31 decembrie 2020 sau se calculează ţinând seama de perioada respectivă şi se plăteşte sub forma unei plăţi unice.
(3)Orice persoană fizică sau juridică sau orice grup de persoane fizice sau juridice, indiferent de forma juridică acordată grupului şi membrilor săi în temeiul legislaţiei naţionale, poate fi considerat membru al unei gospodării agricole, cu excepţia lucrătorilor agricoli. În cazul în care se consideră că o persoană juridică sau un grup de persoane juridice este membru al gospodăriei agricole, membrul respectiv trebuie să desfăşoare o activitate agricolă în cadrul exploataţiei în momentul solicitării sprijinului.
(4)Cererea pentru sprijinul prevăzut la alineatul (1) litera (a) punctul (i) se transmite în cel mult 24 de luni de la data stabilirii.
Sprijinul prevăzut la alineatul (1) litera (a) se acordă cu condiţia prezentării unui plan de afaceri. Implementarea planului de afaceri începe cel târziu în termen de nouă luni de data adoptării deciziei de acordare a ajutorului. Planul de afaceri are o durată maximă de cinci ani.
Planul de afaceri prevede ca tânărul fermier să respecte dispoziţiile articolului 9 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, astfel cum este aplicabil în statul membru în cauză, în termen de 18 luni de la data deciziei de acordare a ajutorului.
Statele membre definesc în programele de dezvoltare rurală acţiunea sau acţiunile menţionate la articolul 2 alineatul (1) litera (s).
Statele membre definesc praguri superioare şi inferioare pe beneficiar sau exploataţie pentru a permite accesul la sprijinul acordat în temeiul alineatului (1) litera (a) punctele (i) şi (iii). Pragul inferior stabilit pentru sprijinul prevăzut la alineatul (1) litera (a) punctul (i) este mai ridicat decât pragul superior stabilit pentru sprijinul prevăzut la alineatul (1) litera (a) punctul (iii). Sprijinul este limitat la exploataţiile care intră sub incidenţa definiţiei microîntreprinderilor şi întreprinderilor mici.
(41)Prin derogare de la articolul 37 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, sprijinul acordat în temeiul alineatului (1) litera (a) punctul (i) de la prezentul articol poate fi furnizat şi sub formă de instrumente financiare sau sub forma unei combinaţii de granturi şi instrumente financiare.
(5)Sprijinul acordat în temeiul alineatului (1) litera (a) se plăteşte în cel puţin două rate. Ratele pot fi degresive. Plata ultimei rate, în temeiul alineatului (1) litera (a) punctele (i) şi (ii), este condiţionată de implementarea corectă a planului de afaceri.
(6)Cuantumul maxim al sprijinului prevăzut la alineatul (1) litera (a) este stabilit în anexa II. Statele membre definesc cuantumul sprijinului prevăzut la alineatul (1) litera (a) punctele (i) şi (ii) ţinând seama şi de situaţia socioeconomică a zonei acoperite de program.
(7)Sprijinul prevăzut la alineatul (1) litera (c) este egal cu 120 % din plata anuală pe care beneficiarul este eligibil să o primească în cadrul schemei pentru micii fermieri.
(8)Pentru a se garanta utilizarea eficientă şi efectivă a resurselor FEADR, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 83 care stabilesc conţinutul minim al planurilor de afaceri şi la criteriile care urmează să fie utilizate de statele membre pentru fixarea pragurilor la care se face referire la alineatul (4) din prezentul articol.
Art. 20: Servicii de bază şi reînnoirea satelor în zonele rurale
(1)În cadrul acestei măsuri se acordă sprijin în special pentru:
a)elaborarea şi actualizarea planurilor de dezvoltare a municipalităţilor şi a satelor în zonele rurale şi a serviciilor de bază oferite de acestea, precum şi ale planurilor de protecţie şi de gestionare legate de zonele Natura 2000 şi de alte zone cu înaltă valoare naturală;
b)investiţii în crearea, îmbunătăţirea şi extinderea tuturor tipurilor de infrastructuri la scară mică, inclusiv investiţii în domeniul energiei din surse regenerabile şi al economisirii energiei;
c)infrastructura de bandă largă, inclusiv construirea, îmbunătăţirea şi extinderea acesteia, infrastructura pasivă de bandă largă şi furnizarea accesului la banda largă, precum şi soluţii publice de e-guvernare;
d)investiţii în crearea, îmbunătăţirea sau extinderea serviciilor locale de bază destinate populaţiei rurale, inclusiv a celor de agrement şi culturale, şi a infrastructurii aferente;
e)investiţii de uz public în infrastructura de agrement, în informarea turiştilor şi în infrastructura turistică la scară mică;
f)studii şi investiţii asociate cu întreţinerea, refacerea şi modernizarea patrimoniului cultural şi natural al satelor, al peisajelor rurale şi al siturilor de înaltă valoare naturală, inclusiv cu aspectele socioeconomice conexe, precum şi acţiuni de sensibilizare ecologică;
g)investiţii orientate spre transferul activităţilor şi transformarea clădirilor sau a altor instalaţii aflate în interiorul sau în apropierea aşezărilor rurale, în scopul îmbunătăţirii calităţii vieţii sau al creşterii performanţei de mediu a aşezării respective.
(2)Sprijinul acordat în cadrul acestei măsuri vizează exclusiv infrastructura la scară mică, astfel cum este definită de fiecare stat membru în programul său. Cu toate acestea, programele de dezvoltare rurală pot prevedea anumite derogări de la această normă în cazul investiţiilor în banda largă şi a celor realizate în domeniul energiei din surse regenerabile. În acest caz, sunt stabilite criterii clare care să asigure complementaritatea cu sprijinul acordat în cadrul altor instrumente ale Uniunii.
(3)Investiţiile realizate în temeiul alineatului (1) sunt eligibile pentru sprijin dacă operaţiunile relevante sunt implementate în conformitate cu planurile de dezvoltare a municipalităţilor şi a satelor în zonele rurale şi a serviciilor de bază oferite de acestea, acolo unde există asemenea planuri, şi sunt coerente cu orice strategie de dezvoltare locală relevantă.
(4)Alineatele (2) şi (3) nu se aplică în cazul în care sprijinul se acordă sub formă de instrumente financiare.
Art. 21: Investiţii în dezvoltarea zonelor forestiere şi ameliorarea viabilităţii pădurilor
(1)În cadrul acestei măsuri se acordă sprijin pentru:
a)împădurire şi crearea de suprafeţe împădurite;
b)înfiinţarea de sisteme agroforestiere;
c)prevenirea şi refacerea daunelor cauzate pădurilor de incendii, de dezastre naturale şi de evenimente catastrofale, inclusiv de invaziile de dăunători, de izbucnirea unor boli şi de ameninţările legate de climă;
d)investiţii în ameliorarea rezilienţei şi a valorii ecologice, precum şi a potenţialului de atenuare a ecosistemelor forestiere;
e)investiţii în tehnologii forestiere şi în prelucrarea, în mobilizarea şi în comercializarea produselor forestiere.
(2)Limitările dreptului de proprietate asupra pădurilor prevăzute la articolele 22-26 nu se aplică pădurilor tropicale sau subtropicale şi nici suprafeţelor împădurite de pe teritoriul insulelor Azore, Madeira şi Canare, al insulelor mici din Marea Egee, în înţelesul Regulamentului (UE) nr. 229/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului (1), şi al regiunilor ultraperiferice franceze.
(1)Regulamentul (UE) nr. 229/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 martie 2013 privind măsurile specifice din domeniul agriculturii în favoarea insulelor mici din Marea Egee şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1405/2006 al Consiliului (JO L 78, 20.3.2013, p. 41).
În cazul exploataţiilor care depăşesc anumite dimensiuni, care urmează să fie stabilite de statele membre în program, sprijinul este condiţionat de prezentarea informaţiilor relevante dintr-un plan de gestionare a pădurilor sau a unui instrument echivalent în concordanţă cu gestionarea durabilă a pădurilor, astfel cum a fost definită de Conferinţa ministerială din 1993 privind protecţia pădurilor în Europa.
Art. 22: Împădurirea şi crearea de suprafeţe împădurite
(1)Sprijinul prevăzut la articolul 21 alineatul (1) litera (a) se acordă deţinătorilor de terenuri publici şi privaţi şi asociaţiilor acestora şi acoperă costurile de instalare şi o primă anuală pe hectar pentru a acoperi costurile de întreţinere şi pierderile de venituri agricole, inclusiv cele pentru curăţenia timpurie şi cea târzie, pe o perioadă de maximum doisprezece ani. În cazul terenurilor aflate în proprietatea statului, sprijinul se poate acorda doar dacă autoritatea care gestionează respectivele terenuri este un organism privat sau o municipalitate.
Sprijinul pentru împădurirea terenurilor aflate în proprietatea unor autorităţi publice sau pentru arbori cu creştere rapidă acoperă numai costurile de instalare.
(2)Sunt eligibile atât terenurile agricole, cât şi cele neagricole. Speciile plantate sunt adaptate la condiţiile climatice şi de mediu ale zonei respective şi respectă cerinţele minime în materie de protecţie a mediului. Nu se acordă niciun sprijin pentru plantarea de arbori din specii forestiere cu ciclu scurt de producţie, pomi de Crăciun sau arbori cu creştere rapidă întrebuinţaţi pentru producerea de energie. În zonele în care împădurirea este îngreunată de condiţii pedoclimatice severe, se poate acorda sprijin pentru plantarea altor specii lemnoase perene, precum arbuşti sau tufişuri adaptate la condiţiile locale.
(3)Pentru a se asigura faptul că împădurirea terenurilor agricole este în concordanţă cu obiectivele politicii în domeniul mediului, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 83, în ceea ce priveşte definirea cerinţelor minime în materie de protecţie a mediului menţionate la alineatul (2) din prezentul articol.
Art. 23: Înfiinţarea, regenerarea sau reînnoirea sistemelor agroforestiere
(1)Sprijinul prevăzut la articolul 21 alineatul (1) litera (b) se acordă deţinătorilor privaţi de terenuri, municipalităţilor şi asociaţiilor acestora şi acoperă costurile de înfiinţare, regenerare şi/sau reînnoire şi o primă anuală pe hectar pentru a acoperi costurile de întreţinere, pe o perioadă de maximum cinci ani.
(2)În sensul prezentului articol, "sisteme agroforestiere" înseamnă sisteme de utilizare a terenurilor care asociază silvicultura şi agricultura pe aceleaşi suprafeţe. Statele membre stabilesc numărul minim şi maxim de copaci pe hectar, ţinând seama de condiţiile pedoclimatice şi de mediu locale, de speciile forestiere şi de nevoia de a garanta utilizarea durabilă a terenurilor în scopuri agricole.
(3)Sprijinul este limitat la rata maximă a sprijinului prevăzută în anexa II.
Art. 24: Prevenirea şi repararea daunelor cauzate pădurilor de incendii, de dezastre naturale şi de evenimente catastrofale
(1)Sprijinul prevăzut la articolul 21 alineatul (1) litera (c) se acordă deţinătorilor privaţi şi publici de păduri şi altor organisme publice şi de drept privat şi asociaţiilor acestora şi acoperă costurile aferente următoarelor activităţi:
a)construirea de infrastructuri de protecţie. În cazul liniilor somiere, se poate acorda sprijin şi sub forma unui ajutor pentru costurile de întreţinere. Nu se acordă niciun sprijin pentru activităţi legate de agricultură desfăşurate în zonele care fac obiectul angajamentelor de agromediu;
b)activităţi de mică amploare de prevenire a incendiilor sau a altor pericole naturale desfăşurate la nivel local, inclusiv utilizarea păşunatului animalelor;
c)instalarea şi îmbunătăţirea instalaţiilor de monitorizare a incendiilor, a invaziilor de dăunători şi a bolilor care afectează pădurile, precum şi a echipamentelor de comunicaţii; şi
d)refacerea potenţialului forestier afectat de incendii şi de alte dezastre naturale, inclusiv dăunători, boli, evenimente catastrofale şi incidente legate de schimbările climatice.
(2)În cazul măsurilor preventive referitoare la dăunători şi la boli, riscul producerii unui dezastru natural relevant trebuie să fie dovedit ştiinţific şi recunoscut de organizaţii ştiinţifice publice. Acolo unde este relevant, lista speciilor de organisme dăunătoare pentru plante care ar putea cauza un dezastru trebuie prevăzută în program.
