Ghid din 2020 referitor la evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră, care reprezintă adaptarea la cerinţele legislaţiei naţionale a ghidului pentru implementarea art. 7 din Directiva EIA elaborat de JASPERS în 2013

M.Of. 211 bis

În vigoare

Versiune de la: 16 Martie 2020

Dată act: 20-feb-2020

Emitent: Ministerul Mediului, Apelor si Padurilor

PARTEA 0:

(1)Notă:

Acest ghid reprezintă o adaptare a ghidului elaborat de JASPERS în anul 2013 şi include recomandări pentru autorităţile competente relevante cu privire la aspectele procedurale legate de punerea în aplicare a articolului 7 din Directiva 2011/92/UE a Parlamentului European şi a Consiliului amendată prin Directiva 2014/52/EU a Consiliului European privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice şi private asupra mediului (denumită în continuare DEIM), dar şi asupra modului în care se poate considera că un proiect este susceptibil de a avea impact transfrontieră semnificativ asupra mediului, în conformitate cu prevederile Convenţiei privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră, încheiată la Espoo în 1991 (denumită în continuare Convenţia) şi ratificată de România prin Legea nr. 22/2001 şi a celor două amendamente la aceasta, respectiv:

(2)PREFAŢĂ

Prezentul document este un ghid general care vizează sprijinirea autorităţilor naţionale competente ale României, ţinând cont că cerinţele de punere în aplicare a articolului 7 din DEIM pot diferi de la o ţară la alta în interiorul Uniunii Europene. Scopul ghidului este de a pune la dispoziţie instrumente operaţionale pentru implementarea EIM în context transfrontieră. Ghidul este conceput astfel încât să fie practic şi uşor de utilizat, împreună cu celelalte documente publicate de UNECE şi Comisia Europeană.

(3)CUPRINS

INTRODUCERE

1. PROCESUL DE EVALUARE A IMPACTULUI ASUPRA MEDIULUI

2. IMPACTUL ÎN CONTEXT TRANSFRONTIERĂ CONFORM DEIM (ARTICOLUL 7)

3. INIŢIEREA PROCESULUI EIM ÎN CONTEXT TRANSFRONTIERĂ

3.1 Etapa de încadrare

3.2 Metodele şi instrumentele utilizate pentru identificarea impactului transfrontieră

3.3 Factorii care pot provoca efecte transfrontieră

3.3.1. Tipul de proiect

3.3.2 Locaţia proiectului - Identificarea ţărilor potenţial afectate

3.4 Viziuni diferite ale unei ţări potenţial afectate în fazele iniţiale de evaluare

3.5 Stabilirea unor alternative rezonabile

4. STABILIREA IMPORTANŢEI EFECTELOR NEGATIVE ÎN CONTEXT TRANSFRONTIERĂ

4.1 Criteriile pentru stabilirea impactului semnficativ asupra mediului

4.2 Instrumente pentru stabilirea efectelor semnificative transfrontieră

4.3 Evaluarea impactului schimbărilor climatice în context transfrontieră

5. PROCEDURA EIM ÎN CONTEXT TRANSFRONTIERĂ CONFORM CONVENŢIEI DE LA ESPOO

5.1 Identificarea punctelor de contact

5.2 Notificarea Părţii afectate

5.3 Notificarea publicului Părţii afectate

5.4 Participarea Părţii afectate la stabilirea conţinutului documentaţiei EIM (etapa de definire a domeniului evaluării a procedurii EIM) şi răspunsul

5.5 Elaborarea documentaţiei EIM şi transmiterea documentaţiei EIM către Părţile afectate

5.6 Consultări pe baza documentaţiei EIM

5.7 Participarea publicului în EIM transfrontieră

5.8 Transmiterea comentariilor la punctul de contact în Partea de origine

5.9 Decizia EIM finală

5.10 Primirea notificării cu privire la decizia finală şi informarea publicului

5.11 Consultările pe baza informaţiilor suplimentare după decizie

5.12 Monitorizarea post-proiect

6. REFERINŢE

7. ANEXE

ANEXA 1. STUDII DE CAZ

ANEXA 2. Integrarea schimbărilor climatice în procesul EIM

ANEXA 3. Informaţiile care trebuie incluse în Notificare

ANEXA 4. Conţinutul documentaţiei EIM şi recomandări cu privire la informaţiile care trebuie furnizate publicului pentru a organiza participarea eficientă a publicului

ANEXA 5. Aspecte cu privire la consultarea publicului

ANEXA 6. Metodele de informare a publicului

ANEXA 7. Probleme legate de responsabilităţile financiare cu privire la procedura EIM transfrontieră

ANEXA 8. Propuneri de modificare a legislaţiei pe baza acordurilor internaţionale, luând în considerare propunerile Acordului de la Bucureşti

(4)ACRONIME

PA	Partea afectată
AC	Autoritatea competentă
CE	Comisia Europeană
CEE	Comisia Economică pentru Europa
EIM	Evaluarea impactului asupra mediului
DEIM	Directiva privind Evaluarea Impactului asupra Mediului
UE	Uniunea Europeană
GES	Gaze cu efect de seră
DEI	Directiva Emisiei Industriale (2010/75/UE)
IFI	Instituţie financiară internaţională
SM	Stat membru
RNT	Rezumat Nontehnic
PO	Partea de origine
EICTM	Evaluarea impactului în context transfrontieră asupra mediului
CENUE	Comisia Economică a Naţiunilor Unite pentru Europa
CME	Componente de Mediu Evaluate
SEICA	Studiu de evaluare a impactului asupra corpurilor de apă
RIM	Raport la studiul de evaluare a impactului asupra mediului
EA	Evaluare adecvată

(5)TERMENI ŞI DEFINIŢII¹

Conform DEIM	Conform Legii nr. 292/2018 privind evaluarea impactului unor proiecte publice şi private asupra mediului	Conform Convenţiei	Conform Acordului
"Proiect" înseamnă: - execuţia lucrărilor de construcţie sau a altor instalaţii sau scheme - alte intervenţii asupra mediului natural sau a peisajului, inclusiv cele care implică extracţia resurselor minerale	- executarea lucrărilor de construcţii sau a altor instalaţii - ori lucrări, precum şi alte intervenţii asupra cadrului natural şi peisajului, - inclusiv cele care implică exploatarea resurselor minerale	Activitatea propusă înseamnă orice activitate sau orice proiect care vizează modificarea majoră a unei activităţi, a cărui executare face obiectul deciziei unei autorităţi competente în concordanţă cu întreaga procedură naţională aplicabilă;	"Activitate propusă" înseamnă orice activitate sau modificare majoră adusă unei activităţi care face obiectul unei decizii a autorităţii competente potrivit procedurilor naţionale aplicabile
Activitate propusă în comun			înseamnă o activitate propusă care se realizează sub jurisdicţia mai multor părţi
"Dezvoltator" înseamnă titularul/iniţiatorul unui proiect privat sau autoritatea publică care a iniţiat proiectul	titularul proiectului - solicitantul aprobării de dezvoltare pentru un proiect privat, autoritatea publică care iniţiază un proiect sau entităţile aflate în subordinea/sub autoritatea autorităţilor publice centrale.	Dezvoltator
"Publicul" înseamnă una sau mai multe persoane fizice sau juridice sau, în conformitate cu legislaţia sau practica naţională, asociaţiile, organizaţiile sau grupurile pe care acestea le reprezintă	una sau mai multe persoane fizice sau juridice şi, în conformitate cu legislaţia ori cu practica naţională, asociaţiile, organizaţiile ori grupurile constituite de acestea	"Publicul" înseamnă una sau mai multe persoane fizice ori juridice şi, în concordanţă cu legislaţia sau practica naţională, asociaţiile, organizaţiile sau grupurile acestora	"Public" înseamnă una sau mai multe persoane fizice sau juridice şi, potrivit legislaţiei sau practicii naţionale, asociaţiile, organizaţiile sau grupurile acestora
"Publicul vizat" înseamnă publicul afectat sau care poate fi afectat sau care are un interes în procedurile de luare a deciziilor de mediu la care se referă Art. 2(2). În sensul acestei definiţii, organizaţiile neguvernamentale care promovează protecţia mediului vor fi considerate că au implicit un interes	public interesat - publicul afectat sau care ar putea fi afectat de procedura decizională privind mediul, prevăzută la art. 4, ori care are un interes în cadrul respectivei proceduri; în sensul prezentei definiţii, organizaţiile neguvernamentale care promovează protecţia mediului şi care îndeplinesc condiţiile prevăzute de legislaţia în materie sunt considerate ca având un interes
"Aprobarea dezvoltării" înseamnă decizia autorităţii competente sau autorităţilor competente care dau dreptul dezvoltatorului să demareze proiectul	aprobare de dezvoltare - decizia autorităţii sau autorităţilor competente, care dă dreptul titularului proiectului să realizeze proiectul; aceasta se concretizează în: 1. autorizaţia de construire, pentru proiectele prevăzute în anexa nr. 1 şi cele prevăzute în anexa nr. 2, pct. 1, lit. a), c), e), f), g) şi pct. 2-13; 2. acord privind utilizarea terenului în scop agricol intensiv, pentru proiectele prevăzute în anexa nr. 2, pct. 1, lit. b); 3. acord al conducătorului structurii teritoriale de specialitate a autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, pentru proiectele privind împădurirea terenurilor pe care nu a existat anterior vegetaţie forestieră, prevăzute în anexa nr. 2 pct. 1, lit. d); 4. actul emis de autoritatea competentă în domeniul silviculturii conform prevederilor art. 40 din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru realizarea obiectivelor care implică defrişarea în scopul schimbării destinaţiei terenului, prevăzute la anexa nr. 2 pct. 1, lit. d);	Decizia finală cu privire la activitatea propusă
"Autoritatea sau autorităţile competente" înseamnă autoritatea sau autorităţile pe care SM le desemnează responsabile pentru îndeplinirea obligaţiilor care decurg din Directiva EIM	autoritatea care emite aprobarea de dezvoltare, sau, după caz, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, Administraţia Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării", Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, autorităţile publice teritoriale pentru protecţia mediului organizate la nivel judeţean şi la nivelul municipiului Bucureşti, precum şi Administraţia Naţională "Apele Române" şi unităţile aflate în subordinea acesteia.	"Autoritatea competentă" - autoritatea sau autorităţile naţionale desemnate de către o parte ca responsabile cu îndeplinirea sarcinilor ce le revin prin prezenta convenţie şi/sau autoritatea sau autorităţile investite de către o parte cu puteri decizionale privind o activitate propusă.	"Autoritate competentă" înseamnă autoritatea sau autorităţile naţionale desemnate de către o parte ca responsabile cu îndeplinirea sarcinilor cuprinse în prezentul acord şi/sau autoritatea sau autorităţile învestite de către o parte cu puteri decizionale privind o activitate propusă
State membre		"Părţile" înseamnă Părţile contractante la această Convenţie, dacă textul nu indică altfel;	"Parte" înseamnă, dacă textul nu prevede altfel, parte contractantă la prezentul acord
SM în al căror teritoriu proiectul va fi realizat		"Partea de origine" înseamnă partea sau părţile contractante ale prezentei convenţii sub jurisdicţia căreia/cărora o activitate propusă se realizează;	"Parte de origine" înseamnă partea sau părţile contractante la prezentul acord sub jurisdicţia căreia/cărora o activitate propusă se realizează
SM afectate		"Partea afectată" înseamnă partea sau părţile contractante ale prezentei convenţii asupra căreia/cărora activitatea propusă poate avea un impact transfrontieră;	"Parte afectată" înseamnă partea sau părţile contractante la prezentul acord asupra căreia/cărora activitatea propusă poate avea un impact transfrontieră
State membre vizate		"Părţile interesate" înseamnă partea de origine şi partea afectată, care procedează la o evaluare a impactului asupra mediului în aplicarea prezentei convenţii;	"Părţi interesate" înseamnă partea de origine şi partea afectată care procedează la o evaluare a impactului asupra mediului în aplicarea prezentului acord
		"Activitatea comună propusă" înseamnă o activitate propusă care este programată să aibă loc sub jurisdicţia mai multor Părţi	"Activitate propusă în comun" înseamnă o activitate propusă care se realizează sub jurisdicţia mai multor părţi;
Articolul 3 Evaluarea impactului asupra mediului va identifica, descrie şi evalua în mod adecvat, în lumina fiecărui caz individual şi în conformitate cu Art. 4-12, efectele directe şi indirecte ale unui proiect pe baza următorilor factori: (a) fiinţele umane, fauna şi flora; (b) solul, apa, aerul, clima şi peisajul; (c) bunuri materiale şi moştenirea culturală; (d) interacţiunea între factorii la care se referă punctele (a), (b) şi (c).	un proces care constă în: 1. pregătirea raportului privind impactul asupra mediului de către titularul proiectului, astfel cum se prevede la art. 10 şi 11; 2. desfăşurarea consultărilor, astfel cum se prevede la art. 6, 15 şi 16 şi, după caz, la art. 17; 3. examinarea de către autoritatea competentă a informaţiilor prezentate în raportul privind impactul asupra mediului şi a oricăror informaţii suplimentare furnizate, după caz, de către titularul proiectului în conformitate cu art. 12 şi a oricăror informaţii relevante obţinute în urma consultărilor prevăzute la pct. 2; 4. prezentarea unei concluzii motivate de către autoritatea competentă cu privire la impactul semnificativ al proiectului asupra mediului, ţinând seama de rezultatele examinării prevăzute la pct. 3 şi, după caz, de propria examinare suplimentară; 5. includerea concluziei motivate a autorităţii competente în oricare dintre deciziile prevăzute la art. 18 alin. (8) şi (9)	"Evaluarea impactului asupra mediului" înseamnă o procedură naţională având drept scop evaluarea impactului probabil asupra mediului al unei activităţi propuse;	"Evaluarea impactului asupra mediului" înseamnă o procedură naţională de evaluare a impactului probabil asupra mediului al activităţii propuse
		"Impact" înseamnă orice efect produs asupra mediului de o activitate propusă, inclusiv asupra sănătăţii şi securităţii umane, asupra florei, faunei, solului, aerului, apei, climei, peisajului şi monumentelor istorice sau asupra altor construcţii, ori interacţiunea dintre aceşti factori; totodată termenul desemnează şi efectele asupra patrimoniului cultural sau asupra condiţiilor socioeconomice rezultate din modificarea acestor factori;	"Impact" înseamnă orice efect produs asupra mediului de o activitate propusă, inclusiv asupra sănătăţii şi securităţii umane, asupra florei, faunei, solului, aerului, apei, climei, peisajului şi monumentelor istorice sau asupra altor construcţii ori interacţiunea dintre aceşti factori; termenul desemnează şi efectele asupra patrimoniului cultural sau asupra condiţiilor socioeconomice rezultate din modificarea factorilor menţionaţi
		"Impactul transfrontieră" înseamnă orice impact, nu neapărat de natură globală, produs de o activitate propusă în limitele unei zone de sub jurisdicţia unei părţi, a cărui origine fizică se situează, total sau parţial, în cadrul zonei aflate sub jurisdicţia unei alte părţi;	"Impact transfrontieră" înseamnă orice impact, nu neapărat de natură globală, produs într-o zonă aflată sub jurisdicţia unei părţi, de o activitate propusă a cărei origine fizică se situează total sau parţial în zona aflată sub jurisdicţia altei părţi
		"Punctul de contact" - autoritatea care este desemnată de o Parte să fie punctul de contact oficial faţă de celelalte Părţi şi faţă de Secretariatul Convenţiei. (O listă actualizată a Punctelor de contact este disponibilă la Secretariat sau http://www.unece.org/env/EIM/pointsofcontact.html)	"Punct de contact" înseamnă persoana responsabilă cu trimiterea şi primirea notificărilor în aplicarea prezentului acord
	raport privind impactul asupra mediului - documentul care conţine informaţiile furnizate de titularul proiectului, potrivit prevederilor art. 11 şi 13 alin. (2) şi (3) acord de mediu - actul administrativ emis de către autoritatea competentă pentru protecţia mediului prin care sunt stabilite condiţiile şi măsurile pentru protecţia mediului, care trebuie respectate în cazul realizării unui proiect	"Documentaţia EIM" este folosită în cadrul ghidului ca înlocuitor pentru termenul " Raportul de mediu ", "Raportul privind impactul asupra mediului", "Bilanţ de mediu", " Raportul de securitate" şi "Studiul de evaluare adecvată".
		"Notificare" reprezintă începerea formală şi obligatorie a procedurii pentru aplicarea Convenţiei. În termenii obligaţiilor conform Convenţiei, scopul notificării este să permită Părţii potenţial afectate (PA) să decidă dacă doreşte să fie parte din procedura EIM a Părţii de origine pentru activitatea care poate avea un impact negativ semnificativ în context transfrontieră.

PARTEA 1:

CAPITOLUL 0:INTRODUCERE

Directiva EIM se aplică proiectelor care pot avea efecte semnificative asupra mediului (datorate printre altele de natura, dimensiunea şi amplasarea acestora). Aceasta reglementează cadrul pentru o evaluare per ansamblu (integrală) a efectelor proiectelor asupra mediului, indiferent dacă impactul proiectului ar putea fi de natură transfrontieră sau nu. Prin urmare proiectele care se extind pe teritoriul mai multor state membre vor trebui să evalueze şi să analizeze impactul în context transfrontieră.

Prezentul ghid include recomandări care rezultă din experienţa acumulată de statele membre ale UE, inclusiv a României, prin aplicarea articolului 7 din DEIM şi, în special, cele legate de implementarea proiectelor care pot avea un impact asupra mediului dintr-o ţară vecină, corelând astfel dispoziţiile articolului menţionat cu cerinţele Convenţiei. De asemenea, recomandările ţin cont şi de prevederile Acordului multilateral dintre statele din sud-estul Europei pentru aplicarea Convenţiei privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră (Acordul de la Bucureşti, 2008), ratificat de România prin Legea nr. 242/2011 (denumit în continuare Acord).

