Subcapitolul 3 - III.3. CERINŢE FUNCŢIONALE ŞI TEHNOLOGICE ALE COMPARTIMENTELOR ŞI SERVICIILOR DIN SPITALE - Normativ NP-015-97/1997 privind proiectarea şi verificarea construcţiilor spitaliceşti şi a instalaţiilor aferente acestora - Indicativ NP-015-97
M.Of. 0
În vigoare Versiune de la: 22 Ianuarie 1997
SUBCAPITOLUL 3:III.3. CERINŢE FUNCŢIONALE ŞI TEHNOLOGICE ALE COMPARTIMENTELOR ŞI SERVICIILOR DIN SPITALE
SECŢIUNEA 1:III.3.1. Secţiile medicale de specializare
1.III.3.1.1. Date generale
Secţiile medicale de spitalizare asigură cazarea şi îngrijirea curentă a bolnavilor pe perioada internării. În funcţie de structura medicală a spitalului, secţiile medicale cu paturi ocupă între 30% şi 50% din suprafaţa totală a acestuia. Prin datele iniţiale ale temei-cadru se stabilesc: numărul de secţii din spital, profilul medical şi capacitatea fiecăreia (număr de paturi afectat).
Mărimea secţiilor poate varia între 50 şi 100 de paturi (în funcţie de morbiditatea specifică profilului medical), cu tendinţa de coborâre a cifrei superioare la 70-80 de paturi.
În funcţie de capacitatea decisă pentru secţii, raportată la capacitatea spitalului, rezultă că numărul curent de secţii din spitalele generale poate varia după cum urmează:
- spitale mici - (3) 4-5 secţii;
- spitale mijlocii - 5-10 secţii;
- spitale mari - 10-18 secţii;
- spitale foarte mari - peste 18 secţii.
Profilul secţiei poate fi definit de:
- una din specialităţile medicale de bază:
- boli interne
- chirurgie generală
- pediatrie
- obstetrică-ginecologie
- alte specialităţi:
- O.R.L.
- oftalmologie
- ortopedie
- neurologie
- boli dermato-venerice
- boli contagioase etc.
- profiluri derivate din specialităţile medicale de bază:
-- grupa boli interne:
- cardiologie
- reumatologie
- endocrinologie
- boli de sânge şi sistem
- oncologie
- boli profesionale etc.
-- grupa chirurgie:
- chirurgie toracică şi pulmonară
- chirurgie buco-maxilo-facială
- traumatologie şi chirurgie reparatorie
- neurochirurgie etc.
-- grupa pediatrie:
- neuropsihiatrie infantilă
- chirurgie infantilă
- prematuri etc.
2.II.3.1.2. Organizarea secţiilor medicale curente
Indiferent de profilul medical, secţiile de spitalizare au o structurare funcţională asemănătoare, cu excepţia celei de pediatrie (compartimentele pentru prematuri, sugari şi copii mici) şi acelei de obstetrică-ginecologie (compartimentul obstetrică fiziologică şi nou-născuţi)
La soluţionarea arhitecturală a corpurilor de clădiri destinate spitalizării, se va avea în vedere ca amplasarea secţiei medicale să se facă pe un singur nivel. Se acceptă amplasarea pe două niveluri a secţiilor mari, care au în componenţă compartimente relativ autonome.
În componenţa unei secţii medicale intră următoarele categorii de spaţii:
a)- saloanele bolnavilor şi dotările sanitare aferente
b)- încăperi pentru asistenţa medicală
c)- încăperi pentru deservirea pacienţilor
d)- diverse spaţii pentru activităţile gospodăreşti ale secţiei
e)- circulaţii
f)- în spitalele clinice sunt necesare o serie de spaţii suplimentare, destinate studenţilor şi cursanţilor ce îşi desfăşoară practica medicală sau specializarea la patul bolnavului.
2.1.III.3.1.2.1. Salonul pentru bolnavi adulţi se va conforma următoarelor cerinţe:
- capacitatea
pentru saloanele curente:
- optim: 2, 3 sau 4 paturi
- acceptabil: 5 paturi
- maxim admisibil: 6 paturi
pentru cazuri speciale:
- rezerve cu: 1 pat sau 2 paturi (din care unul pentru însoţitor)
- arie utilă minimă/pat:
- 7 mp/pat în saloanele curente
- 8-10 mp/pat în rezerve
- cubaj de aer în caz de ventilare naturală:
- 20 mc/pat
- dotare sanitară aferentă:
- minim:
- un grup sanitar cu lavoar şi closet la maxim 8 paturi (cu duşurile amplasate în comun la mai multe saloane)
- recomandat: - un grup sanitar propriu complet la saloanele de 5(6) paturi sau la două saloane de 2(3) paturi
- optim:
- grup sanitar propriu la salon
- rezervele vor avea în toate cazurile grup sanitar propriu
- saloanele de 2-4 paturi care nu au grup sanitar propriu, precum şi cele de 5 şi 6 paturi (în toate cazurile) vor fi prevăzute cu lavoar în cameră, pentru personalul medical.
- dotare medicală:
- minim: - 1 priză de oxigen pe salon
- recomandat: - 1 priză de oxigen la 2 paturi
- optim: - priză de oxigen la fiecare pat
- dotare minimă cu instalaţii electrice:
- corp de iluminat, priză şi sonerie la fiecare pat
- dotare minimă cu mobilier:
- pat + noptieră cu dulap/bolnav,
- 1 masă cu scaune/salon
- orientare a ferestrelor:
- favorabilă: - sud-est, sud
- acceptabilă: - nord-vest
- se va evita orientarea ferestrelor spre nord şi nord-est (vânturi dominante reci).
- se poate accepta orientarea spre vest şi sud-vest, numai cu condiţia asigurării unei protecţii corespunzătoare a ferestrelor faţă de excesul de însoţire.
OBSERVAŢIE: Condiţionările privind orientarea ferestrelor nu mai sunt imperative la secţiile de spitalizare de bolnavi acuţi (durată mică de spitalizare: 10-12 zile) şi la saloanele în care se face tratarea aerului (climatizare).
- alte prescripţii:
- paturile se vor aşeza paralel cu frontul ferestrei şi vor fi accesibile pe ambele laturi lungi.
- distanţa între două paturi va fi de 0.80-1.00 m, dar nu mai mică de 0.70 m,
- distanţa între pat şi peretele exterior va fi de cel puţin 0.80 m, recomandat 1.00 m,
- distanţa între pat şi peretele paralel pe care se află lavoarul va fi de minim 1.30 m
- pentru cel puţin un pat din salon, circulaţia liberă aferentă va permite staţionarea şi deplasarea în cărucior de handicapat.
Prin datele de temă se vor preciza, pentru fiecare secţie, tipul de saloane ce se va prevedea, repartiţia paturilor pe saloane, eventualele specializări pentru unele dintre ele, necesarele compartimentări pe mp de saloane (în funcţie de sex, tip de afecţiuni, nivel de asepsie).
2.2.III.3.1.2.2. Spaţiile pentru activităţile medicale din secţie pot prezenta diferenţe în ce priveşte numărul, dimensiunile şi organizarea în funcţie de profilul, capacitatea secţiei şi tipul de spital. Aceste date se vor preciza prin tema de proiectare, în mod curent, se prevăd următoarele spaţii:
- camere pentru tratamente - pansamente (1 cameră de 16-18 mp la 20-30 bolnavi);
- cabinete pentru medici (cel puţin 1 cab. de 12-14 mp la 25 paturi, cu sau fără grup sanitar propriu);
- spaţii de lucru pentru asistente (oficiu medical), cu posturi de supraveghere a bolnavilor (monitorizare dacă este cazul), cu anexe pentru depozitare instrumentar şi medicamente;
- încăperi pentru conducerea medicală a secţiei (medic-şef, asistenta-şefă, raport de gardă, secretariat);
Pentru unele din profilurile medicale, în cadrul secţiei se mai prevăd şi alte spaţii pentru activităţi medicale: - camere pentru investigaţii, tratamente speciale, săli de intervenţie chirurgicală cu anexele respective
2.3.III.3.1.2.3. În categoria încăperilor necesare pentru deservirea internaţilor intră:
- oficiul alimentar cu anexele sale şi sala de mese;
- camera pentru activităţi de zi şi primire vizitatori;
- cabine telefonice;
- camera de baie (după caz şi grupul de duşuri, dacă sunt soluţionate centralizat).
În unele tipuri de soluţionare a circuitului de primire-internare a pacienţilor, vestiarul şi filtrul de igienizare se amplasează direct în secţie, în zona accesului; în acest caz se prevede suita de spaţii necesare: grup sanitar, boxa de dezbrăcare, depozite pentru efecte ale pacienţilor etc.
2.4.III.3.1.2.4. Spaţiile pentru activităţile gospodăreşti ale secţiei sunt:
- camere de spălare-sterilizare ploşti şi alte recipiente - "ploscar" - (se recomandă una la 25-30 paturi)
- spaţiu de colectare rufe murdare şi boxa de curăţenie;
- depozit de lenjerie curată;
- camera pentru îngrijitoare.
Circulaţiile interioare ale secţiei asigura legăturile necesare între diversele încăperi; ele se diferenţiază sau se segmentează prin filtre dacă apar în cadrul secţiei compartimente cu cerinţe diferite de asepsie. La spitalele clinice se recomandă diferenţierea pe circulaţie separată a zonei spaţiilor destinate învăţământului şi conducerii medicale a secţiei, de zona saloanelor pentru bolnavi.
Accesul în secţie şi coridoarele se recomandă a fi supravegheate de la un post de control aflat în legătură cu secretariatul şi/sau cu spaţiile de lucru ale asistentelor.
3.III.3.1.3. Organizarea secţiilor medicale în sistemul "unităţilor de îngrijire"
Unitatea de îngrijire cuprinde o grupare de camere de bolnavi, cu un număr constant de paturi, pentru care asistenţa medicală este acordată de o echipă compusă din 5-6 asistente medicale, 2-3 îngrijitoare, repartizate pe ture, coordonată de un medic. Capacitatea unei unităţi de îngrijire variază, în funcţie de profilul medical, între 20 şi 35 de paturi, cele mai frecvente fiind cele de 25-30 paturi.
În sistemul de organizare a secţiilor pe unităţi de îngrijire, anexele medicale şi gospodăreşti ale secţiei se repartizează pe unităţile de îngrijire (câte un cabinet medic, o sală de tratamente, un post asistente, un spaţiu de igienizare, o cameră de zi ş.a.m.d.), rămânând comune spaţiile conducerii secţiei, oficiul alimentar, una-două încăperi destinate investigaţiilor sau tratamentelor speciale. Acest sistem facilitează realizarea unor condiţii mai bune de igienă şi asepsie; aplicat flexibil, asigură separarea interioară a secţiilor atunci când sunt necesare segregări funcţionale pe subzone (diferenţieri pe profiluri medicale, izolarea pacienţilor cu risc septic).
Unitatea de îngrijire constituie un modul funcţional repetabil, căruia îi corespunde un modul de configurare spaţial-arhitecturală, ce devine o bază pentru modularea celei mai mari părţi a sectorului de spitalizare. În acest sistem de organizare, capacitatea secţiei se va corela cu numărul de unităţi de îngrijire şi cu mărimea acestora. În funcţie de mărime şi de profil medical, o secţie poate cuprinde 2-4 unităţi de îngrijire.
4.III.3.1.4. Organizarea secţiei de pediatrie
Îngrijirea pacienţilor copii se face obligatoriu în compartimente distincte în funcţie de vârstă: - grupa sugari şi grupa copii 1-3 ani, grupa copii preşcolari (3-6 ani) şi grupa copii şcolari (6-14 ani). Structura paturilor pe grupe de vârstă se precizează prin tema-cadru, iar nominalizarea spaţiilor şi organizarea circuitelor prin tema de proiectare.
Compartimentul destinat unei grupe de vârstă constituie o unitate de îngrijire relativ autonomă, în cadrul căruia pe lângă spaţiile de spitalizare conformate după specificul vârstei, se mai prevăd:
- o parte din spaţiile de asistenţă medicală (cele de supraveghere şi tratament specific),
- o parte din spaţiile de deservire ale bolnavilor (individualizate după vârsta pacienţilor),
- un spaţiu de curăţenie.
a)III.3.1.4.a. Compartimentul pentru copii şcolari este asemănător ca organizare cu unitatea de îngrijire pentru bolnavii adulţi. Saloanele, cu grupurile sanitare aferente, sunt identic conformate, dimensionate şi mobilate. Se prevăd aceleaşi anexe medicale şi gospodăreşti. Oficiul alimentar se aprovizionează de la bucătăria spitalului. În cadrul compartimentului se vor crea subunităţile necesare pentru cazurile septice/aseptice. Camera de zi se va amenaja şi pentru activităţi şcolare.
b)III.3.1.4.b. Pentru compartimentul de copii preşcolari (3-6 ani) trebuie aplicat un sistem de cazare adaptat vârstei, respectiv în grupări de 3-4 saloane de 2-4 copii, prevăzute cu grup sanitar comun sau separat pe sexe, cărora li se afectează un post de supraveghere (lucru) asistente. În cadrul compartimentului, unul-două saloane se vor specializa pentru cazurile septice (cu grupuri sanitare distincte)
- suprafaţa utilă/pat în salon va fi de minim 6 mp
- peretele salonului orientat spre postul asistentei va fi parţial vitrat.
- gabaritele mobilierului şi obiectelor sanitare vor fi adaptate vârstei.