Operaţiunile eligibile trebuie să fie coerente cu planul de protecţie a pădurilor stabilit de statele membre. În cazul exploataţiilor care depăşesc anumite dimensiuni, care urmează să fie stabilite de statele membre în program, sprijinul este condiţionat de prezentarea informaţiilor relevante dintr-un plan de gestionare a pădurilor sau a unui instrument echivalent în concordanţă cu gestionarea durabilă a pădurilor, astfel cum a fost definită de Conferinţa ministerială din 1993 privind protecţia pădurilor în Europa, cu obiective detaliate în materie de prevenire.
Zonele forestiere incluse în categoria de risc de incendii mediu spre ridicat, în conformitate cu planul de protecţie a pădurilor stabilit de statele membre, sunt eligibile pentru sprijinul legat de prevenirea incendiilor forestiere.
(3)Sprijinul prevăzut la alineatul (1) litera (d) este condiţionat de recunoaşterea oficială de către autorităţile publice competente ale statelor membre a faptului că s-a produs un dezastru natural şi că respectivul dezastru sau măsurile adoptate în conformitate cu Directiva 2000/29/CE în scopul eradicării sau al prevenirii răspândirii unei boli a plantelor sau a unei infestări cu dăunători a cauzat distrugerea a cel puţin 20 % din potenţialul forestier relevant.
(4)În cadrul acestei măsuri nu se acordă niciun sprijin pentru pierderea venitului cauzată de dezastrul natural.
Statele membre garantează evitarea supracompensării ca urmare a combinării acestei măsuri cu alte instrumente de sprijin naţionale sau ale Uniunii sau cu sistemele private de asigurări.
Art. 25: Investiţii în ameliorarea rezilienţei şi a valorii ecologice a ecosistemelor forestiere
(1)Sprijinul prevăzut la articolul 21 alineatul (1) litera (d) se acordă persoanelor fizice, deţinătorilor privaţi şi publici de păduri şi altor organisme publice şi de drept privat şi asociaţiilor acestora.
(2)Investiţiile vizează îndeplinirea angajamentelor în scopul protecţiei mediului, pentru furnizarea de servicii ecosistemice şi/sau pentru îmbunătăţirea utilităţii publice a pădurilor sau a suprafeţelor împădurite din zona în cauză sau ameliorarea potenţialului ecosistemelor de atenuare a schimbărilor climatice, fără a exclude beneficiile economice pe termen lung.
Art. 26: Investiţii în tehnologii forestiere şi în prelucrarea, mobilizarea şi comercializarea produselor forestiere
(1)Sprijinul prevăzut la articolul 21 alineatul (1) litera (e) se acordă deţinătorilor privaţi de păduri, municipalităţilor şi asociaţiilor acestora, precum şi IMM-urilor, pentru investiţii în ameliorarea potenţialului forestier sau legate de activităţi de prelucrare, mobilizare şi comercializare care conferă valoare adăugată produselor forestiere. În cazul teritoriilor insulelor Azore, Madeira şi Canare, al insulelor mici din Marea Egee, în înţelesul Regulamentului (UE) nr. 229/2013, şi al regiunilor ultraperiferice franceze se poate acorda sprijin şi întreprinderilor care nu sunt IMM-uri.
(2)Investiţiile legate de creşterea valorii economice a pădurilor se justifică în legătură cu îmbunătăţirile preconizate pentru păduri cu privire la una sau mai multe exploataţii şi pot include investiţii în echipamente şi practici de recoltare favorabile solului şi cu consum redus de resurse.
(3)Investiţiile legate de utilizarea lemnului ca materie primă sau ca sursă de energie se limitează la toate operaţiunile anterioare prelucrării industriale.
(4)Sprijinul este limitat la ratele maxime ale sprijinului stabilite în anexa II.
Art. 27: Înfiinţarea grupurilor şi organizaţiilor de producători
(1)În cadrul acestei măsuri se acordă sprijin pentru facilitarea înfiinţării grupurilor şi organizaţiilor de producători din sectoarele agricol şi silvic, în scopul:
a)adaptării producţiei şi produselor producătorilor care sunt membri ai acestor grupuri sau organizaţii la cerinţele pieţei;
b)introducerii în comun a produselor pe piaţă, inclusiv pregătirea pentru vânzare, centralizarea vânzărilor şi aprovizionarea cumpărătorilor en gros;
c)stabilirii unor norme comune privind informarea asupra producţiei, acordând o atenţie deosebită recoltării şi disponibilităţii; şi
d)altor activităţi care pot fi desfăşurate de către grupurile şi organizaţiile de producători, cum ar fi dezvoltarea competenţelor în materie de exploatare şi de comercializare, precum şi organizarea şi facilitarea proceselor de inovare.
(2)Sprijinul se acordă grupurilor şi organizaţiilor de producători recunoscute oficial de autorităţile competente ale statelor membre, pe baza unui plan de afaceri. Sprijinul este limitat la grupurile şi organizaţiile care sunt IMM-uri.
Statele membre verifică dacă obiectivele planului de afaceri au fost îndeplinite în termen de cinci ani de la recunoaşterea grupului sau organizaţiei de producători.
(3)Sprijinul se plăteşte pe baza unui plan de afaceri, sub forma unui ajutor forfetar plătit în tranşe anuale pe o perioadă care nu depăşeşte cinci ani de la data la care grupul sau organizaţia de producători a fost recunoscut(ă) şi este degresiv. Sprijinul se calculează pe baza producţiei comercializate anual de către grup sau organizaţie. Statele membre plătesc ultima rată numai după ce au verificat dacă planul de afaceri a fost implementat corect.
În primul an, statele membre pot plăti grupului sau organizaţiei de producători un sprijin calculat pe baza valorii medii anuale a producţiei comercializate de membrii acestuia (acesteia), în ultimii trei ani înainte de aderarea la grup sau organizaţie. În cazul grupurilor şi organizaţiilor de producători din sectorul silvic, sprijinul se calculează pe baza producţiei medii comercializate de membrii grupului sau organizaţiei în ultimii cinci ani înainte de recunoaşterea acestuia (acesteia), excluzând valorile minime şi maxime.
(4)Sprijinul este limitat la ratele şi cuantumurile maxime prevăzute în anexa II.
(5)Statele membre pot continua sprijinul acordat pentru înfiinţarea grupurilor de producători chiar şi după ce au fost recunoscute ca organizaţii de producători în condiţiile Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 (1).
(1)Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a pieţelor produselor agricole şi de abrogare a Regulamentelor (CEE)nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 şi (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului. (A se vedea pagina 671 din prezentul Jurnal Oficial.).
Art. 28: Agromediu şi climă
(1)Statele membre pun la dispoziţie sprijinul din cadrul acestei măsuri, pe întregul lor teritoriu, în conformitate cu nevoile şi priorităţile lor specifice naţionale, regionale sau locale. Această măsură urmăreşte conservarea şi promovarea schimbărilor necesare la nivelul practicilor agricole care aduc o contribuţie pozitivă mediului şi climei. Includerea acesteia în programele de dezvoltare rurală este obligatorie la nivel naţional şi/sau regional.
(2)Plăţile pentru agromediu şi climă se acordă fermierilor, grupurilor de fermieri sau grupurilor formate din fermieri şi alţi gestionari de terenuri care se angajează în mod voluntar să desfăşoare operaţiuni constând într-unul sau mai multe angajamente de agromediu şi climatice având ca obiect terenuri agricole, care urmează să fie definite de statele membre, incluzând, dar fără a se limita la suprafaţa agricolă definită la articolul 2 din prezentul regulament. Atunci când acest lucru este justificat corespunzător de realizarea obiectivelor legate de mediu, plăţile pentru agromediu şi climă pot fi acordate şi altor gestionari de terenuri sau grupurilor formate din alţi gestionari de terenuri.
(3)Plăţile pentru agromediu şi climă acoperă numai angajamentele care depăşesc standardele obligatorii relevante, stabilite în temeiul titlului VI capitolul I din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, criteriile relevante şi activităţile minime, astfel cum se stabilesc în temeiul articolului 4 alineatul (1) litera (c) punctele (ii) şi (iii) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, şi cerinţele minime relevante pentru utilizarea îngrăşămintelor şi a produselor de protecţie a plantelor, precum şi alte cerinţe obligatorii relevante prevăzute în dreptul intern. Toate aceste cerinţe obligatorii sunt identificate în program.
(4)Statele membre depun eforturi pentru a garanta că persoanelor care se angajează să desfăşoare operaţiuni în cadrul acestei măsuri le sunt furnizate cunoştinţele şi informaţiile necesare pentru implementarea respectivelor operaţiuni. Statele membre pot realiza aceasta, printre altele, prin asistenţă de specialitate legată de angajamente şi/sau prin condiţionarea sprijinului acordat în cadrul acestei măsuri de obţinerea formării necesare.
(5)Angajamentele luate în temeiul acestei măsuri se asumă pentru o perioadă de cinci până la şapte ani. Cu toate acestea, dacă este necesar pentru realizarea sau menţinerea beneficiilor de mediu urmărite, statele membre pot stabili, în programele lor de dezvoltare rurală, o perioadă mai lungă pentru anumite tipuri de angajamente, inclusiv prin acordarea o unei prelungiri anuale a acestora după încheierea perioadei iniţiale. Pentru angajamentele noi care urmează direct după angajamentul îndeplinit în perioada iniţială, statele membre pot stabili o perioadă mai scurtă în programele lor de dezvoltare rurală.
Pentru noile angajamente care urmează să fie asumate începând din 2021, statele membre stabilesc în programele lor de dezvoltare rurală o perioadă mai scurtă cuprinsă între unul şi trei ani.
Dacă statele membre prevăd o prelungire anuală a angajamentelor după încheierea perioadei iniţiale în conformitate cu primul paragraf, începând din 2022 prelungirea nu depăşeşte un an.
Prin derogare de la al doilea paragraf, pentru noile angajamente care urmează să fie asumate în 2021 şi 2022, statele membre pot stabili o perioadă mai lungă de trei ani în programele lor de dezvoltare rurală pe baza naturii angajamentelor şi a obiectivelor de mediu şi climatice urmărite.
(6)Plăţile se acordă anual pentru a compensa toate sau o parte din costurile suplimentare şi pierderile de venit suportate de beneficiari ca urmare a angajamentelor luate. Dacă este necesar, plăţile respective pot acoperi şi costurile tranzacţionale reprezentând până la 20 % din prima plătită pentru angajamentele de agromediu şi climatice. Dacă angajamentele sunt luate de grupuri de fermieri sau de grupuri de fermieri şi alţi gestionari de terenuri, nivelul maxim este de 30 %.
La calcularea plăţilor menţionate la primul paragraf, statele membre deduc cuantumul necesar pentru a exclude dubla finanţare a practicilor menţionate la articolul 43 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013. Statele membre pot calcula deducerea drept un cuantum mediu fix, aplicat tuturor beneficiarilor în cauză care desfăşoară tipul de operaţiune în cauză
În cazuri justificate corespunzător, pentru operaţiunile de conservare a mediului, sprijinul se poate acorda la rată forfetară sau ca plată unică pe unitate pentru angajamentele de a renunţa la utilizarea comercială a suprafeţelor, calculată pe baza costurilor adiţionale suportate şi a pierderilor de venit.
(7)Dacă este necesar, pentru a asigura aplicarea eficientă a măsurii, statele membre pot utiliza procedura de selecţie a beneficiarilor prevăzută la articolul 49 alineatul (3).
(8)Sprijinul este limitat la cuantumurile maxime stabilite în anexa II.
În cadrul acestei măsuri nu se poate acorda niciun sprijin pentru angajamente care fac obiectul măsurii privind agricultura ecologică.
(9)Se poate acorda sprijin pentru conservarea şi pentru utilizarea şi dezvoltarea durabilă a resurselor genetice în agricultură, inclusiv a resurselor neindigene, pentru operaţiuni care nu intră sub incidenţa dispoziţiilor de la alineatele (1)-(8). Aceste angajamente pot fi îndeplinite de alţi beneficiari decât cei menţionaţi la alineatul (2).
(10)Pentru a se asigura că angajamentele de agromediu şi climatice sunt definite în conformitate cu priorităţile Uniunii pentru dezvoltare rurală, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 83, în ceea ce priveşte:
a)condiţiile aplicabile angajamentelor de extensificare a unităţilor zootehnice;
b)condiţiile aplicabile angajamentelor privind creşterea raselor locale aflate în pericol de abandon sau conservarea resurselor genetice vegetale în pericol de eroziune genetică, şi
c)definirea operaţiunilor eligibile în temeiul alineatului (9).
(11)Pentru a garanta că dubla finanţare la care se face referire la alineatul (6) al doilea paragraf este exclusă, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 83, prin care să stabilească metoda de calcul care să fie utilizată, inclusiv în cazul măsurilor echivalente în temeiul articolului 43 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.
