Regulamentul 1240/18-mai-2016 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte intervenţia publică şi ajutorul pentru depozitarea privată

Acte UE

Jurnalul Oficial 206L

În vigoare
Versiune de la: 7 Februarie 2018
Regulamentul 1240/18-mai-2016 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte intervenţia publică şi ajutorul pentru depozitarea privată
Dată act: 18-mai-2016
Emitent: Comisia Europeana
(Text cu relevanţă pentru SEE)
COMISIA EUROPEANĂ,
având în vedere Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene,
având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a pieţelor produselor agricole şi de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 şi (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului (1), în special articolul 20 literele (a), (b), (d), (e), (i), (j), (k), (l), (m), (n) şi (o) şi articolul 223 alineatul (3) literele (a), (b) şi (c),
(1)JO L 347, 20.12.2013, p. 671.
având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind finanţarea, gestionarea şi monitorizarea politicii agricole comune şi de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 352/78, (CE) nr. 165/94, (CE) nr. 2799/98, (CE) nr. 814/2000, (CE) nr. 1290/2005 şi (CE) nr. 485/2008 ale Consiliului (2), în special articolul 62 alineatul (2) literele (a), (b), (c) şi (i) şi articolul 64 alineatul (7) litera (a),
(2)JO L 347, 20.12.2013, p. 549.
având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1370/2013 al Consiliului din 16 decembrie 2013 privind măsuri pentru stabilirea anumitor ajutoare şi restituţii în legătură cu organizarea comună a pieţelor produselor agricole (3), în special articolul 2 alineatul (3) şi articolul 3 alineatul (4),
(3)JO L 346, 20.12.2013, p. 12.
întrucât:
(1)Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 a înlocuit Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului (4) şi prevede norme noi referitoare la intervenţia publică şi la ajutorul pentru depozitarea privată. De asemenea, regulamentul menţionat conferă Comisiei competenţa de a adopta, în acest sens, acte delegate şi de punere în aplicare. Pentru a se asigura funcţionarea fără probleme a schemelor privind intervenţia publică şi ajutorul pentru depozitarea privată în noul cadru juridic, anumite norme trebuie să fie adoptate prin intermediul unor astfel de acte. Respectivele acte ar trebui să înlocuiască Regulamentele (CEE) nr. 3427/87 (5), (CEE) nr. 2351/91 (6), (CE) nr. 720/2008 (7), (CE) nr. 826/2008 (8), (CE) nr. 1130/2009 (9) şi (UE) nr. 1272/2009 (10) ale Comisiei. Regulamentele menţionate se abrogă prin Regulamentul delegat (UE) 2016/1238 al Comisiei (11).
(4)Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a pieţelor agricole şi privind dispoziţii specifice referitoare la anumite produse agricole ("Regulamentul unic OCP") (JO L 299, 16.11.2007, p. 1).
(5)Regulamentul (CEE) nr. 3427/87 al Comisiei din 16 noiembrie 1987 de stabilire a normelor de aplicare privind intervenţia în sectorul orezului (JO L 326, 17.11.1987, p. 25).
(6)Regulamentul (CEE) nr. 2351/91 al Comisiei din 30 iulie 1991 de stabilire a normelor aplicabile la achiziţionarea orezului deţinut de o agenţie de intervenţie în vederea furnizării de ajutor alimentar (JO L 214, 2.8.1991, p. 51).
(7)Regulamentul (CE) nr. 720/2008 al Comisiei din 25 iulie 2008 de stabilire a normelor comune de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului privind depozitarea şi transferul produselor cumpărate de o agenţie de plăţi sau de un organism de intervenţie (JO L 198, 26.7.2008, p. 17).
(8)Regulamentul (CE) nr. 826/2008 al Comisiei din 20 august 2008 de stabilire a normelor comune de acordare a ajutorului pentru depozitarea privată a anumitor produse agricole (JO L 223, 21.8.2008, p. 3).
(9)Regulamentul (CE) nr. 1130/2009 al Comisiei din 24 noiembrie 2009 de stabilire a modalităţilor comune de control al utilizării şi/sau destinaţiei produselor provenind din intervenţie (JO L 310, 25.11.2009, p. 5).
(10)Regulamentul (UE) nr. 1272/2009 al Comisiei din 11 decembrie 2009 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului cu privire la achiziţionarea şi vânzarea produselor agricole în cadrul schemei de intervenţie publică (JO L 349, 29.12.2009, p. 1).
(11)Regulamentul delegat (UE) 2016/1238 al Comisiei din 18 mai 2016 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte intervenţia publică şi ajutoarele pentru depozitarea privată (a se vedea pagina 15 din prezentul Jurnal Oficial).
(2)Articolul 11 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 prevede că intervenţia publică se aplică în ceea ce priveşte grâul comun, grâul dur, orzul, porumbul, orezul nedecorticat, carnea proaspătă sau refrigerată din sectorul cărnii de vită şi mânzat, untul şi laptele praf degresat, în conformitate cu condiţiile prevăzute în regulamentul respectiv.
(3)Articolul 17 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 prevede că se poate acorda ajutor pentru depozitarea privată în ceea ce priveşte zahărul alb, uleiul de măsline, fibra de in, carnea proaspătă sau refrigerată de la bovine cu vârsta de opt luni sau mai mult, untul, brânza, laptele praf degresat, carnea de porc, carnea de oaie şi carnea de capră, în conformitate cu condiţiile prevăzute în regulamentul menţionat.
(4)Regulamentul (UE) nr. 1370/2013 prevede norme referitoare la preţurile de intervenţie publică, la limitele cantitative pentru achiziţia de intervenţie publică şi la stabilirea cuantumului ajutorului pentru depozitarea privată.
(5)Pentru a se simplifica mecanismele de gestiune şi control legate de schemele privind intervenţia publică şi ajutorul pentru depozitarea privată şi pentru a se îmbunătăţi eficacitatea mecanismelor respective, ar trebui stabilite norme comune pentru toate produsele enumerate la articolele 11 şi 17 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013.
(6)În conformitate cu articolul 13 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, Comisia poate decide că achiziţia de grâu dur, orz, porumb şi orez nedecorticat trebuie să aibă loc dacă situaţia pieţei impune acest lucru. De asemenea, se poate deschide intervenţia publică pentru carnea de vită dacă, de-a lungul unei perioade reprezentative, preţul mediu al pieţei este sub 85 % din pragul de referinţă stabilit la articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013. În astfel de cazuri, achiziţia se realizează prin proceduri de licitaţie.
(7)În conformitate cu articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1370/2013, Comisia poate stabili cuantumul ajutorului pentru depozitarea privată a produselor enumerate la articolul 17 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 fie printr-o procedură de licitaţie, fie prin stabilirea în prealabil a ajutorului.
(8)Pentru ca schemele privind intervenţia publică şi ajutorul pentru depozitarea privată să funcţioneze în mod eficient, operatorii ar trebui să utilizeze metoda pusă la dispoziţie de agenţia de plăţi în ceea ce priveşte procedura de depunere a ofertelor pentru achiziţie la preţ fix, a ofertelor în cadrul licitaţiilor şi a cererilor.