În cadrul compartimentului se vor mai prevedea o camera de tratamente-pansamente proprie, un spaţiu de lucru pentru personalul mediu (oficiu medical) şi un număr de rezerve (stabilit prin temă) pentru copii care se internează cu mamele. Dacă mărimea compartimentului o justifică, se recomandă prevederea unui spaţiu de joacă pentru copii necontagioşi.
c)III.3.1.4.c. Spitalizarea pentru sugari şi grupa de copii de 1-3 ani se organizează în sistemul nucleelor cu 2-3 camere (boxate) de 4-6 paturi, prevăzute cu un grup sanitar de igienizare şi grupate la un post de supraveghere al asistentelor. Unul din nuclee va fi destinat cazurilor septice.
- suprafaţa utilă/pat în cameră va fi de 4-5 mp
- toţi pereţii vor fi vitraţi la partea superioară pentru control vizual.
- în cameră se va prevedea o cadă specială pentru îmbăiere
Pentru copiii care se internează cu mame se prevăd rezerve prevăzute cu dotări sanitare specializate pentru mamă şi pentru copil. Uneori se recomandă amplasarea în afara compartimentului a unor saloane pentru mamele care îşi alăptează copiii.
Compartimentul pentru sugari şi copii mici (0-3 ani) va fi izolat pe un circuit distinct de restul grupelor de vârstă, va avea anexe medicale şi gospodăreşti proprii, iar accesul se va soluţiona în sistem filtru.
d)III.3.1.4.d. În cadrul secţiei de pediatrie se mai amplasează următoarele categorii de spaţii pentru asistenţa medicală, pentru care se vor face precizări anume prin tema de proiectare:
- unitate specializată (nucleu) de terapie intensivă,
- unitate specializată pentru îngrijire prematuri (după caz)
- încăperi pentru consultaţii, investigaţii şi tratamente speciale,
- cabinete pentru medici şi anexe pentru personalul medical auxiliar,
- spaţii pentru conducerea secţiei.
e)III.3.1.4.e. Pentru hrănirea sugarilor şi a copiilor de 1-3 ani, în secţiile de pediatrie se amenajează o bucătărie specializată, denumită "biberonerie" sau "bucătărie de lapte", organizată şi conformată adecvat capacităţii secţiei. Spaţiile componente se dimensionează ţinând seama de echipare; alcătuirea lor urmăreşte fluxul tehnologic:
- primirea, spălarea şi sterilizarea biberoanelor, căniţelor, linguriţelor;
- prepararea alimentelor: paste, piureuri, lichide dietetice, lapte;
- umplerea biberoanelor, răcirea, distribuţia;
- anexe pentru depozitare;
- cameră asistentă dieteticiană.
Secţiile sau subsecţiile de obstetrică fiziologică şi nou-născuţi (maternitate) au o organizare spaţio-funcţionala mai complexă, întrucât activităţile medicale se adresează distinct mamelor şi nou-născuţilor, deşi cele două categorii de pacienţi se spitalizează împreună.
5.OBSERVAŢIE: Secţiile de obstetrică-ginecologie din spitalele generale mici şi mijlocii, se organizează pe subsecţii complet separate, de ginecologie şi obstetrică, pentru care se prevăd anexe medicale, de deservire pacienţi şi gospodăreşti distincte. În spitalele mari, sau în cele de specialitate, pentru cele două profiluri se constituie secţii diferite.
Se pot aplica trei moduri de organizare funcţională a secţiei:
a)- compartimente medicale distincte pentru mame şi nou-născuţi, în care asistenţa pentru mame se face similar cu cea pentru celelalte categorii de bolnavi adulţi, iar pentru nou-născuţi se soluţionează în sistemul aplicat în secţiile de pediatrie la compartimentul sugari. Cele două compartimente au propriile anexe medicale, de deservire şi gospodăreşti specializate. Între cele două compartimente se amplasează spaţiile pentru alăptare, utilizate în comun.
b)- sistemul nucleelor (respectiv al unităţilor de îngrijire) mixte pentru mame şi nou-născuţii lor, compuse din două saloane (de 3-5 paturi) pentru mame cu dotările sanitare aferente, care flanchează două saloane pentru nou-născuţi (dotate corespunzător) şi un spaţiu de lucru pentru asistente (care, dimensionat ca atare, este utilizat în unele variante de organizare ca spaţiu de alăptare).
c)- sistemul de cazare al mamei şi nou-născutului în acelaşi salon, (fie în rezerve individuale, fie în saloane pentru două mame cu copiii lor), cu spaţii corespunzător dimensionate şi dotări sanitare specializate.
În sistemele b.) şi c.), anexele medicale şi de deservire, specializate pentru cele două categorii de pacienţi, se amplasează grupat în cadrul unităţii de îngrijire.
Indiferent de sistemul de cazare adoptat, pentru cazurile septice se vor diferenţia compartimente (nuclee) distincte atât pentru mame cât şi pentru nou-născuţi. Pentru cazurile de obstetrică patologică se amenajează saloane distincte, grupate, atât în compartimentul septic, cât şi în cel aseptic. (Uneori cazurile de obstetrică patologică se amplasează în secţia/subsecţia de ginecologie).
- Secţia de obstetrică va fi în legătură directa cu blocul de naşteri, şi sala de operaţii pentru cezariene, la acelaşi nivel, recomandat fiind ca circuitul respectiv să fie distinct de circulaţiile comune ale spitalului. La spitalele generale mici şi mijlocii, blocul de naşteri se poate amplasa chiar în secţia (subsecţia) de obstetrică.
Prin tema de proiectare se vor face precizări asupra sistemului de cazare adoptat şi asupra modului general de organizare al asistenţei la naşteri.
SECŢIUNEA 2:III.3.2. Serviciul de primire-internare a bolnavilor
1.III.3.2.1. Acest serviciu se organizează în general ca serviciu unic pe spital şi are rolul de a asigura efectuarea formelor de internare, examinarea medicală şi trierea epidemiologică a bolnavilor pentru internare, prelucrarea sanitară a acestora în funcţie de starea lor fizică şi echiparea în îmbrăcămintea de spital. Serviciul se dimensionează în funcţie de numărul mediu de internări zilnice rezultat din capacitatea şi profilul spitalului.
Amplasarea serviciului de primire-internare se face în legătură directă cu accesul principal în spital şi cu serviciul de urgenţă, corespunzător celor două categorii de pacienţi: - pacienţii care vin pregătiţi la spital (programaţi după consulturi şi examinări medicale anterioare, unele efectuate în ambulatorul sau în serviciile de diagnostic ale spitalului) şi pacienţii care ajung la spital nepregătiţi (accidente, îmbolnăviri subite, stare de criză) fiind preluaţi de serviciul de urgenţă. La spitalele mici şi mijlocii, în funcţie de profilul medical, serviciul de primire-internare se poate cupla cu serviciul de urgenţă sau cu ambulatorul.
2.III.3.2.2. Componentele funcţionale ale serviciului de primire-internare sunt:
a)- unitatea de întocmire a documentelor medicale,
b)- compartimentul de examinări medicale,
c)- unitatea de igienizare sanitară,
d)- unitatea de gestiune haine şi efecte de spital,
e)- unitatea de externare.
OBSERVAŢIE: În funcţie de opţiunile beneficiarului de folosinţă, se poate adopta o organizare a internării în care componentele a.) şi b.) se soluţionează centralizat şi se amplasează la intrarea în spital, iar componentele c.). d.) şi e.) se repartizează la secţiile medicale şi respectiv la serviciul de urgenţă.
3.III.3.2.3. Unitatea de întocmire a documentelor de internare cuprinde:
- spaţiul de aşteptare prevăzut cu grupuri sanitare, cu zone separate pentru pacienţi adulţi şi pacienţi copii;
- două-trei birouri conexate între ele şi prevăzute cu amenajări pentru relaţia cu publicul (ghişee sau tejghea cu boxe).
Unitatea cooperează cu conducerea secţiilor medicale şi cu compartimentul evidenţă medicală (din serviciul administrativ).
4.III.3.2.4. Compartimentul examinări medicale cuprinde cabinetele de consultaţie, specializate după profilurile secţiilor medicale, cu spaţiile de aşteptare şi grupurile sanitare aferente, în spitalele generale sunt obligatorii cel puţin trei cabinete: unul pentru pediatrie, unul pentru obstetrică-ginecologie şi al treilea pentru restul de adulţi.
Necesarul de cabinete pentru spitalele generale mari şi spitalele de specialitate din reţea se determină în funcţie de capacitatea secţiilor cărora li se adresează şi nu va fi mai mic decât:
- pediatrie:
- până la 150 paturi: - 1 cabinet
- peste 150 paturi: - 2 cabinete
- peste 300 paturi: - 3 cabinete
- obstetrică-ginecologie:
- până la 50 paturi: 1 cabinet cu 2 boxe
- până la 200 paturi: - 1 cabinet
- peste 200 paturi: - 3 cabinete
- secţii de adulţi
- până la 200 paturi: - 2 cabinete
- până la 400 paturi: - 2 cabinete
- peste 400 paturi: - 3 cabinete
Aşteptarea pentru pediatrie va fi separată, iar adiacent ei se va prevedea o cameră de izolare cu grup sanitar propriu, pentru staţionarea temporară a copilului identificat a fi contagios; la spitalele mari de pediatrie se prevăd două-trei boxe de izolare şi suplimentar se amenajează la intrare un filtru de triaj epidemiologic, de asemenea boxat.
5.III.3.2.5. Unitatea de igienizare sanitară cuprinde filtrele de prelucrare sanitară şi grupurile sanitare aferente (prevăzute cu duş sau baie - după caz -), separate pe sexe şi pe cele trei categorii de pacienţi, ce trebuie departajate igienico-sanitar (copii, parturiente, adulţi). La pediatrie spaţiul de igienizare se compartimentează: pentru grupa 0-2 ani şi pentru grupa 2-14 ani, accesul făcându-se direct din cabinetele de examinare. În filtrele de igienizare se prevăd boxe pentru lenjerie şi efecte curate de spital.
6.III.3.2.6. Păstrarea hainelor bolnavilor pe perioada internării se face într-un depozit de efecte compartimentat, bine ventilat, legat direct de spaţiile de igienizare, dar şi de unitatea de externare. Dimensionarea se face după numărul de paturi (0.16-0.18 mp/pat şi 0.08-0.10 mp/pat copil).
7.III.3.2.7. Unitatea de externare se compune dintr-un spaţiu prevăzut cu boxe de îmbrăcare, separate pe sexe şi distincte pentru copii şi nou-născuţi. Dacă externarea se face centralizat, unitatea se amplasează cât mai aproape de nodul de circulaţie verticală care face legătura cu secţiile de spitalizare, în afara circuitului de internare, dar în legătură cu depozitul de haine şi cu biroul de întocmire a documentelor de spitalizare.
SECŢIUNEA 3:III.3.3. Serviciul de urgenţă
1.III.3.3.1. Pentru activităţile medicale de acordare a primului ajutor bolnavilor accidentaţi sau aflaţi în stare gravă (aduşi cu ambulanţa sau cu autovehiculele aparţinătorilor) ca şi pentru alte urgenţe medicale din teritoriu, în spitale se organizează un serviciu sau un compartiment special (în funcţie de mărimea spitalului).
În varianta minimă, curentă la spitalele mici şi mijlocii, compartimentul trebuie să cuprindă următoarele spaţii:
- acces acoperit şi închis lateral pentru autosalvări;
- 1 (2) cabinete de consultaţie şi tratament cu 2 (4) posturi de lucru;
- sala de intervenţii chirurgicale, cu anexe pentru spălare medici şi instrumente;
- sala cu anexe pentru proteze ghipsate, echipată cu aparat roentgen;
- camera de spitalizare provizorie, compartimentată pe sexe, de 2-6 paturi (1 % din capacitatea spitalului);
- filtre igienizare cu boxe pentru depozitarea hainelor pacienţilor, a efectelor şi lenjeriei de spital;
- post de lucru pentru asistente şi anexe personal mediu;
- sala de aşteptare cu anexe pentru aparţinători;
- cabinet medici de gardă, cu grup sanitar;
- depozit tărgi, brancarde, cărucioare.
2.III.3.3.3. La spitalele generale mari sau la spitalele cu specific de urgenţă, serviciul se amplifică ca număr de săli de intervenţie, se diversifică pe profiluri medicale (chirurgie, cardiologie, pediatrie) şi poate căpăta şi alte funcţiuni medicale:
- sală de reanimare,
- cabinete de investigaţii şi explorări,
- laborator teste de urgenţă etc.
3.III.3.3.4. Amplasarea serviciului în cadrul spitalului va permite colaborarea directă cu serviciul de internări, precum şi legături rapide cu blocul operator, serviciul de terapie intensivă, serviciile de roentgendiagnostic şi explorări funcţionale, laboratorul de analize medicale.
SECŢIUNEA 4:III.3.4. Compartiment de spitalizare de o zi
1.III.3.4.1. Pentru unele tipuri de investigaţii, intervenţii şi tratamente, pentru care este necesară ţinerea sub observaţie a pacientului pe durata unei zile, se organizează în spitale un compartiment distinct de spitalizare, care permite degrevarea secţiilor medicale de perturbările de activitate produse de astfel de cazuri.
2.III.3.4.2. Compartimentul se organizează în spitalele mijlocii şi mari, pentru o capacitate de 2-3% din numărul de paturi al spitalului, dar minim pentru 12 paturi. În cadrul compartimentului, după caz şi în funcţie de precizările temei de proiectare, se pot amplasa distinct şi unităţile: de epurare renală, de întreruperi de sarcină.
Cazarea pacienţilor se face în saloane de 2-3 paturi şi rezerve; aferent acestora se prevăd: cabinet de consultaţii şi tratamente (eventual sală de mici intervenţii), post de lucru pentru asistente, mic oficiu alimentar, grupuri sanitare, boxe de lenjerie şi de curăţenie etc.
Compartimentul se amplasează în apropierea accesului principal, în legătură cu sectorul ambulator, cu serviciul de urgenţă (pentru utilizarea elastică a unor componente) şi cu circulaţiile principale care fac legătura cu serviciile tehnico-medicale.
