Secţiunea 7 - III.3.7. Serviciul de anestezie-terapie intensivă (ATI) - Normativ NP-015-97/1997 privind proiectarea şi verificarea construcţiilor spitaliceşti şi a instalaţiilor aferente acestora - Indicativ NP-015-97
M.Of. 0
În vigoare Versiune de la: 22 Ianuarie 1997
SECŢIUNEA 7:III.3.7. Serviciul de anestezie-terapie intensivă (ATI)
1.III.3.7.1. O creaţie relativ recentă în structura spitalelor, serviciul ATI centralizează toate cazurile medicale grave, care necesită supraveghere continuă şi îngrijire intensivă 24 de ore din 24. Asistenţa medicală se asigură de un personal înalt calificat, cu ajutorul unei aparaturi medicale specializate (pentru compensarea funcţiilor vitale ale organismului şi monitorizarea bolnavilor).
2.III.3.7.2. Mărimea serviciului (număr de paturi) este o variabilă în funcţie de capacitatea şi profilul spitalului. Prin temă se precizează atât numărul de paturi necesar cât şi structura de organizare a acestora pe unităţi componente. Serviciile ATI mici (sub 15 paturi) precum şi cele din spitalele de specialitate, se subîmpart în două sectoare - septic şi aseptic -. Serviciile mari, în spitalele multiprofilate, se organizează pe sectoare (unităţi) distincte, după profilul medical sau după gravitatea cazurilor, prevăzându-se şi un compartiment corespunzător cazurilor septice.
Pentru unele profiluri medicale, dacă particularităţile procedurilor medicale şi sau numărul de paturi aferent o justifică, se pot organiza compartimente de terapie intensivă specializate, distincte de unitatea centrală, amplasate în secţiile medicale respective. Este cazul mai ales pentru specialităţile:
- cardiologie şi boli vasculare,
- pediatrie,
- arşi şi traumatologie,
- transplant de organe.
3.III.3.7.3. Spaţiile componente ale serviciului ATI sunt:
- unităţile de îngrijire - saloane sau nuclee cu spaţiile aferente postului de supraveghere (directă şi/sau monitorizată), grupului de igienizare, depozitărilor diverse,
- cameră de lucru pentru asistente, cuplată cu staţia centrală de monitorizare şi semnalizare,
- cabinete medici anestezişti cu grup sanitar
- sală de mici intervenţii şi tratamente speciale, cu anexele ei (la serviciile mari),
- depozite pentru aparatură, instrumentar, produse farmaceutice,
- mic laborator pentru determinări de urgenţă (se poate utiliza în comun cu blocul operator),
- boxă pentru lenjerie curată,
- spaţiu sanitar pentru prelucrare şi igienizare obiecte de inventar, cu boxă pentru colectare obiecte murdare (rufe, deşeuri),
- vestiar-filtru de acces pentru personalul medical, prevăzut cu grup sanitar şi duş,
- filtru de acces pentru pacienţi şi materiale, cuplat cu un spaţiu (vestiar) pentru îmbrăcarea în vestimentaţie de protecţie a persoanelor străine serviciului (aparţinători sau alt personal medical decât cel al secţiei).
Circuitul interior este de tip închis pe considerente de asepsie, dar şi pentru izolare faţă de perturbări externe (agitaţie, zgomot, vizite inoportune).
4.III.3.7.4. Unitatea (nucleul) de îngrijire intensivă se conformează şi dimensionează în raport de cazuistica proprie spitalului, respectiv de numărul de paturi afectat unei echipe de îngrijire.
- capacitate optimă:
-5-6 paturi aferente unui post de supraveghere;
- capacitate maximă:
-8 paturi (la mai multe paturi aferente unui post de supraveghere, îngrijirea nu se mai consideră intensivă).
- arie utilă minimă/pat: - 12 mp,
- arie utilă minimă/post supraveghere: -12 mp (recomandat 15 mp)
- dotare sanitară aferentă: - grup sanitar cu closet, lavoar şi spălător de ploşti).
Modul optim de alcătuire a unei unităţi de îngrijire este cel de tip nucleu cu camere (compartimente) de 1-2 paturi, grupate în jurul postului de supraveghere (şi lucru) al echipei de îngrijire, cu pereţi vitraţi şi goluri de trecere spre acesta. Sistemul de spitalizare în saloane mari de 5-7 paturi, cu paturile izolabile prin perdele sau panouri uşoare este nerecomandat, fiind mai puţin igienic. Indiferent de soluţia tipologică aplicată, fiecare unitate de îngrijire va avea cel puţin o rezervă (boxă) de un pat pentru cazurile speciale.
5.III.3.7.5. În mod curent, serviciul ATI se amplasează în imediata vecinătate a blocului operator, pe acelaşi nivel cu acesta (mai ales la spitalele mici şi mijlocii), din următoarele raţiuni:
- medicii anestezişti afectaţi serviciului lucrează şi în blocul operator;
- mare parte a cazurilor sunt pacienţi care necesită postoperator îngrijiri speciale;
- condiţiile de asepsie sunt asemănătoare celor din zona curată a blocului;
- o parte din aparatură se poate utiliza în comun.
Serviciul ATI se poate amplasa şi la un nivel superior sau inferior faţă de blocul operator (la spitale mari şi foarte mari), cu condiţia realizării unei legături directe, prin scară şi ascensor special afectat.