Art. 11. - Art. 11: Raportul suplimentar adresat comitetului de audit - Regulamentul 537/16-apr-2014 privind cerinţe specifice referitoare la auditul statutar al entităţilor de interes public şi de abrogare a Deciziei 2005/909/CE a Comisiei
Acte UE
Jurnalul Oficial 158L
În vigoare Versiune de la: 9 Ianuarie 2024
Art. 11: Raportul suplimentar adresat comitetului de audit
(1)Auditorii statutari sau firmele de audit care desfăşoară audituri statutare la entităţi de interes public înaintează un raport suplimentar comitetului de audit al entităţii auditate cel târziu la data înaintării raportului de audit menţionat la articolul 10. Statele membre pot impune, de asemenea, ca acest raport suplimentar să fie înaintat organismului administrativ sau de supraveghere al entităţii auditate.
În cazul în care entitatea nu are un comitet de audit, raportul suplimentar se transmite organismului cu funcţii echivalente din cadrul entităţii auditate. Statele membre pot permite comitetului de audit să înainteze acest raport suplimentar părţilor terţe prevăzute de legislaţia naţională.
(2)Raportul suplimentar de audit adresat comitetului de audit se întocmeşte în scris. Raportul explică rezultatele auditului statutar desfăşurat şi realizează cel puţin următoarele:
a)include declaraţia de independenţă menţionată la articolul 6 alineatul (2) litera (a);
b)în cazul în care auditul a fost efectuat de o firmă de audit, raportul identifică fiecare partener-cheie de audit care a fost implicat în audit;
c)în cazul în care auditorul statutar sau firma de audit a făcut demersuri pentru ca activităţile sale să fie derulate de un alt auditor statutar sau de o altă firmă de audit, care nu este membru al aceleiaşi reţele, ori s-a folosit de activitatea unor experţi externi, raportul indică acest lucru şi confirmă faptul că auditorul statutar sau firma de audit a primit o confirmare din partea celuilalt auditor statutar sau a celeilalte firme de audit şi/sau a expertului extern cu privire la independenţa sa;
d)descrie natura, frecvenţa şi măsura comunicării cu comitetul de audit sau cu organismul cu funcţie echivalentă din cadrul entităţii auditate, organismul de conducere şi organismul administrativ sau de supraveghere ale entităţii auditate, inclusiv datele reuniunilor organizate cu organismele respective;
e)include o descriere a sferei de aplicare şi a calendarului auditului;
f)în cazul în care au fost numiţi mai mulţi auditori sau firme de audit, descrie distribuţia atribuţiilor între auditorii statutari şi/sau firmele de audit;
g)descrie metodologia utilizată, inclusiv categoriile bilanţiere care au fost verificate direct şi categoriile a căror verificare s-a bazat pe testarea sistemică şi de conformitate, inclusiv o explicaţie a eventualelor variaţii substanţiale ale ponderării testării de fond şi de conformitate comparativ cu exerciţiul precedent, chiar dacă auditul statutar al acelui exerciţiu a fost efectuat de alţi auditori statutari sau de alte firme de audit;
h)comunică pragul cantitativ de semnificaţie aplicat la efectuarea auditului statutar pentru situaţiile financiare per ansamblu şi, după caz, pragul sau pragurile de semnificaţie pentru anumite categorii de tranzacţii, solduri contabile sau divulgări, şi informează cu privire la factorii calitativi car au fost avuţi în vedere la stabilirea pragului de semnificaţie;
i)raportează şi explică raţionamentele legate de evenimente sau condiţii identificate în cursul auditului care pot crea îndoieli serioase cu privire la capacitatea entităţii de a-şi continua activitatea şi dacă aceste evenimente sau condiţii constituie o incertitudine substanţială şi oferă un rezumat privind toate garanţiile, scrisorile de confort, angajamentele de intervenţie publică şi alte măsuri de sprijin de care s-a ţinut seama la evaluarea capacităţii de continuare a activităţii;
j)raportează cu privire la orice deficienţe semnificative din situaţiile financiare ale entităţii auditate sau, în cazul situaţiilor financiare consolidate, din sistemul de control financiar intern al societăţii-mamă şi/sau din sistemul contabil. Pentru fiecare deficienţă semnificativă, raportul suplimentar indică dacă deficienţa în cauză a fost sau nu rezolvată de conducere;
k)raportează orice probleme importante care implică nerespectarea reală sau presupusă a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative sau a statutului care au fost identificate în cursul auditului, în măsura în care sunt considerate relevante pentru a permite comitetului de audit să îşi îndeplinească sarcinile;
l)raportează şi analizează metodele de evaluare aplicate diferitelor elemente din situaţiile financiare anuale sau consolidate, inclusiv orice impact al schimbării unor astfel de metode;
m)în cazul unui audit statutar al unor situaţii financiare consolidate, explică domeniul de aplicare al consolidării şi criteriile de excludere aplicate de către entitatea auditată entităţilor neconsolidate, dacă există, precum şi dacă criteriile aplicate sunt conforme cu cadrul de raportare financiară;
n)identifică, după caz, eventuala activitate de audit efectuată de auditorul sau auditorii dintr-o ţară terţă, de auditorul statutar sau auditorii statutari, de entitatea sau entităţile dintr-o ţară terţă sau de societatea sau societăţile de audit, în raport cu un audit statutar al situaţiilor financiare consolidate, altul decât cel efectuat de membri ai aceleiaşi reţele din care face parte şi auditorul situaţiilor financiare consolidate;
o)precizează dacă entitatea auditată a furnizat toate explicaţiile şi documentele solicitate;
p)raportează:
(i)orice dificultăţi importante, dacă există, întâlnite în cursul auditului;
(ii)aspecte importante, dacă există, care reies din auditul statutar şi care au fost discutate sau care au făcut obiectul corespondenţei cu conducerea; şi
(iii)alte aspecte, dacă există, care reies din auditul statutar şi care, în opinia profesională a auditorului, sunt semnificative pentru supravegherea procesului de raportare financiară.
Statele membre pot stabili cerinţe suplimentare în ceea ce priveşte conţinutul raportului suplimentar către comitetul de audit.
La cererea unui auditor statutar, a unei firme de audit sau a comitetului de audit, auditorii statutari sau firmele de audit discută despre problemele principale care reies din auditul statutar, menţionate în raportul suplimentar către comitetul de audit şi, în special, la primul paragraf litera (j), cu comitetul de audit, cu organismul administrativ sau, după caz, cu organismul de supraveghere al entităţii auditate.
(3)În cazul în care au fost angajaţi simultan mai mulţi auditori statutari sau mai multe firme de audit şi a existat vreun dezacord între aceştia cu privire la procedurile de audit, normele contabile sau orice alt problemă referitoare la desfăşurarea auditului statutar, motivele dezacordurilor sunt explicate în raportul suplimentar adresat comitetului de audit.
(4)Raportul suplimentar de audit adresat comitetului de audit se semnează şi se datează. În cazul în care auditul statutar este efectuat de o firmă de audit, raportul suplimentar adresat comitetului de audit se semnează de către auditorii statutari care au efectuat auditul în numele firmei de audit.
(5)La cerere şi în conformitate cu dreptul intern, auditorii statutari sau firmele de audit pun neîntârziat raportul suplimentar la dispoziţia autorităţilor competente în sensul articolului 20 alineatul (1).