Titlul ii - CONDIŢII REFERITOARE LA DESFĂŞURAREA AUDITULUI STATUTAR AL ENTITĂŢILOR DE INTERES PUBLIC - Regulamentul 537/16-apr-2014 privind cerinţe specifice referitoare la auditul statutar al entităţilor de interes public şi de abrogare a Deciziei 2005/909/CE a Comisiei

Acte UE

Jurnalul Oficial 158L

În vigoare
Versiune de la: 9 Ianuarie 2024
TITLUL II:CONDIŢII REFERITOARE LA DESFĂŞURAREA AUDITULUI STATUTAR AL ENTITĂŢILOR DE INTERES PUBLIC
Art. 4: Onorarii de audit
(1)Onorariile percepute pentru auditurile statutare desfăşurate la entităţi de interes public nu sunt condiţionate.
Fără a aduce atingere articolului 25 din Directiva 2006/43/CE, în sensul primului paragraf, onorarii condiţionate înseamnă onorariile aferente misiunilor de audit calculate pe o bază prestabilită, în funcţie de rezultatul unei tranzacţii sau de rezultatul activităţilor desfăşurate. Nu sunt considerate onorarii condiţionate cele impuse de o instanţă sau de o autoritate competentă.
(2)Atunci când auditorul statutar sau firma de audit prestează în beneficiul entităţii auditate, al întreprinderii-mamă a acesteia sau al întreprinderilor controlate de aceasta, servicii altele decât cele de audit, altele decât cele menţionate la articolul 5 alineatul (1) din prezentul regulament, totalul onorariilor aferente serviciilor respective se limitează la maximum 70 % din media onorariilor achitate în ultimele trei exerciţii financiare consecutive pentru auditul (auditurile) statutar(e) desfăşurat(e) la entitatea auditată şi, după caz, la întreprinderea-mamă a acesteia şi la întreprinderile controlate de aceasta, precum şi pentru auditul (auditurile) statutar(e) ale situaţiilor financiare consolidate ale grupului de întreprinderi respectiv.
În sensul limitelor specificate la primul paragraf de la prezentul alineat, asigurarea raportării privind durabilitatea şi serviciile care nu sunt de audit, altele decât cele menţionate la articolul 5 alineatul (1), prevăzute de dreptul Uniunii sau de dreptul intern, sunt excluse.

Statele membre pot să prevadă că o autoritate competentă poate, la solicitarea auditorului statutar sau a firmei de audit, în cazuri excepţionale, să permită exonerarea auditorului statutar sau a firmei de audit de cerinţele de la primul paragraf în ceea ce priveşte o entitate auditată pe o perioadă care nu depăşeşte două exerciţii financiare.
(3)Atunci când totalul onorariilor încasate de la o entitate de interes public în fiecare dintre ultimele trei exerciţii financiare consecutive depăşeşte 15 % din totalul onorariilor încasate de auditorul statutar sau de firma de audit sau, după caz, de auditorul grupului care efectuează auditul statutar în fiecare dintre respectivele exerciţii financiare, auditorul statutar sau firma de audit sau, după caz, de auditorul grupului respectiv aduce faptul respectiv la cunoştinţa comitetului de audit şi discută cu acesta din urmă despre ameninţările la adresa independenţei sale şi despre măsurile de protecţie aplicate pentru diminuarea acelor ameninţări. Înainte de elaborarea raportului de audit, comitetul de audit analizează dacă este nevoie ca un alt auditor statutar sau o altă firmă de audit să verifice sistemul de control de calitate misiunii de audit.
În cazul în care onorariile încasate din partea unei astfel de entităţi de interes public continuă să depăşească 15 % din totalul onorariilor încasate de către un astfel de auditor statutar, o firmă de audit sau, dacă este cazul, un auditor al grupului care realizează auditul statutar, comitetul de audit decide, pe baza unor criterii obiective, dacă auditorul statutar, firma de audit sau auditorul grupului a unei astfel de entităţi sau a unui astfel grup de entităţi poate continua să efectueze auditul statutar pe o perioadă suplimentară care în niciun caz nu poate depăşi doi ani.
(4)Statele membre pot aplica cerinţe mai stricte decât cele prevăzute la prezentul articol.
Art. 5: Interzicerea prestării de servicii care nu sunt de audit
(1)Un auditor statutar sau o firma de audit care desfăşoară auditul statutar al unei entităţi de interes public, sau orice membru al reţelei, în cazul în care auditorul statutar sau firma de audit face parte dintr-o reţea, nu prestează nici direct şi nici indirect în beneficiul entităţii auditate, al întreprinderii-mamă a acesteia sau al întreprinderilor controlate de aceasta pe teritoriul Uniunii niciunul dintre serviciile care nu sunt de audit interzise în:
a)perioada de la începutul perioadei auditate şi până la emiterea raportului de audit; şi
b)exerciţiul financiar imediat precedent perioadei menţionată la litera (a) în raport cu serviciile enumerate la al doilea paragraf litera (g).
