Secţiunea 1 - 3.1. Etapa de încadrare - Ghid din 2020 referitor la evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră, care reprezintă adaptarea la cerinţele legislaţiei naţionale a ghidului pentru implementarea art. 7 din Directiva EIA elaborat de JASPERS în 2013

M.Of. 211 bis

În vigoare
Versiune de la: 16 Martie 2020
SECŢIUNEA 1:3.1. Etapa de încadrare
Premergător etapei de încadrare, după transmiterea de către titular a notificării pentru orice proiect din Anexa II, autoritatea competentă ia decizia dacă este necesară demararea procedurii EIM. Prima etapă a procedurii EIM este etapa de încadrare. Proiectele prevăzute în anexa I a DEIM se supun încadrării numai din punctul de vedere al aspectelor privind evaluarea adecvată şi al impactului asupra corpurilor de apă, aceste proiecte putând face obiectul definirii domeniului la această etapă, iar proiectele prevăzute în Anexa II a DEIM se supun analizei de la caz la caz pe baza criteriilor menţionate la pct. 1.
Autoritatea competentă trebuie să emită decizia de încadrare şi să informeze dezvoltatorul şi publicul dacă EIM este necesară.
De îndată ce Statul membru devine conştient că un proiect poate avea efecte semnificative asupra mediului într-un alt Stat membru sau dacă un Stat membru care poate fi afectat semnificativ solicită acest lucru, în conformitate cu Art. 7 din DEIM, Statul membru pe al cărui teritoriu este propus proiectul, trebuie să efectueze evaluarea efectelor potenţiale ale proiectului propus asupra mediului şi să stabilească dacă proiectul poate avea efecte transfrontieră potenţial semnificative. În acest stadiu, nu doar efectele directe trebuie identificate, ci şi efectele indirecte/secundare care ar putea rezulta din interacţiunea primară între proiect şi mediu. Ghidul CE privind definirea domeniului evaluării oferă un exemplu de impact indirect: "o modificare în sistemul de canalizare a unui amplasament poate afecta hidrologia unui curs de apă; acest lucru poate ulterior afecta calitatea apei şi ecologia cursului de apă în aval; şi aceasta poate afecta pescuitul şi alte utilizări ale apei." De asemenea, efecte temporare pot apărea în timpul construcţiei, punerii în funcţiune sau închiderii şi reabilitării amplasamentului sau doar în anumite faze ale realizării proiectului sau pot apărea ca rezultat al unor evenimente neprevăzute precum: accidente, condiţii meteorologice extreme, cutremure etc.
Efectele care ar putea rezulta indirect dintr-un proiect trebuie să fie luate în considerare, "de exemplu, ca urmare a unei alte dezvoltări asociate proiectului, de exemplu, amenajarea drumurilor de acces, a reţelelor de utilităţi, amenajările de management a deşeurilor, amenajări rezidenţiale pentru oamenii atraşi în zonă de către proiect."2 Efectele cumulative care ar putea apărea prin combinarea efectelor proiectului cu cele ale unor proiecte/activităţi existente sau planificate în vecinătate sunt de asemenea necesar a fi analizate.
_________
2 "Lista de verificare a Evaluării Impactului asupra Mediului" a Comisiei Europene (2001)
Efectele transfrontieră negative semnificative, dacă există, trebuie să fie identificate de titular sau de Autoritatea competentă în Etapa de evaluare iniţială sau în Etapa de încadrare.
Figura 2 prezintă posibile situaţii care ar putea să apară în derularea procedurii EIM în context transfrontieră în etapa de evaluare iniţială sau în cea de încadrare. Dacă este identificat un impact transfrontieră semnificativ, procesul EIM va fi efectuat în conformitate cu procedura stabilită de Convenţia de la Espoo.
Conform Art. 2.3 din Convenţia de la Espoo, PO (Partea de origine) se angajează să efectueze o EIM pentru o activitate propusă în Anexa I (înlocuită prin al II-lea Amendament la Convenţie, numită în continuare Anexa I modificată) care poate cauza un impact negativ semnificativ asupra unor teritorii situate în afara graniţelor. În această privinţă, primul pas va fi să stabilească dacă proiectul poate cauza impact semnificativ în afara graniţelor (etapă denumită Etapa de încadrare conform Convenţiei). Autoritatea competentă a PO realizează Etapa de încadrare pe baza memoriului de prezentare depus de titular. EIM trebuie să fie realizată înainte ca orice decizie de a aproba proiectul propus să fie luată şi trebuie să includă informaţiile conform Anexei II (o descrierea a proiectului, a alternativelor rezonabile, a mediului care poate fi afectat, a impactului potenţial şi a măsurilor de reducere/prevenire/eliminare a impactului, etc.). PO trebuie să se asigure că statele afectate sunt notificate cu privire la proiectul propus.
Figura 2. Posibile situaţii legate de iniţierea procesului EIM
Trebuie remarcat că:
- În conformitate cu Art. 7 (1) al DEIM, dacă în Etapa de încadrare a procedurii EIM, este identificat un potenţial impact semnificativ cu efect transfrontieră, Statul membru pe al cărui teritoriu va fi desfăşurat proiectul (PO conform Convenţiei de la Espoo) trebuie să informeze Statul membru afectat (Partea afectată (PA) conform Convenţiei de la Espoo) cât mai curând posibil şi nu mai târziu de momentul informării propriului public.
- Este recomandat ca Statul membru - în al cărui teritoriu urmează să se realizeze proiectul - să informeze SM potenţial afectate chiar şi în cazul unui impact transfrontieră negativ scăzut ca intensitate3.
________
3 CE/MP.EIA/IC/2011/INF.1
- Dacă este identificat un impact transfrontieră pe termen lung, este recomandat ca Statele membre potenţial afectate să fie notificate.
- Conform Convenţiei de la Espoo, o ţară poate considera că un proiect care nu face parte din Anexa I modificată îi poate afecta semnificativ mediul. În acest caz, Statele membre UE potenţial afectate trebuie să ia în considerare activităţile sau instalaţiile care contribuie semnificativ, în opinia lor, la emisiile de poluanţi în aer şi apă şi sunt reglementate de Directivele UE sau legislaţia naţională. În acest caz, în conformitate cu Convenţia, oricare dintre ţările vizate poate notifica sau organiza grupuri de lucru dacă activităţile care nu sunt enumerate în Anexa I modificată pot cauza un impact transfrontieră advers semnificativ şi dacă trebuie să fie tratate ca cele enumerate în Anexa I modificată.
Un exemplu este prezentat în Caseta 1 pentru o ţară non-UE ca Parte de origine şi un Stat membru UE ca Parte afectată. Proiectul analizat este enumerat în Anexa I a Directivei EIM, dar nu este reglementat conform Convenţiei.
Caseta 1. Extracţia şi stocarea carbonului (ESC)