(9)Pentru a se asigura gestionarea adecvată a schemelor, ar trebui să se prevadă norme privind intervenţia la preţ fix, procedurile de licitaţie pentru achiziţia de intervenţie, vânzările din intervenţie sau stabilirea cuantumului maxim al ajutorului pentru depozitarea privată şi a ajutorului pentru depozitarea privată fixat în avans, precum şi privind depunerea şi admisibilitatea ofertelor în cadrul unor licitaţii, a ofertelor pentru achiziţie la preţ fix şi a cererilor.
(10)În scopul îmbunătăţirii eficienţei modului de funcţionare a intervenţiei publice, prin renunţarea la utilizarea instalaţiilor de depozitare mici care pot fi răspândite pe teritoriul unei regiuni, este necesar să se stabilească o capacitate minimă de depozitare pentru spaţiile de depozitare pentru intervenţie, însă capacitatea respectivă nu ar trebui să se aplice în cazul în care un spaţiu de depozitare dispune de acces rapid la o apă curgătoare sau la mare ori de o legătură feroviară.
(11)Deoarece schemele privind intervenţia publică şi ajutorul pentru depozitarea privată vizează produse diferite prin natura lor în ceea ce priveşte momentul producţiei sau recoltării şi cerinţele de depozitare, ar trebui să se prevadă condiţii specifice referitoare la eligibilitatea produselor respective.
(12)În vederea unei bune gestionări a schemelor privind intervenţia publică şi ajutorul pentru depozitarea privată, este necesar să se stabilească o cantitate minimă sub care agenţia de plăţi nu poate accepta o ofertă pentru achiziţie la preţ fix sau o ofertă în cadrul unei licitaţii, nici în cazul achiziţiei, nici în cazul vânzării, sau să se decidă dacă să se stabilească sau nu cuantumul maxim al ajutorului pentru depozitare privată. Totuşi, în cazul în care condiţiile şi practicile comerţului cu ridicata sau normele în materie de protecţia mediului în vigoare într-un stat membru justifică stabilirea unor cantităţi minime mai mari decât cele prevăzute în prezentul regulament, agenţia de plăţi în cauză ar trebui să aibă dreptul de a impune astfel de astfel de cantităţi minime mai mari în cazul achiziţiei la preţ fix.
(13)Pentru a se garanta seriozitatea ofertei pentru achiziţie la preţ fix sau a ofertei din cadrul licitaţiei pentru intervenţie şi pentru a se asigura faptul că măsura va avea efectul dorit pe piaţă atât în cazul intervenţiei la preţ fix, cât şi în cazul procedurii de licitaţie, ar trebui stabilit nivelul garanţiei.
(14)Pentru a se asigura gestionarea eficace a schemei de intervenţie publică, ar trebui prevăzute notificări între statele membre şi Comisie referitoare la ofertele pentru achiziţie la preţ fix şi pentru ofertele din cadrul licitaţiilor. Ar trebui introduse măsuri pentru respectarea contingentelor stabilite la articolul 3 din Regulamentul (UE) nr. 1370/2013.
(15)Pe baza ofertelor primite pentru achiziţie la preţ fix şi a ofertelor primite în cadrul licitaţiilor, poate fi stabilit un preţ de achiziţie maxim sau un cuantum maxim al ajutorului pentru depozitare privată. Totuşi, pe piaţă pot apărea situaţii în care, din cauza unor aspecte economice sau de altă natură, să fie necesar să nu se stabilească un astfel de preţ sau ajutor şi să se respingă toate ofertele primite în cadrul unei licitaţii.
(16)Pentru a se garanta o funcţionare clară şi eficace a schemei de intervenţie publică, este necesar să se stabilească normele generale referitoare la eliberarea ordinului de livrare şi la livrarea produselor spre spaţiul de depozitare desemnat de agenţia de plăţi. În plus, având în vedere specificităţile sectorului cerealelor şi orezului, precum şi ale sectorului cărnii de vită şi ale sectorului untului şi laptelui praf degresat, este necesar să se prevadă norme specifice pentru sectoarele respective.
(17)În vederea gestionării corespunzătoare a stocurilor de intervenţie din depozit şi date fiind specificităţile sectorului cerealelor şi orezului, ar trebui specificate obligaţiile statelor membre în ceea ce priveşte distanţa maximă până la spaţiul de depozitare şi costurile care urmează a fi suportate atunci când se depăşeşte această distanţă.
(18)Pentru a se aplica normele comune prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 907/2014 al Comisiei (1), este necesar să se prevadă că verificările privind produsele în perioada de depozitare trebuie efectuate în conformitate cu articolul 3 din regulamentul menţionat. Pe baza verificărilor şi analizelor respective, ar trebui eliberat un buletin de preluare.
(1)Regulamentul delegat (UE) nr. 907/2014 al Comisiei din 11 martie 2014 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte agenţiile de plăţi şi alte organisme, gestiunea financiară, verificarea şi închiderea conturilor, garanţiile şi utilizarea monedei euro (JO L 255, 28.8.2014, p. 18).
(19)Pentru a se asigura buna calitate a produselor depozitate în cadrul intervenţiei publice, dacă produsele nu îndeplinesc criteriile de eligibilitate aplicabile, ar trebui să se prevadă obligaţia ca operatorul să retragă produsele şi să suporte toate costurile aferente perioadei în care produsele au fost depozitate în spaţiile de depozitare.
(20)Pentru situaţia în care se impune dezosarea cărnii de vită, este necesar să se stabilească norme speciale pentru sectorul respectiv care să le completeze pe cele generale.
(21)Ar trebui stabilite norme pentru plăţi, sub rezerva ajustării preţurilor în funcţie de calitatea produsului sau de locul în care se află spaţiul de depozitare. Pentru ca operatorii să aibă timp să se adapteze la noua schemă de intervenţie publică, unele condiţii referitoare la ajustarea preţurilor în ceea ce priveşte cerealele ar trebui să fie aplicabile doar de la începutul anului de comercializare 2017/2018.
(22)Pentru a se furniza informaţiile necesare referitoare la caracteristicile produselor şi la locul în care sunt depozitate acestea, agenţia de plăţi care deţine stocuri de intervenţie disponibile pentru vânzare ar trebui să întocmească şi să publice invitaţii de participare la licitaţie. În acest scop, ar trebui să se prevadă că, între data publicării şi prima dată de închidere a depunerii ofertelor în cadrul unei licitaţii, trebuie să treacă un interval de timp rezonabil.
(23)Pe baza ofertelor din cadrul licitaţiilor şi a situaţiei pe piaţa Uniunii, Comisia ar trebui să decidă să stabilească sau nu un preţ de vânzare de intervenţie minim. Conform deciziei respective, agenţiile de plăţi vor accepta sau vor respinge ofertele din cadrul licitaţiilor privind produsele disponibile pentru vânzare. Ar trebui adoptate norme specifice privind alocarea cărnii de vită, a untului şi a laptelui praf degresat.