Art. 29: Agricultura ecologică
(1)Sprijinul prevăzut în cadrul acestei măsuri se acordă pe hectar de suprafaţă agricolă fermierilor sau grupurilor de fermieri care se angajează voluntar să adopte sau să menţină practici şi metode specifice agriculturii ecologice, astfel cum sunt definite în Regulamentul (CE) nr. 834/2007 şi care sunt fermieri activi în înţelesul articolului 9 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, astfel cum este aplicabil în statul membru în cauză.
(2)Sprijinul se acordă exclusiv pentru angajamente care depăşesc standardele obligatorii relevante stabilite în temeiul titlului VI capitolul 1 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, criteriile relevante şi activităţile minime care se stabilesc în temeiul articolului 4 alineatul (1) litera (c) punctele (ii) şi (iii) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, cerinţele minime relevante privind utilizarea îngrăşămintelor şi a produselor de protecţie a plantelor, precum şi alte cerinţe obligatorii relevante prevăzute în dreptul intern. Toate aceste cerinţe sunt identificate în program.
(3)Angajamentele luate în temeiul acestei măsuri se fac pentru o perioadă de cinci până la şapte ani. În cazul în care sprijinul se acordă pentru conversia la agricultura ecologică, statele membre pot stabili o perioadă iniţială mai scurtă care să corespundă perioadei de conversie. Dacă sprijinul se acordă pentru menţinerea agriculturii ecologice, statele membre pot să prevadă în programele lor de dezvoltare rurală o prelungire anuală după încheierea perioadei iniţiale. Pentru angajamentele noi în materie de conservare care urmează direct după angajamentul îndeplinit în perioada iniţială, statele membre pot stabili o perioadă mai scurtă în programele lor de dezvoltare rurală.
Pentru noile angajamente care urmează să fie asumate începând din 2021, statele membre stabilesc în programele lor de dezvoltare rurală o perioadă mai scurtă cuprinsă între unul şi trei ani.
Dacă statele membre prevăd o prelungire anuală în vederea menţinerii agriculturii ecologice după încheierea perioadei iniţiale în conformitate cu primul paragraf, începând din 2022 prelungirea nu depăşeşte un an.
Prin derogare de la al doilea paragraf, pentru noile angajamente care urmează să fie asumate în 2021 şi 2022, în cazurile în care sprijinul se acordă pentru conversia la agricultura ecologică, statele membre pot stabili o perioadă mai lungă de trei ani în programele lor de dezvoltare rurală.
(4)Plăţile se acordă anual şi compensează beneficiarii pentru toate sau o parte din costurile suplimentare şi pierderile de venit suportate ca urmare a angajamentelor luate. Dacă este necesar, plăţile respective pot acoperi şi costurile tranzacţionale, reprezentând până la 20 % din prima plătită pentru angajamentele respective. Dacă angajamentele sunt luate de grupuri de fermieri, nivelul maxim este de 30 %.
La calcularea plăţilor menţionate la primul paragraf, statele membre deduc cuantumul necesar pentru a exclude dubla finanţare a practicilor menţionate la articolul 43 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013. Statele membre pot calcula deducerea drept un cuantum mediu fix, aplicat tuturor beneficiarilor în cauză care întreprind submăsurile în cauză.
(5)Sprijinul este limitat la cuantumurile maxime stabilite în anexa II.
(6)Pentru a garanta că dubla finanţare la care se face referire la alineatul (4) al doilea paragraf este exclusă, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 83, prin care să stabilească metoda de calcul care să fie utilizată.
Art. 30: Plăţi Natura 2000 şi plăţi legate de Directiva-cadru privind apa
(1)Sprijinul prevăzut în cadrul acestei măsuri se acordă anual pe hectar de suprafaţă agricolă sau de pădure, pentru a compensa beneficiarii pentru costurile suplimentare şi pierderile de venit generate de dezavantajele din zonele în cauză, legate de punerea în aplicare a Directivelor 92/43/CEE şi 2009/147/CE şi a Directivei-cadru privind apa.
La calcularea plăţilor aferente sprijinului la care se face referire la primul paragraf, statele membre deduc cuantumul necesar pentru a exclude dubla finanţare a practicilor menţionate la articolul 43 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013. Statele membre pot calcula deducerea drept un cuantum mediu fix, aplicat tuturor beneficiarilor în cauză care întreprind submăsurile în cauză.
(2)Sprijinul se acordă fermierilor, deţinătorilor privaţi de păduri şi asociaţiilor de deţinători privaţi de păduri. În cazuri justificate corespunzător, sprijinul poate fi acordat şi altor gestionari de terenuri.
(3)Sprijinul destinat fermierilor în legătură cu Directivele 92/43/CEE şi 2009/147/CE se acordă numai în legătură cu dezavantajele care decurg din respectarea cerinţelor care depăşesc bunele condiţii agricole şi de mediu prevăzute la articolul 94 şi în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Consiliului şi criteriile relevante şi activităţile minime stabilite în temeiul articolului 4 alineatul (1) litera (c) punctele (ii) şi (iii) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.
(4)Sprijinul destinat fermierilor în legătură cu Directiva - cadru privind apa se acordă numai cu condiţia respectării anumitor cerinţe care:
a)au fost introduse prin Directiva-cadru privind apa, sunt în conformitate cu programele de măsuri prevăzute în planurile de management al bazinelor hidrografice în scopul îndeplinirii obiectivelor legate de mediu ale directivei respective şi depăşesc măsurile necesare pentru punerea în aplicare a dreptului Uniunii privind protecţia apelor;
b)depăşesc cerinţele legale în materie de gestionare şi bunele condiţii agricole şi de mediu prevăzute la titlul VI capitolul I din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, precum şi criteriile relevante şi activităţile minime care se stabilesc în temeiul articolului 4 alineatul (1) litera (c) punctele (ii) şi (iii) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.
c)depăşesc nivelul de protecţie prevăzut de dreptul Uniunii în vigoare la momentul adoptării Directivei-cadru privind apa, în conformitate cu articolul 4 alineatul (9) din directiva respectivă; şi
d)impun schimbări majore ale tipului de utilizare a terenurilor şi/sau restricţii importante în privinţa practicilor agricole, care au ca efect o scădere considerabilă a venitului.
(5)Cerinţele menţionate la alineatele (3) şi (4) sunt identificate în program.
(6)Următoarele suprafeţe sunt eligibile pentru plăţi:
a)zonele agricole şi forestiere Natura 2000 delimitate în conformitate cu Directivele 92/43/CEE şi 2009/147/CE;
b)alte zone delimitate de protecţie a naturii în care există restricţii în materie de mediu aplicabile activităţilor agricole sau forestiere, care contribuie la punerea în aplicare a articolului 10 din Directiva 92/43/CEE, cu condiţia ca aceste zone să nu depăşească, pentru fiecare program de dezvoltare rurală, 5 % din zonele Natura 2000 delimitate, acoperite de domeniul de aplicare teritorial al programului;
c)zonele agricole incluse în planurile de management al bazinelor hidrografice în conformitate cu Directiva cadru privind apa.
(7)Sprijinul este limitat la cuantumurile maxime stabilite în anexa II.
(8)Pentru a garanta că dubla finanţare la care se face referire la alineatul (1) al doilea paragraf este exclusă, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 83, prin care să stabilească metoda de calcul care să fie utilizată.
Art. 31: Plăţi pentru zone care se confruntă cu constrângeri naturale sau cu alte constrângeri specifice
(1)Plăţile pentru fermierii din zonele montane şi din alte zone care se confruntă cu constrângeri naturale sau cu alte constrângeri specifice se acordă anual, pe hectar de suprafaţă agricolă, pentru a compensa, total sau parţial, costurile suplimentare şi pierderile de venit suportate de fermieri din cauza constrângerilor impuse producţiei agricole în zonele în cauză.
Costurile suplimentare şi pierderile de venit se calculează în raport cu suprafeţele care nu se confruntă cu constrângeri naturale sau cu alte constrângeri specifice, luând în considerare plăţile efectuate în temeiul titlului III capitolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.
La calcularea costurilor suplimentare şi a pierderilor de venit, statele membre pot, în cazuri justificate corespunzător, să efectueze diferenţieri în ceea ce priveşte nivelul plăţilor, luând în considerare:
- gravitatea constrângerii permanente identificate care afectează activităţile agricole;
- sistemul agricol.
(2)Plăţile se acordă fermierilor care se angajează să îşi continue activitatea agricolă în zonele delimitate în temeiul articolului 32 şi care sunt fermieri activi în înţelesul articolului 9 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, astfel cum este aplicabil în statul membru în cauză.
(3)Cuantumul plăţilor se stabileşte între limita minimă şi cea maximă prevăzute în anexa II. Aceste plăţi pot fi majorate în cazuri motivate în mod corespunzător, luându-se în considerare circumstanţe specifice care trebuie justificate în programele de dezvoltare rurală.
(4)Statele membre prevăd degresivitatea plăţilor pentru suprafeţe care depăşesc un prag minim per exploataţie, care urmează a fi stabilit în program, cu excepţia cazului în care grantul acoperă doar plata minimă pe hectar pe an, astfel cum este prevăzut în anexa II.
În cazul unei persoane juridice sau al unui grup de persoane fizice sau juridice, statele membre pot aplica degresivitatea plăţilor la nivelul membrilor acestor persoane juridice sau grupuri, cu condiţia ca:
a)dreptul intern să prevadă ca membrii să îşi asume individual drepturi şi obligaţii comparabile cu cele ale fermierilor individuali care au statutul de şef de exploataţie, în special în ceea ce priveşte statutul lor economic, social şi fiscal; şi
b)membrii individuali respectivi să fi contribuit la consolidarea structurilor agricole ale persoanelor juridice sau ale grupurilor în cauză.
(5)În plus faţă de plăţile prevăzute la alineatul (2), statele membre pot acorda plăţi în cadrul acestei măsuri în perioada 2014-2020 beneficiarilor din zonele care au fost eligibile în temeiul articolului 36 litera (a) punctul (ii) din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 în perioada de programare 2007-2013. Pentru beneficiarii din zone care nu mai sunt eligibile ca urmare a noii delimitări menţionate la articolul 32 alineatul (3), respectivele plăţi sunt degresive pe o perioadă de maximum patru ani. Perioada respectivă începe la data finalizării delimitării prevăzute la articolul 32 alineatul (3) şi cel târziu în 2019. Nivelul plăţilor respective începe la maximum 80 % din plata medie fixată în programul pentru perioada de programare 2007-2013 în conformitate cu articolul 36 litera (a) punctul (ii) din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 şi se încheie cel târziu în 2020 la maximum 20 %. În cazul în care aplicarea degresivităţii face ca nivelul plăţilor să ajungă la 25 EUR, statul membru poate continua plăţile la acest nivel până la finalizarea perioadei de eliminare progresivă a plăţilor.
În anii 2021 şi 2022 pentru programele prelungite în conformitate cu articolul 1 din Regulamentul (UE) 2020/2220 al Parlamentului European şi al Consiliului (*), în cazul în care plăţile degresive nu au fost acordate de statele membre pe durata maximă de patru ani până în 2020, statele membre respective pot decide să continue plăţile respective până la sfârşitul anului 2022, dar nu pentru o perioadă totală mai lungă de patru ani. În acest caz, plăţile din anii 2021 şi 2022 nu depăşesc 25 EUR pe hectar.
(*)Regulamentul (UE)2020/2220 al Parlamentului European şi al Consiliului din 23 decembrie 2020 de stabilire a anumitor dispoziţii tranzitorii privind sprijinul acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) şi din Fondul european de garantare agricolă (FEGA) în anii 2021 şi 2022 şi de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1305/2013, (UE) nr. 1306/2013 şi (UE) nr. 1307/2013 în ceea ce priveşte resursele şi aplicarea regulamentelor respective în anii 2021 şi 2022 şi a Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 în ceea ce priveşte resursele şi repartizarea unui astfel de sprijin pentru anii 2021 şi 2022 (JO L 437, 28.12.2020, p. 1).
După finalizarea delimitării, beneficiarii din zonele care rămân eligibile primesc integral plăţile acordate în cadrul acestei măsuri.
(6)În temeiul prezentei măsuri, Croaţia poate acorda plăţi beneficiarilor din zonele care au fost desemnate în temeiul articolului 32 alineatul (3), chiar şi atunci când exerciţiul de reglare menţionat la cel de al treilea paragraf din respectivul alineat nu a fost finalizat. Exerciţiul de reglare se finalizează cel târziu la 31 decembrie 2014. Beneficiarilor din zonele care nu mai sunt eligibile ca urmare a finalizării exerciţiului de reglare nu li se mai acordă plăţi în temeiul prezentei măsuri.
