Art. 5. - Art. 5: Interzicerea prestării de servicii care nu sunt de audit - Regulamentul 537/16-apr-2014 privind cerinţe specifice referitoare la auditul statutar al entităţilor de interes public şi de abrogare a Deciziei 2005/909/CE a Comisiei

Acte UE

Jurnalul Oficial 158L

În vigoare
Versiune de la: 9 Ianuarie 2024
Art. 5: Interzicerea prestării de servicii care nu sunt de audit
(1)Un auditor statutar sau o firma de audit care desfăşoară auditul statutar al unei entităţi de interes public, sau orice membru al reţelei, în cazul în care auditorul statutar sau firma de audit face parte dintr-o reţea, nu prestează nici direct şi nici indirect în beneficiul entităţii auditate, al întreprinderii-mamă a acesteia sau al întreprinderilor controlate de aceasta pe teritoriul Uniunii niciunul dintre serviciile care nu sunt de audit interzise în:
a)perioada de la începutul perioadei auditate şi până la emiterea raportului de audit; şi
b)exerciţiul financiar imediat precedent perioadei menţionată la litera (a) în raport cu serviciile enumerate la al doilea paragraf litera (g).
În sensul prezentului articol, servicii interzise care nu sunt de audit interzise înseamnă:
(a)servicii fiscale referitoare la:
(i)pregătirea declaraţiilor fiscale;
(ii)impozitele pe salarii;
(iii)taxele vamale;
(iv)identificarea subvenţiilor publice şi a stimulentelor fiscale, cu excepţia cazurilor în care sprijinul din partea auditorului statutar sau al firmei de audit referitor la astfel de servicii este impus prin lege;
(v)sprijin cu privire la inspecţiile fiscale desfăşurate de autorităţile fiscale, cu excepţia cazurilor în care sprijinul din partea auditorului statutar sau al firmei de audit referitor la astfel de inspecţii este impus prin lege;
(vi)calcularea impozitului direct şi indirect şi a impozitului amânat;
(vii)oferirea de consiliere fiscală;
(b)servicii care implică participarea la gestiunea sau procesul decizional al entităţii auditate;
(c)evidenţă contabilă şi întocmirea registrelor contabile şi a situaţiilor financiare, precum şi întocmirea rapoartelor privind durabilitatea;