În sensul prezentului articol, servicii interzise care nu sunt de audit interzise înseamnă:
(a)servicii fiscale referitoare la:
(i)pregătirea declaraţiilor fiscale;
(ii)impozitele pe salarii;
(iii)taxele vamale;
(iv)identificarea subvenţiilor publice şi a stimulentelor fiscale, cu excepţia cazurilor în care sprijinul din partea auditorului statutar sau al firmei de audit referitor la astfel de servicii este impus prin lege;
(v)sprijin cu privire la inspecţiile fiscale desfăşurate de autorităţile fiscale, cu excepţia cazurilor în care sprijinul din partea auditorului statutar sau al firmei de audit referitor la astfel de inspecţii este impus prin lege;
(vi)calcularea impozitului direct şi indirect şi a impozitului amânat;
(vii)oferirea de consiliere fiscală;
(b)servicii care implică participarea la gestiunea sau procesul decizional al entităţii auditate;
(c)evidenţă contabilă şi întocmirea registrelor contabile şi a situaţiilor financiare, precum şi întocmirea rapoartelor privind durabilitatea;

(d)servicii de contabilitate salarială;
(e)conceperea şi implementarea procedurilor de control intern sau de gestionare a riscurilor pentru întocmirea şi/sau verificarea informaţiilor financiare sau a sistemelor informatice destinate informaţiilor financiare;
(f)servicii de evaluare, inclusiv evaluările efectuate în legătură cu servicii actuariale sau cu servicii de sprijin în caz de litigii;
(g)servicii juridice, în ceea ce priveşte:
(i)oferirea de consiliere generală;
(ii)negocierea în numele entităţii auditate; şi
(iii)reprezentarea în cadrul procedurilor de soluţionare a litigiilor;
(h)servicii legate de funcţia de audit intern a entităţii auditate;
(i)servicii legate de finanţarea, structura capitalului şi alocarea acestuia şi strategia de investiţii ale entităţii auditate, cu excepţia prestării de servicii de asigurare în legătură cu situaţiile financiare, printre care emiterea de scrisori de confort în legătură cu prospecte emise de entităţii auditate;
(j)promovarea, vânzarea sau subscrierea de acţiuni la entitatea auditată;
(k)servicii de resurse umane în ceea ce priveşte:
(i)conducerea aflată în măsură să exercite o influenţă semnificativă asupra întocmirii rapoartelor contabile sau a situaţiilor financiare care fac obiectul auditului statutar, în cazul în care aceste servicii implică:
- căutarea sau selectarea de candidaţi pentru astfel de posturi; sau
- verificarea referinţelor candidaţilor la astfel de funcţii;
(ii)structurarea alcătuirii organizaţiei; şi
(iii)controlul costurilor.
(2)Statele membre pot interzice serviciile, altele decât cele enumerate la alineatul (1), în cazul în care consideră că respectivele servicii reprezintă o ameninţare la adresa independenţei. Statele membre comunică Comisiei orice adăugiri la lista de la alineatul (1).
(3)Prin derogare de la alineatul (1) al doilea paragraf, statele membre pot permite prestarea serviciilor menţionate la litera (a) punctele (i) şi (iv)-(vii) şi la litera (f), cu condiţia ca următoarele cerinţe să fie respectate:
a)nu au un efect direct sau au un efect nesemnificativ, la nivel individual sau în ansamblu, asupra situaţiilor financiare auditate;
b)estimarea efectului asupra situaţiilor financiare auditate este în mod cuprinzător documentată şi explicată în raportul suplimentar adresat comitetului de audit menţionat la articolul 11; şi
c)principiile de independenţă prevăzute în Directiva 2006/43/CE sunt respectate de auditorul statutar sau de firma de audit.
(4)Un auditor statutar sau o firmă de audit care efectuează un audit statutar al unor entităţi de interes public şi, în cazul în care auditorul statutar sau firma de audit aparţine unei reţele, oricare dintre membrii reţelei poate presta în beneficiul entităţii auditate, al întreprinderii-mamă a acesteia sau al întreprinderilor controlate de aceasta servicii care nu sunt de audit, altele decât cele interzise menţionate la alineatele (1) şi (2), sub rezerva aprobării din partea comitetului de audit, după evaluarea prealabilă şi corespunzătoare a ameninţărilor la adresa independenţei şi a măsurilor de protecţie adoptate în conformitate cu articolul 22b din Directiva 2006/43/CE. Comitetul de audit emite, după caz, orientări cu privire la serviciile menţionate la alineatul (3).
Aprobarea comitetului de audit menţionat la primul paragraf nu este necesară pentru a efectua asigurarea raportării privind durabilitatea.
Statele membre pot institui norme mai stricte care să impună condiţiile în care un auditor statutar, o firmă de audit sau un membru al reţelei din care face parte auditorul statutar sau firma de audit poate presta în beneficiul entităţii auditate, al întreprinderii-mamă a acesteia sau al întreprinderilor controlate de aceasta servicii care nu sunt de audit, altele decât serviciile care nu sunt de audit interzise menţionate la alineatul (1).

(5)În cazul în care un membru al reţelei din care face parte auditorul statutar sau firma de audit care desfăşoară auditul statutar al unei entităţi de interes public prestează oricare dintre serviciile care nu sunt de audit menţionate la alineatele (1) şi (2) de la prezentul articol în beneficiul unei întreprinderi înregistrate într-o ţară terţă şi controlată de entitatea de interes public auditată sau aflată sub controlul acesteia, auditorul statutar sau firma de audit în cauză analizează dacă serviciile prestate de membrul reţelei i-ar compromite independenţa.
