Subcapitolul 2 - Etapa de evaluare iniţială - Ghid din 2020 referitor la evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră, care reprezintă adaptarea la cerinţele legislaţiei naţionale a ghidului pentru implementarea art. 7 din Directiva EIA elaborat de JASPERS în 2013
M.Of. 211 bis
În vigoare Versiune de la: 16 Martie 2020
SUBCAPITOLUL 2:
SECŢIUNEA 1:Etapa de evaluare iniţială
Această etapă are loc după ce autoritatea de mediu primeşte o notificare din partea titularului proiectului prin care acesta comunică intenţia de implementare a unui proiect. În termen de 15 zile de la primirea notificării, pe baza documentelor primite şi a verificării amplasamentului, dacă este cazul, autoritatea competentă ia decizia dacă este necesară demararea procedurii EIM, prin depunerea de către titular a memoriului de prezentare; Memoriul de prezentare se întocmeşte conform conţinutului-cadru prevăzut în anexa nr. 5.E la Lege. Pentru proiectele care se construiesc pe ape sau care au legătură cu apele, decizia etapei de evaluare iniţială conţine obligaţia titularului de a solicita avizul de gospodărire a apelor la autoritatea competentă în domeniul gospodăririi apelor, în conformitate cu prevederile legislaţiei specifice din domeniul gospodăririi apelor. Pentru proiectele care intră sub incidenţa legislaţiei privind controlul activităţilor care prezintă pericole de accidente majore în care sunt implicate substanţe periculoase, memoriul va fi însoţit de notificarea specifică acestei legislaţii.
SECŢIUNEA 2:Etapa de încadrare
Etapa de încadrare este primul pas al procesului EIM, prin care se stabileşte dacă EIM este obligatorie pentru un anumit proiect. Ea este reglementată de Articolul 4 din DEIM şi art. 8 al. 1 pct. a din Lege pentru două tipuri de proiecte:
* proiectele (şi modificările lor) enumerate în Anexa I pentru care EIM este obligatorie; Proiectele prevăzute în anexa nr. 1 la prezenta lege se supun încadrării numai din punctul de vedere al aspectelor privind evaluarea adecvată şi al impactului asupra corpurilor de apă; aceste proiecte pot face obiectul definirii domeniului la această etapă proiectele enumerate în Anexa II pentru care EIM nu este obligatorie şi a cărei necesitate va fi stabilită pe baza unei examinări de la caz la caz şi utilizând criteriile prevăzute prin anexa nr. 3 la Lege.
După depunerea memoriului de prezentare şi/sau a completărilor/informaţiilor solicitate, autoritatea competentă ia decizia etapei de încadrare cât mai rapid posibil şi în termen de cel mult 90 de zile de la data primirii tuturor informaţiilor necesare din partea titularului.
Când se ia decizia de încadrare, autoritatea competentă trebuie să aplice criteriile de selecţie prevăzute în Anexa III a Directivei EIM. În etapa de încadrare autoritatea competentă evaluează potenţialul impact semnificativ transfrontier pentru proiectele care intră sub incidenţa Legii nr. 22/2001, cu modificările ulterioare, pe baza criteriilor definite de aceasta şi transmite autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului memoriul de prezentare, însoţit de procesul-verbal de verificare a amplasamentului, precum şi, după caz, de documentele-suport, pentru acele proiecte pentru care s-a stabilit un potenţial impact semnificativ în context transfrontieră, sau informează autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului despre acele proiecte care intră sub incidenţa Legii nr. 22/2001, cu modificările ulterioare, şi pentru care s-a stabilit că nu există un potenţial impact semnificativ în context transfrontieră. Decizia de încadrare trebuie să fie făcută publică (Art. 4 din Directiva şi art. 11 anexa 5 a Legii).
SECŢIUNEA 3:Etapa de definire a domeniului evaluării şi elaborarea RIM
În cadrul etapei de definire a domeniului evaluării, se identifică informaţiile care trebuie incluse în RIM, autoritatea competentă comunicând titularului Îndrumarul privind problemele de mediu care trebuie analizate în raportul privind impactul asupra mediului, în studiul de evaluare adecvată şi în studiul de evaluare a impactului asupra corpurilor de apă, după caz. În etapa de definire a domeniului evaluării, autoritatea competentă se consultă cu autorităţile şi publicul interesat (Articolul 5(2) al DEIM, respectiv art. 14 din anexa 5 la Lege).