(24)Pentru a se facilita vânzarea cantităţilor mici rămase în spaţiile de depozitare dintr-un stat membru şi pentru a se asigura o bună gestionare a sistemului, este oportun să se prevadă că agenţia de plăţi este autorizată să deschidă procedura de licitaţie pentru revânzarea respectivelor cantităţi de produse de intervenţie, pe propria răspundere, prin aplicarea mutatis mutandis a normelor stabilite în ceea ce priveşte procedurile de licitaţie deschise de Uniune, în vederea asigurării accesului egal pentru toate părţile implicate. Din aceleaşi motive, agenţia de plăţi ar trebui autorizată să pună în vânzare directă cantităţile care, după verificare prin control vizual în cadrul inventarului anual sau în timpul inspecţiei după recepţia în stocul de intervenţie, nu mai pot fi reambalate sau sunt deteriorate.
(25)Pentru a se asigura monitorizarea adecvată a schemei de ajutoare pentru depozitarea privată, ar trebui specificate atât informaţiile necesare pentru încheierea contractului de depozitare, cât şi obligaţiile părţilor contractante şi condiţiile referitoare la introducerea în depozitare, în special cele care permit autorităţii competente care are responsabilitatea de a verifica operaţiunile de depozitare să inspecteze în mod eficace condiţiile de depozitare. Ar trebui definite, de asemenea, normele referitoare la perioada contractuală de depozitare.
(26)Pentru a se asigura funcţionarea eficientă a schemei de ajutoare pentru depozitarea privată, este necesar să se stabilească norme generale privind scoaterea produselor din depozitare şi plata ajutorului pentru depozitarea privată. În cazul untului şi al laptelui praf degresat, având în vedere natura specifică a acestor produse, sunt necesare norme speciale pentru completarea celor generale.
(27)Când se stabileşte în avans cuantumul ajutorului pentru depozitarea privată, este oportun să se acorde o perioadă de reflecţie, pentru a se permite evaluarea situaţiei pieţei înaintea notificării deciziilor privind cererile de ajutor. Mai mult, atunci când este cazul, ar trebui prevăzute măsuri speciale care să se aplice mai ales cererilor pendinte, pentru a se preveni utilizarea excesivă sau speculativă a schemei pentru depozitarea privată. Astfel de măsuri necesită acţiuni rapide, iar Comisia ar trebui să fie împuternicită să acţioneze fără a aplica procedura menţionată la articolul 229 alineatul (2) sau (3) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 şi să ia neîntârziat toate măsurile necesare.
(28)În vederea protejării intereselor financiare ale Uniunii, ar trebui adoptate măsuri de control adecvate pentru combaterea neregulilor şi a fraudei. Aceste măsuri de control ar trebui să implice un control administrativ complet, suplimentat de controale la faţa locului. Pentru a se asigura o abordare echitabilă şi uniformă în statele membre, ar trebui specificate amploarea, conţinutul şi calendarul respectivelor măsuri de control, precum şi raportarea referitoare la acestea.
(29)Cuantumurile plătite necuvenit ar trebui recuperate în conformitate cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 908/2014 al Comisiei (1).
(1)Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 908/2014 al Comisiei din 6 august 2014 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte agenţiile de plăţi şi alte organisme, gestiunea financiară, verificarea conturilor, normele referitoare la controale, valorile mobiliare şi transparenţa (JO L 255, 28.8.2014, p. 59).
(30)Pentru o gestionare eficace a schemelor privind intervenţia publică şi ajutorul pentru depozitarea privată, este necesar să se prevadă că statele membre informează periodic Comisia în legătură cu situaţia stocurilor, cu produsele care intră şi ies din spaţiile de depozitare şi cu situaţia referitoare la preţuri şi la producţie în ceea ce priveşte produsele enumerate la articolele 11 şi 17 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013.
(31)Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului pentru organizarea comună a pieţelor agricole,
-****-
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
Art. 1: Domeniu de aplicare
(1)Prezentul regulament stabileşte norme pentru aplicarea Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 şi a Regulamentului (UE) nr. 1370/2013 în ceea ce priveşte:
a)achiziţia şi vânzarea din stocurile de intervenţie publică a produselor enumerate la articolul 11 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013;
b)acordarea de ajutor pentru depozitarea privată pentru produsele enumerate la articolul 17 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013.
(2)Prezentul regulament se aplică fără a aduce atingere dispoziţiilor specifice prevăzute în regulamentele de punere în aplicare:
a)de deschidere a unei proceduri de licitaţie pentru achiziţia de produse pentru intervenţie sau de deschidere a vânzării de produse provenind din intervenţie; sau
b)de deschidere a unei proceduri de licitaţie sau de stabilire în avans a cuantumului ajutorului pentru depozitarea privată.
Art. 2: Depunerea şi admisibilitatea ofertelor pentru achiziţie la preţ fix, a ofertelor în cadrul licitaţiilor şi a cererilor
(1)Operatorii depun oferte pentru achiziţie la preţ fix şi oferte în cadrul licitaţiilor pentru intervenţia publică, precum şi cereri de ajutor pentru depozitarea privată prin metoda pusă la dispoziţie de agenţia de plăţi a statului membru în cauză.
(2)O ofertă pentru achiziţie la preţ fix, o ofertă în cadrul unei licitaţii sau o cerere este considerată admisibilă dacă este depusă în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale a (ale) statului membru în care se depune oferta pentru achiziţie la preţ fix, oferta în cadrul unei licitaţii sau cererea şi trebuie să includă, furnizate printr-un formular pus la dispoziţie de agenţia de plăţi, cel puţin informaţiile următoare:
a)numele operatorului, precum şi adresa şi numărul de înregistrare în scopuri de TVA ale operatorului din statul membru în care operatorul îşi desfăşoară principala activitate;
b)produsul sau tipul de produs vizat, cu codul său NC aferent, dacă este cazul;
c)cantitatea pentru care se depune oferta pentru licitaţie la preţ fix, oferta din cadrul licitaţiei sau cererea, cu respectarea cantităţilor minime prevăzute la articolul 5, dacă este cazul.
(3)Oferta pentru achiziţie la preţ fix, oferta în cadrul unei licitaţii sau cererea nu include nicio condiţie suplimentară introdusă de operator în afara celor prevăzute în prezentul regulament sau în regulamentul de punere în aplicare relevant, de deschidere a procedurii de licitaţie sau de stabilire în avans a cuantumului ajutorului pentru depozitarea privată.
(4)Atunci când termenul-limită pentru depunerea ofertelor pentru achiziţie la preţ fix, a ofertelor în cadrul unei licitaţii sau a cererilor este o sărbătoare legală, ofertele pentru achiziţie la preţ fix, ofertele în cadrul unei licitaţii sau cererile se depun cel târziu în ultima zi lucrătoare care precedă sărbătoarea legală.
(5)Ofertele pentru achiziţie la preţ fix, ofertele în cadrul unei licitaţii sau cererile depuse sâmbăta, duminica sau în zile de sărbătoare legală se consideră a fi fost primite de agenţia de plăţi în prima zi lucrătoare care urmează datei la care au fost depuse.
(6)Odată depuse, ofertele pentru achiziţie la preţ fix, ofertele în cadrul unei licitaţii sau cererile nu pot fi retrase sau modificate.
(7)La data primirii lor, agenţia de plăţi înregistrează ofertele pentru achiziţie la preţ fix, ofertele în cadrul unei licitaţii sau cererile admisibile şi cantităţile vizate.