Dacă independenţa sa este afectată, auditorul statutar sau firma de audit ia măsuri de protecţie, după caz, pentru a diminua riscurile generate de prestarea de astfel de servicii într-o ţară terţă. Auditorul statutar sau firma de audit poate continua auditul statutar al entităţii de interes public numai în cazul în care poate dovedi, în conformitate cu articolul 6 din prezentul regulament şi cu articolul 22b din Directiva 2006/43/CE, că prestarea serviciilor nu îi influenţează discernământul profesional şi nici raportul de audit.
În sensul prezentului alineat:
a)participarea la procesul decizional al entităţii auditate şi prestarea serviciilor menţionate la alineatul (1) al doilea paragraf literele (b), (c) şi (e) sunt considerate activităţi care afectează întotdeauna independenţa auditorului, iar riscurile generate sunt imposibil de diminuat prin orice măsuri de protecţie;
b)se consideră că prestarea serviciilor menţionate de prevederile de la alineatul (1) al doilea paragraf, altele decât cele menţionate la literele (b), (c) şi (e), afectează independenţa şi, prin urmare, face necesare măsurile de protecţie pentru a diminua riscurile generate de aceste servicii.
Art. 6: Pregătirea auditului statutar şi evaluarea aspectelor care periclitează independenţa
(1)Înainte de a accepta sau de a continua o misiune de audit statutar la o entitate de interes public, un auditor statutar sau o firmă de audit evaluează şi documentează, pe lângă cele prevăzute la articolul 22b din Directiva 2006/43/CE, următoarele:
a)dacă îndeplineşte dispoziţiile prevăzute la articolele 4 şi 5 din prezentul regulament;
b)dacă se îndeplinesc condiţiile prevăzute la articolul 17 din prezentul regulament;
c)fără a aduce atingere Directivei 2005/60/CE, integritatea membrilor organismelor de supraveghere, administrative şi de conducere ale entităţii de interes public.
(2)Auditorul statutar sau firma de audit:
a)confirmă în scris, anual, comitetului de audit că auditorul statutar, firma de audit şi partenerii, directorii executivi şi directorii care desfăşoară auditul statutar sunt independenţi faţă de entitatea auditată;
b)discută cu comitetul de audit aspectele care îi periclitează independenţa şi măsurile de protecţie aplicate pentru a reduce efectele acestora, documentate de acesta, în conformitate cu alineatul (1).
Art. 7: Nereguli
Fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 12 din prezentul regulament şi ale Directivei 2005/60/CE, atunci când auditorul statutar sau firma de audit care desfăşoară auditul statutar al unei entităţi de interes public suspectează sau are motive întemeiate să suspecteze că nereguli, inclusiv fraudă, în legătură cu situaţiile financiare ale entităţii auditate, se pot produce sau s-au produs, auditorul sau firma de audit înştiinţează entitatea auditată şi o invită să investigheze acest aspect şi să ia măsurile necesare pentru a soluţiona neregulile şi a preveni repetarea lor în viitor.
În cazul în care entitatea auditată nu investighează aspectul în cauză, auditorul statutar sau firma de audit informează autorităţile stabilite de statele membre ca fiind responsabile să investigheze astfel de nereguli.
Dezvăluirea cu bună-credinţă, de către auditorul statutar sau firma de audit către autorităţile respective, a oricăror nereguli menţionate la primul paragraf nu constituie o încălcare a prevederilor contractuale sau legale privind dezvăluirea de informaţii.
Art. 8: Evaluarea controlului calităţii misiunii
(1)Înainte de emiterea rapoartelor menţionate la articolele 10 şi 11 se efectuează o evaluare a controlului calităţii misiunii (denumită în continuare, în prezentul articol, "evaluare") pentru a verifica dacă auditorul statutar sau partenerul-cheie de audit ar fi putut ajunge în mod rezonabil la opiniile şi concluziile exprimate în aceste proiecte de rapoarte.
(2)Evaluarea este efectuată de un evaluator al controlului calităţii misiunii (denumit în continuare, în prezentul articol, "evaluator"). Evaluatorul este un auditor statutar care nu este implicat în derularea auditului statutar care face obiectul evaluării.
(3)Prin derogare de la alineatul (2), în cazul în care auditul statutar este efectuat de o firmă de audit şi toţi auditorii statutari au fost implicaţi în desfăşurarea auditului statutar sau în cazul în care auditul statutar este efectuat de un auditor statutar, iar auditorul statutar nu este partener sau angajat al unei firme de audit, acesta face demersurile care se impun astfel ca un alt auditor statutar să efectueze evaluarea. Furnizarea de documente sau de informaţii către evaluatorul independent în sensul prezentului articol nu constituie o încălcare a secretului profesional. Documentele sau informaţiile furnizate evaluatorului în sensul prezentului articol fac obiectul secretului profesional.
(4)Atunci când efectuează evaluarea, evaluatorul consemnează cel puţin următoarele elemente:
a)informaţiile verbale şi scrise, solicitate sau nu de evaluator furnizate de auditorul statutar sau de partenerul-cheie de audit pentru a justifica aprecierile semnificative, precum şi principalele constatări ale procedurilor de audit desfăşurate şi concluziile desprinse pe baza acestor constatări;
b)opiniile exprimate de auditorul statutar sau de partenerul-cheie de audit în proiectele rapoartelor menţionate la articolele 10 şi 11.
