Partea 1 - INTRODUCERE - Ghid din 2020 referitor la evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră, care reprezintă adaptarea la cerinţele legislaţiei naţionale a ghidului pentru implementarea art. 7 din Directiva EIA elaborat de JASPERS în 2013

M.Of. 211 bis

În vigoare
Versiune de la: 16 Martie 2020
PARTEA 1:
CAPITOLUL 0:INTRODUCERE
Directiva EIM se aplică proiectelor care pot avea efecte semnificative asupra mediului (datorate printre altele de natura, dimensiunea şi amplasarea acestora). Aceasta reglementează cadrul pentru o evaluare per ansamblu (integrală) a efectelor proiectelor asupra mediului, indiferent dacă impactul proiectului ar putea fi de natură transfrontieră sau nu. Prin urmare proiectele care se extind pe teritoriul mai multor state membre vor trebui să evalueze şi să analizeze impactul în context transfrontieră.
Prezentul ghid include recomandări care rezultă din experienţa acumulată de statele membre ale UE, inclusiv a României, prin aplicarea articolului 7 din DEIM şi, în special, cele legate de implementarea proiectelor care pot avea un impact asupra mediului dintr-o ţară vecină, corelând astfel dispoziţiile articolului menţionat cu cerinţele Convenţiei. De asemenea, recomandările ţin cont şi de prevederile Acordului multilateral dintre statele din sud-estul Europei pentru aplicarea Convenţiei privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră (Acordul de la Bucureşti, 2008), ratificat de România prin Legea nr. 242/2011 (denumit în continuare Acord).
Recomandările ţin seama de metodologia CENUE (UNECE) elaborată de Secretariatul Convenţiei de la Espoo (Ghid pentru notificarea în conformitate cu Convenţia de la Espoo, 2009, Ghid pentru participarea publicului la evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră, 2006, Ghid pentru aplicarea Convenţiei de la Espoo din 2006) şi instrucţiunile internaţionale (Ghid privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră pentru ţările din Asia Centrală, 2007, Ghid privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră în regiunea Mării Caspice), precum şi jurisprudenţa relevantă elaborată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) privind interpretarea şi punerea în aplicare a articolului 7 din Directiva EIM.
Documentul reprezintă recomandări practice sau instrucţiuni metodologice pentru autorităţile competente relevante din România privind aspectele procedurale legate de punerea în aplicare a articolului 7 din DEIM.
Ghidul este structurat în 5 capitole şi 8 anexe. Primul capitol prezintă o scurtă descriere a procesului EIM şi a etapelor principale aşa cum sunt prezentate în cadrul DEIM. Cel de-al 2-lea capitol prezintă prevederile articolului 7 din DEIM.
- Capitolul 3 prezintă aspectele principale care ar trebui luate în considerare în timpul iniţierii procesului EIM în context transfrontieră, metodele şi instrumentele utilizate frecvent pentru identificarea impactului transfrontieră şi a factorilor care contribuie la producerea acestor efecte.
- Capitolul 4 descrie criteriile şi instrumentele relevante pentru determinarea semnificaţiei efectelor. Integrarea impactului schimbărilor climatice în procesul de evaluarea impactului asupra mediului este prezentată ca un instrument care acoperă un impact complex extins la nivel global. Metodologia privind Integrarea schimbărilor climatice în evaluarea impactului asupra mediului este cea recomandată prin Ghidul general aplicabil etapelor procedurii de evaluare a impactului asupra mediului.
- Capitolul 5 prezintă pas cu pas procedura EIM în context transfrontieră în conformitate cu Convenţia şi Acordul şi descrie succint acţiunile şi rolurile, responsabilităţile şi obligaţiile părţilor, recomandări privind comunicarea dintre părţi etc. Convenţia a intrat în vigoare în 1997 şi are 45 Părţi: 43 de state părţi din America de Nord, Europa, Caucaz şi Asia Centrală, plus Uniunea Europeană, ca organizaţie regională, 30 dintre acestea fiind părţi semnatare. Pentru elaborarea acestui capitol, pe lângă prevederile relevante ale Convenţiei, ca surse de informare au fost utilizate şi publicaţiile şi ghidurile elaborate de Secretariatul Convenţiei Espoo, aşa-numitele "Instrumente Espoo". (http://www.unece.org/fileadmin/DAM/env/EIM/publications.html):
- ECE/MP.EIM/12 Ghid cu privire la Notificarea conform Convenţiei Espoo
- ECE/MP.EIM/11 Analiza Implementării Convenţiei Espoo
- ECE/MP.EIM/8 Ghid cu privire la aplicarea în practici a prevederilor Convenţiei Espoo
- ECE/MP.EIM/7 Ghid cu privire la participarea publicului în EIM în context transfrontieră
- ECE/MP.EIM/6, Anexa V Ghid cu privire la cooperarea subregională
- ECE/MP.EIM/WG.1/2007/6 Ghid cu privire la EIM în context transfrontieră pentru Ţările Asiei Centrale
- CEP/WG.3/R.6 Metodologii şi criterii pentru stabilirea semnificaţiei impactului transfrontieră (1995)
- ECE/ENVWA/11 Analiza post-proiect în EIM (1990)
- ECE/ENV/50 Evaluarea Impactului asupra Mediului: Autostrăzi şi baraje (1987)
- Ghid cu privire la evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră în Regiunea Mării Caspice
Se recomandă utilizarea acestui ghid împreună cu alte documente ale Comisiei Europene elaborate pentru a susţine implementarea DEIM.
- Ghiduri realizate de către Comisia Europeană (http://ec.europa.eu/environment/EIM/EIM-support.htm):
- Ghid EIM - Încadrare (2017)
- Ghid EIM - Definirea Domeniului (2017)
- Ghid EIM - Raport EIM (2017)
- Documentul Ghid al Comisiei privind eficientizarea evaluării de mediu realizată în conformitate cu Articolul 2(3) al DEIM (26/07/2016)
- Eficientizarea procedurilor de evaluare a impactului pentru Proiecte de infrastructură de Interes Comunitar (PIIC) (pdf aprox. 1 Mb) (24/07/2013)
- Ghid pentru aplicarea Procedurii de evaluare a impactului asupra mediului pentru Proiecte Transfrontieră Mari (pdf aprox. 1,2 Mb) (16/05/2013)
- Interpretarea definiţiilor categoriilor de proiecte din anexa I şi II a DEIM |de| |en| |fr| (pdf aprox. 641 K) (05/2015)
- Ghid cu privire la integrarea schimbărilor climatice şi biodiversităţii în Evaluarea impactului asupra mediului (2013)
- Ghidul Comisiei cu privire la interpretarea categoriilor de Proiecte din Directiva EIM (2008)
- Interpretarea sugerată de Comisie cu privire la aplicarea Directivei EIM la lucrările auxiliare/asociate (2012)
- Aplicarea Directivei EIM pentru proiectele legate de explorarea şi exploatarea hidrocarburilor neconvenţionale (2012)
- Aplicarea Directivei EIM la reabilitarea gropilor de gunoi ecologice (2010)
- Clarificarea aplicării Articolului 2(3) al Directivei EIM
- EIM - Ghidul cu privire la etapa de încadrare (2001)/lista de Verificare pentru etapa de încadrare (2001)
- EIM - Ghid cu privire la definirea domeniului evaluării (2001)/lista de verificare pentru etapa de definire a domeniului evaluării (2001)
- Lista de Verificare a calităţii RIM (2001)
- Ghidul cu privire la evaluarea impactului indirect şi cumulativ (1999)
CAPITOLUL 1:PROCESUL DE EVALUARE A IMPACTULUI ASUPRA MEDIULUI
SUBCAPITOLUL 1:
În conformitate cu Articolul 1(1) al DEIM, procedura EIM "se va aplica pentru evaluarea efectelor proiectelor publice şi private care pot avea impact semnificativ asupra mediului".
DEIM prevede obligaţia ca SM să "adopte toate măsurile necesare pentru a se asigura că proiectele care pot avea efecte semnificative asupra mediului în virtutea, printre altele, a naturii, dimensiunii sau locaţiei lor, sunt supuse unei evaluări cu privire la efectele lor asupra mediului..."
Principalele etape ale procesului EIM sunt:
Figura 1. Principalele etape ale procesului

1. Dezvoltarea proiectului (fezabilitate, analiza condiţiilor iniţiale, proiectare generală etc.)

2. Notificarea Autorităţii competenţe

3. Etapa de încadrare - conform prevederilor Convenţiei Espoo pentru proiectele care prin natura sau dimensiunea lor pot avea un impact potenţial transfrontieră este iniţiată procedura de notificare a părţilor potenţiale afectate încă din această etapă pentru a le oferi posibilitatea de a-şi exprima îngrijorările şi de a transmite comentarii/feedback pentru etapa de stabilire a domeniilor evaluării impactului asupra mediului.

4. Etapa de definire a domeniului evaluării

5. Etapa de elaborare/revizuire a studiilor de condiţii iniţiale, analiza impactului asupra mediului şi elaborarea Raportului privind Impactul asupra Mediului

6. Transmiterea RIM autorităţii competente de mediu

7. Analiza calitativă a RIM

8. Informarea şi Consultarea cu Publicul şi alte Părţi interesate (Autorităţile de reglementare, etc.)

9. Luarea în considerare a informaţiilor de mediu de către autoritatea competentă înainte de a lua decizia de emitere/respingere a Acordului de mediu

10. Luarea deciziei

11. Monitorizarea implementării deciziei

Etapele procedurii EIM conform DEIM sunt respectate în România şi se derulează în conformitate cu prevederile Legii nr. 292/2018 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului (denumită în continuare LEGE), respectiv: etapa de încadrare a proiectului, etapa de definire a domeniului evaluării şi de realizare a raportului privind impactul asupra mediului şi etapa de analiză a calităţii raportului privind impactul asupra mediului. Etapele procedurale menţionate sunt precedate de etapa de evaluare iniţială. Consultările cu autorităţile de protecţia mediului şi cu alte Părţi interesate sunt implementate în România ca parte a etapelor procedurale menţionate anterior.
SUBCAPITOLUL 2:
SECŢIUNEA 1:Etapa de evaluare iniţială
Această etapă are loc după ce autoritatea de mediu primeşte o notificare din partea titularului proiectului prin care acesta comunică intenţia de implementare a unui proiect. În termen de 15 zile de la primirea notificării, pe baza documentelor primite şi a verificării amplasamentului, dacă este cazul, autoritatea competentă ia decizia dacă este necesară demararea procedurii EIM, prin depunerea de către titular a memoriului de prezentare; Memoriul de prezentare se întocmeşte conform conţinutului-cadru prevăzut în anexa nr. 5.E la Lege. Pentru proiectele care se construiesc pe ape sau care au legătură cu apele, decizia etapei de evaluare iniţială conţine obligaţia titularului de a solicita avizul de gospodărire a apelor la autoritatea competentă în domeniul gospodăririi apelor, în conformitate cu prevederile legislaţiei specifice din domeniul gospodăririi apelor. Pentru proiectele care intră sub incidenţa legislaţiei privind controlul activităţilor care prezintă pericole de accidente majore în care sunt implicate substanţe periculoase, memoriul va fi însoţit de notificarea specifică acestei legislaţii.
SECŢIUNEA 2:Etapa de încadrare
Etapa de încadrare este primul pas al procesului EIM, prin care se stabileşte dacă EIM este obligatorie pentru un anumit proiect. Ea este reglementată de Articolul 4 din DEIM şi art. 8 al. 1 pct. a din Lege pentru două tipuri de proiecte:
* proiectele (şi modificările lor) enumerate în Anexa I pentru care EIM este obligatorie; Proiectele prevăzute în anexa nr. 1 la prezenta lege se supun încadrării numai din punctul de vedere al aspectelor privind evaluarea adecvată şi al impactului asupra corpurilor de apă; aceste proiecte pot face obiectul definirii domeniului la această etapă proiectele enumerate în Anexa II pentru care EIM nu este obligatorie şi a cărei necesitate va fi stabilită pe baza unei examinări de la caz la caz şi utilizând criteriile prevăzute prin anexa nr. 3 la Lege.
După depunerea memoriului de prezentare şi/sau a completărilor/informaţiilor solicitate, autoritatea competentă ia decizia etapei de încadrare cât mai rapid posibil şi în termen de cel mult 90 de zile de la data primirii tuturor informaţiilor necesare din partea titularului.
Când se ia decizia de încadrare, autoritatea competentă trebuie să aplice criteriile de selecţie prevăzute în Anexa III a Directivei EIM. În etapa de încadrare autoritatea competentă evaluează potenţialul impact semnificativ transfrontier pentru proiectele care intră sub incidenţa Legii nr. 22/2001, cu modificările ulterioare, pe baza criteriilor definite de aceasta şi transmite autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului memoriul de prezentare, însoţit de procesul-verbal de verificare a amplasamentului, precum şi, după caz, de documentele-suport, pentru acele proiecte pentru care s-a stabilit un potenţial impact semnificativ în context transfrontieră, sau informează autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului despre acele proiecte care intră sub incidenţa Legii nr. 22/2001, cu modificările ulterioare, şi pentru care s-a stabilit că nu există un potenţial impact semnificativ în context transfrontieră. Decizia de încadrare trebuie să fie făcută publică (Art. 4 din Directiva şi art. 11 anexa 5 a Legii).
SECŢIUNEA 3:Etapa de definire a domeniului evaluării şi elaborarea RIM
În cadrul etapei de definire a domeniului evaluării, se identifică informaţiile care trebuie incluse în RIM, autoritatea competentă comunicând titularului Îndrumarul privind problemele de mediu care trebuie analizate în raportul privind impactul asupra mediului, în studiul de evaluare adecvată şi în studiul de evaluare a impactului asupra corpurilor de apă, după caz. În etapa de definire a domeniului evaluării, autoritatea competentă se consultă cu autorităţile şi publicul interesat (Articolul 5(2) al DEIM, respectiv art. 14 din anexa 5 la Lege).
- Titularul realizează studii pentru a caracteriza condiţiile iniţiale de mediu de pe amplasament şi în proximitatea acestuia. Pentru estimarea şi cuantificarea impactului potenţial generat de Proiectul propus sunt analizate toate categoriile de impact potenţial asociate activităţilor Proiectului, alternativele de dezvoltare inclusiv alternativa zero - no go (proiectul nu se implementează) impactul cumulat cu alte activităţi existente pe amplasament sau în proximitatea acestuia aşa cum prevede Articolului 5 al Directivei. În acest stadiu, se estimează şi cuantifică impactul potenţial al proiectului asupra mediului prin suprapunerea impactului potenţial peste condiţiile iniţiale de mediu. Raportul privind impactul asupra mediului, studiul de evaluare adecvată, politica de prevenire a accidentelor majore sau raportul de securitate sunt realizate de experţi conform prevederilor art. 12 din Lege. Studiul de evaluare a impactului asupra corpurilor de apă este realizat de instituţii publice sau private certificate, conform legislaţiei din domeniul gospodăririi apelor în vigoare.
SECŢIUNEA 4:Etapa de analiză a calităţii RIM
- Titularul transmite RIM, studiul de evaluare adecvată, a politicii de prevenire a accidentelor majore sau raportului de securitate şi a studiului de evaluare a impactului asupra corpurilor de apă, după caz, autorităţii competente. RIM cuprinde şi un raport non tehnic pentru a facilita accesul tuturor părţilor interesate la informaţia relevantă din RIM. În această etapă autoritatea competentă pune la dispoziţia autorităţilor şi publicului interesat RIM, studiul de evaluare adecvată, a politicii de prevenire a accidentelor majore sau raportului de securitate şi a studiului de evaluare a impactului asupra corpurilor de apă, după caz, stabilind, de comun acord cu titularul proiectului, oportunităţile de participare a publicului la luarea deciziei legate de proiect, indicând cel puţin, data şi locul dezbaterii publice. Legea defineşte clar modalitatea de analiză a calităţii rapoartelor şi modul de consultare şi comunicare a deciziilor autorităţii competente.
SECŢIUNEA 5:Consultarea cu autorităţile de protecţia mediului, alte părţi interesate şi publicul
Conform prevederilor Directivei şi a Legii, drepturile de consultare şi participare pot fi exercitate prin furnizarea de comentarii şi opinii cu privire la RIM, în momentul în care toate opţiunile privind finalizarea procedurii sunt încă deschise din partea autorităţii competente. Informaţiile privind impactul asupra mediului trebuie să fie puse la dispoziţia autorităţilor de mediu şi la dispoziţia altor organizaţii interesate şi publicului larg pentru a fi consultate. Prin prevederile legale in vigoare, în România atât cererea de aprobare a proiectului, cât şi informaţiile de mediu sunt puse la dispoziţia publicului şi acestuia i se oferă posibilitatea de a transmite comentarii cu privire la proiect şi la efectele sale asupra mediului. Această etapă este obligatorie înainte de a se lua o decizie cu privire la aprobarea proiectului din punct de vedere al protecţiei mediului.
În conformitate cu Convenţia de la Espoo şi Legea nr. 22/2001, dacă este pusă în evidenţă prezenţa unor efecte transfrontieră potenţial semnificative, Statul potenţial afectat trebuie să fie consultat (Articolele 6 şi 7). Articolul 7 al DEIM solicită Statelor membre să furnizeze informaţii pentru publicul interesat din alte State membre, dacă proiectul poate avea efecte în context transfrontieră semnificative asupra mediului, prevedere preluată prin art. 17 din Lege.
SECŢIUNEA 6:Anunţarea deciziei EIM
Conţinutul deciziei EIM trebuie să fie pus la dispoziţia publicului împreună cu o descriere a măsurilor care vor fi necesare pentru a atenua efectele adverse asupra mediului (Articolul 9 din Directivă şi art. 19 din Lege).
SECŢIUNEA 7:Monitorizarea implementării deciziei
În conformitate cu art. 8.a al DEIM şi art. 18 din Lege, o cerinţă a SM potenţial afectat poate fi monitorizarea efectelor proiectului în perioada implementării acestuia. De obicei, titularul elaborează un Plan de Management de Mediu (PMM) pentru implementarea măsurilor şi condiţiilor din actul de reglementare şi a strategiilor de reducere a impactului asupra mediului. Obiectivul PMM este acela de a se asigura că toate condiţiile impuse în actele de reglementare şi măsurile de prevenire/diminuare a impactului sunt aplicate şi pot fi verificate.
Raportul Comisiei Europene cu privire la aplicarea şi eficienţa DEIM (2009) subliniază că DEIM "a lărgit sfera de aplicare, a întărit etapele procedurii şi a integrat modificările prevăzute de Convenţia UNECE Espoo cu privire la EIM în context transfrontieră". Dacă în timpul iniţierii procedurii EIM sunt identificate efecte potenţiale transfrontieră, Părţile vizate vor aplica prevederile Convenţiei Espoo (a se vedea Capitolul 5) şi vor descrie clar paşii care trebuie urmaţi pentru o implementare eficientă a EIM în context transfrontieră.
CAPITOLUL 2:IMPACTUL ÎN CONTEXT TRANSFRONTIERĂ CONFORM DEIM (ARTICOLUL 7)
Principalele prevederi ale DEIM cu referire la aspectele transfrontieră se regăsesc în Articolul 7 şi sunt redate în continuare:

