Regulamentul 537/16-apr-2014 privind cerinţe specifice referitoare la auditul statutar al entităţilor de interes public şi de abrogare a Deciziei 2005/909/CE a Comisiei

Acte UE

Jurnalul Oficial 158L

În vigoare

Versiune de la: 9 Ianuarie 2024

Dată act: 16-apr-2014

Emitent: Consiliul Uniunii Europene;Parlamentul European

(1)Auditorii statutari şi firmele de audit statutar sunt abilitaţi (abilitate) prin lege să efectueze audituri statutare ale entităţilor de interes public în scopul creşterii încrederii publicului în situaţiile financiare anuale şi consolidate ale acestor entităţi. Rolul de interes public al auditului statutar înseamnă că o comunitate largă de persoane şi instituţii se bazează pe calitatea activităţii unui auditor statutar sau a unei firme de audit. Un audit de bună calitate contribuie la funcţionarea ordonată a pieţelor prin îmbunătăţirea integrităţii şi eficienţei situaţiilor financiare. Ca atare, auditorii statutari îndeplinesc o funcţie socială deosebit de importantă.

(2)Legislaţia Uniunii prevede că situaţiile financiare, compuse din situaţii financiare anuale sau situaţii financiare consolidate, ale instituţiilor de credit, societăţilor de asigurări, emitenţilor de valori mobiliare admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată, instituţiilor de plată, organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM), instituţiilor emitente de monedă electronică şi ale fondurilor de investiţii alternative sunt auditate de una sau mai multe persoane autorizate să desfăşoare astfel de audituri în conformitate cu legislaţia Uniunii, mai precis: articolul 1 alineatul (1) din Directiva 86/635/CEE a Consiliului (³), articolul 1 alineatul (1) din Directiva 91/674/CEE a Consiliului (⁴), articolul 4 alineatul (4) din Directiva 2004/109/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (⁵), articolul 15 alineatul (2) din Directiva 2007/64/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (⁶), articolul 73 din Directiva 2009/65/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (⁷), articolul 3 alineatul (1) din

(3)Condiţiile de autorizare a persoanelor responsabile cu efectuarea auditului statutar, precum şi cerinţele minime pentru desfăşurarea unui astfel de audit statutar sunt prevăzute în Directiva 2006/43/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (⁵).

(4)La 13 octombrie 2010, Comisia a publicat o carte verde intitulată "Politica de audit: lecţiile crizei", prin care a lansat o consultare publică amplă, în contextul general al reformei cadrului de reglementare a pieţelor financiare, asupra rolului şi incidenţei auditului şi asupra modului în care funcţia auditului poate fi extinsă pentru a contribui la îmbunătăţirea stabilităţii financiare. Respectiva consultare publică a concluzionat că prevederile Directivei 2006/43/CE privind auditul statutar al situaţiilor financiare anuale şi al situaţiilor financiare consolidate ale entităţilor de interes public pot fi îmbunătăţite. La 13 septembrie 2011, Parlamentul European a publicat un raport din proprie iniţiativă privind respectiva carte verde. Comitetul Economic şi Social European a adoptat, de asemenea, un raport privind respectiva carte verde la 16 iunie 2011.

(5)Este important să se stabilească norme detaliate pentru a se garanta că auditurile statutare ale entităţilor de interes public sunt efectuate la un nivel de calitate corespunzător, de către auditori statutari şi firme de audit statutar care îndeplinesc cerinţe stricte. Un regim de reglementare comun ar trebui să îmbunătăţească integritatea, independenţa, obiectivitatea, responsabilitatea, transparenţa şi fiabilitatea auditorilor statutari şi ale firmelor de audit care efectuează audituri statutare ale unor entităţi de interes public, contribuind la calitatea auditului statutar în Uniune şi, prin urmare, la funcţionarea fără probleme a pieţei interne, ducând la un nivel ridicat al protecţiei consumatorilor şi a investitorilor. Elaborarea unui act normativ distinct privind entităţile de interes public asigură, de asemenea, un grad înalt de armonizare şi o aplicare uniformă a normelor, contribuind astfel la funcţionarea mai eficientă a pieţei interne. Aceste cerinţe stricte ar trebui să fie aplicabile auditorilor statutari şi firmelor de audit numai în măsura în care efectuează audituri statutare ale unor entităţi de interes public.

(6)Auditul statutar al cooperativelor de credit şi al băncilor de economii se caracterizează în anumite state membre printr-un sistem care nu permite cooperativelor de credit şi băncilor de economii să îşi aleagă în mod liber auditorul statutar sau firma de audit. Asociaţia de audit din care face parte cooperativa de credit sau banca de economii în calitate de membru este obligată prin lege să efectueze auditul statutar. Astfel de asociaţii de audit funcţionează pe baze nelucrative, fără a urmări interese comerciale, după cum reiese din natura lor juridică. Mai mult, unităţile organizaţionale ale acestor asociaţii nu sunt asociate cu un interes economic comun, lucru care lear putea periclita independenţa. În mod asemănător, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a scuti de la aplicarea prezentului regulament cooperativele de credit în sensul articolului 2 punctul 14 din Directiva 2006/43/CE, băncile de economii sau entităţile similare, astfel cum sunt menţionate la articolul 45 din Directiva 86/635/CEE, sau filialele ori succesorii legali ai acestora, cu condiţia respectării principiilor de independenţă prevăzute în Directiva 2006/43/CE.

(7)Nivelul şi structura onorariilor primite de la o entitate auditată pot să ameninţe independenţa unui auditor statutar sau a unei firme de audit. Prin urmare, este important să se garanteze că onorariile de audit nu sunt condiţionate în niciun fel, iar în cazul în care onorariile de audit percepute unui singur client, inclusiv filialelor sale, au o valoare considerabilă, să se stabilească o procedură specifică, care să implice comitetul de audit, în scopul de asigura calitatea auditului. Dacă auditorul statutar sau de audit devine dependent în mod excesiv de un client unic, comitetul de audit ar trebui să decidă, pe baza unor justificări corespunzătoare, dacă auditorul statutar sau firma de audit poate continua să efectueze auditul statutar. Cu ocazia luării unei astfel de decizii, comitetul de audit ar trebui să ţină seama, printre altele, de ameninţările la adresa independenţei şi de consecinţele unei astfel de decizii.

(8)Independenţa auditorilor statutari, a firmelor de audit sau a membrilor reţelelor din care aceştia fac parte poate fi compromisă prin prestarea anumitor servicii, altele decât cele de audit statutar (servicii care nu sunt de audit) către entităţile auditate. Prin urmare, este oportună interzicerea prestării anumitor servicii care nu sunt de audit, precum anumite servicii fiscale, de consultanţă şi de consiliere în beneficiul entităţii auditate, al întreprinderii- mamă a acesteia şi al întreprinderilor pe care aceasta le controlează pe teritoriul Uniunii. Serviciile care implică asumarea unui rol în gestiunea sau procesul decizional ale entităţii auditate ar putea include gestionarea capitalului circulant, furnizarea de informaţii financiare, optimizarea proceselor comerciale, gestionarea numerarului, întocmirea dosarului preţurilor de transfer, eficientizarea lanţului de distribuţie şi servicii similare. Serviciile legate de finanţarea, structura capitalului şi alocarea acestuia şi strategia de investiţii ale entităţii auditate ar trebui interzise, cu excepţia prestării de servicii precum servicii de evaluare prealabilă ("due diligence"), emiterea de scrisori de confort în legătură cu prospecte emise de entitatea auditată şi alte servicii de asigurare.

(9)Statele membre ar trebui să poată decide să permită auditorilor statutari şi firmelor de audit să presteze anumite servicii fiscale şi de evaluare atunci când astfel de servicii nu sunt semnificative sau nu au niciun efect direct, separat sau în formă agregată, asupra situaţiilor financiare auditate. Atunci când asemenea servicii implică o planificare fiscală agresivă, acestea nu ar trebui considerate ca fiind nesemnificative. În consecinţă, un auditor statutar sau o firmă de audit nu ar trebui să presteze asemenea servicii în beneficiul entităţii auditate. Un auditor statutar sau o firmă de audit ar trebui să poată presta servicii care nu sunt de audit, care nu sunt interzise de prezentul regulament, dacă prestarea acestor servicii face obiectul unei aprobări prealabile din partea comitetului de audit, iar auditorul statutar sau firma de audit se declară mulţumiţi de faptul că prestarea acestor servicii nu constituie o ameninţare pentru independenţa auditorului statutar sau a firmei de audit care nu poate fi redusă la un nivel acceptabil prin aplicarea măsurilor de protecţie.