SECŢIUNEA 5:III.3.5. Sectorul ambulator
1.III.3.5.1. Spitalul acordă servicii medicale, în specialităţile pe care este profilat, şi pentru bolnavii a căror stare fizică nu impune internarea. Sectorul ambulator propriu spitalului organizează şi gestionează aceste servicii, asigură asistenţa premergătoare internării (consultări, explorări) şi/sau pe cea posterioară internării (post-control, tratamente prelungite ambulator), reducând numărul de zile de spitalizare la strictul necesar.
2.III.3.5.2. Spaţiile necesare se amenajează pentru:
- cabinete de consultaţii (în specialităţi din profilul spitalului şi în specialităţi conexe cu acestea);
- camere pentru pansamente şi tratamente curente;
- spaţii de aşteptare aferente cabinetelor;
- birou de programare şi evidenţă a pacienţilor;
- punct farmaceutic pentru medicamente specifice (după caz);
- anexe pentru personalul medical;
- grupuri sanitare şi boxa pentru curăţenie.
Dimensiunea minimă pentru cabinetele de consultaţie şi camerele de tratamente curente, cuprinsă între 16 mp şi 24 mp, este diferenţiată după activităţile specifice. Numărul de cabinete şi anexele acestora sunt determinate de numărul de consultaţii ce se preconizează a se acorda pentru fiecare specialitate; datele se vor preciza prin tema de proiectare. Pentru dimensionarea spaţiilor de aşteptare se ia în calcul încărcarea la orele de vârf, considerând o arie utilă de 1.00-1.50 mp/pacient adult şi respectiv 1.50-2.00 mp/pacient copil cu însoţitor. Spaţiile de aşteptare şi grupurile sanitare pentru copii se izolează de cele ale adulţilor.
3.III.3.5.3. Sectorul ambulator poate fi accesibil:
a)- direct din exterior, situaţie în care va fi dotat cu anexele specifice (garderobă, punct de informaţii şi control acces, cabine telefonice),
b)- din holul intrării principale, caz în care pacienţii pot beneficia de toate serviciile şi anexele prevăzute pentru vizitatori şi însoţitori.
Amplasarea sectorului ambulator în cadrul spitalului va permite legături uşor accesibile cu serviciile de investigaţii-explorări şi tratamente, precum şi cu compartimentul de spitalizare de o zi.
SECŢIUNEA 6:III.3.6. Blocul operator
1.III.3.6.1. Prezent în spitalele care au secţii sau compartimente chirurgicale (toate spitalele generale şi cea mai mare parte a spitalelor de specialitate), blocul operator este unul din sectoarele cu cea mai complexă structurare şi mai strictă condiţionare a spaţiilor şi circuitelor interne.
În principiu, blocul operator grupează toate sălile de operaţii necesare diverselor specialităţi (profiluri) medicale. În spitalele generale, profilurile care utilizează blocul operator sunt: chirurgia generală, ortopedia, traumatologia şi arşii, cardiologia, gastro-enterologia, urologia, obstetrica, ginecologia, neurologia, oftalmologia, ORL, pediatria, oncologia şi serviciul de urgenţă.
În funcţie de numărul de paturi chirurgicale şi ţinând seama de specificul activităţilor medicale, pentru unele secţii (compartimente) se pot prevedea săli de operaţii proprii, în afara blocului operator centralizat, cum este cazul pentru:
- secţia obstetrică-ginecologie;.
- secţia de oftalmologie;
- secţia ORL;
- compartimentul de arşi;
- serviciul de urgenţă.
2.III.3.6.2. Dimensionarea blocului operator, respectiv determinarea numărului necesar de săli de operaţie, se face prin raportare la numărul de paturi din secţiile şi compartimentele cu profil chirurgical care îl utilizează.
Indicele mediu de raportare este:
- o sală de operaţie - pentru 30-35 paturi chirurgicale (indicele este în scădere datorită perfecţionării tehnicilor operatorii şi scăderii duratei de spitalizare post-operator).
OBSERVAŢII: - Pentru unele specialităţi chirurgicale (arşi grav, transplanturi) se prevede o sală de operaţii la 25 de paturi.
Într-o sală de operaţie au loc, în medie pe zi, 2,5 intervenţii chirurgicale, considerând un timp mediu necesar de cca. 3 ore pentru pregătirea sălii şi desfăşurarea operaţiei
În funcţie de mărimea şi structura medicală a spitalului, blocul operator centralizat poate grupa de la 2 până la 8-10 săli de operaţie.
3.III.3.6.3. Pentru spitalele mici şi mijlocii gruparea sălilor de operaţie într-un singur bloc operator comun prezintă o serie de avantaje certe:
- asigurarea controlului condiţiilor de asepsie,
- utilizarea mai eficientă a spaţiilor, aparaturii, instrumentarului, personalului auxiliar,
- organizarea coerentă a activităţilor de anestezie şi a supravegherii bolnavului la trezire,
- gruparea economică a instalaţiilor speciale pentru tratare aer, pentru producere şi distribuţie apă sterilă, gaz de narcoză, curent electric în caz de avarii etc.
În spitalele mari şi foarte mari, mai ales în cele multiprofilate, centralizarea prea multor săli într-un singur bloc operator pune în evidenţă serioase dezavantaje:
- dificultăţi în controlul aplicării măsurilor de igienă şi asepsie,
- scăderea gradului de confort pentru echipa medicală (agitaţie, aglomeraţie, instrumentar comun, dificultăţi în programare şi în coordonarea personalului auxiliar utilizat în comun),
- creşterea depărtării faţă de secţia medicală de spitalizare.
Reducerea dezavantajelor pe care le prezintă blocurile operatorii mari se obţine prin:
a.- realizarea de două-trei blocuri operatorii distincte şi specializate, amplasate mai aproape de secţiile respective de spitalizare;
b.- sectorizarea blocului operator pe tipuri de intervenţii, fiecărui sector revenindu-i un grup de anexe proprii;
c.- dublarea (eventual triplarea) circuitelor prin diferenţierea circuitelor interioare în sistem "curat/murdar" şi/sau specializarea circuitelor pe categorii de personal şi grupe de echipe medicale.
OBSERVAŢIE: Un mod uzual de sectorizare a blocului operator, aplicat adesea chiar şi în spitalele de mărime mijlocie, este cel de separare în bloc septic şi bloc aseptic, cu tratare diferenţiată a sălilor de operaţie şi a anexelor medicale, în ce priveşte măsurile de asepsie. Acest principiu de separare este din ce în ce mai contestat, pe plan internaţional, de specialiştii în igienă, întrucât se dovedeşte prin măsurători o scădere a nivelului de igienă sub minimul admisibil în sectorul septic (după părerea acestora, toate sălile de operaţie - inclusiv anexele lor medicale - trebuie considerate şi tratate ca aseptice).
4.III.3.6.4. Soluţionarea spaţial-funcţională pentru blocurile operatorii diferă după mărimea acestora. Sunt considerate blocuri operatorii mici cele cu 2-4 săli de operaţie, iar blocuri operatorii mari cele cu mai mult de 6 săli de operaţie. Pentru blocurile operatorii mici tipologiile de conformare optimă sunt bine conturate şi se aplică ca atare. Pentru soluţionarea unui bloc operator mare este necesar un studiu prealabil privind organizarea medicală şi tehnologică cea mai adecvată datelor de temă şi structurii medicale a spitalului.
5.III.3.6.5. Un bloc operator mic se compune din următoarele categorii de spaţii:
- spaţii medicale;
- 2-4 săli de operaţie cu anexele aferente:
- spălător-filtru pentru chirurgi,
- spălător pentru instrumente,
- spaţiu de pregătire a bolnavului,
- spaţiu pregătire materiale - după caz - (se recomandă ca anexele să fie individualizate pentru fiecare sală în parte; se acceptă şi anexe comune la două săli, dacă cel puţin o sală de operaţie a blocului are anexe individualizate)
- spaţiu pentru trezirea pacienţilor (comun sau boxat),
- camera de odihnă pentru medici,
- camera de lucru pentru asistente,
- laborator pentru determinări de urgenţă,
- sală aplicare proteze gipsate cu anexe pentru pregătirea feşelor (după caz),
- cameră protocol operator,
- cameră medici anestezişti.
- spaţii gospodăreşti:
- boxă pentru depozitare materiale sterile şi farmaceutice,
- depozit aparate,
- spaţiu depozitare tărgi, cărucioare,
- boxă pentru curăţenie şi colectare-evacuare obiecte murdare (rufe, deşeuri).
- spaţii de control şi filtrare accese:
- filtru bolnavi (eventual cu sistem de transbordare targă),
- filtru personal medical (separat pe sexe) cuprinzând vestiar şi grup sanitar cu duş,
- dispecerat-programare (după caz).
- spaţii tehnice pentru instalaţiile special aferente blocului operator (amplasate în afara blocului, dar în imediata vecinătate a acestuia)
- staţie preparare apă sterilă,
- staţie preparare gaz de narcoză,
- staţie de acumulatori şi cameră tablou electric,
- centrală de ventilaţie şi tratare a aerului.
6.III.3.6.6. Dispunerea spaţiilor şi organizarea circuitelor la interiorul blocului operator se face pe principiul zonării după cerinţele de asepsie, trecerea făcându-se gradat dinspre staţiile neutre (condiţii igienico-sanitare obişnuite pentru sectorul sanitar), prin cele "curate" (cu condiţionări igienice speciale), la cele aseptice:
- zona filtre de acces - neutră -
- zona funcţiuni anexe - neutră - cuprinzând: - protocol operator, secretariat, laborator, determinări de urgenţă, laborator, etc.
- zona curată - camere de pregătire preoperatorie a bolnavilor, camera de trezire a bolnavilor, spaţiul de lucru al asistentelor, cameră odihnă medici, cameră de gipsare, etc.
- zona aseptică - sala de operaţie şi spaţiul de spălare şi îmbrăcare sterilă a echipei operatorii.
Problema principală în soluţionarea circuitelor blocului operator o reprezintă activităţile şi spaţiile "murdare": - spălătoare pentru instrumentele utilizate, spaţii sanitare şi de curăţenie, evacuarea deşeurilor şi rufelor postoperator. Măsurile ce se întreprind sunt:
- izolarea completă a activităţilor în spaţii închise, până la "ambalarea" produselor în anvelope sterile cu care se transportă apoi pe circulaţia comună a blocului operator;
- decalarea prelucrărilor "murdare" până după încheierea programului operator;
- crearea unui circuit "murdar", separat de circuitul zonei curate, prin dublarea coridoarelor blocului operator (soluţie recomandată în special la blocurile operatorii mari), ceea ce presupune săli de operaţii capsulate.
În toate cazurile, transferul instrumentelor murdare de la sala de operaţie la spălător se face numai prin ghişeu; în cazul soluţiei cu dublu circuit, transferul deşeurilor şi rufelor murdare spre coridorul de serviciu se face printr-o ecluză specială.
7.III.3.6.7. În blocurile operatorii mari se recomandă cuprinderea unei staţii de sterilizare, proprii (pentru prelucrarea instrumentarului şi a cauciucăriei din sălile de operaţie), distinctă de staţia centrală de sterilizare pentru restul serviciilor din spital. Descrierea modului de conformare şi organizare a unei staţii de sterilizare se face la cap. III.3.15.
În blocurile operatorii mari se mai prevăd şi alte spaţii:
- cameră dezinfecţie aparatură medicală mobilă.
- punct farmaceutic,
- bănci de ţesături
- post de lucru pentru medici şi personal mediu anestezie.
- mic oficiu pentru ceai, cafea, legat de zona de odihnă a personalului medical etc.
8.III.3.6.8. Dimensionarea diverselor spaţii specifice este determinată de tipul de intervenţii chirurgicale, mărimea echipelor operatorii, mărimea blocului operator, nivelul de echipare cu aparatură, soluţia generală de conformare a blocului operator.
- pentru sala de operaţie dimensiunile minime variază de la 30 mp la 40 mp arie utilă.
- pentru celelalte spaţii medicale, aria utilă nu va fi mai mică decât:
-12 mp - spălare şi îmbrăcare chirurgi pentru o sală
-18 mp - spălare şi îmbrăcare chirurgi comună la 2 săli
-10 mp - spălare instrumente
-12 mp - un post de pregătire preoperatorie
-10 mp - un post de trezire postoperatorie
-25 mp - sala de gipsare
9.III.3.6.9. Blocul operator va avea legătura directă cu serviciul anestezie-terapie intensivă şi cu sterilizare centrală (dacă nu are sterilizare proprie): legături uşoare se vor asigura cu: blocul de naşteri (când acesta nu are sală proprie pentru operaţii cezariene), serviciul de roentgendiagnostic, serviciul de urgenţă, laboratorul de anatomie patologică (pentru examene extemporanee) şi nodul central de circulaţie verticală care conduce la secţiile medicale de spitalizare.
SECŢIUNEA 7:III.3.7. Serviciul de anestezie-terapie intensivă (ATI)
1.III.3.7.1. O creaţie relativ recentă în structura spitalelor, serviciul ATI centralizează toate cazurile medicale grave, care necesită supraveghere continuă şi îngrijire intensivă 24 de ore din 24. Asistenţa medicală se asigură de un personal înalt calificat, cu ajutorul unei aparaturi medicale specializate (pentru compensarea funcţiilor vitale ale organismului şi monitorizarea bolnavilor).
2.III.3.7.2. Mărimea serviciului (număr de paturi) este o variabilă în funcţie de capacitatea şi profilul spitalului. Prin temă se precizează atât numărul de paturi necesar cât şi structura de organizare a acestora pe unităţi componente. Serviciile ATI mici (sub 15 paturi) precum şi cele din spitalele de specialitate, se subîmpart în două sectoare - septic şi aseptic -. Serviciile mari, în spitalele multiprofilate, se organizează pe sectoare (unităţi) distincte, după profilul medical sau după gravitatea cazurilor, prevăzându-se şi un compartiment corespunzător cazurilor septice.
