Secţiunea 1 - III.3.1. Secţiile medicale de specializare - Normativ NP-015-97/1997 privind proiectarea şi verificarea construcţiilor spitaliceşti şi a instalaţiilor aferente acestora - Indicativ NP-015-97
M.Of. 0
În vigoare Versiune de la: 22 Ianuarie 1997
SECŢIUNEA 1:III.3.1. Secţiile medicale de specializare
1.III.3.1.1. Date generale
Secţiile medicale de spitalizare asigură cazarea şi îngrijirea curentă a bolnavilor pe perioada internării. În funcţie de structura medicală a spitalului, secţiile medicale cu paturi ocupă între 30% şi 50% din suprafaţa totală a acestuia. Prin datele iniţiale ale temei-cadru se stabilesc: numărul de secţii din spital, profilul medical şi capacitatea fiecăreia (număr de paturi afectat).
Mărimea secţiilor poate varia între 50 şi 100 de paturi (în funcţie de morbiditatea specifică profilului medical), cu tendinţa de coborâre a cifrei superioare la 70-80 de paturi.
În funcţie de capacitatea decisă pentru secţii, raportată la capacitatea spitalului, rezultă că numărul curent de secţii din spitalele generale poate varia după cum urmează:
- spitale mici - (3) 4-5 secţii;
- spitale mijlocii - 5-10 secţii;
- spitale mari - 10-18 secţii;
- spitale foarte mari - peste 18 secţii.
Profilul secţiei poate fi definit de:
- una din specialităţile medicale de bază:
- boli interne
- chirurgie generală
- pediatrie
- obstetrică-ginecologie
- alte specialităţi:
- O.R.L.
- oftalmologie
- ortopedie
- neurologie
- boli dermato-venerice
- boli contagioase etc.
- profiluri derivate din specialităţile medicale de bază:
-- grupa boli interne:
- cardiologie
- reumatologie
- endocrinologie
- boli de sânge şi sistem
- oncologie
- boli profesionale etc.
-- grupa chirurgie:
- chirurgie toracică şi pulmonară
- chirurgie buco-maxilo-facială
- traumatologie şi chirurgie reparatorie
- neurochirurgie etc.
-- grupa pediatrie:
- neuropsihiatrie infantilă
- chirurgie infantilă
- prematuri etc.
2.II.3.1.2. Organizarea secţiilor medicale curente
Indiferent de profilul medical, secţiile de spitalizare au o structurare funcţională asemănătoare, cu excepţia celei de pediatrie (compartimentele pentru prematuri, sugari şi copii mici) şi acelei de obstetrică-ginecologie (compartimentul obstetrică fiziologică şi nou-născuţi)
La soluţionarea arhitecturală a corpurilor de clădiri destinate spitalizării, se va avea în vedere ca amplasarea secţiei medicale să se facă pe un singur nivel. Se acceptă amplasarea pe două niveluri a secţiilor mari, care au în componenţă compartimente relativ autonome.
În componenţa unei secţii medicale intră următoarele categorii de spaţii:
a)- saloanele bolnavilor şi dotările sanitare aferente
b)- încăperi pentru asistenţa medicală
c)- încăperi pentru deservirea pacienţilor
d)- diverse spaţii pentru activităţile gospodăreşti ale secţiei
e)- circulaţii
f)- în spitalele clinice sunt necesare o serie de spaţii suplimentare, destinate studenţilor şi cursanţilor ce îşi desfăşoară practica medicală sau specializarea la patul bolnavului.
2.1.III.3.1.2.1. Salonul pentru bolnavi adulţi se va conforma următoarelor cerinţe:
- capacitatea
pentru saloanele curente:
- optim: 2, 3 sau 4 paturi
- acceptabil: 5 paturi
- maxim admisibil: 6 paturi
pentru cazuri speciale:
- rezerve cu: 1 pat sau 2 paturi (din care unul pentru însoţitor)
- arie utilă minimă/pat:
- 7 mp/pat în saloanele curente
- 8-10 mp/pat în rezerve
- cubaj de aer în caz de ventilare naturală:
- 20 mc/pat
- dotare sanitară aferentă:
- minim:
- un grup sanitar cu lavoar şi closet la maxim 8 paturi (cu duşurile amplasate în comun la mai multe saloane)
- recomandat: - un grup sanitar propriu complet la saloanele de 5(6) paturi sau la două saloane de 2(3) paturi
- optim:
- grup sanitar propriu la salon
- rezervele vor avea în toate cazurile grup sanitar propriu
- saloanele de 2-4 paturi care nu au grup sanitar propriu, precum şi cele de 5 şi 6 paturi (în toate cazurile) vor fi prevăzute cu lavoar în cameră, pentru personalul medical.