(5)Evaluarea analizează cel puţin următoarele elemente:
a)independenţa auditorului statutar sau a firmei de audit faţă de entitatea auditată;
b)riscurile semnificative care sunt relevante pentru auditul statutar şi care au fost identificate de auditorul statutar sau de firma de audit în cursul desfăşurării auditului statutar şi măsurile luate de aceştia pentru a gestiona aceste riscuri în mod corespunzător;
c)raţionamentul auditorului statutar sau al partenerului-cheie de audit, mai ales în ceea ce priveşte gradul de importanţă şi riscurile semnificative menţionate la litera (b);
d)orice solicitare de consiliere adresată experţilor externi şi modul în care sugestiile acestora au fost puse în aplicare;
e)natura şi domeniul denaturărilor, corectate sau nu, identificate în situaţiile financiare în timpul desfăşurării auditului;
f)aspectele discutate cu comitetul de audit şi cu comitetele de conducere şi/sau de supraveghere ale entităţii auditate;
g)aspectele discutate cu autorităţile competente şi, după caz, cu terţi;
h)dacă documentele şi informaţiile selecţionate din dosar de evaluator aduc argumente în favoarea opiniei auditorului statutar sau a partenerului-cheie de audit, astfel cum este exprimată în proiectele de rapoarte menţionate la articolele 10 şi 11.
(6)Evaluatorul discută despre rezultatele evaluării cu auditorul statutar sau cu partenerul-cheie de audit. Firma de audit instituie proceduri de stabilire a modului în care urmează să fie soluţionat orice dezacord dintre partenerul-cheie de audit şi evaluator.
(7)Auditorul statutar sau firma de audit şi evaluatorul păstrează o evidenţă a rezultatelor evaluării, precum şi a considerentelor care au stat la baza acestor rezultate.
Art. 9: Standarde internaţionale de audit
Comisia este împuternicită să adopte, prin intermediul unor acte delegate, în conformitate cu articolul 39, standardele internaţionale de audit menţionate la articolul 26 din Directiva 2006/43/CE, în domeniul practicii de audit, al independenţei auditorilor statutari şi a firmelor de audit şi al controalelor interne de calitate efectuate la aceştia, în scopul aplicării lor în cadrul Uniunii, cu condiţia ca aceştia să îndeplinească cerinţele articolului 26 alineatul (3) literele (a), (b) şi (c) din Directiva 2006/43/CE şi să nu modifice niciuna dintre cerinţele prezentului regulament sau să nu completeze niciuna dintre cerinţele acestuia cu excepţia celor prevăzute la articolele 7, 8 şi 18 din prezentul regulament.
Art. 10: Raportul de audit
(1)Auditorii statutari sau firmele de audit prezintă rezultatele auditului statutar al entităţii de interes public în cadrul unui raport de audit.
(2)Raportul de audit se întocmeşte în conformitate cu dispoziţiile de la articolul 28 din Directiva 2006/43/CE şi prezintă, de asemenea, cel puţin următoarele:
a)indică persoana sau organismul care a numit auditorii statutari sau firmele de audit;
b)indică data numirii şi perioada de misiune continuă, inclusiv reînnoirile şi renumirile anterioare ale auditorilor statutari sau ale firmelor de audit;
c)furnizează, în sprijinul opiniei de audit, următoarele:
(i)o descriere a celor mai importante riscuri de declaraţii, inclusiv a riscurilor de inexactitate semnificativă evaluate atribuite fraudei;
(ii)o sinteză a măsurilor auditorului ca răspuns la aceste riscuri; şi
(iii)acolo unde este cazul, observaţii esenţiale pe marginea riscurilor respective.
În cazul în care este pertinent pentru informaţiile menţionate mai sus furnizate în raportul de audit cu privire la fiecare risc de declaraţii semnificativ evaluat, raportul de audit face o trimitere clară la informaţiile pertinente din situaţiile financiare;
d)explică în ce măsură auditul statutar a fost considerat capabil să depisteze nereguli, inclusiv fraudă;
e)confirmă faptul că opinia de audit este conformă cu raportul suplimentar adresat comitetului de audit menţionat la articolul 11;
f)declară că nu a prestat servicii care nu sunt de audit interzise, menţionate la articolul 5 alineatul (1), şi că auditorii statutari sau firmele de audit au rămas independente faţă de entitatea auditată pe durata auditului;
g)indică eventualele servicii, pe lângă auditul statutar, care au fost prestate de auditorul statutar sau de firma de audit în beneficiul entităţii auditate şi al întreprinderilor controlate de aceasta şi care nu au fost comunicate în raportul de administrare sau în declaraţiile financiare.
Statele membre pot stabili cerinţe suplimentare în ceea ce priveşte conţinutul raportului de audit.
(3)Cu excepţia cerinţelor stabilite la alineatul (2) litera (e), raportul de audit nu conţine trimiteri la raportul suplimentar către comitetul de audit, menţionat la articolul 11. Raportul de audit este formulat clar şi fără ambiguităţi.
(4)Auditorul statutar sau firma de audit nu utilizează denumirea unei autorităţi competente într-un mod care ar putea indica sau sugera că respectiva autoritate susţine sau aprobă raportul de audit.
