Art. 32. - Art. 32: Delimitarea zonelor care se confruntă cu constrângeri naturale sau cu alte constrângeri specifice - Regulamentul 1305/17-dec-2013 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului
Acte UE
Jurnalul Oficial 347L
În vigoare Versiune de la: 30 Iunie 2022
Art. 32: Delimitarea zonelor care se confruntă cu constrângeri naturale sau cu alte constrângeri specifice
(1)Statele membre delimitează, pe baza alineatelor (2), (3) şi (4), zonele eligibile pentru plăţile prevăzute la articolul 31, în funcţie de următoarele categorii:
a)zone montane;
b)zone, altele decât zonele montane, care se confruntă cu constrângeri naturale semnificative; şi
c)alte zone care se confruntă cu constrângeri specifice.
(2)Pentru a fi eligibile pentru plăţile prevăzute la articolul 31, zonele montane prezintă o limitare considerabilă a posibilităţilor de utilizare a terenurilor şi o importantă creştere a costurilor de producţie din cauza:
a)existenţei unor condiţii climatice foarte dificile datorate altitudinii, care au ca efect diminuarea substanţială a perioadei de vegetaţie;
b)prezenţei în cea mai mare parte a zonei în cauză, la o altitudine mai mică, a unor pante care sunt prea abrupte pentru utilizarea maşinilor agricole sau care necesită utilizarea unor echipamente speciale foarte costisitoare, sau o combinaţie a acestor doi factori, acolo unde constrângerile generate de fiecare factor în parte sunt mai puţin accentuate, însă combinaţia dintre aceştia generează constrângeri echivalente.
Zonele situate la nord de paralela 62 şi anumite zone adiacente sunt considerate ca fiind zone montane.
(3)Pentru a fi eligibile pentru plăţile acordate în temeiul articolului 31, zonele care nu sunt zone montane sunt considerate ca fiind confruntate cu constrângeri naturale semnificative dacă cel puţin 60 % din suprafaţa agricolă îndeplineşte cel puţin unul dintre criteriile enumerate în anexa III la valoarea pragului indicată.
Respectarea acestor condiţii se asigură la nivelul unităţilor administrative locale (nivelul "LAU 2") sau la nivelul unei unităţi locale clar delimitate care acoperă o singură zonă geografică, clară, continuă, cu o identitate economică şi administrativă distinctă.
Atunci când delimitează zonele care fac obiectul prezentului alineat, statele membre realizează un exerciţiu de reglare, bazat pe criterii obiective, în scopul excluderii zonelor în care s-a dovedit prin documente că există constrângeri naturale semnificative menţionate la primul paragraf, care au fost însă depăşite cu ajutorul unor investiţii sau prin activitate economică, sau prin probe legate de productivitatea normală a terenurilor, sau în care metodele de producţie ori sistemele agricole compensează pierderile de venit sau costurile suplimentare menţionate la articolul 31 alineatul (1).
(4)Alte zone decât cele menţionate la alineatele (2) şi (3) sunt eligibile pentru plăţile acordate în temeiul articolului 31 dacă se confruntă cu constrângeri specifice şi dacă este necesar să se continue gestionarea terenurilor pentru a conserva sau pentru a ameliora mediul, pentru a menţine peisajul rural şi a conserva potenţialul turistic sau pentru a proteja zona de coastă.
Zonele care se confruntă cu constrângeri specifice cuprind zone agricole în cadrul cărora condiţiile naturale de producţie sunt similare şi a căror suprafaţă totală nu depăşeşte 10 % din teritoriul statului membru în cauză.
În plus, mai pot fi eligibile pentru plăţi în temeiul prezentului alineat zonele în care:
- cel puţin 60 % din suprafaţa agricolă îndeplineşte cel puţin două dintre criteriile enumerate în anexa III, fiecare din ele într-o marjă de maxim 20 % din valoarea indicată a pragului; sau
- cel puţin 60 % din suprafaţa agricolă este formată din suprafeţe care îndeplinesc cel puţin unul dintre criteriile enumerate în anexa III la valoarea indicată a pragului şi suprafeţe care îndeplinesc cel puţin două dintre criteriile enumerate în anexa III, fiecare din ele într-o marjă de maxim 20 % din valoarea indicată a pragului.
Respectarea acestor condiţii se asigură la nivelul LAU 2 sau la nivelul unei unităţi locale clar delimitate care acoperă o singură zonă geografică, clară şi continuă, cu o identitate economică şi administrativă care poate fi definită. La delimitarea zonelor care fac obiectul prezentului paragraf, statele membre realizează un exerciţiu de reglare, conform descrierii de la articolul 32 alineatul (3). Zonele considerate eligibile în temeiul prezentului paragraf se iau în considerare pentru calculul limitei de 10 % menţionate la al doilea paragraf.
Prin derogare, al doilea paragraf nu se aplică statelor membre al căror întreg teritoriu a fost considerat drept zonă confruntată cu handicapuri specifice în temeiul Regulamentelor (CE) nr. 1698/2005 şi (CE) nr. 1257/1999.
(5)Statele membre anexează la programele lor de dezvoltare rurală:
a)delimitările existente sau modificate în temeiul alineatelor (2) şi (4);
b)noua delimitare a zonelor în conformitate cu alineatul (3).