Paragraf 1

al acestui articol stipulează că dacă un Stat membru descoperă că un proiect ar putea avea efecte semnificative asupra mediului într-un alt Stat membru sau dacă un Stat membru reclamă că poate fi afectat semnificativ, Statul membru în teritoriul căruia va fi realizat proiectul va trimite Statului membru afectat cât mai curând posibil o serie de informaţii, respectiv: (a) o descriere a proiectului, împreună cu orice informaţii disponibile cu privire la posibilul impact transfrontieră al proiectului; (b) informaţiile cu privire la natura deciziei care poate fi luată şi va oferi celuilalt Stat membru un termen rezonabil în care să indice dacă doreşte să participe la procedura EIM. În conformitate cu Articolul 2 paragraful 3 din Directivă, orice excepţie a unui anumit proiect de la aplicarea procedurii EIM nu trebuie să aducă atingere Art. 7.

Statul membru pe al cărui teritoriu va fi desfăşurat proiectul trebuie să informeze că proiectul poate avea efecte semnificative asupra mediului în unul sau mai multe State membre. În acest sens, o identificare timpurie a impactului transfrontieră şi a semnificaţiei sale trebuie să preceadă notificarea de la Statul membru pe al cărui teritoriu va fi desfăşurat proiectul către Statul membru afectat.

În documentaţia transmisă statelor membre potenţial afectate se vor include informaţiile cu privire la proiect şi la natura deciziei, precum şi informaţii cu privire la termenul de răspuns din partea Statului membru afectat/e sau la solicitarea manifestării intenţiei Statelor membre afectate cu privire la participarea la procedură.

Paragraful 2

prevede că dacă un Stat membru care primeşte informaţii conform paragrafului 1, menţionează că intenţionează să participe la procedura EIM, Statul membru pe al cărui teritoriu se va desfăşura proiectul va trimite Statului membru afectat, dacă nu a făcut deja acest lucru, informaţiile solicitate conform Art. 6 (2) şi puse la dispoziţie conform punctelor (a) şi (b) din Art. 6(3).

Paragraful 3

prevede că Statele membre vizate, în măsura în care sunt implicate, asigură punerea la dispoziţie, într-un termen rezonabil, a informaţiilor menţionate la paragrafele 1 şi 2 autorităţilor la care se referă Art. 6 (1) al Directivei şi publicului vizat din Statul membru care va fi afectat potenţial semnificativ. Ambele State membre se vor asigura că acele autorităţi şi publicul interesat au ocazia, înainte ca procedura să se finalizeze, să îşi prezinte opinia într-un termen rezonabil cu privire la informaţiile de mediu furnizate despre proiect.

Informaţiile furnizate pentru Statul membru potenţial afectat trebuie să fie elaborate de către Statul membru - Partea pe al cărui/cărei teritoriu se va desfăşura/a fost iniţiat proiectul.

Convenţia de la Espoo şi documentele sale conexe prevăd de asemenea ca informaţiile care vor fi furnizate de Statul membru pe al cărui teritoriu se va desfăşura proiectul să fie transmise unui Stat membru afectat. Secţiunea 7 din Anexa 2 furnizează detalii în această privinţă

Paragraful 4

se referă la consultările între Părţi. State membre îngrijorate/potenţial afectate vor efectua consultări cu privire la efectele potenţiale transfrontieră ale proiectului şi măsurile avute în vedere pentru a reduce sau preveni aceste efecte şi vor conveni asupra termenului limită pentru durata perioadei de consultări.

Consultările între Statele membre vizate se referă la informaţiile furnizate de titular cu privire la evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră asociat proiectului şi pot fi organizate de către un organism comun adecvat.

Conform Art. 9, orice Stat membru care a fost consultat conform Art. 7, va fi informat cu privire la orice decizie de a acorda sau refuza acordul pentru proiect. Autorităţile competente vor prezenta acestui Stat membru conţinutul deciziei şi orice condiţii anexate acesteia, principalele motive şi argumente pe care se bazează decizia, inclusiv informaţii privind procesul de participare a publicului. Printre acestea se numără şi o sinteză a rezultatelor consultărilor şi informaţiilor colectate în temeiul articolelor 5-7, precum şi o explicaţie a modului în care rezultatele respective au fost încorporate sau abordate, în special observaţiile primite din partea statului membru afectat.

Acolo unde Articolul 7 se aplică, transmiterea informaţiilor la un alt Stat membru şi primirea informaţiilor de către un alt Stat membru vor fi supuse limitărilor cu privire la confidenţialitatea comercială şi industrială, inclusiv proprietatea intelectuală şi protejarea interesului public în vigoare în Statul membru în care proiectul este propus.

Articolul 5 al Convenţiei de la Espoo prevede cerinţele pentru acest stadiu al procedurii EIM în context transfrontieră (vezi Capitolul 5.3).

Paragraful 5

lasă la alegerea SM să stabilească măsurile detaliate pentru implementarea prevederilor acestui Articol. Rezultatele consultărilor şi informaţiile colectate trebuie să fie luate în considerare în procedura EIM. Sunt prevăzute termene rezonabile pentru diferitele etape, iar termenele pentru consultarea publicului vizat cu privire la raportul de evaluare a impactului asupra mediului nu sunt mai scurte de 30 de zile.

CAPITOLUL 3:INIŢIEREA PROCESULUI EIM ÎN CONTEXT TRANSFRONTIERĂ
SECŢIUNEA 1:3.1. Etapa de încadrare
Premergător etapei de încadrare, după transmiterea de către titular a notificării pentru orice proiect din Anexa II, autoritatea competentă ia decizia dacă este necesară demararea procedurii EIM. Prima etapă a procedurii EIM este etapa de încadrare. Proiectele prevăzute în anexa I a DEIM se supun încadrării numai din punctul de vedere al aspectelor privind evaluarea adecvată şi al impactului asupra corpurilor de apă, aceste proiecte putând face obiectul definirii domeniului la această etapă, iar proiectele prevăzute în Anexa II a DEIM se supun analizei de la caz la caz pe baza criteriilor menţionate la pct. 1.
Autoritatea competentă trebuie să emită decizia de încadrare şi să informeze dezvoltatorul şi publicul dacă EIM este necesară.
De îndată ce Statul membru devine conştient că un proiect poate avea efecte semnificative asupra mediului într-un alt Stat membru sau dacă un Stat membru care poate fi afectat semnificativ solicită acest lucru, în conformitate cu Art. 7 din DEIM, Statul membru pe al cărui teritoriu este propus proiectul, trebuie să efectueze evaluarea efectelor potenţiale ale proiectului propus asupra mediului şi să stabilească dacă proiectul poate avea efecte transfrontieră potenţial semnificative. În acest stadiu, nu doar efectele directe trebuie identificate, ci şi efectele indirecte/secundare care ar putea rezulta din interacţiunea primară între proiect şi mediu. Ghidul CE privind definirea domeniului evaluării oferă un exemplu de impact indirect: "o modificare în sistemul de canalizare a unui amplasament poate afecta hidrologia unui curs de apă; acest lucru poate ulterior afecta calitatea apei şi ecologia cursului de apă în aval; şi aceasta poate afecta pescuitul şi alte utilizări ale apei." De asemenea, efecte temporare pot apărea în timpul construcţiei, punerii în funcţiune sau închiderii şi reabilitării amplasamentului sau doar în anumite faze ale realizării proiectului sau pot apărea ca rezultat al unor evenimente neprevăzute precum: accidente, condiţii meteorologice extreme, cutremure etc.
Efectele care ar putea rezulta indirect dintr-un proiect trebuie să fie luate în considerare, "de exemplu, ca urmare a unei alte dezvoltări asociate proiectului, de exemplu, amenajarea drumurilor de acces, a reţelelor de utilităţi, amenajările de management a deşeurilor, amenajări rezidenţiale pentru oamenii atraşi în zonă de către proiect."2 Efectele cumulative care ar putea apărea prin combinarea efectelor proiectului cu cele ale unor proiecte/activităţi existente sau planificate în vecinătate sunt de asemenea necesar a fi analizate.
_________
2 "Lista de verificare a Evaluării Impactului asupra Mediului" a Comisiei Europene (2001)
Efectele transfrontieră negative semnificative, dacă există, trebuie să fie identificate de titular sau de Autoritatea competentă în Etapa de evaluare iniţială sau în Etapa de încadrare.
Figura 2 prezintă posibile situaţii care ar putea să apară în derularea procedurii EIM în context transfrontieră în etapa de evaluare iniţială sau în cea de încadrare. Dacă este identificat un impact transfrontieră semnificativ, procesul EIM va fi efectuat în conformitate cu procedura stabilită de Convenţia de la Espoo.
Conform Art. 2.3 din Convenţia de la Espoo, PO (Partea de origine) se angajează să efectueze o EIM pentru o activitate propusă în Anexa I (înlocuită prin al II-lea Amendament la Convenţie, numită în continuare Anexa I modificată) care poate cauza un impact negativ semnificativ asupra unor teritorii situate în afara graniţelor. În această privinţă, primul pas va fi să stabilească dacă proiectul poate cauza impact semnificativ în afara graniţelor (etapă denumită Etapa de încadrare conform Convenţiei). Autoritatea competentă a PO realizează Etapa de încadrare pe baza memoriului de prezentare depus de titular. EIM trebuie să fie realizată înainte ca orice decizie de a aproba proiectul propus să fie luată şi trebuie să includă informaţiile conform Anexei II (o descrierea a proiectului, a alternativelor rezonabile, a mediului care poate fi afectat, a impactului potenţial şi a măsurilor de reducere/prevenire/eliminare a impactului, etc.). PO trebuie să se asigure că statele afectate sunt notificate cu privire la proiectul propus.
Figura 2. Posibile situaţii legate de iniţierea procesului EIM
Trebuie remarcat că:
- În conformitate cu Art. 7 (1) al DEIM, dacă în Etapa de încadrare a procedurii EIM, este identificat un potenţial impact semnificativ cu efect transfrontieră, Statul membru pe al cărui teritoriu va fi desfăşurat proiectul (PO conform Convenţiei de la Espoo) trebuie să informeze Statul membru afectat (Partea afectată (PA) conform Convenţiei de la Espoo) cât mai curând posibil şi nu mai târziu de momentul informării propriului public.
- Este recomandat ca Statul membru - în al cărui teritoriu urmează să se realizeze proiectul - să informeze SM potenţial afectate chiar şi în cazul unui impact transfrontieră negativ scăzut ca intensitate3.
________
3 CE/MP.EIA/IC/2011/INF.1
- Dacă este identificat un impact transfrontieră pe termen lung, este recomandat ca Statele membre potenţial afectate să fie notificate.
- Conform Convenţiei de la Espoo, o ţară poate considera că un proiect care nu face parte din Anexa I modificată îi poate afecta semnificativ mediul. În acest caz, Statele membre UE potenţial afectate trebuie să ia în considerare activităţile sau instalaţiile care contribuie semnificativ, în opinia lor, la emisiile de poluanţi în aer şi apă şi sunt reglementate de Directivele UE sau legislaţia naţională. În acest caz, în conformitate cu Convenţia, oricare dintre ţările vizate poate notifica sau organiza grupuri de lucru dacă activităţile care nu sunt enumerate în Anexa I modificată pot cauza un impact transfrontieră advers semnificativ şi dacă trebuie să fie tratate ca cele enumerate în Anexa I modificată.
Un exemplu este prezentat în Caseta 1 pentru o ţară non-UE ca Parte de origine şi un Stat membru UE ca Parte afectată. Proiectul analizat este enumerat în Anexa I a Directivei EIM, dar nu este reglementat conform Convenţiei.
Caseta 1. Extracţia şi stocarea carbonului (ESC)

ESC este un proiect care nu este reglementat conform Convenţiei.

- Anexa I a Convenţiei include proiecte care au relevanţă în ceea ce priveşte emisiile de CO2 precum rafinăriile de petrol, uzine de gazeificare a cărbunelui, hidrocentrale (peste 300 MWth), conducte de petrol şi gaze cu diametru mare, porturi comerciale, instalaţii de eliminare a deşeurilor prin incinerare, tratament chimic sau depozite ecologice de deşeuri toxice şi periculoase, facilităţi offshore de producere şi depozitare a hidrocarburilor pentru produse petroliere, petrochimice şi chimice. Convenţia nu abordează ESC şi deci nu stabileşte necesitatea efectuării unei EIM în context transfrontieră cu privire la transportul de CO2.