Recomandările ţin seama de metodologia CENUE (UNECE) elaborată de Secretariatul Convenţiei de la Espoo (Ghid pentru notificarea în conformitate cu Convenţia de la Espoo, 2009, Ghid pentru participarea publicului la evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră, 2006, Ghid pentru aplicarea Convenţiei de la Espoo din 2006) şi instrucţiunile internaţionale (Ghid privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră pentru ţările din Asia Centrală, 2007, Ghid privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră în regiunea Mării Caspice), precum şi jurisprudenţa relevantă elaborată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) privind interpretarea şi punerea în aplicare a articolului 7 din Directiva EIM.

- Capitolul 4 descrie criteriile şi instrumentele relevante pentru determinarea semnificaţiei efectelor. Integrarea impactului schimbărilor climatice în procesul de evaluarea impactului asupra mediului este prezentată ca un instrument care acoperă un impact complex extins la nivel global. Metodologia privind Integrarea schimbărilor climatice în evaluarea impactului asupra mediului este cea recomandată prin Ghidul general aplicabil etapelor procedurii de evaluare a impactului asupra mediului.

- Capitolul 5 prezintă pas cu pas procedura EIM în context transfrontieră în conformitate cu Convenţia şi Acordul şi descrie succint acţiunile şi rolurile, responsabilităţile şi obligaţiile părţilor, recomandări privind comunicarea dintre părţi etc. Convenţia a intrat în vigoare în 1997 şi are 45 Părţi: 43 de state părţi din America de Nord, Europa, Caucaz şi Asia Centrală, plus Uniunea Europeană, ca organizaţie regională, 30 dintre acestea fiind părţi semnatare. Pentru elaborarea acestui capitol, pe lângă prevederile relevante ale Convenţiei, ca surse de informare au fost utilizate şi publicaţiile şi ghidurile elaborate de Secretariatul Convenţiei Espoo, aşa-numitele "Instrumente Espoo". (http://www.unece.org/fileadmin/DAM/env/EIM/publications.html):

CAPITOLUL 1:PROCESUL DE EVALUARE A IMPACTULUI ASUPRA MEDIULUI

SUBCAPITOLUL 1:

1. Dezvoltarea proiectului (fezabilitate, analiza condiţiilor iniţiale, proiectare generală etc.)

2. Notificarea Autorităţii competenţe

3. Etapa de încadrare - conform prevederilor Convenţiei Espoo pentru proiectele care prin natura sau dimensiunea lor pot avea un impact potenţial transfrontieră este iniţiată procedura de notificare a părţilor potenţiale afectate încă din această etapă pentru a le oferi posibilitatea de a-şi exprima îngrijorările şi de a transmite comentarii/feedback pentru etapa de stabilire a domeniilor evaluării impactului asupra mediului.

4. Etapa de definire a domeniului evaluării

5. Etapa de elaborare/revizuire a studiilor de condiţii iniţiale, analiza impactului asupra mediului şi elaborarea Raportului privind Impactul asupra Mediului

6. Transmiterea RIM autorităţii competente de mediu

7. Analiza calitativă a RIM

8. Informarea şi Consultarea cu Publicul şi alte Părţi interesate (Autorităţile de reglementare, etc.)

9. Luarea în considerare a informaţiilor de mediu de către autoritatea competentă înainte de a lua decizia de emitere/respingere a Acordului de mediu

10. Luarea deciziei

11. Monitorizarea implementării deciziei

Etapele procedurii EIM conform DEIM sunt respectate în România şi se derulează în conformitate cu prevederile Legii nr. 292/2018 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului (denumită în continuare LEGE), respectiv: etapa de încadrare a proiectului, etapa de definire a domeniului evaluării şi de realizare a raportului privind impactul asupra mediului şi etapa de analiză a calităţii raportului privind impactul asupra mediului. Etapele procedurale menţionate sunt precedate de etapa de evaluare iniţială. Consultările cu autorităţile de protecţia mediului şi cu alte Părţi interesate sunt implementate în România ca parte a etapelor procedurale menţionate anterior.

SUBCAPITOLUL 2:

SECŢIUNEA 1:Etapa de evaluare iniţială

Această etapă are loc după ce autoritatea de mediu primeşte o notificare din partea titularului proiectului prin care acesta comunică intenţia de implementare a unui proiect. În termen de 15 zile de la primirea notificării, pe baza documentelor primite şi a verificării amplasamentului, dacă este cazul, autoritatea competentă ia decizia dacă este necesară demararea procedurii EIM, prin depunerea de către titular a memoriului de prezentare; Memoriul de prezentare se întocmeşte conform conţinutului-cadru prevăzut în anexa nr. 5.E la Lege. Pentru proiectele care se construiesc pe ape sau care au legătură cu apele, decizia etapei de evaluare iniţială conţine obligaţia titularului de a solicita avizul de gospodărire a apelor la autoritatea competentă în domeniul gospodăririi apelor, în conformitate cu prevederile legislaţiei specifice din domeniul gospodăririi apelor. Pentru proiectele care intră sub incidenţa legislaţiei privind controlul activităţilor care prezintă pericole de accidente majore în care sunt implicate substanţe periculoase, memoriul va fi însoţit de notificarea specifică acestei legislaţii.

SECŢIUNEA 2:Etapa de încadrare

* proiectele (şi modificările lor) enumerate în Anexa I pentru care EIM este obligatorie; Proiectele prevăzute în anexa nr. 1 la prezenta lege se supun încadrării numai din punctul de vedere al aspectelor privind evaluarea adecvată şi al impactului asupra corpurilor de apă; aceste proiecte pot face obiectul definirii domeniului la această etapă proiectele enumerate în Anexa II pentru care EIM nu este obligatorie şi a cărei necesitate va fi stabilită pe baza unei examinări de la caz la caz şi utilizând criteriile prevăzute prin anexa nr. 3 la Lege.

Când se ia decizia de încadrare, autoritatea competentă trebuie să aplice criteriile de selecţie prevăzute în Anexa III a Directivei EIM. În etapa de încadrare autoritatea competentă evaluează potenţialul impact semnificativ transfrontier pentru proiectele care intră sub incidenţa Legii nr. 22/2001, cu modificările ulterioare, pe baza criteriilor definite de aceasta şi transmite autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului memoriul de prezentare, însoţit de procesul-verbal de verificare a amplasamentului, precum şi, după caz, de documentele-suport, pentru acele proiecte pentru care s-a stabilit un potenţial impact semnificativ în context transfrontieră, sau informează autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului despre acele proiecte care intră sub incidenţa Legii nr. 22/2001, cu modificările ulterioare, şi pentru care s-a stabilit că nu există un potenţial impact semnificativ în context transfrontieră. Decizia de încadrare trebuie să fie făcută publică (Art. 4 din Directiva şi art. 11 anexa 5 a Legii).

SECŢIUNEA 3:Etapa de definire a domeniului evaluării şi elaborarea RIM

În cadrul etapei de definire a domeniului evaluării, se identifică informaţiile care trebuie incluse în RIM, autoritatea competentă comunicând titularului Îndrumarul privind problemele de mediu care trebuie analizate în raportul privind impactul asupra mediului, în studiul de evaluare adecvată şi în studiul de evaluare a impactului asupra corpurilor de apă, după caz. În etapa de definire a domeniului evaluării, autoritatea competentă se consultă cu autorităţile şi publicul interesat (Articolul 5(2) al DEIM, respectiv art. 14 din anexa 5 la Lege).

- Titularul realizează studii pentru a caracteriza condiţiile iniţiale de mediu de pe amplasament şi în proximitatea acestuia. Pentru estimarea şi cuantificarea impactului potenţial generat de Proiectul propus sunt analizate toate categoriile de impact potenţial asociate activităţilor Proiectului, alternativele de dezvoltare inclusiv alternativa zero - no go (proiectul nu se implementează) impactul cumulat cu alte activităţi existente pe amplasament sau în proximitatea acestuia aşa cum prevede Articolului 5 al Directivei. În acest stadiu, se estimează şi cuantifică impactul potenţial al proiectului asupra mediului prin suprapunerea impactului potenţial peste condiţiile iniţiale de mediu. Raportul privind impactul asupra mediului, studiul de evaluare adecvată, politica de prevenire a accidentelor majore sau raportul de securitate sunt realizate de experţi conform prevederilor art. 12 din Lege. Studiul de evaluare a impactului asupra corpurilor de apă este realizat de instituţii publice sau private certificate, conform legislaţiei din domeniul gospodăririi apelor în vigoare.

SECŢIUNEA 4:Etapa de analiză a calităţii RIM

- Titularul transmite RIM, studiul de evaluare adecvată, a politicii de prevenire a accidentelor majore sau raportului de securitate şi a studiului de evaluare a impactului asupra corpurilor de apă, după caz, autorităţii competente. RIM cuprinde şi un raport non tehnic pentru a facilita accesul tuturor părţilor interesate la informaţia relevantă din RIM. În această etapă autoritatea competentă pune la dispoziţia autorităţilor şi publicului interesat RIM, studiul de evaluare adecvată, a politicii de prevenire a accidentelor majore sau raportului de securitate şi a studiului de evaluare a impactului asupra corpurilor de apă, după caz, stabilind, de comun acord cu titularul proiectului, oportunităţile de participare a publicului la luarea deciziei legate de proiect, indicând cel puţin, data şi locul dezbaterii publice. Legea defineşte clar modalitatea de analiză a calităţii rapoartelor şi modul de consultare şi comunicare a deciziilor autorităţii competente.

SECŢIUNEA 5:Consultarea cu autorităţile de protecţia mediului, alte părţi interesate şi publicul

Conform prevederilor Directivei şi a Legii, drepturile de consultare şi participare pot fi exercitate prin furnizarea de comentarii şi opinii cu privire la RIM, în momentul în care toate opţiunile privind finalizarea procedurii sunt încă deschise din partea autorităţii competente. Informaţiile privind impactul asupra mediului trebuie să fie puse la dispoziţia autorităţilor de mediu şi la dispoziţia altor organizaţii interesate şi publicului larg pentru a fi consultate. Prin prevederile legale in vigoare, în România atât cererea de aprobare a proiectului, cât şi informaţiile de mediu sunt puse la dispoziţia publicului şi acestuia i se oferă posibilitatea de a transmite comentarii cu privire la proiect şi la efectele sale asupra mediului. Această etapă este obligatorie înainte de a se lua o decizie cu privire la aprobarea proiectului din punct de vedere al protecţiei mediului.

SECŢIUNEA 7:Monitorizarea implementării deciziei

În conformitate cu art. 8.a al DEIM şi art. 18 din Lege, o cerinţă a SM potenţial afectat poate fi monitorizarea efectelor proiectului în perioada implementării acestuia. De obicei, titularul elaborează un Plan de Management de Mediu (PMM) pentru implementarea măsurilor şi condiţiilor din actul de reglementare şi a strategiilor de reducere a impactului asupra mediului. Obiectivul PMM este acela de a se asigura că toate condiţiile impuse în actele de reglementare şi măsurile de prevenire/diminuare a impactului sunt aplicate şi pot fi verificate.

Raportul Comisiei Europene cu privire la aplicarea şi eficienţa DEIM (2009) subliniază că DEIM "a lărgit sfera de aplicare, a întărit etapele procedurii şi a integrat modificările prevăzute de Convenţia UNECE Espoo cu privire la EIM în context transfrontieră". Dacă în timpul iniţierii procedurii EIM sunt identificate efecte potenţiale transfrontieră, Părţile vizate vor aplica prevederile Convenţiei Espoo (a se vedea Capitolul 5) şi vor descrie clar paşii care trebuie urmaţi pentru o implementare eficientă a EIM în context transfrontieră.

CAPITOLUL 2:IMPACTUL ÎN CONTEXT TRANSFRONTIERĂ CONFORM DEIM (ARTICOLUL 7)

Paragraf 1	al acestui articol stipulează că dacă un Stat membru descoperă că un proiect ar putea avea efecte semnificative asupra mediului într-un alt Stat membru sau dacă un Stat membru reclamă că poate fi afectat semnificativ, Statul membru în teritoriul căruia va fi realizat proiectul va trimite Statului membru afectat cât mai curând posibil o serie de informaţii, respectiv: (a) o descriere a proiectului, împreună cu orice informaţii disponibile cu privire la posibilul impact transfrontieră al proiectului; (b) informaţiile cu privire la natura deciziei care poate fi luată şi va oferi celuilalt Stat membru un termen rezonabil în care să indice dacă doreşte să participe la procedura EIM. În conformitate cu Articolul 2 paragraful 3 din Directivă, orice excepţie a unui anumit proiect de la aplicarea procedurii EIM nu trebuie să aducă atingere Art. 7. Statul membru pe al cărui teritoriu va fi desfăşurat proiectul trebuie să informeze că proiectul poate avea efecte semnificative asupra mediului în unul sau mai multe State membre. În acest sens, o identificare timpurie a impactului transfrontieră şi a semnificaţiei sale trebuie să preceadă notificarea de la Statul membru pe al cărui teritoriu va fi desfăşurat proiectul către Statul membru afectat. În documentaţia transmisă statelor membre potenţial afectate se vor include informaţiile cu privire la proiect şi la natura deciziei, precum şi informaţii cu privire la termenul de răspuns din partea Statului membru afectat/e sau la solicitarea manifestării intenţiei Statelor membre afectate cu privire la participarea la procedură.
Paragraful 2	prevede că dacă un Stat membru care primeşte informaţii conform paragrafului 1, menţionează că intenţionează să participe la procedura EIM, Statul membru pe al cărui teritoriu se va desfăşura proiectul va trimite Statului membru afectat, dacă nu a făcut deja acest lucru, informaţiile solicitate conform Art. 6 (2) şi puse la dispoziţie conform punctelor (a) şi (b) din Art. 6(3).
Paragraful 3	prevede că Statele membre vizate, în măsura în care sunt implicate, asigură punerea la dispoziţie, într-un termen rezonabil, a informaţiilor menţionate la paragrafele 1 şi 2 autorităţilor la care se referă Art. 6 (1) al Directivei şi publicului vizat din Statul membru care va fi afectat potenţial semnificativ. Ambele State membre se vor asigura că acele autorităţi şi publicul interesat au ocazia, înainte ca procedura să se finalizeze, să îşi prezinte opinia într-un termen rezonabil cu privire la informaţiile de mediu furnizate despre proiect. Informaţiile furnizate pentru Statul membru potenţial afectat trebuie să fie elaborate de către Statul membru - Partea pe al cărui/cărei teritoriu se va desfăşura/a fost iniţiat proiectul. Convenţia de la Espoo şi documentele sale conexe prevăd de asemenea ca informaţiile care vor fi furnizate de Statul membru pe al cărui teritoriu se va desfăşura proiectul să fie transmise unui Stat membru afectat. Secţiunea 7 din Anexa 2 furnizează detalii în această privinţă
Paragraful 4	se referă la consultările între Părţi. State membre îngrijorate/potenţial afectate vor efectua consultări cu privire la efectele potenţiale transfrontieră ale proiectului şi măsurile avute în vedere pentru a reduce sau preveni aceste efecte şi vor conveni asupra termenului limită pentru durata perioadei de consultări. Consultările între Statele membre vizate se referă la informaţiile furnizate de titular cu privire la evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră asociat proiectului şi pot fi organizate de către un organism comun adecvat. Conform Art. 9, orice Stat membru care a fost consultat conform Art. 7, va fi informat cu privire la orice decizie de a acorda sau refuza acordul pentru proiect. Autorităţile competente vor prezenta acestui Stat membru conţinutul deciziei şi orice condiţii anexate acesteia, principalele motive şi argumente pe care se bazează decizia, inclusiv informaţii privind procesul de participare a publicului. Printre acestea se numără şi o sinteză a rezultatelor consultărilor şi informaţiilor colectate în temeiul articolelor 5-7, precum şi o explicaţie a modului în care rezultatele respective au fost încorporate sau abordate, în special observaţiile primite din partea statului membru afectat. Acolo unde Articolul 7 se aplică, transmiterea informaţiilor la un alt Stat membru şi primirea informaţiilor de către un alt Stat membru vor fi supuse limitărilor cu privire la confidenţialitatea comercială şi industrială, inclusiv proprietatea intelectuală şi protejarea interesului public în vigoare în Statul membru în care proiectul este propus. Articolul 5 al Convenţiei de la Espoo prevede cerinţele pentru acest stadiu al procedurii EIM în context transfrontieră (vezi Capitolul 5.3).
Paragraful 5	lasă la alegerea SM să stabilească măsurile detaliate pentru implementarea prevederilor acestui Articol. Rezultatele consultărilor şi informaţiile colectate trebuie să fie luate în considerare în procedura EIM. Sunt prevăzute termene rezonabile pentru diferitele etape, iar termenele pentru consultarea publicului vizat cu privire la raportul de evaluare a impactului asupra mediului nu sunt mai scurte de 30 de zile.

CAPITOLUL 3:INIŢIEREA PROCESULUI EIM ÎN CONTEXT TRANSFRONTIERĂ

SECŢIUNEA 1:3.1. Etapa de încadrare

Premergător etapei de încadrare, după transmiterea de către titular a notificării pentru orice proiect din Anexa II, autoritatea competentă ia decizia dacă este necesară demararea procedurii EIM. Prima etapă a procedurii EIM este etapa de încadrare. Proiectele prevăzute în anexa I a DEIM se supun încadrării numai din punctul de vedere al aspectelor privind evaluarea adecvată şi al impactului asupra corpurilor de apă, aceste proiecte putând face obiectul definirii domeniului la această etapă, iar proiectele prevăzute în Anexa II a DEIM se supun analizei de la caz la caz pe baza criteriilor menţionate la pct. 1.