Art. 32: Delimitarea zonelor care se confruntă cu constrângeri naturale sau cu alte constrângeri specifice
(1)Statele membre delimitează, pe baza alineatelor (2), (3) şi (4), zonele eligibile pentru plăţile prevăzute la articolul 31, în funcţie de următoarele categorii:
a)zone montane;
b)zone, altele decât zonele montane, care se confruntă cu constrângeri naturale semnificative; şi
c)alte zone care se confruntă cu constrângeri specifice.
(2)Pentru a fi eligibile pentru plăţile prevăzute la articolul 31, zonele montane prezintă o limitare considerabilă a posibilităţilor de utilizare a terenurilor şi o importantă creştere a costurilor de producţie din cauza:
a)existenţei unor condiţii climatice foarte dificile datorate altitudinii, care au ca efect diminuarea substanţială a perioadei de vegetaţie;
b)prezenţei în cea mai mare parte a zonei în cauză, la o altitudine mai mică, a unor pante care sunt prea abrupte pentru utilizarea maşinilor agricole sau care necesită utilizarea unor echipamente speciale foarte costisitoare, sau o combinaţie a acestor doi factori, acolo unde constrângerile generate de fiecare factor în parte sunt mai puţin accentuate, însă combinaţia dintre aceştia generează constrângeri echivalente.
Zonele situate la nord de paralela 62 şi anumite zone adiacente sunt considerate ca fiind zone montane.
(3)Pentru a fi eligibile pentru plăţile acordate în temeiul articolului 31, zonele care nu sunt zone montane sunt considerate ca fiind confruntate cu constrângeri naturale semnificative dacă cel puţin 60 % din suprafaţa agricolă îndeplineşte cel puţin unul dintre criteriile enumerate în anexa III la valoarea pragului indicată.
Respectarea acestor condiţii se asigură la nivelul unităţilor administrative locale (nivelul "LAU 2") sau la nivelul unei unităţi locale clar delimitate care acoperă o singură zonă geografică, clară, continuă, cu o identitate economică şi administrativă distinctă.
Atunci când delimitează zonele care fac obiectul prezentului alineat, statele membre realizează un exerciţiu de reglare, bazat pe criterii obiective, în scopul excluderii zonelor în care s-a dovedit prin documente că există constrângeri naturale semnificative menţionate la primul paragraf, care au fost însă depăşite cu ajutorul unor investiţii sau prin activitate economică, sau prin probe legate de productivitatea normală a terenurilor, sau în care metodele de producţie ori sistemele agricole compensează pierderile de venit sau costurile suplimentare menţionate la articolul 31 alineatul (1).
(4)Alte zone decât cele menţionate la alineatele (2) şi (3) sunt eligibile pentru plăţile acordate în temeiul articolului 31 dacă se confruntă cu constrângeri specifice şi dacă este necesar să se continue gestionarea terenurilor pentru a conserva sau pentru a ameliora mediul, pentru a menţine peisajul rural şi a conserva potenţialul turistic sau pentru a proteja zona de coastă.
Zonele care se confruntă cu constrângeri specifice cuprind zone agricole în cadrul cărora condiţiile naturale de producţie sunt similare şi a căror suprafaţă totală nu depăşeşte 10 % din teritoriul statului membru în cauză.
În plus, mai pot fi eligibile pentru plăţi în temeiul prezentului alineat zonele în care:
- cel puţin 60 % din suprafaţa agricolă îndeplineşte cel puţin două dintre criteriile enumerate în anexa III, fiecare din ele într-o marjă de maxim 20 % din valoarea indicată a pragului; sau
- cel puţin 60 % din suprafaţa agricolă este formată din suprafeţe care îndeplinesc cel puţin unul dintre criteriile enumerate în anexa III la valoarea indicată a pragului şi suprafeţe care îndeplinesc cel puţin două dintre criteriile enumerate în anexa III, fiecare din ele într-o marjă de maxim 20 % din valoarea indicată a pragului.
Respectarea acestor condiţii se asigură la nivelul LAU 2 sau la nivelul unei unităţi locale clar delimitate care acoperă o singură zonă geografică, clară şi continuă, cu o identitate economică şi administrativă care poate fi definită. La delimitarea zonelor care fac obiectul prezentului paragraf, statele membre realizează un exerciţiu de reglare, conform descrierii de la articolul 32 alineatul (3). Zonele considerate eligibile în temeiul prezentului paragraf se iau în considerare pentru calculul limitei de 10 % menţionate la al doilea paragraf.
Prin derogare, al doilea paragraf nu se aplică statelor membre al căror întreg teritoriu a fost considerat drept zonă confruntată cu handicapuri specifice în temeiul Regulamentelor (CE) nr. 1698/2005 şi (CE) nr. 1257/1999.
(5)Statele membre anexează la programele lor de dezvoltare rurală:
a)delimitările existente sau modificate în temeiul alineatelor (2) şi (4);
b)noua delimitare a zonelor în conformitate cu alineatul (3).
Art. 33: Bunăstarea animalelor
(1)Plăţile pentru bunăstarea animalelor prevăzute în cadrul acestei măsuri se acordă fermierilor care se angajează în mod voluntar să desfăşoare operaţiuni constând într-unul sau mai multe angajamente în favoarea bunăstării animalelor şi care sunt fermieri activi în înţelesul articolului 9 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, astfel cum este aplicabil în statul membru în cauză.
(2)Plăţile în favoarea bunăstării animalelor acoperă numai angajamentele care depăşesc standardele obligatorii relevante stabilite în temeiul titlului VI capitolul I din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 şi alte cerinţe obligatorii relevante. Aceste cerinţe relevante sunt identificate în program.
Angajamentele respective se asumă pentru o perioadă de unu până la şapte ani, cu posibilitatea de reînnoire.
Pentru noile angajamente care urmează să fie asumate începând din 2021, statele membre stabilesc în programele lor de dezvoltare rurală o perioadă mai scurtă cuprinsă între unul şi trei ani.
Dacă statele membre prevăd o reînnoire anuală a angajamentelor după încheierea perioadei iniţiale în conformitate cu al doilea paragraf, începând din 2022 reînnoirea nu depăşeşte un an.
Prin derogare de la al treilea paragraf, pentru noile angajamente care urmează să fie asumate în 2021 şi 2022, statele membre pot stabili o perioadă mai lungă de trei ani în programele lor de dezvoltare rurală pe baza naturii angajamentelor şi a beneficiilor urmărite în materie de bunăstare a animalelor.
(3)Plăţile se acordă anual şi compensează fermierii pentru toate costurile suplimentare sau pentru o parte a acestora şi pentru pierderile de venit care rezultă din angajamentul luat. Dacă este necesar, plăţile respective pot acoperi şi costurile tranzacţionale, reprezentând până la 20 % din prima plătită pentru angajamentul respectiv.
Sprijinul este limitat la cuantumul maxim prevăzut în anexa II.
(4)Pentru a se asigura că angajamentele în materie de bunăstare a animalelor sunt în concordanţă cu politica generală a Uniunii în acest domeniu, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în temeiul articolului 83, în ceea ce priveşte delimitarea zonelor în care angajamentele în favoarea bunăstării animalelor prevăd standarde îmbunătăţite pentru metodele de producţie.
Art. 34: Servicii de silvomediu, servicii climatice şi conservarea pădurilor
(1)Sprijinul prevăzut în cadrul acestei măsuri se acordă pe hectar de pădure deţinătorilor publici şi privaţi de păduri, altor organisme de drept privat şi publice şi asociaţiilor acestora care se angajează în mod voluntar să desfăşoare operaţiuni constând într-unul sau mai multe angajamente de silvomediu şi climatice. În cazul pădurilor aflate în proprietatea statului, sprijinul se poate acorda doar dacă autoritatea care gestionează respectivele păduri este un organism privat sau o municipalitate.
În cazul exploataţiilor forestiere care depăşesc un anumit prag, care urmează să fie stabilit de statele membre în programele lor de dezvoltare rurală, sprijinul prevăzut la alineatul (1) este condiţionat de prezentarea informaţiilor relevante dintr-un plan de gestionare a pădurilor sau a unui instrument echivalent în concordanţă cu gestionarea durabilă a pădurilor, astfel cum a fost definită de Conferinţa ministerială din 1993 privind protecţia pădurilor în Europa.
(2)Plăţile acoperă numai angajamentele care depăşesc cerinţele obligatorii relevante prevăzute de legea naţională a pădurilor sau de dreptul intern relevant. Toate aceste cerinţe sunt identificate în program.
Angajamentele se iau pentru o perioadă între cinci şi şapte ani. Cu toate acestea, dacă este necesar şi justificat în mod corespunzător, statele membre pot să prevadă, în programele lor de dezvoltare rurală, o perioadă mai lungă pentru anumite tipuri de angajamente.
(3)Plăţile compensează beneficiarii pentru toate sau o parte din costurile suplimentare şi pierderile de venit suportate ca urmare a angajamentelor luate. Dacă este necesar, plăţile respective pot acoperi şi costurile tranzacţionale, reprezentând până la 20 % din prima plătită pentru angajamentul de silvo-mediu. Sprijinul este limitat la cuantumul maxim prevăzut în anexa II.
În cazuri justificate corespunzător, pentru operaţiunile de conservare a mediului, poate fi acordat sprijin sub formă de plată forfetară sau ca plată unică pe unitate pentru angajamentele de a renunţa la utilizarea comercială a copacilor şi pădurilor, calculată pe baza costurilor adiţionale suportate şi a pierderilor de venit.
(4)Se poate acorda sprijin entităţilor publice şi private pentru conservarea şi promovarea resurselor genetice forestiere, în cadrul unor operaţiuni care nu intră sub incidenţa alineatelor (1), (2) şi (3).
(5)Pentru a asigura utilizarea eficientă a resurselor bugetare ale FEADR, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 83, în ceea ce priveşte tipurile de operaţiuni eligibile pentru sprijin în temeiul alineatului (4) din prezentul articol.
Art. 35: Cooperare
(1)Sprijinul din cadrul acestei măsuri este acordat pentru a promova forme de cooperare care implică cel puţin două entităţi şi în special:
a)abordări de cooperare între diferiţi actori din sectorul agricol, sectorul forestier şi lanţul alimentar din Uniune, precum şi alţi actori care contribuie la realizarea obiectivelor şi priorităţilor politicii de dezvoltare rurală, inclusiv grupurile de producători, cooperativele şi organizaţiile inter - profesionale;
b)crearea de clustere şi reţele;
c)înfiinţarea şi funcţionarea grupurilor operaţionale din cadrul PEI privind productivitatea şi durabilitatea agriculturii, la care se face referire la articolul 56.
(2)Cooperarea în temeiul alineatului (1) se referă, în special, la următoarele:
a)proiecte-pilot;
b)dezvoltarea de noi produse, practici, procese şi tehnologii în sectoarele agricol, alimentar şi forestier;
c)cooperarea între micii operatori în ceea ce priveşte organizarea de procese de lucru comune şi partajarea echipamentelor şi a resurselor şi pentru dezvoltarea şi/sau comercializarea de servicii turistice aferente turismului rural;
d)cooperare orizontală şi verticală între actorii din lanţul de aprovizionare în vederea stabilirii de lanţuri scurte de aprovizionare şi de pieţe locale şi a dezvoltării acestora;
e)activităţi de promovare pe plan local legate de dezvoltarea lanţurilor scurte de aprovizionare şi a pieţelor locale;
f)acţiuni comune în scopul atenuării schimbărilor climatice sau al adaptării la acestea;
g)abordări comune privind proiectele de mediu şi practicile ecologice în curs, inclusiv gestionarea eficientă a apei, utilizarea energiei din surse regenerabile şi conservarea peisajelor agricole;
h)cooperare orizontală şi verticală între actorii din cadrul lanţurilor de aprovizionare în ceea ce priveşte furnizarea durabilă de biomasă, care să fie utilizată în scopul producerii de alimente şi de energie şi în cadrul proceselor industriale;
i)punerea în aplicare, în special de către grupuri de parteneri din domeniul public şi din cel privat, altele decât cele definite la articolul 32 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, a strategiilor de dezvoltare locală, altele decât cele definite la articolul 2 alineatul (19) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, care abordează una sau mai multe dintre priorităţile Uniunii în materie de dezvoltare rurală;
j)elaborarea de planuri de gestionare a pădurilor sau a unor instrumente echivalente;
k)diversificarea activităţilor agricole în direcţia activităţilor privind sănătatea, integrarea socială, agricultura sprijinită de comunitate şi educaţia cu privire la mediu şi alimentaţie.