(10)În vederea evitării conflictelor de interese, este important ca, înainte de a accepta sau de a continua o misiune de audit statutar la o entitate de interes public, auditorul statutar sau firma de audit să verifice dacă aceasta îndeplineşte cerinţele de independenţă şi, mai precis, dacă în urma relaţiei cu entitatea respectivă nu apar aspecte care îi periclitează independenţa. Auditorul statutar sau firma de audit ar trebui să prezinte anual comitetului de audit al entităţii auditate o confirmare a poziţiei sale independente şi să discute cu membrii respectivului comitet despre orice ameninţări la adresa independenţei sale şi despre măsurile luate pentru a diminua aceste ameninţări.

(11)Directiva 95/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (¹) ar trebui să reglementeze prelucrarea datelor cu caracter personal efectuată în statele membre în conformitate cu prezentul regulament, iar prelucrarea datelor cu caracter personal ar trebui să facă obiectul supravegherii autorităţilor competente din statele membre, în special a autorităţilor publice independente desemnate de statele membre. Orice schimb sau transmitere de informaţii efectuat(ă) de autorităţile competente ar trebui să respecte normele privind transferul datelor cu caracter personal prevăzute în Directiva 95/46/CE.

(13)Concluziile auditului statutar al unei entităţi de interes public ar trebui să fie prezentate factorilor interesaţi în raportul de audit. Pentru a spori încrederea factorilor interesaţi în situaţiile financiare ale entităţii auditate, este foarte important ca raportul de audit să fie bine fondat şi justificat. Pe lângă informaţiile care se impune a fi furnizate în conformitate cu articolul 28 din Directiva 2006/43/CE, raportul de audit ar trebui să cuprindă în special informaţii suficiente privind independenţa auditorului statutar sau a firmei de audit, precum şi privind prezenţa sau absenţa capacităţii auditorului statutar de a depista neregularităţi, inclusiv fraude.

(14)Îmbunătăţirea comunicării dintre auditorul statutar sau firma de audit, pe de o parte, şi comitetul de audit, pe de altă parte, ar permite îmbunătăţirea semnificativă a calităţii auditului statutar al entităţii verificate. În plus faţă de un dialog constant în cursul derulării auditului statutar, este important ca auditorul statutar sau firma de audit să transmită comitetului de audit un raport suplimentar mai detaliat al concluziilor auditului statutar. Acest raport suplimentar ar trebui transmis comitetului de audit cel târziu concomitent cu raportul de audit. La cerere, auditorul statutar sau firma de audit ar trebui să discute cu comitetul de audit despre chestiunile esenţiale care au fost menţionate în raportul suplimentar. De asemenea, ar trebui ca un astfel de raport suplimentar detaliat să fie pus la dispoziţia autorităţilor competente responsabile de supravegherea auditorilor statutari şi a firmelor de audit, la cererea acestora, precum şi la dispoziţia părţilor terţe, în cazul în care dreptul intern prevede aceasta.

(15)Auditorii statutari sau firmele de audit transmit autorităţilor competente care supraveghează entităţile de interes public informaţii privind fapte sau decizii care ar putea reprezenta o încălcare a normelor care reglementează activităţile entităţii auditate sau o piedică la funcţionarea continuă a entităţii auditate. Cu toate acestea, atribuţiile de supraveghere ar fi facilitate dacă organismele de supraveghere a instituţiilor de credit şi a societăţilor de asigurări şi auditorii statutari şi firmelor de audit ale acestora ar fi obligate să menţină un dialog eficace.

(16)Regulamentul (UE) nr. 1092/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹) a stabilit rolul Comitetului european pentru risc sistemic (CERS). Rolul CERS este de a monitoriza acumularea de riscuri sistemice în Uniune. Având în vedere informaţiile la care au acces auditorii statutari şi firmele de audit ale instituţiilor financiare de importanţă sistemică, experienţa lor ar putea ajuta CERS în activitatea sa. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să faciliteze un forum anual şi anonim de dialog, la nivel de sector, între auditorii statutari şi societăţile de audit pe de o parte şi CERS, pe de altă parte.

(17)Pentru a creşte credibilitatea şi responsabilitatea auditorilor statutari şi a firmelor de audit care derulează audituri statutare la entităţile de interes public, este important să crească şi transparenţa rapoartelor întocmite de auditorii statutari şi de firmele de audit. În consecinţă, auditorilor statutari şi firmelor de audit ar trebui să li se solicite să furnizeze informaţiile financiare, care să prezinte, în special, cifra de afaceri totală defalcată pe onorarii achitate de entităţile de interes public, onorarii de audit achitate de alte entităţi şi onorarii pentru alte servicii. Auditorii ar trebui să furnizeze şi informaţii financiare la nivelul reţelei din care fac parte. Auditorii statutari şi societăţile de audit ar trebui să furnizeze autorităţilor competente informaţii suplimentare cu privire la onorariile de audit, în vederea simplificării atribuţiilor de supraveghere ale acestora.

(18)Este important să se consolideze rolul comitetului de audit în desemnarea unui nou auditor statutar sau a unei noi firme de audit, pentru ca adunarea generală a acţionarilor sau a membrilor entităţii auditate să decidă în cunoştinţă de cauză. Astfel, atunci când organismul administrativ sau de supraveghere înaintează o propunere adunării generale, ar trebui să menţioneze dacă propunerea respectă preferinţa comitetului de audit, iar în caz contrar, care sunt motivele. Recomandarea comitetului de audit ar trebui să includă cel puţin două opţiuni posibile pentru misiunea de audit şi o preferinţă justificată corespunzător pentru una dintre ele, astfel încât să se poată face o alegere reală. Pentru ca recomandarea să furnizeze o justificare corectă şi adecvată, comitetul de audit ar trebui să utilizeze rezultatele unei proceduri obligatorii de selecţie organizate de entitatea auditată, sub responsabilitatea comitetului de audit. Entitatea auditată nu ar trebui să împiedice auditorii statutari sau firmele de audit care deţin o cotă redusă de piaţă să prezinte în cadrul procedurii de selecţie propuneri pentru misiunea de audit. Documentaţia procedurii de licitaţie ar trebui să cuprindă criterii de selecţie transparente şi nediscriminatorii care să fie utilizate la evaluarea propunerilor. Cu toate acestea, având în vedere că o astfel de procedură de selecţie ar presupune costuri prea ridicate pentru societăţile cu o capitalizare bursieră redusă sau pentru entităţile de interes public mici şi mijlocii, având în vedere dimensiunea acestora, este oportun ca astfel de societăţi şi entităţi să fie scutite de obligaţia organizării unei proceduri de selecţie a unui nou auditor statutar sau a unei noi firme de audit.

(19)Dreptul adunării generale a acţionarilor sau a membrilor entităţii auditate de a-şi alege auditorul statutar sau firma de audit nu ar mai avea valoare în cazul în care entitatea auditată ar încheia un contract cu un terţ prin care i s-ar restrânge acest drept. În consecinţă, orice clauză contractuală convenită între entitatea auditată şi un terţ cu privire la desemnarea sau restrângerea dreptului de a alege la anumiţi auditori statutari sau la anumite firme de audit ar trebui considerată nulă şi neavenită.

(20)Numirea a doi sau mai mulţi auditori statutari sau firme de audit de către entităţile de interes public ar consolida scepticismul profesional şi ar contribui la creşterea calităţii auditului. De asemenea, această măsură, combinată cu prezenţa firmelor mai mici de audit pe piaţa serviciilor de audit, ar facilita dezvoltarea capacităţii acestor firme, extinzând astfel sfera alternativelor aflate la dispoziţia entităţilor de interes public în ceea ce priveşte alegerea auditorilor statutari şi a firmelor de audit. În consecinţă, entităţile de interes public de dimensiuni mari ar trebui încurajate şi stimulate să desemneze mai mulţi auditori statutari sau mai multe firme de audit care să efectueze auditul statutar.