(8)Drepturile şi obligaţiile care rezultă din acceptarea ofertei pentru achiziţie la preţ fix, a ofertei în cadrul unei licitaţii sau a cererii nu sunt transferabile.
Art. 3: Spaţiile de depozitare pentru intervenţie
(1)Fiecare spaţiu de depozitare pentru intervenţie ("spaţiu de depozitare") dispune de o capacitate minimă de depozitare de:
a)pentru cereale: 5 000 de tone, 7 500 de tone din perioada de intervenţie publică 2017/2018, 10 000 de tone din perioada 2018/2019, 15 000 de tone din perioada 2019/2020;
b)pentru orez: 5 000 de tone, 7 500 de tone din perioada de intervenţie publică 2017/2018, 10 000 de tone din perioada 2018/2019;
c)pentru unt şi lapte praf degresat: 400 de tone, 600 de tone din perioada de intervenţie publică 2017, 800 de tone din perioada 2018.
Statele membre cu o producţie anuală medie de cereale mai mică de 20 de milioane de tone pot continua să aplice o capacitate minimă de depozitare de 10 000 de tone din perioada 2019/2020.
(2)În sensul prezentului articol, "capacitate minimă de depozitare" înseamnă o capacitate minimă care poate să nu fie disponibilă permanent, dar este uşor de obţinut în perioada în care ar putea avea loc achiziţia.
(3)O agenţie de plăţi poate aplica o derogare de la alineatul (1) doar dacă demonstrează că nu este disponibilă capacitatea minimă de depozitare indicată la alineatul respectiv şi dacă spaţiile de depozitare alternative dispun de acces rapid la o apă curgătoare sau la mare ori de o legătură feroviară.
Art. 4: Stabilirea eligibilităţii produselor
(1)Eligibilitatea produselor pentru intervenţia publică se stabileşte conform metodelor prevăzute în cadrul următoarelor dispoziţii:
a)pentru cereale: în anexa I părţile I, II, III şi IV;
b)pentru orez: în anexa II partea I;
c)pentru carnea de vită: în anexa III partea I;
d)pentru unt: în părţile I şi Ia ale anexei IV la prezentul regulament

e)pentru laptele praf degresat: în părţile I şi Ia ale anexei V la prezentul regulament

(2)Metodele care trebuie utilizate pentru determinarea calităţii cerealelor, a untului şi a laptelui praf degresat eligibile pentru intervenţia publică menţionate în anexele I, IV şi, respectiv, V, sunt cele prevăzute în cele mai recente versiuni ale standardelor europene sau internaţionale relevante, după caz, aflate în vigoare de cel puţin 6 luni înainte de prima zi a perioadei de intervenţie publică stabilite la articolul 12 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013.

Art. 5: Cantităţi minime de produse oferite pentru achiziţie la preţ fix sau oferite în cadrul unei licitaţii
(1)Cantitatea minimă de produse oferite pentru achiziţie la preţ fix sau oferite în cadrul unei licitaţii este:
a)pentru grâul comun, orz şi porumb: 160 de tone;
b)pentru grâul dur: 20 de tone;
c)pentru orez: 40 de tone;
d)pentru carnea de vită: 20 de tone;
e)pentru unt: 30 de tone;
f)pentru laptele praf degresat: 30 de tone.
Statele membre cu o producţie anuală medie de cereale mai mică de 20 de milioane de tone pot decide să aplice o cantitate minimă de 120 de tone pentru grâul comun, orz şi porumb.
(2)O agenţie de plăţi poate stabili o cantitate minimă mai mare decât cea prevăzută la alineatul (1) dacă acest lucru este justificat de condiţiile şi practicile comerţului cu ridicata sau de normele în materie de protecţia mediului în vigoare în statul membru în cauză.
Art. 6: Nivelul garanţiei pentru achiziţia de produse
Nivelul garanţiei solicitate în conformitate cu articolul 4 litera (a) din Regulamentul delegat (UE) 2016/1238 la depunerea unei oferte pentru achiziţie la preţ fix sau a unei oferte în cadrul unei licitaţii pentru achiziţia de produse pentru intervenţie publică este:
a)pentru cereale: 20 EUR/tonă;
b)pentru orez: 30 EUR/tonă;
c)pentru carnea de vită: 300 EUR/tonă;
d)pentru unt: 50 EUR/tonă;
e)pentru laptele praf degresat: 50 EUR/tonă.
Art. 7: Depunerea şi admisibilitatea ofertelor pentru achiziţie la preţ fix şi a ofertelor în cadrul unei licitaţii
(1)O ofertă pentru achiziţie la preţ fix sau o ofertă în cadrul unei licitaţii este admisibilă dacă îndeplineşte cerinţele prevăzute la articolul 2 şi, în cazul unei proceduri de licitaţie, în regulamentul de punere în aplicare de deschidere a procedurii de licitaţie menţionat la articolul 12. De asemenea, o ofertă pentru achiziţie la preţ fix sau o ofertă în cadrul unei licitaţii îndeplineşte următoarele condiţii:
a)include cel puţin următoarele informaţii:
1.(i) pentru orez, o indicare a tipului şi a soiului;
2.(ii) cu excepţia cărnii de vită, spaţiul în care este păstrat produsul la momentul ofertei pentru achiziţie la preţ fix sau al ofertei în cadrul licitaţiei;
3.iii) pentru cereale şi orez, spaţiul de depozitare pentru care se depune oferta pentru achiziţie la preţ fix sau oferta în cadrul licitaţiei;
4.(iv) pentru cereale şi orez, anul recoltării şi zona sau zonele de producţie din Uniune;
5.(v) pentru unt şi lapte praf degresat, data producţiei;
6.(vi) pentru unt şi lapte praf degresat, denumirea şi numărul de aprobare al întreprinderii agreate în care a fost produs;
b)operatorul a depus o garanţie în conformitate cu articolul 4 litera (a) din Regulamentul delegat (UE) 2016/1238;
c)pentru cereale şi orez, operatorul a declarat:
1.(i) că produsele sunt originare din Uniune;
2.(ii) că oferta pentru achiziţie la preţ fix sau oferta în cadrul licitaţiei se referă la un lot omogen care, pentru orez, trebuie să includă orez nedecorticat din acelaşi soi;
3.(iii) dacă a fost sau nu aplicat vreun tratament după recoltare şi, dacă este cazul, denumirea produsului utilizat, precum şi că tratamentul a fost aplicat în conformitate cu condiţiile de utilizare, iar produsul este autorizat în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului (1).
(1)Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piaţă a produselor fitosanitare şi de abrogare a Directivelor 79/117/CEE şi 91/414/CEE ale Consiliului (JO L 309, 24.11.2009, p. 1).
(2)Pentru alte produse decât carnea de vită, operatorul poate solicita, în formularul menţionat la articolul 2 alineatul (2), ca produsul să fie preluat în spaţiul de depozitare unde este păstrat la momentul depunerii ofertei pentru achiziţie la preţ fix sau a ofertei în cadrul licitaţiei, cu condiţia ca spaţiul de depozitare respectiv să îndeplinească cerinţele stabilite la articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul delegat (UE) 2016/1238 şi la articolul 3 din prezentul regulament.