Pentru unele profiluri medicale, dacă particularităţile procedurilor medicale şi sau numărul de paturi aferent o justifică, se pot organiza compartimente de terapie intensivă specializate, distincte de unitatea centrală, amplasate în secţiile medicale respective. Este cazul mai ales pentru specialităţile:
- cardiologie şi boli vasculare,
- pediatrie,
- arşi şi traumatologie,
- transplant de organe.
3.III.3.7.3. Spaţiile componente ale serviciului ATI sunt:
- unităţile de îngrijire - saloane sau nuclee cu spaţiile aferente postului de supraveghere (directă şi/sau monitorizată), grupului de igienizare, depozitărilor diverse,
- cameră de lucru pentru asistente, cuplată cu staţia centrală de monitorizare şi semnalizare,
- cabinete medici anestezişti cu grup sanitar
- sală de mici intervenţii şi tratamente speciale, cu anexele ei (la serviciile mari),
- depozite pentru aparatură, instrumentar, produse farmaceutice,
- mic laborator pentru determinări de urgenţă (se poate utiliza în comun cu blocul operator),
- boxă pentru lenjerie curată,
- spaţiu sanitar pentru prelucrare şi igienizare obiecte de inventar, cu boxă pentru colectare obiecte murdare (rufe, deşeuri),
- vestiar-filtru de acces pentru personalul medical, prevăzut cu grup sanitar şi duş,
- filtru de acces pentru pacienţi şi materiale, cuplat cu un spaţiu (vestiar) pentru îmbrăcarea în vestimentaţie de protecţie a persoanelor străine serviciului (aparţinători sau alt personal medical decât cel al secţiei).
Circuitul interior este de tip închis pe considerente de asepsie, dar şi pentru izolare faţă de perturbări externe (agitaţie, zgomot, vizite inoportune).
4.III.3.7.4. Unitatea (nucleul) de îngrijire intensivă se conformează şi dimensionează în raport de cazuistica proprie spitalului, respectiv de numărul de paturi afectat unei echipe de îngrijire.
- capacitate optimă:
-5-6 paturi aferente unui post de supraveghere;
- capacitate maximă:
-8 paturi (la mai multe paturi aferente unui post de supraveghere, îngrijirea nu se mai consideră intensivă).
- arie utilă minimă/pat: - 12 mp,
- arie utilă minimă/post supraveghere: -12 mp (recomandat 15 mp)
- dotare sanitară aferentă: - grup sanitar cu closet, lavoar şi spălător de ploşti).
Modul optim de alcătuire a unei unităţi de îngrijire este cel de tip nucleu cu camere (compartimente) de 1-2 paturi, grupate în jurul postului de supraveghere (şi lucru) al echipei de îngrijire, cu pereţi vitraţi şi goluri de trecere spre acesta. Sistemul de spitalizare în saloane mari de 5-7 paturi, cu paturile izolabile prin perdele sau panouri uşoare este nerecomandat, fiind mai puţin igienic. Indiferent de soluţia tipologică aplicată, fiecare unitate de îngrijire va avea cel puţin o rezervă (boxă) de un pat pentru cazurile speciale.
5.III.3.7.5. În mod curent, serviciul ATI se amplasează în imediata vecinătate a blocului operator, pe acelaşi nivel cu acesta (mai ales la spitalele mici şi mijlocii), din următoarele raţiuni:
- medicii anestezişti afectaţi serviciului lucrează şi în blocul operator;
- mare parte a cazurilor sunt pacienţi care necesită postoperator îngrijiri speciale;
- condiţiile de asepsie sunt asemănătoare celor din zona curată a blocului;
- o parte din aparatură se poate utiliza în comun.
Serviciul ATI se poate amplasa şi la un nivel superior sau inferior faţă de blocul operator (la spitale mari şi foarte mari), cu condiţia realizării unei legături directe, prin scară şi ascensor special afectat.
SECŢIUNEA 8:III.3.8. Blocul de naşteri
1.III.3.8.1. În blocul de naşteri se efectuează centralizat activităţile de asistenţă medicală calificată a parturientelor pe parcursul naşterii. Centralizarea acestor activităţi este de dată relativ recentă, iar soluţionările funcţional-tehnologice ale spaţiilor sunt încă în curs de optimizare, opţiunile pentru un tip de soluţie sau altul urmând a fi stabilite de beneficiarul de folosinţă.
Modul de conformare al blocului de naşteri şi locul cel mai potrivit de amplasare în cadrul spitalului este dependent de:
- felul cum se organizează în cadrul spitalului, respectiv al secţiei de profil, asistenţa parturientelor de la primirea în spital şi până la terminarea naşterii;
- capacitatea acestuia (număr de naşteri/zi, rezultată din capacitatea secţiei de obstetrică prevăzută în structura spitalului):
- sistemul adoptat pentru asistarea parturientei în timpul celor trei faze ale naşterii (travaliu - expulsie - postpartum).
2.III.3.8.2. În principiu un bloc de naşteri este constituit din următoarele componente spaţio-funcţionale:
- compartimentul de primire şi preluare sanitară specifică (dacă activităţile nu au fost preluate de serviciul de primire-internare descris la cap. III.2.)
- unităţi pentru naştere (o suită de spaţii pentru triada de activităţi specifice: travaliu - expulsie - postpartum):
- sală de operaţie cu activităţile specifice (după caz);
- cameră resuscitare nou-născut:
- spaţii de lucru pentru personal (cabinet medici, cameră de lucru moaşe, boxe depozitare instrumentar şi materiale sterile):
- spaţii gospodăreşti (mic oficiu alimentar, boxe depozitare lenjerie şi efecte, spaţiu colectare-evacuare rufe murdare şi deşeuri);
- filtru de acces şi dotări sanitare aferente (vestiar personal cu grup sanitar şi duş, compartimentat pe sexe, grup sanitar paciente).
În blocurile de naşteri mici (2-3 unităţi de naştere), nu este economică prevederea unei săli de operaţie - pentru cezariene şi alte urgenţe -, acestea urmând a se efectua în blocul operator centralizat sau în sala de operaţii a secţiei de obstetrică-ginecologie. La blocurile de naşteri mari (peste 10 naşteri/zi) este indicată prevederea sălii de operaţie în cadrul blocului, precum şi a spaţiului de pregătire-trezire aferent.
3.III.3.8.3. Blocul de naşteri are un circuit închis, controlat prin filtre de acces. El se va compartimenta în sector aseptic şi septic. Pentru spitalele mici şi mijlocii cu mai mult de 50 paturi de obstetrică una din unităţile de naştere se va individualiza ca septică, va primi anexe sanitare proprii şi se va izola din circuitul general al blocului de naşteri. În cadrul spitalelor de specialitate, cu secţii de obstetrică care însumează mai mult de 150 paturi, se recomandă crearea a două blocuri de naşteri separate.
4.III.3.8.4. Unitatea de naştere se poate alcătui în mai multe moduri:
a)- cameră de travaliu cu 2-3 paturi tip salon (14-20 mp), conectată la o sală de naşteri, prevăzută cu o nişă (boxă) pentru prelucrarea primară a nou-născutului (minim 25 mp), urmată de o cameră cu 2-3 paturi pentru terapia postpartum, cele trei încăperi având uşi între ele. O astfel de unitate se prevede pentru cca. 20 paturi de obstetrică.
b)- sală unică pentru travaliu şi expulsie, destinată unei singure parturiente, dotată cu pat, masă ginecologică şi punct pentru toaleta nou-născutului (arie utilă 22-25 mp): paturile pentru terapia postpartum se grupează la un loc pentru mai multe astfel de săli. În saloane de 2-3 paturi. Soluţionată în acest fel, unitatea corespunde la cca. 15 paturi de obstetrică fiziologică pentru o sală de travaliu-expulsie.
5.III.3.8.5. În ce priveşte amplasarea blocului de naşteri, sunt în dispută două modele:
- amplasarea direct în cadrul secţiei sau compartimentului de obstetrică (justificată la spitalele mici, dar şi la spitalele generale mari cu puţine paturi de obstetrică);
- amplasarea în apropierea blocului operator şi a celorlalte servicii tehnico-medicale, avantajoasă pentru cooperarea cu acestea, necesară dacă spitalul are mai mult de două secţii de obstetrică, este contestată din punct de vedere al confortului pacientei. Această soluţie se aplică în mod curent la spitalele de specialitate (maternităţi sau blocuri materno-infantile).
SECŢIUNEA 9:III.3.9. Laborator de analize medicale
1.III.3.9.1. În acest compartiment se centralizează activităţile de laborator necesare examinării produselor biologice umane pentru o cât mai corectă apreciere a stării de sănătate sau a stadiului de îmbolnăvire a pacienţilor. Laboratorul deserveşte atât pacienţii internaţi cât şi pe cei ambulatori.
2.III.3.9.2. Laboratorul se dimensionează şi se structurează funcţional în concordanţă cu mărimea şi profilul spitalului, respectiv cu capacitatea sectorului ambulator, dar şi cu rangul spitalului în ierarhia unităţilor de asistenţă medicală (laboratorul unui spital judeţean sau al unui spital clinic de specialitate va efectua analize medicale pentru pacienţi ambulatori dintr-un teritoriu mai larg decât cel arondat direct).
Necesarul de spaţii, structura pe compartimente şi nivelul de echipare cu aparatură se vor preciza prin tema de proiectare.
OBSERVAŢIE: Perfecţionarea tehnicilor de analiză, utilizarea sistemelor de teste standard, echiparea cu aparatură compactă, automatizată şi computerizată determină creşterea eficienţei concomitent cu reducerea suprafeţelor utile necesare.
3.III.3.9.3. Laboratorul de analize medicale cuprinde următoarele compartimente:
a)- compartimentul de recoltare directă a produselor biologice (pentru pacienţii ambulatori), amplasat fie în cadrul laboratorului (în zona sa externă), fie în cadrul sectorului ambulator propriu-zis (respectiv în cadrul dispensarului policlinic, dacă spitalul are asociată această unitate sanitară);
b)- compartimentul de primire a produselor biologice recoltate în secţiile spitalului sau de la pacienţii ambulatori, în care se efectuează distribuirea probelor la punctele de lucru, se asigură centralizarea, înregistrarea şi eliberarea rezultatelor;
c)- sectorul de examinări de laborator, cu compartimentele sale specializate:
- biochimie,
- hematologie,
- citologie,
- imunologie,
- bacteriologie,
- inframicrobiologie etc.
d)- spaţii anexe activităţilor de laborator (vestiare pentru personal, grupuri sanitare, depozite reactivi şi sticlărie, camere aparate, spaţii pentru spălare veselă şi sterilizare etc.
e)- microsector de întreţinere animale mici de laborator (după caz).
La spitalele clinice universitare, la unele din spitale de specialitate cu programe asociate de cercetare - institute medicale -, pe lângă laboratorul pentru analizele curente se dezvoltă şi un sector mai mic sau mai mare de laboratoare specializate de cercetare clinică şi/sau preclinică, în care caz apare şi un sector mare de creştere şi întreţinere de animale, numit biobază. Acesta din urmă trebuie amplasat izolat, în afara clădirilor spitalului.
4.III.3.9.4. Întrucât tehnicile de laborator evaluează rapid, spaţiile laboratorului de analize medicale trebuie soluţionate în sistem flexibil, pentru a permite periodice reorganizări funcţionale şi reechipări cu aparatură şi instalaţii. Soluţia recomandată este proiectarea de spaţii de lucru tipizate, cu distribuţii de instalaţii şi puncte de racord amplasate modulat în spaţiu. Încăperile sectorului de examinări se vor alcătui prin înscrierea unor astfel de "module" spaţio-funcţionale (1-3 module în funcţie de necesitate).
- aria unui modul tipizat va fi de:
-18-20 mp (la spitale mici)
-22-25 mp (la spitale mari)
5.III.3.9.5. Activităţile de laborator urmează un regim strict de securitate a muncii şi protecţie a personalului faţă de lucru cu substanţe nocive şi periculoase. Principiul aplicat este separarea încăperilor cu activităţi periculoase şi delimitarea locurilor de muncă în care operaţiunile presupun degajări de noxe, prin crearea de boxe speciale sau nişe de laborator. Asemănător se protejează şi activităţile sau operaţiunile care necesită condiţii speciale de desfăşurare în ce priveşte mediul aseptic sau steril, ecranarea luminii, protecţia faţă de vibraţii etc.
6.III.3.9.6. În cadrul laboratorului de analize medicale este necesară izolarea unui compartiment în care să se efectueze operaţiunile cu potenţial de contaminare (bacteriologie, virusologie, micologie, parazitologie). Acesta va avea un circuit strict delimitat de al celorlalte compartimente şi va fi prevăzut cu anexe proprii pentru spălare, dezinfectare, sterilizare veselă şi instrumentar, precum şi pentru colectare-tratare deşeuri infectate.
7.III.3.9.7. Încăperile laboratorului de analize vor fi ferite de insolare şi vor avea condiţii de iluminare uniformă a zonelor de lucru. Orientarea favorabilă pentru fronturile cu ferestre este nord, nord-est şi nord-vest. În cazul în care nu se pot evita orientările nefavorabile, se vor lua măsuri speciale de protecţie şi ecranare a suprafeţelor vitrate (geamuri termoabsorbante, "brise-soleil").