(21)Pentru a preîntâmpina pericolul familiarizării şi a consolida, astfel, independenţa auditorilor statutari şi a firmelor de audit, este important să se stabilească o durată maximă a misiunii de audit efectuate de un auditor statutar sau de o firmă de audit la o anumită entitate auditată. De asemenea, în vederea consolidării independenţei auditorului statutar sau a firmei de audit, a consolidării scepticismului profesional şi a creşterii calităţii auditului, prezentul regulament prevede următoarele alternative în vederea prelungirii duratei maxime: reorganizarea periodică şi în mod deschis a licitaţiilor sau numirea a doi sau mai mulţi auditori statutari sau firme de audit de către entităţile de interes public. De asemenea, implicarea unor firme de audit mai mici în cadrul acestor măsuri ar facilita dezvoltarea capacităţii acestor firme, extinzând astfel sfera alternativelor aflate la dispoziţia entităţilor de interes public în ceea ce priveşte alegerea auditorilor statutari şi a firmelor de audit. De asemenea, ar trebui să se stabilească un mecanism adecvat de rotaţie treptată a principalilor parteneri de audit care efectuează auditul statutar în numele firmei de audit. Este de asemenea important să se prevadă o perioadă adecvată în decursul căreia auditorul statutar sau firma de audit să nu poată efectua auditul statutar al aceleiaşi entităţi. Pentru a asigura o tranziţie fără probleme, fostul auditor statutar ar trebui să îi transmită noului auditor statutar un dosar de predare cu informaţii pertinente.

(22)În vederea asigurării unui nivel ridicat de încredere a investitorilor şi a consumatorilor în piaţa internă, prin evitarea conflictelor de interese, auditorii statutari şi firmele de audit ar trebui să fie supravegheate corespunzător de autorităţi competente care sunt independente de profesia de auditor şi care au capacitatea, experienţa şi resursele necesare. Statele membre ar trebui să poată delega sau să poată autoriza autorităţile lor competente să delege oricare dintre atribuţiile lor, cu excepţia celor legate de sistemul de asigurare a calităţii, de investigaţii şi de sistemele disciplinare, altor autorităţi sau organisme. Cu toate acestea, statele membre ar trebui să poată alege să delege atribuţiile legate de sistemele disciplinare altor autorităţi şi organisme cu condiţia ca majoritatea persoanelor implicate în guvernanţa autorităţii sau organismului în cauză să fie independente de profesia de auditor. Autorităţile naţionale competente ar trebui să aibă competenţele necesare pentru a-şi îndeplini atribuţiile de supraveghere, inclusiv capacitatea de a accesa date, de a obţine informaţii şi de a desfăşura inspecţii. Aceste autorităţi ar trebui să se specializeze în supravegherea pieţelor financiare, în respectarea obligaţiilor de raportare financiară sau în supravegherea auditului statutar. Cu toate acestea, ar trebui să existe posibilitatea ca supravegherea respectării obligaţiilor impuse autorităţilor de interes public să fie realizată de autorităţile competente responsabile cu supravegherea acestor entităţi. Nu ar trebui să existe posibilitatea ca auditorii statutari sau firmele de audit să exercite influenţe necorespunzătoare asupra finanţării autorităţilor competente.

(23)Dacă există o cooperare reală între autorităţile însărcinate cu diferite atribuţii la nivel naţional, se va îmbunătăţi şi calitatea activităţilor de supraveghere. Prin urmare, autorităţile competente de supravegherea respectării obligaţiilor privind auditul statutar al entităţilor de interes public ar trebui să coopereze cu autorităţile responsabile pentru atribuţiile prevăzute în Directiva 2006/43/CE, cu autorităţile de supraveghere a entităţilor de interes public şi cu unităţile de informaţii financiare menţionate în Directiva 2005/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (¹).

(24)Asigurarea calităţii auditului statutar prin mijloace externe este esenţială pentru un audit de înaltă calitate. Informaţiile financiare publicate sunt mai credibile, iar acţionarii, investitorii, creditorii şi alte părţi interesate sunt mai bine protejate. Auditorii statutari şi firmele de audit ar trebui, prin urmare, să se supună unui sistem de asigurare a calităţii aflat în responsabilitatea autorităţilor competente, garantând astfel obiectivitatea şi independenţa faţă de profesia de auditor. Verificările de asigurare a calităţii ar trebui organizate astfel încât fiecare auditor statutar sau societate de audit care desfăşoară audituri la entităţi de interes public să fie supusă unei verificări de asigurare a calităţii pe baza unei analize a riscurilor. În cazul auditorilor statutari şi al firmelor de audit care desfăşoară audituri statutare la entităţi de interes public altele decât cele definite la articolul 2 punctele 17 şi 18 din Directiva 2006/43/CE, respectiva verificare ar trebui să se efectueze cel puţin o dată la trei ani şi, în restul cazurilor, cel puţin o dată la şase ani. În Recomandarea 2008/362/CE a Comisiei din 6 mai 2008 privind asigurarea calităţii externe pentru auditorii legali şi firmele de audit care auditează entităţi de interes public (¹) se furnizează informaţii privind modul în care ar trebui efectuate inspecţiile. Verificările de asigurare a calităţii ar trebui să fie adecvate şi proporţionale cu amploarea şi complexitatea activităţii auditorului statutar sau a firmei de audit verificate.

(27)Cooperarea dintre autorităţile competente ale statelor membre poate contribui semnificativ la asigurarea unui nivel înalt şi consecvent de calitate a auditului statutar în cadrul Uniunii. Prin urmare, autorităţile competente ale statelor membre ar trebui să coopereze, atunci când este necesar, în vederea îndeplinirii atribuţiilor de supraveghere privind auditul statutar. În ceea ce priveşte reglementarea şi supravegherea, autorităţile ar trebui să respecte principiul competenţei statului membru de origine în care este autorizat auditorul statutar sau societatea de audit şi în care îşi are sediul social entitatea auditată. Cooperarea dintre autorităţile competente ar trebui să fie organizată în cadrul unui comitet al organismelor europene de supraveghere a auditorilor (COESA), care ar trebui să fie compus din reprezentanţi la nivel înalt ai autorităţilor competente. Pentru a îmbunătăţi aplicarea consecventă a prezentului regulament, COESA ar trebui să poată adopta orientări sau avize neobligatorii. De asemenea, ar trebui să faciliteze schimbul de informaţii, să ofere consiliere Comisiei şi să contribuie la evaluări şi examinări tehnice.

În scopul efectuării evaluării tehnice a sistemelor de supraveghere publică ale ţărilor terţe şi a cooperării internaţionale dintre statele membre şi ţările terţe în acest domeniu, COESA ar trebui să instituie un subgrup prezidat de membrul numit de Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare şi Pieţe - AEVMP) (²) şi ar trebui să solicite asistenţă din partea AEVMP, a Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea Bancară Europeană - ABE) (³) sau a Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea Europeană pentru Asigurări şi Pensii Ocupaţionale - EIOPA) (⁴) în măsura în care solicitarea acesteia se referă la cooperarea internaţională dintre statele membre şi ţările terţe în domeniul auditului statutar al entităţilor de interes public supravegheat de aceste autorităţi europene de supraveghere. Secretariatul COESA ar trebui fie asigurat de către Comisie şi, pe baza programului de activitate aprobat de COESA, ar trebui să includă cheltuielile aferente în estimările sale pentru anul următor.

(28)Cooperarea dintre autorităţile competente ale statelor membre ar trebui să cuprindă verificarea asigurării calităţii şi asistenţă în investigaţiile privind modul de desfăşurare a auditurilor statutare ale entităţilor de interes public, inclusiv în cazurile în care practicile care fac obiectul investigaţiei nu constituie o încălcare a unui act administrativ sau cu putere de lege în vigoare în statele membre vizate. Modalităţile de cooperare între autorităţile competente ale statelor membre ar trebui să includă posibilitatea creării unor colegii care să reunească autorităţile competente şi delegarea atribuţiilor între ele însele. O astfel de cooperare ar trebui să ţină cont de conceptul de reţea în care funcţionează auditorii statutari şi firmele de audit. Autorităţile competente ar trebui să respecte normele corespunzătoare de confidenţialitate şi de păstrare a secretului profesional.

(29)Relaţiile dintre pieţele de capital impun abilitarea autorităţilor naţionale competente de a coopera cu autorităţile şi organismele de supraveghere din ţări terţe în ceea ce priveşte schimbul de informaţii sau verificările de asigurare a calităţii. Cu toate acestea, atunci când cooperarea cu autorităţile din ţări terţe implică documente de lucru privind auditul sau alte documente deţinute de auditorii statutari sau de firmele de audit, ar trebui să se aplice procedurile prevăzute în Directiva 2006/43/CE.

(30)Pentru a asigura funcţionarea în bune condiţii a pieţelor de capital, este necesară o capacitate sustenabilă de prestare a serviciilor de audit şi o piaţă competitivă a acestora, pe care să fie prezente suficienţi auditori statutari şi firme de audit capabili să efectueze audituri statutare la entităţi de interes public. Autorităţile competente şi Reţeaua europeană în domeniul concurenţei (REC) ar trebui să raporteze modificările aduse de prezentul regulament în structura pieţei serviciilor de audit.