De îndată ce Statul membru devine conştient că un proiect poate avea efecte semnificative asupra mediului într-un alt Stat membru sau dacă un Stat membru care poate fi afectat semnificativ solicită acest lucru, în conformitate cu Art. 7 din DEIM, Statul membru pe al cărui teritoriu este propus proiectul, trebuie să efectueze evaluarea efectelor potenţiale ale proiectului propus asupra mediului şi să stabilească dacă proiectul poate avea efecte transfrontieră potenţial semnificative. În acest stadiu, nu doar efectele directe trebuie identificate, ci şi efectele indirecte/secundare care ar putea rezulta din interacţiunea primară între proiect şi mediu. Ghidul CE privind definirea domeniului evaluării oferă un exemplu de impact indirect: "o modificare în sistemul de canalizare a unui amplasament poate afecta hidrologia unui curs de apă; acest lucru poate ulterior afecta calitatea apei şi ecologia cursului de apă în aval; şi aceasta poate afecta pescuitul şi alte utilizări ale apei." De asemenea, efecte temporare pot apărea în timpul construcţiei, punerii în funcţiune sau închiderii şi reabilitării amplasamentului sau doar în anumite faze ale realizării proiectului sau pot apărea ca rezultat al unor evenimente neprevăzute precum: accidente, condiţii meteorologice extreme, cutremure etc.

Efectele care ar putea rezulta indirect dintr-un proiect trebuie să fie luate în considerare, "de exemplu, ca urmare a unei alte dezvoltări asociate proiectului, de exemplu, amenajarea drumurilor de acces, a reţelelor de utilităţi, amenajările de management a deşeurilor, amenajări rezidenţiale pentru oamenii atraşi în zonă de către proiect."² Efectele cumulative care ar putea apărea prin combinarea efectelor proiectului cu cele ale unor proiecte/activităţi existente sau planificate în vecinătate sunt de asemenea necesar a fi analizate.

Conform Art. 2.3 din Convenţia de la Espoo, PO (Partea de origine) se angajează să efectueze o EIM pentru o activitate propusă în Anexa I (înlocuită prin al II-lea Amendament la Convenţie, numită în continuare Anexa I modificată) care poate cauza un impact negativ semnificativ asupra unor teritorii situate în afara graniţelor. În această privinţă, primul pas va fi să stabilească dacă proiectul poate cauza impact semnificativ în afara graniţelor (etapă denumită Etapa de încadrare conform Convenţiei). Autoritatea competentă a PO realizează Etapa de încadrare pe baza memoriului de prezentare depus de titular. EIM trebuie să fie realizată înainte ca orice decizie de a aproba proiectul propus să fie luată şi trebuie să includă informaţiile conform Anexei II (o descrierea a proiectului, a alternativelor rezonabile, a mediului care poate fi afectat, a impactului potenţial şi a măsurilor de reducere/prevenire/eliminare a impactului, etc.). PO trebuie să se asigure că statele afectate sunt notificate cu privire la proiectul propus.

- Conform Convenţiei de la Espoo, o ţară poate considera că un proiect care nu face parte din Anexa I modificată îi poate afecta semnificativ mediul. În acest caz, Statele membre UE potenţial afectate trebuie să ia în considerare activităţile sau instalaţiile care contribuie semnificativ, în opinia lor, la emisiile de poluanţi în aer şi apă şi sunt reglementate de Directivele UE sau legislaţia naţională. În acest caz, în conformitate cu Convenţia, oricare dintre ţările vizate poate notifica sau organiza grupuri de lucru dacă activităţile care nu sunt enumerate în Anexa I modificată pot cauza un impact transfrontieră advers semnificativ şi dacă trebuie să fie tratate ca cele enumerate în Anexa I modificată.

ESC este un proiect care nu este reglementat conform Convenţiei.

- Anexa I a Convenţiei include proiecte care au relevanţă în ceea ce priveşte emisiile de CO₂ precum rafinăriile de petrol, uzine de gazeificare a cărbunelui, hidrocentrale (peste 300 MWth), conducte de petrol şi gaze cu diametru mare, porturi comerciale, instalaţii de eliminare a deşeurilor prin incinerare, tratament chimic sau depozite ecologice de deşeuri toxice şi periculoase, facilităţi offshore de producere şi depozitare a hidrocarburilor pentru produse petroliere, petrochimice şi chimice. Convenţia nu abordează ESC şi deci nu stabileşte necesitatea efectuării unei EIM în context transfrontieră cu privire la transportul de CO_2.

Activităţile proiectului ESC analizate de Părţi pot conduce către necesitatea efectuării unei EIM în context transfrontieră conform Convenţiei. Orice stat care este Parte la Convenţie şi care este afectat de activităţile pe care le pregăteşte proiectul ESC poate propune ca acesta să fie supus cerinţelor Convenţiei şi să convoace negocieri cu Partea de origine în acest sens.

Directiva EIM 2011/92/UE conţine în Anexa I proiecte precum "Conducte cu un diametru de peste 800 mm şi o lungime de peste 40 km:...(b) pentru transportul unor rezerve de dioxid de carbon (CO₂) cu scopul depozitării geologice, inclusiv staţii de repompare asociate." Prin urmare, orice ţară UE care intenţionează să dezvolte acest proiect va avea obligaţia de a realiza o EIM. Ca Parte de origine conform Convenţiei, Statul membru trebuie să ofere ocazia oricărei ţări afectate, şi care este Parte la Convenţie, să participe la procesul EIM.

Sursa: http://www.globalccsinstitute.com/networks/cclp/legal-resources/co2-transport-for-storage/european-and-regional/UNECE/espoo-convention

SECŢIUNEA 2:3.2. Metodele şi instrumentele utilizate pentru identificarea impactului transfrontieră

Etapa EIM	Informaţiile necesare	Metode şi instrumente
Etapa de încadrare Identificarea potenţialului pentru impact transfrontieră	CARACTERISTICILE PROIECTULUI
	Tipul
	Scara
	Etapizarea	Consultări
	Locaţia	Chestionare
	Extinderea
	Emisiile
	Dotări auxiliare	Panou experţi
Definire Identificarea impactului transfrontieră	Caracterizarea mediului înainte de implementarea proiectului
	Cadrul geografic şi perioada de implementare
	Identificarea datelor solicitate şi a surselor de date Colectarea datelor Identificarea senzitivităţii Identificarea prezenţei altor proiecte sau activităţi	Opinia experţilor Matrici
		Modelare
Studii de mediu Evaluarea impactului transfrontieră	Durata impactului, extinderea, frecvenţa IEvoluţia mediului în condiţiile în care proiectul nu s-ar implementa	Sisteme Informaţionale Geografice (GIS)

Pentru a stabili efectele potenţiale care ar fi generate de un proiect, conform Convenţiei de la Espoo, a fost elaborat un set de liste de verificare pentru 17 tipuri de activităţi (http://www.unece.org/fileadmin/DAM/env/EIM/resources/checklists.htm). Liste de verificare mai recente şi mai complete sunt puse la dispoziţie Ghidurile Comisiei Europene pentru Evaluarea Impactului asupra Mediului (http://ec.europa.eu/environment/eia/eia-support.htm) şi în Colecţiile Băncii Mondiale despre Evaluarea Mediului.

Liste de verificare	Aplicarea	Descrierea	Referinţa
Lista de verificare a RIM model NY DEC	Definirea domeniului evaluării	Prezintă o listă a temelor care să fie abordare în cadrul RIM. Lista de verificare ajută şi la definirea domeniului evaluării în EIS	Departamentul Statului New York pentru Conservarea Mediului Manualul pentru evaluarea calităţii stării mediului, 1982
Lista de verificare a impactului potenţial asupra mediului pentru proiecte de transport	Definirea domeniului evaluării	Această listă de verificare este concepută să ajute la identificarea impactului asupra mediului asociat cu planificarea, proiectarea, construirea şi exploatarea unui proiect de transport	Arthur D. Little, Inc. 1971. Transportul şi mediul: Sinteza pentru acţiune: Impactul Legii cu privire la politica de mediu naţională din 1969 a SUA asupra sistemului de transport, Vol. I-III, elaborat de Oficiul Secretariatului de Stat, Departamentul de Transport al SUA
Lista de verificare a Băncii Mondiale cu privire la impactul asupra mediului	Definirea domeniului evaluării, descrierea alternativelor, măsuri de reducere a impactului	Aceste liste de verificare sunt concepute să fie folosite la identificarea impactului semnificativ negativ asupra mediului, alternativele proiectului şi probleme particulare asociate cu proiectele de dezvoltare. Ele sunt impacturi potenţiale şi sunt evaluate calitativ. Peste 35 tipuri de proiecte sunt prezentate, inclusiv rezidenţiale, agricultură şi dezvoltare industrială.	Banca Mondială, 1991. Manual de evaluare a impactului. Volumele II şi III.

CATEGORIA	FACTOR	COMENTARII
AER	CO	Gaze cu efect de seră. referinţa 1
	Hidrocarburi
	Gaz metan (CH₄)	Gaze cu efecte de seră volatile, referinţa 1
	Oxizi de azot (NO*). N_xO	Ploaie acidă, flora, fauna, sănătatea umană, calitatea apei, referinţa 1
	Compuşi organici volatili fără metan (NMVOC)	Gaze volatile cu efect de seră, sănătatea umană, referinţa 1
	Mirosul	Sănătatea umană, siguranţa
APA	Substanţe toxice	calitatea apei, viaţa acvatică
	Produse petroliere	calitatea apei, viaţa acvatică
	Traversări de cursuri de apă	Eroziunea solului, viaţa acvatică
	Contaminarea apei subterane
FLORA	Daune asupra vegetaţiei naturale	Construcţia şi dezafectarea conductei
	Impactul asupra zonelor protejate
	Daune asupra habitatului plantelor	Dezafectarea traseului de conducte traseului
FAUNA	Daune asupra habitatului faunei	Absenţa vegetaţiei naturale de-a lungul traseului conductei
	Schimbarea rutelor de migrare - mamifere	Absenţa vegetaţiei naturale de-a lungul traseului conductei
	Daune asupra habitatului acvatic	Traversări de cursuri de apă
SOLUL	Contaminarea solului	Scurgeri accidentale
SOLUL	Eroziune	Construcţii, traversări de cursuri de apă
PEISAJUL	Modificări în utilizarea terenului
	Alterarea valorii estetice a peisajului
	Afectarea structurilor fizice
	Impact asupra terenurilor senzitive/fragile
MONUMENTE ISTORICE	Modificări arheologice
MONUMENTE ISTORICE	Modificări paleontologice
SĂNĂTATEA ŞI SIGURANŢA OMULUI	Risc de scurgeri accidentale
	Risc al contaminării apelor de suprafaţă
	Risc al contaminării apelor subterane
	Risc de explozie
	Sistem de monitorizare a presiunii în conducte	Depistează scurgeri, probleme ale conductei
	Selectarea traseelor conductei	Distanţa faţă de zonele populate, controlul densităţii populaţiei
PATRIMONIUL CULTURAL	Modificări ale utilizării terenului
SOCIO-ECONOMICĂ	Modificări ale bunăstării populaţiei
	Modificări ale calităţii vieţii
	Oportunităţi de angajare
	Dezvoltarea economică în context transfrontieră

Matrici	Aplicarea	Descrierea	Referinţa
Matricea Leopold	Evaluarea impactului	Această matrice este folosită pentru a identifica impactul potenţial asociat cu un proiect sau cu alternativele acestuia. Aceasta permite o evaluare cuprinzătoare a varietăţii de interacţiuni între elementele proiectului şi componentele, pentru a identifica factorii de mediu importanţi sau alternative cu impact mai redus.	Leopold, L. B., F. E. Clarke, B. B. Hanshaw, and J. R. Balsley. 1971. A procedure for evaluating environmental impact. Circular 645. U.S. Geological Survey, Washington, D.C.
Matricea Metodologiei Loran	Evaluarea impactului	Această metodă foloseşte o matrice a 234 de proiecte şi 27 trăsături de mediu pentru a identifica aspectele de mediu critice. Fiecărui element din matrice îi este atribuit un scor şi rezultatele sunt introduse într-un algoritm care adună scorurile impactului. Este folosită de obicei pentru a identifica zonele de mediu critice.	Thompson, M. A. 1990. Determining impact significance in EIM: a review of 24 methodologies. Journal of Environmental Management 30:235-250.

Un model de dispersie a aerului este o descriere matematică a dinamicii spaţiale complexe a emisiilor în funcţie de diferite clase de orientare şi viteză a vântului, utilizând parametrii sursă şi parametrii meteorologici, pentru o anumită perioadă în timp. Calculele modelului au ca rezultat estimări ale concentraţiei de poluanţi pentru locaţii şi momente specifice. Rezultatul modelării concentraţiilor pot fi apoi comparate cu limitele de emisie reglementate prin lege, atât în Partea de origine, cât şi în Partea afectată.

Există numeroase modele de dispersie utilizate frecvent în mai multe ţări. Cele mai multe modele de dispersie produc estimări ale concentraţiilor de poluanţi în anumite puncte denumite receptori, iar reţeaua de puncte este grila receptorului. Unele modele permit utilizatorului să aleagă locaţiile receptoarelor. Modelarea Gaussiană poate fi utilizată pentru evaluarea în context transfrontieră a calităţii aerului în zonele de frontieră cu sistem de reţea bine definit. De obicei, este ales un model uniform, fie dreptunghiular, fie circular. Unele modele permit, de asemenea, includerea caracteristicilor terenului, permiţând utilizatorului să specifice înălţimea fiecărui receptor deasupra sau sub înălţimea sursei. Există numeroase modele care sunt utilizate atât pentru modelarea la scară mică (< 20 km), cât şi pentru poluarea aerului la distanţe mari/mai mari de 50 km.

Aplicaţiile tipice ale modelelor de dispersie a aerului includ⁶:

- autorizaţiile IPPC

- modelarea răspândirii mirosului

- evaluări ale impactului asupra mediului

- evaluări adecvate în temeiul Directivei habitate

________

⁶ http://www.apis.ac.uk/air-pollution-modelling

Modelele folosite de autorităţile de mediu/competente în Partea de origine, precum şi de către consultanţi ar trebui să fie:

- adecvate scopului;

- să se bazeze pe principii validate ştiinţifice;

- să fie validate şi revizuite în mod independent;

- să aibă o specificaţie tehnică completă cu documente de validare disponibile.

La nivelul UE nu se preferă un model anume, dar există două modele principale care sunt folosite pentru scopuri de reglementare în Marea Britanie. Acestea sunt ADMS (Sistemul Modelării Dispersiei de Aer) şi AERMOD dezvoltat de Agenţia Protecţiei Mediului SUA. Ambele sunt folosite pe larg de consultanţi şi familiarizarea cu ambele modele este obligatorie pentru evaluările rapoartelor de modelare externe. Ambele modele au fost folosite pentru a examina impactul potenţial al emisiilor de la instalaţiile de deşeuri asupra calităţii aerului local. Fine Resolution Atmospheric Multi-pollutant Exchange (FRAME) este un model Lagrangian utilizat pentru modelări pe distanţă mare folosit pentru a evalua imisiile medii anuale ale azotului şi sulfului în Marea Britanie. Modelul a fost dezvoltat de la un model anterior utilizat larg la scară europeană, respectiv modelul TERN (Transportul în Europa al Azotului redus).

De asemenea, există modele de dispersie recomandate de către Agenţia de Protecţie a Mediului din Statele Unite (http://www.epa.gov/scram001/dispersion_prefrec.htm).

AERMOD este un model de pană staţionară de tip Gaussian, aplicabil atât zonelor rurale, cât şi urbane, pe teren plat sau complex, pentru emisii la suprafaţă sau la înălţime şi pentru surse multiple, de toate categoriile, punctuale, de suprafaţă şi de volum.

CALPUFF - un model de dispersie a picăturilor care simulează efectele condiţiilor meteorologice variabile în funcţie de timp şi spaţiu asupra transportului, transformării şi îndepărtării poluării. CALPUFF poate fi aplicat pentru transportul pe distanţe lungi şi pentru terenuri complexe

Forumul pentru Modelarea Calităţii Aerului (FAIRMODE) ... organizează inventare pentru o serie de indicatori reglementaţi ai poluanţilor aerului, inclusiv ateliere suplimentare care discută rezultatele şi inconsecvenţele sau neconcordanţele rezultatelor modelării şi cartării poluării aerului. În cadrul acestuia sunt stimulate activităţile de armonizare a modelelor disponibile şi de eficientizare a rezultatelor acestora la nivel transnaţional, care să conducă la o reprezentare europeană mai consecventă a poluanţilor reglementaţi legislativ şi supuşi modelării." Sursa: O compilaţie europeană a hărţilor naţionale ale calităţii aerului bazate pe modelarea ETC/ACM Document tehnic 2013/3

În conformitate cu prevederile Legii nr. 104/2011 privind calitatea aerului înconjurător responsabilitatea privind monitorizarea calităţii aerului înconjurător în România revine autorităţilor pentru protecţia mediului. Poluanţii monitorizaţi, metodele de măsurare, valorile limită, valorile ţinta, pragurile de alertă şi de informare şi criteriile de amplasare a punctelor de monitorizare sunt stabilite de legislaţia naţională privind protecţia atmosferei şi sunt conforme cerinţelor prevăzute de reglementările europene.