Art. 8: Verificarea de către agenţia de plăţi a ofertelor pentru achiziţie la preţ fix şi a ofertelor în cadrul unei licitaţii
(1)Agenţiile de plăţi decid în privinţa admisibilităţii ofertelor pentru achiziţie la preţ fix şi a ofertelor în cadrul unei licitaţii, pe baza cerinţelor prevăzute la articolele 2 şi 7.
Dacă decide că o ofertă pentru achiziţie la preţ fix sau o ofertă în cadrul unei licitaţii nu este admisibilă, agenţia de plăţi informează operatorul în cauză, în termen de trei zile lucrătoare de la primirea ofertei pentru achiziţie la preţ fix sau a ofertei în cadrul licitaţiei. În cazul ofertelor pentru achiziţie la preţ fix, dacă operatorul nu primeşte o astfel de informaţie, se consideră că oferta de achiziţie la preţ fix este admisibilă.
(2)În ceea ce priveşte cerealele şi orezul, declaraţiile menţionate la articolul 7 alineatul (1) litera (c) pot fi verificate din punctul de vedere al conformităţii, prin mijloace administrative, după ce agenţia de plăţi a verificat admisibilitatea ofertelor pentru achiziţie la preţ fix sau a ofertelor în cadrul unei licitaţii, cu sprijinul, dacă este necesar, al agenţiei de plăţi competente în ceea ce priveşte spaţiul de depozitare indicat de operator, în conformitate cu articolul 57 alineatul (2).
Art. 9: Notificarea către Comisie a ofertelor pentru achiziţie la preţ fix şi a ofertelor în cadrul unei licitaţii
(1)Statele membre notifică Comisiei toate ofertele pentru achiziţie la preţ fix şi toate ofertele în cadrul unei licitaţii care sunt admisibile, cu respectarea următoarelor termene-limită:
a)în cazul ofertelor pentru achiziţie la preţ fix, notificările se depun cel târziu la ora 12.00 (ora Bruxelles-ului) a fiecărei zile de marţi şi se referă la cantităţile de produse care, în săptămâna precedentă, au făcut obiectul unei oferte pentru a achiziţie la preţ fix admisibile, precum şi la informaţiile aferente.
Când cantităţile oferite se apropie de limitele stabilite la articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1370/2013, Comisia informează statele membre care este data de la care acestea trebuie să transmită notificări Comisiei în fiecare zi lucrătoare.
Începând cu data respectivă, în fiecare zi lucrătoare, cel târziu la ora 14.00 (ora Bruxelles-ului), statele membre notifică Comisiei cantităţile oferite pentru intervenţie în cursul zilei lucrătoare precedente;
b)în cazul ofertelor în cadrul unei licitaţii, se aplică termenele-limită prevăzute în Regulamentul de punere în aplicare de deschidere a procedurii de licitaţie.
(2)Notificările prevăzute la alineatul (1) literele (a) şi (b) nu conţin numele, adresa şi numărul de înregistrare în scopuri de TVA ale operatorului, nici, în cazul untului şi laptelui praf degresat, denumirea şi numărul de aprobare al întreprinderii agreate.
(3)Dacă un stat membru nu notifică Comisiei o ofertă pentru achiziţie la preţ fix sau o ofertă în cadrul unei licitaţii admisibilă până la termenele-limită menţionate la alineatul (1) literele (a) şi (b), se consideră că statul membru respectiv a transmis Comisiei o notificare cu menţiunea "zero".
Art. 10: Depunerea ofertelor pentru achiziţia la preţ fix a grâului comun, a untului şi a laptelui praf degresat
Ofertele pot fi depuse la agenţia de plăţi de la începutul perioadelor de intervenţie publică prevăzute la articolul 12 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013.
Art. 11: Măsuri pentru respectarea limitărilor cantitative
(1)Pentru a se respecta limitările cantitative stabilite la articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1370/2013, Comisia decide în conformitate cu articolul 3 alineatul (6) litera (a) din regulamentul menţionat:
a)să închidă achiziţia de intervenţie la preţ fix;
b)atunci când acceptarea întregii cantităţi oferite ar duce la depăşirea cantităţii maxime, să instituie un coeficient de alocare aplicabil întregii cantităţi la care se referă ofertele primite şi notificate Comisiei de la fiecare operator în ziua deciziei;
c)dacă este cazul, să respingă ofertele pentru achiziţie la preţ fix pendinte depuse la agenţiile de plăţi din statele membre.
Comisia decide în termen de două zile lucrătoare de la data notificării menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (a) primul paragraf şi de cinci zile lucrătoare de la data notificării menţionate la articolul 9 alineatul (1) litera (a) al treilea paragraf.
În scopul prezentului articol, când data notificării este o sărbătoare legală pentru Comisie, numărarea zilelor până la termenul-limită începe în prima zi lucrătoare de după respectiva sărbătoare legală. Dacă astfel de sărbători legale sunt cuprinse în perioada de timp alocată Comisiei pentru luarea unei decizii, se iau în calcul doar zilele lucrătoare.
(2)Prin derogare de la articolul 2 alineatul (6), un operator căruia i se aplică un coeficient de alocare menţionat la alineatul (1) litera (b) poate să îşi retragă oferta de achiziţie la preţ fix în termen de cinci zile lucrătoare de la data intrării în vigoare a deciziei de stabilire a coeficientului de alocare.
Art. 12: Procedura de licitaţie
(1)O procedură de licitaţie pentru achiziţia de produse menţionate la articolul 11 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 se deschide printr-un regulament de punere în aplicare de deschidere a procedurii de licitaţie, care conţine, în special, următoarele informaţii:
a)produsele vizate şi:
1.(i) pentru orez, o indicare a tipului şi a soiului;
2.(ii) pentru carnea de vită, dacă licitaţia este pentru carcasele achiziţionate pentru a fi dezosate sau pentru depozitare fără dezosare;
b)perioada vizată ("perioada de licitare") şi, dacă este necesar, diferitele subperioade în care pot fi depuse ofertele în cadrul licitaţiei.
(2)Comisia poate deschide o procedură de licitaţie pentru achiziţia de carne de vită în funcţie de categorie şi de stat membru sau de regiune a unui stat membru, în conformitate du articolul 13 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, pe baza celor mai recente două preţuri săptămânale înregistrate pe piaţă. Comisia poate închide respectiva procedură de licitaţie, în conformitate cu articolul 13 alineatul (2) din regulamentul menţionat, pe baza celor mai recente preţuri săptămânale înregistrate pe piaţă.
(3)Dacă Comisia deschide o procedură de licitaţie restrânsă, astfel cum se menţionează la articolul 3 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1370/2013, regulamentul de punere în aplicare de deschidere a procedurii respective face referire la statul membru vizat sau la regiunea/regiunile unui stat membru vizată/vizate de procedura de licitaţie.
(4)În ceea ce priveşte orezul, procedura de licitaţie ar putea fi restrânsă la anumite soiuri sau la unul sau mai multe tipuri de orez nedecorticat, şi anume la "orezul cu bobul rotund", "orezul cu bobul mijlociu", "orezul cu bobul lung de categoria A" sau "orezul cu bobul lung de categoria B", astfel cum sunt definite în partea I punctul I.2 litera (a), (b) sau (c) din anexa II la Regulamentul (UE) nr. 1308/2013.