ESC este un proiect care nu este reglementat conform Convenţiei.

- Anexa I a Convenţiei include proiecte care au relevanţă în ceea ce priveşte emisiile de CO2 precum rafinăriile de petrol, uzine de gazeificare a cărbunelui, hidrocentrale (peste 300 MWth), conducte de petrol şi gaze cu diametru mare, porturi comerciale, instalaţii de eliminare a deşeurilor prin incinerare, tratament chimic sau depozite ecologice de deşeuri toxice şi periculoase, facilităţi offshore de producere şi depozitare a hidrocarburilor pentru produse petroliere, petrochimice şi chimice. Convenţia nu abordează ESC şi deci nu stabileşte necesitatea efectuării unei EIM în context transfrontieră cu privire la transportul de CO2.

Activităţile proiectului ESC analizate de Părţi pot conduce către necesitatea efectuării unei EIM în context transfrontieră conform Convenţiei. Orice stat care este Parte la Convenţie şi care este afectat de activităţile pe care le pregăteşte proiectul ESC poate propune ca acesta să fie supus cerinţelor Convenţiei şi să convoace negocieri cu Partea de origine în acest sens.

Directiva EIM 2011/92/UE conţine în Anexa I proiecte precum "Conducte cu un diametru de peste 800 mm şi o lungime de peste 40 km:...(b) pentru transportul unor rezerve de dioxid de carbon (CO2) cu scopul depozitării geologice, inclusiv staţii de repompare asociate." Prin urmare, orice ţară UE care intenţionează să dezvolte acest proiect va avea obligaţia de a realiza o EIM. Ca Parte de origine conform Convenţiei, Statul membru trebuie să ofere ocazia oricărei ţări afectate, şi care este Parte la Convenţie, să participe la procesul EIM.

Sursa: http://www.globalccsinstitute.com/networks/cclp/legal-resources/co2-transport-for-storage/european-and-regional/UNECE/espoo-convention