Art. 11: Raportul suplimentar adresat comitetului de audit
(1)Auditorii statutari sau firmele de audit care desfăşoară audituri statutare la entităţi de interes public înaintează un raport suplimentar comitetului de audit al entităţii auditate cel târziu la data înaintării raportului de audit menţionat la articolul 10. Statele membre pot impune, de asemenea, ca acest raport suplimentar să fie înaintat organismului administrativ sau de supraveghere al entităţii auditate.
În cazul în care entitatea nu are un comitet de audit, raportul suplimentar se transmite organismului cu funcţii echivalente din cadrul entităţii auditate. Statele membre pot permite comitetului de audit să înainteze acest raport suplimentar părţilor terţe prevăzute de legislaţia naţională.
(2)Raportul suplimentar de audit adresat comitetului de audit se întocmeşte în scris. Raportul explică rezultatele auditului statutar desfăşurat şi realizează cel puţin următoarele:
a)include declaraţia de independenţă menţionată la articolul 6 alineatul (2) litera (a);
b)în cazul în care auditul a fost efectuat de o firmă de audit, raportul identifică fiecare partener-cheie de audit care a fost implicat în audit;
c)în cazul în care auditorul statutar sau firma de audit a făcut demersuri pentru ca activităţile sale să fie derulate de un alt auditor statutar sau de o altă firmă de audit, care nu este membru al aceleiaşi reţele, ori s-a folosit de activitatea unor experţi externi, raportul indică acest lucru şi confirmă faptul că auditorul statutar sau firma de audit a primit o confirmare din partea celuilalt auditor statutar sau a celeilalte firme de audit şi/sau a expertului extern cu privire la independenţa sa;
d)descrie natura, frecvenţa şi măsura comunicării cu comitetul de audit sau cu organismul cu funcţie echivalentă din cadrul entităţii auditate, organismul de conducere şi organismul administrativ sau de supraveghere ale entităţii auditate, inclusiv datele reuniunilor organizate cu organismele respective;
e)include o descriere a sferei de aplicare şi a calendarului auditului;
f)în cazul în care au fost numiţi mai mulţi auditori sau firme de audit, descrie distribuţia atribuţiilor între auditorii statutari şi/sau firmele de audit;
g)descrie metodologia utilizată, inclusiv categoriile bilanţiere care au fost verificate direct şi categoriile a căror verificare s-a bazat pe testarea sistemică şi de conformitate, inclusiv o explicaţie a eventualelor variaţii substanţiale ale ponderării testării de fond şi de conformitate comparativ cu exerciţiul precedent, chiar dacă auditul statutar al acelui exerciţiu a fost efectuat de alţi auditori statutari sau de alte firme de audit;
h)comunică pragul cantitativ de semnificaţie aplicat la efectuarea auditului statutar pentru situaţiile financiare per ansamblu şi, după caz, pragul sau pragurile de semnificaţie pentru anumite categorii de tranzacţii, solduri contabile sau divulgări, şi informează cu privire la factorii calitativi car au fost avuţi în vedere la stabilirea pragului de semnificaţie;
i)raportează şi explică raţionamentele legate de evenimente sau condiţii identificate în cursul auditului care pot crea îndoieli serioase cu privire la capacitatea entităţii de a-şi continua activitatea şi dacă aceste evenimente sau condiţii constituie o incertitudine substanţială şi oferă un rezumat privind toate garanţiile, scrisorile de confort, angajamentele de intervenţie publică şi alte măsuri de sprijin de care s-a ţinut seama la evaluarea capacităţii de continuare a activităţii;
j)raportează cu privire la orice deficienţe semnificative din situaţiile financiare ale entităţii auditate sau, în cazul situaţiilor financiare consolidate, din sistemul de control financiar intern al societăţii-mamă şi/sau din sistemul contabil. Pentru fiecare deficienţă semnificativă, raportul suplimentar indică dacă deficienţa în cauză a fost sau nu rezolvată de conducere;
k)raportează orice probleme importante care implică nerespectarea reală sau presupusă a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative sau a statutului care au fost identificate în cursul auditului, în măsura în care sunt considerate relevante pentru a permite comitetului de audit să îşi îndeplinească sarcinile;
l)raportează şi analizează metodele de evaluare aplicate diferitelor elemente din situaţiile financiare anuale sau consolidate, inclusiv orice impact al schimbării unor astfel de metode;
m)în cazul unui audit statutar al unor situaţii financiare consolidate, explică domeniul de aplicare al consolidării şi criteriile de excludere aplicate de către entitatea auditată entităţilor neconsolidate, dacă există, precum şi dacă criteriile aplicate sunt conforme cu cadrul de raportare financiară;
n)identifică, după caz, eventuala activitate de audit efectuată de auditorul sau auditorii dintr-o ţară terţă, de auditorul statutar sau auditorii statutari, de entitatea sau entităţile dintr-o ţară terţă sau de societatea sau societăţile de audit, în raport cu un audit statutar al situaţiilor financiare consolidate, altul decât cel efectuat de membri ai aceleiaşi reţele din care face parte şi auditorul situaţiilor financiare consolidate;
o)precizează dacă entitatea auditată a furnizat toate explicaţiile şi documentele solicitate;
p)raportează:
(i)orice dificultăţi importante, dacă există, întâlnite în cursul auditului;
(ii)aspecte importante, dacă există, care reies din auditul statutar şi care au fost discutate sau care au făcut obiectul corespondenţei cu conducerea; şi
(iii)alte aspecte, dacă există, care reies din auditul statutar şi care, în opinia profesională a auditorului, sunt semnificative pentru supravegherea procesului de raportare financiară.