(31)Procedurile în baza cărora Comisia adoptă acte delegate ar trebui să fie aliniate la Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene şi, în speţă, la articolele 290 şi 291, de la caz la caz. Pentru a se ţine seama de evoluţiile din domeniul auditului şi de cele ale profesiei de auditor, ar trebui să se delege Comisiei competenţa de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene. Actele delegate sunt necesare mai ales în vederea adoptării standardelor internaţionale de audit în domeniul practicilor de audit şi al independenţei şi al controalelor interne ale auditorilor statutari şi ale firmelor de audit. Standardele internaţionale de audit adoptate nu ar trebui să modifice sau să se adauge niciuneia dintre cerinţele prezentului regulament, cu excepţia cazurilor precizate expres. Prezintă o importanţă deosebită ca în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să desfăşoare consultări adecvate, inclusiv la nivel de experţi.

(33)Trimiterile la dispoziţiile din Directiva 2006/43/CE ar trebui să fie interpretate ca trimiteri la dispoziţiile de drept intern care transpun respectivele dispoziţii din Directiva 2006/43/CE. Noul cadru european de audit, instituit prin prezentul regulament şi prin Directiva 2014/56/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (¹) înlocuieşte cerinţele existente prevăzute în Directiva 2006/43/CE şi ar trebui să fie interpretat fără trimitere la vreun instrument precedent, precum recomandările Comisiei adoptate în temeiul cadrului anterior.

(34)Deoarece obiectivele prezentului regulament, mai precis clarificarea şi definirea mai exactă a rolului auditului statutar în cazul entităţilor de interes public, îmbunătăţirea informaţiilor furnizate de auditorul statutar sau de firma de audit către entitatea auditată, investitori şi alţi factori interesaţi, îmbunătăţirea canalelor de comunicare dintre auditori şi organismele de supraveghere a entităţilor de interes public, prevenirea conflictelor de interese care apar în urma prestării de servicii care nu sunt de audit către entităţile de interes public, reducerea riscului de apariţie a unor conflicte de interese din cauza sistemului actual în care "entitatea auditată selectează şi plăteşte auditorul" sau a pericolului familiarizării, simplificarea schimbării auditorului statutar sau a firmei de audit şi a alegerii unui auditor statutar sau a unei societăţi de audit pentru entităţile de interes public, extinderea sferei alternativelor aflate la dispoziţia entităţilor de interes public în ceea ce priveşte alegerea auditorilor statutari şi a societăţilor de audit auditori şi îmbunătăţirea eficacităţii, a independenţei şi a consecvenţei reglementării şi supravegherii auditorilor statutari şi a firmelor de audit care efectuează audituri statutare la entităţi de interes public, inclusiv în ceea ce priveşte cooperarea la nivelul Uniunii, nu pot fi îndeplinite în mod satisfăcător la nivelul statelor membre, dar, având în vedere amploarea lor, pot fi îndeplinite mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarităţii, astfel cum este definit la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este definit la articolul respectiv, prezentul regulament nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru îndeplinirea obiectivelor menţionate.

(36)Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 28 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹) şi a emis un aviz la 23 aprilie 2012 (²).

(37)Prin prezentul regulament şi prin Directiva 2014/56/UE ar trebui să se stabilească un nou cadru juridic referitor la auditul statutar al situaţiilor financiare anuale sau consolidate, iar Decizia 2005/909/CE a Comisiei (³) ar trebui, prin urmare, să fie abrogată,

TITLUL I:OBIECT, DOMENIU DE APLICARE ŞI DEFINIŢII

Art. 1: Obiect

Prezentul regulament stabileşte cerinţe pentru desfăşurarea auditului statutar al situaţiilor financiare anuale şi consolidate ale entităţilor de interes public, norme privind organizarea şi selecţia auditorilor statutari şi a firmelor de audit aplicate de entităţile de interes public pentru a promova independenţa acestora şi pentru a evita conflictele de interese, precum şi norme privind supravegherea respectării acestor cerinţe de către auditorii statutari şi firmele de audit.

Art. 2: Domeniul de aplicare

(3)În cazul în care o cooperativă, în sensul articolului 2 punctul 14 din Directiva 2006/43/CE, o bancă de economii sau o entitate similară, astfel cum prevede articolul 45 din Directiva 86/635/CEE, sau o filială ori un succesor legal al unei astfel de cooperative, bănci de economii sau entităţi similare, astfel cum prevede articolul 45 din Directiva 86/635/CEE, este obligată sau are dreptul, în temeiul dreptului intern, să fie membră a unei entităţi de audit fără scop lucrativ, statele membre pot decide ca prezentul regulament sau anumite dispoziţii ale acestuia să nu se aplice auditului statutar al unei asemenea entităţi, cu condiţia respectării principiilor de independenţă stabilite în Directiva 2006/43/CE de către auditorul statutar atunci când realizează auditul statutar al unuia dintre membrii săi şi de către persoanele susceptibile de a exercita o influenţă asupra auditului statutar.

(4)În cazul în care o cooperativă, în sensul articolului 2 punctul 14 din Directiva 2006/43/CE, o bancă de economii sau o entitate similară, astfel cum prevede articolul 45 din Directiva 86/635/CEE, sau o filială ori un succesor legal al unei astfel de cooperative, bănci de economii sau entităţi similare, astfel cum prevede articolul 45 din Directiva 86/635/CEE, este obligată sau are dreptul, în temeiul dreptului intern, să fie membră a unei entităţi de audit fără scop lucrativ, o parte obiectivă, rezonabilă şi informată nu ar conchide că relaţia bazată pe calitatea de membru compromite independenţa auditorului statutar, cu condiţia ca, atunci când o astfel de entitate auditoare desfăşoară un audit statutar al unuia dintre membrii săi, principiile independenţei să se aplice auditorilor statutari care desfăşoară auditul şi persoanelor susceptibile de a exercita o influenţă asupra auditului statutar.

(5)Statul membru informează Comisia şi Comitetul organismelor europene de supraveghere a auditorilor (denumit în continuare COESA), menţionat la articolul 30, cu privire la astfel de situaţii excepţionale în care nu se aplică prezentul regulament sau anumite dispoziţii din prezentul regulament. Acesta transmite Comisiei şi COESA lista dispoziţiilor din prezentul regulament care nu se aplică auditului statutar al entităţilor prevăzute la alineatul (3) de la prezentul articol şi motivele care au justificat neaplicarea respectivă.

TITLUL II:CONDIŢII REFERITOARE LA DESFĂŞURAREA AUDITULUI STATUTAR AL ENTITĂŢILOR DE INTERES PUBLIC

Art. 4: Onorarii de audit

(1)Onorariile percepute pentru auditurile statutare desfăşurate la entităţi de interes public nu sunt condiţionate.

(2)Atunci când auditorul statutar sau firma de audit prestează în beneficiul entităţii auditate, al întreprinderii-mamă a acesteia sau al întreprinderilor controlate de aceasta, servicii altele decât cele de audit, altele decât cele menţionate la articolul 5 alineatul (1) din prezentul regulament, totalul onorariilor aferente serviciilor respective se limitează la maximum 70 % din media onorariilor achitate în ultimele trei exerciţii financiare consecutive pentru auditul (auditurile) statutar(e) desfăşurat(e) la entitatea auditată şi, după caz, la întreprinderea-mamă a acesteia şi la întreprinderile controlate de aceasta, precum şi pentru auditul (auditurile) statutar(e) ale situaţiilor financiare consolidate ale grupului de întreprinderi respectiv.

(3)Atunci când totalul onorariilor încasate de la o entitate de interes public în fiecare dintre ultimele trei exerciţii financiare consecutive depăşeşte 15 % din totalul onorariilor încasate de auditorul statutar sau de firma de audit sau, după caz, de auditorul grupului care efectuează auditul statutar în fiecare dintre respectivele exerciţii financiare, auditorul statutar sau firma de audit sau, după caz, de auditorul grupului respectiv aduce faptul respectiv la cunoştinţa comitetului de audit şi discută cu acesta din urmă despre ameninţările la adresa independenţei sale şi despre măsurile de protecţie aplicate pentru diminuarea acelor ameninţări. Înainte de elaborarea raportului de audit, comitetul de audit analizează dacă este nevoie ca un alt auditor statutar sau o altă firmă de audit să verifice sistemul de control de calitate misiunii de audit.

În cazul în care onorariile încasate din partea unei astfel de entităţi de interes public continuă să depăşească 15 % din totalul onorariilor încasate de către un astfel de auditor statutar, o firmă de audit sau, dacă este cazul, un auditor al grupului care realizează auditul statutar, comitetul de audit decide, pe baza unor criterii obiective, dacă auditorul statutar, firma de audit sau auditorul grupului a unei astfel de entităţi sau a unui astfel grup de entităţi poate continua să efectueze auditul statutar pe o perioadă suplimentară care în niciun caz nu poate depăşi doi ani.