(3)Sprijinul prevăzut la alineatul (1) litera (b) se acordă exclusiv clusterelor şi reţelelor nou-formate şi celor care încep o nouă activitate.
Sprijinul pentru operaţiunile prevăzute la alineatul (2) literele (a) şi (b) poate fi acordat şi actorilor individuali, dacă această posibilitate este prevăzută în programul de dezvoltare rurală.
(4)Rezultatele proiectelor-pilot prevăzute la alineatul (2) litera (a) şi ale operaţiunilor prevăzute la alineatul (2) litera (b), care sunt realizate de actorii individuali în conformitate cu alineatul (3), sunt diseminate.
(5)Următoarele costuri aferente formelor de cooperare menţionate la alineatul (1) sunt eligibile pentru sprijin în cadrul acestei măsuri:
a)costurile aferente realizării de studii cu privire la zona în cauză şi de studii de fezabilitate, precum şi costurile aferente elaborării unui plan de afaceri, a unui plan de gestionare a pădurilor sau a unui plan echivalent sau costuri aferente unei strategii de dezvoltare locală, alta decât cea menţionată la articolul 33 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013;
b)costurile aferente animării zonei în cauză pentru a face posibilă realizarea unui proiect teritorial colectiv sau a unui proiect care ar urma să fie realizat de un grup operaţional al PEI privind productivitatea şi durabilitatea agriculturii, după cum se menţionează la articolul 56. În cazul clusterelor, animarea poate viza, de asemenea, organizarea de cursuri de formare, interconectarea membrilor şi recrutarea de noi membri;
c)costurile de funcţionare a cooperării;
d)costurile directe aferente unor proiecte specifice legate de punerea în aplicare a unui plan de afaceri, a unui plan de mediu, a unui plan de gestionare a pădurilor sau a unui plan echivalent sau a unei strategii de dezvoltare locală, alta decât cea menţionată la articolul 33 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 sau costurile directe ale altor acţiuni orientate spre inovare, inclusiv testarea;
e)costuri aferente activităţilor de promovare.
(6)Acolo unde se implementează un plan de afaceri, un plan de mediu sau un plan de gestionare a pădurilor sau un plan echivalent sau o strategie de dezvoltare, statele membre pot acorda ajutorul fie sub forma unei sume globale care să acopere costurile de cooperare şi costurile aferente proiectelor implementate, fie sub forma unei sume care să acopere numai costurile de cooperare, folosind în acest caz fonduri provenind din cadrul altor măsuri sau alte fonduri ale Uniunii destinate implementării de proiecte.
În cazul în care sprijinul se plăteşte sub forma unei sume globale, iar proiectul implementat face parte dintr-o categorie care intră sub incidenţa unei alte măsuri din prezentul regulament, se aplică suma sau rata maximă relevantă a sprijinului.
(7)Cooperarea între actori aflaţi în regiuni sau state membre diferite este, de asemenea, eligibilă pentru acest sprijin.
(8)Sprijinul este limitat la o perioadă de maximum şapte ani, cu excepţia acţiunilor ecologice colective, în situaţii justificate corespunzător.
(9)Cooperarea în cadrul acestei măsuri poate fi combinată cu proiecte sprijinite de fonduri ale Uniunii, altele decât FEADR, pe acelaşi teritoriu. Statele membre garantează evitarea supra - compensării ca urmare a combinării acestei măsuri cu alte instrumente de sprijin naţionale sau ale Uniunii.
(10)Pentru a asigura utilizarea eficientă a resurselor bugetare ale FEADR, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 83, în ceea ce priveşte specificarea mai detaliată a caracteristicilor proiectelor-pilot, ale clusterelor, ale reţelelor, ale lanţurilor scurte de aprovizionare şi ale pieţelor locale care vor fi eligibile pentru sprijin, precum şi privind condiţiile de acordare a ajutorului pentru tipurile de operaţiuni enumerate la alineatul (2) din prezentul articol.
Art. 36: Gestionarea riscurilor
(1)Sprijinul acordat în cadrul acestei măsuri constă în:
a)contribuţii financiare la primele de asigurare a culturilor, a animalelor şi a plantelor împotriva pierderilor economice suferite de fermieri şi cauzate de fenomene climatice nefavorabile, de boli ale animalelor sau ale plantelor, de infestare cu dăunători sau de un incident de mediu;
b)contribuţii financiare la fonduri mutuale destinate plătirii de compensaţii financiare fermierilor pentru pierderile economice cauzate de fenomene climatice nefavorabile sau de izbucnirea unei boli a animalelor sau a plantelor, de infestare cu dăunători sau de un incident de mediu;
c)un instrument de stabilizare a veniturilor, sub forma unor contribuţii financiare la fonduri mutuale, care acordă compensaţii fermierilor din toate sectoarele pentru o scădere drastică a veniturilor lor.
d)un instrument sectorial de stabilizare a veniturilor, sub forma unor contribuţii financiare la fonduri mutuale, care acordă compensaţii fermierilor dintr-un anumit sector pentru o scădere drastică a veniturilor lor.
(2)În sensul prezentului articol, «fermier» înseamnă fermier activ în înţelesul articolului 9 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, astfel cum este aplicabil în statul membru în cauză.
(3)În sensul alineatului (1) literele (b), (c) şi (d), «fond mutual» înseamnă un sistem acreditat de statul membru în conformitate cu dreptul intern şi care permite fermierilor afiliaţi să încheie o asigurare, prin care se acordă plăţi compensatorii fermierilor afiliaţi pentru pierderi economice cauzate de izbucnirea unor fenomene climatice nefavorabile sau de o boală a animalelor sau a plantelor sau de o infestare cu dăunători sau de un incident de mediu sau pentru o scădere drastică a veniturilor lor.
(4)Statele membre garantează evitarea supracompensării ca urmare a combinării acestei măsuri cu alte instrumente de sprijin naţionale sau ale Uniunii sau cu sisteme private de asigurări.
(5)Pentru a asigura utilizarea eficientă a resurselor bugetare ale FEADR, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 83, privind durata minimă şi cea maximă a împrumuturilor comerciale acordate fondurilor mutuale menţionate la articolul 38 alineatul (3) litera (b) şi la articolul 39 alineatul (4).
[textul din Art. 36, alin. (5) din titlul III, capitolul I a fost abrogat la 01-ian-2018 de Art. 1, punctul 15., alin. (D) din Regulamentul 2393/13-dec-2017]
Art. 37: Asigurarea culturilor, a animalelor şi a plantelor
(1)Sprijinul prevăzut la articolul 36 alineatul (1) litera (a) se acordă numai pentru contractele de asigurări care acoperă pierderile cauzate de un fenomen climatic nefavorabil, de o boală a animalelor sau a plantelor, de infestarea cu dăunători, de un incident de mediu sau de o măsură adoptată în conformitate cu Directiva 2000/29/CE în scopul eradicării sau al prevenirii răspândirii unei boli a plantelor sau a unei infestări parazitare care distruge peste 20 % din producţia medie anuală a unui fermier în perioada de trei ani imediat anterioară sau într-o perioadă medie de trei ani bazată pe perioada imediat anterioară de cinci ani, excluzând valorile minime şi maxime. Se pot folosi indici pentru a calcula producţia anuală a unui fermier. Metoda de calcul folosită permite determinarea pierderilor reale ale unui fermier într-un anumit an.
Evaluarea gravităţii pierderilor cauzate se poate efectua în funcţie de caracteristicile specifice fiecărui tip de produs, utilizând:
a)indici biologici (cantitatea de biomasă pierdută) sau indici echivalenţi de pierdere a randamentului, calculaţi la nivelul exploataţiei sau la nivel local, regional sau naţional, sau
b)indici climatici (inclusiv cantitatea de precipitaţii şi temperatura) calculaţi la nivel local, regional sau naţional.
(2)Producerea unui fenomen climatic nefavorabil, izbucnirea unei boli a animalelor sau a plantelor, infestarea cu dăunători sau un incident de mediu trebuie să fie recunoscute ca atare în mod oficial de către autoritatea competentă a statului membru în cauză.
Dacă este adecvat, statele membre pot stabili în avans criterii pe baza cărora această recunoaştere formală se consideră a fi acordată.
(3)În ceea ce priveşte bolile animalelor, compensaţia financiară prevăzută la articolul 36 alineatul (1) litera (a) poate fi acordată numai în cazul bolilor care figurează pe lista bolilor animalelor stabilită de Organizaţia Mondială pentru Sănătate Animală sau în anexa la Decizia 2009/470/CE.
(4)Plăţile de asigurare compensează cel mult costurile totale aferente reparării daunelor menţionate la articolul 36 alineatul (1) litera (a) şi nu impun cerinţe sau menţiuni legate de tipul sau cantitatea producţiei viitoare.
Statele membre pot limita cuantumul primei eligibile pentru sprijin aplicând plafoane corespunzătoare.
(5)Sprijinul este limitat la rata maximă prevăzută în anexa II.
Art. 38: Fonduri mutuale pentru fenomenele climatice nefavorabile, bolile animalelor şi ale plantelor, infestările cu dăunători şi pentru incidente de mediu
(1)Pentru a fi eligibil pentru sprijin, fondul mutual în cauză trebuie:
a)să fie acreditat de autoritatea competentă în conformitate cu legislaţia naţională;
b)să urmeze o politică transparentă în ceea ce priveşte plăţile vărsate în fond şi sumele retrase din acesta;
c)să prevadă norme clare privind atribuirea responsabilităţilor legate de eventualele datorii realizate.
(2)Statele membre definesc normele privind constituirea şi gestionarea fondurilor mutuale, în special normele privind acordarea plăţilor compensatorii şi eligibilitatea fermierilor în caz de criză, precum şi cele privind administrarea şi monitorizarea respectării normelor respective. Statele membre se asigură că sistemul de alocare a fondurilor prevede penalizări în caz de neglijenţă din partea fermierului.
Producerea incidentelor menţionate la articolul 36 alineatul (1) litera (b) trebuie să fie recunoscută ca atare în mod oficial de către autoritatea competentă a statului membru în cauză.
(3)Contribuţiile financiare prevăzute la articolul 36 alineatul (1) litera (b) pot viza exclusiv:
a)costurile administrative aferente creării fondului mutual, repartizate pe o perioadă de maximum trei ani, în mod degresiv;
b)cuantumurile plătite de fondul mutual sub formă de compensaţii financiare pentru fermieri. În plus, contribuţia financiară poate fi legată de dobânzile percepute pentru împrumuturile comerciale contractate de fondul mutual cu scopul de a plăti fermierilor compensaţia financiară în caz de criză;
c)suplimentarea cuantumului plăţilor anuale în fond;
d)capitalul subscris iniţial al fondului mutual.
Sprijinul prevăzut la articolul 36 alineatul (1) litera (b) se acordă numai pentru a acoperi pierderile cauzate de producerea unor fenomene climatice nefavorabile, de apariţia unei boli a animalelor sau a plantelor, de o infestare cu dăunători sau de măsuri adoptate în conformitate cu Directiva 2000/29/CE în scopul eradicării sau al limitării răspândirii unei boli a plantelor, a unei infestări cu dăunători sau a unui incident de mediu, care distruge peste 30 % din producţia medie anuală a unui fermier în perioada de trei ani imediat anterioară sau într-o perioadă medie de trei ani bazată pe perioada imediat anterioară de cinci ani, excluzând valorile minime şi maxime. Pentru a calcula producţia anuală a unui fermier, pot fi utilizaţi indici. Metoda de calcul folosită permite determinarea pierderilor reale ale unui fermier într-un anumit an. Statele membre pot decide să reducă acest procent de 30 %, însă nu sub 20 %.
(4)În ceea ce priveşte bolile animalelor, compensaţia financiară prevăzută la articolul 36 alineatul (1) litera (b) poate fi acordată în cazul bolilor care figurează pe lista bolilor animalelor stabilită de Organizaţia Mondială pentru Sănătate Animală sau în anexa la Decizia 2009/470/CE.
(5)Sprijinul este limitat la rata maximă a sprijinului prevăzută în anexa II. Sprijinul prevăzut la alineatul (3) litera (b) ia în considerare orice sprijin furnizat deja în temeiul alineatului (3) literele (c) şi (d).
Statele membre pot limita costurile eligibile pentru sprijin prin aplicarea:
a)unor plafoane pentru fiecare fond;
b)unor plafoane corespunzătoare pentru fiecare unitate.