Statele membre pot stabili cerinţe suplimentare în ceea ce priveşte conţinutul raportului suplimentar către comitetul de audit.
La cererea unui auditor statutar, a unei firme de audit sau a comitetului de audit, auditorii statutari sau firmele de audit discută despre problemele principale care reies din auditul statutar, menţionate în raportul suplimentar către comitetul de audit şi, în special, la primul paragraf litera (j), cu comitetul de audit, cu organismul administrativ sau, după caz, cu organismul de supraveghere al entităţii auditate.
(3)În cazul în care au fost angajaţi simultan mai mulţi auditori statutari sau mai multe firme de audit şi a existat vreun dezacord între aceştia cu privire la procedurile de audit, normele contabile sau orice alt problemă referitoare la desfăşurarea auditului statutar, motivele dezacordurilor sunt explicate în raportul suplimentar adresat comitetului de audit.
(4)Raportul suplimentar de audit adresat comitetului de audit se semnează şi se datează. În cazul în care auditul statutar este efectuat de o firmă de audit, raportul suplimentar adresat comitetului de audit se semnează de către auditorii statutari care au efectuat auditul în numele firmei de audit.
(5)La cerere şi în conformitate cu dreptul intern, auditorii statutari sau firmele de audit pun neîntârziat raportul suplimentar la dispoziţia autorităţilor competente în sensul articolului 20 alineatul (1).
Art. 12: Raportarea către autorităţile de supraveghere a entităţilor de interes public
(1)Fără a aduce atingere articolului 55 din Directiva 2004/39/CE, articolului 63 din Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (1), articolului 15 alineatul (4) din Directiva 2007/64/CE, articolului 106 din Directiva 2009/65/CE, articolului 3 alineatul (1) din Directiva 2009/110/CE şi articolului 72 din Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (2), auditorul statutar sau firma de audit care derulează auditul statutar la o entitate de interes public are datoria de a raporta imediat autorităţilor competente de supraveghere a entităţii de interes public sau, în cazuri stabilite de statul membru în cauză, autorităţii competente de supravegherea auditorului statutar sau a firmei de audit, orice informaţie referitoare la entitatea de interes public de care a luat cunoştinţă în cursul auditului statutar şi care poate să ducă la:
(1)Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituţiilor de credit şi supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii, de modificare a Directivei 2002/87/CE şi de abrogare a Directivelor 2006/48/CE şi 2006/49/CE (JO L 176, 27.6.2013, p. 338).
(2)Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind accesul la activitate şi desfăşurarea activităţii de asigurare şi de reasigurare (Solvabilitate II) (JO L 335, 17.12.2009, p. 1).
a)o încălcare semnificativă a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative care prevăd, după caz, condiţiile de autorizare sau care reglementează în mod specific desfăşurarea activităţilor entităţii de interes public;
b)o ameninţare sau o îndoială semnificativă cu privire la continuitatea funcţionării respectivei entităţi de interes public;
c)refuzul de a emite o opinie de audit cu privire la situaţiile financiare sau emiterea unei opinii contrare ori a unei opinii cu rezerve.
De asemenea, auditorii statutari sau firmele de audit au datoria de a raporta orice informaţii menţionate la primul paragraf litera (a), (b) sau (c) de care au luat cunoştinţă în cursul efectuării auditului statutar al unei întreprinderi aflate în strânsă legătură cu entitatea de interes public la care desfăşoară, de asemenea, auditul statutar. În sensul prezentului articol, "legături strânse" are sensul care i-a fost atribuit la articolul 4 alineatul (1) punctul 38 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European şi a Consiliului (3).
(3)Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi societăţile de investiţii şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 176, 27.6.2013, p. 1).
Statele membre pot solicita din partea auditorului sau a firmei de audit informaţii suplimentare, cu condiţia ca acestea să fie necesare pentru supravegherea eficace a pieţei financiare, astfel cum prevede dreptul intern.
(2)Se instituie un dialog eficace între autorităţile competente de supraveghere a instituţiilor de credit şi a societăţilor de asigurări, pe de o parte, şi auditorul (auditorii) statutar(i) şi firma (firmele) de audit care efectuează auditul statutar al respectivelor instituţii de credit şi societăţi de asigurări, pe de altă parte. Responsabilitatea pentru respectarea acestei cerinţe revine ambelor părţi ale dialogului.
Cel puţin o dată pe an, Comitetul european pentru risc sistemic (CERS) şi Comitetul organismelor europene de supraveghere a auditului (COESA) organizează o reuniune cu auditorii statutari şi firmele de audit sau reţelele care efectuează audit statutar al tuturor instituţiilor financiare de la nivel mondial importante din punct de vedere sistemic şi autorizate în Uniune, astfel cum sunt identificate la nivel internaţional, pentru a informa CERS cu privire la evoluţiile sectoriale sau la orice evoluţii semnificative din cadrul acelor instituţii financiare de importanţă sistemică.