Art. 5: Interzicerea prestării de servicii care nu sunt de audit

(1)Un auditor statutar sau o firma de audit care desfăşoară auditul statutar al unei entităţi de interes public, sau orice membru al reţelei, în cazul în care auditorul statutar sau firma de audit face parte dintr-o reţea, nu prestează nici direct şi nici indirect în beneficiul entităţii auditate, al întreprinderii-mamă a acesteia sau al întreprinderilor controlate de aceasta pe teritoriul Uniunii niciunul dintre serviciile care nu sunt de audit interzise în:

b)exerciţiul financiar imediat precedent perioadei menţionată la litera (a) în raport cu serviciile enumerate la al doilea paragraf litera (g).

(3)Prin derogare de la alineatul (1) al doilea paragraf, statele membre pot permite prestarea serviciilor menţionate la litera (a) punctele (i) şi (iv)-(vii) şi la litera (f), cu condiţia ca următoarele cerinţe să fie respectate:

(4)Un auditor statutar sau o firmă de audit care efectuează un audit statutar al unor entităţi de interes public şi, în cazul în care auditorul statutar sau firma de audit aparţine unei reţele, oricare dintre membrii reţelei poate presta în beneficiul entităţii auditate, al întreprinderii-mamă a acesteia sau al întreprinderilor controlate de aceasta servicii care nu sunt de audit, altele decât cele interzise menţionate la alineatele (1) şi (2), sub rezerva aprobării din partea comitetului de audit, după evaluarea prealabilă şi corespunzătoare a ameninţărilor la adresa independenţei şi a măsurilor de protecţie adoptate în conformitate cu articolul 22b din Directiva 2006/43/CE. Comitetul de audit emite, după caz, orientări cu privire la serviciile menţionate la alineatul (3).

(5)În cazul în care un membru al reţelei din care face parte auditorul statutar sau firma de audit care desfăşoară auditul statutar al unei entităţi de interes public prestează oricare dintre serviciile care nu sunt de audit menţionate la alineatele (1) şi (2) de la prezentul articol în beneficiul unei întreprinderi înregistrate într-o ţară terţă şi controlată de entitatea de interes public auditată sau aflată sub controlul acesteia, auditorul statutar sau firma de audit în cauză analizează dacă serviciile prestate de membrul reţelei i-ar compromite independenţa.

Dacă independenţa sa este afectată, auditorul statutar sau firma de audit ia măsuri de protecţie, după caz, pentru a diminua riscurile generate de prestarea de astfel de servicii într-o ţară terţă. Auditorul statutar sau firma de audit poate continua auditul statutar al entităţii de interes public numai în cazul în care poate dovedi, în conformitate cu articolul 6 din prezentul regulament şi cu articolul 22^b din Directiva 2006/43/CE, că prestarea serviciilor nu îi influenţează discernământul profesional şi nici raportul de audit.

Art. 6: Pregătirea auditului statutar şi evaluarea aspectelor care periclitează independenţa

(1)Înainte de a accepta sau de a continua o misiune de audit statutar la o entitate de interes public, un auditor statutar sau o firmă de audit evaluează şi documentează, pe lângă cele prevăzute la articolul 22b din Directiva 2006/43/CE, următoarele:

Art. 7: Nereguli

Fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 12 din prezentul regulament şi ale Directivei 2005/60/CE, atunci când auditorul statutar sau firma de audit care desfăşoară auditul statutar al unei entităţi de interes public suspectează sau are motive întemeiate să suspecteze că nereguli, inclusiv fraudă, în legătură cu situaţiile financiare ale entităţii auditate, se pot produce sau s-au produs, auditorul sau firma de audit înştiinţează entitatea auditată şi o invită să investigheze acest aspect şi să ia măsurile necesare pentru a soluţiona neregulile şi a preveni repetarea lor în viitor.

Art. 8: Evaluarea controlului calităţii misiunii

(3)Prin derogare de la alineatul (2), în cazul în care auditul statutar este efectuat de o firmă de audit şi toţi auditorii statutari au fost implicaţi în desfăşurarea auditului statutar sau în cazul în care auditul statutar este efectuat de un auditor statutar, iar auditorul statutar nu este partener sau angajat al unei firme de audit, acesta face demersurile care se impun astfel ca un alt auditor statutar să efectueze evaluarea. Furnizarea de documente sau de informaţii către evaluatorul independent în sensul prezentului articol nu constituie o încălcare a secretului profesional. Documentele sau informaţiile furnizate evaluatorului în sensul prezentului articol fac obiectul secretului profesional.

(4)Atunci când efectuează evaluarea, evaluatorul consemnează cel puţin următoarele elemente:

(5)Evaluarea analizează cel puţin următoarele elemente:

Art. 9: Standarde internaţionale de audit

Comisia este împuternicită să adopte, prin intermediul unor acte delegate, în conformitate cu articolul 39, standardele internaţionale de audit menţionate la articolul 26 din Directiva 2006/43/CE, în domeniul practicii de audit, al independenţei auditorilor statutari şi a firmelor de audit şi al controalelor interne de calitate efectuate la aceştia, în scopul aplicării lor în cadrul Uniunii, cu condiţia ca aceştia să îndeplinească cerinţele articolului 26 alineatul (3) literele (a), (b) şi (c) din Directiva 2006/43/CE şi să nu modifice niciuna dintre cerinţele prezentului regulament sau să nu completeze niciuna dintre cerinţele acestuia cu excepţia celor prevăzute la articolele 7, 8 şi 18 din prezentul regulament.

Art. 10: Raportul de audit

(2)Raportul de audit se întocmeşte în conformitate cu dispoziţiile de la articolul 28 din Directiva 2006/43/CE şi prezintă, de asemenea, cel puţin următoarele:

c)furnizează, în sprijinul opiniei de audit, următoarele:

Art. 11: Raportul suplimentar adresat comitetului de audit

(1)Auditorii statutari sau firmele de audit care desfăşoară audituri statutare la entităţi de interes public înaintează un raport suplimentar comitetului de audit al entităţii auditate cel târziu la data înaintării raportului de audit menţionat la articolul 10. Statele membre pot impune, de asemenea, ca acest raport suplimentar să fie înaintat organismului administrativ sau de supraveghere al entităţii auditate.

(2)Raportul suplimentar de audit adresat comitetului de audit se întocmeşte în scris. Raportul explică rezultatele auditului statutar desfăşurat şi realizează cel puţin următoarele:

c)în cazul în care auditorul statutar sau firma de audit a făcut demersuri pentru ca activităţile sale să fie derulate de un alt auditor statutar sau de o altă firmă de audit, care nu este membru al aceleiaşi reţele, ori s-a folosit de activitatea unor experţi externi, raportul indică acest lucru şi confirmă faptul că auditorul statutar sau firma de audit a primit o confirmare din partea celuilalt auditor statutar sau a celeilalte firme de audit şi/sau a expertului extern cu privire la independenţa sa;

i)raportează şi explică raţionamentele legate de evenimente sau condiţii identificate în cursul auditului care pot crea îndoieli serioase cu privire la capacitatea entităţii de a-şi continua activitatea şi dacă aceste evenimente sau condiţii constituie o incertitudine substanţială şi oferă un rezumat privind toate garanţiile, scrisorile de confort, angajamentele de intervenţie publică şi alte măsuri de sprijin de care s-a ţinut seama la evaluarea capacităţii de continuare a activităţii;

p)raportează:

Art. 12: Raportarea către autorităţile de supraveghere a entităţilor de interes public

(1)Fără a aduce atingere articolului 55 din Directiva 2004/39/CE, articolului 63 din Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (¹), articolului 15 alineatul (4) din Directiva 2007/64/CE, articolului 106 din Directiva 2009/65/CE, articolului 3 alineatul (1) din Directiva 2009/110/CE şi articolului 72 din Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (²), auditorul statutar sau firma de audit care derulează auditul statutar la o entitate de interes public are datoria de a raporta imediat autorităţilor competente de supraveghere a entităţii de interes public sau, în cazuri stabilite de statul membru în cauză, autorităţii competente de supravegherea auditorului statutar sau a firmei de audit, orice informaţie referitoare la entitatea de interes public de care a luat cunoştinţă în cursul auditului statutar şi care poate să ducă la:

c)refuzul de a emite o opinie de audit cu privire la situaţiile financiare sau emiterea unei opinii contrare ori a unei opinii cu rezerve.