Activităţile proiectului ESC analizate de Părţi pot conduce către necesitatea efectuării unei EIM în context transfrontieră conform Convenţiei. Orice stat care este Parte la Convenţie şi care este afectat de activităţile pe care le pregăteşte proiectul ESC poate propune ca acesta să fie supus cerinţelor Convenţiei şi să convoace negocieri cu Partea de origine în acest sens.

Directiva EIM 2011/92/UE conţine în Anexa I proiecte precum "Conducte cu un diametru de peste 800 mm şi o lungime de peste 40 km:...(b) pentru transportul unor rezerve de dioxid de carbon (CO2) cu scopul depozitării geologice, inclusiv staţii de repompare asociate." Prin urmare, orice ţară UE care intenţionează să dezvolte acest proiect va avea obligaţia de a realiza o EIM. Ca Parte de origine conform Convenţiei, Statul membru trebuie să ofere ocazia oricărei ţări afectate, şi care este Parte la Convenţie, să participe la procesul EIM.

Sursa: http://www.globalccsinstitute.com/networks/cclp/legal-resources/co2-transport-for-storage/european-and-regional/UNECE/espoo-convention

SECŢIUNEA 2:3.2. Metodele şi instrumentele utilizate pentru identificarea impactului transfrontieră
Impactul transfrontieră este definit ca orice impact, nu neapărat de natură globală, produs de o activitate propusă în limitele unei zone de sub jurisdicţia unei părţi, a cărui origine fizică se situează, total sau parţial, în cadrul zonei aflate sub jurisdicţia unei alte părţi. În ciuda acestei definiţii, conform Convenţiei de la Espoo, categoriile de impact de natură globală asociate proiectelor propuse sunt foarte rar luate în considerare.
Cu sau fără efecte transfrontieră, procesul EIM are nevoie de acelaşi tip de date şi foloseşte instrumente şi metode similare pentru caracterizarea efectelor (a se vedea Caseta 2).
Există o mulţime de metode şi instrumente care sunt în prezent folosite pentru evaluarea impactului asupra mediului.
Caseta 2. Metode şi instrumente pentru identificarea şi caracterizarea impactului în context transfrontieră

Etapa EIM

Informaţiile necesare

Metode şi instrumente

Etapa de încadrare

Identificarea potenţialului pentru impact transfrontieră

CARACTERISTICILE PROIECTULUI

Tipul

Scara

Etapizarea

Consultări

Locaţia

Chestionare

Extinderea

Emisiile

Dotări auxiliare

Panou experţi

Definire

Identificarea impactului transfrontieră

Caracterizarea mediului înainte de implementarea proiectului

Cadrul geografic şi perioada de implementare

Identificarea datelor solicitate şi a surselor de date

Colectarea datelor

Identificarea senzitivităţii

Identificarea prezenţei altor proiecte sau activităţi

Opinia experţilor

Matrici

Modelare

Studii de mediu

Evaluarea impactului transfrontieră

Durata impactului, extinderea, frecvenţa

IEvoluţia mediului în condiţiile în care proiectul nu s-ar implementa

Sisteme Informaţionale Geografice (GIS)

* Chestionare - sunt mijloace de a colecta informaţii despre acţiunile care pot influenţa impactul unui proiect, în trecut, prezent sau viitor.
* Opinia expertului/Panele de experţi - sunt mijloace de identificare şi evaluare a impactului în context transfrontieră. Listele de Experţi pot fi realizate pentru a facilita schimbul de informaţii cu privire la diferite aspecte ale impactului unui proiect.
* Matrice - sunt liste de verificare mai complexe. Două exemple sunt prezentate în Tabelul 2.
* Liste de verificare - un format tabelar care prevede un mod sistematic de verificare a faptului că orice impact posibil asociat unui proiect este analizat. Tabelul 1 prezintă trei tipuri de liste de verificare folosite pentru identificarea impactului în diferite etape ale procesului EIM.
Pentru a stabili efectele potenţiale care ar fi generate de un proiect, conform Convenţiei de la Espoo, a fost elaborat un set de liste de verificare pentru 17 tipuri de activităţi (http://www.unece.org/fileadmin/DAM/env/EIM/resources/checklists.htm). Liste de verificare mai recente şi mai complete sunt puse la dispoziţie Ghidurile Comisiei Europene pentru Evaluarea Impactului asupra Mediului (http://ec.europa.eu/environment/eia/eia-support.htm) şi în Colecţiile Băncii Mondiale despre Evaluarea Mediului.
(http://documents.worldbank.org/curated/en/223391468174870007/Environmental-assessment-sourcebook)
Tabel 1. Liste de verificare pentru identificarea impactului4
________
4 http://www.elaw.org/system/files/8+APPENDIX+B.pdf

Liste de verificare

Aplicarea

Descrierea

Referinţa

Lista de verificare a RIM model NY DEC

Definirea domeniului evaluării

Prezintă o listă a temelor care să fie abordare în cadrul RIM. Lista de verificare ajută şi la definirea domeniului evaluării în EIS

Departamentul Statului New York pentru Conservarea Mediului Manualul pentru evaluarea calităţii stării mediului, 1982

Lista de verificare a impactului potenţial asupra mediului pentru proiecte de transport

Definirea domeniului evaluării

Această listă de verificare este concepută să ajute la identificarea impactului asupra mediului asociat cu planificarea, proiectarea, construirea şi exploatarea unui proiect de transport

Arthur D. Little, Inc. 1971. Transportul şi mediul: Sinteza pentru acţiune: Impactul Legii cu privire la politica de mediu naţională din 1969 a SUA asupra sistemului de transport, Vol. I-III, elaborat de Oficiul Secretariatului de Stat, Departamentul de Transport al SUA

Lista de verificare a Băncii Mondiale cu privire la impactul asupra mediului

Definirea domeniului evaluării, descrierea alternativelor, măsuri de reducere a impactului

Aceste liste de verificare sunt concepute să fie folosite la identificarea impactului semnificativ negativ asupra mediului, alternativele proiectului şi probleme particulare asociate cu proiectele de dezvoltare. Ele sunt impacturi potenţiale şi sunt evaluate calitativ. Peste 35 tipuri de proiecte sunt prezentate, inclusiv rezidenţiale, agricultură şi dezvoltare industrială.

Banca Mondială, 1991. Manual de evaluare a impactului. Volumele II şi III.

Aceste liste pot fi folosite atât de Părţile de origine - care au iniţiat procedura, cât şi de Părţile potenţial afectate în timpul evaluării iniţiale pentru a identifica efectele potenţiale ale proiectului propus. Un exemplu de astfel de listă de verificare este prezentat în Figura 3.
Proiectul - Conducte de petrol şi gaze naturale cu diametru mare
Comentarii: Cand se planifică traseul unei conducte astfel încât să se afle la cea mai mare distanţă posibilă faţă de zonele populate, trebuie să existe suficiente facilităţi de monitorizare pentru a testa scurgerile (în zonele populate se poate adăuga odorizant în gaz). Cele mai comune cauze pentru accidente apar ca rezultat al coroziunii, erorilor de operare, defecţiuni ale conductei, defecţiuni ale elementelor sudate ale echipamentelor.
Figura 3. Factorii de mediu pentru conductele de petrol şi gaze naturale cu diametru mare

CATEGORIA

FACTOR

COMENTARII

AER

CO

Gaze cu efect de seră. referinţa 1

Hidrocarburi

Gaz metan (CH4)

Gaze cu efecte de seră volatile, referinţa 1

Oxizi de azot (NO*). NxO

Ploaie acidă, flora, fauna, sănătatea umană, calitatea apei, referinţa 1

Compuşi organici volatili fără metan (NMVOC)

Gaze volatile cu efect de seră, sănătatea umană, referinţa 1

Mirosul

Sănătatea umană, siguranţa

APA

Substanţe toxice

calitatea apei, viaţa acvatică

Produse petroliere

Traversări de cursuri de apă

Eroziunea solului, viaţa acvatică

Contaminarea apei subterane

FLORA

Daune asupra vegetaţiei naturale

Construcţia şi dezafectarea conductei

Impactul asupra zonelor protejate

Daune asupra habitatului plantelor

Dezafectarea traseului de conducte traseului

FAUNA

Daune asupra habitatului faunei

Absenţa vegetaţiei naturale de-a lungul traseului conductei

Schimbarea rutelor de migrare - mamifere

Daune asupra habitatului acvatic

Traversări de cursuri de apă

SOLUL

Contaminarea solului

Scurgeri accidentale

Eroziune

Construcţii, traversări de cursuri de apă

PEISAJUL

Modificări în utilizarea terenului

Alterarea valorii estetice a peisajului

Afectarea structurilor fizice

Impact asupra terenurilor senzitive/fragile

MONUMENTE ISTORICE

Modificări arheologice

Modificări paleontologice

SĂNĂTATEA ŞI SIGURANŢA OMULUI

Risc de scurgeri accidentale

Risc al contaminării apelor de suprafaţă

Risc al contaminării apelor subterane

Risc de explozie

Sistem de monitorizare a presiunii în conducte

Depistează scurgeri, probleme ale conductei

Selectarea traseelor conductei

Distanţa faţă de zonele populate, controlul densităţii populaţiei

PATRIMONIUL CULTURAL

Modificări ale utilizării terenului

SOCIO-ECONOMICĂ

Modificări ale bunăstării populaţiei

Modificări ale calităţii vieţii

Oportunităţi de angajare

Dezvoltarea economică în context transfrontieră

Ghidul general aplicabil etapelor procedurii de evaluare a impactului asupra mediului realizat în cadrul acestui proiect propune liste de verificare aplicabile proiectelor ce intră sub incidenţa DEIM.
Tabel 2. Matrici pentru identificarea impactului5
5 http://www.elaw.org/system/files/8+APPENDIX+B.pdf

Matrici

Aplicarea

Descrierea

Referinţa

Matricea Leopold

Evaluarea impactului

Această matrice este folosită pentru a identifica impactul potenţial asociat cu un proiect sau cu alternativele acestuia. Aceasta permite o evaluare cuprinzătoare a varietăţii de interacţiuni între elementele proiectului şi componentele, pentru a identifica factorii de mediu importanţi sau alternative cu impact mai redus.

Leopold, L. B., F. E. Clarke, B. B. Hanshaw, and J. R. Balsley. 1971. A procedure for evaluating environmental impact. Circular 645. U.S. Geological Survey, Washington, D.C.

Matricea Metodologiei Loran

Evaluarea impactului

Această metodă foloseşte o matrice a 234 de proiecte şi 27 trăsături de mediu pentru a identifica aspectele de mediu critice. Fiecărui element din matrice îi este atribuit un scor şi rezultatele sunt introduse într-un algoritm care adună scorurile impactului. Este folosită de obicei pentru a identifica zonele de mediu critice.

Thompson, M. A. 1990. Determining impact significance in EIM: a review of 24 methodologies. Journal of Environmental Management 30:235-250.

În cadrul cap. 4.1.4.1. Pasul 1: Identificarea efectelor semnificative al Ghidului general aplicabil etapelor procedurii de evaluare a impactului asupra mediului este prezentată şi analiza multicriterială propusă a fi utilizată în vederea identificării impactului semnificativ al proiectelor ce intra sub incidenţa Convenţiei şi a DEIM.
* Modelarea - este un instrument analitic care permite cuantificarea relaţiilor cauză-efect prin simularea condiţiilor reale de mediu. Acestea au aplicabilitate largă, de la calitatea aerului, calitatea apei, modelarea zgomotelor, distribuţia ecosistemelor.
Caseta 3 Modele de dispersie a aerului (Exemple)

Un model de dispersie a aerului este o descriere matematică a dinamicii spaţiale complexe a emisiilor în funcţie de diferite clase de orientare şi viteză a vântului, utilizând parametrii sursă şi parametrii meteorologici, pentru o anumită perioadă în timp. Calculele modelului au ca rezultat estimări ale concentraţiei de poluanţi pentru locaţii şi momente specifice. Rezultatul modelării concentraţiilor pot fi apoi comparate cu limitele de emisie reglementate prin lege, atât în Partea de origine, cât şi în Partea afectată.

Există numeroase modele de dispersie utilizate frecvent în mai multe ţări. Cele mai multe modele de dispersie produc estimări ale concentraţiilor de poluanţi în anumite puncte denumite receptori, iar reţeaua de puncte este grila receptorului. Unele modele permit utilizatorului să aleagă locaţiile receptoarelor. Modelarea Gaussiană poate fi utilizată pentru evaluarea în context transfrontieră a calităţii aerului în zonele de frontieră cu sistem de reţea bine definit. De obicei, este ales un model uniform, fie dreptunghiular, fie circular. Unele modele permit, de asemenea, includerea caracteristicilor terenului, permiţând utilizatorului să specifice înălţimea fiecărui receptor deasupra sau sub înălţimea sursei. Există numeroase modele care sunt utilizate atât pentru modelarea la scară mică (< 20 km), cât şi pentru poluarea aerului la distanţe mari/mai mari de 50 km.

Aplicaţiile tipice ale modelelor de dispersie a aerului includ6:

- autorizaţiile IPPC

- modelarea răspândirii mirosului

- evaluări ale impactului asupra mediului

- evaluări adecvate în temeiul Directivei habitate

________

6 http://www.apis.ac.uk/air-pollution-modelling

Modelele folosite de autorităţile de mediu/competente în Partea de origine, precum şi de către consultanţi ar trebui să fie:

- adecvate scopului;

- să se bazeze pe principii validate ştiinţifice;

- să fie validate şi revizuite în mod independent;

- să aibă o specificaţie tehnică completă cu documente de validare disponibile.

La nivelul UE nu se preferă un model anume, dar există două modele principale care sunt folosite pentru scopuri de reglementare în Marea Britanie. Acestea sunt ADMS (Sistemul Modelării Dispersiei de Aer) şi AERMOD dezvoltat de Agenţia Protecţiei Mediului SUA. Ambele sunt folosite pe larg de consultanţi şi familiarizarea cu ambele modele este obligatorie pentru evaluările rapoartelor de modelare externe. Ambele modele au fost folosite pentru a examina impactul potenţial al emisiilor de la instalaţiile de deşeuri asupra calităţii aerului local. Fine Resolution Atmospheric Multi-pollutant Exchange (FRAME) este un model Lagrangian utilizat pentru modelări pe distanţă mare folosit pentru a evalua imisiile medii anuale ale azotului şi sulfului în Marea Britanie. Modelul a fost dezvoltat de la un model anterior utilizat larg la scară europeană, respectiv modelul TERN (Transportul în Europa al Azotului redus).

De asemenea, există modele de dispersie recomandate de către Agenţia de Protecţie a Mediului din Statele Unite (http://www.epa.gov/scram001/dispersion_prefrec.htm).

AERMOD este un model de pană staţionară de tip Gaussian, aplicabil atât zonelor rurale, cât şi urbane, pe teren plat sau complex, pentru emisii la suprafaţă sau la înălţime şi pentru surse multiple, de toate categoriile, punctuale, de suprafaţă şi de volum.