(5)În ceea ce priveşte carnea de vită, se aplică următoarele norme:
a)preţul mediu al pieţei per categorie eligibilă într-un stat membru sau într-o regiune a unui stat membru ţine seama de preţurile pentru calităţile U, R şi O, exprimate în calitate R3 prin utilizarea coeficienţilor de conversie stabiliţi în partea II din anexa III în statul membru sau în regiunea de intervenţie în cauză;
b)preţurile medii ale pieţei se înregistrează în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1249/2008 al Comisiei (1);
(1)Regulamentul (CE) nr. 1249/2008 al Comisiei din 10 decembrie 2008 de stabilire a normelor de aplicare a grilelor comunitare de clasificare a carcaselor de bovine, porcine şi ovine şi privind raportarea preţurilor acestora (JO L 337, 16.12.2008, p. 3).
c)preţul mediu al pieţei per categorie eligibilă într-un stat membru sau într-o regiune a unui stat membru este media preţurilor pieţei pentru toate calităţile menţionate la litera (b), ponderate cu ponderea fiecărei calităţi în numărul total al sacrificărilor din statul membru respectiv sau din regiunea respectivă.
Regatul Unit este format din două regiuni de intervenţie, după cum urmează:
(i)regiunea I: Regatul Unit;
(ii)regiunea II: Irlanda de Nord.
Art. 13: Depunerea şi admisibilitatea ofertelor în cadrul unei licitaţii
(1)Pe lângă condiţiile generale stabilite la articolele 2 şi 7, o ofertă în cadrul unei licitaţii este admisibilă doar dacă indică un preţ propus în euro per unitate de măsură de produs, rotunjit cu cel mult două zecimale, fără TVA.
În cazul cerealelor şi al orezului, preţul oferit în cadrul licitaţiei per tonă de produse este un preţ care corespunde calităţii minime pentru cereale definite în partea II a anexei I la Regulamentul delegat (UE) 2016/1238 sau calităţii standard pentru orez definite în secţiunea A a anexei III la Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, cu livrare la spaţiul de depozitare, fără descărcare.
În cazul untului şi al laptelui praf degresat, preţul oferit în cadrul licitaţiei este preţul per 100 kg de produse livrate la platforma de încărcare a spaţiului de depozitare.
În cazul cărnii de vită, ofertele din cadrul licitaţiei precizează atât preţul indicat în conformitate cu articolul 12 alineatul (5) litera (a), exprimat per tonă de produse de calitate R3, cât şi dacă preţul respectiv se referă la carne cu os destinată dezosării sau depozitării fără dezosare.
(2)Fără a se aduce atingere articolului 15 alineatul (2) din prezentul regulament, preţul oferit în cadrul licitaţiei nu depăşeşte nivelul preţului de intervenţie publică stabilit la articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1370/2013.
Art. 14: Decizii privind preţul de achiziţie
(1)Pe baza ofertelor din cadrul unei licitaţii notificate în conformitate cu articolul 9, Comisia decide:
a)să nu fixeze un preţ de achiziţie maxim; sau
b)să fixeze un preţ de achiziţie maxim.
(2)Decizia menţionată la alineatul (1) se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Art. 15: Decizii individuale privind ofertele din cadrul unei licitaţii
(1)Dacă nu s-a stabilit niciun preţ de achiziţie maxim, toate ofertele din cadrul licitaţiei se resping.
(2)Dacă a fost stabilit un preţ de achiziţie maxim, agenţia de plăţi acceptă ofertele din cadrul licitaţiei care sunt egale cu cuantumul respectiv sau mai mici decât acesta. Toate celelalte oferte din cadrul licitaţiei se resping.
Agenţia de plăţi acceptă doar ofertele din cadrul licitaţiei care au fost notificate Comisiei în conformitate cu articolul 9.
(3)Agenţia de plăţi ia deciziile menţionate la alineatele (1) şi (2) din prezentul articol după publicarea deciziei Comisiei menţionate la articolul 14 alineatul (1).
În termen de trei zile lucrătoare de la data intrării în vigoare a respectivei decizii a Comisiei, agenţia de plăţi notifică operatorilor rezultatul participării lor la procedura de licitaţie.
Această notificare nu este necesară atunci când este acceptată oferta în cadrul licitaţiei, dacă agenţia de plăţi eliberează un ordin de livrare astfel cum se menţionează la articolul 17, în termen de cinci zile lucrătoare de la data intrării în vigoare a respectivei decizii a Comisiei. În cazul unei astfel de acceptări, nu se mai poate acorda nicio amânare a termenului-limită pentru eliberarea ordinului de livrare, astfel cum este prevăzută la articolul 17 alineatul (1) al doilea paragraf.
Art. 16: Limitarea achiziţiei de carne de vită
În cazul în care primesc oferte pentru cantităţi de carne de vită mai mari decât pot să preia, agenţiile de plăţi pot limita achiziţia la cantităţile pe care le pot prelua pe teritoriul lor sau într-una dintre regiunile lor de intervenţie menţionate la articolul 12 alineatul (5).
Agenţiile de plăţi asigură accesul egal al tuturor părţilor interesate în cazul aplicării unei astfel de limitări.
Art. 17: Ordinul de livrare
(1)După ce a verificat admisibilitatea ofertei din cadrul licitaţiei sau a ofertei pentru achiziţie la preţ fix în conformitate cu articolele 8 şi 13, agenţia de plăţi eliberează ordinul de livrare în termen de cinci zile lucrătoare de la termenul menţionat la articolul 11 alineatul (1) al doilea paragraf sau de la data intrării în vigoare a deciziei menţionate la articolul 14 alineatul (1).
Agenţia de plăţi poate decide să amâne termenul-limită pentru eliberarea ordinului de livrare atunci când acest lucru este necesar din cauza cantităţilor mari de cereale sau de orez acceptate. Totuşi, data finală pentru livrarea produselor nu trebuie să fie mai târziu de 65 de zile de la termenul-limită sau de la data intrării în vigoare menţionată la primul paragraf. În astfel de cazuri, agenţia de plăţi informează operatorii în cauză.
(2)Ordinul de livrare este datat şi numerotat şi conţine următoarele informaţii:
a)cantitatea care urmează să fie livrată;
b)data finală pentru livrarea produselor;
c)spaţiul de depozitare la care trebuie livrate produsele;
d)preţul la care este acceptată oferta pentru achiziţie la preţ fix sau oferta din cadrul licitaţiei.
(3)Ordinul de livrare se eliberează doar pentru cantităţile notificate Comisiei în conformitate cu articolul 9.
Art. 18: Dispoziţii specifice privind livrarea cerealelor şi a orezului
(1)Agenţia de plăţi desemnează spaţiul de depozitare spre care livrarea cerealelor sau a orezului se efectuează la cel mai redus cost.
(2)Livrarea la spaţiul de depozitare are loc cel târziu la 60 de zile de la data eliberării ordinului de livrare. Totuşi, în funcţie de cantităţile acceptate, agenţia de plăţi poate prelungi perioada respectivă cu până la 14 zile. În astfel de cazuri, perioada de livrare menţionată la articolul 17 alineatul (1) al doilea paragraf poate fi prelungită în consecinţă. Agenţia de plăţi informează operatorii în cauză.