- dotare medicală:
- minim: - 1 priză de oxigen pe salon
- recomandat: - 1 priză de oxigen la 2 paturi
- optim: - priză de oxigen la fiecare pat
- dotare minimă cu instalaţii electrice:
- corp de iluminat, priză şi sonerie la fiecare pat
- dotare minimă cu mobilier:
- pat + noptieră cu dulap/bolnav,
- 1 masă cu scaune/salon
- orientare a ferestrelor:
- favorabilă: - sud-est, sud
- acceptabilă: - nord-vest
- se va evita orientarea ferestrelor spre nord şi nord-est (vânturi dominante reci).
- se poate accepta orientarea spre vest şi sud-vest, numai cu condiţia asigurării unei protecţii corespunzătoare a ferestrelor faţă de excesul de însoţire.
OBSERVAŢIE: Condiţionările privind orientarea ferestrelor nu mai sunt imperative la secţiile de spitalizare de bolnavi acuţi (durată mică de spitalizare: 10-12 zile) şi la saloanele în care se face tratarea aerului (climatizare).
- alte prescripţii:
- paturile se vor aşeza paralel cu frontul ferestrei şi vor fi accesibile pe ambele laturi lungi.
- distanţa între două paturi va fi de 0.80-1.00 m, dar nu mai mică de 0.70 m,
- distanţa între pat şi peretele exterior va fi de cel puţin 0.80 m, recomandat 1.00 m,
- distanţa între pat şi peretele paralel pe care se află lavoarul va fi de minim 1.30 m
- pentru cel puţin un pat din salon, circulaţia liberă aferentă va permite staţionarea şi deplasarea în cărucior de handicapat.
Prin datele de temă se vor preciza, pentru fiecare secţie, tipul de saloane ce se va prevedea, repartiţia paturilor pe saloane, eventualele specializări pentru unele dintre ele, necesarele compartimentări pe mp de saloane (în funcţie de sex, tip de afecţiuni, nivel de asepsie).
2.2.III.3.1.2.2. Spaţiile pentru activităţile medicale din secţie pot prezenta diferenţe în ce priveşte numărul, dimensiunile şi organizarea în funcţie de profilul, capacitatea secţiei şi tipul de spital. Aceste date se vor preciza prin tema de proiectare, în mod curent, se prevăd următoarele spaţii:
- camere pentru tratamente - pansamente (1 cameră de 16-18 mp la 20-30 bolnavi);
- cabinete pentru medici (cel puţin 1 cab. de 12-14 mp la 25 paturi, cu sau fără grup sanitar propriu);
- spaţii de lucru pentru asistente (oficiu medical), cu posturi de supraveghere a bolnavilor (monitorizare dacă este cazul), cu anexe pentru depozitare instrumentar şi medicamente;
- încăperi pentru conducerea medicală a secţiei (medic-şef, asistenta-şefă, raport de gardă, secretariat);
Pentru unele din profilurile medicale, în cadrul secţiei se mai prevăd şi alte spaţii pentru activităţi medicale: - camere pentru investigaţii, tratamente speciale, săli de intervenţie chirurgicală cu anexele respective
2.3.III.3.1.2.3. În categoria încăperilor necesare pentru deservirea internaţilor intră:
- oficiul alimentar cu anexele sale şi sala de mese;
- camera pentru activităţi de zi şi primire vizitatori;
- cabine telefonice;
- camera de baie (după caz şi grupul de duşuri, dacă sunt soluţionate centralizat).
În unele tipuri de soluţionare a circuitului de primire-internare a pacienţilor, vestiarul şi filtrul de igienizare se amplasează direct în secţie, în zona accesului; în acest caz se prevede suita de spaţii necesare: grup sanitar, boxa de dezbrăcare, depozite pentru efecte ale pacienţilor etc.
2.4.III.3.1.2.4. Spaţiile pentru activităţile gospodăreşti ale secţiei sunt:
- camere de spălare-sterilizare ploşti şi alte recipiente - "ploscar" - (se recomandă una la 25-30 paturi)
- spaţiu de colectare rufe murdare şi boxa de curăţenie;
- depozit de lenjerie curată;
- camera pentru îngrijitoare.
Circulaţiile interioare ale secţiei asigura legăturile necesare între diversele încăperi; ele se diferenţiază sau se segmentează prin filtre dacă apar în cadrul secţiei compartimente cu cerinţe diferite de asepsie. La spitalele clinice se recomandă diferenţierea pe circulaţie separată a zonei spaţiilor destinate învăţământului şi conducerii medicale a secţiei, de zona saloanelor pentru bolnavi.
Accesul în secţie şi coridoarele se recomandă a fi supravegheate de la un post de control aflat în legătură cu secretariatul şi/sau cu spaţiile de lucru ale asistentelor.