Art. 39: Instrumentul de stabilizare a veniturilor pentru fermierii din toate sectoarele
(1)Sprijinul prevăzut la articolul 36 alineatul (1) litera (c) se acordă numai în cazul în care scăderea venitului depăşeşte 30 % din venitul mediu anual al unui fermier în perioada de trei ani imediat anterioară sau într-o perioadă medie de trei ani bazată pe perioada imediat anterioară de cinci ani, excluzând valorile minime şi maxime. În sensul articolului 36 alineatul (1) litera (c), venitul se referă la suma veniturilor obţinute de fermier de pe piaţă, inclusiv orice formă de sprijin public, din care se scad costurile de producţie. Plăţile acordate fermierilor de fondul mutual compensează mai puţin de 70 % din venitul pierdut în anul în care producătorul dobândeşte dreptul de a primi această asistenţă. Pentru a calcula pierderea anuală a venitului unui fermier, se pot utiliza indici. Statele membre pot decide să reducă acest procent de 30 %, însă nu sub 20 %.
(2)Pentru a fi eligibil pentru sprijin, fondul mutual în cauză trebuie:
a)să fie acreditat de autoritatea competentă în conformitate cu legislaţia naţională;
b)să urmeze o politică transparentă în ceea ce priveşte plăţile vărsate în fond şi sumele retrase din acesta;
c)să prevadă norme clare privind atribuirea responsabilităţilor legate de eventualele datorii realizate.
(3)Statele membre definesc normele privind constituirea şi gestionarea fondurilor mutuale, în special normele privind acordarea plăţilor compensatorii către fermieri în caz de criză şi cele privind administrarea şi monitorizarea respectării normelor respective. Statele membre se asigură că sistemul de alocare a fondurilor prevede penalizări în caz de neglijenţă din partea fermierului.
(4)Contribuţiile financiare menţionate la articolul 36 alineatul (1) litera (c) pot viza exclusiv:
a)costurile administrative aferente creării fondului mutual, repartizate pe o perioadă de maximum trei ani, în mod degresiv;
b)cuantumurile plătite de fondul mutual sub formă de compensaţii financiare pentru fermieri. În plus, contribuţia financiară poate fi legată de dobânzile percepute pentru împrumuturile comerciale contractate de fondul mutual cu scopul de a plăti fermierilor compensaţia financiară în caz de criză;
c)suplimentarea cuantumului plăţilor anuale în fond;
d)capitalul subscris iniţial al fondului mutual.
(5)Sprijinul este limitat la rata maximă prevăzută în anexa II. Sprijinul prevăzut la alineatul (4) litera (b) ia în considerare orice sprijin furnizat deja în temeiul alineatului (4) literele (c) şi (d).
Art. 39a: Instrumentul de stabilizare a veniturilor pentru fermierii dintr-un anumit sector
(1)Sprijinul acordat în temeiul articolului 36 alineatul (1) litera (d) se acordă numai în cazuri justificate în mod corespunzător şi atunci când scăderea veniturilor depăşeşte un prag de cel puţin 20 % din venitul mediu anual al unui fermier în perioada de trei ani imediat anterioară sau o valoare medie pe o perioadă de trei ani, bazată pe perioada imediat anterioară de cinci ani, excluzând valorile minime şi maxime. Se pot folosi indici pentru a calcula pierderea anuală a venitului unui fermier. În sensul articolului 36 alineatul (1) litera (d), «venituri» se referă la suma veniturilor primite de fermier de pe piaţă, inclusiv orice formă de sprijin public, din care se deduc costurile de producţie. Plăţile acordate fermierilor de fondul mutual compensează mai puţin de 70 % din venitul pierdut în anul în care producătorul dobândeşte dreptul de a primi asistenţă.
(2)Pentru sprijinul acordat în temeiul articolului 36 alineatul (1) litera (d) se aplică articolul 39 alineatele (2)-(5).
Art. 39b: Sprijin temporar cu caracter excepţional acordat fermierilor şi IMM-urilor care au fost afectaţi în mod deosebit de criza COVID-19
(1)Sprijinul acordat în cadrul acestei măsuri oferă asistenţă de urgenţă fermierilor şi IMM-urilor care au fost afectaţi în mod deosebit de criza COVID-19, cu scopul de a le permite să-şi continue activitatea, sub rezerva condiţiilor prevăzute în prezentul articol.
(2)Se acordă sprijin fermierilor, precum şi IMM-urilor care îşi desfăşoară activitatea în domeniul prelucrării, comercializării sau dezvoltării produselor agricole prevăzute în anexa I la TFUE sau a bumbacului, cu excepţia produselor pescăreşti. Rezultatul procesului de producţie poate fi un produs care nu face obiectul anexei respective.
(3)Statele membre direcţionează sprijinul către beneficiarii cei mai afectaţi de criza COVID-19, prin stabilirea, pe baza dovezilor disponibile, a condiţiilor de eligibilitate şi, atunci când statele membre în cauză consideră adecvat, a unor criterii de selecţie, care trebuie să fie obiective şi nediscriminatorii.
(4)Sprijinul ia forma unei sume forfetare care urmează să fie plătită până la 31 decembrie 2021, pe baza cererilor de sprijin aprobate de autoritatea competentă până la 30 iunie 2021. Rambursarea ulterioară de către Comisie se efectuează în conformitate cu creditele bugetare şi sub rezerva finanţării disponibile. Nivelul plăţilor poate fi diferenţiat pe categorii de beneficiari, în conformitate cu criterii obiective şi nediscriminatorii.
(5)Cuantumul maxim al sprijinului nu depăşeşte 7 000 EUR per fermier şi 50 000 EUR per IMM.
(6)Atunci când acordă sprijin în temeiul prezentului articol, statele membre iau în considerare sprijinul acordat prin alte instrumente de sprijin naţionale sau ale Uniunii sau scheme private pentru a răspunde impactului crizei COVID-19.
Art. 39c: Sprijin temporar cu caracter excepţional acordat fermierilor şi IMM-urilor care au fost afectaţi în mod deosebit de impactul invadării Ucrainei de către Rusia
(1)Sprijinul acordat în cadrul acestei măsuri oferă asistenţă de urgenţă fermierilor şi IMM-urilor care au fost afectaţi în mod deosebit de invadarea Ucrainei de către Rusia, cu scopul de a asigura continuitatea activităţii acestora, sub rezerva condiţiilor prevăzute în prezentul articol.
(2)Se acordă sprijin fermierilor şi IMM-urilor care îşi desfăşoară activitatea în domeniul prelucrării, comercializării sau dezvoltării produselor agricole prevăzute în anexa I la TFUE sau a bumbacului, cu excepţia produselor pescăreşti. Rezultatul procesului de producţie poate fi un produs care nu face obiectul anexei respective.
(3)Statele membre direcţionează sprijinul către beneficiarii cei mai afectaţi de impactul invadării Ucrainei de către Rusia prin stabilirea, pe baza dovezilor disponibile, a condiţiilor de eligibilitate şi, atunci când statele membre în cauză consideră adecvat, a unor criterii de selecţie, care trebuie să fie obiective şi nediscriminatorii. Sprijinul acordat de statele membre contribuie la securitatea alimentară sau vizează corectarea dezechilibrelor pieţei şi sprijină fermierii sau IMM-urile care se angajează în una sau mai multe dintre următoarele activităţi care urmăresc aceste obiective:
a)economia circulară;
b)gestionarea nutrienţilor;
c)utilizarea eficientă a resurselor;
d)metodele de producţie favorabile mediului şi climei.
(4)Sprijinul ia forma unei sume forfetare care urmează să fie plătită până la 15 octombrie 2023, pe baza cererilor de sprijin aprobate de autoritatea competentă până la 31 martie 2023. Rambursarea ulterioară de către Comisie se efectuează în conformitate cu creditele bugetare şi sub rezerva finanţării disponibile. Nivelul plăţilor poate fi diferenţiat pe categorii de beneficiari, în conformitate cu criterii obiective şi nediscriminatorii.
(5)Cuantumul maxim al sprijinului nu depăşeşte 15 000 EUR per fermier şi 100 000 EUR per IMM.
(6)Atunci când acordă sprijin în temeiul prezentului articol, statele membre iau în considerare sprijinul acordat prin alte instrumente de sprijin naţionale sau ale Uniunii sau scheme private pentru a răspunde impactului invadării Ucrainei de către Rusia.
Art. 40: Finanţarea plăţilor directe naţionale complementare pentru Croaţia
(1)Se poate acorda sprijin fermierilor eligibili pentru plăţi directe naţionale complementare în temeiul articolului 19 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013. Condiţiile stabilite în articolul menţionat se aplică, de asemenea, sprijinului care urmează să fie acordat în conformitate cu prezentul articol.
(2)Sprijinul acordat unui fermier în ceea ce priveşte anii 2014, 2015 şi 2016 nu depăşeşte diferenţa dintre:
a)nivelul plăţilor directe aplicabil în Croaţia pentru anul în cauză, în conformitate cu articolul 17 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 şi
b)45 % din nivelul corespunzător al plăţilor directe, astfel cum se aplică din 2022.
(3)Contribuţia Uniunii la sprijinul acordat în temeiul prezentului articol în Croaţia în ceea ce priveşte anii 2014, 2015 şi 2016 nu depăşeşte 20 % din fondurile totale anuale alocate acesteia din FEADR.
(4)Rata contribuţiei FEADR pentru suplimentările plăţilor directe nu depăşeşte 80 %.
Art. 41: Norme privind punerea în aplicare a măsurilor
Comisia adoptă acte de punere în aplicare pentru stabilirea normelor privind punerea în aplicare a măsurilor din prezenta secţiune privind:
a)procedurile de selecţie a autorităţilor sau organismelor care furnizează servicii de consiliere în domeniul agricol şi silvic, servicii de gestionare a exploataţiei sau de înlocuire în cadrul exploataţiei, precum şi degresivitatea ajutorului în temeiul măsurii de servicii de consiliere menţionată la articolul 15;
b)evaluarea de către statele membre a progreselor realizate în raport cu planul de afaceri, a opţiunilor de plată şi a modalităţilor de acces la alte măsuri destinate tinerilor fermieri în cadrul măsurii de dezvoltare a exploataţiilor şi a întreprinderilor menţionată la articolul 19;
c)conversia în alte unităţi decât cele utilizate în anexa II şi ratele de conversie a animalelor în unităţi vită mare (UVM) în cadrul măsurilor menţionate la articolele 28, 29, 33 şi 34;
d)posibilitatea de a utiliza ipoteze standard cu privire la costurile suplimentare şi pierderile de venit, în cadrul măsurilor de la articolele 28-31, 33 şi 34, precum şi criteriile pentru calcularea acestora;
e)calcularea cuantumului sprijinului în cazul în care o operaţiune este eligibilă pentru sprijin în cadrul mai multor măsuri.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 84.
Art. 42: Grupurile de acţiune locală LEADER
(1)Pe lângă sarcinile menţionate la articolul 34 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 şi la articolul 4 din Regulamentul (UE) 2020/2220, grupurile de acţiune locală pot efectua, de asemenea, sarcini suplimentare care le sunt delegate de autoritatea de management şi/sau de agenţia de plăţi.
(2)Grupurile de acţiune locală pot solicita agenţiei de plăţi competente plata unui avans în cazul în care se include în programul de dezvoltare rurală o astfel de posibilitate. Cuantumul avansurilor nu poate depăşi 50 % din sprijinul public legat de costurile de funcţionare şi de animare.
Art. 43: Kitul de iniţiere LEADER
Sprijinul acordat pentru dezvoltarea locală din cadrul axei LEADER poate include şi un "kit de iniţiere LEADER" pentru comunităţile locale care nu au pus în aplicare axa LEADER în perioada de programare 2007-2013. "Kitul de iniţiere LEADER" constă în sprijin în vederea consolidării capacităţilor şi în sprijin pentru proiecte-pilot de mică anvergură. Sprijinul din cadrul "kitului de iniţiere LEADER" nu este condiţionat de prezentarea unei strategii de dezvoltare locală LEADER.
Art. 44: Activităţile de cooperare din cadrul axei LEADER
(1)Sprijinul prevăzut la articolul 35 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 se acordă pentru:
a)proiecte de cooperare în cadrul unui stat membru (cooperare interteritorială) sau proiecte de cooperare între teritorii aparţinând mai multor state membre sau cu teritorii ale unor ţări terţe (cooperare transnaţională).
b)asistenţă tehnică pregătitoare pentru proiectele de cooperare interteritorială şi transnaţională, cu condiţia ca grupurile de acţiune locală să poată demonstra că au în vedere implementarea unui proiect concret.