De asemenea, auditorii statutari sau firmele de audit au datoria de a raporta orice informaţii menţionate la primul paragraf litera (a), (b) sau (c) de care au luat cunoştinţă în cursul efectuării auditului statutar al unei întreprinderi aflate în strânsă legătură cu entitatea de interes public la care desfăşoară, de asemenea, auditul statutar. În sensul prezentului articol, "legături strânse" are sensul care i-a fost atribuit la articolul 4 alineatul (1) punctul 38 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European şi a Consiliului (³).

(2)Se instituie un dialog eficace între autorităţile competente de supraveghere a instituţiilor de credit şi a societăţilor de asigurări, pe de o parte, şi auditorul (auditorii) statutar(i) şi firma (firmele) de audit care efectuează auditul statutar al respectivelor instituţii de credit şi societăţi de asigurări, pe de altă parte. Responsabilitatea pentru respectarea acestei cerinţe revine ambelor părţi ale dialogului.

Cel puţin o dată pe an, Comitetul european pentru risc sistemic (CERS) şi Comitetul organismelor europene de supraveghere a auditului (COESA) organizează o reuniune cu auditorii statutari şi firmele de audit sau reţelele care efectuează audit statutar al tuturor instituţiilor financiare de la nivel mondial importante din punct de vedere sistemic şi autorizate în Uniune, astfel cum sunt identificate la nivel internaţional, pentru a informa CERS cu privire la evoluţiile sectoriale sau la orice evoluţii semnificative din cadrul acelor instituţii financiare de importanţă sistemică.

Pentru a facilita exercitarea activităţilor menţionate la primul punct, Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea Bancară Europeană - ABE) şi Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea Europeană pentru Asigurări şi Pensii Ocupaţionale - EIOPA) emit orientări adresate autorităţilor competente de supraveghere a instituţiilor de credit şi a societăţilor de asigurări, în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului (⁴) şi, respectiv, cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului (⁵), ţinând seama de practicile actuale în materie de supraveghere.

Art. 13: Raportul de transparenţă

(1)În termen de patru luni de la încheierea fiecărui exerciţiu financiar, auditorul statutar sau firma de audit care desfăşoară auditul sau auditurile statutare ale entităţilor de interes public publică un raport anual de transparenţă. Raportul anual de transparenţă se publică pe site-ul auditorului statutar sau al firmei de audit şi rămâne disponibil pe site-ul respectiv timp de minimum cinci ani de la data publicării sale pe site. Dacă auditorul statutar este angajatul unei firme de audit, obligaţiile prevăzute de prezentul articol revin firmei de audit.

(2)Raportul anual de transparenţă include cel puţin următoarele elemente:

b)dacă auditorul statutar sau firma de audit face parte dintr-o reţea:

k)în cazul în care nu sunt publicate în situaţia sa financiară în sensul articolului 4 alineatul (2) din Directiva 2013/34/UE, informaţii despre cifra de afaceri totală a auditorului statutar sau a firmei de audit, defalcată pe următoarele elemente:

Art. 13^a: Punerea la dispoziţie a informaţiilor în punctul unic de acces european

(1)De la 10 ianuarie 2030, atunci când publică orice informaţie menţionată la articolul 13 din prezentul regulament, auditorul statutar sau firma de audit transmite în acelaşi timp informaţiile respective organismului de colectare relevant menţionat la alineatul (3) de la prezentul articol pentru a fi puse la dispoziţie în punctul unic de acces european (ESAP) înfiinţat în temeiul Regulamentului (UE) 2023/2859 al Parlamentului European şi al Consiliului (^*6).

b)sunt însoţite de următoarele metadate:

(4)În scopul colectării şi gestionării eficiente a informaţiilor transmise în conformitate cu alineatul (1), se conferă Comisiei competenţe de executare, în urma consultării COESA, pentru a preciza:

Art. 14: Informaţiile furnizate autorităţilor competente

Art. 15: Păstrarea evidenţei documentelor

Auditorii statutari şi firmele de audit păstrează documentele şi informaţiile prevăzute la articolul 4 alineatul (3), articolele 6 şi 7, articolul 8 alineatele (4)-(7), articolele 10 şi 11, articolul 12 alineatele (1) şi (2), articolul 14, articolul 16 alineatele (2), (3) şi (5) din prezentul regulament, precum şi la articolele 22b, 24a, 24b, 27 şi 28 din Directiva 2006/43/CE pentru o perioadă de cel puţin cinci ani de la data la care aceste documente şi informaţii au fost elaborate.

TITLUL III:DESEMNAREA AUDITORILOR STATUTARI SAU A FIRMELOR DE AUDIT DE CĂTRE ENTITĂŢILE DE INTERES PUBLIC

Art. 16: Desemnarea auditorilor statutari sau a firmelor de audit

(1)În scopul aplicării articolului 37 alineatul (1) din Directiva 2006/43/CE, pentru desemnarea auditorilor statutari sau a firmelor de audit de către entităţile de interes public sunt aplicabile condiţiile prevăzute la prezentul articol alineatele (2)-(5), dar poate face obiectul condiţiilor de la alineatul (7).

(2)Comitetul de audit prezintă organismului administrativ sau de supraveghere al entităţii auditate o recomandare în ceea ce priveşte desemnarea auditorilor statutari sau a firmelor de audit.

(3)Cu excepţia cazului în care se referă la reînnoirea unei misiuni de audit în conformitate cu articolul 17 alineatele (1) şi (2), recomandarea comitetului de audit menţionată la alineatul (2) din prezentul articol este elaborată în urma unei proceduri de selecţie organizate de entitatea auditată, care îndeplineşte următoarele condiţii:

a)entitatea auditată poate să invite orice auditor statutar sau firma de audit să depună oferte pentru prestarea serviciilor de audit statutar, dacă sunt respectate dispoziţiile articolului 17 alineatul (3) şi dacă prin organizarea procedurii de atribuire nu se împiedică în niciun fel participarea la procedura de selecţie a firmelor care au încasat mai puţin de 15 % din onorariile totale de audit de la entităţi de interes public din statul membru în cauză, în anul calendaristic anterior;

b)entitatea auditată întocmeşte documentaţia de licitaţie care urmează să fie supusă atenţiei auditorilor statutari invitaţi sau firmelor de audit invitate. Respectivele documente de licitaţie trebuie să le permită să înţeleagă domeniul de activitate al entităţii auditate şi tipul de audit statutar care va fi efectuat. Documentaţia de licitaţie cuprinde criterii de selecţie transparente şi nediscriminatorii care sunt utilizate de entitatea auditată pentru a evalua ofertele transmise de auditorii statutari sau de firmele de audit;

e)entitatea auditată evaluează ofertele depuse de auditorii statutari sau de firmele de audit în funcţie de criteriile de selecţie prestabilite în documentaţia de licitaţie. Entitatea auditată întocmeşte un raport asupra rezultatelor procedurii de selecţie, raport validat de comitetul de audit. Entitatea auditată şi comitetul de audit ţin seama de orice constatări sau concluzii ale rapoartele de inspecţie publicate de autoritatea competentă în temeiul articolului 28 litera (d) în ceea ce priveşte auditorul statutar sau firma de audit ofertantă, astfel cum se menţionează la articolul 26 alineatul (8);

f)entitatea auditată trebuie să fie în măsură să demonstreze, la cerere, autorităţii competente menţionate la articolul 20 că procedura de selecţie s-a derulat corect.

(4)Entităţile de interes public care îndeplinesc condiţiile menţionate la articolul 2 alineatul (1) literele (f) şi (t) din Directiva 2003/71/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (¹) nu sunt obligate să aplice procedura de selecţie menţionată la alineatul (3).

(5)Propunerea transmisă adunării generale a acţionarilor sau a membrilor entităţii auditate în scopul desemnării auditorilor statutari sau a firmelor de audit cuprinde recomandarea şi preferinţa menţionate la alineatul (2), indicate de comitetul de audit sau de organismul care îndeplineşte funcţii echivalente.

În cazul în care propunerea diferă de preferinţa comitetului de audit, propunerea conţine motivele pentru care nu s-a ţinut cont de recomandarea comitetului de audit. Cu toate acestea, auditorul statutar sau firma de audit recomandat(ă) de organismul administrativ sau de supraveghere trebuie să fi participat la procedura de selecţie indicată la alineatul (3). Prezentul paragraf nu se aplică în cazul în care funcţiile comitetului de audit sunt îndeplinite de organismul administrativ sau de organismul de supraveghere.