CALPUFF - un model de dispersie a picăturilor care simulează efectele condiţiilor meteorologice variabile în funcţie de timp şi spaţiu asupra transportului, transformării şi îndepărtării poluării. CALPUFF poate fi aplicat pentru transportul pe distanţe lungi şi pentru terenuri complexe

Modelarea este folosită de asemenea pentru generarea de hărţi ale calităţii aerului care oferă informaţii despre starea iniţială a mediului afectat (a se vedea Caseta 4).
Caseta 4. Date cu privire la calitatea aerului

Forumul pentru Modelarea Calităţii Aerului (FAIRMODE) ... organizează inventare pentru o serie de indicatori reglementaţi ai poluanţilor aerului, inclusiv ateliere suplimentare care discută rezultatele şi inconsecvenţele sau neconcordanţele rezultatelor modelării şi cartării poluării aerului. În cadrul acestuia sunt stimulate activităţile de armonizare a modelelor disponibile şi de eficientizare a rezultatelor acestora la nivel transnaţional, care să conducă la o reprezentare europeană mai consecventă a poluanţilor reglementaţi legislativ şi supuşi modelării." Sursa: O compilaţie europeană a hărţilor naţionale ale calităţii aerului bazate pe modelarea ETC/ACM Document tehnic 2013/3

În conformitate cu prevederile Legii nr. 104/2011 privind calitatea aerului înconjurător responsabilitatea privind monitorizarea calităţii aerului înconjurător în România revine autorităţilor pentru protecţia mediului. Poluanţii monitorizaţi, metodele de măsurare, valorile limită, valorile ţinta, pragurile de alertă şi de informare şi criteriile de amplasare a punctelor de monitorizare sunt stabilite de legislaţia naţională privind protecţia atmosferei şi sunt conforme cerinţelor prevăzute de reglementările europene.

În prezent Reţeaua Naţionala de Monitorizare a Calităţii Aerului (RNMCA) efectuează măsurători continue de dioxid de sulf (SO2), oxizi de azot (NOx), monoxid de carbon (CO), ozon (O3), particule în suspensie (PM10 şi PM2.5), benzen (C6H6), plumb (Pb), arsen (As), cadmiu (Cd), nichel (Ni), benzo(a)piren. Calitatea aerului în fiecare staţie este reprezentată prin indici de calitate sugestivi, stabiliţi pe baza valorilor concentraţiilor principalilor poluanţi atmosferici măsuraţi.

În prezent în România sunt amplasate 148 staţii de monitorizare continuă a calităţii aerului, dotate cu echipamente automate pentru măsurarea concentraţiilor principalilor poluanţi atmosferici. RNMCA cuprinde 41 de centre locale (aflate la Agenţiile locale pentru Protecţia Mediului) care colectează şi transmit panourilor de informare a publicului datele furnizate de staţii, iar după validarea primară le transmit spre certificare Centrului de Evaluare a Calităţii Aerului (CECA) din cadrul Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului.

În situaţii particulare, impactul unui proiect poate fi evaluat foarte eficient prin modelare, aceasta putând oferi informaţii valoroase cu privire la efectele potenţiale ale acestuia asupra mediului (a se vedea Caseta 5).
Caseta 5. Identificarea impactului aferent construcţiei unui baraj asupra morfologiei costiere în cazul unor bazine hidrografice transfrontieră

Modelarea impactului asupra morfologiei costiere al managementului apei bazinelor hidrografice transfrontiere - râul Nestos

Pentru a studia evoluţia morfologiei costiere în zona proiectului, a fost dezvoltat un "model de modificare a liniei ţărmului unidimensional" (PELNCON). Datele de intrare ale modelului cuprind caracteristicile terenului, caracteristicile valurilor în zona de spargere şi o valoare de referinţă pentru rata de depunere a sedimentelor râului Nestos. Modelul calculează modificarea liniei ţărmului într-o anumită perioadă de timp. Cantitatea de sedimente transportată anual de către râu este estimată pe baza unei metodologii, rezultatele fiind calculate pentru diverse locaţii de-a lungul părţii greceşti a bazinului hidrografic Nestos (Nestos este un râu transfrontalier care străbate Grecia şi Bulgaria şi se varsă în Marea Egee, lângă insula Thassos).

Modelul "PELNCON" a fost aplicat pentru a prezice modificarea anuală a liniei ţărmului în zona studiată înainte şi după construirea barajelor de-a lungul Râului Nestos, singurul parametru variabil fiind rata de sedimentare a râului.

Rezultatele "PELNCON" au pus în evidenţă un risc mare de eroziune pentru zona costieră datorită deficitului de sedimente de aproximativ 1,8 x 106 m3/an.

Chiar dacă acest studiu de caz nu se referă la un impact transfrontieră din cauză că barajele, care sunt sursa de impact, sunt construite pe teritoriul Greciei, iar impactul se manifestă tot pe teritoriul Greciei, afectând zona costieră, acesta oferă un exemplu al utilizării unui model în identificarea impactului unui proiect de realizare a unui baraj pe un râu asupra morfologiei costiere.

Samaras and Koutitas, 2008

* Analiza spaţială - utilizările GIS (Caseta 6) şi suprapunerea hărţilor pentru a identifica zonele de extindere a impactului ţinînd cont de receptorii sensibili.
Caseta 6. Analiza spaţială
Aplicarea GIS în procesul de Evaluare a Impactului asupra Mediului

Sistemele de informaţii geografice pot fi aplicate la toate stadiile de derulare a EIM. EIM este un proces de luare a deciziei care are scopul de a identifica şi anticipa impactul asupra mediului asociat implementării proiectelor. Interfaţa între aceste două componente produce mai multe efecte, care vor genera un impact specific. GIS poate fi utilizat în cadrul procesului EIM pentru a îmbunătăţi diferite caracteristici ale acestuia, în special cele legate de stocarea datelor şi accesul la date, reprezentarea rezultatelor. Dezvoltarea unui astfel de sistem va permite o abordare mai realistă a aspectelor de mediu şi o mai bună înţelegere a relaţiilor dintre acestea. GIS va aduce în procesul EIM un nou mod de a analiza şi manipula obiectele spaţiale şi un mod îmbunătăţit de a comunica rezultatele analizei, care pot avea o mare importanţă în procesul de participare a publicului.

Utilizarea GIS în procesul EIM, în care participarea publicului are o mare importanţă, necesită dezvoltarea unor aplicaţii care permit o mai bună înţelegere a fenomenelor spaţiale. În timpul procesului EIM, sunt analizate multe variabile şi fenomene diferite care prezintă relaţii complexe între ele şi variază în spaţiu şi timp.

Alte tipuri de impact potenţial ar putea fi identificate în timpul consultărilor cu comunităţile şi grupurile de interes ecologic ale Părţii afectate. Pe baza unor metode GIS.
SECŢIUNEA 3:3.3. Factorii care pot provoca efecte transfrontieră
SUBSECŢIUNEA 0:
Este recomandat ca identificarea efectelor posibile în context transfrontieră să fie efectuată având în vedere anumite criterii, cum ar fi:
- Tipul de proiect/activitate;
- Locaţia proiectului/activităţii;
- Mediul care poate fi afectat de proiectul/activitatea propuse.
Identificarea mediului care poate fi afectat de proiectul propus şi de alternativele sale este efectuată în etapa de încadrare din cadrul procedurii EIM pe baza:
- criteriile aferente etapei de încadrare (Anexa III din DEIM şi Anexa III la Convenţie);
- altor criterii de selecţie prevăzute de legislaţia naţională şi UE;
- analiza de la caz la caz;
- consultări cu posibile Părţi afectate/State membre afectate.
Cu scopul de a identifica impactul potenţial al tuturor activităţilor incluse în Anexa I a Convenţiei, este recomandat să folosiţi anumite liste de verificare, care includ factorii de impact pentru fiecare categorie de componente ale mediului şi scurte comentarii cu privire la particularitatea efectelor, inclusiv referinţe bibliografice. ( a se vedea Fig. 3 de mai sus).
Existenţa unor activităţi care au deja un impact negativ asupra zonei potenţial afectate ar putea produce efecte cumulative (a se vedea Caseta 7).
Caseta 7. Impact cumulativ

Impactul care rezultă din modificări treptate cauzate de interacţiunea proiectului propus cu alte acţiuni trecute, prezente sau previzibile în mod rezonabil. De exemplu, prin cumulare cu o dezvoltare existentă care are un impact scăzut asupra mediului în Partea afectată (de exemplu, o autostradă care generează emisii de oxizi de azot), un nou proiect situat în Partea de origine ar putea genera un impact cumulativ semnificativ asupra receptorilor din Partea afectată.

* Zona de impact este legată în principal de tipul, scara proiectului şi de căile/mediul de dispersie a poluanţilor
Proiectele care ar putea avea impact pe distanţă mare în context transfrontieră includ (dar nu se limitează la):
- proiecte care generează poluanţi în aer sau apă;
- proiecte care ar putea afecta speciile migratoare;
- proiecte care afectează resursele naturale;
- proiecte care au legătură cu schimbările climatice7
________
7 Ghid privind aplicarea practică a Convenţiei Espoo

În fazele iniţiale ale EIM, adesea în etapa de încadrare a unei proceduri transfrontieră, apare necesitatea furnizării unor informaţii actualizate despre starea mediului în Partea potenţial afectată. Prin urmare, este util ca, dacă există aceste informaţii în format electronic, ţările să pună la dispoziţie (de exemplu, pe o pagină web) informaţii precum: locaţia zonelor protejate (inclusiv siturile NATURA2000); coridoare ecologice, încadrarea terenurilor în planurile de urbanism. (ECE/MP.EIM/6)8

_________
8 Paragrafele evidenţiate în verde deschis sunt citate din Convenţie şi ghidurile de aplicare ale acestora
SUBSECŢIUNEA 1:3.3.1. Tipul de proiect
Activităţile enumerate în Anexa I a Convenţiei, respectiv proiectele din Anexa I şi II ale DEIM pot avea efecte negative semnificative asupra mediului. Scara şi semnificaţia efectelor depinde nu doar de tipul de activitate/proiect, ci şi de anumiţi factori specifici precum caracteristicile şi locaţia activităţii.
Scara sau caracteristicile impactului reprezintă baza pentru stabilirea semnificaţiei lor. Într-un stadiu timpuriu, poate fi dificil să se obţină informaţii cantitative despre caracteristicile impactului potenţial transfrontieră. Din acest motiv, Autorităţile competente ale Părţii de origine pot analiza caracteristicile generale ale unei activităţi propuse pe baza Anexei III a Convenţiei care oferă criterii pentru stabilirea semnificaţiei impactului (tipul de activitate, locaţia, dimensiunea şi natura activităţii) fără a menţiona printre criteriile aplicate faţă de distanţa de la frontieră.
Diferiţi factori de mediu sunt afectaţi în moduri diferite ca urmare a desfăşurării activităţilor enumerate în Anexa I modificată a Convenţiei. Informaţii despre caracteristicile activităţilor şi impactul aferent lor ar putea fi găsite în:
- documentele de referinţă BAT (BREFs) - instalaţiile industriale trebuie să fie în conformitate cu DEI şi trebuie să fie stabilite pe baza aplicării celor mai bune tehnici disponibile (BAT). Documentele BREF oferă informaţii despre activităţile şi emisiile specifice pentru instalaţiile IPPC.
- Lista de verificare EIA consolidată - nu toate activităţile din Anexa I modificată a Convenţiei sunt legate de instalaţiile IPPC. UNECE a elaborat Liste9 în care sunt menţionate, pentru fiecare factor de mediu relevant (aer, apă, climă, flora, fauna, sol, peisaj, monumente istorice, sănătatea şi siguranţa umană, patrimoniu cultural, socio-economic), toate activităţile din Anexa 1 modificată a Convenţiei care le-ar putea afecta. Listele conţin şi alte informaţii, precum cele legate de gradul de periculozitate al poluanţilor, impactul potenţial asupra factorilor de mediu, cu referinţe bibliografice.
__________
9 UNECE, Convention on Environmental Impact Assessment in a Transboundary Context - Environmental Impact Assessment Checklist Consolidated List, http://www.unece.ore/fileadmin/DAM/env/eia/documents/eachecklist/consolidatedchecklist.pdf
- literatura ştiinţifică.
Ghidul cu privire la aplicarea practică a Convenţiei de la Espoo face următoarea observaţie: "Convenţia nu se aplică doar la impactul transfrontieră între Părţile învecinate, ci şi la impactul transfrontieră pe termen lung. Activităţile care pot avea impact pe termen lung în context transfrontieră le includ pe cele care generează poluanţi în aer sau în apă, activităţi care pot afecta speciile migratoare sau activităţile care au legătură cu schimbările climatice." În această privinţă, pentru identificarea şi caracterizarea impactului, este recomandat să fie luate în considerare prevederile Convenţiilor internaţionale de protecţia mediului şi de protecţie a biodiversităţii (a se vedea Caseta 8).
Caseta 8. Convenţiile internaţionale cu privire la protecţia mediului şi conservarea naturii (nu sunt exclusive)

Convenţia cu privire la protecţia şi utilizarea cursurilor de apă şi lacurilor transfrontaliere, Helsinki (1992)

Convenţia de la Helsinki cu privire la Impactul transfrontieră al accidentelor industriale (1992)

Convenţia cu privire la Legea utilizărilor non-navigaţie ale cursurilor de apă internaţionale Convenţia cu privire la răspunderea civilă pentru daune care rezultă din activităţi periculoase pentru mediu

Convenţia cu privire la conservarea vieţii sălbatice europene şi a habitatelor naturale

Convenţia cu privire la diversitatea biologică, Nairobi (1992)

Convenţia cu privire la speciile migratoare, 1979 (Convenţia de la Bonn)

Convenţia pentru Zonele umede de importanţă internaţională, în special ca habitat al păsărilor acvatice (Convenţia de la Ramsar) (1971)

Convenţia cu privire la cooperarea pentru protecţia şi utilizarea sustenabilă a Fluviului Dunărea Convenţia pentru protecţia mediului marin al Atlanticului de Nord-Est (Convenţia OSPAR), Paris (1992)

Convenţia pentru protecţia Mării Negre împotriva poluării, Bucureşti (1992)

Convenţia Internaţională pentru prevenirea poluării de către nave, Marpol (1973/1978)

Protocolul de la Kyoto cu privire la Convenţia Cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (1992)

"Convenţia cu privire la efectele transfrontieră ale accidentelor industriale conţine în Art. 4 şi în Anexa III o procedură de evaluare a impactului transfrontieră asupra mediului aproape identică cu cea a Convenţiei de la Espoo. Ea conţine o prevedere explicită, în cadrul Art. 4(4), pentru situaţiile în care se aplică atât Convenţia de la Espoo, cât şi Convenţia cu privire la efectele transfrontieră: "Când o activitate periculoasă este supusă unei evaluări a impactului asupra mediului în conformitate cu Convenţia cu privire la evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră şi acea evaluare include o evaluare a efectelor transfrontieră ale accidentelor industriale generate de activitatea periculoasă care este desfăşurată în conformitate cu termenii acestei Convenţii, decizia finală adoptată prin aplicarea Convenţiei cu privire la evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră va îndeplini şi cerinţele relevante ale acestei Convenţii."10

_________
10 Bastmeijer, Kees şi Koivurova, Timo, Globalizarea evaluării transfrontieră a impactului asupra mediului. TEORIA ŞI PRACTICA EVALUĂRII IMPACTULUI DE MEDIU TRANSFRONTIER, pp. 347-389, Brill MartinusNijhoff Publishers, 2008. Disponibil la SSRN: http://ssrn.com/abstract=1104958
SUBSECŢIUNEA 2:3.3.2 Locaţia proiectului - Identificarea ţărilor potenţial afectate
În etapa de încadrare sau în etapa de definire a domeniului evaluării, vor fi identificate ţările potenţial afectate. Acesta este un pas foarte important pentru dezvoltarea ulterioară a procesului EIM care trebuie să decidă/clarifice care dintre ţările potenţial afectate/vizate vor participa la procesul EIM. Existenţa ţărilor potenţial afectate depinde mai întâi de tipul de proiect şi în al doilea rând de distanţa faţă de frontieră. Unele State membre au frontiere (terestre, maritime, riverane) cu ţări care nu sunt state membre UE sau semnatare ale Convenţiei de la Espoo.
Proiectele enumerate în Anexele I şi II, în anumite situaţii particulare, pot avea un impact negativ semnificativ asupra mediului. Ţinând cont de locaţia activităţii, există mai multe situaţii precum:
- proiecte punctiforme (cu zona de impact potenţial foarte restrânsă) situate pe teritoriul Statului membru. În acest caz, în funcţie de tipul de proiecte, distanţa faţă de frontieră şi tipul de frontieră, poluanţii transportaţi prin aer sau apă (de suprafaţă sau subterană) pot ajunge la unul sau mai multe state membre;
- proiecte care traversează frontiera (proiecte comune) - Părţile sunt Statele Membre pe al căror teritoriu va fi desfăşurat proiectul, precum şi Statele Membre afectate (conducte, autostrăzi, poduri);
- proiecte care implică mai mult de un stat membru ca iniţiatori ai acestora: conducte, autostrăzi;
- proiecte (precum cele legate de energia nucleară) pentru care pot exista mai multe state membre afectate sau unde impactul transfrontieră este mai degrabă un risc decât o probabilitate.
Caseta 9. Impact transfrontieră pe termen lung

În Ghidul cu privire la aplicarea practică a Convenţiei de la Espoo - Soluţia practică în aplicarea Convenţiei de la Espoo (UNECE, 2006) se prevede că "în majoritatea cazurilor, Convenţia va fi aplicată între Părţile învecinate. Totuşi, trebuie remarcat că această Convenţie nu se aplică doar la impactul transfrontieră între Părţile învecinate, ci şi la impactul transfrontieră pe termen lung. Activităţile care pot avea impact pe termen lung în context transfrontieră includ activităţile care pot genera poluanţi ai aerului sau apei, activităţi care pot afecta speciile migratoare sau activităţi care au legătură cu schimbările climatice." (UNECE, Ghidul cu privire la aplicarea practică a Convenţiei de la Espoo).