8.III.3.9.8. Pentru determinarea globală a necesarului de suprafeţe utile desfăşurate aferente laboratorului de analize medicale al spitalelor generale (fără dispensar policlinic) se poate utiliza următorul indice mediu:
-1.5 mp A.u./pat, respectiv 2.1 mp A.d./pat la spitalele teritoriale mici;
-1.0-1.2 mp A.u./pat, respectiv 1.5-1.7 mp A.d./pat la spitalele mijlocii şi mari.
9.III.3.9.9. Întregul laborator de analize medicale va fi soluţionat în circuit închis pentru alţi utilizatori decât personalul propriu. Accesul pacienţilor sau al personalului medical din spital este permis numai în spaţiile amenajate ca atare din compartimentul a.) - cabine de recoltare şi b.) - camera sau ghişeul pentru primire probe, ghişeul pentru eliberare rezultate.
10.III.3.9.10. Amplasarea laboratorului va permite legături directe cu serviciul de explorări funcţionale şi legături uşoare cu secţiile de spitalizare, sectorul ambulator, serviciul de urgenţă şi compartimentul de spitalizare de o zi.
SECŢIUNEA 10:III.3.10. Serviciul (laboratorul) de roentgendiagnostic
1.III.3.10.1. Serviciul grupează centralizat toate investigaţiile bazate pe utilizarea radiaţiei Roentgen pentru aducerea în domeniul vizibilului a structurilor anatomice interne. Tehnicile de roentgendiagnostic fac parte dintr-un sistem mai amplu de investigaţii, aflat în prezent într-o evoluţie explozivă, cel al clinicilor de examinare imagistică.
2.III.3.10.2. Serviciul de roentgendiagnostic este una din unităţile nucleare ce se pot constitui în cadrul spitalelor, pentru care este obligatorie solicitarea şi obţinerea de avize speciale, de amplasare şi funcţionare, din partea autorităţilor responsabile cu controlul activităţilor ce folosesc radiaţii nucleare. Modul de utilizare a radiaţiei Roentgen pentru diagnosticul medical, condiţiile ce trebuie să le îndeplinească aparatura, precum şi modul de alcătuire, dimensionare şi ecranare la radiaţii a încăperilor, sunt strict condiţionate de "Normele Republicane de Securitate Nucleară - Regimul de lucru cu surse de radiaţii nucleare".
3.III.3.10.3. Dimensionarea şi structurarea serviciului este dependentă de numărul şi tipul de aparate radiologice ce urmează a se instala, de cerinţele fluxului medical specific, de considerente de optimizare a măsurilor de radioprotecţie. Pentru fiecare tip de aparat sunt precis determinate necesarul de încăperi şi condiţii tehnologice de montaj.
Tipurile de aparate radiologice utilizate în mod curent în serviciul de roentgendiagnostic sunt:
- aparate de Rx-scopie şi Rx-grafie, independente sau cuplate la un post comun de comandă.
- aparate de Rx-grafie specializate (angiografie, mamografie, limfografie, radiografie dentară).
- aparate pentru microradiografie (MRF),
- aparate pentru tomografie computerizată (CT).
Pentru fiecare dintre ele sau pentru un cuplaj de aparate se constituie o unitate funcţională de examinare.
4.III.3.10.4. În structura serviciului de roentgendiagnostic intră următoarele categorii de spaţii:
a)unităţile funcţionale de examinare (compuse din camera de investigaţie, posturile de comandă şi control, boxele de dezbrăcare, spaţiile sanitare şi tehnicile aferente);
b)spaţii de aşteptare pentru pacienţi cu grupuri sanitare aferente;
c)spaţii medicale pentru relaţia cu pacientul (secretariat, cabinete de consultaţii);
d)spaţii pentru personal în afara relaţiei cu pacientul (cabinete de lucru ale medicilor, camera de odihnă personal, vestiare cu duş şi grupuri sanitare);
e)spaţii pentru prelucrare şi stocare filme radiologice (developare, triere, uscare, citire, depozitare);
f)spaţii pentru întreţinere şi activităţi gospodăreşti (camera pentru tehnician de întreţinere, depozit piese de schimb, boxe pentru lenjerie şi curăţenie etc.)
5.III.3.10.5. Unitatea Rx-scopie şi Rx-grafie clasică, întâlnită la toate spitalele, este constituită din următoarele încăperi:
- cele două camere de investigare, fiecare de minim 20 mp (cu raportul laturilor de minim 2/3), ecranate corespunzător la radiaţii în funcţie de puterea aparatului,
- camera de comandă (comună pentru cele două aparate) de minim 8 mp, prevăzută cu vizoare de sticlă plumbată spre camerele de investigare,
- boxe de îmbrăcare-dezbrăcare pentru pacienţi, pe fluxul de intrare în camerele de investigare,
- spaţiul de lucru pentru asistente (preparare bariu, preparare seringi şi substanţe de control injectabile) de minim 6 mp, în relaţie directă cu camerele de investigare,
- grup sanitar pentru pacient, în relaţia cu camera pentru Rx-scopie.
6.III.3.10.6. Pentru unitatea de angiografie, în care se efectuează cateterism vascular, nu sunt necesare boxele de dezbrăcare, dar este necesar un spaţiu de pregătire a pacientului, un spaţiu de spălare a medicilor (ca pentru operaţii) şi o boxă pentru spălarea instrumentarului utilizat. Camera de investigaţie va avea minim 25 mp.
7.III.3.10.7. Unitatea de tomografie computerizată se compune din:
- camera de investigaţie (30-35 mp), camera de comandă (minim 15 mp) prevăzută cu vizor mare de vizionare radioprotejat, camera pentru computere (10-12 mp), camera pentru pregătirea bolnavului, boxe de dezbrăcare, camera pentru evaluare, spaţiile tehnice indicate de furnizorul aparatului.
8.III.3.10.8. Unitatea de microradiografie cuprinde camera de investigare (18-20 mp), camera de comandă care este şi spaţiul de lucru al persoanei care manipulează aparatul şi boxele de dezbrăcare.
9.III.3.10.9. Spaţiile destinate prelucrării filmelor radiologice se dimensionează după numărul de filme ce trebuie prelucrate şi după tehnica utilizată (manuală sau automată); ele vor cuprinde: camera obscură, camera luminoasă, depozit pentru filmele neexpuse. Spaţiile de prelucrare a filmelor (camera obscură) trebuie să fie în legătură directă cu camerele de investigare prin ghişee speciale de transmitere a filmului (radioprotejate şi duble, de tip "passe-cassettes"). Depozitul pentru filmele neexpuse va fi protejat faţă de radiaţii calorice sau roentgen.
10.III.3.10.10. Calculele necesare, pentru stabilirea măsurilor de ecranare pentru radioprotecţie a incintelor în care se află aparatele radiologice, se fac de către persoane autorizate, pentru fiecare incintă în parte şi pentru fiecare element constructiv ce va avea rol în ecranare.
11.III.3.10.11. Amplasarea serviciului de roentgendiagnostic se recomandă a se ţine la nivelurile inferioare ale clădirii (demisol, parter, etaj 1) datorită încărcărilor structurale mari date de greutatea aparaturii şi a elementelor constructive de ecranare (plumb, tencuieli baritate).
Nu există contraindicaţii de amplasare a altor servicii sau compartimente ale spitalului în vecinătatea unităţilor radiologice (lateral, la nivelul superior sau la nivelul inferior), dacă se aplică măsurile normate de radioprotecţie la elementele constructive de separare faţă de alte spaţii (respectiv dimensionare corespunzătoare în funcţie de diferitele categorii de utilizatori).
12.III.3.10.12. Serviciul de roentgendiagnostic va avea legături cât mai directe cu blocul operator, serviciul de urgenţă, secţiile medicale şi serviciul de explorări funcţionale la spitalele mari şi foarte mari, apare necesitatea amplasării unor unităţi radiologice, distincte în serviciul central, în sectorul de urgenţe, în blocul operator, în secţia de ortopedie. Aceste unităţi se vor trata ca unităţi nucleare distincte şi se vor supune, ca şi serviciul central, reglementărilor normative privind utilizarea radiaţiilor Roentgen.
SECŢIUNEA 11:III.3.11. Serviciul (laboratorul) de explorări funcţionale şi alte investigaţii anatomo-fiziologice complexe
1.III.3.11.1. În cadrul acestui serviciu se grupează, centralizat pe spital o relativ mare varietate de tehnici de investigare, bazate pe utilizarea unor aparaturi specializate de înaltă tehnologie, şi care permit obţinerea de date referitoare la potenţialul funcţional al diferitelor organe şi sisteme ale corpului uman.
Prin tema de proiectare investitorul (beneficiarul de folosinţă) va preciza tipul şi numărul de laboratoare de explorări funcţionale necesare - în funcţie de mărimea şi profilul spitalului - va stabili împreună cu proiectantul modul de organizare generală a serviciului (schema de grupare a unităţilor pe compartimente) şi va indica aparatura medicală) cu care intenţionează să echipeze fiecare laborator în parte (întrucât conformarea şi dimensionarea spaţiilor este dependentă de prescripţiile şi condiţionările furnizorului de echipamente şi aparate medicale).
OBSERVAŢIE: - Recent intrate în uzul diagnosticării bolnavilor, explorările funcţionale sunt într-o evoluţie şi diversificare a procedeelor de investigare, însoţită de înnoirea şi perfecţionarea rapidă a echipamentelor şi aparaturii. Din acest motiv nu s-a ajuns la un punct de vedere unanim recunoscut privind organizarea optimă a acestui serviciu.
2.III.3.11.2. În mod uzual, în spitalele generale mijlocii şi mari, unităţile de explorări funcţionale se grupează pe compartimente, în funcţie de organele şi sistemele anatomo-fiziologice investigate:
a)explorări, cardio-respiratorii şi cardio-vasculare (electrocardiografie - EKG, diagnostic ultrasonic, probe de efort, ventilaţie pulmonară, bronhoscopie, etc.)
b)explorări ale funcţiilor digestive (tubaje gastrice şi duodenale, colonoscopie, rectoscopie etc.)
c)explorări ale sistemului nervos (electroencefalografie - EEG, excitabilitate neuro-musculară etc.)
d)explorări ale funcţiilor metabolice;
e)explorări ale funcţiilor renale (citoscopie, cateterism uretral etc.);
f)explorări ORL (probe auditive, laringo-bronhoscopie etc.);
g)explorări oftalmologice;
h)explorări imagistice generale (ecografie, tomografie cu rezonanţă magnetică - RMN).
OBSERVAŢII: - Costul ridicat al aparaturii medicale pentru unele din sistemele de explorări şi investigaţii, le face încă inaccesibile pentru spitalele generale mici din reţeaua medicală teritorială; în cazul acesta laboratoarele de explorări nu mai necesită organizarea pe compartimente după criteriul de mai sus.
- Pentru unele explorări funcţionale specializate, unii beneficiari preferă o amplasare în cadrul secţiei medicale de profil (explorări ORL, explorări oftalmologice, internaţi în alte secţii sau celor diagnosticaţi ambulator şi produce o perturbare a sistemului general de circuite al spitalului.
3.III.3.11.3. Laboratoarele aparţinând aceluiaşi compartiment se grupează pe un circuit intern care, pe lângă cabinetele destinate examinării propriu-zise, mai cuprinde: încăperi de lucru pentru medici şi personalul sanitar mediu, camere pentru pregătirea pacientului în vederea examinării (după caz), anexe sanitare şi gospodăreşti, precum şi eventualele spaţii tehnice aferente echipamentului medical. Pentru fiecare compartiment, sau în comun pentru două-trei compartimente (în funcţie de amploarea acestora şi de schema generală de organizare a serviciului) se prevăd spaţiile de aşteptare pentru pacienţi cu grupurile sanitare respective, ghişeul de relaţii cu pacientul (informare, programare, eliberare rezultate).
4.III.3.11.4. Evoluţia de ultimă oră a tehnicilor de explorare endoscopică şi laparoscopică combinate cu proceduri terapeutice de tip chirurgical (cauterizări, extirpări, suturări), pune problema scoaterii laboratoarelor de endoscopie din cadrul compartimentelor specializate şi a grupării lor într-un serviciu (compartiment) autonom de endoscopie, prevăzut cu toate anexele medicale tehnice şi gospodăreşti necesare: în acest caz modelul tipologic de organizare a compartimentului de endoscopie va fi mai apropiat de cel utilizat pentru blocul operator.
5.III.3.11.5. La spitalele mari şi foarte mari, unele unităţi de explorări funcţionale se pot regăsi şi în componenţa secţiilor medicale cu paturi, distinct de amplasarea lor în serviciul central (de ex.: cabinet de ecografie în secţia de obstetrică-ginecologie, cabinet EKG în secţia de cardiologie).
6.III.3.11.6. Amplasarea serviciului de explorări funcţionale se va face în apropierea serviciului de roentgendiagnostic a laboratorului de analize medicale. Se va asigura o legătură directă cu serviciul de urgenţă, cu sectorul ambulator şi cu compartimentul de spitalizare de o zi.
SECŢIUNEA 12:III.3.12. Laboratoarele de medicină nucleară
1.III.3.12.1. Procedurile medicale care utilizează pentru diagnostic şi/sau terapie substanţe radiofarmaceutice (izotopi) se izolează de restul activităţilor medicale, constituind un serviciu distinct în cadrul spitalului: laboratorul de medicină nucleară. Acest serviciu se organizează în spitalele generale mari şi foarte mari, precum şi în unele spitale de specialitate, cum ar fi cele de oncologie, endocrinologie, reumatologie etc.
III.3.12.1.În componenta serviciului pot intra (după caz) următoarele compartimente:
a)- izotopodiagnostic (unitate de explorări cu aparatură tip scaner sau tip scintigraf);
b)- izotopoterapie (microunitate de spitalizare pentru pacienţii trataţi cu produse radiofarmaceutice);
c)- laborator de analize medicale (pentru analiza produselor biologice ale pacienţilor trataţi sau investigaţi cu izotopi);
d)- laborator de preparare şi dozare (diluţie) a substanţelor radiofarmaceutice;
e)- anexe funcţionale şi tehnice comune pentru: depozitarea surselor radioactive, decontaminarea lenjeriei şi obiectelor de inventar, decontaminarea personalului, dezactivarea deşeurilor radioactive lichide şi solide, tratarea şi filtrarea aerului.