(3)Operatorul suportă costurile aferente următoarelor teste efectuate în cazul cerealelor în conformitate cu metodologia menţionată în anexa I partea IV:
1.(i) testul de activitate amilazică (Hagberg);
2.(ii) testul de determinare a conţinutului de proteine din grâul dur şi din grâul comun;
3.(iii) testul Zeleny;
4.(iv) testul de prelucrabilitate industrială;
5.(v) determinarea nivelurilor de contaminanţi.
Art. 19: Costuri de transport în cazul cerealelor şi al orezului
(1)Costul aferent transportului cerealelor sau al orezului de la spaţiul în care era depozitat produsul la momentul ofertei pentru achiziţie la preţ fix sau al ofertei din cadrul licitaţiei la spaţiul de depozitare specificat în ordinul de livrare este suportat de către operator dacă distanţa în cauză este de maximum 50 km.
Peste distanţa maximă indicată, costurile de transport suplimentare sunt suportate de agenţia de plăţi şi rambursate de Comisie la o rată de 0,05 EUR/tonă/km.
(2)Dacă agenţia de plăţi care achiziţionează cerealele sau orezul este într-un alt stat membru decât cel pe teritoriul căruia este depozitat produsul, la calcularea distanţei maxime menţionate la alineatul (1) nu se ţine seama de distanţa dintre depozitul operatorului şi frontiera statului membru al agenţiei de plăţi care efectuează achiziţia.
Art. 20: Dispoziţii specifice privind livrarea cărnii de vită
(1)Preţul de achiziţie pentru carnea de vită este preţul cărnii de vită livrate la punctul de cântărire de la intrarea în spaţiul de depozitare, sau, în cazul în care carnea urmează a fi dezosată, la unitatea de tranşare.
(2)Costul descărcării este suportat de operator.
(3)Operatorii livrează produsele cel târziu la 15 zile de la data eliberării ordinului de livrare. Totuşi, în funcţie de cantităţile atribuite, agenţia de plăţi poate prelungi perioada respectivă cu până la şapte zile. În astfel de cazuri, agenţia de plăţi informează operatorii în cauză.
Art. 21: Dispoziţii specifice privind ambalarea, livrarea şi depozitarea untului şi ale laptelui praf degresat
(1)Untul trebuie ambalat şi livrat în blocuri de 25 de kilograme greutate netă, conform cerinţelor stabilite în anexa IV partea II.
(2)Laptele praf degresat trebuie ambalat şi livrat în saci cu o greutate netă de 25 de kilograme, conform cerinţelor stabilite în anexa V partea II.
(3)Operatorul livrează untul sau laptele praf degresat la platforma de încărcare a spaţiului de depozitare în termen de 21 de zile de la data eliberării ordinului de livrare. Totuşi, în funcţie de cantităţile acceptate, agenţia de plăţi poate prelungi perioada respectivă cu până la şapte zile. În astfel de cazuri, agenţia de plăţi informează operatorii în cauză.
Untul şi laptele praf degresat trebuie livrate pe paleţi de calitate adecvată pentru depozitarea pe termen lung, care urmează să fie schimbaţi cu paleţi echivalenţi. Ca alternativă, agenţia de plăţi poate aproba un sistem echivalent.
Costurile generate de descărcarea untului sau a laptelui praf degresat la platforma de încărcare a spaţiului de depozitare sunt suportate de agenţia de plăţi.
(4)Agenţia de plăţi solicită ca untul şi laptele praf degresat să fie introduse şi păstrate în depozitare pe paleţi în aşa fel încât să se poată constitui loturi uşor identificabile şi accesibile.
Art. 22: Livrarea
(1)Data livrării este:
a)pentru cereale, orez, unt şi lapte praf degresat: data la care se confirmă că întreaga cantitate menţionată în ordinul de livrare a intrat în spaţiul de depozitare desemnat. Această dată nu poate fi mai devreme de ziua care urmează datei eliberării ordinului de livrare;
b)pentru fiecare lot de carne de vită: data intrării la punctul de cântărire al spaţiului de depozitare pentru intervenţie sau, în cazul în care carnea urmează a fi dezosată, la unitatea de tranşare.
(2)Agenţia de plăţi poate decide că preluarea cerealelor, a orezului, a untului sau a laptelui praf degresat are loc în spaţiul de depozitare în care sunt păstrate produsele la momentul depunerii ofertei pentru achiziţie la preţ fix sau a ofertei din cadrul licitaţiei, cu condiţia ca spaţiul de depozitare să îndeplinească cerinţele stabilite la articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul delegat (UE) 2016/1238 şi la articolul 3 din prezentul regulament. În cazul respectiv, data livrării este ziua care urmează datei eliberării ordinului de livrare şi este considerată data relevantă în scopul aplicării articolului 18 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 908/2014.
(3)Produsele sunt preluate de agenţia de plăţi sau de reprezentantul acesteia, care este independent de operator.
Art. 23: Buletinul de preluare
(1)Agenţia de plăţi eliberează buletinul de preluare după ce verificările şi analizele necesare au stabilit că sunt îndeplinite cerinţele de eligibilitate prevăzute la articolul 3 din Regulamentul delegat (UE) 2016/1238. Buletinul de preluare specifică cel puţin:
a)cantităţile livrate şi, în cazul orezului, soiul;
b)caracteristicile produselor astfel cum rezultă în urma analizelor, în măsura în care acest lucru este relevant pentru calcularea preţului;
c)dacă este cazul, cantităţile care nu au fost preluate. În acest caz, operatorul este notificat în consecinţă.
(2)Buletinul de preluare este datat şi trimis operatorului şi administratorului depozitului.
Art. 24: Obligaţiile operatorului
Produsele trebuie să îndeplinească cerinţele de eligibilitate stabilite la articolul 3 din Regulamentul delegat (UE) 2016/1238. Dacă verificările necesare arată că produsele nu îndeplinesc cerinţele de eligibilitate, operatorul:
a)retrage, pe propria cheltuială, produsele în cauză;
b)suportă costurile aferente de la data intrării produselor în spaţiul de depozitare până la data scoaterii acestora din depozitare.
Costurile care urmează să fie suportate de operator sunt stabilite pe baza sumelor standard aferente intrării în depozitare, depozitării şi scoaterii din depozitare în conformitate cu articolul 3 din Regulamentul delegat (UE) nr. 906/2014 al Comisiei (1).
(1)Regulamentul delegat (UE) nr. 906/2014 al Comisiei din 11 martie 2014 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte cheltuielile aferente intervenţiei publice (JO L 255, 28.8.2014, p. 1).
Art. 25: Cerinţa privind dezosarea cărnii de vită
Dacă dezosarea este necesară ca o condiţie a procedurii de licitaţie, agenţia de plăţi impune dezosarea, în conformitate cu anexa III partea III, a întregii cantităţi de carne de vită achiziţionate.