- ANEXA 1 prezintă exemple ale unor cazuri relevante ca exemplu în identificarea Părţilor afectate în context transfrontieră.
SECŢIUNEA 4:3.4 Viziuni diferite ale unei ţări potenţial afectate în fazele iniţiale de evaluare
După examinarea efectelor transfrontieră potenţial negative în fazele iniţiale ale procedurii de evaluare, chiar dacă Statul membru pe al cărui teritoriu se va desfăşura proiectul (Partea de Origine conform Convenţiei de la Espoo) ajunge la concluzia că nici un efect transfrontieră nu va afecta alte state membre şi Convenţia de la Espoo nu trebuie să fie aplicată, statele membre potenţial afectate pot avea alte opinii.
În Statul membru potenţial afectat, publicul ar putea ridica problema impactului negativ asupra mediului al proiectului propus şi să solicite ambelor State membre să înceapă schimbul de informaţii în conformitate cu Convenţia. Publicul poate depune aceste cereri la autorităţile competente din ţara sa, fie direct, fie prin intermediul autorităţilor la nivel local, regional sau naţional.
Caseta 10. Surse de informaţii pentru o parte potenţial afectată cu privire la activităţile propuse în ţările învecinate

Informaţii care vor declanşa suspiciunea că există o activitate planificată, iniţiată sau chiar începută, care ar putea afecta semnificativ teritoriul şi populaţia unei ţări, pot fi necesare şi obţinute şi din alte surse decât Autoritatea competentă a Părţii afectate. Această suspiciune ar putea fi parţial evitată prin prevederile acordurilor bilaterale care conţin reguli procedurale detaliate pentru EIM în context transfrontieră, inclusiv pentru schimbul de informaţii.

Este foarte important să avem un public şi o mass media bine informate. Dacă nu există acorduri bilaterale şi Partea de origine nu notifică Partea afectată, Partea afectată va culege informaţii din alte surse precum:

- planuri şi programe puse la dispoziţia publicului în mass media;

- ONG-uri şi specialişti în protecţia mediului;

- mass media.

Este recomandat să urmăriţi periodic mass media ţărilor învecinate, pentru a susţine colaborarea între ONG-urile naţionale şi ţările învecinate pentru a putea face schimb de informaţii despre proiectele dezvoltate în apropierea graniţei.

În cazurile în care nicio notificare nu a fost efectuată de către Partea de origine către o altă Parte, când Partea potenţial afectată consideră că va fi afectată de un impact transfrontieră negativ semnificativ al unei activităţi propuse indicate în Anexa I, Partea afectată poate începe discuţii cu privire la problema semnificaţiei cu Partea de origine şi poate solicita informaţii. În conformitate cu Art. 3.7 al Convenţiei: "Părţile vizate, la cererea Părţii afectate, vor face schimb de suficiente informaţii cu scopul de a purta discuţii cu privire la probabilitatea existenţei unui impact transfrontieră negativ semnificativ."
Posibila concluzie a discuţiei Părţilor vizate/implicate cu privire la probabilitatea existenţei unui impact transfrontieră negativ semnificativ ar putea fi următoarea:
i.dacă Părţile sunt de acord că este posibil să existe un impact transfrontieră negativ semnificativ, prevederile Convenţiei se vor aplica corespunzător;
ii.dacă Părţile nu pot ajunge la un acord cu privire la existenţa unui impact transfrontieră negativ semnificativ, ele trebuie să se adreseze unei comisii de investigaţie în conformitate cu prevederile Anexei IV pentru a le oferi opinia. În cazul declanşării procedurii din Anexa IV a Convenţiei Espoo, statul trebuie să aibă în vedere că obţinerea unei opinii din partea Comisiei de investigaţii nu se poate face fără a remunera adecvat pe membrii acesteia. De aceea se recomandă alocarea unui buget corespunzător, înainte de declanşarea acestei proceduri.
Se recomandă să se înceapă negocieri neoficiale cu Partea afectată din stadiul de iniţiere a proiectului sau să se notifice cât mai timpuriu posibil Partea afectată, pentru a evita situaţiile de această natură.
SECŢIUNEA 5:3.5 Stabilirea unor alternative rezonabile
Alternativele propuse de dezvoltator depind de tipul de proiect. În faza de proiectare, trebuie examinate mai multe alternative. Pentru fiecare alternativă trebuie identificate categoriile de impact potenţial în context transfrontieră.
Caseta 11. "Alternative rezonabile" în conformitate cu Decizia IV/1 a Convenţiei de la Espoo

Conform termenilor Convenţiei de la Espoo, titularul este obligat să prezinte o descriere a "alternativelor rezonabile" la Proiectul propus, inclusiv alternativa de a nu lua nici o măsură (denumită în Convenţie ca "Alternativa nicio acţiune"). Posibile alternative sunt:

- Alternativa "nicio acţiune";

- Alternative tehnologice;

- Alternative legate de amplasarea proiectului;

- Alternative socio-economice.

În conformitate cu Decizia IV/1 "Revizia implementării" (2006), "alternativele rezonabile" trebuie să:

(a) fie fezabile, posibile, practice, realiste sau viabile;

(b) fie conforme cu planurile de urbanism (cu unele excepţii care necesită justificare);

(c) fie compatibile din punct de vedere economic şi de mediu;

(d) necesite costuri suplimentare reduse şi să aducă beneficii majore din punct de vedere al protecţiei mediului;

(e) conducă la îndeplinirea obiectivelor proiectului;

(f) reducă impactul asupra mediului;

(g) poată fi implementate de titular.

CAPITOLUL 4:STABILIREA IMPORTANŢEI EFECTELOR NEGATIVE ÎN CONTEXT TRANSFRONTIERĂ
Evaluarea impactului asupra mediului este procesul de identificare, predicţie, evaluare şi reducere a impactului asupra mediului bio-fizic şi social, înainte ca deciziile de aprobare să fie luate şi angajamentele asumate (IAIA 1999). Titularii vor alege criterii de evaluare consecvente şi metodologie specifică fiecărui tipul de proiect, iar acestea vor trebui să fie clar explicate în studiile de mediu elaborate în cadrul procedurii EIA.
SECŢIUNEA 1:4.1. Criteriile pentru stabilirea impactului semnificativ asupra mediului
Criteriile prestabilite se referă la limitele prestabilite sau asumate pentru categoriile de impact potenţial, care au fost elaborate pe baza unor atribute specifice ale proiectului.
- Anexa III din Convenţie include criteriile generale pentru a sprijini decizia cu privire la semnificaţia ecologică a activităţilor care nu sunt enumerate în Anexa I modificată (a se vedea Caseta 12).
Caseta 12. Criteriile pentru stabilirea categoriilor de impact potenţial (Anexa III a Convenţiei)

(a) Dimensiunea: proiecte de dimensiuni mari, mai mari decât proiectele obişnuite de acelaşi tip;

(b) Locaţia: activităţi propuse care sunt situate în sau aproape de zonele sensibile din punct de vedere ecologic sau al altor componente de mediu (precum zonele umede desemnate conform Convenţiei de la Ramsar, parcuri naţionale, rezervaţii naturale, rezervaţii de interes ştiinţific deosebit sau situri de importanţă arheologică, culturală sau istorică); de asemenea, proiectele propuse în locaţii în care caracteristicile dezvoltării propuse ar putea avea efecte semnificative asupra populaţiei;

(c) Efecte: proiecte care induc efecte negative cu intensitate sau complexitate ridicată, inclusiv cele care dau naştere unor efecte grave asupra oamenilor sau componentei biotice, cele care ameninţă utilizarea actuală sau potenţială a unei zone afectate şi cele care produc o încărcare suplimentară care nu poate fi susţinută de capacitatea de suport a mediului.

Părţile interesate vor lua în considerare atât activităţile propuse amplasate în apropierea unei frontiere internaţionale, cât şi pe cele mai îndepărtate, care ar putea avea efecte transfrontieră semnificative la mare distanţă.

Coroborat cu criteriile de selecţie pentru stabilirea necesităţii efectuării evaluării impactului asupra mediului din Anexa III la Legea privind EIM, se definesc următoarele categorii de criterii:
* a) Criterii legate de dimensiunea proiectului
Caracteristicile proiectelor trebuie examinate, în special în ceea ce priveşte:

a) dimensiunea şi concepţia întregului proiect;

b) cumularea cu alte proiecte existente şi/sau aprobate;

c) utilizarea resurselor naturale, în special a solului, a terenurilor, a apei şi a biodiversităţii;

d) cantitatea şi tipurile de deşeuri generate/gestionate;

e) poluarea şi alte efecte negative;

f) riscurile de accidente majore şi/sau dezastre relevante pentru proiectul în cauză, inclusiv cele cauzate de schimbările climatice, conform informaţiilor ştiinţifice;

g) riscurile pentru sănătatea umană - de exemplu, din cauza contaminării apei sau a poluării atmosferice.

Când proiectul se cumulează cu alte proiecte existente şi/sau aprobate, ar putea să apară efecte cumulative cu privire la:
- utilizarea resurselor naturale;
- producerea de deşeuri;
- poluare şi daune aduse zonelor învecinate;
- riscul de accidente, având în vedere în special substanţele sau tehnologiile folosite.
Convenţia de la Espoo nu prevede anumite criterii pentru definirea "modificării majore" a unei activităţi sau a unui proiect şi nici nu prevede criterii clare pentru înţelegerea clară a termenilor "mare" sau "major".
Caseta 13. Activitatea/proiectul "major"

Stabilirea dacă un proiect reprezintă o "modificare majoră" sau dacă un proiect în sine poate fi considerat "mare" sau "major", poate fi realizată doar printr-o examinare de la caz la caz şi/sau analizarea unor probleme precum:

- criterii legale cantitative şi calitative care se aplică în Partea de origine - de exemplu, valori privind creşterea producţiei, creşterea emisiilor sau consumul de materii prime sau energie;

- modificarea proiectului implică revizuirea actelor de reglementare deja obţinute;

- modificarea proiectului obţinerea unei noi autorizaţii de construire;

- noi praguri impuse de legislaţia naţională pentru proiecte care necesită o EIM;

- noi criterii furnizate de organisme/instituţii internaţionale, naţionale şi regionale care să fie folosite ca bază pentru identificarea pragurilor de încadrare a proiectelor în funcţie de dimensiunea acestora.

* b) Criteriile locaţiei
Sensibilitatea ecologică a zonelor geografice susceptibile de a fi afectate de proiecte trebuie luată în considerare, în special în ceea ce priveşte:

a) utilizarea actuală şi aprobată a terenurilor;

b) bogăţia, disponibilitatea, calitatea şi capacitatea de regenerare relative ale resurselor naturale, inclusiv solul, terenurile, apa şi biodiversitatea, din zonă şi din subteranul acesteia;

c) capacitatea de absorbţie a mediului natural, acordându-se o atenţie special următoarelor zone:

1. zone umede, zone riverane, guri ale râurilor;

2. zone costiere şi mediul marin;

3. zonele montane şi forestiere;

4. arii naturale protejate de interes naţional, comunitar, internaţional;

5. zone clasificate sau protejate conform legislaţiei în vigoare: situri Natura 2000 desemnate în conformitate cu legislaţia privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice; zonele prevăzute de legislaţia privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional - Secţiunea a III-a - zone protejate, zonele de protecţie instituite conform prevederilor legislaţiei din domeniul apelor, precum şi a celei privind caracterul şi mărimea zonelor de protecţie sanitară şi hidrogeologică;

6. zonele în care au existat deja cazuri de nerespectare a standardelor de calitate a mediului prevăzute de legislaţia naţională şi la nivelul Uniunii Europene şi relevante pentru proiect sau în care se consideră că există astfel de cazuri;

7. zonele cu o densitate mare a populaţiei;

8. peisaje şi situri importante din punct de vedere istoric, cultural sau arheologic.

Zona de impact potenţial cu privire la frontieră acoperă două aspecte:
(i)distanţa faţă de frontiera raportată la locaţia proiectului din PO, sau distanţa de la locaţia proiectului până la zona afectată de dincolo de frontieră - punctele cheie de interes sunt zonele care pot fi afectate de cel mai intens impact;
(ii)o anumită zonă din PA, cu valoare de conservare naturală ridicată şi asupra căreia s-ar putea răsfrânge impactul potenţial (zone sensibile):
- importanţa locaţiei pentru menţinerea proceselor existente sau a sistemelor naturale, precum locuri cu importanţă pentru dinamica componentei hidrice, a perioadelor ecologice pentru specii, areale de hrănire, împerechere, rute de migraţie;
- diversitate crescută a florei, faunei sau peisajelor;
- prezenţa unor elemente rare, unice sau valoroase din punct de vedere biotic, al peisajului natural sau cultural etc.
Efectele semnificative pe care le pot avea proiectele asupra mediului trebuie analizate în raport cu criteriile stabilite mai sus, având în vedere impactul proiectului asupra următorilor factori:

a) populaţia şi sănătatea umană;

b) biodiversitatea, acordând o atenţie specială speciilor şi habitatelor protejate în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările şi completările ulterioare;

c) terenurile, solul, apa, aerul şi clima;

d) bunurile materiale, patrimoniul cultural şi peisajul;

e) interacţiunea dintre factorii prevăzuţi la lit. a)-d).

şi

ţinând seama de:

a) importanţa şi extinderea spaţială a impactului - de exemplu, zona geografică şi dimensiunea populaţiei care poate fi afectată;

b) natura impactului;

c) natura transfrontieră a impactului;

d) intensitatea şi complexitatea impactului;

e) probabilitatea impactului;

f) debutul, durata, frecvenţa şi reversibilitatea preconizate ale impactului;

g) cumularea impactului cu impactul altor proiecte existente şi/sau aprobate;

h) posibilitatea de reducere efectivă a impactului.

