Capitolul 4 - STABILIREA IMPORTANŢEI EFECTELOR NEGATIVE ÎN CONTEXT TRANSFRONTIERĂ - Ghid din 2020 referitor la evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră, care reprezintă adaptarea la cerinţele legislaţiei naţionale a ghidului pentru implementarea art. 7 din Directiva EIA elaborat de JASPERS în 2013

M.Of. 211 bis

În vigoare

Versiune de la: 16 Martie 2020

CAPITOLUL 4:STABILIREA IMPORTANŢEI EFECTELOR NEGATIVE ÎN CONTEXT TRANSFRONTIERĂ

SECŢIUNEA 1:4.1. Criteriile pentru stabilirea impactului semnificativ asupra mediului

(a) Dimensiunea: proiecte de dimensiuni mari, mai mari decât proiectele obişnuite de acelaşi tip;

(b) Locaţia: activităţi propuse care sunt situate în sau aproape de zonele sensibile din punct de vedere ecologic sau al altor componente de mediu (precum zonele umede desemnate conform Convenţiei de la Ramsar, parcuri naţionale, rezervaţii naturale, rezervaţii de interes ştiinţific deosebit sau situri de importanţă arheologică, culturală sau istorică); de asemenea, proiectele propuse în locaţii în care caracteristicile dezvoltării propuse ar putea avea efecte semnificative asupra populaţiei;

(c) Efecte: proiecte care induc efecte negative cu intensitate sau complexitate ridicată, inclusiv cele care dau naştere unor efecte grave asupra oamenilor sau componentei biotice, cele care ameninţă utilizarea actuală sau potenţială a unei zone afectate şi cele care produc o încărcare suplimentară care nu poate fi susţinută de capacitatea de suport a mediului.

Părţile interesate vor lua în considerare atât activităţile propuse amplasate în apropierea unei frontiere internaţionale, cât şi pe cele mai îndepărtate, care ar putea avea efecte transfrontieră semnificative la mare distanţă.

a) dimensiunea şi concepţia întregului proiect;

b) cumularea cu alte proiecte existente şi/sau aprobate;

c) utilizarea resurselor naturale, în special a solului, a terenurilor, a apei şi a biodiversităţii;

d) cantitatea şi tipurile de deşeuri generate/gestionate;

e) poluarea şi alte efecte negative;

f) riscurile de accidente majore şi/sau dezastre relevante pentru proiectul în cauză, inclusiv cele cauzate de schimbările climatice, conform informaţiilor ştiinţifice;

g) riscurile pentru sănătatea umană - de exemplu, din cauza contaminării apei sau a poluării atmosferice.

Stabilirea dacă un proiect reprezintă o "modificare majoră" sau dacă un proiect în sine poate fi considerat "mare" sau "major", poate fi realizată doar printr-o examinare de la caz la caz şi/sau analizarea unor probleme precum:

- criterii legale cantitative şi calitative care se aplică în Partea de origine - de exemplu, valori privind creşterea producţiei, creşterea emisiilor sau consumul de materii prime sau energie;

- modificarea proiectului implică revizuirea actelor de reglementare deja obţinute;

- modificarea proiectului obţinerea unei noi autorizaţii de construire;

- noi praguri impuse de legislaţia naţională pentru proiecte care necesită o EIM;

- noi criterii furnizate de organisme/instituţii internaţionale, naţionale şi regionale care să fie folosite ca bază pentru identificarea pragurilor de încadrare a proiectelor în funcţie de dimensiunea acestora.

a) utilizarea actuală şi aprobată a terenurilor;

b) bogăţia, disponibilitatea, calitatea şi capacitatea de regenerare relative ale resurselor naturale, inclusiv solul, terenurile, apa şi biodiversitatea, din zonă şi din subteranul acesteia;

c) capacitatea de absorbţie a mediului natural, acordându-se o atenţie special următoarelor zone:

1. zone umede, zone riverane, guri ale râurilor;

2. zone costiere şi mediul marin;

3. zonele montane şi forestiere;

4. arii naturale protejate de interes naţional, comunitar, internaţional;