- Titularul realizează studii pentru a caracteriza condiţiile iniţiale de mediu de pe amplasament şi în proximitatea acestuia. Pentru estimarea şi cuantificarea impactului potenţial generat de Proiectul propus sunt analizate toate categoriile de impact potenţial asociate activităţilor Proiectului, alternativele de dezvoltare inclusiv alternativa zero - no go (proiectul nu se implementează) impactul cumulat cu alte activităţi existente pe amplasament sau în proximitatea acestuia aşa cum prevede Articolului 5 al Directivei. În acest stadiu, se estimează şi cuantifică impactul potenţial al proiectului asupra mediului prin suprapunerea impactului potenţial peste condiţiile iniţiale de mediu. Raportul privind impactul asupra mediului, studiul de evaluare adecvată, politica de prevenire a accidentelor majore sau raportul de securitate sunt realizate de experţi conform prevederilor art. 12 din Lege. Studiul de evaluare a impactului asupra corpurilor de apă este realizat de instituţii publice sau private certificate, conform legislaţiei din domeniul gospodăririi apelor în vigoare.
SECŢIUNEA 4:Etapa de analiză a calităţii RIM
- Titularul transmite RIM, studiul de evaluare adecvată, a politicii de prevenire a accidentelor majore sau raportului de securitate şi a studiului de evaluare a impactului asupra corpurilor de apă, după caz, autorităţii competente. RIM cuprinde şi un raport non tehnic pentru a facilita accesul tuturor părţilor interesate la informaţia relevantă din RIM. În această etapă autoritatea competentă pune la dispoziţia autorităţilor şi publicului interesat RIM, studiul de evaluare adecvată, a politicii de prevenire a accidentelor majore sau raportului de securitate şi a studiului de evaluare a impactului asupra corpurilor de apă, după caz, stabilind, de comun acord cu titularul proiectului, oportunităţile de participare a publicului la luarea deciziei legate de proiect, indicând cel puţin, data şi locul dezbaterii publice. Legea defineşte clar modalitatea de analiză a calităţii rapoartelor şi modul de consultare şi comunicare a deciziilor autorităţii competente.
SECŢIUNEA 5:Consultarea cu autorităţile de protecţia mediului, alte părţi interesate şi publicul
Conform prevederilor Directivei şi a Legii, drepturile de consultare şi participare pot fi exercitate prin furnizarea de comentarii şi opinii cu privire la RIM, în momentul în care toate opţiunile privind finalizarea procedurii sunt încă deschise din partea autorităţii competente. Informaţiile privind impactul asupra mediului trebuie să fie puse la dispoziţia autorităţilor de mediu şi la dispoziţia altor organizaţii interesate şi publicului larg pentru a fi consultate. Prin prevederile legale in vigoare, în România atât cererea de aprobare a proiectului, cât şi informaţiile de mediu sunt puse la dispoziţia publicului şi acestuia i se oferă posibilitatea de a transmite comentarii cu privire la proiect şi la efectele sale asupra mediului. Această etapă este obligatorie înainte de a se lua o decizie cu privire la aprobarea proiectului din punct de vedere al protecţiei mediului.
În conformitate cu Convenţia de la Espoo şi Legea nr. 22/2001, dacă este pusă în evidenţă prezenţa unor efecte transfrontieră potenţial semnificative, Statul potenţial afectat trebuie să fie consultat (Articolele 6 şi 7). Articolul 7 al DEIM solicită Statelor membre să furnizeze informaţii pentru publicul interesat din alte State membre, dacă proiectul poate avea efecte în context transfrontieră semnificative asupra mediului, prevedere preluată prin art. 17 din Lege.
SECŢIUNEA 6:Anunţarea deciziei EIM
Conţinutul deciziei EIM trebuie să fie pus la dispoziţia publicului împreună cu o descriere a măsurilor care vor fi necesare pentru a atenua efectele adverse asupra mediului (Articolul 9 din Directivă şi art. 19 din Lege).
SECŢIUNEA 7:Monitorizarea implementării deciziei
În conformitate cu art. 8.a al DEIM şi art. 18 din Lege, o cerinţă a SM potenţial afectat poate fi monitorizarea efectelor proiectului în perioada implementării acestuia. De obicei, titularul elaborează un Plan de Management de Mediu (PMM) pentru implementarea măsurilor şi condiţiilor din actul de reglementare şi a strategiilor de reducere a impactului asupra mediului. Obiectivul PMM este acela de a se asigura că toate condiţiile impuse în actele de reglementare şi măsurile de prevenire/diminuare a impactului sunt aplicate şi pot fi verificate.
Raportul Comisiei Europene cu privire la aplicarea şi eficienţa DEIM (2009) subliniază că DEIM "a lărgit sfera de aplicare, a întărit etapele procedurii şi a integrat modificările prevăzute de Convenţia UNECE Espoo cu privire la EIM în context transfrontieră". Dacă în timpul iniţierii procedurii EIM sunt identificate efecte potenţiale transfrontieră, Părţile vizate vor aplica prevederile Convenţiei Espoo (a se vedea Capitolul 5) şi vor descrie clar paşii care trebuie urmaţi pentru o implementare eficientă a EIM în context transfrontieră.