2.III.3.12.2. Laboratorul de medicină nucleară se organizează ca o "unitate nucleară de lucru cu surse deschise" în sensul definit de Normativul Republican de Securitate Nucleară şi se spune prescripţiilor şi reglementărilor acestuia, atât în ce priveşte proiectarea şi execuţia construcţiei şi instalaţiilor pentru spaţiile respective.
3.III.3.12.3. Laboratorul se soluţionează în circuit închis, protejat prin filtre şi ecluze cu control dozimetric, la intrarea în laborator şi la trecerea dintr-un compartiment în celalalt. Operaţiunile de transvazare a surselor cu concentraţie mare se fac în nişe, boxe special amenajate. Efluienţii şi deşeurile solide radioactive se colectează şi se stochează pe durata de timp necesară dezactivării. Aerul viciat din nişe, boxe sau alte zone cu posibile concentrări de particule radioactive, se filtrează şi se controlează înainte de evacuarea în exterior.
4.III.3.12.4. Laboratorul de medicină nucleară se amplasează la parterul sau demisolul construcţiei, sub acesta urmând a fi soluţionat un spaţiu tehnic propriu, delimitat faţă de alte spaţii comune sau de alte funcţiuni ale clădirii. În afara accesului dinspre circulaţiile interioare ale spitalului, laboratorul de medicină nucleară va beneficia de un acces propriu direct din exterior, pentru aprovizionarea cu produse radiofarmaceutice şi pentru expedierea deşeurilor nedezactivate. Nu sunt contraindicaţii în ce priveşte amplasarea altor funcţiuni spitaliceşti în spaţiile aflate alături sau deasupra încăperilor laboratorului.
SECŢIUNEA 13:III.3.13. Serviciul fizioterapie şi recuperare medicală
1.III.3.13.1. Procedurile de fizioterapie şi recuperare medicală, mai amplu sau mai puţin dezvoltate, sunt nelipsite în structura spitalelor modeme, fie ca tratament asociat, fie ca tratament principal în cazul spitalelor de specialitate. Amploarea şi structura serviciului sunt în funcţie de capacitatea spitalului, de profilul acestuia şi, după caz, de asocierea dispensarului policlinic.
2.III.3.13.2. Serviciul de fizioterapie şi recuperare medicală poate cuprinde în structura sa următoarele compartimente:
a)- cultura fizica medicală (kinetoterapie)
b)- electro-fototerapie
c)- hidro-termoterapie
d)- masoterapie
e)- pneumoterapie
f)- psihoterapie şi terapie ocupaţională
Nominalizarea compartimentelor, a tipului şi numărului de proceduri pentru fiecare din unităţile componente ale acestora, precum şi indicarea aparaturii sau a instalaţiilor speciale cu care urmează a fi echipate, se vor cuprinde în tema de proiectare a spitalului şi în tema de tehnologie medicală.
OBSERVAŢII: - La spitalele generale mici şi la spitalele de specialitate care nu au ca profil recuperarea medicală, serviciul de fizioterapie va cuprinde cu precădere compartimentele de kinetoterapie, electroterapie şi pneumoterapie (uneori şi psihoterapie).
- La spitalele de neuropsihiatrie compartimentul de psihoterapie şi terapie ocupaţională se dezvoltă ca un serviciu autonom.
3.III.3.13.3. Compartimentul de electro-fototerapie se subîmparte pe unităţi după tipurile de proceduri utilizate:
- terapie cu curenţi de joasă frecvenţă sau ultrasunete (curent galvanic, curenţi diadinamici, curenţi cu impulsuri, curenţi exponenţiali, electrostimulatoare, sonodynatori etc.);
- terapie cu curenţi de frecvenţă medie (mediaflux, curenţi interferenţiali)
- terapie cu curenţi de înaltă frecvenţă (diatermice, ultrascurte, radar, microunde, etc.);
- terapie cu câmpuri electromagnetice (magnetodiaflux, diapuls);
- fototerapie (ultraviolete, Solux, băi de lumină generale sau parţiale).
În general aplicarea procedurilor de electroterapie se face în boxe de un pat cuplate mai multe în cadrul unui cabinet, care va avea prevăzut şi un spaţiu de lucru pentru personalul medical. Procedurile cu curenţi de înaltă tensiune se izolează în încăperi distincte de celelalte proceduri; de asemeni procedurile bazate pe câmpuri electromagnetice vor avea aparatele instalate în camere individualizate protejate corespunzător. Încăperea pentru ultraviolete va fi închisă şi controlată în ce priveşte ozonarea aerului.
Compartimentul va mai cuprinde camera de odihnă pentru personal, boxe de dezbrăcare pentru pacienţi, grupuri sanitare.
4.III.3.13.4. În compartimentul de hidroterapie se grupează următoarele unităţi:
- hidrotermoterapie (băi medicinale generale, băi parţiale, duşuri terapeutice);
- hidroelectroterapie (băi galvanice);
- hidrokinetoterapie (bazine mari, bazine trefla, bazine de elongaţii etc.).
Unităţile de hidrokinetoterapie se amplasează împreună într-o sală mare, încălzită şi ventilată corespunzător, prevăzută la intrare cu filtre-vestiar, closete şi duşuri pentru pacienţi precum şi o cameră cu grup sanitar pentru instructori. Bazinele mari vor avea scări şi rampe comode pentru acces, balustrade de protecţie la exterior, balustrade de susţinere la interior. Celelalte unităţi de hidroterapie se amplasează în spaţii boxate şi înseriate, accesibile pe o parte pentru pacienţi (prin intermediul boxelor de dezbrăcare) şi deservite pe cealaltă parte de personalul specializat.
În cadrul compartimentului se mai prevăd camera de lucru şi odihnă pentru personal, depozit pentru lenjerie umedă dotat cu aparate de uscare, depozit pentru lenjerie curată, boxă curăţenie.
5.III.3.13.5. Compartimentul de masoterapie se subîmparte în unitate pentru proceduri uscate şi unitate pentru proceduri umede (duş-masaj, masaj subaqual). Unitatea pentru proceduri umede se poate cupla cu celelalte unităţi de hidroterapie, unitatea pentru masaj uscat amplasându-se de regulă între compartimentul de hidroterapie şi cel de cultura fizică medicală. Masajul uscat se execută în boxe individuale înseriate, pe lângă care se prevede o cameră de odihnă pentru maseuri cu grup sanitar şi duş.
6.III.3.13.6. Compartimentul de pneumoterapie poate avea în componenţă o unitate de aerosoli, o unitate de inhalaţii, cameră pneumatică, o unitate de gimnastică respiratorie la aparate. Unitatea de aerosoli se organizează fie într-o încăpere boxată pentru proceduri individuale, fie într-o sală comună pentru mai mulţi pacienţi dacă se fac tratamente cu ultrasonoaerosoli. Unitatea de inhalaţii este asemănătoare celei pentru aerosoli. Camera pneumatică (barocameră) se dimensionează pentru un grup de 18-20 pacienţi, aşezaţi pe scaune. În cadrul compartimentului se mai prevăd staţii de lucru şi de odihnă pentru personalul medical, grupuri sanitare, boxe pentru lenjerie curată şi murdară, eventuale anexe tehnice pentru echipamente.
7.III.3.13.7. Pentru compartimentul de kinetoterapie (cultura fizică medicală) sunt necesare următoarele spaţii:
- sală de gimnastică în grup (dimensionată pentru 10-12 persoane).
- sală de gimnastică analitică (pentru 2-3 persoane),
- sală de elongaţii,
- sală de terapie pe aparate.
- anexe (camere instructori, depozit materiale, vestiare pentru pacienţi, separate pe sexe, grupuri sanitare).
8.III.3.13.8. Gruparea diferitelor compartimente şi unităţi de fizioterapie în cadrul serviciului trebuie să aibă în vedere:
- apropierea celor ce utilizează acelaşi tip de agenţi fizici (ape, gaze, nămol, electricitate)
- asocierea unor proceduri pe care pacientul le efectuează în flux continuu (de ex.: electroterapie - kinetoterapie - masaj sau termoterapie - nămol - masaj - cultura fizică medicală).
9.III.3.13.9. Compartimentul de psihoterapie şi ergoterapie (terapie operaţională) se adresează special pacienţilor ce efectuează tratamente dificile şi/sau de lungă durată fiind prezent la spitale de boli cronice, spitale pentru handicapaţi sau la spitale generale mari şi foarte mari care au secţii de acest fel, unitatea de psihoterapie are în componenţă cabinete pentru tratament individual, sală pentru psihoterapie de grup şi anexele respective pentru personal şi pacienţi: unitatea de terapie ocupaţională cuprinde un număr de săli-atelier specializate pentru diferite activităţi (lucru manual, desen-pictură, tâmplărie), camere pentru personal, depozite de materiale, grupuri sanitare.
10.III.3.13.10. În zona accesului în serviciul de fizioterapie şi recuperare medicală se amplasează secretariatul de programare şi luare în evidenţă, cabinetele pentru medicii de specialitate şi pentru asistenta şefă, garderoba pentru medicii ambulatori, vestiarele pentru personalul medical, depozitele de lenjerie şi cele pentru diferite produse farmaceutice necesare procedurilor. Spaţiile de odihnă post tratament pentru clienţi se pot amplasa centralizat (în zona intrării), pentru serviciile mici, sau pe grupe de compartimente, în cazul serviciilor amplu dezvoltate.
11.III.3.13.11. Amplasarea serviciului în cadrul spitalului va asigura legăturile directe cu secţiile medicale de spitalizare (prin intermediul nodului de circulaţie verticală) şi cu zona de acces în sectorul ambulator. Nu se permite ca serviciul să fie traversat de circulaţia generală a spitalului. Dacă serviciul are în componenţă un compartiment de hidroterapie este recomandabilă amplasarea lui la nivelul inferior (demisol sau parter) respectiv peste subsolul tehnic prin care se trece distribuirea instalaţiilor şi vizitarea lor. Se poate adopta şi amplasarea serviciului pe două niveluri, caz în care la nivelul superior se amplasează compartimentele "uscate" (electroterapie, pneumoterapie, cultura fizică medicală, psihoterapie), asigurându-se o circulaţie verticală proprie (scară) între cele două niveluri.
SECŢIUNEA 14:III.3.14. Laboratorul de anatomie patologică şi prosectură
1.III.3.14.1. Serviciul este destinat efectuării de examene anatomo-patologice ale pacienţilor decedaţi (autopsie, analize de organe, ţesuturi şi produse biologice), dar şi pentru examinări ale unor ţesuturi prelevate de la pacienţi vii (biopsii, puncţii, extirpări chirurgicale).
2.III.3.14.2. Cele două componente ce intră în structura serviciului, urmând a avea circuite interne relativ autonome sunt:
a)- prosectură (prelucrare cadavre şi autopsie),
b)- laboratoare (histopatologie, histochimie, citologie).
Structura serviciului şi modul de organizare depinde de mărimea şi profilul spitalului, dar şi de rangul deţinut de acesta în reţeaua medicală teritorială.
OBSERVAŢII: - Compartimentul de prosectură se prevede la toate tipurile de spitale. Laboratorul de anatomie patologică nu se organizează distinct la spitalele mici; în cazul acestora sălii de autopsie i se alătură o încăpere anexă pentru lucrări de laborator.
- La spitalele teritoriale judeţene, laboratorului de anatomie patologică i se asociază de regulă "Laboratorul judeţean de medicină legală" (pentru utilizarea mai eficientă a personalului şi a aparaturii dotare).
- La spitalele clinice acest serviciu se poate amplifica cu spaţiile necesare pentru învăţământul medical de specialitate.
3.III.3.14.3. Compartimentul de prosectură cuprinde următoarele spaţii:
- cameră frigorifică boxată pentru depozitarea cadavrelor;
- sală de autopsie (cu unul sau două posturi de autopsie, în funcţie de mărimea spitalului);
- spaţiu pentru predarea cadavrelor către aparţinători;
- hol aşteptare aparţinători cu grup sanitar;
- birou întocmire documente decese;
- spaţiu de odihnă şi grup sanitar cu duş pentru personal;
- laborator aferent autopsie (după caz).
4.III.3.14.5. Compartimentul laboratoare de anatomie patologică cuprinde:
- spaţii pentru prepararea probelor şi pieselor anatomice;
- spaţii pentru diverse determinări histochimice, citologice etc.
- cameră microscopie şi histotecă;
- depozit sau spaţiu de expunere piese anatomice;
- boxe de depozitare reactivi, chimicale;
- camera medicului şef;
- anexe pentru personal.
Operaţiunile de autopsiere şi cele de determinări de laborator sunt generatoare de noxe (mirosuri, degajări de vapori toxici) şi de pericol de infectare.
Prevederea de nişe de laborator pentru localizarea acestora şi ventilarea mecanică a încăperilor sunt obligatorii.
5.III.3.14.6. Amplasarea serviciului se face în aşa fel încât să se asigure un acces direct din exterior pentru aparţinători şi preluarea cadavrelor.
În zona acestui acces se va prevedea un spaţiu pentru staţionarea maşinii mortuare, ferit vederii dinspre saloanele bolnavilor.
Accesul dinspre spital va fi dotat cu un filtru igienico-sanitar, care să asigure izolarea circuitului intern al serviciului faţă de restul circulaţiilor din spital. Dinspre acest acces se vor asigura legături directe cu blocul operator şi cu nodul de circulaţie verticală al sectorului de spitalizare.