3.III.3.1.3. Organizarea secţiilor medicale în sistemul "unităţilor de îngrijire"
Unitatea de îngrijire cuprinde o grupare de camere de bolnavi, cu un număr constant de paturi, pentru care asistenţa medicală este acordată de o echipă compusă din 5-6 asistente medicale, 2-3 îngrijitoare, repartizate pe ture, coordonată de un medic. Capacitatea unei unităţi de îngrijire variază, în funcţie de profilul medical, între 20 şi 35 de paturi, cele mai frecvente fiind cele de 25-30 paturi.
În sistemul de organizare a secţiilor pe unităţi de îngrijire, anexele medicale şi gospodăreşti ale secţiei se repartizează pe unităţile de îngrijire (câte un cabinet medic, o sală de tratamente, un post asistente, un spaţiu de igienizare, o cameră de zi ş.a.m.d.), rămânând comune spaţiile conducerii secţiei, oficiul alimentar, una-două încăperi destinate investigaţiilor sau tratamentelor speciale. Acest sistem facilitează realizarea unor condiţii mai bune de igienă şi asepsie; aplicat flexibil, asigură separarea interioară a secţiilor atunci când sunt necesare segregări funcţionale pe subzone (diferenţieri pe profiluri medicale, izolarea pacienţilor cu risc septic).
Unitatea de îngrijire constituie un modul funcţional repetabil, căruia îi corespunde un modul de configurare spaţial-arhitecturală, ce devine o bază pentru modularea celei mai mari părţi a sectorului de spitalizare. În acest sistem de organizare, capacitatea secţiei se va corela cu numărul de unităţi de îngrijire şi cu mărimea acestora. În funcţie de mărime şi de profil medical, o secţie poate cuprinde 2-4 unităţi de îngrijire.
4.III.3.1.4. Organizarea secţiei de pediatrie
Îngrijirea pacienţilor copii se face obligatoriu în compartimente distincte în funcţie de vârstă: - grupa sugari şi grupa copii 1-3 ani, grupa copii preşcolari (3-6 ani) şi grupa copii şcolari (6-14 ani). Structura paturilor pe grupe de vârstă se precizează prin tema-cadru, iar nominalizarea spaţiilor şi organizarea circuitelor prin tema de proiectare.
Compartimentul destinat unei grupe de vârstă constituie o unitate de îngrijire relativ autonomă, în cadrul căruia pe lângă spaţiile de spitalizare conformate după specificul vârstei, se mai prevăd:
- o parte din spaţiile de asistenţă medicală (cele de supraveghere şi tratament specific),
- o parte din spaţiile de deservire ale bolnavilor (individualizate după vârsta pacienţilor),
- un spaţiu de curăţenie.
a)III.3.1.4.a. Compartimentul pentru copii şcolari este asemănător ca organizare cu unitatea de îngrijire pentru bolnavii adulţi. Saloanele, cu grupurile sanitare aferente, sunt identic conformate, dimensionate şi mobilate. Se prevăd aceleaşi anexe medicale şi gospodăreşti. Oficiul alimentar se aprovizionează de la bucătăria spitalului. În cadrul compartimentului se vor crea subunităţile necesare pentru cazurile septice/aseptice. Camera de zi se va amenaja şi pentru activităţi şcolare.
b)III.3.1.4.b. Pentru compartimentul de copii preşcolari (3-6 ani) trebuie aplicat un sistem de cazare adaptat vârstei, respectiv în grupări de 3-4 saloane de 2-4 copii, prevăzute cu grup sanitar comun sau separat pe sexe, cărora li se afectează un post de supraveghere (lucru) asistente. În cadrul compartimentului, unul-două saloane se vor specializa pentru cazurile septice (cu grupuri sanitare distincte)
- suprafaţa utilă/pat în salon va fi de minim 6 mp
- peretele salonului orientat spre postul asistentei va fi parţial vitrat.
- gabaritele mobilierului şi obiectelor sanitare vor fi adaptate vârstei.
În cadrul compartimentului se vor mai prevedea o camera de tratamente-pansamente proprie, un spaţiu de lucru pentru personalul mediu (oficiu medical) şi un număr de rezerve (stabilit prin temă) pentru copii care se internează cu mamele. Dacă mărimea compartimentului o justifică, se recomandă prevederea unui spaţiu de joacă pentru copii necontagioşi.
c)III.3.1.4.c. Spitalizarea pentru sugari şi grupa de copii de 1-3 ani se organizează în sistemul nucleelor cu 2-3 camere (boxate) de 4-6 paturi, prevăzute cu un grup sanitar de igienizare şi grupate la un post de supraveghere al asistentelor. Unul din nuclee va fi destinat cazurilor septice.
- suprafaţa utilă/pat în cameră va fi de 4-5 mp
- toţi pereţii vor fi vitraţi la partea superioară pentru control vizual.