(6)Clauzele contractuale dintre entităţile de interes public şi un terţ prin care se restricţionează posibilitatea adunării generale a acţionarilor sau a membrilor entităţii respective de a alege, în conformitate cu articolul 37 din Directiva 2006/43/CE, anumite categorii sau liste de auditori statutari sau de firme de audit, în ceea ce priveşte desemnarea unui anumit auditor statutar sau a unei firme de audit în scopul desfăşurării auditului statutar al entităţii respective sunt considerate nule şi neavenite.

(8)Dacă entitatea auditată dispune de un comitet de numire, în care acţionarii sau membrii deţin o influenţă considerabilă şi care este însărcinat cu elaborarea de recomandări privind selecţia auditorilor, statele membre pot permite comitetului de numire respectiv să îndeplinească funcţiile comitetului de audit care sunt prevăzute la prezentul articol şi îi poate impune transmiterea recomandării menţionate la alineatul (2) către adunarea generală a acţionarilor sau a membrilor.

Art. 17: Durata misiunii de audit

(4)Prin derogare de la alineatul (1) şi de la alineatul (2) litera (b), statele membre pot prevedea că duratele maxime menţionate la alineatul (1) al doilea paragraf şi la alineatul (2) litera (b) pot fi prelungite până la o durată maximă de:

(6)După expirarea duratei maxime menţionate la alineatul (1) al doilea paragraf, la alineatul (2) litera (b) sau la alineatul (4), după caz, entitatea de interes public poate, în mod excepţional, să solicite autorităţii competente menţionate la articolul 20 alineatul (1) să acorde o prelungire pe baza căreia să desemneze acelaşi auditor statutar sau aceeaşi firmă de audit pentru încă o misiune, dacă sunt îndeplinite condiţiile de la alineatul (4) litera (a) sau (b). O astfel de misiune suplimentară nu depăşeşte doi ani.

(7)Partenerii-cheie de audit responsabili cu derularea auditului statutar îşi încetează participarea la auditul statutar al entităţii auditate în cel mult şapte ani de la data desemnării lor. Aceştia nu pot participa din nou la auditul statutar al entităţii auditate decât după trecerea a trei ani de la încetarea menţionată anterior.

(8)În scopul prezentului articol, durata misiunii de audit se calculează de la primul exerciţiu financiar vizat de scrisoarea de misiune de audit prin care auditorul statutar sau firma de audit a fost desemnată pentru prima dată în vederea desfăşurării de audituri statutare consecutive pentru aceeaşi entitate de interes public.

Art. 18: Dosarul de predare

Art. 19: Revocarea şi demisia auditorilor statutari sau a firmelor de audit

TITLUL IV:SUPRAVEGHEREA ACTIVITĂŢII AUDITORILOR STATUTARI ŞI A FIRMELOR DE AUDIT CARE DESFĂŞOARĂ ACŢIUNI DE AUDIT STATUTAR LA ENTITĂŢI DE INTERES PUBLIC

CAPITOLUL I:Autorităţile competente

Art. 20: Desemnarea autorităţilor competente

(1)Autorităţile competente responsabile cu îndeplinirea atribuţiilor prevăzute în prezentul regulament şi cu verificarea punerii în aplicare a dispoziţiilor prezentului regulament sunt desemnate dintre următoarele:

(2)Prin derogare de la dispoziţiile alineatului (1), statele membre pot decide ca responsabilitatea pentru asigurarea punerii în aplicare integrală sau parţială a dispoziţiilor de la titlul III din prezentul regulament să fie încredinţată, după caz, autorităţilor competente menţionate la:

Art. 21: Condiţii de independenţă

Art. 22: Secretul profesional în ceea ce priveşte autorităţile competente

Toate persoanele care sunt sau au fost angajate ori contractate în mod independent de autorităţile competente sau de orice autorităţi sau organisme cărora le-au fost delegate atribuţii în temeiul articolului 24 din prezentul regulament ori care sunt sau au fost implicate în guvernanţa acestora au obligaţia de a păstra secretul profesional. Informaţiile care fac obiectul secretului profesional nu pot fi comunicate niciunei persoane sau autorităţi, cu excepţia cazurilor în care comunicarea este impusă de prezentul regulament sau de actele cu putere de lege şi actele administrative ale unui stat membru.

Art. 23: Competenţele autorităţilor competente

(3)Competenţele menţionate la alineatul (2) din prezentul articol includ cel puţin dreptul de:

1._

2.Autorităţile competente pot utiliza competenţele menţionate la primul paragraf numai în legătură cu:

Art. 24: Delegarea atribuţiilor

(1)Statele membre pot delega sau pot autoriza autorităţile competente menţionate la articolul 20 alineatul (1) să delege oricare dintre atribuţiile care le revin în temeiul prezentului regulament, altor autorităţi sau organisme desemnate sau autorizate în alt mod prin lege în vederea îndeplinirii unor astfel de atribuţii, cu excepţia atribuţiilor referitoare la:

(3)Autorităţile sau organismele sunt organizate astfel încât să nu existe conflicte de interese. Responsabilitatea finală pentru supravegherea conformităţii cu dispoziţiile prezentului regulament şi cu măsurile de punere în aplicare adoptate în temeiul acestuia revine autorităţii competente care deleagă atribuţiile respective.

Art. 25: Cooperarea cu alte autorităţi competente la nivel naţional

CAPITOLUL II:Asigurarea calităţii, monitorizarea pieţei şi transparenţa autorităţilor competente

Art. 26: Asigurarea calităţii

(1)În sensul prezentului articol:

(2)Autorităţile competente desemnate în temeiul articolului 20 alineatul (1) instituie un sistem eficient de asigurare a calităţii auditului.

(3)Autoritatea competentă are următoarele responsabilităţi:

(5)Atunci când desemnează inspectori, autoritatea competentă utilizează criteriile următoare:

d)inspectorii trebuie să declare că nu se află în conflict de interese cu auditorul statutar sau firma de audit care urmează să fie inspectată.

Prin derogare de la alineatul (1) litera (b), atunci când numărul inspectorilor de care dispune autoritatea competentă nu este suficient, aceasta poate contracta experţi pentru a efectua inspecţii specifice. De asemenea, autoritatea competentă poate fi asistată de experţi atunci când prezenţa lor este importantă pentru desfăşurarea corespunzătoare a inspecţiei. În aceste situaţii, autorităţile competente şi experţii respectă dispoziţiile prezentului alineat. Experţii nu sunt implicaţi în guvernanţa asociaţiilor şi organismelor profesionale şi nici angajaţi sau contractaţi în alt mod de către acestea, dar pot fi membri ai acestora.

(6)Inspecţiile cuprind cel puţin următoarele elemente:

(7)Sunt verificate cel puţin următoarele politici şi proceduri interne de control de calitate ale auditorului statutar sau ale firmei de audit:

c)respectarea cerinţelor prevăzute la articolul 4 din prezentul regulament privind onorariile de audit percepute.

(8)Constatările şi concluziile inspecţiilor pe care se bazează recomandările, inclusiv constatările şi concluziile privind raportul de transparenţă, sunt comunicate şi dezbătute cu auditorul statutar sau cu firma de audit inspectată înainte de finalizarea raportului de inspecţie.

Art. 27: Monitorizarea calităţii pieţei şi a concurenţei

(1)Autorităţile competente desemnate în temeiul articolului 20 alineatul (1) şi Reţeaua europeană în domeniul concurenţei (REC), după caz, monitorizează cu regularitate evoluţia pieţei serviciilor de audit statutar furnizate entităţilor de interes public şi analizează în special următoarele aspecte:

(2)Fiecare autoritate competentă şi REC, după caz, întocmeşte un raport referitor la evoluţia pieţei serviciilor de audit statutar furnizate entităţilor de interes public, pe care îl transmite COESA, AEVMP, ABE, EIOPA şi Comisiei până la 17 iunie 2016 şi, ulterior, cel puţin la fiecare 3 ani.

Art. 28: Transparenţa autorităţilor competente

c)un raport anual privind rezultatele generale ale sistemului de asigurare a calităţii. Acest raport cuprinde informaţii referitoare la recomandările emise, monitorizarea punerii în aplicare a recomandărilor, măsurile de supraveghere luate şi sancţiunile impuse. De asemenea, cuprinde informaţii cantitative şi alte informaţii cheie legate de performanţă în ceea ce priveşte resursele financiare şi umane, precum şi eficienţa şi eficacitatea sistemului de asigurare a calităţii;

CAPITOLUL III:Cooperarea între autorităţile competente şi relaţiile cu autorităţile europene de supraveghere

Art. 30: Instituirea COESA

(6)Preşedintele COESA este ales sau demis cu o majoritate de 2/3 dintre membri de pe o listă de candidaţi reprezentând autorităţile competente menţionate la articolul 32 alineatul (1) din Directiva 2006/43/CE. Preşedintele este ales pentru un mandat de patru ani. Preşedintele nu poate să-şi exercite funcţia pe durata a două mandate consecutive, dar poate fi reales după o perioadă de întrerupere de patru ani.