Pentru a facilita exercitarea activităţilor menţionate la primul punct, Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea Bancară Europeană - ABE) şi Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea Europeană pentru Asigurări şi Pensii Ocupaţionale - EIOPA) emit orientări adresate autorităţilor competente de supraveghere a instituţiilor de credit şi a societăţilor de asigurări, în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului (4) şi, respectiv, cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului (5), ţinând seama de practicile actuale în materie de supraveghere.
(4)Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea Bancară Europeană), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE şi de abrogare a Deciziei 2009/78/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 12).
(5)Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea Europeană de Asigurări şi Pensii Ocupaţionale) de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE şi de abrogare a Deciziei 2009/79/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 48).
(3)Dezvăluirea cu bună-credinţă către autorităţile competente sau către CERS şi COESA, de către auditorul statutar sau firma de audit, ori de reţea, după caz, a oricărei informaţii menţionate la alineatul (1) sau a informaţiilor de orice natură apărute în cursul dialogului prevăzut la alineatul (2) nu constituie o încălcare a prevederilor contractuale sau legale privind dezvăluirea de informaţii.
Art. 13: Raportul de transparenţă
(1)În termen de patru luni de la încheierea fiecărui exerciţiu financiar, auditorul statutar sau firma de audit care desfăşoară auditul sau auditurile statutare ale entităţilor de interes public publică un raport anual de transparenţă. Raportul anual de transparenţă se publică pe site-ul auditorului statutar sau al firmei de audit şi rămâne disponibil pe site-ul respectiv timp de minimum cinci ani de la data publicării sale pe site. Dacă auditorul statutar este angajatul unei firme de audit, obligaţiile prevăzute de prezentul articol revin firmei de audit.
Auditorul statutar sau firma de audit poate să actualizeze raportul anual de transparenţă pe care l-a publicat. În acest caz, auditorul statutar sau firma de audit specifică faptul că este vorba de o versiune actualizată a raportului, iar versiunea originală este disponibilă în continuare pe site.
Auditorii statutari şi firmele de audit informează autorităţile competente că raportul de transparenţă a fost publicat pe site-ul auditorului statutar sau al firmei de audit sau, după caz, că a fost actualizat.
(2)Raportul anual de transparenţă include cel puţin următoarele elemente:
a)o descriere a structurii juridice şi a proprietarilor firmei de audit;
b)dacă auditorul statutar sau firma de audit face parte dintr-o reţea:
(i)o descriere a reţelei şi a organizării juridice şi structurale a acesteia;
(ii)numele fiecărui auditor statutar care îşi desfăşoară activitatea în regim independent sau al fiecărei firme de audit care face parte din reţea;
(iii)ţările în care fiecare auditor statutar care îşi desfăşoară activitatea în regim independent sau firma de audit care face parte din reţea este autorizat(ă) ca auditor statutar sau îşi are sediul social, administraţia centrală sau îşi desfăşoară activitatea principală;
(iv)cifra de afaceri totală realizată de auditorii statutari care îşi desfăşoară activitatea în regim independent şi de firmele de audit care fac parte din reţea, rezultată în urma desfăşurării de audituri statutare ale situaţiilor financiare anuale şi consolidate;
c)o descriere a structurii de guvernanţă a firmei de audit;
d)o descriere a sistemului de control intern de calitate al auditorului statutar sau al firmei de audit şi o declaraţie a organismului administrativ sau de conducere cu privire la eficacitatea funcţionării acestuia;
e)data la care a avut loc cea mai recentă verificare a asigurării calităţii menţionată la articolul 26;
f)o listă cu entităţile de interes public pentru care auditorul statutar sau firma de audit a efectuat audituri statutare în cursul exerciţiului financiar precedent;
g)o declaraţie privind practicile implementate de auditorul statutar sau de firma de audit în materie de independenţă, care confirmă, de asemenea, că fost realizată o evaluare internă a respectării independenţei;
h)o declaraţie privind politica auditorului statutar sau a firmei de audit în ceea ce priveşte formarea continuă a auditorilor statutari, menţionată la articolul 13 din Directiva 2006/43/CE;
i)informaţii privind baza de remunerare a partenerilor în firmele de audit;
j)o descriere a politicii auditorului statutar sau a firmei de audit în ceea ce priveşte rotaţia partenerilor-cheie de audit şi a personalului în conformitate cu articolul 17 alineatul (7);
k)în cazul în care nu sunt publicate în situaţia sa financiară în sensul articolului 4 alineatul (2) din Directiva 2013/34/UE, informaţii despre cifra de afaceri totală a auditorului statutar sau a firmei de audit, defalcată pe următoarele elemente:
(i)venituri provenite din auditul statutar al situaţiilor financiare anuale şi consolidate ale entităţilor de interes public şi ale entităţilor aparţinând unui grup de întreprinderi a cărui întreprindere-mamă este o entitate de interes public;
(ii)venituri provenite din auditul statutar al situaţiilor financiare anuale şi consolidate al altor entităţi;
(iii)venituri provenite din servicii permise care nu sunt de audit, prestate unor entităţi care sunt auditate de auditorul statutar sau de firma de audit; şi
(iv)veniturile provenite din servicii care nu sunt de audit, prestate altor entităţi.