- în cameră se va prevedea o cadă specială pentru îmbăiere
Pentru copiii care se internează cu mame se prevăd rezerve prevăzute cu dotări sanitare specializate pentru mamă şi pentru copil. Uneori se recomandă amplasarea în afara compartimentului a unor saloane pentru mamele care îşi alăptează copiii.
Compartimentul pentru sugari şi copii mici (0-3 ani) va fi izolat pe un circuit distinct de restul grupelor de vârstă, va avea anexe medicale şi gospodăreşti proprii, iar accesul se va soluţiona în sistem filtru.
d)III.3.1.4.d. În cadrul secţiei de pediatrie se mai amplasează următoarele categorii de spaţii pentru asistenţa medicală, pentru care se vor face precizări anume prin tema de proiectare:
- unitate specializată (nucleu) de terapie intensivă,
- unitate specializată pentru îngrijire prematuri (după caz)
- încăperi pentru consultaţii, investigaţii şi tratamente speciale,
- cabinete pentru medici şi anexe pentru personalul medical auxiliar,
- spaţii pentru conducerea secţiei.
e)III.3.1.4.e. Pentru hrănirea sugarilor şi a copiilor de 1-3 ani, în secţiile de pediatrie se amenajează o bucătărie specializată, denumită "biberonerie" sau "bucătărie de lapte", organizată şi conformată adecvat capacităţii secţiei. Spaţiile componente se dimensionează ţinând seama de echipare; alcătuirea lor urmăreşte fluxul tehnologic:
- primirea, spălarea şi sterilizarea biberoanelor, căniţelor, linguriţelor;
- prepararea alimentelor: paste, piureuri, lichide dietetice, lapte;
- umplerea biberoanelor, răcirea, distribuţia;
- anexe pentru depozitare;
- cameră asistentă dieteticiană.
Secţiile sau subsecţiile de obstetrică fiziologică şi nou-născuţi (maternitate) au o organizare spaţio-funcţionala mai complexă, întrucât activităţile medicale se adresează distinct mamelor şi nou-născuţilor, deşi cele două categorii de pacienţi se spitalizează împreună.
5.OBSERVAŢIE: Secţiile de obstetrică-ginecologie din spitalele generale mici şi mijlocii, se organizează pe subsecţii complet separate, de ginecologie şi obstetrică, pentru care se prevăd anexe medicale, de deservire pacienţi şi gospodăreşti distincte. În spitalele mari, sau în cele de specialitate, pentru cele două profiluri se constituie secţii diferite.
Se pot aplica trei moduri de organizare funcţională a secţiei:
a)- compartimente medicale distincte pentru mame şi nou-născuţi, în care asistenţa pentru mame se face similar cu cea pentru celelalte categorii de bolnavi adulţi, iar pentru nou-născuţi se soluţionează în sistemul aplicat în secţiile de pediatrie la compartimentul sugari. Cele două compartimente au propriile anexe medicale, de deservire şi gospodăreşti specializate. Între cele două compartimente se amplasează spaţiile pentru alăptare, utilizate în comun.
b)- sistemul nucleelor (respectiv al unităţilor de îngrijire) mixte pentru mame şi nou-născuţii lor, compuse din două saloane (de 3-5 paturi) pentru mame cu dotările sanitare aferente, care flanchează două saloane pentru nou-născuţi (dotate corespunzător) şi un spaţiu de lucru pentru asistente (care, dimensionat ca atare, este utilizat în unele variante de organizare ca spaţiu de alăptare).
c)- sistemul de cazare al mamei şi nou-născutului în acelaşi salon, (fie în rezerve individuale, fie în saloane pentru două mame cu copiii lor), cu spaţii corespunzător dimensionate şi dotări sanitare specializate.
În sistemele b.) şi c.), anexele medicale şi de deservire, specializate pentru cele două categorii de pacienţi, se amplasează grupat în cadrul unităţii de îngrijire.
Indiferent de sistemul de cazare adoptat, pentru cazurile septice se vor diferenţia compartimente (nuclee) distincte atât pentru mame cât şi pentru nou-născuţi. Pentru cazurile de obstetrică patologică se amenajează saloane distincte, grupate, atât în compartimentul septic, cât şi în cel aseptic. (Uneori cazurile de obstetrică patologică se amplasează în secţia/subsecţia de ginecologie).
- Secţia de obstetrică va fi în legătură directa cu blocul de naşteri, şi sala de operaţii pentru cezariene, la acelaşi nivel, recomandat fiind ca circuitul respectiv să fie distinct de circulaţiile comune ale spitalului. La spitalele generale mici şi mijlocii, blocul de naşteri se poate amplasa chiar în secţia (subsecţia) de obstetrică.
Prin tema de proiectare se vor face precizări asupra sistemului de cazare adoptat şi asupra modului general de organizare al asistenţei la naşteri.