(7)COESA:

(8)În scopul îndeplinirii atribuţiilor sale menţionate la alineatul (7) litera (c), COESA solicită asistenţă din partea AEVMP, ABE sau EIOPA în măsura în care această solicitare este legată de cooperarea internaţională între state membre şi ţări terţe în domeniul auditului statutar al entităţilor de interes public supravegheate de autorităţile europene de supraveghere respective. În cazul în care se solicită astfel de asistenţă, AEVMP, ABE sau EIOPA asistă COESA în această atribuţie.

(11)COESA poate institui subgrupuri cu statut permanent sau ad hoc pentru a analiza anumite chestiuni în cadrul mandatului stabilit. Participarea la discuţiile subgrupurilor poate fi extinsă pentru a include autorităţile competente din ţările Spaţiului Economic European (denumit în continuare SEE) în domeniul supravegherii auditului sau pentru a include pe bază de invitaţie, de la caz la caz, autorităţile competente din ţări care nu sunt membre ale UE sau SEE, sub rezerva primirii unei aprobări din partea membrilor COESA. Participarea unei autorităţi competente dintr-un stat care nu este membru al UE sau SEE poate face obiectul unei restricţii ca durată.

(13)La solicitarea a cel puţin trei membri sau din proprie iniţiativă, atunci când acest lucru este considerat util şi/sau necesar, preşedintele COESA poate invita experţi, inclusiv practicieni, cu competenţe specifice într-o chestiune de pe ordinea de zi să participe la deliberările COESA sau ale subgrupurilor sale în calitate de observatori. COESA poate invita reprezentanţi ai autorităţilor competente din ţări terţe cu competenţe în domeniul supravegherii auditului să participe la deliberările COESA sau ale subgrupurilor sale în calitate de observatori.

Art. 31: Cooperarea privind verificările de asigurare a calităţii, investigaţiile şi inspecţiile la faţa locului

(3)În cazul în care o autoritate competentă primeşte o solicitare din partea unei autorităţi competente din alt stat membru de a acorda asistenţă la verificarea de asigurare a calităţii a auditorilor statutari sau a firmelor de audit care fac parte dintr-o reţea care desfăşoară activităţi semnificative în statul membru respectiv, aceasta trebuie să îi permită autorităţii competente solicitante să acorde asistenţă la o astfel de verificare de asigurare a calităţii.

(4)În cazul în care o autoritate competentă constată că se comit sau au fost comise acte care contravin dispoziţiilor prezentului regulament pe teritoriul unui alt stat membru, aceasta informează într-un mod cât mai specific autoritatea competentă a statului membru respectiv cu privire la această constatare. Autoritatea competentă a celuilalt stat membru acţionează în mod corespunzător. Aceasta informează autoritatea competentă care a transmis notificarea cu privire la rezultatele acţiunii respective şi, în măsura în care este posibil, cu privire la evoluţiile intermediare semnificative.

(5)Autoritatea competentă a unui stat membru poate să solicite unei autorităţi competente dintr-un alt stat membru să desfăşoare o investigaţie pe teritoriul acestuia din urmă.

(6)Autoritatea competentă solicitată poate refuza să dea curs solicitării de a efectua o investigaţie, astfel cum se prevede la alineatul (5) primul paragraf, sau solicitării ca personalul său să fie însoţit de personalul unei autorităţi competente dintr-un alt stat membru, astfel cum se prevede la alineatul (5) al doilea paragraf, în situaţiile următoare:

Art. 32: Colegiile autorităţilor competente

(1)Pentru a înlesni îndeplinirea atribuţiilor menţionate la articolul 26, articolul 31 alineatele (4)-(6) din prezentul regulament şi la articolul 30 din Directiva 2006/43/CE cu privire la anumiţi auditori statutari, la anumite firme de audit sau la reţelele acestora, se pot constitui colegii cu participarea autorităţii competente a statului membru de origine şi a oricărei alte autorităţi competente, cu condiţia ca:

(7)În lipsa unui acord cu privire la acordurile scrise de coordonare menţionate la alineatul (6), orice membru al colegiului poate sesiza COESA. Mediatorul ţine cont în mod corespunzător de recomandarea COESA privind acordurile scrise de coordonare înainte de a conveni asupra textului final. Acordurile scrise de coordonare alcătuiesc un singur document care conţine o justificare completă a tuturor diferenţelor semnificative faţă de recomandarea COESA. Mediatorul transmite acordurile scrise de coordonare membrilor colegiilor şi COESA.

Art. 34: Confidenţialitatea şi secretul profesional în ceea ce priveşte cooperarea dintre autorităţile competente

(1)Toate persoanele care lucrează sau au lucrat în cadrul organismelor implicate în cadrul de cooperare între autorităţi competente, astfel cum este menţionat la articolul 30, au obligaţia de a păstra secretul profesional. Informaţiile care fac obiectul obligaţiei de respectare a secretului profesional nu pot fi dezvăluite niciunei alte persoane sau autorităţi, exceptând cazurile în care dezvăluirea informaţiilor este necesară în proceduri judiciare sau reprezintă o obligaţie legală în temeiul dreptului Uniunii sau al dreptului intern.

CAPITOLUL IV:Cooperarea cu autorităţi din ţări terţe şi cu organizaţii şi organisme internaţionale

Art. 36: Acordul privind schimbul de informaţii

(1)Autorităţile competente pot încheia acorduri de cooperare privind schimbul de informaţii cu autorităţi competente din ţări terţe numai dacă informaţiile dezvăluite fac obiectul unor garanţii de respectare a secretului profesional în ţările terţe în cauză, care să fie cel puţin echivalente cu cele prevăzute la articolele 22 şi 34. Autorităţile competente comunică fără întârziere COESA acordurile respective şi le notifică Comisiei.

Art. 37: Comunicarea informaţiilor primite de la ţări terţe

Autoritatea competentă dintr-un anumit stat membru poate dezvălui informaţiile confidenţiale primite din partea autorităţilor competente ale ţărilor terţe, în cazul în care acest lucru este prevăzut într-un acord de cooperare, numai dacă a primit acordul expres al autorităţii competente care a transmis informaţiile şi, după caz, dacă informaţiile sunt dezvăluite exclusiv în scopul pentru care autoritatea competentă respectivă şi-a dat acordul sau dacă o astfel de dezvăluire reprezintă o obligaţie în temeiul dreptului Uniunii sau al dreptului intern.

Art. 38: Comunicarea informaţiilor transferate către ţări terţe

Autoritatea competentă a unui stat membru impune ca informaţiile confidenţiale pe care le transmite unei autorităţi competente dintr-o ţară terţă să poată fi dezvăluite de autoritatea competentă unor terţi sau unor autorităţi numai după ce a obţinut în prealabil acordul expres al autorităţii competente care a transmis informaţiile, în conformitate cu dreptul intern a acesteia, şi cu condiţia ca informaţiile să fie dezvăluite numai în scopul pentru care autoritatea competentă a statului membru şi-a dat acordul sau dacă dezvăluirea informaţiilor reprezintă o obligaţie legală în temeiul dreptului Uniunii sau al dreptului intern sau este necesară în cadrul unor proceduri judiciare din ţara terţă respectivă.

Art. 39: Exercitarea competenţelor delegate

(2)Competenţa de a adopta acte delegate menţionată la articolul 9 se conferă Comisiei pe o perioadă de cinci ani, începând cu 16 iunie 2014. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competenţe cel târziu cu nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competenţe se prelungeşte tacit cu perioade identice, cu excepţia cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.

(5)Un act delegat adoptat în temeiul articolului 9 intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European şi nici Consiliul nu au formulat obiecţiuni în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European şi Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, atât Parlamentul European, cât şi Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecţiuni. Termenul în cauză se prelungeşte cu două luni la iniţiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Art. 40: Evaluare şi raportare

Art. 41: Dispoziţie tranzitorie

(2)Începând cu 17 iunie 2023, o entitate de interes public nu încheie un contract pentru o misiune de audit cu un anumit auditor statutar sau o anumită firmă de audit şi nici nu prelungeşte o misiune a acestuia (acesteia) dacă auditorul statutar sau firma de audit respectivă a prestat servicii de audit pentru entitatea de interes public în cauză pe o perioadă de cel puţin 11 ani consecutivi, dar mai scurtă de 20 de ani consecutivi la data intrării în vigoare a prezentului regulament.