La spitalele clinice mari şi la cele cu profil oncologic, unde secţiunea de laboratoare pentru determinări de ţesuturi la bolnavi este suficient de amplu, aceasta poate fi amplasată separat de restul serviciului în apropierea celorlalte laboratoare de analize medicale, a compartimentului de recoltări şi nu departe de blocul operator: în acest caz se va avea în vedere menţinerea unei bune comunicări cu prosectura şi restul laboratoarelor de anatomie patologică (eventual printr-o scară interioară dacă separarea s-a făcut pe verticală).
OBSERVAŢIE: - Amplasarea serviciului de prosectură şi anatomie patologică într-o clădire distinctă nu este recomandată la spitalele moderne întrucât se rup legături funcţionale necesare mai ales pentru unele determinări de urgenţă ce trebuie făcute pe parcursul intervenţiilor chirurgicale.
SECŢIUNEA 15:III.3.15. Serviciul de sterilizare centrală
1.III.3.15.1. În spitale activităţile de sterilizare se centralizează cu precădere în cadrul serviciului de sterilizare centrală, cu următoarele excepţii obligatorii:
- sticlăria şi materialele de laborator se sterilizează în interiorul laboratorului;
- produsele farmaceutice injectabile, se sterilizează în cadrul farmaciei;
- biberoanele şi alt inventar mărunt legat de alimentaţia sugarului se sterilizează în compartimentul "biberonerie" al secţiei pediatrie.
Dacă spitalul este cuplat cu dispensarul policlinic teritorial staţia de sterilizare îl va deservi şi pe acesta.
2.III.3.15.2. Serviciul central de sterilizare va avea circuit închis, cu acces unic dinspre circulaţiile generale ale spitalului. În cazul în care se alipeşte blocului operator, mai poate avea o comunicare interioară cu circulaţiile acestuia (prin uşă în zona murdară şi prin ghişeu în zona curată a blocului).
În cadrul serviciului spaţiile se sectorizează pe zone şi se aşază în flux:
a)- zona de activitate cu materiale nesterile, cuprinzând spaţiile pentru primire, depozitare temporară, sortare, prelucrare primară, introducere în aparatele de sterilizare sau în camera de sterilizare;
b)- zona de sterilizare propriu-zisă sau "zona fierbinte";
c)- zona de activitate cu materiale sterile, cuprinzând spaţiile pentru scoatere din zona fierbinte şi răcire, sortare, depozitare, predare;
d)- sector anexe comune: birou evidenţă, depozit detergenţi şi talc, vestiar şi grup sanitar cu duş pentru personal.
Între zona nesterilă şi zona sterilă se impune o separaţie cât mai sigură a fluxului de persoane şi materiale.
3.III.15.4. Prelucrarea primară a materialelor nesterile este diferenţiată ca proceduri pentru diferitele categorii de materiale - instrumentar metalic, cauciucările, material moale - şi se desfăşoară în spaţii distincte (boxe, alveole, nişe).
Spaţiile vor fi echipate cu fronturi de lucru adecvate pentru spălare, pregătire (confecţionare) material moale, pudrare cu talc, aşezare pe rastele sau în casolete, conform cu tehnologia impusă de tipul de aparatură de sterilizare utilizat.
4.III.3.15.5. "Zona fierbinte" poate fi alcătuită în două moduri:
- fie dintr-o cameră de sterilizare (eventual două, separând sterilizarea umedă de cea uscată), aşezată pe linia fluxului între zona nesterilă şi cea sterilă, în care se amplasează aparatele de sterilizare şi mesele pentru descărcarea casoletelor,
- fie din chiar frontul alcătuit din aparatura de sterilizare înseriată, dacă se utilizează autoclave şi echipamente cu dublu servici, sistem recomandat la spitalele mijlocii şi mari, pentru că asigură separarea completă a circuitului nesteril de cel steril.
5.III.3.15.6. Sterilizarea materialelor se poate face prin mai multe metode: cu căldură umedă (în autoclave), cu căldură uscată (în pupinele), la rece cu oxid de etilenă sau alt gaz bactericid, prin radiaţie, aparatura fiind diferenţiată în funcţie de agentul respectiv.
6.III.3.15.7. Dimensionarea şi organizarea staţiei de sterilizare se va face funcţie de:
- numărul de paturi (capacitatea spitalului),
- cantitatea materialului de sterilizat, pe categorii, determinată în dmc/pat/zi, corespunzător profilului spitalului,
- tipul şi capacitatea aparatelor de sterilizare,
- durata unui ciclu de sterilizare pe fiecare tip de aparat.
Se prevede pentru fiecare categorie de aparate câte unul suplimentar care să preia efectuarea operaţiunilor în caz de avariere a altora.
7.III.3.15.8. Serviciul de sterilizarea centrală se amplasează cât mai aproape de blocul operator (60-70% din capacitatea staţiei deservindu-i pe aceştia) şi trebuie să aibă legături cât mai directe cu serviciul ATI, blocul de naşteri, serviciul de urgenţe, laboratoarele de explorări funcţionale, secţiile medicale cu paturi. La spitalele cu profil chirurgical sau la cele generale cu procent mare de paturi de chirurgie, se recomandă alipirea staţiei de sterilizare la blocul operator, cu crearea unui circuit specializat pentru relaţia cu acesta. La spitalele generale mari şi foarte mari, dacă mărimea blocului operator o justifică, se recomandă prevederea unei staţii de sterilizare proprii blocului operator, separând activităţile de sterilizare pentru restul spitalului.
SECŢIUNEA 16:III.3.16. Farmacie
1.III.3.16.1. Serviciul asigura primirea, depozitarea şi controlul produselor farmaceutice fabricate industrial, prepararea unor medicamente, porţionarea şi reambalarea medicamentelor conform prescripţiilor medicale din spital. În funcţie de mărimea şi profilul spitalului, farmacia poate avea şi laborator de preparare a soluţiilor sterile injectabile, la spitalele cuplate cu dispensar policlinic sau la unele spitale de specialitate, farmacia asigură şi distribuirea medicamentelor ce se acordă gratuit.
2.III.3.16.2. Farmacia cuprinde următoarele compartimente:
a)- primire şi depozitare medicamente,
b)- preparare şi prelucrare medicamente,
c)- laborator de produse sterile injectabile (după caz),
d)- eliberare medicamente,
e)- anexe comune pentru personal.
3.III.3.16.3. Primirea produselor farmaceutice se face în camera de recepţie, unde se face şi depozitarea lor provizorie în vederea trierii şi controlului. Accesul se asigură direct din exterior şi se prevede cu rampă de descărcare. Camerele de depozitare se separă pe tipuri de produse farmaceutice:
- specialităţi (medicamente, plante ceaiuri),
- chimicale grele (produse livrate în ambalaje mari, bidoane, damigene),
- chimicale uşoare (produse livrate în flacoane, sticle, pachete),
- produse inflamabile (alcool, eter, acetonă),
- materiale aseptice (pansamente, vată).
Medicamentele şi produsele farmaceutice termobile se păstrează în frigidere. Într-o încăpere distinctă se va asigura depozitarea ambalajelor returnabile şi a altor materiale necesare prelucrărilor din farmacie (flaconaşe, punguţe, dopuri, etichete), prevăzută cu spaţiu de spălare a acestora. În funcţie de mărimea spitalului, respectiv a farmaciei, unele din depozite se pot cupla (cele pentru chimicale grele şi uşoare şi cele pentru specialităţi şi materiale aseptice).
Dacă farmacia are laborator de produse sterile injectabile, se va prevedea un depozit distinct pentru substanţele şi materialele necesare acestuia.
Pentru depozite se va preciza prin proiect categoria de incendiu pentru fiecare, luându-se măsurile de protecţie indicate în normativul P118. Suprafeţele de depozitare pentru farmacie se calculează la numărul de paturi al spitalului (0.15-0.23 mp/pat).
4.III.3.16.4. Prepararea şi prelucrarea medicamentelor conform reţetelor, respectiv prepararea formulelor magistrale, divizarea şi reambalarea medicamentelor condiţionate, precum şi controlul produselor farmaceutice recepţionate se face în camera denumită receptură-oficină şi în laboratorul anexat acesteia. Pentru spălarea, uscarea şi depozitarea veselei şi a ustensilelor se prevede o boxă (încăpere) specializată, accesibilă din oficină şi laborator.
5.III.3.16.5. Laboratorul pentru produsele sterile injectabile se proiectează conform Ord. Min. Sănătăţii nr. 120/1980. El se compune dintr-o suită de camere, ordonate tehnologic, ce alcătuiesc un circuit închis faţă de restul farmaciei. Spaţiile componente sunt: camera de spălare flacoane şi ustensile, boxa de spălare cu apă distilată, boxa de preparare a apei distilate, camera de preparare a soluţiilor sterile şi umplere a flacoanelor, camera de sterilizare, camera de control şi etichetare, depozitul frigorific pentru soluţiile injectabile (asigură rezerva spitalului pentru 30 zile). Accesul personalului în camera de preparare a soluţiilor sterile se face numai prin filtru, iar comunicarea dintre această cameră şi celelalte spaţii din fluxul de producţie se asigură prin ghişee.
6.III.3.16.6. Spaţiul pentru eliberare medicamente este interfaţa farmaciei cu spitalul, locul unde accede personalul din spital pentru a prezenta condicile cu reţetele medicale prescrise şi de unde se eliberează medicamentele şi celelalte produse farmaceutice. Restul farmaciei este accesibil numai personalului propriu (circuit închis).
7.III.3.16.7. În cadrul farmaciei se mai prevăd câteva spaţii anexe:
- biroul dirigintelui (amplasat în apropierea zonei de eliberare a medicamentelor).
- camera de odihnă şi vestiarul personalului cu grup sanitar şi duş.
- boxa pentru arhivarea documentelor,
- boxa pentru curăţenie şi dezinfecţie.
8.III.3.16.8. Farmacia trebuie să aibă o bună legătură cu toate serviciile medicale ale spitalului, de aceea va fi cât mai uşor accesibilă dinspre nodul de circulaţie verticală. Pentru a permite accesul direct din exterior, amplasarea favorabilă este la parter sau la demisol (cu asigurarea luminării convenabile a spaţiilor de lucru). În cazul amplasării farmaciei la etajul 1, între spaţiul de recepţie accesibil din exterior şi restul farmaciei se va asigura o legătură directă, proprie, prin ascensor de materiale şi scară.
SECŢIUNEA 17:III.3.17. Blocul alimentar (bucătărie)
1.III.3.17.1. Prepararea alimentelor se face centralizat pentru pacienţii şi însoţitorii internaţi, precum şi pentru personalul care serveşte masa la spital, bucătăria dimensionându-se în funcţie de numărul de porţii rezultat.
2.III.3.17.2. În cadrul blocului alimentar se diferenţiază sectoarele:
a)- recepţie şi depozitare produse alimentare neprelucrate;
b)- spaţii pentru prelucrări primare;
c)- spaţii pentru prelucrări finale;
d)- oficiu de distribuţie;
e)- control dietetic;
f)- anexe pentru personal.
Bucătăria se soluţionează în circuit închis, cu acces direct din exterior pentru aprovizionare (rampă) şi evacuare deşeuri menajere; interfaţa spre spital o constituie oficiul de distribuţie în care are acces personalul de îngrijire din secţiile medicale, precum şi cel de deservire al cantinei (restaurantului cu autoservire).
3.III.3.17.3. Condiţiile de recepţie şi depozitare, prelucrare şi preparare a alimentelor, modul de organizare a circuitelor bucătăriei şi măsurile de protecţie igienico-sanitare sunt cele prevăzute în normele şi prescripţiile referitoare la unităţile de alimentaţie publică, la care se adaugă prescripţiile specifice din ordinul Min. Sănăt. nr. 190/1982.
4.III.3.17.4. Spaţiile pentru depozitare produse alimentare nepreluate se vor dimensiona în funcţie de stocul necesar pentru fiecare categorie (la unele produse de bază se face aprovizionarea pentru durate de timp mai lungi, cu scopul de a avea asigurat stocul de rezervă pentru cazuri de dificultăţi de aprovizionare sau calamităţi).
OBSERVAŢIE: - Pentru două sau mai multe spitale amplasate în aceeaşi localitate se poate soluţiona un grup gospodăresc comun, în cadrul căruia să se asigure depozitarea alimentelor (stocurile mari), eventual şi unele prelucrări primare (tranşare carne, spălare, curăţare legume).
5.III.3.17.5. Camerele pentru prelucrări primare vor fi minim două recomandabil trei (separat pentru legume, carne peşte, păsări). Ele se vor conecta direct cu spaţiile bucătăriei propriu-zise sau prin intermediul unui coridor intern "curat", neinterferat de circuitele de aprovizionare "murdare".
În bucătăria propriu-zisă se vor organiza distinct următoarele zone de preparare (eventual separate prin pereţi de compartimentare parţială, la blocurile alimentare de mare capacitate):
- prelucrări termice pentru mesele principale (bucătăria caldă),
- preparări dietetice,
- preparări pentru micul dejun (bucătărie lapte-ceai),
- bucătărie rece.
Preparatele de patiserie-cofetărie se vor prelucra într-o încăpere distinctă. Anexat direct bucătăriei se amplasează camera pentru spălat vase.