5. zone clasificate sau protejate conform legislaţiei în vigoare: situri Natura 2000 desemnate în conformitate cu legislaţia privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice; zonele prevăzute de legislaţia privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional - Secţiunea a III-a - zone protejate, zonele de protecţie instituite conform prevederilor legislaţiei din domeniul apelor, precum şi a celei privind caracterul şi mărimea zonelor de protecţie sanitară şi hidrogeologică;

6. zonele în care au existat deja cazuri de nerespectare a standardelor de calitate a mediului prevăzute de legislaţia naţională şi la nivelul Uniunii Europene şi relevante pentru proiect sau în care se consideră că există astfel de cazuri;

7. zonele cu o densitate mare a populaţiei;

8. peisaje şi situri importante din punct de vedere istoric, cultural sau arheologic.

a) populaţia şi sănătatea umană;

b) biodiversitatea, acordând o atenţie specială speciilor şi habitatelor protejate în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările şi completările ulterioare;

c) terenurile, solul, apa, aerul şi clima;

d) bunurile materiale, patrimoniul cultural şi peisajul;

e) interacţiunea dintre factorii prevăzuţi la lit. a)-d).

şi

ţinând seama de:

a) importanţa şi extinderea spaţială a impactului - de exemplu, zona geografică şi dimensiunea populaţiei care poate fi afectată;

b) natura impactului;

c) natura transfrontieră a impactului;

d) intensitatea şi complexitatea impactului;

e) probabilitatea impactului;

f) debutul, durata, frecvenţa şi reversibilitatea preconizate ale impactului;

g) cumularea impactului cu impactul altor proiecte existente şi/sau aprobate;

h) posibilitatea de reducere efectivă a impactului.

SECŢIUNEA 2:4.2 Instrumente pentru stabilirea efectelor semnificative transfrontieră

Stabilirea impactului semnificativ asupra factorilor de mediu a fost identificată ca fiind cel mai important element al procesului EIM. Semnificaţia impactului ar putea deveni şi mai complexă dacă ia în calcul scara spaţială, modificarea temporară, sensibilitatea ecologică, anumite considerente economice şi instituţionale. Contextul spaţial se referă la faptul că impactul potenţial al proiectului propus ar trebui să fie considerat semnificativ la nivel local, regional sau internaţional. Contextul temporar se referă la relaţia cu proiecte trecute, prezente sau viitoare care ar putea afecta cumulativ acelaşi mediu.

Efectele POTENŢIAL semnificative identificate în etapa de încadrare, se supun analizei multicriteriale pentru a se determina care dintre acestea ESTE într-adevăr semnificativ în contextul analizat. Analiza multicriterială este efectuată de titular, prin experţii competenţi cooptaţi, iar rezultatele analizei sunt trecute în propunerea transmisă către ACPM. Aceasta analizează corectitudinea aplicării analizei multicriteriale (dacă este necesar solicită informaţii suplimentare sau solicită expertiză externă). Odată ce titularul şi ACPM ajung la un consens cu privire la stabilirea efectelor care sunt într-adevăr semnificative, se emite Îndrumarul.

Semnificaţia unui impact poate fi schimbată în urma analizei de detaliu efectuată în RIM. La etapa de stabilire a domeniului evaluării se face o analiză sumară a semnificaţiei impactului, pe baza informaţiilor disponibile imediat, fără eforturi majore. Şi aici se recomandă aplicarea principiului de precauţie în luarea deciziei. Astfel, dacă un impact nu poate fi evaluat satisfăcător astfel încât să se stabilească dacă este semnificativ sau nu, atunci acest impact se consideră semnificativ şi va fi inclus în RIM. Mai târziu, în RIM, se colectează mai multe date şi evaluarea se poate face în detaliu. În RIM se poate concluziona că impactul are o semnificaţie minoră sau neglijabilă.

SECŢIUNEA 3:4.3 Evaluarea impactului schimbărilor climatice în context transfrontieră

În aprilie 2013, Comisia Europeană a adoptat Strategia UE de adaptare la schimbările climatice (COM (2013) 216 final), care stabileşte un cadru pentru pregătirea UE la impactul schimbărilor climatice acum şi în viitor. Unul dintre obiectivele sale principale este legat de promovarea unui proces decizional bazat pe informaţii relevante - scop în care a fost lansată Platforma europeană de adaptare la climă (CLIMATE-ADAPT), care a fost concepută ca o platformă web pentru a sprijini factorii politici de decizie la nivel european, naţional, regional şi local, la dezvoltarea măsurilor şi politicilor de adaptare la schimbările climatice. Strategia cuprinde un set de documente care sunt utile pentru o gamă largă de părţi interesate.