SECŢIUNEA 2:4.2 Instrumente pentru stabilirea efectelor semnificative transfrontieră
Stabilirea impactului semnificativ asupra factorilor de mediu a fost identificată ca fiind cel mai important element al procesului EIM. Semnificaţia impactului ar putea deveni şi mai complexă dacă ia în calcul scara spaţială, modificarea temporară, sensibilitatea ecologică, anumite considerente economice şi instituţionale. Contextul spaţial se referă la faptul că impactul potenţial al proiectului propus ar trebui să fie considerat semnificativ la nivel local, regional sau internaţional. Contextul temporar se referă la relaţia cu proiecte trecute, prezente sau viitoare care ar putea afecta cumulativ acelaşi mediu.
Pentru identificarea efectelor semnificative, se utilizează pe scară largă analiza multicriterială. Sunt stabilite criterii comune pentru evaluarea semnificaţiei unui impact, care se cuantifică pentru fiecare proiect în parte.
Semnificaţia unui impact poate fi majoră (semnificativă), moderată, minoră, neglijabilă, fără valoare sau pozitivă. Semnificaţia unui impact este dată de 2 componente:
* Magnitudinea impactului care este dată de caracteristicile proiectului şi ale efectelor generate de acesta, cum ar fi:
- Natura efectului: negativ, pozitiv sau ambele;
- Tipul efectului: direct, indirect, secundar, cumulativ;
- Reversibilitatea efectului: reversibil, ireversibil;
- Extinderea efectului: locală, regională, naţională, transfrontieră;
- Durata efectului: temporar, termen scurt, termen lung;
- Intensitatea efectului: mică, medie, mare.
Magnitudinea impactului poate fi mică, medie sau mare, în funcţie de caracteristicile de mai sus.
* Senzitivitatea receptorului este înţeleasă ca fiind sensibilitatea mediului receptor asupra căruia se manifestă efectul, inclusiv capacitatea acestuia de a se adapta la schimbările pe care Proiectele le pot aduce. Senzitivitatea poate fi mică, medie sau mare.
Efectele POTENŢIAL semnificative identificate în etapa de încadrare, se supun analizei multicriteriale pentru a se determina care dintre acestea ESTE într-adevăr semnificativ în contextul analizat. Analiza multicriterială este efectuată de titular, prin experţii competenţi cooptaţi, iar rezultatele analizei sunt trecute în propunerea transmisă către ACPM. Aceasta analizează corectitudinea aplicării analizei multicriteriale (dacă este necesar solicită informaţii suplimentare sau solicită expertiză externă). Odată ce titularul şi ACPM ajung la un consens cu privire la stabilirea efectelor care sunt într-adevăr semnificative, se emite Îndrumarul.
Semnificaţia unui impact poate fi schimbată în urma analizei de detaliu efectuată în RIM. La etapa de stabilire a domeniului evaluării se face o analiză sumară a semnificaţiei impactului, pe baza informaţiilor disponibile imediat, fără eforturi majore. Şi aici se recomandă aplicarea principiului de precauţie în luarea deciziei. Astfel, dacă un impact nu poate fi evaluat satisfăcător astfel încât să se stabilească dacă este semnificativ sau nu, atunci acest impact se consideră semnificativ şi va fi inclus în RIM. Mai târziu, în RIM, se colectează mai multe date şi evaluarea se poate face în detaliu. În RIM se poate concluziona că impactul are o semnificaţie minoră sau neglijabilă.
Metoda de analiză multicriterială este prezentată şi exemplificată în Ghidul general aplicabil etapelor procedurii EIM.
Listele de control sunt, de asemenea, prezentate detaliat in Ghidul general aplicabil etapelor procedurii de evaluare a impactului asupra mediului.
SECŢIUNEA 3:4.3 Evaluarea impactului schimbărilor climatice în context transfrontieră
- Anexa IV la DEIM include trimiterea directă la climă şi schimbările climatice în două dispoziţii. Accentul se pune pe două aspecte distincte ale problematicii schimbărilor climatice:
- Atenuarea schimbărilor climatice: aceasta ia în considerare impactul pe care proiectul îl va avea asupra schimbărilor climatice, în principal prin emisiile de gaze cu efect de seră;
- Adaptarea la schimbările climatice: aceasta ţine seama de vulnerabilitatea proiectului la schimbările viitoare ale climei şi la capacitatea sa de adaptare la impactul schimbărilor climatice, care poate fi incertă.
În 2013, Comisia Europeană a emis un ghid privind integrarea schimbărilor climatice şi a biodiversităţii în evaluarea impactului asupra mediului. Acest ghid oferă informaţii despre aspectele legale ale înţelegerii acestor aspecte în evaluarea impactului asupra mediului, beneficiile şi provocările legate de integrarea acestora în procedurile de evaluare şi abordările metodologice detaliate pentru efectuarea evaluărilor privind aceste aspecte.
Atenuarea schimbărilor climatice. Impactul proiectului asupra schimbărilor climatice
Majoritatea proiectelor vor avea un impact negativ asupra emisiilor de gaze cu efect de seră, comparativ cu scenariul de bază, prin construirea şi funcţionarea acestora şi prin activităţile indirecte care apar din cauza proiectului. RIM trebuie să includă o evaluare a emisiilor directe şi indirecte de gaze cu efect de seră ale proiectului, în cazul în care aceste impacturi sunt considerate semnificative:
- emisiile directe de gaze cu efect de seră generate de construirea proiectului şi de funcţionarea acestuia pe durata sa de viaţă (de exemplu, de la arderea combustibililor fosili pe amplasament sau de la utilizarea de energie).
- emisiile de gaze cu efect de seră generate sau evitate ca urmare a altor activităţi încurajate de proiect (impact indirect), de exemplu:
-- Infrastructura de transport: creşterea sau evitarea emisiilor de carbon ca urmare a utilizării energiei pentru funcţionarea Proiectului
-- Dezvoltarea comercială: emisiile de carbon datorate transportului consumatorilor în zona comercială unde se află Proiectul.
Evaluarea trebuie să ţină seama de obiectivele relevante de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră la nivel naţional, regional şi local, acolo unde acestea sunt disponibile. EIM poate, de asemenea, să evalueze măsura în care Proiectele contribuie la aceste obiective prin reducerea emisiilor de GES, precum şi să identifice oportunităţi de reducere a emisiilor de GES prin măsuri alternative.
Adaptarea la schimbările climatice: vulnerabilitatea proiectului la schimbări climatice
Directiva impune, de asemenea, ca evaluările impactului asupra mediului să ia în considerare impactul pe care schimbările climatice îl pot avea asupra proiectului în sine şi măsura în care proiectul se va putea adapta eventualelor schimbări climatice pe parcursul vieţii sale. Acest aspect al problemei schimbărilor climatice poate fi deosebit de provocator deoarece:
1.solicită celor care efectuează evaluarea să ia în considerare impactul mediului înconjurător (climatul în acest caz) asupra proiectului, mai degrabă decât invers şi
2.implică adesea un grad considerabil de incertitudine, având în vedere că prezicerea efectelor schimbărilor climatice reale, în special la nivel local, reprezintă o provocare. În acest scop, analiza EIM ar trebui să ia în considerare tendinţele şi evaluarea riscurilor.
În aprilie 2013, Comisia Europeană a adoptat Strategia UE de adaptare la schimbările climatice (COM (2013) 216 final), care stabileşte un cadru pentru pregătirea UE la impactul schimbărilor climatice acum şi în viitor. Unul dintre obiectivele sale principale este legat de promovarea unui proces decizional bazat pe informaţii relevante - scop în care a fost lansată Platforma europeană de adaptare la climă (CLIMATE-ADAPT), care a fost concepută ca o platformă web pentru a sprijini factorii politici de decizie la nivel european, naţional, regional şi local, la dezvoltarea măsurilor şi politicilor de adaptare la schimbările climatice. Strategia cuprinde un set de documente care sunt utile pentru o gamă largă de părţi interesate.
În vederea includerii măsurilor de adaptare la schimbările climatice în cadrul RIM-urilor, sunt foarte utile o serie de documente disponibile la nivel de UE, cum ar fi: "Adaptarea infrastructurii la schimbările climatice" (SWD (2013) 137 final), Ghidul pentru managerii de proiect: Importanţa deosebită a investiţiilor vulnerabile la schimbările climatice (DG Climate Action).
Integrarea considerentelor de atenuare a efectelor schimbărilor climatice în EIM
Evaluarea efectivă a măsurilor de atenuare a efectelor schimbărilor climatice în cadrul RIM este puternic dependentă de metodologia utilizată şi există deja o serie de metodologii standardizate pentru calcularea emisiilor de gaze cu efect de seră. Metodologia utilizată în cazul specific în cauză precum şi aspecte legate de colectarea datelor, sunt importante. Calculul impactului direct este mai simplu decât calculul impactului indirect - iar evaluările se vor baza pe estimări în unele cazuri.
Ghidul Comisiei Europene privind integrarea schimbărilor climatice şi a biodiversităţii în EIM identifică principalele surse europene de date, inclusiv arhive de date şi baze de date disponibile online, considerate utile atunci când se integrează schimbările climatice în EIM. Acest ghiduri furnizează, de asemenea, link-uri către softuri de calcul a emisiilor de carbon şi către alte metodologii, inclusiv metodologia de calcul a emisiilor absolute şi relative de GES promovată de Banca Europeană de Investiţii (BEI) (BEI - Metodologie pentru evaluarea emisiilor de gaze cu efect de seră şi a variaţiilor emisiilor).
La nivel global, în 2011, Convenţia-cadru a Organizaţiei Naţiunilor Unite privind schimbările climatice a emis un document intitulat "Evaluarea impactului şi vulnerabilităţii schimbărilor climatice, luarea deciziilor de adaptare în cunoştinţă de cauză" (CCONUSC, Repere ale contribuţiei programului de lucru Nairobi. Evaluarea impactului şi a vulnerabilităţii schimbărilor efectelor schimbărilor climatice, luarea deciziilor de adaptare în cunoştinţă de cauză) care conţine secţiunile despre, inter alia, dezvoltarea şi diseminarea metodelor şi a instrumentelor, furnizarea de date şi informaţii şi evaluarea impactului şi a vulnerabilităţii la scări diferite şi în diferite sectoare.
Evaluarea ciclului de viaţă (LCA) poate fi utilizată pentru a lua în considerare echilibrul global al emisiilor de gaze cu efect de seră directe şi indirecte ale unui proiect.
Integrarea considerentelor de adaptare la schimbările climatice în EIM
După cum s-a discutat mai sus, integrarea considerentelor de adaptare la schimbările climatice în EIM este o provocare: necesită o schimbare în gândirea evaluărilor şi luarea în considerare a eventualelor riscuri şi incertitudini pe termen lung. Îmbunătăţirile recente ale bazelor de date pentru a înţelege impactul schimbărilor climatice şi riscurile pentru o varietate de sectoare şi locaţii au făcut această provocare mai puţin descurajatoare, însă baza de informaţii şi dobândirea de experienţă pe acest subiect este in creştere rapidă. Platforma europeană de adaptare la schimbările climatice, cunoscută sub numele de Climate-ADAPT, este un loc bun pentru a găsi instrumente de sprijin şi legături către cele mai recente cunoştinţe de adaptare, incluzând studii detaliate privind vulnerabilităţile şi riscurile asociate.
Ghidul Comisiei Europene privind integrarea schimbărilor climatice şi a biodiversităţii în EIM reprezintă o altă sursă importantă de informaţii şi idei privind modul de efectuare a evaluării. Acesta oferă exemple de întrebări-cheie pentru a identifica preocupările legate de adaptarea la schimbările climatice: acestea iau în considerare impactul major, cum ar fi valurile de căldură, secetele, precipitaţiile extreme, furtunile şi vânturile, alunecările de teren, creşterea nivelului mării şi altele. De asemenea, ghidul explică modul în care trebuie luate în considerare tendinţele, factorii de influenţă ai schimbării şi abordările de gestionare a riscurilor în EIM. Acesta sugerează abordări pentru construirea capacităţii de adaptare în Proiecte prin măsuri alternative, cum ar fi schimbarea utilizării materialelor sau a proiectelor de construcţie pentru fi mai rezistente la riscurile aşteptate. Acesta arată, de asemenea, modul în care EIM pot facilita capacitatea de adaptare şi gestionarea proiectelor prin recunoaşterea clară a ipotezelor şi a incertitudinii lor în ceea ce priveşte impactul asupra climei şi prin propunerea unor măsuri practice de monitorizare pentru a verifica valabilitatea predicţiilor şi a răspunsurilor în timp.
CAPITOLUL 5:PROCEDURA EIM ÎN CONTEXT TRANSFRONTIERĂ CONFORM CONVENŢIEI DE LA ESPOO
Raportul de la Comisie cu privire la aplicarea şi eficacitatea DEIM (2009) subliniază că DEIM modificată "a lărgit sfera de aplicare, a consolidat etapele procedurale şi a integrat modificările prevăzute de Convenţia UN/ECE Espoo cu privire la EIM în context transfrontieră".
Etapele procedurale care vor fi efectuate pentru o EIM în context transfrontieră, care sunt declarate în DEIM şi în Convenţia de la Espoo, precum şi în deciziile luate de adunările Părţilor la Convenţie sunt prezentate în următoarele secţiuni.
SECŢIUNEA 1:5.1. Identificarea punctelor de contact
Dacă un proiect poate avea efecte semnificative asupra mediului într-un alt stat membru, DEIM afirmă că Statul membru, în al cărui teritoriu va fi desfăşurat proiectul, are obligaţia de a trimite la Statul membru afectat informaţii despre proiect şi impactul său transfrontier potenţial şi informaţii despre natura deciziei care poate fi luată (Articolul 7(1)) - aceeaşi cerinţă este prevăzută în Convenţia de la Espoo în Art. 3.1.
"Punct de contact" înseamnă persoana responsabilă cu trimiterea şi primirea notificărilor. Punctul de contact desemnat de România ca şi contact oficial faţă de celelalte Părţi şi faţă de Secretariatul Convenţiei este reprezentat de Directorul General al Direcţiei Generale Evaluare Impact şi Controlul Poluării din cadrul Ministerului Mediului; lista de Puncte Contact cu privire la Notificare în conformitate cu Art. 3 al Convenţiei este actualizată periodic şi se regăseşte la adresa http://www.unece.org/env/EIM/pointsofcontact.html.
- Partea de origine nu este responsabilă dacă Partea afectată nu primeşte informaţiile cu privire la un proiect care poate avea un impact în context transfrontieră asupra mediului:
i.în cazul unor date de contact incorecte ale PA (aşa cum au fost comunicate de PA Secretariatului Convenţiei), sau
ii.dacă modificările datelor de contact ale punctului de contact nu sunt comunicate Secretariatului Convenţiei.
SECŢIUNEA 2:5.2. Notificarea Părţii afectate
Pentru orice proiect cu potenţial impact semnificativ asupra mediului părţii afectate, prevăzut în Anexa nr. I modificată a Convenţiei, sau considerat ca atare în urma etapei de încadrare, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului notifică autoritatea competentă a părţii afectate, în vederea stabilirii cadrului unor consultări utile şi suficiente. Notificarea va fi trimisă Părţii afectate în termen de 10 zile de la primirea informaţiilor complete de la titular.
România notifică o Parte afectată chiar dacă activitatea propusă, care este enumerată în Anexa I modificată a Convenţiei, poate produce un impact în context transfrontieră advers scăzut.
În conformitate cu prevederile art. 6 al Legii 242/2011 privind ratificarea Acordului multilateral dintre statele din sud-estul Europei pentru aplicarea Convenţiei privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră, în cazul unor proiecte comune, fiecare parte sub jurisdicţia căreia se are în vedere realizarea activităţii propuse va fi considerată atât parte de origine, cât şi parte afectată, iar părţile vor crea unul sau mai multe grupuri de lucru comune pentru a stabili acţiuni detaliate privind comunicarea şi consultările. Notificarea va fi trimisă tuturor Părţilor care au fost identificate ca fiind potenţial afectate.
Notificarea cu privire la activitatea propusă se face în acelaşi moment cu informarea propriului public conform legislaţiei în vigoare.
Notificarea va conţine informaţiile prevăzute în Anexa la Legea 242/2011 privind ratificarea Acordului multilateral dintre statele din sud-estul Europei pentru aplicarea Convenţiei privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră, redată integral în Anexa 2 la prezentul document.
Formatul notificării a fost adoptat prin Decizia I/411 care a fost luată de prima adunare a Părţilor la Convenţia cu privire la EIM în context transfrontieră (Oslo, 1998). Formatul notificării (mostre ale unei scrisori şi formatul de tabel/listă) este prezentat în Anexa IV a Deciziei I/4; de asemenea, el poate fi găsit în "Îndrumare cu privire la notificarea conform Convenţiei de la Espoo" (ECE/MP.EIM/12).
__________
11 http://www.unece.org/fileadmin/DAM/env/documents/1998/eia/mp.eia.1998.4.e.pdf
Conform art. 7. Al (3) din Legea 242/2011, punctul de contact al părţii afectate va răspunde punctului de contact al părţii de origine în termen de 30 de zile de la primirea notificării şi va indica dacă partea afectată intenţionează să participe la procedura de evaluare a impactului asupra mediului. Dacă partea afectată intenţionează să participe la procedura de evaluare a impactului asupra mediului, titularul va proceda la traducerea în limba engleză şi/sau in limba oficială a părţii afectate a memoriului de prezentare şi a tuturor documentelor implicate în procedură.
În ce priveşte mijloacele de comunicare cu privire la notificarea PA, următoarele recomandări trebuie să fie menţionate:
i.Notificarea trebuie să fie transmisă la AP prin poştă, e-mail sau orice alt mijloc de comunicare adecvat prin care se poate verifica şi confirma primirea.
ii.utilizarea unor canale diplomatice poate fi o opţiune pentru transmiterea notificării.
iii.Partea de origine trebuie să specifice adresa la care răspunsul trebuie trimis.
iv.Partea de origine trebuie să solicite o confirmare a notificării de la Partea afectată.
v.Părţile trebuie să ţină evidenţa mijloacelor de comunicare, datelor şi adreselor.
SECŢIUNEA 3:5.3. Notificarea publicului Părţii afectate
Aşa cum prevede Art. 7(1) al DEIM precum şi Art. 3.8 al Convenţiei, publicul Părţii afectate trebuie să fie informat despre procedura EIM în context transfrontieră pentru proiectul/activitatea propus. Punctul de contact/Autoritatea competentă al PA va proceda la distribuirea informaţiilor către publicul interesat din partea sa. În situaţia în care PO este România, ACPM va informa autoritatea competentă a părţii afectate, care asigură ca, în două săptămâni de la primirea notificării, publicul din zonele posibil afectate să fie informat şi să i se pună la dispoziţie posibilităţile de a face comentarii sau de a ridica obiecţii fie direct autorităţii competente a părţii de origine, fie prin autoritatea competentă a părţii afectate.
În 6 săptămâni de la primirea notificării, PA transmite un sumar clar, în limba engleză, al observaţiilor publicului şi ale autorităţilor competente cu privire la proiectele propuse, împreună cu solicitările de detalii suplimentare identificate în observaţiile individuale ale publicului şi autorităţilor. În situaţia în care răspunsul la notificare al PA nu conţine informaţii referitoare la potenţialul impact al proiectului asupra mediului părţii afectate, AC a PO solicită PA aceste informaţii; cererea va fi în limba engleză iar perioada de răspuns la o astfel de solicitare este de 6 săptămâni.
SECŢIUNEA 4:5.4. Participarea Părţii afectate la stabilirea conţinutului documentaţiei EIM (etapa de definire a domeniului evaluării a procedurii EIM12) şi răspunsul
__________
12 Etapa de definire a domeniului evaluării" este determinarea de la caz la caz a sferei de aplicare a evaluării (ECE/MP.EIA/2011/2)
Scopul etapei de definire a domeniului evaluării EIM este ca Autoritatea competentă să definească conţinutul Raportului EIM prin abordarea problemelor prioritare care vor fi luate în considerare în procesul EIM şi care trebuie să fie prezentate în detaliu în Studiul de evaluare a impactului asupra mediului.
În conformitate cu Art. 2.11 introdus de Decizia III/7 privind al doilea amendament al Convenţiei, se dă posibilitatea părţii afectate de a participa la definirea domeniului evaluării.
În etapa de definire a domeniului evaluării, Autorităţile competente ale Părţilor abordează problemele prioritare care trebuie luate în considerare în procesul EIM şi care trebuie prezentate în detaliu în Studiul de evaluare a impactului asupra mediului, precum:
- aspectele iniţiale relevante;
- efectele potenţiale asupra mediului şi care din aceste efecte sunt cele mai importante şi prin urmare, necesită o analiză mai aprofundată în Studiul de evaluare a impactului asupra mediului;
- considerarea rezultatelor consultărilor (cu publicul şi alte autorităţi ale Părţilor);
- considerarea alternativelor.
În situaţia în care PO este România, etapa de definire a domeniului evaluării începe după ce titularul a depus la ACPM propunerea privind aspectele relevante. ACPM emite un Îndrumar în care stabileşte domeniul de evaluare şi nivelul de detaliu al informaţiilor care trebuie incluse în raportul privind impactul asupra mediului (RIM). Îndrumarul se elaborează pe baza informaţiilor furnizate de titular în memoriul de prezentare şi în propunerea privind aspectele relevante pentru protecţia mediului, şi ţinând cont de consultarea cu celelalte autorităţi implicate, precum şi de propunerile justificate ale publicului interesat.
Pentru proiectele pentru care s-a decis efectuarea EA, îndrumarul conţine necesitatea prezentării studiului EA, precum şi alte aspecte relevante stabilite de către ACPM. DEIM prevede proceduri coordonate/comune dacă EIM şi evaluarea adecvată sunt obligatorii. În acest caz, definirea domeniului evaluării trebuie să ofere recomandări pentru ambele evaluări prin luarea în considerare a subiectelor lor specifice şi elementele de evaluare.
În plus, dacă în conformitate cu Art. 6 al Directivei Habitatelor, o evaluare adecvată a fost deja efectuată pentru zona proiectului, îndrumarul trebuie să furnizeze recomandări despre modul în care se vor integra aspectele principale identificate de raportul de evaluare adecvat în Raportul EIM al proiectului propus.
Pentru proiectele pentru care s-a decis efectuarea SEICA în conformitate cu legislaţia specifică din domeniu, îndrumarul conţine această solicitare, precum şi alte aspecte relevante stabilite de către autoritatea competentă în domeniul gospodăririi apelor.
Modul detaliat de parcurgere a etapei de definire a domeniului este prezentat in Ghidul general aplicabil procedurilor privind evaluarea impactului asupra mediului, realizat in cadrul acestui proiect.
În cazul identificării unor lacune de informaţii cu privire la condiţiile iniţiale, în etapa de definire a domeniului evaluării, Autoritatea competentă poate solicita sondaje ecologice şi/sau investigaţii de mediu realizate ca parte a EIM.
SECŢIUNEA 5:5.5. Elaborarea documentaţiei EIM şi transmiterea documentaţiei EIM către Părţile afectate
Autoritatea competentă a Părţii de origine (nu titularul activităţii) este responsabilă pentru realizarea procedurii pentru evaluarea impactului în context transfrontieră asupra mediului. În cazul în care PO este România, titularul, împreună cu echipa de experţi, întocmeşte şi transmite AC studiile solicitate în îndrumar cf. Pct. 5.5. de mai sus, după caz, astfel:
- RIM - pentru proiectele pentru care s-a stabilit necesitatea efectuării RIM; RIM + EA; RIM + EA + SEICA; RIM + SEICA, precum şi pentru proiectele neincluse în Anexa I şi II, dar pentru care s-a stabilit că au impact semnificativ asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar şi/sau asupra corpurilor de apă.
- După caz, RIM conţine rezumatul celorlalte studii solicitate şi este însoţit de acestea: EA; SEICA; politica de prevenire a accidentelor majore (PPAM) sau raportul de securitate (RS).
În Anexa 4 a Legii se furnizează un conţinut detaliat al raportului EIM, care respectă cerinţele directivei EIM. Principalele capitole sunt:

1. Descrierea proiectului;

2. Descriere a alternativelor rezonabile;

3. Descriere a aspectelor relevante ale stării actuale a mediului (scenariul de bază) şi o descriere scurtă a evoluţiei sale probabile în cazul în care proiectul nu este implementat,

4. Descriere a factorilor de mediu relevanţi susceptibili de a fi afectaţi de proiect

5. Descriere a efectelor semnificative pe care proiectul le poate avea asupra mediului, inclusiv in context transfrontieră

6. Descriere sau dovezi ale metodelor de prognoza utilizate pentru identificarea şi evaluarea efectelor semnificative asupra mediului,

7. Descriere a măsurilor avute în vedere pentru evitarea, prevenirea, reducerea sau, dacă este posibil, compensarea oricăror efecte negative semnificative asupra mediului identificate şi, dacă este cazul, o descriere a oricăror măsuri de monitorizare propuse

8. Descriere a efectelor negative semnificative preconizate ale proiectului asupra mediului, determinate de vulnerabilitatea proiectului în faţa riscurilor de accidente majore şi/sau dezastre relevante pentru proiectul în cauză, inclusiv in context transfrontieră.

9. Un rezumat netehnic al informaţiilor furnizate la punctele precedente.

10. Listă de referinţă care să detalieze sursele utilizate pentru descrierile şi evaluările incluse în raport.

Timpul de realizare a EIM pentru activitatea propusă va ţine cont de legislaţia naţională a Părţilor şi Părţile trebuie să fie de acord asupra acestui aspect în faza de iniţiere a procedurii EIM transfrontieră.
La primirea Raportului EIM Punctul de Contact al Părţii de origine îl transmite punctului de contact al părţii afectate, tradus în limba engleză prin grija şi pe cheltuiala titularului de proiect, menţionând şi un timp de răspuns rezonabil, dar nu mai mult de 8 săptămâni. În acest interval de timp, AC a Părţii de Origine asigură respectarea prevederilor legale în vigoare privind participarea publicului la etapa de analiză a calităţii raportului studiului de evaluare a impactului asupra mediului, prin organizarea dezbaterii publice în ţara de origine.
Conţinutul documentaţiei EIM şi recomandările cu privire la informaţiile care trebuie furnizate publicului pentru a organiza participarea eficientă a publicului aşa cum sunt cuprinse în Documentul Comisiei Economice pentru Europa "Îndrumări pentru participarea publicului la Evaluarea Impactului asupra mediului într-un context transfrontier" (2006) sunt prezentate în Anexa 5 a acestui Ghid. Acestea au fost preluate de către România în legislaţia naţională aplicabilă evaluării impactului proiectelor publice şi private asupra mediului şi, specific in cea aplicabilă evaluării impactului proiectelor în context transfrontieră.
Este recomandat ca Partea de origine să verifice dacă Partea afectată a primit documentaţia EIM (de exemplu, prin solicitarea confirmării de primire).
SECŢIUNEA 6:5.6. Consultări pe baza documentaţiei EIM
Primirea şi confirmarea primirii documentaţiei EIM de către Partea afectată va fi urmată de consultările oficiale între Părţi. Aceste consultări pot fi efectuate prin adunări sau în scris.
Pe durata parcurgerii etapei de analiză a calităţii raportului, ACPM va iniţia, fără întârziere, şi consultările cu AC a părţii afectate, cu privire la măsurile pentru reducerea sau eliminarea potenţialului impact transfrontieră al activităţii propuse. Consultările vor avea în vedere:
- a) posibile alternative la activitatea propusă, inclusiv alternativa "zero" de nerealizare a proiectului, şi posibile măsuri pentru reducerea impactului transfrontieră negativ semnificativ şi/sau pentru monitorizarea efectelor unor asemenea măsuri;
- b) alte forme de asistenţă mutuală posibilă pentru reducerea oricărui impact transfrontieră negativ semnificativ al activităţii propuse; şi
- c) orice alte probleme adecvate privind activitatea propusă.
În acord cu părţile afectate, ACPM determină, la începutul consultărilor bilaterale/multilaterale, după caz, o perioadă rezonabilă pentru durata acestora, care nu poate fi mai mare de 8 săptămâni, perioadă în care AC a Parţii de Origine asigură respectarea prevederilor legale în vigoare privind participarea publicului la etapa de analiză a calităţii raportului studiului de evaluare a impactului asupra mediului, prin organizarea dezbaterii publice în ţara de origine.
Concluzia consultărilor trebuie să fie înregistrată şi inclusă în rapoarte scrise. Pentru fiecare şedinţă, minutele întâlnirilor vor furniza un rezumat al principalelor probleme discutate, concluzia consultărilor urmând a fi inclusă în decizia finală.
SECŢIUNEA 7:5.7 Participarea publicului în EIM transfrontieră
În intervalul de 8 săptămâni în care AC A Părţii afectate analizează Raportul EIM primit de la partea afectată şi au loc consultări între autorităţile competente ale părţilor implicate, ACPM a părţii de origine, împreună cu titularul, organizează dezbaterea publică în ţara de origine.
ACPM derulează următoarele activităţi:

a. Transmite autorităţii competente de gospodărire a apelor (ACGA), pe suport hârtie şi/sau în format electronic, RIM, EA, SEICA, RS, după caz.

b. Afişează pe pagina proprie de internet toate documentele de mai sus, astfel încât acestea să poată fi descărcate şi consultate de către autorităţile şi publicul interesat;

c. Stabileşte împreună cu titularul de proiect, locul şi data dezbaterii publice, publică anunţul şi transmite titularului modelul de anunţ public.