În prezent Reţeaua Naţionala de Monitorizare a Calităţii Aerului (RNMCA) efectuează măsurători continue de dioxid de sulf (SO₂), oxizi de azot (NO_x), monoxid de carbon (CO), ozon (O₃), particule în suspensie (PM10 şi PM2.5), benzen (C₆H₆), plumb (Pb), arsen (As), cadmiu (Cd), nichel (Ni), benzo(a)piren. Calitatea aerului în fiecare staţie este reprezentată prin indici de calitate sugestivi, stabiliţi pe baza valorilor concentraţiilor principalilor poluanţi atmosferici măsuraţi.

În prezent în România sunt amplasate 148 staţii de monitorizare continuă a calităţii aerului, dotate cu echipamente automate pentru măsurarea concentraţiilor principalilor poluanţi atmosferici. RNMCA cuprinde 41 de centre locale (aflate la Agenţiile locale pentru Protecţia Mediului) care colectează şi transmit panourilor de informare a publicului datele furnizate de staţii, iar după validarea primară le transmit spre certificare Centrului de Evaluare a Calităţii Aerului (CECA) din cadrul Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului.

Modelarea impactului asupra morfologiei costiere al managementului apei bazinelor hidrografice transfrontiere - râul Nestos

Pentru a studia evoluţia morfologiei costiere în zona proiectului, a fost dezvoltat un "model de modificare a liniei ţărmului unidimensional" (PELNCON). Datele de intrare ale modelului cuprind caracteristicile terenului, caracteristicile valurilor în zona de spargere şi o valoare de referinţă pentru rata de depunere a sedimentelor râului Nestos. Modelul calculează modificarea liniei ţărmului într-o anumită perioadă de timp. Cantitatea de sedimente transportată anual de către râu este estimată pe baza unei metodologii, rezultatele fiind calculate pentru diverse locaţii de-a lungul părţii greceşti a bazinului hidrografic Nestos (Nestos este un râu transfrontalier care străbate Grecia şi Bulgaria şi se varsă în Marea Egee, lângă insula Thassos).

Modelul "PELNCON" a fost aplicat pentru a prezice modificarea anuală a liniei ţărmului în zona studiată înainte şi după construirea barajelor de-a lungul Râului Nestos, singurul parametru variabil fiind rata de sedimentare a râului.

Rezultatele "PELNCON" au pus în evidenţă un risc mare de eroziune pentru zona costieră datorită deficitului de sedimente de aproximativ 1,8 x 10⁶ m³/an.

Chiar dacă acest studiu de caz nu se referă la un impact transfrontieră din cauză că barajele, care sunt sursa de impact, sunt construite pe teritoriul Greciei, iar impactul se manifestă tot pe teritoriul Greciei, afectând zona costieră, acesta oferă un exemplu al utilizării unui model în identificarea impactului unui proiect de realizare a unui baraj pe un râu asupra morfologiei costiere.

Samaras and Koutitas, 2008

Sistemele de informaţii geografice pot fi aplicate la toate stadiile de derulare a EIM. EIM este un proces de luare a deciziei care are scopul de a identifica şi anticipa impactul asupra mediului asociat implementării proiectelor. Interfaţa între aceste două componente produce mai multe efecte, care vor genera un impact specific. GIS poate fi utilizat în cadrul procesului EIM pentru a îmbunătăţi diferite caracteristici ale acestuia, în special cele legate de stocarea datelor şi accesul la date, reprezentarea rezultatelor. Dezvoltarea unui astfel de sistem va permite o abordare mai realistă a aspectelor de mediu şi o mai bună înţelegere a relaţiilor dintre acestea. GIS va aduce în procesul EIM un nou mod de a analiza şi manipula obiectele spaţiale şi un mod îmbunătăţit de a comunica rezultatele analizei, care pot avea o mare importanţă în procesul de participare a publicului.

Utilizarea GIS în procesul EIM, în care participarea publicului are o mare importanţă, necesită dezvoltarea unor aplicaţii care permit o mai bună înţelegere a fenomenelor spaţiale. În timpul procesului EIM, sunt analizate multe variabile şi fenomene diferite care prezintă relaţii complexe între ele şi variază în spaţiu şi timp.

SECŢIUNEA 3:3.3. Factorii care pot provoca efecte transfrontieră

SUBSECŢIUNEA 0:

În fazele iniţiale ale EIM, adesea în etapa de încadrare a unei proceduri transfrontieră, apare necesitatea furnizării unor informaţii actualizate despre starea mediului în Partea potenţial afectată. Prin urmare, este util ca, dacă există aceste informaţii în format electronic, ţările să pună la dispoziţie (de exemplu, pe o pagină web) informaţii precum: locaţia zonelor protejate (inclusiv siturile NATURA2000); coridoare ecologice, încadrarea terenurilor în planurile de urbanism. (ECE/MP.EIM/6)⁸

SUBSECŢIUNEA 1:3.3.1. Tipul de proiect

Scara sau caracteristicile impactului reprezintă baza pentru stabilirea semnificaţiei lor. Într-un stadiu timpuriu, poate fi dificil să se obţină informaţii cantitative despre caracteristicile impactului potenţial transfrontieră. Din acest motiv, Autorităţile competente ale Părţii de origine pot analiza caracteristicile generale ale unei activităţi propuse pe baza Anexei III a Convenţiei care oferă criterii pentru stabilirea semnificaţiei impactului (tipul de activitate, locaţia, dimensiunea şi natura activităţii) fără a menţiona printre criteriile aplicate faţă de distanţa de la frontieră.

- Lista de verificare EIA consolidată - nu toate activităţile din Anexa I modificată a Convenţiei sunt legate de instalaţiile IPPC. UNECE a elaborat Liste⁹ în care sunt menţionate, pentru fiecare factor de mediu relevant (aer, apă, climă, flora, fauna, sol, peisaj, monumente istorice, sănătatea şi siguranţa umană, patrimoniu cultural, socio-economic), toate activităţile din Anexa 1 modificată a Convenţiei care le-ar putea afecta. Listele conţin şi alte informaţii, precum cele legate de gradul de periculozitate al poluanţilor, impactul potenţial asupra factorilor de mediu, cu referinţe bibliografice.

Ghidul cu privire la aplicarea practică a Convenţiei de la Espoo face următoarea observaţie: "Convenţia nu se aplică doar la impactul transfrontieră între Părţile învecinate, ci şi la impactul transfrontieră pe termen lung. Activităţile care pot avea impact pe termen lung în context transfrontieră le includ pe cele care generează poluanţi în aer sau în apă, activităţi care pot afecta speciile migratoare sau activităţile care au legătură cu schimbările climatice." În această privinţă, pentru identificarea şi caracterizarea impactului, este recomandat să fie luate în considerare prevederile Convenţiilor internaţionale de protecţia mediului şi de protecţie a biodiversităţii (a se vedea Caseta 8).

Convenţia cu privire la protecţia şi utilizarea cursurilor de apă şi lacurilor transfrontaliere, Helsinki (1992)

Convenţia de la Helsinki cu privire la Impactul transfrontieră al accidentelor industriale (1992)

Convenţia cu privire la Legea utilizărilor non-navigaţie ale cursurilor de apă internaţionale Convenţia cu privire la răspunderea civilă pentru daune care rezultă din activităţi periculoase pentru mediu

Convenţia cu privire la conservarea vieţii sălbatice europene şi a habitatelor naturale

Convenţia cu privire la diversitatea biologică, Nairobi (1992)

Convenţia cu privire la speciile migratoare, 1979 (Convenţia de la Bonn)

Convenţia pentru Zonele umede de importanţă internaţională, în special ca habitat al păsărilor acvatice (Convenţia de la Ramsar) (1971)

Convenţia cu privire la cooperarea pentru protecţia şi utilizarea sustenabilă a Fluviului Dunărea Convenţia pentru protecţia mediului marin al Atlanticului de Nord-Est (Convenţia OSPAR), Paris (1992)

Convenţia pentru protecţia Mării Negre împotriva poluării, Bucureşti (1992)

Convenţia Internaţională pentru prevenirea poluării de către nave, Marpol (1973/1978)

Protocolul de la Kyoto cu privire la Convenţia Cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (1992)

"Convenţia cu privire la efectele transfrontieră ale accidentelor industriale conţine în Art. 4 şi în Anexa III o procedură de evaluare a impactului transfrontieră asupra mediului aproape identică cu cea a Convenţiei de la Espoo. Ea conţine o prevedere explicită, în cadrul Art. 4(4), pentru situaţiile în care se aplică atât Convenţia de la Espoo, cât şi Convenţia cu privire la efectele transfrontieră: "Când o activitate periculoasă este supusă unei evaluări a impactului asupra mediului în conformitate cu Convenţia cu privire la evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră şi acea evaluare include o evaluare a efectelor transfrontieră ale accidentelor industriale generate de activitatea periculoasă care este desfăşurată în conformitate cu termenii acestei Convenţii, decizia finală adoptată prin aplicarea Convenţiei cu privire la evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră va îndeplini şi cerinţele relevante ale acestei Convenţii."¹⁰

SUBSECŢIUNEA 2:3.3.2 Locaţia proiectului - Identificarea ţărilor potenţial afectate

În etapa de încadrare sau în etapa de definire a domeniului evaluării, vor fi identificate ţările potenţial afectate. Acesta este un pas foarte important pentru dezvoltarea ulterioară a procesului EIM care trebuie să decidă/clarifice care dintre ţările potenţial afectate/vizate vor participa la procesul EIM. Existenţa ţărilor potenţial afectate depinde mai întâi de tipul de proiect şi în al doilea rând de distanţa faţă de frontieră. Unele State membre au frontiere (terestre, maritime, riverane) cu ţări care nu sunt state membre UE sau semnatare ale Convenţiei de la Espoo.

În Ghidul cu privire la aplicarea practică a Convenţiei de la Espoo - Soluţia practică în aplicarea Convenţiei de la Espoo (UNECE, 2006) se prevede că "în majoritatea cazurilor, Convenţia va fi aplicată între Părţile învecinate. Totuşi, trebuie remarcat că această Convenţie nu se aplică doar la impactul transfrontieră între Părţile învecinate, ci şi la impactul transfrontieră pe termen lung. Activităţile care pot avea impact pe termen lung în context transfrontieră includ activităţile care pot genera poluanţi ai aerului sau apei, activităţi care pot afecta speciile migratoare sau activităţi care au legătură cu schimbările climatice." (UNECE, Ghidul cu privire la aplicarea practică a Convenţiei de la Espoo).

SECŢIUNEA 4:3.4 Viziuni diferite ale unei ţări potenţial afectate în fazele iniţiale de evaluare

Informaţii care vor declanşa suspiciunea că există o activitate planificată, iniţiată sau chiar începută, care ar putea afecta semnificativ teritoriul şi populaţia unei ţări, pot fi necesare şi obţinute şi din alte surse decât Autoritatea competentă a Părţii afectate. Această suspiciune ar putea fi parţial evitată prin prevederile acordurilor bilaterale care conţin reguli procedurale detaliate pentru EIM în context transfrontieră, inclusiv pentru schimbul de informaţii.

Este foarte important să avem un public şi o mass media bine informate. Dacă nu există acorduri bilaterale şi Partea de origine nu notifică Partea afectată, Partea afectată va culege informaţii din alte surse precum:

- planuri şi programe puse la dispoziţia publicului în mass media;

- ONG-uri şi specialişti în protecţia mediului;

- mass media.

Este recomandat să urmăriţi periodic mass media ţărilor învecinate, pentru a susţine colaborarea între ONG-urile naţionale şi ţările învecinate pentru a putea face schimb de informaţii despre proiectele dezvoltate în apropierea graniţei.

În cazurile în care nicio notificare nu a fost efectuată de către Partea de origine către o altă Parte, când Partea potenţial afectată consideră că va fi afectată de un impact transfrontieră negativ semnificativ al unei activităţi propuse indicate în Anexa I, Partea afectată poate începe discuţii cu privire la problema semnificaţiei cu Partea de origine şi poate solicita informaţii. În conformitate cu Art. 3.7 al Convenţiei: "Părţile vizate, la cererea Părţii afectate, vor face schimb de suficiente informaţii cu scopul de a purta discuţii cu privire la probabilitatea existenţei unui impact transfrontieră negativ semnificativ."

ii.dacă Părţile nu pot ajunge la un acord cu privire la existenţa unui impact transfrontieră negativ semnificativ, ele trebuie să se adreseze unei comisii de investigaţie în conformitate cu prevederile Anexei IV pentru a le oferi opinia. În cazul declanşării procedurii din Anexa IV a Convenţiei Espoo, statul trebuie să aibă în vedere că obţinerea unei opinii din partea Comisiei de investigaţii nu se poate face fără a remunera adecvat pe membrii acesteia. De aceea se recomandă alocarea unui buget corespunzător, înainte de declanşarea acestei proceduri.

SECŢIUNEA 5:3.5 Stabilirea unor alternative rezonabile

Conform termenilor Convenţiei de la Espoo, titularul este obligat să prezinte o descriere a "alternativelor rezonabile" la Proiectul propus, inclusiv alternativa de a nu lua nici o măsură (denumită în Convenţie ca "Alternativa nicio acţiune"). Posibile alternative sunt:

- Alternativa "nicio acţiune";

- Alternative tehnologice;

- Alternative legate de amplasarea proiectului;

- Alternative socio-economice.

În conformitate cu Decizia IV/1 "Revizia implementării" (2006), "alternativele rezonabile" trebuie să:

(a) fie fezabile, posibile, practice, realiste sau viabile;

(b) fie conforme cu planurile de urbanism (cu unele excepţii care necesită justificare);

(d) necesite costuri suplimentare reduse şi să aducă beneficii majore din punct de vedere al protecţiei mediului;

(e) conducă la îndeplinirea obiectivelor proiectului;

(f) reducă impactul asupra mediului;

(g) poată fi implementate de titular.

CAPITOLUL 4:STABILIREA IMPORTANŢEI EFECTELOR NEGATIVE ÎN CONTEXT TRANSFRONTIERĂ

SECŢIUNEA 1:4.1. Criteriile pentru stabilirea impactului semnificativ asupra mediului

(a) Dimensiunea: proiecte de dimensiuni mari, mai mari decât proiectele obişnuite de acelaşi tip;

(b) Locaţia: activităţi propuse care sunt situate în sau aproape de zonele sensibile din punct de vedere ecologic sau al altor componente de mediu (precum zonele umede desemnate conform Convenţiei de la Ramsar, parcuri naţionale, rezervaţii naturale, rezervaţii de interes ştiinţific deosebit sau situri de importanţă arheologică, culturală sau istorică); de asemenea, proiectele propuse în locaţii în care caracteristicile dezvoltării propuse ar putea avea efecte semnificative asupra populaţiei;

(c) Efecte: proiecte care induc efecte negative cu intensitate sau complexitate ridicată, inclusiv cele care dau naştere unor efecte grave asupra oamenilor sau componentei biotice, cele care ameninţă utilizarea actuală sau potenţială a unei zone afectate şi cele care produc o încărcare suplimentară care nu poate fi susţinută de capacitatea de suport a mediului.

Părţile interesate vor lua în considerare atât activităţile propuse amplasate în apropierea unei frontiere internaţionale, cât şi pe cele mai îndepărtate, care ar putea avea efecte transfrontieră semnificative la mare distanţă.

a) dimensiunea şi concepţia întregului proiect;

b) cumularea cu alte proiecte existente şi/sau aprobate;

c) utilizarea resurselor naturale, în special a solului, a terenurilor, a apei şi a biodiversităţii;

d) cantitatea şi tipurile de deşeuri generate/gestionate;

e) poluarea şi alte efecte negative;

f) riscurile de accidente majore şi/sau dezastre relevante pentru proiectul în cauză, inclusiv cele cauzate de schimbările climatice, conform informaţiilor ştiinţifice;

g) riscurile pentru sănătatea umană - de exemplu, din cauza contaminării apei sau a poluării atmosferice.

Stabilirea dacă un proiect reprezintă o "modificare majoră" sau dacă un proiect în sine poate fi considerat "mare" sau "major", poate fi realizată doar printr-o examinare de la caz la caz şi/sau analizarea unor probleme precum:

- criterii legale cantitative şi calitative care se aplică în Partea de origine - de exemplu, valori privind creşterea producţiei, creşterea emisiilor sau consumul de materii prime sau energie;

- modificarea proiectului implică revizuirea actelor de reglementare deja obţinute;

- modificarea proiectului obţinerea unei noi autorizaţii de construire;

- noi praguri impuse de legislaţia naţională pentru proiecte care necesită o EIM;

- noi criterii furnizate de organisme/instituţii internaţionale, naţionale şi regionale care să fie folosite ca bază pentru identificarea pragurilor de încadrare a proiectelor în funcţie de dimensiunea acestora.

a) utilizarea actuală şi aprobată a terenurilor;

b) bogăţia, disponibilitatea, calitatea şi capacitatea de regenerare relative ale resurselor naturale, inclusiv solul, terenurile, apa şi biodiversitatea, din zonă şi din subteranul acesteia;

c) capacitatea de absorbţie a mediului natural, acordându-se o atenţie special următoarelor zone:

1. zone umede, zone riverane, guri ale râurilor;

2. zone costiere şi mediul marin;

3. zonele montane şi forestiere;

4. arii naturale protejate de interes naţional, comunitar, internaţional;

5. zone clasificate sau protejate conform legislaţiei în vigoare: situri Natura 2000 desemnate în conformitate cu legislaţia privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice; zonele prevăzute de legislaţia privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional - Secţiunea a III-a - zone protejate, zonele de protecţie instituite conform prevederilor legislaţiei din domeniul apelor, precum şi a celei privind caracterul şi mărimea zonelor de protecţie sanitară şi hidrogeologică;

6. zonele în care au existat deja cazuri de nerespectare a standardelor de calitate a mediului prevăzute de legislaţia naţională şi la nivelul Uniunii Europene şi relevante pentru proiect sau în care se consideră că există astfel de cazuri;

7. zonele cu o densitate mare a populaţiei;

8. peisaje şi situri importante din punct de vedere istoric, cultural sau arheologic.

a) populaţia şi sănătatea umană;

b) biodiversitatea, acordând o atenţie specială speciilor şi habitatelor protejate în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările şi completările ulterioare;

c) terenurile, solul, apa, aerul şi clima;

d) bunurile materiale, patrimoniul cultural şi peisajul;

e) interacţiunea dintre factorii prevăzuţi la lit. a)-d).

