Art. 4. - Art. 4: Onorarii de audit - Regulamentul 537/16-apr-2014 privind cerinţe specifice referitoare la auditul statutar al entităţilor de interes public şi de abrogare a Deciziei 2005/909/CE a Comisiei
Acte UE
Jurnalul Oficial 158L
În vigoare Versiune de la: 9 Ianuarie 2024
Art. 4: Onorarii de audit
(1)Onorariile percepute pentru auditurile statutare desfăşurate la entităţi de interes public nu sunt condiţionate.
Fără a aduce atingere articolului 25 din Directiva 2006/43/CE, în sensul primului paragraf, onorarii condiţionate înseamnă onorariile aferente misiunilor de audit calculate pe o bază prestabilită, în funcţie de rezultatul unei tranzacţii sau de rezultatul activităţilor desfăşurate. Nu sunt considerate onorarii condiţionate cele impuse de o instanţă sau de o autoritate competentă.
(2)Atunci când auditorul statutar sau firma de audit prestează în beneficiul entităţii auditate, al întreprinderii-mamă a acesteia sau al întreprinderilor controlate de aceasta, servicii altele decât cele de audit, altele decât cele menţionate la articolul 5 alineatul (1) din prezentul regulament, totalul onorariilor aferente serviciilor respective se limitează la maximum 70 % din media onorariilor achitate în ultimele trei exerciţii financiare consecutive pentru auditul (auditurile) statutar(e) desfăşurat(e) la entitatea auditată şi, după caz, la întreprinderea-mamă a acesteia şi la întreprinderile controlate de aceasta, precum şi pentru auditul (auditurile) statutar(e) ale situaţiilor financiare consolidate ale grupului de întreprinderi respectiv.
În sensul limitelor specificate la primul paragraf de la prezentul alineat, asigurarea raportării privind durabilitatea şi serviciile care nu sunt de audit, altele decât cele menţionate la articolul 5 alineatul (1), prevăzute de dreptul Uniunii sau de dreptul intern, sunt excluse.
Statele membre pot să prevadă că o autoritate competentă poate, la solicitarea auditorului statutar sau a firmei de audit, în cazuri excepţionale, să permită exonerarea auditorului statutar sau a firmei de audit de cerinţele de la primul paragraf în ceea ce priveşte o entitate auditată pe o perioadă care nu depăşeşte două exerciţii financiare.
(3)Atunci când totalul onorariilor încasate de la o entitate de interes public în fiecare dintre ultimele trei exerciţii financiare consecutive depăşeşte 15 % din totalul onorariilor încasate de auditorul statutar sau de firma de audit sau, după caz, de auditorul grupului care efectuează auditul statutar în fiecare dintre respectivele exerciţii financiare, auditorul statutar sau firma de audit sau, după caz, de auditorul grupului respectiv aduce faptul respectiv la cunoştinţa comitetului de audit şi discută cu acesta din urmă despre ameninţările la adresa independenţei sale şi despre măsurile de protecţie aplicate pentru diminuarea acelor ameninţări. Înainte de elaborarea raportului de audit, comitetul de audit analizează dacă este nevoie ca un alt auditor statutar sau o altă firmă de audit să verifice sistemul de control de calitate misiunii de audit.
În cazul în care onorariile încasate din partea unei astfel de entităţi de interes public continuă să depăşească 15 % din totalul onorariilor încasate de către un astfel de auditor statutar, o firmă de audit sau, dacă este cazul, un auditor al grupului care realizează auditul statutar, comitetul de audit decide, pe baza unor criterii obiective, dacă auditorul statutar, firma de audit sau auditorul grupului a unei astfel de entităţi sau a unui astfel grup de entităţi poate continua să efectueze auditul statutar pe o perioadă suplimentară care în niciun caz nu poate depăşi doi ani.
(4)Statele membre pot aplica cerinţe mai stricte decât cele prevăzute la prezentul articol.