6.III.3.17.6. Modul de soluţionare a oficiului de distribuţie a mâncării depinde de sistemul adoptat pentru livrarea acestora la secţiile de spitalizare, astfel:
a)- livrarea alimentelor preparate se face pe partide şi pe diete, pentru întreaga cantitate necesară unei secţii (în recipiente mari);
În acest caz, încălzirea şi porţionarea mâncării se face în oficiile alimentare ale secţiilor şi tot aici se spală şi se păstrează vesela pentru pacienţi şi cărucioarele de transport: oficiile alimentare ale secţiilor se vor dimensiona şi echipa corespunzător acestor activităţi;
b)- din blocul alimentar, alimentele preparate se livrează gata porţionate pentru fiecare pacient, situaţie în care oficiul de distribuţie (sau bucătăria) se dotează cu o linie specială de porţionare tip catering;
În acest caz, adiacent oficiului de distribuţie se prevăd spaţii echipate cu linii mecanizate pentru spălarea veselei întregului spital şi igienizarea cărucioarelor; cărucioarele pentru transportul mâncării porţionate vor fi izolate termic; oficiile alimentare din secţii se vor dimensiona şi echipa minimal.
OBSERVAŢIE: - Dacă se adoptă sistemul de livrare pe partide(ă), transportul alimentelor preparate de la oficiul blocului alimentar la oficiile alimentare ale secţiilor se poate face fie în cărucioare închise prin intermediul ascensoarelor comune, fie direct cu ascensoare de alimente (tip montt-carge), dacă oficiile secţiilor se află pe aceeaşi verticală cu oficiul central de distribuţie.
7.III.3.17.7. Pentru stabilirea menu-urilor şi controlul dietelor, în apropierea bucătăriei şi a oficiului de distribuţie se vor plasa laboratorul de dietetică, prevăzut cu un frigider pentru probe alimentare, şi biroul dieteticianului.
8.III.3.17.8. Anexele pentru personalul blocului alimentar vor cuprinde: vestiare cu grup sanitar şi duş, separate pe sexe, amplasate lângă accesul personalului, şi o sală de mese, amplasată în relaţie cu oficiul de distribuţie.
9.III.3.17.9. Colectarea deşeurilor menajere din blocul alimentar se va face în recipiente închise care se vor transporta la platforma de deşeuri din incintă. Se recomandă ca fie în apropierea bucătăriei, fie la platforma deşeuri, să se amenajeze un spaţiu frigorific pentru păstrarea temporară a deşeurilor alimentare în condiţii igienice.
10.III.3.17.10. Blocul alimentar se va amplasa în aşa fel încât legăturile acestuia cu secţiile de spitalizare sau cu cantina personalului să nu traverseze alte zone gospodăreşti pentru care cerinţele de igienă sunt mai puţin severe. Blocul alimentar se poate amplasa atât în clădirea principală a spitalului (la parter sau demisol), cu luarea măsurilor corespunzătoare privind protecţia spaţiilor spitaliceşti faţă de degajările de abur şi mirosuri (ventilaţie, sas-ecluză la accesul spre spital), fie într-o clădire separată, în care caz legătura cu spitalul se va asigura printr-un coridor închis.
SECŢIUNEA 18:III.3.18. Spălătoria
1.III.3.18.1. De regulă, spălătoria se organizează ca un serviciu unic pe spital pentru următoarele activităţi: primire, dezinfecţie, spălare, călcare, reparare, depozitare rufe. Pentru evitarea infecţiilor intraspitaliceşti, la organizarea spălătoriei se vor respecta următoarele:
- separarea obligatorie a circuitelor de rufe murdare şi rufe curate;
- separarea şarjelor de rufe pe categorii de provenienţă;
- diferenţierea liniilor de utilaje pentru rufele copiilor faţă de cele pentru rufele adulţilor, pe întregul flux tehnologic.
Pentru secţiile de boli transmisibile în spălătorie se va organiza, obligatoriu, un circuit complet distinct de al celorlalte secţii ale spitalului, cu compartimentarea corespunzătoare a spaţiilor pe întregul traseu al rufelor; în cazul când secţia de boli transmisibile este plasată în pavilion separat, se va organiza o spălătorie proprie în cadrul pavilionului.
2.III.3.18.2. Dimensionarea spaţiilor şi echiparea cu utilaje a spălătoriei se face în funcţie de capacitatea secţiilor de spitalizare, ţinându-se seama şi de amploarea celorlalte servicii tehnico-medicale. Pentru spitalele generale se consideră un minim de 2.5 kg rufe pe zi şi pe pat. La spitalele cu profil chirurgical sau de obstetrică-ginecologie se va lua în calcul o cantitate mai mare de rufe pe zi şi pat (respectiv între 3 şi 4 kg).
3.III.3.18.3. Organizarea spaţiilor se face în flux continuu, după cum urmează:
a)- camera pentru primirea şi trierea rufelor murdare (în care rufele murdare, ambalate în saci, sunt aduse de personalul secţiilor şi predate spălătoriei);
b)- spaţiu pentru dezinfecţia rufelor, amenajat cu căzi de baie pentru înmuiere în dezinfectat, în număr suficient pentru a putea separa rufele provenind de la diversele secţii; dezinfecţia se poate face şi direct în utilajul mecanizat de spălare, dacă acesta are un program special de dezinfecţie corespunzător cerinţelor de igienă pentru spitale;
c)- spălătoria propriu-zisă, în care se amplasează utilajele mecanizate pentru spălare şi stoarcere prin centrifugare;
d)- spaţii pentru uscătorie şi călcătorie (sală comună sau compartimentată pentru cele două operaţii, separată însă de sala spălătoriei pentru a asigura menţinerea condiţiilor de igienă); uscarea şi călcarea rufelor se va face mecanizat;
e)- încăpere pentru repararea rufelor, amplasată între călcătorie şi depozitul de rufe curate;
f)- depozit de rufe curate, în care se face şi sortarea, respectiv ambalarea rufelor pentru secţiile şi serviciile de destinaţie;
g)- camera de eliberare rufe curate, în care are acces personalul din secţiile medicale;
h)- anexe pentru personalul propriu; vestiar cu grup sanitar şi duş, camera de odihnă, biroul responsabilului, cu controlul vizual asigurat spre camerele de primire şi eliberare rufe.
4.III.3.18.4. Circuitul interior al spălătoriei nu va fi traversat de alte circuite ale spitalului.
Modul de amplasare a utilajelor şi instalaţiilor aferente va avea în vedere asigurarea condiţiilor pentru întreţinere uşoară şi rapidă (reparaţii, curăţire).
5.III.3.18.5. Spălătoria se poate amplasa fie la parterul sau demisolul clădirii principale a spitalului (la primul nivel peste subsolul tehnic), în care caz se vor asigura toate măsurile pentru a nu permite pătrunderea în spaţiile medicale a aburului şi mirosurilor, fie în pavilion separat (eventual cu alte funcţiuni gospodăreşti), în care caz comunicarea cu clădirea spitalizării se va face printr-un coridor de legătură.
SECŢIUNEA 19:III.3.19. Centrala pentru dezinfecţie paturi şi material sanitar
1.III.3.19.1. Serviciul asigura dezinfecţia periodică a mobilierului din saloanele bolnavilor (paturi), a inventarului moale al acestora (paturi, perne, saltele), dar şi a altor obiecte în caz de necesitate (haine bolnavi, halate groase, perdele de compartimentare, etc.).
2.III.3.19.2. Calculul capacităţii de dezinfecţie se face în funcţie de profilul spitalului, capacitatea acestuia şi durata medie de spitalizare. Pentru spitalele generale se va lua în calcul un necesar zilnic de dezinfecţie de minim 5 % din numărul total de paturi.
OBSERVAŢIE: - Pentru secţiile chirurgicale, terapie intensivă, obstetrică, nou-născuţi şi pediatrie (grupele mici de vârstă) este necesară dezinfecţia la fiecare nouă internare, pentru celelalte secţii medicale poate fi şi lunară.
3.III.3.19.3. Dezinfecţia se recomandă a se face în utilaje specializate (incinte etanşe) în care patul intră cu tot inventarul, iar formolizarea se realizează mecanizat şi programat. În absenţa acestor utilaje, dezinfecţia se va face cu aparatul de formolizare, în camere de vaporizare pentru paturi şi în camere de stropire pentru inventarul moale. Camerele vor avea o capacitate de maxim 15 paturi sau 15 seturi de inventar moale şi vor permite închiderea etanşă pe timpul formolizării.
4.III.3.19.4. Schema de organizare a spaţiilor va urmări fluxul tehnologic şi va separa complet circuitul murdar de cel curat, prin soluţionarea incintelor în sistem dublu serviciu. Se vor prevedea următoarele spaţii:
- camera primire-triere obiecte şi materiale murdare;
- incinte de formolizare, cu spaţiu tehnic aferent instalaţiei de formolizare;
- camera eliberare obiecte şi materiale dezinfectate cu spaţiu pentru depozitare temporară;
- birou responsabil (după caz);
- camera de odihnă pentru personal, cu grup sanitar şi duş.
5.III.3.19.5. Centrala de dezinfecţie se amplasează la nivelurile inferioare ale clădirii (parter sau demisol) în cazul soluţiilor tip "monobloc", pe o circulaţie secundară, conectată cât mai direct la nodul principal de circulaţie verticală, luându-se măsurile corespunzătore pentru corecta ventilare şi izolare a spaţiilor în raport cu restul spitalului (încăperi tampon la uşile de acces în centrală). Nu se recomandă amplasarea centralei de dezinfecţie în pavilion (anexă) separat dacă nu se asigură o legătură închisă cu clădirea secţiilor de spitalizare.
În cazul în care se adoptă sistemul prin care pacientului i se afectează patul de la internare (ceea ce presupune asigurarea gabaritelor pentru circulaţia cu patul pe rotile pe tot traseul până la salonul de bolnavi din secţia medicală), sunt necesare următoarele prevederi suplimentare:
- se va asigura o legătură comodă a centralei de dezinfecţie cu serviciul de internări,
- în cadrul serviciului de internări se va amenaja un spaţiu tampon de depozitare a paturilor în aşteptare,
- centrala de dezinfecţie se va conexa cu spălătoria, în zona spaţiilor curate ale amândurora (camerele de eliberare obiecte, inventar moale şi respectiv lenjerie), şi se va prevedea o încăpere suplimentară, pentru echiparea paturilor cu lenjerie.
SECŢIUNEA 20:III.3.20. Anexe comune pentru personalul spitalului
I._
1.III.3.20.1. Pentru o parte a personalului medical mediu şi ajutător, în apropierea zonei de acces a acestuia, se organizează grupuri de vestiare, separate pe sexe, prevăzute cu duşuri şi grupuri sanitare. Vestiarele se pot amplasa centralizat, pe corpuri de clădire sau pavilioane sau pe secţii şi servicii, în funcţie de opţiunea beneficiarului de folosinţă. Dimensionarea vestiarelor se va face în raport de capacitatea spitalului, de cifra personalului şi de modul de organizare medicală a spitalului; aceste date se vor preciza prin tema de proiectare.
OBSERVAŢII: Pentru unele servicii medicale, vestiarele personalului se amplasează obligatoriu în cadrul acestora, cum este cazul cu farmacia, prosectura, laboratorul de medicină nucleară.
- Pentru unele compartimente şi sectoare medicale sistemul de vestiare este dublu: un vestiar la intrarea în spital, pentru schimbarea hainelor de stradă cu vestimentaţia de lucru în spital, şi un vestiar tip "filtru", la locurile de muncă care necesită măsuri speciale de asepsie, în care se înlocuieşte vestimentaţia de lucru în spital, cu echipamentul specific compartimentului (cazul blocului operator, al comportamentului pentru arşi sau al celui pentru prematuri).
În cazul organizării centralizate a vestiarelor, se recomandă segmentarea acestora pe unităţi modulare deservind max. 40-50 de persoane, diferenţiate pentru diferitele categorii de personal medical (după funcţia în spital şi/sau după specificul serviciului). Dacă spitalul este cuplat cu dispensarul policlinic teritorial, vestiarele personalului vor fi separate pentru cele două unităţi.
Vestiarele pentru personalul tehnic şi de întreţinere, ca şi cele pentru personalul din serviciile gospodăreşti, se recomandă a se amplasa în zona în care acesta îşi desfăşoară activitatea.
La spitalele clinice, în relaţie cu accesul spre zona de învăţământ, se vor prevedea vestiare pentru studenţi şi cursanţi, separate de cele ale personalului medical.
2.III.3.20.2. Pentru personalul care ia masa în spital se va amenaja o cantină sau un restaurant cu autoservire. Amplasarea acestuia se va face în vecinătatea oficiului de distribuţie al blocului alimentar, fie la acelaşi nivel, fie la un nivel superior, legat prin ascensor pentru alimente şi/sau scară interioară. Capacitatea cantinei sau a restaurantului se va preciza în tema de proiectare. În absenţa cantinei, în spital se va amenaja cel puţin un bufet (snack-bar), eventual accesibil şi pentru vizitatori.
3.III.3.20.3. Pentru nevoile de studiu şi documentare medicală, în cadrul spitalelor se prevăd spaţii pentru biblioteca de specialitate cu sală de lectură, videotecă, iar la spitalele mari o sală pentru întruniri şi conferinţe, un studio de foto-film pentru înregistrarea pe peliculă a cazurilor medicale înainte şi după aplicarea tratamentelor, sisteme de vizionare a activităţii medicale prin televiziune cu circuit închis. Prin tema de proiectare se vor face precizări privind necesarul de spaţii şi capacitatea acestora.
II.MENŢIUNE: - Prezentarea cerinţelor funcţionale şi tehnologice s-a limitat numai la compartimentele şi serviciile cu specific medical, întâlnite curent în organizarea spitalelor.
- Pentru serviciile paramedicale (administrative, sociale, tehnice) cerinţele funcţionale generale sau cele tehnologice nu prezintă deosebiri esenţiale faţă de compartimente similare din cadrul altor programe de construcţii civile.
- În cazul unor spitale de specialitate, ale institutelor şi centrelor de cercetare se pot întâlni şi alte compartimente sau servicii medicale specializate, pentru care se vor studia de la caz la caz şi preciza prin temă modul de organizare funcţională şi tehnologică cel mai adecvat.