(d)servicii de contabilitate salarială;
(e)conceperea şi implementarea procedurilor de control intern sau de gestionare a riscurilor pentru întocmirea şi/sau verificarea informaţiilor financiare sau a sistemelor informatice destinate informaţiilor financiare;
(f)servicii de evaluare, inclusiv evaluările efectuate în legătură cu servicii actuariale sau cu servicii de sprijin în caz de litigii;
(g)servicii juridice, în ceea ce priveşte:
(i)oferirea de consiliere generală;
(ii)negocierea în numele entităţii auditate; şi
(iii)reprezentarea în cadrul procedurilor de soluţionare a litigiilor;
(h)servicii legate de funcţia de audit intern a entităţii auditate;
(i)servicii legate de finanţarea, structura capitalului şi alocarea acestuia şi strategia de investiţii ale entităţii auditate, cu excepţia prestării de servicii de asigurare în legătură cu situaţiile financiare, printre care emiterea de scrisori de confort în legătură cu prospecte emise de entităţii auditate;
(j)promovarea, vânzarea sau subscrierea de acţiuni la entitatea auditată;
(k)servicii de resurse umane în ceea ce priveşte:
(i)conducerea aflată în măsură să exercite o influenţă semnificativă asupra întocmirii rapoartelor contabile sau a situaţiilor financiare care fac obiectul auditului statutar, în cazul în care aceste servicii implică:
- căutarea sau selectarea de candidaţi pentru astfel de posturi; sau
- verificarea referinţelor candidaţilor la astfel de funcţii;
(ii)structurarea alcătuirii organizaţiei; şi
(iii)controlul costurilor.
(2)Statele membre pot interzice serviciile, altele decât cele enumerate la alineatul (1), în cazul în care consideră că respectivele servicii reprezintă o ameninţare la adresa independenţei. Statele membre comunică Comisiei orice adăugiri la lista de la alineatul (1).
(3)Prin derogare de la alineatul (1) al doilea paragraf, statele membre pot permite prestarea serviciilor menţionate la litera (a) punctele (i) şi (iv)-(vii) şi la litera (f), cu condiţia ca următoarele cerinţe să fie respectate:
a)nu au un efect direct sau au un efect nesemnificativ, la nivel individual sau în ansamblu, asupra situaţiilor financiare auditate;
b)estimarea efectului asupra situaţiilor financiare auditate este în mod cuprinzător documentată şi explicată în raportul suplimentar adresat comitetului de audit menţionat la articolul 11; şi
c)principiile de independenţă prevăzute în Directiva 2006/43/CE sunt respectate de auditorul statutar sau de firma de audit.
(4)Un auditor statutar sau o firmă de audit care efectuează un audit statutar al unor entităţi de interes public şi, în cazul în care auditorul statutar sau firma de audit aparţine unei reţele, oricare dintre membrii reţelei poate presta în beneficiul entităţii auditate, al întreprinderii-mamă a acesteia sau al întreprinderilor controlate de aceasta servicii care nu sunt de audit, altele decât cele interzise menţionate la alineatele (1) şi (2), sub rezerva aprobării din partea comitetului de audit, după evaluarea prealabilă şi corespunzătoare a ameninţărilor la adresa independenţei şi a măsurilor de protecţie adoptate în conformitate cu articolul 22b din Directiva 2006/43/CE. Comitetul de audit emite, după caz, orientări cu privire la serviciile menţionate la alineatul (3).
Aprobarea comitetului de audit menţionat la primul paragraf nu este necesară pentru a efectua asigurarea raportării privind durabilitatea.
Statele membre pot institui norme mai stricte care să impună condiţiile în care un auditor statutar, o firmă de audit sau un membru al reţelei din care face parte auditorul statutar sau firma de audit poate presta în beneficiul entităţii auditate, al întreprinderii-mamă a acesteia sau al întreprinderilor controlate de aceasta servicii care nu sunt de audit, altele decât serviciile care nu sunt de audit interzise menţionate la alineatul (1).

(5)În cazul în care un membru al reţelei din care face parte auditorul statutar sau firma de audit care desfăşoară auditul statutar al unei entităţi de interes public prestează oricare dintre serviciile care nu sunt de audit menţionate la alineatele (1) şi (2) de la prezentul articol în beneficiul unei întreprinderi înregistrate într-o ţară terţă şi controlată de entitatea de interes public auditată sau aflată sub controlul acesteia, auditorul statutar sau firma de audit în cauză analizează dacă serviciile prestate de membrul reţelei i-ar compromite independenţa.
Dacă independenţa sa este afectată, auditorul statutar sau firma de audit ia măsuri de protecţie, după caz, pentru a diminua riscurile generate de prestarea de astfel de servicii într-o ţară terţă. Auditorul statutar sau firma de audit poate continua auditul statutar al entităţii de interes public numai în cazul în care poate dovedi, în conformitate cu articolul 6 din prezentul regulament şi cu articolul 22b din Directiva 2006/43/CE, că prestarea serviciilor nu îi influenţează discernământul profesional şi nici raportul de audit.
În sensul prezentului alineat:
a)participarea la procesul decizional al entităţii auditate şi prestarea serviciilor menţionate la alineatul (1) al doilea paragraf literele (b), (c) şi (e) sunt considerate activităţi care afectează întotdeauna independenţa auditorului, iar riscurile generate sunt imposibil de diminuat prin orice măsuri de protecţie;
b)se consideră că prestarea serviciilor menţionate de prevederile de la alineatul (1) al doilea paragraf, altele decât cele menţionate la literele (b), (c) şi (e), afectează independenţa şi, prin urmare, face necesare măsurile de protecţie pentru a diminua riscurile generate de aceste servicii.