şi

ţinând seama de:

a) importanţa şi extinderea spaţială a impactului - de exemplu, zona geografică şi dimensiunea populaţiei care poate fi afectată;

b) natura impactului;

c) natura transfrontieră a impactului;

d) intensitatea şi complexitatea impactului;

e) probabilitatea impactului;

f) debutul, durata, frecvenţa şi reversibilitatea preconizate ale impactului;

g) cumularea impactului cu impactul altor proiecte existente şi/sau aprobate;

h) posibilitatea de reducere efectivă a impactului.

SECŢIUNEA 2:4.2 Instrumente pentru stabilirea efectelor semnificative transfrontieră

Stabilirea impactului semnificativ asupra factorilor de mediu a fost identificată ca fiind cel mai important element al procesului EIM. Semnificaţia impactului ar putea deveni şi mai complexă dacă ia în calcul scara spaţială, modificarea temporară, sensibilitatea ecologică, anumite considerente economice şi instituţionale. Contextul spaţial se referă la faptul că impactul potenţial al proiectului propus ar trebui să fie considerat semnificativ la nivel local, regional sau internaţional. Contextul temporar se referă la relaţia cu proiecte trecute, prezente sau viitoare care ar putea afecta cumulativ acelaşi mediu.

Efectele POTENŢIAL semnificative identificate în etapa de încadrare, se supun analizei multicriteriale pentru a se determina care dintre acestea ESTE într-adevăr semnificativ în contextul analizat. Analiza multicriterială este efectuată de titular, prin experţii competenţi cooptaţi, iar rezultatele analizei sunt trecute în propunerea transmisă către ACPM. Aceasta analizează corectitudinea aplicării analizei multicriteriale (dacă este necesar solicită informaţii suplimentare sau solicită expertiză externă). Odată ce titularul şi ACPM ajung la un consens cu privire la stabilirea efectelor care sunt într-adevăr semnificative, se emite Îndrumarul.

Semnificaţia unui impact poate fi schimbată în urma analizei de detaliu efectuată în RIM. La etapa de stabilire a domeniului evaluării se face o analiză sumară a semnificaţiei impactului, pe baza informaţiilor disponibile imediat, fără eforturi majore. Şi aici se recomandă aplicarea principiului de precauţie în luarea deciziei. Astfel, dacă un impact nu poate fi evaluat satisfăcător astfel încât să se stabilească dacă este semnificativ sau nu, atunci acest impact se consideră semnificativ şi va fi inclus în RIM. Mai târziu, în RIM, se colectează mai multe date şi evaluarea se poate face în detaliu. În RIM se poate concluziona că impactul are o semnificaţie minoră sau neglijabilă.

SECŢIUNEA 3:4.3 Evaluarea impactului schimbărilor climatice în context transfrontieră

În aprilie 2013, Comisia Europeană a adoptat Strategia UE de adaptare la schimbările climatice (COM (2013) 216 final), care stabileşte un cadru pentru pregătirea UE la impactul schimbărilor climatice acum şi în viitor. Unul dintre obiectivele sale principale este legat de promovarea unui proces decizional bazat pe informaţii relevante - scop în care a fost lansată Platforma europeană de adaptare la climă (CLIMATE-ADAPT), care a fost concepută ca o platformă web pentru a sprijini factorii politici de decizie la nivel european, naţional, regional şi local, la dezvoltarea măsurilor şi politicilor de adaptare la schimbările climatice. Strategia cuprinde un set de documente care sunt utile pentru o gamă largă de părţi interesate.

Evaluarea efectivă a măsurilor de atenuare a efectelor schimbărilor climatice în cadrul RIM este puternic dependentă de metodologia utilizată şi există deja o serie de metodologii standardizate pentru calcularea emisiilor de gaze cu efect de seră. Metodologia utilizată în cazul specific în cauză precum şi aspecte legate de colectarea datelor, sunt importante. Calculul impactului direct este mai simplu decât calculul impactului indirect - iar evaluările se vor baza pe estimări în unele cazuri.

Ghidul Comisiei Europene privind integrarea schimbărilor climatice şi a biodiversităţii în EIM identifică principalele surse europene de date, inclusiv arhive de date şi baze de date disponibile online, considerate utile atunci când se integrează schimbările climatice în EIM. Acest ghiduri furnizează, de asemenea, link-uri către softuri de calcul a emisiilor de carbon şi către alte metodologii, inclusiv metodologia de calcul a emisiilor absolute şi relative de GES promovată de Banca Europeană de Investiţii (BEI) (BEI - Metodologie pentru evaluarea emisiilor de gaze cu efect de seră şi a variaţiilor emisiilor).

La nivel global, în 2011, Convenţia-cadru a Organizaţiei Naţiunilor Unite privind schimbările climatice a emis un document intitulat "Evaluarea impactului şi vulnerabilităţii schimbărilor climatice, luarea deciziilor de adaptare în cunoştinţă de cauză" (CCONUSC, Repere ale contribuţiei programului de lucru Nairobi. Evaluarea impactului şi a vulnerabilităţii schimbărilor efectelor schimbărilor climatice, luarea deciziilor de adaptare în cunoştinţă de cauză) care conţine secţiunile despre, inter alia, dezvoltarea şi diseminarea metodelor şi a instrumentelor, furnizarea de date şi informaţii şi evaluarea impactului şi a vulnerabilităţii la scări diferite şi în diferite sectoare.

După cum s-a discutat mai sus, integrarea considerentelor de adaptare la schimbările climatice în EIM este o provocare: necesită o schimbare în gândirea evaluărilor şi luarea în considerare a eventualelor riscuri şi incertitudini pe termen lung. Îmbunătăţirile recente ale bazelor de date pentru a înţelege impactul schimbărilor climatice şi riscurile pentru o varietate de sectoare şi locaţii au făcut această provocare mai puţin descurajatoare, însă baza de informaţii şi dobândirea de experienţă pe acest subiect este in creştere rapidă. Platforma europeană de adaptare la schimbările climatice, cunoscută sub numele de Climate-ADAPT, este un loc bun pentru a găsi instrumente de sprijin şi legături către cele mai recente cunoştinţe de adaptare, incluzând studii detaliate privind vulnerabilităţile şi riscurile asociate.

Ghidul Comisiei Europene privind integrarea schimbărilor climatice şi a biodiversităţii în EIM reprezintă o altă sursă importantă de informaţii şi idei privind modul de efectuare a evaluării. Acesta oferă exemple de întrebări-cheie pentru a identifica preocupările legate de adaptarea la schimbările climatice: acestea iau în considerare impactul major, cum ar fi valurile de căldură, secetele, precipitaţiile extreme, furtunile şi vânturile, alunecările de teren, creşterea nivelului mării şi altele. De asemenea, ghidul explică modul în care trebuie luate în considerare tendinţele, factorii de influenţă ai schimbării şi abordările de gestionare a riscurilor în EIM. Acesta sugerează abordări pentru construirea capacităţii de adaptare în Proiecte prin măsuri alternative, cum ar fi schimbarea utilizării materialelor sau a proiectelor de construcţie pentru fi mai rezistente la riscurile aşteptate. Acesta arată, de asemenea, modul în care EIM pot facilita capacitatea de adaptare şi gestionarea proiectelor prin recunoaşterea clară a ipotezelor şi a incertitudinii lor în ceea ce priveşte impactul asupra climei şi prin propunerea unor măsuri practice de monitorizare pentru a verifica valabilitatea predicţiilor şi a răspunsurilor în timp.

CAPITOLUL 5:PROCEDURA EIM ÎN CONTEXT TRANSFRONTIERĂ CONFORM CONVENŢIEI DE LA ESPOO

SECŢIUNEA 1:5.1. Identificarea punctelor de contact

"Punct de contact" înseamnă persoana responsabilă cu trimiterea şi primirea notificărilor. Punctul de contact desemnat de România ca şi contact oficial faţă de celelalte Părţi şi faţă de Secretariatul Convenţiei este reprezentat de Directorul General al Direcţiei Generale Evaluare Impact şi Controlul Poluării din cadrul Ministerului Mediului; lista de Puncte Contact cu privire la Notificare în conformitate cu Art. 3 al Convenţiei este actualizată periodic şi se regăseşte la adresa http://www.unece.org/env/EIM/pointsofcontact.html.

SECŢIUNEA 2:5.2. Notificarea Părţii afectate

Pentru orice proiect cu potenţial impact semnificativ asupra mediului părţii afectate, prevăzut în Anexa nr. I modificată a Convenţiei, sau considerat ca atare în urma etapei de încadrare, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului notifică autoritatea competentă a părţii afectate, în vederea stabilirii cadrului unor consultări utile şi suficiente. Notificarea va fi trimisă Părţii afectate în termen de 10 zile de la primirea informaţiilor complete de la titular.

În conformitate cu prevederile art. 6 al Legii 242/2011 privind ratificarea Acordului multilateral dintre statele din sud-estul Europei pentru aplicarea Convenţiei privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră, în cazul unor proiecte comune, fiecare parte sub jurisdicţia căreia se are în vedere realizarea activităţii propuse va fi considerată atât parte de origine, cât şi parte afectată, iar părţile vor crea unul sau mai multe grupuri de lucru comune pentru a stabili acţiuni detaliate privind comunicarea şi consultările. Notificarea va fi trimisă tuturor Părţilor care au fost identificate ca fiind potenţial afectate.

Conform art. 7. Al (3) din Legea 242/2011, punctul de contact al părţii afectate va răspunde punctului de contact al părţii de origine în termen de 30 de zile de la primirea notificării şi va indica dacă partea afectată intenţionează să participe la procedura de evaluare a impactului asupra mediului. Dacă partea afectată intenţionează să participe la procedura de evaluare a impactului asupra mediului, titularul va proceda la traducerea în limba engleză şi/sau in limba oficială a părţii afectate a memoriului de prezentare şi a tuturor documentelor implicate în procedură.

SECŢIUNEA 3:5.3. Notificarea publicului Părţii afectate

Aşa cum prevede Art. 7(1) al DEIM precum şi Art. 3.8 al Convenţiei, publicul Părţii afectate trebuie să fie informat despre procedura EIM în context transfrontieră pentru proiectul/activitatea propus. Punctul de contact/Autoritatea competentă al PA va proceda la distribuirea informaţiilor către publicul interesat din partea sa. În situaţia în care PO este România, ACPM va informa autoritatea competentă a părţii afectate, care asigură ca, în două săptămâni de la primirea notificării, publicul din zonele posibil afectate să fie informat şi să i se pună la dispoziţie posibilităţile de a face comentarii sau de a ridica obiecţii fie direct autorităţii competente a părţii de origine, fie prin autoritatea competentă a părţii afectate.

În 6 săptămâni de la primirea notificării, PA transmite un sumar clar, în limba engleză, al observaţiilor publicului şi ale autorităţilor competente cu privire la proiectele propuse, împreună cu solicitările de detalii suplimentare identificate în observaţiile individuale ale publicului şi autorităţilor. În situaţia în care răspunsul la notificare al PA nu conţine informaţii referitoare la potenţialul impact al proiectului asupra mediului părţii afectate, AC a PO solicită PA aceste informaţii; cererea va fi în limba engleză iar perioada de răspuns la o astfel de solicitare este de 6 săptămâni.

SECŢIUNEA 4:5.4. Participarea Părţii afectate la stabilirea conţinutului documentaţiei EIM (etapa de definire a domeniului evaluării a procedurii EIM¹²) şi răspunsul

În situaţia în care PO este România, etapa de definire a domeniului evaluării începe după ce titularul a depus la ACPM propunerea privind aspectele relevante. ACPM emite un Îndrumar în care stabileşte domeniul de evaluare şi nivelul de detaliu al informaţiilor care trebuie incluse în raportul privind impactul asupra mediului (RIM). Îndrumarul se elaborează pe baza informaţiilor furnizate de titular în memoriul de prezentare şi în propunerea privind aspectele relevante pentru protecţia mediului, şi ţinând cont de consultarea cu celelalte autorităţi implicate, precum şi de propunerile justificate ale publicului interesat.

SECŢIUNEA 5:5.5. Elaborarea documentaţiei EIM şi transmiterea documentaţiei EIM către Părţile afectate

1. Descrierea proiectului;

2. Descriere a alternativelor rezonabile;

3. Descriere a aspectelor relevante ale stării actuale a mediului (scenariul de bază) şi o descriere scurtă a evoluţiei sale probabile în cazul în care proiectul nu este implementat,

4. Descriere a factorilor de mediu relevanţi susceptibili de a fi afectaţi de proiect

5. Descriere a efectelor semnificative pe care proiectul le poate avea asupra mediului, inclusiv in context transfrontieră

6. Descriere sau dovezi ale metodelor de prognoza utilizate pentru identificarea şi evaluarea efectelor semnificative asupra mediului,

7. Descriere a măsurilor avute în vedere pentru evitarea, prevenirea, reducerea sau, dacă este posibil, compensarea oricăror efecte negative semnificative asupra mediului identificate şi, dacă este cazul, o descriere a oricăror măsuri de monitorizare propuse

8. Descriere a efectelor negative semnificative preconizate ale proiectului asupra mediului, determinate de vulnerabilitatea proiectului în faţa riscurilor de accidente majore şi/sau dezastre relevante pentru proiectul în cauză, inclusiv in context transfrontieră.

9. Un rezumat netehnic al informaţiilor furnizate la punctele precedente.

10. Listă de referinţă care să detalieze sursele utilizate pentru descrierile şi evaluările incluse în raport.

La primirea Raportului EIM Punctul de Contact al Părţii de origine îl transmite punctului de contact al părţii afectate, tradus în limba engleză prin grija şi pe cheltuiala titularului de proiect, menţionând şi un timp de răspuns rezonabil, dar nu mai mult de 8 săptămâni. În acest interval de timp, AC a Părţii de Origine asigură respectarea prevederilor legale în vigoare privind participarea publicului la etapa de analiză a calităţii raportului studiului de evaluare a impactului asupra mediului, prin organizarea dezbaterii publice în ţara de origine.

Conţinutul documentaţiei EIM şi recomandările cu privire la informaţiile care trebuie furnizate publicului pentru a organiza participarea eficientă a publicului aşa cum sunt cuprinse în Documentul Comisiei Economice pentru Europa "Îndrumări pentru participarea publicului la Evaluarea Impactului asupra mediului într-un context transfrontier" (2006) sunt prezentate în Anexa 5 a acestui Ghid. Acestea au fost preluate de către România în legislaţia naţională aplicabilă evaluării impactului proiectelor publice şi private asupra mediului şi, specific in cea aplicabilă evaluării impactului proiectelor în context transfrontieră.

SECŢIUNEA 6:5.6. Consultări pe baza documentaţiei EIM

SECŢIUNEA 7:5.7 Participarea publicului în EIM transfrontieră

- Titularul proiectului organizează dezbaterea publică în modul cel mai convenabil pentru public, sub îndrumarea ACPM, suportând costurile acesteia. La dezbaterea publică participă ACPM, care moderează şedinţa, şi ACGA. Dacă în 60 minute de la ora anunţată nu se prezintă nici un reprezentant al publicului interesat, şedinţa se declară închisă, consemnându-se acest lucru într-un proces verbal. Titularul prezintă documentele proiectului (RIM, EA. SEICA, RA, după caz) şi răspunde la comentariile/opiniile/observaţiile publicului interesat participant. Acestea sunt consemnate de către ACPM în procesul verbal al şedinţei, de unde apoi sunt trecute în formularul menţionat mai sus, alături de celelalte comentarii primite anterior.

SECŢIUNEA 8:5.8. Transmiterea comentariilor la punctul de contact în Partea de origine

SECŢIUNEA 9:5.9. Decizia EIM finală

La luarea deciziei finale privind proiectul de activitate sunt luate în considerare atât rezultatul evaluării impactului asupra mediului, prezentat în raportul studiului de evaluare a impactului asupra mediului, cât şi comentariile primite cu privire la acesta în cadrul dezbaterilor publice şi a consultărilor anterior menţionate, ACPM transmite AC a părţii afectate decizia finală cu privire la activitatea propusă, împreună cu motivele şi consideraţiile care au stat la baza acesteia, inclusiv:

SECŢIUNEA 10:5.10. Primirea notificării cu privire la decizia finală şi informarea publicului

SECŢIUNEA 11:5.11. Consultările pe baza informaţiilor suplimentare după decizie

SECŢIUNEA 12:5.12. Monitorizarea post-proiect

CAPITOLUL 6:REFERINŢE

CAPITOLUL 7:ANEXE

ANEXA 1. STUDII DE CAZ

ANEXA 2. Integrarea schimbărilor climatice în procesul EIM

ANEXA 3. Informaţiile care trebuie incluse în Notificare

ANEXA 4. Conţinutul documentaţiei EIM şi recomandări cu privire la informaţiile care trebuie furnizate publicului pentru a organiza participarea eficientă a publicului

ANEXA 5. Aspecte cu privire la consultarea publicului

ANEXA 6. Metodele de informare a publicului

ANEXA 7. Probleme legate de responsabilităţile financiare cu privire la procedura EIM transfrontieră

ANEXA 8. Propuneri de modificare a legislaţiei pe baza acordurilor internaţionale, luând în considerare propunerile Acordului de la Bucureşti

ANEXA nr. 1:STUDII DE CAZ

I.Studiu de caz I¹³: Proiectul "Continuarea lucrărilor de construire şi finalizare a Unităţilor nr. 3 şi 4 la Centrala Nuclearo-Electrică de la Cernavodă"

Societatea Naţională "Nuclearelectrica" S.A. a depus la Agenţia pentru Protecţia Mediului Constanţa solicitarea privind emiterea acordului de mediu pentru proiectul "Continuarea lucrărilor de construire şi finalizare a CNE Cernavodă - Unităţile 3 şi 4" în data de 09.08.2006. Proiectul se încadrează în Anexa 1.1. pct. 3.6 din Ordinul M.A.P.M. nr. 860/2002 pentru aprobarea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului şi de emitere a acordului de mediu, modificat prin Ordinul M.A.P.A.M. nr. 210/2004 şi prin Ordinul M.M.G.A. nr. 1037/2005, şi ca urmare se supune evaluării impactului asupra mediului.