(2)În afară de alte grupuri de acţiune locală, partenerii din cadrul unui grup de acţiune locală finanţat din FEADR pot fi:
a)un grup de parteneri publici şi privaţi locali pe un teritoriu rural, care implementează o strategie de dezvoltare locală în interiorul sau în afara Uniunii;
b)un grup de parteneri publici şi privaţi locali pe un teritoriu nerural, care implementează o strategie de dezvoltare locală.
(3)În cazul în care grupurile de acţiune locală nu selecţionează proiecte de cooperare, statele membre instituie un sistem de depunere permanentă a solicitărilor.
Statele membre fac publice procedurile administrative naţionale sau regionale de selecţie a proiectelor de cooperare transnaţională şi o listă a costurilor eligibile, cel târziu în termen de doi ani de la data aprobării programelor lor de dezvoltare rurală.
Proiectele de cooperare se aprobă de către autoritatea competentă cel târziu în termen de patru luni de la data depunerii solicitării de proiect.
(4)Statele membre comunică Comisiei proiectele de cooperare transnaţională aprobate.
Art. 45: Investiţii
(1)Pentru a fi eligibile pentru sprijinul FEADR, operaţiunile de investiţii sunt precedate de o evaluare a impactului preconizat asupra mediului, în conformitate cu dreptul specific respectivului tip de investiţii, acolo unde investiţiile pot avea efecte negative asupra mediului.
(2)Cheltuielile eligibile pentru sprijinul FEADR sunt limitate la:
a)construcţia, achiziţia, inclusiv prin leasing, sau renovarea de bunuri imobile;
b)achiziţionarea sau cumpărarea prin leasing de maşini şi echipamente noi, în limita valorii pe piaţă a activului;
c)costurile generale ocazionate de cheltuielile menţionate la literele (a) şi (b), precum onorariile pentru arhitecţi, ingineri şi consultanţi, onorariile pentru consiliere privind durabilitatea economică şi de mediu, inclusiv studii de fezabilitate. Studiile de fezabilitate rămân cheltuieli eligibile chiar şi în cazul în care, pe baza rezultatelor acestora, nu se efectuează cheltuieli în temeiul literelor (a) şi (b);
d)următoarele investiţii intangibile: achiziţionarea sau dezvoltarea de software şi achiziţionarea de brevete, licenţe, drepturi de autor, mărci;
e)costurile elaborării planurilor de gestionare a pădurilor şi echivalentul acestora.
(3)În cazul investiţiilor agricole, achiziţia de drepturi de producţie agricolă, de drepturi la plată, de animale şi de plante anuale, precum şi plantarea acestora din urmă nu sunt eligibile pentru sprijinul acordat pentru investiţii. Cu toate acestea, în caz de refacere a potenţialului de producţie agricolă distrus de dezastre naturale sau de evenimente catastrofale în conformitate cu articolul 18 alineatul (1) litera (b), cheltuielile aferente achiziţionării de animale pot fi cheltuieli eligibile.
(4)Beneficiarii sprijinului pentru investiţii pot solicita plata unui avans de până la 50 % din ajutorul public acordat pentru aceste investiţii de către agenţiile de plăţi competente, dacă opţiunea respectivă este inclusă în programul de dezvoltare rurală.
(5)În cazul în care se acordă sprijin prin intermediul unui instrument financiar instituit în temeiul articolului 37 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, fondul de rulment poate fi considerat cheltuială eligibilă. Astfel de cheltuieli eligibile nu depăşesc 200 000 EUR sau 30 % din cuantumul total al cheltuielilor eligibile aferente investiţiei, în funcţie de care dintre acestea este mai mare.
(6)Pentru a se ţine seama de caracteristicile specifice fiecărui tip de investiţie, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 83, care stabilesc condiţiile în care alte costuri aferente contractelor de leasing, echipamentelor second-hand pot fi considerate cheltuieli eligibile şi precizând tipurile de infrastructură pentru energia din surse regenerabile care sunt eligibile pentru sprijin.
(7)Alineatele (1), (2) şi (3) nu se aplică în cazul în care sprijinul se acordă sub formă de instrumente financiare.
Art. 46: Investiţii în irigaţii
(1)Fără a aduce atingere articolului 45 din prezentul regulament, în cazul irigaţiilor pe suprafeţe irigate noi şi existente, numai investiţiile care respectă condiţiile din prezentul articol sunt considerate cheltuieli eligibile.
(2)Un plan de management al bazinului hidrografic, în condiţiile prevăzute de Directiva-cadru privind apa, a fost notificat Comisiei pentru întreaga zonă în care urmează să se investească, precum şi în oricare altă zonă al cărei mediu poate fi afectat de investiţie. Măsurile care intră în vigoare în cadrul planului de management al bazinului hidrografic în conformitate cu articolul 11 din Directiva-cadru privind apa şi care prezintă relevanţă pentru sectorul agricol au fost specificate în programul de măsuri relevant.
(3)Contorizarea apei, care permite măsurarea utilizării apei la nivelul investiţiei sprijinite, este realizată sau urmează să fie instalată ca parte din investiţie.
(4)O investiţie reprezintă o îmbunătăţire a unei instalaţii de irigaţii existente sau a unui element al infrastructurii de irigaţii este eligibilă numai dacă, în urma evaluării ex ante, asigură posibile economii de apă având valoarea minimă cuprinsă între 5 % şi 25 %, în conformitate cu parametrii tehnici ai instalaţiei sau ai infrastructurii existente.
Dacă investiţia afectează corpuri de apă subterană sau de suprafaţă care au fost identificate ca nesatisfăcătoare în planul corespunzător de management al bazinului hidrografic din motive legate de cantitatea de apă:
a)investiţia asigură o reducere efectivă a utilizării apei, la nivelul investiţiei, care se ridică la cel puţin 50 % din potenţialul economiei de apă posibil a fi realizat cu ajutorul investiţiei; şi
b)în cazul unei investiţii într-o exploataţie agricolă unică, investiţia are totodată ca rezultat reducerea nivelului total de apă utilizat în exploataţie, care se ridică la cel puţin 50 % din potenţialul economiei de apă posibil a fi realizat la nivelul investiţiei. Nivelul total al utilizării apei include apa comercializată de exploataţie.
Niciuna dintre condiţiile menţionate la alineatul (4) nu se aplică unei investiţii într-o instalaţie existentă care afectează numai eficienţa energetică sau unei investiţii în vederea creării unui rezervor sau unei investiţii în vederea utilizării apei reciclate care nu afectează corpuri de apă subterană sau de suprafaţă.
(5)O investiţie având ca rezultat o mărire netă a suprafeţei irigate care afectează un corp anume de apă subterană sau de suprafaţă este eligibilă numai dacă:
a)starea corpului de apă nu a fost identificată ca nesatisfăcătoare în planul corespunzător de management al bazinului hidrografic din motive legate de cantitatea de apă; şi
b)o analiză de mediu arată că nu va exista niciun efect negativ semnificativ asupra mediului; o astfel de analiză a efectului asupra mediului fie se realizează de către autoritatea competentă, fie se aprobă de aceasta şi se poate referi şi la grupuri de exploataţii.
Suprafeţele stabilite şi justificate în cadrul programului care nu sunt irigate, dar pe care a funcţionat în trecutul recent o instalaţie de irigaţie, pot fi considerate ca suprafeţe irigate în sensul determinării măririi nete a suprafeţei irigate.
(6)Prin derogare de la alineatul (5) litera (a), investiţiile având ca rezultat o mărire netă a suprafeţei irigate pot fi eligibile dacă:
a)investiţia este combinată cu o investiţie într-o instalaţie de irigaţie existentă sau într-un element al infrastructurii de irigaţii care, în baza evaluării ex ante, asigură posibile economii de apă având valoarea minimă cuprinsă între 5 % şi 25 %, în conformitate cu parametrii tehnici ai instalaţiei sau ai infrastructurii existente şi
b)investiţia asigură o reducere efectivă a utilizării apei, la nivelul global al investiţiei, care se ridică la cel puţin 50 % din potenţialul economiei de apă posibil a fi realizat cu ajutorul investiţiei în instalaţia de irigaţie sau în elementul infrastructurii existente.
În plus, prin derogare, condiţia de la alineatul (5) litera (a) nu se aplică investiţiilor în înfiinţarea unei noi instalaţii de irigaţie alimentată cu apă de la un rezervor existent, aprobat de autorităţile competente înainte de 31 octombrie 2013, dacă se îndeplinesc următoarele condiţii:
- rezervorul în cauză este identificat în cadrul planului de management al bazinului hidrografic şi este supus cerinţelor de control prevăzute la articolul 11 alineatul (3) litera (e) din Directiva-cadru privind apa;
- la 31 octombrie 2013, era în vigoare fie o limită maximă a captărilor totale din rezervor, fie un nivel minim necesar al fluxului corpurilor de apă afectate de rezervor;
- respectiva limită maximă sau respectivul nivel minim necesar al fluxului respectă condiţiile prevăzute la articolul 4 din Directiva-cadru privind apa; şi
- investiţia în cauză nu rezultă în captări peste limita maximă în vigoare la 31 octombrie 2013 sau rezultă într-o reducere a nivelului fluxului corpurilor de apă afectate sub nivelul minim necesar în vigoare la 31 octombrie 2013.
Art. 47: Norme privind plăţile în funcţie de suprafaţă
(1)Numărul hectarelor cărora li se aplică un angajament în temeiul articolelor 28, 29 şi 34 poate varia de la an la an, în cazul în care:
a)programul de dezvoltare rurală prevede această posibilitate;
b)angajamentul în cauză nu se aplică parcelelor fixe; şi
c)nu este periclitată atingerea obiectivului angajamentului.
(2)În cazul în care întregul teren care face obiectul angajamentului sau o parte a acestuia sau întreaga exploataţie este transferat(ă) altei persoane în cursul perioadei angajamentului respectiv, angajamentul sau partea din acesta aferentă terenului transferat poate fi preluat(ă) de cealaltă persoană pentru perioada rămasă, sau poate înceta, rambursarea nu este solicitată în ceea ce priveşte perioada în care angajamentul a produs efecte.
(3)În cazul în care beneficiarul nu mai poate să-şi onoreze angajamentele luate deoarece exploataţia sau o parte din exploataţie face obiectul unei reparcelări, al unor măsuri publice de comasare a terenurilor sau al unor măsuri de comasare a terenurilor aprobate de autorităţile publice competente, statele membre iau măsurile necesare pentru a permite adaptarea angajamentelor la noua situaţie a exploataţiei. În cazul în care adaptarea se dovedeşte imposibil de realizat, angajamentul încetează şi rambursarea nu este solicitată pentru perioada în care angajamentul a produs efecte.
(4)Rambursarea ajutorului primit nu se solicită în cazuri de forţă majoră şi în circumstanţe excepţionale, astfel cum sunt menţionate la articolul 2 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.
(5)Alineatul (2), în ceea ce priveşte cazurile de transfer al întregii exploataţii, şi alineatul (4) se aplică, de asemenea, angajamentelor luate în temeiul articolului 33.
(6)În vederea asigurării implementării eficiente a măsurilor legate de suprafaţă şi a protejării intereselor financiare ale Uniunii, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 83, cu privire la condiţiile aplicabile conversiei sau ajustării angajamentelor din cadrul măsurilor menţionate la articolele 28, 29, 33 şi 34 şi care specifică alte situaţii în care nu se solicită rambursarea ajutorului.
Art. 48: Clauza de revizuire
Pentru operaţiunile întreprinse în temeiul articolelor 28, 29, 33 şi 34 se prevede o clauză de revizuire pentru a permite ajustarea acestora în caz de modificare a standardelor obligatorii relevante, a cerinţelor sau a obligaţiilor relevante, prevăzute la articolele respective, pe care angajamentele trebuie să le depăşească. Clauza de revizuire cuprinde şi ajustările necesare pentru a se evita dubla finanţare a practicilor menţionate la articolul 43 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, în cazul modificărilor practicilor respective.
Operaţiunile întreprinse în temeiul articolelor 28, 29, 33 şi 34 care depăşesc actuala perioadă de programare conţin o clauză de revizuire pentru a permite ajustarea acestora la cadrul juridic al următoarei perioade de programare.
În cazul în care adaptarea nu este acceptată de beneficiar, angajamentul încetează şi rambursarea nu este solicitată pentru perioada în care angajamentul a produs efecte.