În cazuri excepţionale, auditorul statutar sau firma de audit poate decide să nu furnizeze informaţiile solicitate la primul paragraf litera (f), în măsura în care acest lucru este necesar ca reacţie la o ameninţare iminentă şi gravă la adresa siguranţei personale a oricărei persoane. Auditorul statutar sau firma de audit trebuie să poată demonstra autorităţii competente existenţa unei astfel de ameninţări.
(3)Raportul de transparenţă se semnează de către auditorul statutar sau de către firma de audit.
Art. 13a: Punerea la dispoziţie a informaţiilor în punctul unic de acces european
(1)De la 10 ianuarie 2030, atunci când publică orice informaţie menţionată la articolul 13 din prezentul regulament, auditorul statutar sau firma de audit transmite în acelaşi timp informaţiile respective organismului de colectare relevant menţionat la alineatul (3) de la prezentul articol pentru a fi puse la dispoziţie în punctul unic de acces european (ESAP) înfiinţat în temeiul Regulamentului (UE) 2023/2859 al Parlamentului European şi al Consiliului (*6).
(*6)Regulamentul (UE) 2023/2859 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 decembrie 2023 de înfiinţare a unui punct unic de acces european care oferă acces centralizat la informaţiile puse la dispoziţia publicului relevante pentru serviciile financiare, pentru pieţele de capital şi pentru durabilitate (JO L, 2023/2859, 20.12.2023, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2023/2859/oj).
Informaţiile respective respectă următoarele cerinţe:
a)sunt prezentate într-un format care permite extragerea de date, în sensul definiţiei de la articolul 2 punctul 3 din Regulamentul (UE) 2023/2859, sau, în cazul în care acest lucru este prevăzut de dreptul Uniunii, într-un format prelucrabil automat, în sensul definiţiei de la articolul 2 punctul 4 din regulamentul respectiv;
b)sunt însoţite de următoarele metadate:
(i)toate denumirile auditorului statutar sau ale firmei de audit la care se referă informaţiile;
(ii)pentru persoanele juridice, identificatorul entităţii juridice al firmei de audit, astfel cum este precizat în temeiul articolului 7 alineatul (4) litera (b) din Regulamentul (UE) 2023/2859;
(iii)pentru persoanele juridice, categoria de dimensiune a firmei de audit, astfel cum este precizată în temeiul articolului 7 alineatul (4) litera (d) din regulamentul respectiv;
(iv)tipul de informaţii, astfel cum sunt clasificate în temeiul articolului 7 alineatul (4) litera (c) din regulamentul respectiv;
(v)o menţiune care să indice dacă informaţiile conţin date cu caracter personal.
(2)În sensul alineatului (1) litera (b) punctul (ii), firmele de audit care sunt persoane juridice obţin un identificator al entităţii juridice.
(3)Până la 9 ianuarie 2030, în scopul punerii la dispoziţie în ESAP a informaţiilor menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol, statele membre numesc cel puţin un organism de colectare, în sensul definiţiei de la articolul 2 punctul 2 din Regulamentul (UE) 2023/2859, şi notifică ESMA în acest sens.
(4)În scopul colectării şi gestionării eficiente a informaţiilor transmise în conformitate cu alineatul (1), se conferă Comisiei competenţe de executare, în urma consultării COESA, pentru a preciza:
a)orice alte metadate care trebuie să însoţească informaţiile;
b)modul de structurare a datelor la nivelul informaţiilor prezentate;
c)pentru ce informaţii este necesar un format prelucrabil automat şi, în astfel de cazuri, ce format prelucrabil automat trebuie utilizat.
În sensul literei (c), Comisia evaluează avantajele şi dezavantajele diferitelor formate prelucrabile automat şi efectuează teste adecvate în condiţii reale de utilizare.

Art. 14: Informaţiile furnizate autorităţilor competente
Auditorul statutar sau firma de audit furnizează anual autorităţii sale competente o listă a entităţilor de interes public auditate, în funcţie de veniturile încasate de la acestea, defalcând respectivele venituri astfel:
a)venituri din audit statutar;
b)venituri din alte servicii decât cele menţionate la articolul 5 alineatul (1), prevăzute de dreptul Uniunii şi de dreptul intern; şi
c)venituri din alte servicii decât cele menţionate la articolul 5 alineatul (1), care nu sunt prevăzute de dreptul Uniunii şi de dreptul intern.
Art. 15: Păstrarea evidenţei documentelor
Auditorii statutari şi firmele de audit păstrează documentele şi informaţiile prevăzute la articolul 4 alineatul (3), articolele 6 şi 7, articolul 8 alineatele (4)-(7), articolele 10 şi 11, articolul 12 alineatele (1) şi (2), articolul 14, articolul 16 alineatele (2), (3) şi (5) din prezentul regulament, precum şi la articolele 22b, 24a, 24b, 27 şi 28 din Directiva 2006/43/CE pentru o perioadă de cel puţin cinci ani de la data la care aceste documente şi informaţii au fost elaborate.
Statele membre pot dispune ca auditorii statutari şi firmele de audit să păstreze documentele şi informaţiile menţionate la primul paragraf pentru o perioadă mai lungă, în conformitate cu normele proprii privind protecţia datelor cu caracter personal şi a procedurilor administrative şi judiciare.