În perioada septembrie 2008 - martie 2009 completările parţiale, pe probleme punctuale înaintate de SNN S.A. au fost parţial acceptate de către ministere; ministerele M.T., M.S. şi M.M.D.D. (Direcţia Managementul Resurselor de Apă şi Direcţia Protecţia Naturii şi Biodiversitate) au considerat în continuare că sunt necesare informaţii suplimentare. În aceeaşi perioadă Asociaţia "Gânditorul în Acţiune" (AGIA) a analizat răspunsurile SNN S.A. la întrebările pe care le-a formulat în cadrul dezbaterii şi a concluzionat că din 88 de comentarii a primit răspuns acceptabil la 71, iar la 17 a primit răspunsuri acceptabile cu rezerve sau neacceptabile.

Această situaţie a condus ca M.M.D.D. să transmită o nouă adresă către SNN S.A. în martie 2009 prin care susţine în continuare decizia de completare a RIM într-un singur volum, înaintată anterior prin adresa nr. 16.453/SS/04.07.2008, dar recomandă titularului de proiect organizarea materialelor într-un mod care să corespundă solicitărilor repetate ale publicului interesat şi ale ministerelor din CAT, solicitând totodată informaţii suplimentare referitoare la "impactul potenţial al apelor" şi "impactul floră/faună".

În martie 2010 titularul de proiect depune la M.M.P. completări punctuale pentru informaţiile suplimentare solicitate şi anume: studiu elaborat de Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare "Delta Dunării" cu titlul "Completarea studiului de impact de mediu referitor la finalizarea investiţiei CNE Cernavodă Unităţile 3 şi 4 privind impactul asupra biodiversităţii din zona de evacuare în Dunăre a apei de răcire" şi un material elaborat de I.C.I.M. cu titlul "Precizări la îndrumarul referitor la procedura de evaluare a impactului asupra mediului pentru proiectul CNE Cernavodă Unităţile 3 şi 4".

Aceste concluzii au determinat ca M.M.P. să solicite prin adresa nr. 28.169/EP din 01.06.2010 completarea studiului INCDDD cu informaţiile corespunzătoare evaluării adecvate în conformitate cu prevederile O.M. nr. 19/2010 pentru aprobarea Ghidului metodologic privind evaluarea adecvată a efectelor potenţiale ale planurilor sau proiectelor asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar, integrarea acesteia în cerinţele evaluării impactului asupra mediului, precum şi actualizarea RIM.

Ministerul Mediului şi Pădurilor a continuat în perioada până în sept. 2012 procedura de evaluare a impactului asupra mediului cu analiza completărilor transmise de titularul proiectului, răspunsurile acestuia formulate la observaţiile publicului şi a informaţiilor suplimentare, organizând o nouă şedinţă CAT La nivel central în data de 12.09.2012. Au fost analizate documentaţiile tehnice ale proiectului; SNN S.A., S.C. Energonuclear şi INCDDD Tulcea au răspuns întrebărilor participanţilor. Autorităţile reprezentate în CAT şi-au exprimat punctul de vedere referitor la încadrarea lucrărilor propuse prin proiect în legislaţia specifică din responsabilitate. A fost luată decizia de emitere a acordului de mediu prin consens, cu unanimitate de voturi. Informaţii succinte referitoare la decizia de emitere a acordului de mediu:

MMP a analizat plângerea prealabilă, organizând o nouă şedinţă CAT în data de 03.04.2013. MMSC a prezentat membrilor CAT adresele/materialele etc. primite după şedinţa CAT din data de 12.09.2012. Aceştia şi-au exprimat nominal punctul de vedere cu privire la problemele propuse în discuţie şi la proiect, inclusive asupra răspunsurilor formulate de România la opiniile finale ale Bulgariei şi Austriei. În baza acestor consultări, MMSC a stabilit menţinerea deciziei de emitere a acordului de mediu pentru proiect. Proiectul acordului de mediu a putut fi consultat între 24.04 - 14.05 2013.

România a fost în cadrul acestei proceduri Parte de origine, Părţi afectate implicate fiind Bulgaria, Ungaria, Republica Moldova, Austria şi Ungaria. Procedura a fost complexă, având o durată de 7 ani şi implicând atât consultări internaţionale multilaterale, inclusiv dezbateri publice organizate pe teritoriul unei părţi afectate, precum şi repetate consultări cu publicul interesat. Au fost aplicate întocmai procedurile Convenţiei, procedura constituindu-se un exemplu de bună practică în domeniul evaluării proiectelor cu impact transfrontieră.

II.Studiu de caz II¹⁴ "Construirea unui depozit naţional de eliminare a deşeurilor slab şi mediu radioactive propus de Compania de Stat - Deşeuri Radioactive - Radiana, Kozloduy - Bulgaria"

În cadrul procedurii evaluării impactului asupra mediului în context transfrontieră derulată în conformitate cu prevederile Convenţiei Espoo pentru proiectul "Construirea unui depozit naţional de eliminare a deşeurilor slab şi mediu radioactive propus de Compania de Stat - Deşeuri Radioactive - Radiana, Kozloduy - Bulgaria", Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor pune la dispoziţia publicului înregistrarea audio a Dezbaterii publice, precum şi răspunsurile din timpul dezbaterii publice de la Craiova. Pentru a da posibilitatea formulării de comentarii din partea publicului român într-un termen suplimentar, a fost prelungită perioada de primire a comentariilor ce au fost transmise către Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor şi Agenţia pentru Protecţia Mediului Dolj, până la data de 15 iunie 2016.

România a fost în cadrul acestei proceduri Parte afectată. Procedura reprezintă reluarea procedurii derulate în perioada 2009 - 2011, pentru care Bulgaria a fost dată în judecată pentru încălcarea prevederilor Convenţiei Espoo prin neimplicarea corectă a publicului în luarea deciziei şi evitarea răspunsurilor complete la solicitările părţii române. Procedura reluată a avut o durată de cca 2 ani, implicând atât consultări bilaterale, cât şi naţionale şi 1 dezbatere publică organizată în România. Au fost aplicate întocmai procedurile Convenţiei.

ANEXA nr. 2:Integrarea schimbărilor climatice în procesul EIM

PARTEA 1:Introducere

Sistemul climatic are cinci componente principale: atmosfera, hidrosfera, criosfera, litosfera şi biosfera, care interacţionează atât între ele, cât şi cu factorii externi, iar procesele fundamentale care dirijează sistemul climatic sunt încălzirea datorată radiaţiei solare de undă scurtă şi răcirea datorată pierderilor în spaţiu a radiaţiei terestre şi a radiaţiei de undă lungă. Activitatea umană nu poate fi nici ea neglijată, fiind considerată factor extern care influenţează sistemul climatic. Principala sursă de energie care controlează clima terestră este radiaţia solară.

Conform Raportului de evaluare cu numărul 5¹⁵, elaborat de IPCC¹⁶ pentru anul 2014, evoluţia rapidă a schimbărilor climatice din ultimele decenii a cauzat un impact major asupra sistemelor naturale şi construite din întreaga lume. Distribuţia impactului cauzat de schimbările climatice evidenţiază riscuri diferite, determinate de vulnerabilitate şi expunere, de factorii non-climatici (caracteristicile geologice ale regiunilor, distribuţia neuniformă a căldurii solare, interacţiunile dintre atmosferă, oceane şi suprafaţa uscatului) şi diferenţele economico-sociale.

În ultimii ani, Uniunea Europeană a dezvoltat mecanisme de prevenire şi combatere a dezastrelor naturale şi a celor antropice, evaluând astfel riscurile asociate acestora şi urmărind reducerea, pe cât posibil, a impactului negativ produs asupra societăţii. Acţiunile de prevenire trebuie să fie corelate cu acţiunile de pregătire şi răspuns la dezastre, prin încurajarea unui schimb de informaţii între nivelurile administrative din interiorul unui stat dar şi între statele membre, pentru a folosi eficient resursele şi a evita dublarea eforturilor.

PARTEA 2:

1.II.1. Factori care provoacă modificări ale climei

În ciuda eforturilor din ultimii zeci de ani cu privire la prevenirea intensificării efectului de seră, o serie de schimbări climatice s-au produs deja şi omenirea experimentează efectele acestora. Cele mai importante efecte ale schimbărilor climatice sunt legate de creşterea mediei globale a temperaturii, precum şi intensificarea fenomenelor climatice extreme cum ar fi precipitaţii abundente (care pot provoca la rândul lor inundaţii), secetă, furtuni violente sau valuri de căldură. Alte efecte indirecte, în care factorul climatic joacă un rol important, ar putea fi declanşarea unor avalanşe, alunecări de teren sau incendii de vegetaţie.

2.II.2. Caracteristici privind schimbările climatice în funcţie de cele două componente (reducerea emisiilor de GES şi adaptarea la schimbările climatice)

(1)Precizarea sectorului în care sunt necesare măsuri privind schimbările climatice;

Cât priveşte componenta de reducere a gazelor cu efect de seră, există anumite sectoare care au un impact ridicat din acest punct de vedere, necesitând o analiză detaliată a acestui aspect în cadrul procedurii de evaluare a impactului asupra mediului. Politica naţională de reducere a emisiilor de GES urmăreşte abordarea europeană, pe de o parte, prin implementarea schemei EU-ETS, şi pe de altă parte, prin adoptarea unor politici şi măsuri la nivel sectorial, în aşa fel încât la nivel naţional emisiile de GES aferente acestor sectoare, să respecte traiectoria liniară a nivelurilor de emisii anuale alocate în baza prevederilor Deciziei nr. 406/2009/CE. Prin analizarea Inventarului Naţional al Emisiilor de Gaze cu Efect de Seră, denumit în continuare INEGES, au fost identificate sectoarele economice pentru care sunt necesare măsuri specifice de reducere a emisiilor de GES:

* Agricultura. Principalele surse de emisii de gaze cu efect de seră din agricultură provin din respiraţia animalelor, utilizarea de fertilizanţi/pesticide, cultivarea orezului. În Europa, agricultura este cea mai importantă sursă de emisii de protoxid de azot (N₂O) şi metan (CH₄) provenite din depozitarea şi împrăştierea îngrăşămintelor animale. Emisiile antropice provenite din agricultură sunt estimate cu un grad ridicat de incertitudine deoarece activităţile din agricultură implică o mare varietate de procese biologice care conduc la emisii naturale de GES.

* Utilizarea Terenurilor, Schimbarea Utilizării Terenurilor, Silvicultură. Pădurile au un rol important în absorbţia de CO₂ din atmosferă, prin urmare defrişările contribuie indirect la creşterea concentraţiei acestui gaz în atmosferă. În procesul de degradare a pădurilor şi despădurire, suplimentar emisiilor de CO₂, se produc şi emisii de CH₄. După defrişare, terenul căruia i se acordă o altă utilizare poate deveni o sursă suplimentară de emisii. În acest mod, bilanţul de carbon al terenului defrişat şi atribuit altor utilizări poate fi defavorabil capacităţii de sechestrare a carbonului din atmosferă.

* Gestiunea Deşeurilor. Emisiile din sectorul deşeurilor sunt reprezentate în principal de gazul metan rezultat din descompunerea anaerobă a deşeurilor solide eliminate prin depozitele de deşeuri şi tratarea apelor uzate. Totodată, cantităţi importante de dioxid de carbon sunt generate prin depozitarea deşeurilor solide şi incinerarea deşeurilor. Cantităţi reduse de protoxid de azot sunt emise din tratarea apelor uzate. Totodată, prin transportul deşeurilor de la locul generării către locul prelucrării/depozitării/eliminării se generează, în mod indirect, emisii de GES.

(2)Specificarea măsurilor de reducere/de adaptare la schimbările climatice

Sector

Măsuri de reducere a emisiilor de GES

ENERGIE

Generarea energiei electrice şi termice:

- Valorificarea resurselor de energie regenerabilă: energia luminii solare, a vânturilor, a apelor curgătoare, a proceselor biologice şi a căldurii geotermale

- Promovarea Sistemelor Inteligente pentru producerea, transportul, distribuţia şi consumul energiei electrice

- Îmbunătăţirea eficienţei energetice: reabilitare clădiri, reabilitare iluminat public, reabilitarea reţelelor de transport şi distribuţie a energiei termice.

- Realizarea de investiţii în instalaţii şi echipamente pentru întreprinderile din industrie care să conducă la economii de energie: investiţii în instalaţii sau echipamente cu consum mai mic de energie.

- Creşterea eficienţei energetice în sectorul Agricultură: utilizare de biocarburanţi la executarea lucrărilor agricole mecanizate, utilizarea tehnologiilor din domeniul energiilor regenerabile.

- Proiectare ecologică privind performanţa energetică a produselor cu impact energetic: Utilizarea unor materiale de construcţie carbon neutre sau care conţin carbon în proporţie mică, Adoptarea unor tehnici constructive care să stimuleze eficienţa energetică (ex: izolarea cu celule cu aer cald, utilizarea unor dispozitive electrice eficiente energetic)

- Crearea de rezervoare locale de carbon: plantare copaci.

Transport:

- Reducerea emisiilor din transport rutier: Încurajarea creşterii ponderii de utilizare a transportului feroviar, Utilizarea transportului public ca alternativă a transportului rutier.

- Utilizarea autovehiculelor prietenoase mediului: autovehicule cu altă sursă de energie: hibride, electrice, cu hidrogen şi alte asemenea sau autovehicule echipate cu motoare convenţionale, cu ardere internă, care utilizează parţial sau integral combustibili alternative.

- Utilizarea biocarburanţilor

- Utilizarea transportului nemotorizat

- Reducerea GES în transport aerian: Îmbunătăţirea eficienţei utilizării combustibilului de aviaţie

Spaţiu locativ şi dezvoltare urbană:

- Îmbunătăţirea performanţei termice a clădirilor: reabilitare clădiri

- Modernizarea infrastructurii de transport şi distribuţie a energiei termice în sisteme centralizate

- achiziţionarea de către consumatori de articole electrice şi electrocasnice cu eficienţă energetică crescută

- reducerea consumului de apă

- Creşterea suprafeţelor de spaţii verzi în zonele urbane şi periurbane

PROCESE INDUSTRIALE

- Promovarea tehnologiilor eficiente şi a industriilor curate: investiţii aferente unor echipamente care să permită generarea de emisii scăzute de GES.

- Promovarea tehnologiilor verzi

AGRICULTURĂ

Măsuri care vizează în mod indirect diminuarea emisiilor de GES:

- promovare şi susţinere a sistemelor de agricultură ecologică

- modernizarea exploataţiilor agricole;

- implementarea sistemului de eco-condiţionalitate;

- programul de modernizare a fermelor agricole: inclusiv Programul Rabla la tractoare;

- creşterea valorii adăugate a produselor agricole şi forestiere;

- renovarea şi dezvoltarea satelor;

- creşterea suprafeţelor împădurite;

- tehnologii de producere şi utilizare a biocarburanţilor la nivel de fermă şi de valorificare a biomasei, cum ar fi: peleţi, brichete.

AGRICULTURĂ

Subsectorul vegetal

- diversificarea culturilor;

- promovarea culturilor de leguminoase în asolamente;

- utilizarea seminţelor şi materialului săditor cu calităţi superioare de adsorbţie şi valorificare a îngrăşămintelor, în special cele natural organice;

- practicile de management al solului care să prevină degradarea şi sărăcirea solului în elemente nutritive;

- asigurarea şi sprijinirea de soiuri de culturi cu potenţial mare pentru adaptarea la schimbările şi riscurile climatice;

- reducerea emisiilor de protoxid de azot şi de metan din agricultură prin utilizarea redusă de îngrăşăminte cu azot şi a pesticidelor; promovarea sistemelor de producţie moderne, cu consum redus de energie;

- interzicerea acţiunilor de ardere a miriştilor şi a resturilor vegetale pe terenul arabil;

- promovarea utilizării eficiente a energiei de către fermieri şi operatori economici din agricultură.

AGRICULTURĂ

Subsectorul creşterii animalelor

- ameliorarea hranei animalelor în vederea în vederea îmbunătăţirii proceselor digestive;

- practici îmbunătăţite pentru gestionarea efectivului de animale;

- asigurarea şi sprijinirea de rase de animale locale cu potenţial mare pentru adaptarea la schimbările climatice şi riscurile climatice;

- ameliorarea genetică, întreţinerea pajiştilor permanente, evitarea păşunatului excesiv sau prin cosirea lor cel puţin o dată pe an;

- interzicerea acţiunii de incendiere a pajiştilor permanente.

AGRICULTURĂ

Subsectorul management al deşeurilor organice rezultate de la animale

- îmbunătăţirea managementului reziduurilor zootehnice prin utilizarea mijloacelor tehnice de stocare adaptate diferitelor tipuri de reziduuri şi încorporarea acestora în sol;

- procesarea reziduurilor pentru producerea de biogaz şi compost.