Art. 49: Selecţia operaţiunilor
(1)Fără a aduce atingere articolului 34 alineatul (3) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 autoritatea de management al programului de dezvoltare rurală stabileşte criteriile de selecţie pentru operaţiuni, în urma consultării comitetului de monitorizare. Criteriile de selecţie urmăresc să asigure tratamentul egal al solicitanţilor, o mai bună utilizare a resurselor financiare şi direcţionarea măsurilor în conformitate cu priorităţile Uniunii în materie de dezvoltare rurală. La stabilirea şi aplicarea criteriilor de selecţie se ţine seama de principiul proporţionalităţii în ceea ce priveşte dimensiunea operaţiunii.
Prin derogare de la primul paragraf, în cazurile excepţionale şi justificate în mod corespunzător în care nu este posibil să se stabilească criteriile de selecţie din cauza naturii tipului de operaţiuni în cauză, autoritatea de management poate defini o altă metodă de selecţie care să fie descrisă în programul de dezvoltare rurală în urma consultării cu comitetul de monitorizare.
(2)Autoritatea statului membru responsabilă cu selecţia operaţiunilor se asigură că operaţiunile, cu excepţia celor care fac obiectul articolului 18 alineatul (1) litera (b), al articolului 24 alineatul (1) litera (d), al articolelor 28-31, 33, 34 şi 36-39c, sunt selectate în conformitate cu criteriile de selecţie menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol şi potrivit unei proceduri transparente şi bine documentate.
(3)Beneficiarii pot fi selectaţi pe baza unor cereri de proiecte, cu aplicarea criteriilor de eficienţă economică, socială şi de mediu.
(4)Alineatele (1) şi (2) nu se aplică în cazul în care sprijinul se acordă sub formă de instrumente financiare.
Art. 50: Definiţia zonei rurale
În sensul prezentului regulament, autoritatea de management defineşte "zona rurală" la nivel de program. Statele membre pot stabili o astfel de definiţie pentru o măsură sau pentru un tip de operaţiune, dacă acest lucru este justificat corespunzător.
Art. 51: Finanţarea asistenţei tehnice
(1)În conformitate cu articolul 6 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, FEADR poate utiliza până la 0,25 % din alocarea sa anuală pentru finanţarea sarcinilor menţionate la articolul 58 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, inclusiv a costurilor aferente creării şi funcţionării reţelei europene pentru dezvoltare rurală menţionate la articolul 52 din prezentul regulament şi ale reţelei PEI menţionate la articolul 53 din prezentul regulament, la iniţiativa Comisiei şi/sau în numele acesteia, din care maximum 30 567 000 EUR în preţuri curente se alocă pentru Programul de sprijin pentru reforme structurale instituit prin Regulamentul (UE) 2017/825 al Parlamentului European şi al Consiliului (*) în vederea utilizării în cadrul domeniului de aplicare şi al scopului programului respectiv. (*)Regulamentul (UE) 2017/825 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 mai 2017 de instituire a Programului de sprijin pentru reforme structurale pentru perioada 2017-2020 şi de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1303/2013 şi (UE) nr. 1305/2013 (JO L 129, 19.5.2017, p. 1).
FEADR poate finanţa activităţi de pregătire pentru punerea în aplicare a PAC în perioada de programare ulterioară.
De asemenea, FEADR poate finanţa acţiunile prevăzute la articolul 41 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului (1), în legătură cu indicaţiile şi simbolurile sistemelor de calitate ale Uniunii.
(1)Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 noiembrie 2012 privind sistemele din domeniul calităţii produselor agricole şi alimentare (JO L 343, 14.12.2012, p. 1).
Acţiunile respective se desfăşoară în conformitate cu articolul 58 din Regulamentul (UE, EURATOM) nr. 966/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului (2) şi cu orice alte dispoziţii ale regulamentului respectiv şi ale actelor de punere în aplicare ale acestuia, care sunt aplicabile acestei forme de execuţie a bugetului.
(2)Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii şi de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului (JO L 298, 26.10.2012, p. 1).
(2)La iniţiativa statelor membre, un procent de până la 4 % din cuantumul total alocat fiecărui program de dezvoltare rurală poate fi destinat finanţării sarcinilor menţionate la articolul 59 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 şi a costurilor aferente lucrărilor pregătitoare pentru delimitarea zonelor care se confruntă cu constrângeri naturale sau cu alte constrângeri specifice, menţionate la articolul 32.
Costurile aferente organismului de certificare menţionat la articolul 9 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 nu sunt eligibile în temeiul prezentului alineat.
În limita de 4 %, se rezervă o sumă pentru crearea şi operarea reţelei rurale naţionale menţionate la articolul 54.
Prin derogare de la primul paragraf, statele membre pentru care cuantumul total al sprijinului pentru dezvoltare rurală acordat de Uniune pentru anii 2014-2020, astfel cum este prevăzut în anexa I la prezentul regulament, este mai mic de 1 800 de milioane EUR pot decide să aloce 5 % din cuantumul total alocat fiecărui program de dezvoltare rurală pentru sarcinile menţionate la articolul 59 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, după prelungirea programelor lor în conformitate cu articolul 1 din Regulamentul (UE) 2020/2220.
(3)În cazul programelor de dezvoltare rurală care vizează atât regiunile mai puţin dezvoltate, cât şi alte regiuni, rata contribuţiei FEADR pentru asistenţa tehnică menţionată la articolul 59 alineatul (3) poate fi stabilită ţinându-se seama de tipul predominant de regiuni, în funcţie de numărul acestora, în cadrul programului.
Art. 52: Reţeaua europeană pentru dezvoltare rurală
(1)În conformitate cu articolul 51 alineatul (1), se creează o reţea europeană pentru dezvoltare rurală în scopul interconectării reţelelor, organizaţiilor şi administraţiilor naţionale care îşi desfăşoară activitatea în domeniul dezvoltării rurale la nivelul Uniunii.
(2)Interconectarea prin intermediul reţelei europene pentru dezvoltare rurală are ca scop:
a)sporirea gradului de implicare a tuturor părţilor interesate şi în special părţile interesate din sectorul agricol, forestier şi din alte domenii din sfera dezvoltării rurale, în implementarea dezvoltării rurale;
b)ameliorarea calităţii programelor de dezvoltare rurală;
c)contribuţia la informarea publicului larg cu privire la beneficiile politicii de dezvoltare rurală;
d)sprijinirea evaluării programelor de dezvoltare rurală.
(3)Sarcinile reţelei sunt următoarele:
a)colectarea, analizarea şi diseminarea informaţiilor cu privire la acţiunile din domeniul dezvoltării rurale;
b)acordarea de sprijin în privinţa proceselor de evaluare şi a colectării şi gestionării datelor;
c)colectarea, consolidarea şi difuzarea la nivelul Uniunii a bunelor practici de dezvoltare rurală, inclusiv în privinţa metodologiilor şi a instrumentelor de evaluare;
d)înfiinţarea şi funcţionarea unor grupuri tematice şi/sau a unor ateliere de lucru, în vederea facilitării schimbului de expertiză şi a sprijinirii implementării, monitorizării şi dezvoltării ulterioare a politicii de dezvoltare rurală;
e)furnizarea de informaţii privind evoluţia situaţiei zonelor rurale din Uniune şi din ţările terţe;
f)organizarea de reuniuni şi seminarii la nivelul Uniunii pentru participanţii activi la dezvoltarea rurală;
g)sprijinirea reţelelor naţionale şi a iniţiativelor de cooperare transnaţională, precum şi schimbul privind acţiunile şi experienţa în domeniul dezvoltării rurale cu reţele din ţările terţe;
h)în mod specific pentru grupurile de acţiune locală:
(i)crearea de sinergii cu activităţile desfăşurate la nivel naţional sau regional, sau la ambele niveluri de către reţelele respective în ceea ce priveşte acţiunile de consolidare a capacităţilor şi schimbul de experienţă; şi
(ii)cooperarea cu organismele de interconectare şi cu cele care oferă asistenţă tehnică pentru dezvoltarea rurală, create de FEDER, FSE şi FEPAM, în ceea ce priveşte activităţile de dezvoltare locală ale acestora şi cooperarea transnaţională.
(4)Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabileşte structura organizaţională şi modul de operare a reţelei europene pentru dezvoltare rurală. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 84.
Art. 53: Reţeaua Parteneriatului european pentru inovare
(1)Se creează o reţea PEI pentru a sprijini PEI privind productivitatea şi durabilitatea agriculturii menţionate la articolul 55, în conformitate cu articolul 51 alineatul (1). Această reţea permite interconectarea grupurilor operaţionale, a serviciilor de consiliere şi a cercetătorilor.
(2)Reţeaua PEI vizează:
a)facilitarea schimbului de expertiză şi de bune practici;
b)stabilirea unui dialog între fermieri şi comunitatea cercetătorilor şi facilitarea incluziunii tuturor părţilor interesate în procesul de schimb de cunoştinţe.
(3)Sarcinile reţelei PEI sunt următoarele:
a)furnizarea unui serviciu de asistenţă tehnică şi furnizarea de informaţii actorilor principali referitoare la PEI;
b)încurajarea înfiinţării de grupuri operaţionale şi furnizarea de informaţii în legătură cu oportunităţile oferite de politicile Uniunii;
c)facilitarea creării de iniţiative de cluster şi de proiecte-pilot sau demonstrative care ar putea avea legătură, printre altele, cu următoarele aspecte:
(i)creşterea productivităţii agricole, a viabilităţii economice, a durabilităţii, a producţiei şi a eficienţei utilizării resurselor;
(ii)inovarea în sprijinul bioeconomiei;
(iii)biodiversitatea, serviciile ecosistemice, funcţionalitatea solului şi gestionarea durabilă a apei;
(iv)produsele şi serviciile inovatoare pentru lanţul de aprovizionare integrat;
(v)lansarea de noi oportunităţi pe piaţă şi în privinţa produselor pentru producătorii primari;
(vi)calitatea produselor alimentare, siguranţa alimentară şi alimentaţia sănătoasă;
(vii)reducerea pierderilor după recoltare şi a risipei de alimente.
d)Colectarea şi diseminarea informaţiilor în domeniul PEI, inclusiv rezultatele cercetărilor şi noile tehnologii relevante pentru inovare şi schimbul de cunoştinţe şi schimburile în domeniul inovării cu ţările terţe.
(4)Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabileşte structura organizaţională şi modul de operare a reţelei PEI. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 84.
Art. 54: Reţeaua rurală naţională
(1)Fiecare stat membru creează o reţea rurală naţională, care grupează organizaţiile şi administraţiile implicate în dezvoltarea rurală. Parteneriatul menţionat la articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 face, de asemenea, parte din reţeaua rurală naţională.
Statele membre care aplică programe regionale pot prezenta spre aprobare un program specific pentru crearea şi operarea reţelei lor rurale naţionale.
(2)Interconectarea prin intermediul reţelei rurale naţionale are ca scop:
a)sporirea gradului de implicare a părţilor interesate în implementarea dezvoltării rurale;
b)ameliorarea calităţii punerii în aplicare a programelor de dezvoltare rurală;
c)informarea publicului larg şi a potenţialilor beneficiari cu privire la politica de dezvoltare rurală şi oportunităţile de finanţare;
d)încurajarea inovării în agricultură, producţia alimentară, silvicultură şi zonele rurale.
(3)Sprijinul acordat din FEADR în temeiul articolului 51 alineatul (2) se utilizează:
a)pentru structurile necesare operării reţelei;
b)pentru pregătirea şi implementarea unui plan de acţiune care să includă cel puţin următoarele elemente:
(i)activităţile referitoare la colectarea de exemple de proiecte care să acopere toate priorităţile programelor de dezvoltare rurală;
(ii)activităţile referitoare la facilitarea schimburilor tematice şi analitice între părţile interesate din domeniul dezvoltării rurale, a partajării şi a diseminării rezultatelor;
(iii)activităţile referitoare la furnizarea de formare şi de interconectare destinate grupurilor de acţiune locală şi în special asistenţă tehnică pentru cooperarea interteritorială şi transnaţională, facilitarea cooperării între grupurile de acţiune locală şi căutarea de parteneri pentru măsura menţionată la articolul 35;
(iv)activităţile referitoare la furnizarea de interconectare destinate consultanţilor şi serviciilor de sprijinire a inovării;
(v)activităţile referitoare la punerea în comun şi diseminarea rezultatelor monitorizării şi ale evaluării;
(vi)un plan de comunicare, inclusiv publicitate şi informaţii privind programul de dezvoltare rurală în acord cu autorităţile de management, precum şi activităţi de informare şi comunicare destinate publicului larg;
(vii)activităţile referitoare la participarea şi contribuţia la activităţile reţelei europene pentru dezvoltare rurală.
(4)Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabileşte norme privind înfiinţarea şi modul de operare a reţelelor rurale naţionale şi conţinutul programelor specifice menţionate la alineatul (1). Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 84.