Oportunităţile de participare a publicului la luarea deciziei legate de proiect se comunică şi de către ACPM şi de către titularul de proiect, cu 30 zile înainte de data prevăzută pentru şedinţa de dezbatere publică, astfel:
* ACPM publică anunţul:
- Pe pagina proprie de internet
- Pe pagina de internet a autorităţii publice emitente a aprobării de dezvoltare;
- La sediul ACPM şi a autorităţii publice emitente a aprobării de dezvoltare;
* Titularul publică anunţul primit de la ACPM:
- În presa naţională sau locală;
- La sediul propriu, la sediul autorităţii publice locale şi/sau pe panoul de informare la amplasament (una sau mai multe variante din cele 3);
Publicul interesat poate transmite nominal la ACPM comentarii/opinii/observaţii la documentele proiectului, până la data dezbaterii publice, iar ACPM le centralizează într-un formular.
În intervalul de timp de la anunţare până la dezbaterea publică, ACPM şi ACGA analizează documentele depuse de titular şi stabilesc, după caz:
* ACPM stabileşte necesitatea trecerii la etapa măsurilor compensatorii, dacă soluţiile alternative identificate nu reduc semnificativ impactul negativ, dar proiectul trebuie să fie realizat din motive imperative de interes public major referitoare la sănătatea umană, securitatea publică sau beneficii pentru mediu, inclusiv de natură socială sau economică;
* ACGA stabileşte:
- Necesitatea prezentării de către titularul proiectului a îndeplinirii condiţiilor prevăzute la art. 27 din Legea Apelor nr. 107/1996 cu modificările şi completările ulterioare.
- Emiterea/respingerea avizului de gospodărire a apelor
Condiţiile prevăzute la art. 27 din Legea apelor, se referă la excepţiile de neîndeplinire a obiectivelor de mediu stabilite la art. 21 pentru corpurile de apă de suprafaţă şi subterane. Aceste excepţii sunt (art. 27, aliniatul (1)):
- a) nerealizarea unei stări bune a apelor subterane, a unei stări ecologice bune sau, acolo unde este cazul, a unui potenţial ecologic bun ori nerealizarea prevenirii deteriorării stării corpului de apă de suprafaţă sau subterană este rezultatul unor noi modificări ale caracteristicilor fizice ale unui corp de apă de suprafaţă sau al modificării nivelului corpurilor de apă subterane;
- b) nerealizarea prevenirii deteriorării de la starea foarte bună la starea bună a corpurilor de apă este rezultatul unor noi activităţi umane, în scopul dezvoltării durabile.
Excepţiile sunt valabile doar când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii (art. 27, aliniatul (2)):
- a) sunt luate toate măsurile pentru reducerea impactului negativ asupra stării corpurilor de apă;
- b) motivele acestor modificări sau alterări sunt stabilite şi explicate în mod specific în planul de management, iar obiectivele sunt revizuite la fiecare 6 ani;
- c) motivele acestor modificări sau alterări sunt de interes public deosebit şi/sau beneficiile aduse mediului ori societăţii de realizarea obiectivelor prevăzute la art. 21 sunt depăşite de beneficiile noilor modificări sau alterări aduse sănătăţii umane, menţinerii siguranţei populaţiei ori dezvoltării durabile;
- d) deservirea folosinţelor beneficiare, care a condus la acele modificări sau alterări ale corpurilor de apă, nu poate fi realizată, din motive de fezabilitate tehnică sau din cauza costurilor disproporţionate, prin alte mijloace care sunt o opţiune semnificativ mai bună din punctul de vedere al protecţiei mediului.
- Titularul proiectului organizează dezbaterea publică în modul cel mai convenabil pentru public, sub îndrumarea ACPM, suportând costurile acesteia. La dezbaterea publică participă ACPM, care moderează şedinţa, şi ACGA. Dacă în 60 minute de la ora anunţată nu se prezintă nici un reprezentant al publicului interesat, şedinţa se declară închisă, consemnându-se acest lucru într-un proces verbal. Titularul prezintă documentele proiectului (RIM, EA. SEICA, RA, după caz) şi răspunde la comentariile/opiniile/observaţiile publicului interesat participant. Acestea sunt consemnate de către ACPM în procesul verbal al şedinţei, de unde apoi sunt trecute în formularul menţionat mai sus, alături de celelalte comentarii primite anterior.
În acelaşi timp, ACPM a părţii de origine, împreună cu titularul, participă şi la dezbaterea publică a raportului organizată pe teritoriul părţilor afectate.
În baza rezultatelor dezbaterilor publice menţionate anterior, precum şi a comentariilor autorităţilor părţilor afectate, titularul proiectului pregăteşte o evaluare a acestora, cu soluţii de rezolvare a problemelor semnalate, pe care o înaintează autorităţii competente pentru protecţia mediului, ACPM continuând parcurgerea etapei de analiză a calităţii raportului privind evaluarea impactului asupra mediului, după primirea acestei evaluări.
SECŢIUNEA 8:5.8. Transmiterea comentariilor la punctul de contact în Partea de origine
Publicul Părţii afectate trimite observaţii sau obiecţii cu privire la proiectul/activitatea propus(ă) la Autorităţile competente ale Părţii afectate, Punctul de contact al Părţii afectate urmând să le transmită Punctului de Contact al Părţii de origine, traduse în limba engleză.
Părţile trebuie să agreeze termenele limită pentru colectarea comentariilor sau obiecţiilor publicului, aşa cum a fost menţionat în capitolele anterioare.
Părţile trebuie să cadă de acord în avans cu:
i.termenele limită pentru primirea comentariilor sau obiecţiilor de la publicul Părţii afectate (într-un termen rezonabil înainte ca decizia finală să fie luată cu privire la activitatea propusă).
ii.aspectele legate de traducerea comentariilor sau obiecţiilor publicului PA:
- responsabilitatea pentru traducerea comentariilor sau obiecţiilor publicului Părţii afectate şi termenele limită pentru aceste traduceri;
- responsabilitatea pentru traduceri la dezbaterea publică.
Transmiterea comentariilor la punctul de contact din Partea de origine trebuie să fie realizată la timpul adecvat înainte ca decizia finală să fie luată cu privire la activitatea propusă.
SECŢIUNEA 9:5.9. Decizia EIM finală
La luarea deciziei finale privind proiectul de activitate sunt luate în considerare atât rezultatul evaluării impactului asupra mediului, prezentat în raportul studiului de evaluare a impactului asupra mediului, cât şi comentariile primite cu privire la acesta în cadrul dezbaterilor publice şi a consultărilor anterior menţionate, ACPM transmite AC a părţii afectate decizia finală cu privire la activitatea propusă, împreună cu motivele şi consideraţiile care au stat la baza acesteia, inclusiv:
- a) conţinutul deciziei şi orice condiţii ataşate acesteia;
- b) principalele motive şi consideraţii în baza cărora s-a luat decizia; şi
- c) descrierea, după caz, a principalelor măsuri pentru evitarea, reducerea şi, dacă este posibil, pentru înlăturarea efectelor negative majore.
Procedura detaliată privind parcurgerea etapei de analiză a calităţii raportului de mediu se regăseşte în ghidul general aplicabil procedurii privind evaluarea impactului asupra mediului.
SECŢIUNEA 10:5.10. Primirea notificării cu privire la decizia finală şi informarea publicului
Când Partea afectată primeşte decizia EIM finală cu privire la activitatea propusă, publicul Părţii afectate trebuie să fie informat despre această decizie. Informarea publicului Părţii afectate cu privire la decizia finală este responsabilitatea AC din PA.
Decizia finală se comunică publicului părţii afectate, de către autoritatea competentă a acestei părţi, în termen de 7 zile de la primirea ei de la partea de origine.
După primirea deciziei finale:
- Partea afectată poate solicita informaţii despre implementarea proiectului sau despre monitorizare. Partea de origine trebuie să pregătească informaţiile solicitate şi să le trimită Părţii afectate;
- dacă Partea afectată consideră că observaţiile publicului nu au fost luate în considerare, ea are dreptul să facă recurs împotriva deciziei finale.
SECŢIUNEA 11:5.11. Consultările pe baza informaţiilor suplimentare după decizie
Decizia poate fi revizuită dacă vor apărea informaţii suplimentare despre impactul semnificativ în context transfrontieră după momentul luării deciziei şi înainte de începerea respectivei activităţi.
- Partea de origine trebuie să informeze Părţile vizate dacă sunt disponibile informaţii suplimentare despre impactul semnificativ în context transfrontieră după ce decizia a fost luată şi înainte ca acea activitate să înceapă a fi realizată.
În aceste circumstanţe, dacă una dintre Părţile vizate solicită astfel, Părţile trebuie să înceapă consultările. În urma consultărilor, Părţile vor decide dacă decizia finală trebuie să fie revizuită (de exemplu, monitorizare, condiţii suplimentare sau măsuri de atenuare a impactului etc.).
SECŢIUNEA 12:5.12. Monitorizarea post-proiect
(1)Monitorizarea post-proiect nu este o cerinţă obligatorie a procedurii de evaluare a impactului asupra mediului în context transfrontieră, dar ea poate fi solicitată de oricare dintre Părţi. (Art. 7 al Convenţiei).
(2)Părţile vizate vor stabili obiectivele monitorizării post-proiect. Obiectivele trebuie să includă:
a)monitorizarea conformităţii cu condiţiile prevăzute în autorizaţia sau aprobarea activităţii şi eficacitatea măsurilor de atenuare a impactului;
b)revizia unui impact pentru managementul adecvat şi pentru a face faţă incertitudinilor;
c)verificarea predicţiilor anterioare pentru a transfera experienţa la viitoare activităţi de acelaşi tip (Anexa V a Convenţiei).
(3)Dacă în timpul monitorizării post-proiect, oricare dintre Părţi ajunge la concluzia că există un impact transfrontier negativ semnificativ, ea trebuie să informeze cealaltă Parte şi Părţile trebuie să înceapă consultările cu privire la măsurile necesare.
CAPITOLUL 6:REFERINŢE
AEA, Impactul climatic al producţiei potenţiale de gaz de şist în UE (Raportul pentru Comisia Europeană DG CLIMA) (2012)
AGIP KCO, Proiectul "Construirea Facilităţilor Programului Experimental pe teren Kashagan", Anexa 4: Baza de reglementare a statusului ecologic al evaluării impactului asupra mediului. Aspecte metodologice ale evaluării impactului ecologic şi socio-economic (2004)
Bastmeijer, Kees and Koivurova, Timo, Globalizarea Evaluării Impactului transfrontier asupra mediului. TEORIA ŞI PRACTICA EVALUĂRII IMPACTULUI TRANSFRONTIER ASUPRA MEDIULUI, pp. 347-389, Brill Martinus Nijhoff Publishers, 2008. Disponibil la SSRN: http://ssrn.com/abstract=1104958
Convenţia cu privire la conservarea speciilor migratoare ale animalelor sălbatice (CMS), evaluarea impactului şi speciile migratoare, 2004, CMS/ScC12/Doc.8
DG pentru Politici Interne, Atelier cu privire la gazul de şist în UE: impactul său asupra mediului şi politica energetică, din perspectiva petiţiilor primite, 2012, http://www.europarl.europa.eu/committees/en/studiesdownload.html?languageDocument=EN& file=77871
Lista de verificare a evaluării impactului asupra mediului - Lista consolidată emisă conform Convenţiei pentru evaluarea impactului asupra mediului într-un context transfrontieră, Comisia Economică a Naţiunilor Unite pentru Europa (http://www.unece.org/env/EIM/resources/checklists.html)
Parlamentul European, Impactul extracţiei gazului de şist şi petrolului de şist asupra mediului şi sănătăţii umane (2011)
Oficiul Federal de Revizie a Evaluării Impactului asupra Mediului, "Ghidul de referinţă pentru Legea canadiană a evaluării impactului asupra mediului. Stabilirea dacă un proiect poate cauza efecte ecologice adverse semnificative", 1994.
Proiectul Parcului eolian Galloper, Declaraţia de mediu - Capitolul 31: Efectele transfrontieră, Octombrie 2011, Referinţa documentului - 5.2.31
Leopold, L.B., F.E. Clarke, B.B. Manshaw, and J.R. Balsley. 1971. O procedură pentru evaluarea impactului asupra mediului, U.S. Geological Survey Circular No. 645, Government Printing Office, Washington, D.C.
Opinia Comitetului Regiunilor cu privire la "Implementarea Strategiei tematice asupra solului", Official Journal C 017,19/01/2013 P. 0037 - 0044 2013/C 17/08
Pastakia C.M.R., A. Jensen, Matricea evaluării rapide a impactului asupra mediului (RIAM) pentru Evaluarea EIM Rev, 18 (1998), pp. 461-482
Pastakia C.M.R., K.N. Madsen, O matrice de evaluare rapidă pentru utilizarea în proiecte acvatice, Conferinţa apelor de la Stockholm (1995) August 12-15Samaras A.G. and Koutitas, C.G. (2008), Modelarea impactului asupra morfologiei costiere a managementului apelor în bazinele fluviale transfrontieră. Cazul Râului Nestos, Managementul Calităţii Mediului: An International Journal, Vol. 19 No. 4, 2008, pp. 455-466
UN, Activităţile transfrontieră ale proiectului de captare şi stocare a carbonului, Technical paper Noiembrie 2012, FCCC/TP/2012/9
UNDP/PAPP; SOGREAH/UG CONSULTANTS, 2010, Evaluarea impactului asupra mediului, Staţia de tratare a apelor reziduale Khan Younis
UNECE, Convenţia cu privire la evaluarea impactului asupra mediului într-un context transfrontier - Lista consolidată de verificare a evaluării impactului asupra mediului, http://www.unece.org/fileadmin/DAM/env/EIM/documents/eachecklist/consolidatedchecklist.pdf
UNECE, Metodologiile specifice şi criteriile de stabilire a semnificaţiei impactului advers în context transfrontieră, 1995
UNESCO, Acvifere transfrontieră ale lumii, 2009
COMISIA ECONOMICĂ A NAŢIUNILOR UNITE PENTRU EUROPA, Modelul reviziei de implementare cu privire la măsurile juridice, administrative şi alte măsuri adoptate pentru a implementa articolele 2-4 ale Convenţiei, 2011, ECE/MP.EIM/2011/2
COMISIA ECONOMICĂ A NAŢIUNILOR UNITE PENTRU EUROPA, Îndrumare cu privire la notificarea conform Convenţiei de la Espoo, 2009, ECE/MP.EIM/12
COMISIA ECONOMICĂ A NAŢIUNILOR UNITE PENTRU EUROPA, Îndrumare cu privire la participarea publicului la evaluarea impactului asupra mediului într-un context transfrontier, 2006, ECE/MP.EIM/7
COMISIA ECONOMICĂ A NAŢIUNILOR UNITE PENTRU EUROPA, Îndrumare cu privire la aplicarea practică a Convenţiei de la Espoo, 2006, ECE/MP.EIM/8
COMISIA ECONOMICĂ A NAŢIUNILOR UNITE PENTRU EUROPA, Ghidul pentru evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră pentru ţările Asiei Centrale, 2007, ECE/MP.EIM/WG.1/2007/6
COMISIA ECONOMICĂ A NAŢIUNILOR UNITE PENTRU EUROPA, Ghidul pentru evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontier în Regiunea Mării Caspice
COMISIA ECONOMICĂ A NAŢIUNILOR UNITE PENTRU EUROPA, Acordul multilateral între ţările Europei de Sud-Est pentru implementarea Convenţiei pentru evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontier, 2007, ECE/MP.EIM/WG.1/2007/10
COMISIA ECONOMICĂ A NAŢIUNILOR UNITE PENTRU EUROPA, Opiniile Comitetului de Implementare (2001-2010), 2011, http://www.unece.org/env/EIM/pubs/ic_opinions_2010.html
COMISIA ECONOMICĂ A NAŢIUNILOR UNITE PENTRU EUROPA, Raportul Comitetului de Implementare în a 18-a sesiune, 2010, ECE/MP.EIM/IC/2010/2
COMISIA ECONOMICĂ A NAŢIUNILOR UNITE PENTRU EUROPA, Revizia implementării Convenţiei pentru evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontier (2006-2009), 2011, ECE/MP.EIM/16
COMISIA ECONOMICĂ A NAŢIUNILOR UNITE PENTRU EUROPA, Metodologiile specifice şi criteriile de stabilire a semnificaţiei impactului transfrontier advers, 1995, CEP/WG.3/R.6
UNU, Evaluarea impactului asupra mediului, Modulul Cursului, 2007.
CAPITOLUL 7:ANEXE

ANEXA 1. STUDII DE CAZ

ANEXA 2. Integrarea schimbărilor climatice în procesul EIM

ANEXA 3. Informaţiile care trebuie incluse în Notificare

ANEXA 4. Conţinutul documentaţiei EIM şi recomandări cu privire la informaţiile care trebuie furnizate publicului pentru a organiza participarea eficientă a publicului

ANEXA 5. Aspecte cu privire la consultarea publicului

ANEXA 6. Metodele de informare a publicului

ANEXA 7. Probleme legate de responsabilităţile financiare cu privire la procedura EIM transfrontieră

ANEXA 8. Propuneri de modificare a legislaţiei pe baza acordurilor internaţionale, luând în considerare propunerile Acordului de la Bucureşti