AGRICULTURĂ

Subsectorul managementul solului

- se va evita efectuarea de lucrări de arat în condiţii de umiditate excesivă a solului;

- practicarea agriculturii de conservare şi realizarea de economii de combustibili;

- introducerea tehnologiilor agricole moderne de utilizare a soiurilor de plante rezistente la secetă, boli şi dăunători, pentru care sunt necesare mai puţine lucrări agrotehnice;

- protejarea materiei organice în sol, în mod special în solurile bogate în carbon, cum ar fi: mlaştini, turbării şi alte asemenea;

- restaurarea/refacerea mlaştinilor şi a turbăriilor;

- restaurarea/refacerea carbonului în solurile degradate, cu risc ridicat de eroziune sau deşertificare;

- respectarea normelor legale privind utilizarea apei pentru irigaţii în agricultură.

AGRICULTURĂ

Subsectorul managementul terenurilor

- respectarea sezoanelor de însămânţare primăvara, toamna şi evitarea desfăşurării acestora în timpul iernii;

- executarea lucrărilor agricole pe terenurile în pantă mai mare de 12% urmărind traseele curbelor de nivel l;

- menţinerea teraselor existente pe terenul agricol;

- evitarea defrişărilor arborilor solitari şi/sau a grupurilor de arbori de pe terenurile agricole;

- evitarea tăierilor la "ras" a perdelelor forestiere de protecţie a digurilor şi lacurilor de acumulare;

- evitarea instalării vegetaţiei invazive pe terenurile agricole, inclusiv pe cele care nu sunt folosite în scopul producţiei;

- diversificarea culturilor şi practicarea rotaţiei acestora;

- menţinerea şi protejarea pajiştilor permanente;

- utilizarea culturilor adaptate condiţiilor de sol mlăştinos, ca alternativă la drenarea solurilor;

- practicarea agriculturii ecologice;

- înfiinţarea de culturi de specii forestiere pentru utilizarea biomasei rezultate în scopuri energetice.

UTILIZAREA TERENURILOR, SCHIMBAREA UTILIZĂRII TERENURILOR, SILVICULTURĂ

- Creşterea suprafeţei forestiere: Stoparea tăierilor ilegale, Reconstrucţia ecologică forestieră.

- Protecţia pădurilor virgine şi cvasi-virgine.

- Protecţia şi refacerea ecosistemelor acvatice din păduri.

- Ameliorarea stării de sănătate a pădurilor: folosirea unor practici silvotehnice adecvate vizând reducerea la minimum a folosirii substanţelor chimice, poluante şi utilizarea în principal a insecticidelor şi fungicidelor selective, biodegradabile, biologice, sau se va avea în vedere folosirea unor metode mecanice care să nu aibă efecte dăunătoare asupra omului şi asupra ecosistemului.

- Utilizarea eficientă a produselor lemnoase: îmbunătăţirea calităţii produselor din lemn, îmbunătăţirea procesului de prelucrare a lemnului şi creşterea gradului de reciclare şi reutilizare a produselor din lemn.

GESTIUNEA DEŞEURILOR

- recuperarea unor materiale care ar putea fi reutilizate/reciclate

- optimizarea distanţelor de transport de la locul de generare la staţia de eliminare a deşeurilor respective

Aspecte de luat în considerare în vederea adaptării la schimbările climatice	Măsuri de adaptare la efectele schimbărilor climatice
Valuri de căldură	- Clădirile să fie izolate termic eficient, fiind astfel redusă nevoia de utilizare a aparatelor de răcire a aerului - Utilizarea unor materiale de construcţie, inclusiv culoarea acestora, astfel încât să se diminueze cantitatea de energie absorbită de acestea - Îmbunătăţirea sistemelor de aerisire şi climatizare
Secetă	- Utilizare eficientă a apei - Utilizarea apei din precipitaţii, acolo unde este posibil - Utilizarea unor sisteme de tratare a apei care permite refolosirea acesteia în cadrul proiectului - Îmbunătăţirea tehnicilor de irigare, reciclarea şi stocarea apei; - Amplasarea prizei/forajelor în conformitate cu concluziile studiilor hidrologice/hidrogeologice elaborate pentru fiecare proiect în parte.
Temperaturi extreme	- Asigurarea rezervei de apă brută şi/sau apă potabilă - Amplasarea reţelelor sub adâncimea de îngheţ
Incendii de vegetaţie	- Utilizarea unor materiale de construcţie tratate anti-incendiu - Crearea unui spaţiu de protecţie în jurul amplasamentului prin plantarea unor copaci rezistenţi la foc, acolo unde riscul la astfel de fenomene este mai ridicat
Inundaţii	- Alegerea amplasamentului în afara zonelor inundabile, conform concluziilor studiilor de inundabilitate elaborate pentru fiecare proiect - Implementarea unui sistem eficient de drenaj a apei pe amplasament, care să fie supradimensionat, pentru a face faţă unor situaţii extreme
Alunecări de teren	- Implementarea unui sistem de drenaj care să prevină apariţia fenomenelor de eroziune locală - Păstrarea unor suprafeţe de protecţie între amplasament şi zonele înconjurătoare care să atenueze efectele asupra proiectului în cazul apariţiei unor fenomene extreme de acest gen. - plantări
Reducerea biodiversităţii	- intensificarea procesului de împădurire cu specii corespunzătoare condiţiilor locale. - reducerea activităţilor agricole în zonele direct afectate - crearea de coridoare ecologice

3.II.3. Menţionarea particularităţilor schimbărilor climatice în funcţie de zone geografice

(1)Tipurile de vulnerabilităţi identificate;

În categoria hazardurilor care pot provoca în România pagube importante sau chiar dezastre naturale intră producerea de fenomene ca: ploi abundente/inundaţii, alunecări de teren, grindină, descărcări electrice, polei, avalanşe, furtuni, viscole, secete, valuri de căldură, valuri de frig. Conform datelor prezentate de Pool-ul de Asigurare Împotriva Dezastrelor Naturale (PAID¹⁷), în cazul României, expunerea cea mai mare la dezastrele naturale este cea asociată cutremurelor, inundaţiilor şi alunecărilor de teren. În condiţiile schimbărilor climatice, nu se aştepta ca tipuri noi de hazard să îşi facă apariţia pe teritoriul României (de exemplu, uraganele), în schimb, cele deja existente îşi vor schimba caracteristicile date de frecvenţa şi intensitatea fenomenelor de vreme şi climă.

(2)Cuantificarea tendinţelor de amplificare a vulnerabilităţilor existente în contextul schimbărilor climatice.

Conform Raportului de evaluare cu numărul 5¹⁸, elaborat de IPCC¹⁹ pentru anul 2014, şi raportului Administraţiei Naţionale de Meteorologie (ANM)²⁰, scenariile climatice realizate cu diferite modele climatice globale au prognozat o creştere a temperaturii medii globale pană la sfârşitul secolului XXI (2090 - 2099), faţă de perioada 1980-1990 cu valori între 1,8°C şi 4,0°C, în funcţie de scenariul privind emisiile de gaze cu efect seră considerate. Datorită inerţiei sistemului climatic, încălzirea globală va continua să evolueze în pofida aplicării imediate a unor măsuri de reducere a emisiilor, dar creşterea temperaturii va fi limitată în funcţie de nivelul de reducere aplicat. Este foarte probabil ca precipitaţiile să devină mai abundente la latitudini înalte şi este probabil ca acestea să se diminueze în cea mai mare parte a regiunilor subtropicale.

Schimbările în regimul climatic din România se încadrează în contextul global, ţinând seama de condiţiile regionale: creşterea temperaturii va fi mai pronunţată în timpul verii, în timp ce în nord-vestul Europei creşterea cea mai pronunţată se aşteaptă în timpul iernii. După estimările prezentate în Raportul cu numărul 5 al IPCC, în România se aşteaptă o creştere a temperaturii medii anuale faţă de perioada 1980-1990 similare întregii Europe, cu mici diferenţe între rezultatele modelelor în ceea ce priveşte primele decenii ale secolului XXI şi cu diferenţe mai mari în ceea ce priveşte sfârşitul secolului, astfel:

În cadrul unor colaborări internaţionale, Administraţia Naţională de Meteorologie a realizat modele statistice de detaliere la scară mică (la nivelul staţiilor meteorologice) a informaţiilor privind schimbările climatice rezultate din modelele globale. Rezultatele respective au fost ulterior comparate cu cele generate de modelele climatice regionale, realizându-se o mai bună estimare a incertitudinilor. Astfel, s-au obţinut rezultate cu o certitudine mai mare privind creşterea precipitaţiilor de iarnă în vestul şi nord-vestul României cu 30-40 mm în perioada 2070-2099 faţă de perioada 1961-1990.

Pentru cazul proiecţiilor viitoare ale precipitaţiilor extreme sugerează pentru mijlocul secolului (2021-2050), comparativ cu perioada de referinţă (1971-2000), o creştere a frecvenţei de apariţie a episoadelor cu precipitaţii care depăşesc în 24 de ore cantitatea de 20 l/m². Creşterea preconizată acoperă majoritatea regiunilor României. Creşterea numărului de zile cu episoade extreme de precipitaţii este mai mare în zone de deal şi munte şi în apropierea coastei Mării Negre, comparativ cu cele de câmpie.

În ceea ce priveşte viteza medie a vântului, scenariile realizate de ANM sugerează modificări de mică magnitudine a vitezei vântului la 10 m pentru perioada 2071-2100 faţă de perioada de referinţă 1971-2000. Astfel, rezultatele modelor climatice regionale sugerează o creştere a vitezei vântului de ordinul a 1 m/s în zonele extracarpatice ale României precum şi în cea mai mare parte a bazinului Mării Negre, însoţită de o uşoară scădere (-0,5 m/s) în zona Munţilor Carpaţi şi Transilvania, dar şi în estul şi, izolat, în sudul Mării Negre. Configuraţiile observate ale vitezei medii a vântului pentru intervalul 1961-2013 indică o tendinţă generală de scădere a vitezei vântului pe teritoriul României.

Modele efectuare în ceea ce priveşte evoluţia vânturilor extreme, rezultatele obţinute sugerează pentru perioada 2071-2100, comparativ cu perioada de referinţă 1971-2000, o uşoară creştere a frecvenţei de apariţie a vânturilor puternice (cu viteze mai mari de 10 m/s). Deşi magnitudinea acestor schimbări este mică (sub 2%), în zonele carpatice şi intracarpatice în special ele indică o probabilitate mai ridicată de apariţie a evenimentelor de vreme asociate cu vânt puternic pe fondul scăderii vitezei medii a vântului; de asemenea, se preconizează o creştere a frecvenţei de apariţie a vânturilor puternice în zona litorală a României, respectiv sub-bazinul vestic al Mării Negre cu 2-4%.

4.II.4. Componenta de adaptare la schimbările climatice

(1)Abordarea de tip sistem (procesul prin care anumite părţi ale sistemului le influenţează pe altele în cadrul unui tot; componentele unui sistem pot fi înţelese prin relaţiile pe care le dezvoltă între ele, şi nu evaluate/analizate individual). Exemplificare în sectoarele transport şi agricultură

În cazul proiectelor care pot avea un impact semnificativ asupra creşterii cantităţii de GES în atmosferă, în primul rând cele menţionate în cadrul subcapitolului 3.2, este nevoie de calcularea emisiilor de GES asociate proiectului. Banca Europeană de Investiţii a dezvoltat o metodologie de calcul a amprentei de carbon pentru proiectele pe care accesată le finanţează. Metodologia BEI are două obiective: 1) să calculeze emisiile totale de GES asociate proiectelor şi 2) să evalueze variaţiile în emisia de GES comparativ cu nişte valori de referinţă, considerate valori relative de emisie. Metodologia BEI poate fi descărcată de la acest link: http://www.eib.org/en/about/documents/footprint-methodologies.htm

(2)Urmărirea anumitor module în dezvoltarea proiectelor: analiza de sensibilitate; evaluarea nivelului de expunere; analiza de vulnerabilitate; analiza riscurilor; identificarea opţiunilor de adaptare; evaluarea opţiunilor de adaptare; integrarea planului de acţiune privind adaptarea în cadrul proiectului vizat

Stabilirea unor măsuri adecvate de adaptare la variabilitatea şi schimbarea climei trebuie să se bazeze pe evaluarea cât mai completă a riscurilor. În cadrul proiectului realizat de SEERISK²³: Metodologia comuna de evaluare a riscurilor pentru macro-regiunea Dunării, s-a elaborat o metodologie de evaluare a riscului aplicabilă inclusiv fenomenelor meteorologice extreme legate de variabilitatea şi schimbarea climei, importante pentru România, precum seceta, inundaţii, episoade de vânt extrem şi valurile de căldură. Conform acestui raport, evaluarea riscului la care sunt sau pot fi supuse lucrările proiectate, din punct de vedere al schimbărilor climatice, se face plecând de la premisele iniţiale privind condiţiile climatice actuale.

Risc 0	Nu există impact asupra componentelor proiectului
Senzitivitate scăzută	Schimbările climatice/Hazardele nu au impact asupra componentelor proiectului (sistemul poate fi afectat negativ de riscurile climatice cu impact minim)
Senzitivitate medie	Schimbările climatice/Hazardele pot avea impact uşor asupra componentelor proiectului (sistemul va fi afectat (ex. întreruperi ale alimentării cu energie electrică), incidente de poluare minore)
Senzitivitate ridicată	Schimbările climatice/Hazardele pot avea impact semnificativ asupra componentelor proiectului (ex: sisteme de tratare nefuncţionale, conducte sparte, inundarea sistemului)

Expunere ridicată	Expunere medie	Expunere scăzută	Expunere 0
Probabilitatea de apariţie a inundaţiilor cu frecvenţa ridicată (mai mult de 1 la 75 ani), temperaturi ridicate (mai mari de 30⁰C) înregistrate mai mult de 10 zile/an, creşterea nivelului mării mai mult de 50 cm, peste 10 furtuni/an	Probabilitatea de apariţie a inundaţiilor între 1 la 75 ani şi 1 la 100 ani, temperaturi ridicate înregistrate mai mult de 5 zile/an, creşterea nivelului mării cu 20 - 50 cm, 5 - 10 furtuni/an	Probabilitatea de apariţie a inundaţiilor mai mică de 1 la 100 ani, temperaturi ridicate înregistrate mai puţin de 5 zile/an, creşterea nivelului mării cu 20 cm, mai puţin de 5 furtuni/an	Nu există hazarde în zona de amplasare a proiectului, nici în prezent şi nici preconizat (2030; 2045)

	1	2	3	4	5
	Nesemnificativ	Minor	Moderat	Major	Catastrofic
Semnificaţie	Impact minim ce poate fi diminuat prin activităţi curente	Eveniment care afectează operarea normală a proiectului, rezultând impact local temporar	Eveniment serios care necesită acţiuni suplimentare, rezultând impact moderat	Eveniment critic necesitând acţiuni deosebite, rezultând in impact semnificativ, disipat sau pe termen lung	Dezastru ce poate conduce la oprirea funcţionării, producând pagube semnificative şi impact extins pe termen lung.

	1	2	3	4	5
	Rar	Puţin probabil	Posibil	Probabil	Aproape sigur
Semnificaţie	Foarte puţin probabil ca riscul să apară sau 5%/an probabilitate de apariţie	Luând în considerare practicile şi procedurile actuale, acest incident este puţin probabil să apară sau 20%/an probabilitate de apariţie	Incidentul a apărut într-o localitate similară sau 50%/an probabilitate de apariţie	Incidentul este probabil să apară sau 80%/an probabilitate de apariţie	Incidentul este foarte probabil să apară sau 95%/an probabilitate de apariţie
Sau
Semnificaţie	5% şanse de apariţie/an	20% şanse de apariţie/an	50% şanse de apariţie/an	80% şanse de apariţie/an	95% şanse de apariţie/an

Conform definiţiei date de Comisia Europeană în Cartea verde²⁴, măsurile de adaptare se iau pentru a face faţă schimbărilor climatice, de exemplu, o cantitate mai mare de precipitaţii, temperaturi mai ridicate, resurse de apă mai reduse sau furtuni mai frecvente, fie în prezent, fie în anticiparea unor astfel de evenimente viitoare. Adaptarea are obiectivul de a reduce în mod rentabil riscurile şi pagubele provocate de efectele negative prezente sau viitoare sau de a exploata potenţialele beneficii. Exemple de astfel de măsuri includ utilizarea mai raţională a resurselor limitate de apă, adaptarea codurilor de construcţie existente pentru a face faţă schimbărilor climatice viitoare şi fenomenelor meteorologice extreme, construcţia de dispozitive de protecţie împotriva inundaţiilor şi ridicarea nivelului digurilor împotriva creşterii nivelului mării, dezvoltarea de culturi rezistente la secetă, selecţia speciilor şi practicilor forestiere mai puţin vulnerabile la furtuni şi incendii, crearea de coridoare terestre destinate sprijinirii migrării speciilor. Adaptarea poate cuprinde strategii naţionale sau regionale, precum şi măsuri practice luate la nivel de comunitate sau individual. Măsurile de adaptare pot fi anticipatoare sau reactive. Adaptarea se aplică în egală măsură sistemelor naturale şi umane. Investiţiile a căror durabilitate este asigurată pe întreaga durată de viaţă, ţinând cont în mod explicit de schimbările climatice, sunt adesea numite "imune la schimbările climatice".