Evaluarea efectivă a măsurilor de atenuare a efectelor schimbărilor climatice în cadrul RIM este puternic dependentă de metodologia utilizată şi există deja o serie de metodologii standardizate pentru calcularea emisiilor de gaze cu efect de seră. Metodologia utilizată în cazul specific în cauză precum şi aspecte legate de colectarea datelor, sunt importante. Calculul impactului direct este mai simplu decât calculul impactului indirect - iar evaluările se vor baza pe estimări în unele cazuri.

Ghidul Comisiei Europene privind integrarea schimbărilor climatice şi a biodiversităţii în EIM identifică principalele surse europene de date, inclusiv arhive de date şi baze de date disponibile online, considerate utile atunci când se integrează schimbările climatice în EIM. Acest ghiduri furnizează, de asemenea, link-uri către softuri de calcul a emisiilor de carbon şi către alte metodologii, inclusiv metodologia de calcul a emisiilor absolute şi relative de GES promovată de Banca Europeană de Investiţii (BEI) (BEI - Metodologie pentru evaluarea emisiilor de gaze cu efect de seră şi a variaţiilor emisiilor).

La nivel global, în 2011, Convenţia-cadru a Organizaţiei Naţiunilor Unite privind schimbările climatice a emis un document intitulat "Evaluarea impactului şi vulnerabilităţii schimbărilor climatice, luarea deciziilor de adaptare în cunoştinţă de cauză" (CCONUSC, Repere ale contribuţiei programului de lucru Nairobi. Evaluarea impactului şi a vulnerabilităţii schimbărilor efectelor schimbărilor climatice, luarea deciziilor de adaptare în cunoştinţă de cauză) care conţine secţiunile despre, inter alia, dezvoltarea şi diseminarea metodelor şi a instrumentelor, furnizarea de date şi informaţii şi evaluarea impactului şi a vulnerabilităţii la scări diferite şi în diferite sectoare.

După cum s-a discutat mai sus, integrarea considerentelor de adaptare la schimbările climatice în EIM este o provocare: necesită o schimbare în gândirea evaluărilor şi luarea în considerare a eventualelor riscuri şi incertitudini pe termen lung. Îmbunătăţirile recente ale bazelor de date pentru a înţelege impactul schimbărilor climatice şi riscurile pentru o varietate de sectoare şi locaţii au făcut această provocare mai puţin descurajatoare, însă baza de informaţii şi dobândirea de experienţă pe acest subiect este in creştere rapidă. Platforma europeană de adaptare la schimbările climatice, cunoscută sub numele de Climate-ADAPT, este un loc bun pentru a găsi instrumente de sprijin şi legături către cele mai recente cunoştinţe de adaptare, incluzând studii detaliate privind vulnerabilităţile şi riscurile asociate.

Ghidul Comisiei Europene privind integrarea schimbărilor climatice şi a biodiversităţii în EIM reprezintă o altă sursă importantă de informaţii şi idei privind modul de efectuare a evaluării. Acesta oferă exemple de întrebări-cheie pentru a identifica preocupările legate de adaptarea la schimbările climatice: acestea iau în considerare impactul major, cum ar fi valurile de căldură, secetele, precipitaţiile extreme, furtunile şi vânturile, alunecările de teren, creşterea nivelului mării şi altele. De asemenea, ghidul explică modul în care trebuie luate în considerare tendinţele, factorii de influenţă ai schimbării şi abordările de gestionare a riscurilor în EIM. Acesta sugerează abordări pentru construirea capacităţii de adaptare în Proiecte prin măsuri alternative, cum ar fi schimbarea utilizării materialelor sau a proiectelor de construcţie pentru fi mai rezistente la riscurile aşteptate. Acesta arată, de asemenea, modul în care EIM pot facilita capacitatea de adaptare şi gestionarea proiectelor prin recunoaşterea clară a ipotezelor şi a incertitudinii lor în ceea ce priveşte impactul asupra climei şi prin propunerea unor măsuri practice de monitorizare pentru a verifica valabilitatea predicţiilor şi a răspunsurilor în timp.