De exemplu, Directiva-cadru apa²⁵ stabileşte un cadru coerent pentru gestionarea integrată a resurselor de apă. Aceasta nu abordează însă direct chestiunea schimbărilor climatice. Provocarea va fi aceea de a încorpora măsurile referitoare la schimbările climatice în cadrul punerii în aplicare a acesteia, începând cu primul ciclu de planificare pentru 2009. Concret, instrumentele economice şi principiul "utilizatorul plăteşte" ar trebui aplicate în toate sectoarele, inclusiv cel al locuinţelor, al transporturilor, al energiei, al agriculturii şi al turismului. Astfel se vor crea stimulente puternice pentru reducerea consumului de apă şi eficientizarea utilizării acesteia.

ANEXA nr. 3:Informaţiile care trebuie incluse în Notificare

1.Informaţii cu privire la activitatea propusă

a)informaţii cu privire la natura activităţii propuse: ...

b)informaţii cu privire la limitele spaţiale şi temporale ale activităţii propuse: ...

c)informaţii privind impactul preconizat asupra mediului şi măsurile de diminuare propuse: ...

f)documentaţia şi procedura de evaluare a impactului asupra mediului: ...

2.Puncte de contact

3.Informaţii cu privire la procesul de evaluare a impactului asupra mediului în partea de origine, aplicat în cazul activităţii propuse:

ANEXA nr. 4:Conţinutul documentaţiei EIM şi recomandări cu privire la informaţiile care trebuie furnizate publicului pentru a organiza participarea eficientă a publicului

Conţinutul documentaţiei EIM care trebuie furnizată publicului în conformitate cu Convenţia (Anexa II):

(a) o descrierea a activităţii propuse şi scopului ei;

(b) o descriere, unde este cazul, a unor alternative rezonabile (de exemplu, locaţie sau tehnologice) la activitatea propusă şi de asemenea alternative "nici o acţiune";

(d) o descriere a impactului potenţial al activităţii propuse şi alternativelor sale asupra mediului şi o estimare a semnificaţiei impactului;

(e) o descriere a măsurilor de atenuare pentru a minimiza impactul advers asupra mediului;

(f) o indicaţie explicită a metodelor predictive şi supoziţiilor de bază precum şi datelor ecologice relevante folosite;

(g) o identificare a lacunelor în cunoştinţe şi incertitudinilor întâlnite în compilarea informaţiilor solicitate;

(h) unde este cazul, o Prezentare a programelor de monitorizare şi management şi orice planuri pentru analiza post-proiect; şi

(i) un rezumat netehnic, inclusiv o prezentare vizuală, dacă este cazul (hărţi, grafice, etc.).

Informaţii practice pentru organizarea participării eficiente a publicului:

(j) numele şi adresa solicitantului;

(k) numele şi adresa autorităţii competenţe care va lua decizia cu privire la activitatea propusă;

(l) locaţia activităţii propuse:

(m) o adresă în Partea de origine sau Partea afectată în care documentele EIA cu privire la activitatea propusă pot fi inspectate şi ultima data în care ele sunt disponibile pentru inspecţie;

(n) dacă exemplarele documentaţiei EIA inclusive rezumatul netehnic sunt disponibile, şi dacă da, dacă sunt gratuite;

(o) dacă există o taxă, suma taxei;

(p) adresa la care comentariile sau obiecţiile despre activitatea propusă şi/sau documentaţia EIA trebuie depuse şi

(q) data finală pentru aceste comentarii.

ANEXA nr. 5:Aspecte cu privire la consultarea publicului

ANEXA nr. 6:Metodele de informare a publicului

ANEXA nr. 7:Probleme legate de responsabilităţile financiare cu privire la procedura EIM transfrontieră

"... reamintind o opinie anterioară cu privire la traducerea necesară a documentaţiei (ECE/MP.EIM/IC/2010/2, para 5), Comitetul a fost de părere că în timpul procedurii pentru evaluarea impactului transfrontier asupra mediului Părţile implicate trebuie să împartă responsabilitatea pentru asigurarea că posibilitatea oferită publicului Părţii afectate a fost echivalentă cu cea oferită publicului Părţii de origine, inclusiv accesul la cel puţin părţile relevante ale documentaţiei în limba Părţii afectate" (ECE/MP.EIM/IC/2010/4, para. 20).

ANEXA nr. 8:Propuneri de modificare a legislaţiei pe baza acordurilor internaţionale, luând în considerare propunerile Acordului de la Bucureşti

Art.		ACORD multilateral între statele din sud-estul Europei pentru aplicarea Convenţiei privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră^*)	Examinarea şi identificarea nevoilor de adaptare la cerinţele naţionale în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale (cu referire la art. 7 din Directiva EIA) şi propuneri de modificare a legislaţiei pe baza acordurilor internaţionale, luând în considerare propunerile Acordului de la Bucureşti
1		Definiţii:	se regăsesc integral în prezentul Ghid, Termeni şi definiţii şi în Ghidul General
	1	"parte" înseamnă, dacă textul nu prevede altfel, parte contractantă la prezentul acord
	2	"parte de origine" înseamnă partea sau părţile contractante la prezentul acord sub jurisdicţia căreia/cărora o activitate propusă se realizează
	3	"parte afectată" înseamnă partea sau părţile contractante la prezentul acord asupra căreia/cărora activitatea propusă poate avea un impact transfrontieră
	4	"părţi interesate" înseamnă partea de origine şi partea afectată care procedează la o evaluare a impactului asupra mediului în aplicarea prezentului acord
	5	"activitate propusă" înseamnă orice activitate sau modificare majoră adusă unei activităţi care face obiectul unei decizii a autorităţii competente potrivit procedurilor naţionale aplicabile
	6	"activitate propusă în comun" înseamnă o activitate propusă care se realizează sub jurisdicţia mai multor părţi;
	7	"evaluarea impactului asupra mediului" înseamnă o procedură naţională de evaluare a impactului probabil asupra mediului al activităţii propuse
	8	"impact" înseamnă orice efect produs asupra mediului de o activitate propusă, inclusiv asupra sănătăţii şi securităţii umane, asupra florei, faunei, solului, aerului, apei, climei, peisajului şi monumentelor istorice sau asupra altor construcţii ori interacţiunea dintre aceşti factori; termenul desemnează şi efectele asupra patrimoniului cultural sau asupra condiţiilor socioeconomice rezultate din modificarea factorilor menţionaţi
	9	"impact transfrontieră" înseamnă orice impact, nu neapărat de natură globală, produs într-o zonă aflată sub jurisdicţia unei părţi, de o activitate propusă a cărei origine fizică se situează total sau parţial în zona aflată sub jurisdicţia altei părţi
	10	"autoritate competentă" înseamnă autoritatea sau autorităţile naţionale desemnate de către o parte ca responsabile cu îndeplinirea sarcinilor cuprinse în prezentul acord şi/sau autoritatea sau autorităţile învestite de către o parte cu puteri decizionale privind o activitate propusă
	11	"punct de contact" înseamnă persoana responsabilă cu trimiterea şi primirea notificărilor în aplicarea prezentului acord
	12	"public" înseamnă una sau mai multe persoane fizice sau juridice şi, potrivit legislaţiei sau practicii naţionale, asociaţiile, organizaţiile sau grupurile acestora
	13	"convenţie" înseamnă Convenţia privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră, încheiată la Espoo în 1991
2	1	Fiecare parte va desemna autoritatea competentă şi punctul de contact proprii şi va informa despre aceasta celelalte părţi la prezentul acord şi secretariatul convenţiei, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a acordului	La data adaptării prezentului Ghid, în România, Autoritatea Competentă desemnată este Ministerul Mediului, Punctul de Contact fiind reprezentat de Directorul General al Direcţiei Generale Evaluare Impact şi Controlul Poluării din cadrul Ministerului Mediului
2	2	În termen de 30 de zile de la orice modificare ulterioară privind autoritatea competentă sau punctul de contact, fiecare parte va informa despre aceasta celelalte părţi la prezentul acord şi secretariatul convenţiei	Legislaţia naţională prevede această obligativitate
3		Părţile vor lua măsurile legale, administrative sau de altă natură necesare pentru aplicarea, între acestea, a prevederilor convenţiei	Obligaţii preluate prin Legea nr. 22/2001, Legea nr. 293/2006, Legea nr. 289/2015 şi Legea 292/2018
4		Fiecare parte va lua măsurile legale, administrative sau de altă natură necesare pentru aplicarea prevederilor prezentului acord în cazul activităţilor propuse incluse în anexa nr. I la convenţie şi care pot avea un impact transfrontieră negativ semnificativ	Obligaţii preluate prin Legea nr. 22/2001, Legea nr. 293/2006, Legea nr. 289/2015, Legea nr. 242/2011 şi Legea 292/2018
5	1	Părţile vor adopta criteriile de identificare a impactului transfrontieră negativ semnificativ, pe baza criteriilor generale stabilite în anexa nr. III la convenţie	A se vedea Legea nr. 242/2011, Ghidul general şi prezentul ghid
	2	Părţile vor elabora ghiduri privind aplicarea prezentului acord pe baza, printre altele, a următoarelor elemente: încadrare, notificare, confirmarea participării, transmiterea informaţiilor, elaborarea documentaţiei de evaluare a impactului asupra mediului şi distribuirea acesteia, participarea publicului, consultări între părţi, decizia şi transmiterea deciziei finale, analiză postproiect şi traducere	Obligativitate preluată prin ORDINUL nr. 864 din 26 septembrie 2002 pentru aprobarea Procedurii de evaluare a impactului asupra mediului în context transfrontieră şi de participare a publicului la luarea deciziei în cazul proiectelor cu impact transfrontieră şi Ghidul General aplicabil etapelor procedurii de evaluare a impactului asupra mediului
	3	Criteriile adoptate în baza paragrafului 1 se vor utiliza în elaborarea ghidurilor prevăzute în paragraful 2.	Obligativitate preluată în Ghidul General aplicabil etapelor procedurii de evaluare a impactului asupra mediului şi în prezentul Ghid
6	1	Pentru o activitate propusă în comun fiecare parte sub jurisdicţia căreia se are în vedere realizarea activităţii propuse va fi considerată atât parte de origine, cât şi parte afectată. Aceste părţi vor crea unul sau mai multe grupuri de lucru comune pentru a stabili acţiuni detaliate privind comunicarea şi consultările	A se vedea Legea nr. 242/2011
6	2	Dacă părţile sunt de acord, art. 7-11 nu se mai aplică activităţii propuse în comun, în cazul părţilor respective	A se vedea Legea nr. 242/2011
7	1	Punctul de contact al părţii de origine va notifica neîntârziat punctul de contact al părţii afectate în momentul în care constată că o activitate propusă cade sub incidenţa art. 4.	Obligativitate preluată prin ORDINUL nr. 864 din 26 septembrie 2002 pentru aprobarea Procedurii de evaluare a impactului asupra mediului în context transfrontieră şi de participare a publicului la luarea deciziei în cazul proiectelor cu impact transfrontieră şi prezentul Ghid
	2	Punctul de contact al părţii de origine va notifica punctul de contact al părţii afectate în etapa de definire a domeniului evaluării sau mai devreme, dacă legislaţia naţională a părţii de origine privind evaluarea impactului asupra mediului cuprinde această etapă
	3	Punctul de contact al părţii afectate va răspunde punctului de contact al părţii de origine în termen de 30 de zile de la primirea notificării şi va indica dacă partea afectată intenţionează să participe la procedura de evaluare a impactului asupra mediului	A se vedea Legea nr. 242/2011 şi prezentul Ghid
	4	Notificarea va conţine informaţiile prevăzute în anexă	Obligativitate preluată prin prezentul Ghid
	5	Dacă partea afectată indică lipsa intenţiei de a participa la procedura de evaluare a impactului asupra mediului sau dacă nu răspunde la timp, prevederile art. 9-14 nu se aplică	Obligativitate preluată prin prezentul Ghid
8	1	Partea de origine va comunica notificarea în limba engleză şi va menţiona dacă doreşte să primească răspunsul în limba engleză	Obligativitate preluată prin prezentul Ghid
	2	Partea afectată va răspunde notificării, va oferi informaţii cu privire la mediul potenţial afectat şi va transmite comentariile publicului şi autorităţilor părţii afectate, în limba engleză, dacă partea de origine solicită astfel	Obligativitate preluată prin prezentul Ghid
	3	Partea afectată poate specifică dacă doreşte ca documentaţia privind evaluarea impactului asupra mediului şi comunicările ulterioare să îi fie puse la dispoziţie în limba engleză	Obligativitate preluată prin prezentul Ghid
	4	Titularul activităţii propuse va traduce în limba oficială menţionată de partea afectată documentaţia următoare:	Obligativitate preluată prin prezentul Ghid
	a)	descrierea activităţii propuse şi a scopului acesteia;...	Obligativitate preluată prin prezentul Ghid
	b)	rezumatul cu caracter netehnic;...	Obligativitate preluată prin prezentul Ghid
	c)	descrierea impactului potenţial transfrontieră asupra mediului al activităţii propuse şi al alternativelor acesteia, precum şi estimarea semnificaţiei sale;...	Obligativitate preluată prin prezentul Ghid
	d)	descrierea măsurilor de diminuare care să reducă la minimum impactul transfrontieră negativ asupra mediului....	Obligativitate preluată prin prezentul Ghid
9		Părţile interesate pot stabili unul sau mai multe grupuri de lucru comune pentru comunicare ulterioară şi schimb de informaţii între părţile interesate	A se vedea Legea nr. 242/2011 şi prezentul Ghid
10	1	Autoritatea competentă a părţii de origine se va consulta cu autoritatea competentă a părţii afectate prin grupurile de lucru comune, dacă acestea au fost stabilite, cu privire la distribuirea documentaţiei privind evaluarea impactului asupra mediului către autorităţile şi publicul părţii afectate, şi	A se vedea Legea nr. 242/2011 şi prezentul Ghid
	a)	asupra numărului de exemplare din documentaţia privind evaluarea impactului asupra mediului necesare părţii afectate, precum şi asupra anumitor aspecte, ca de exemplu locul şi data la care documentaţia privind evaluarea impactului asupra mediului este pusă la dispoziţia publicului părţii afectate;	A se vedea Legea nr. 242/2011 şi prezentul Ghid
	b)	asupra modului în care publicul părţii afectate va transmite comentarii fie direct autorităţii competente a părţii de origine, fie mai întâi autorităţii competente a părţii afectate care le va înainta, apoi integral autorităţii competente a părţii de origine	A se vedea Legea nr. 242/2011 şi prezentul Ghid
	2	Pentru a asigura alinierea acestui proces la termenele procedurii naţionale privind evaluarea impactului asupra mediului ale părţii de origine, părţile interesate vor încerca să înainteze documentaţia privind evaluarea impactului asupra mediului autorităţilor şi publicului părţii afectate în paralel cu depunerea ei la autorităţile şi publicul părţii de origine	A se vedea Legea nr. 242/2011 şi prezentul Ghid
11		Documentaţia privind evaluarea impactului asupra mediului va conţine cel puţin informaţiile descrise în anexa nr. II la convenţie.	Obligaţii preluate prin Legea nr. 22/2001, Legea nr. 293/2006, Legea nr. 289/2015, Legea nr. 242/2011, Legea 292/2018 şi prezentul Ghid
12		Părţile se vor asigura că în decizia finală privind activitatea propusă se va menţiona modul în care s-au luat în considerare comentariile autorităţilor şi publicului părţii afectate. Comentariile vor fi tratate în mod egal şi indiferent de frontierele naţionale	A se vedea Legea nr. 242/2011 şi prezentul Ghid
13		Dacă legislaţia părţii de origine prevede posibilitatea ca autorităţile sau publicul părţii afectate să aibă acces la procedura administrativă sau judiciară pentru a contesta deciziile finale privind o activitate propusă, decizia finală va include informaţii cu privire la această posibilitate	A se vedea Legea nr. 242/2011 şi prezentul Ghid
14		Autorităţile competente ale părţilor interesate pot conveni să efectueze o analiză sau monitorizare postproiect. Conţinutul specific al analizei postproiect se va stabili de comun acord de către părţi şi în conformitate cu legislaţia naţională a fiecăreia	A se vedea Legea nr. 242/2011 şi prezentul Ghid
15		Dacă o parte potenţial afectată doreşte să fie notificată cu privire la o activitate propusă, partea afectată şi partea de origine vor începe neîntârziat consultări pentru a stabili de comun acord dacă activitatea propusă se încadrează în prevederile art. 4.	A se vedea Legea nr. 242/2011 şi prezentul Ghid
16		Părţile se vor reuni la solicitarea scrisă a uneia dintre părţi, cu condiţia ca această solicitare să fie susţinută de cel puţin încă una dintre părţi în interval de 90 de zile de la data comunicării	A se vedea Legea nr. 242/2011
17		Anexa la prezentul acord face parte integrantă din acesta	A se vedea Legea nr. 242/2011
18	1	Oricare dintre părţi poate propune amendamente la prezentul acord. Amendamentele propuse se vor comunică în scris tuturor părţilor	A se vedea Legea nr. 242/2011
	2	Părţile se vor întruni în condiţiile art. 16 pentru discutarea amendamentelor propuse	A se vedea Legea nr. 242/2011
	3	Art. 20-24 se aplică, mutatis mutandis, şi amendamentelor aduse acordului, adoptate prin consensul părţilor	A se vedea Legea nr. 242/2011
		ANEXA	A se vedea Legea nr. 242/2011 şi prezentul Ghid

Descrierea Riscului	Rating de risc	Măsuri de adaptare	Rating de risc rezidual^*

Ghid din 2020 referitor la evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră, care reprezintă adaptarea la cerinţele legislaţiei naţionale a ghidului pentru implementarea art. 7 din Directiva EIA elaborat de JASPERS în 2013

M.Of. 211 bis

Documente corelate

Acte numărul de obiecte din listă: (5)

Modificat de numărul de obiecte din listă: (1)

Influenţat de numărul de obiecte din listă: (4)