Art. 26: Ajustarea preţurilor în cazul cerealelor şi al orezului
(1)Ajustarea preţurilor, prevăzută la articolul 2 alineatul (2) şi la articolul 3 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1370/2013, se efectuează în conformitate cu:
a)părţile V şi VI ale anexei I la prezentul regulament în cazul cerealelor;
b)partea II a anexei II la prezentul regulament în cazul orezului.
(2)Dacă agenţia de plăţi preia şi depozitează cereale şi orez în spaţiul de depozitare în conformitate cu articolul 22 alineatul (2), preţul de achiziţie se reduce cu 5 EUR/tonă.
Art. 27: Plăţi
(1)Plăţile pentru cantităţile declarate în buletinul de preluare se efectuează cel târziu în a 65-a zi de la data livrării menţionate la articolul 22, cu excepţia cazului în care este în curs o anchetă administrativă.
(2)Se plăteşte numai cantitatea efectiv livrată şi acceptată. Totuşi, în cazul în care cantitatea respectivă o depăşeşte pe cea declarată în ordinul de livrare, se plăteşte doar cantitatea specificată în ordinul de livrare.
Art. 28: Deschiderea procedurii de licitaţie
(1)Produsele preluate în cadrul intervenţiei publice şi disponibile pentru vânzare sunt vândute prin intermediul unei proceduri de licitaţie.
(2)Procedura de licitaţie se deschide prin intermediul unui regulament de punere în aplicare de deschidere a vânzării.
Prima dată de închidere a depunerii ofertelor în cadrul unei licitaţii se stabileşte la cel puţin şase zile de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a respectivului regulament de punere în aplicare.
(3)Se pot deschide proceduri de licitaţie pentru vânzarea produselor depozitate într-una sau mai multe regiuni ale Uniunii sau ale unui stat membru.
(4)Regulamentul de punere în aplicare de deschidere a vânzării conţine, în special, următoarele informaţii:
a)produsele vizate şi, în special:
1.(i) pentru orez, o indicare a tipului şi a soiului;
2.(ii) pentru carnea de vită, bucăţile relevante;
b)perioada vizată ("perioada de licitare") şi diferitele subperioade în care pot fi depuse ofertele în cadrul licitaţiei;
c)pentru carne de vită, unt şi lapte praf degresat, cantitatea minimă pentru care poate fi depusă o ofertă în cadrul licitaţiei;
d)cuantumul garanţiei care trebuie depusă când se depune o ofertă în cadrul licitaţiei. În plus, respectivul regulament de punere în aplicare poate conţine:
1.a) cantităţile totale vizate de procedura de licitaţie;
2.b) dacă este cazul, dispoziţii privind costurile de transport pentru cereale şi orez.
(5)Procedurile de licitaţie pot fi restrânse la anumite utilizări sau destinaţii specifice şi pot include dispoziţii privind verificarea utilizării sau destinaţiei.
Art. 29: Invitaţia de participare la licitaţie şi dispoziţii privind invitaţia de participare la licitaţie
(1)Fiecare agenţie de plăţi care deţine stocuri de intervenţie disponibile pentru vânzare întocmeşte o invitaţie de participare la licitaţie şi o publică cel puţin cu patru zile înainte de prima dată de depunere a ofertelor în cadrul licitaţiei.
(2)Invitaţia de participare la licitaţie indică, în special:
a)denumirea şi adresa agenţiei de plăţi care publică invitaţia de participare la licitaţie;
b)trimiterea la regulamentul de punere în aplicare de deschidere a vânzării;
c)datele de închidere a depunerii ofertelor în cadrul licitaţiei pentru fiecare invitaţie parţială de participare la licitaţie;
d)pentru fiecare spaţiu de depozitare, numele şi adresa administratorului depozitului şi, după caz:
1.(i) pentru cereale şi orez, cantităţile disponibile prezentate în loturi de vânzare constituite în aşa fel încât să se asigure accesul egal al operatorilor, împreună cu o descriere a calităţii fiecărui lot de vânzare;
2.(ii) pentru carnea de vită, cantităţile disponibile în funcţie de bucăţi, în conformitate cu anexa III partea IV, şi data livrării;
3.(iii) pentru unt şi lapte praf degresat, cantităţile disponibile şi data livrării;
e)stadiul de livrare menţionat la articolul 30 alineatul (1) litera (d) şi, dacă este cazul, tipul de ambalaj;
f)eventualele instalaţii existente în spaţiul de depozitare pentru încărcarea în mijloace de transport;
g)pentru unt, dacă este cazul, cantitatea disponibilă, per spaţiu de depozitare, de unt din smântână dulce menţionat în anexa IV partea II punctul 2 litera (d).
(3)Agenţia de plăţi se asigură că invitaţiile de participare la licitaţie sunt făcute publice în mod corespunzător.
(4)Agenţia de plăţi ia măsurile necesare pentru a permite părţilor interesate:
a)să inspecteze, precum şi să preleve şi să examineze, pe propria cheltuială, eşantioane din cerealele şi orezul puse în vânzare, înainte de a depune o ofertă în cadrul licitaţiei;
b)să consulte rezultatele analizelor menţionate în anexa I partea IV, în anexa II partea I, în anexa IV partea I sau în anexa V partea I, după caz.
Art. 30: Depunerea şi admisibilitatea ofertelor în cadrul unei licitaţii
(1)O ofertă în cadrul unei licitaţii este admisibilă dacă îndeplineşte cerinţele prevăzute la articolul 2 şi în regulamentul de punere în aplicare de deschidere a vânzării. De asemenea, o ofertă în cadrul unei licitaţii îndeplineşte următoarele condiţii:
a)conţine o trimitere la regulamentul de punere în aplicare de deschidere a vânzării şi precizează termenul de expirare a subperioadei de depunere a ofertelor în cadrul licitaţiei;
b)pentru carnea de vită, precizează bucăţile relevante;
c)pentru cereale şi orez, precizează cantitatea totală a lotului de vânzare;
d)precizează preţul în euro oferit în cadrul licitaţiei per unitate de măsură, rotunjit la cel mult două zecimale, fără TVA, după cum urmează:
1.(i) în cazul cerealelor şi al orezului, pentru produsul încărcat în mijloacele de transport;
2.(ii) în cazul untului sau al laptelui praf degresat, pentru produsul livrat pe paleţi la platforma de încărcare a locului de depozitare sau, dacă este necesar, livrat pe paleţi încărcaţi în mijlocul de transport, dacă este vorba despre un camion sau despre un vagon de cale ferată;
3.(iii) în cazul cărnii de vită, pentru produsul livrat la platforma de încărcare a locului de depozitare;
e)pentru carne de vită, unt şi lapte praf degresat, faptul că se referă la cel puţin cantitatea minimă menţionată în regulamentul de punere în aplicare de deschidere a vânzării;
f)precizează locul de depozitare în care este păstrat produsul şi, pentru unt şi laptele praf degresat, poate fi indicat un spaţiu de depozitare alternativ;
g)operatorul a depus cuantumul garanţiei prevăzut în regulamentul de punere în aplicare de deschidere a vânzării.
(2)Pentru cereale, preţul oferit în cadrul licitaţiei se referă la cantitatea minimă stabilită în partea II a anexei I la Regulamentul delegat (UE) 2016/1238 sau, în cazul orezului care prezintă calitatea standard stabilită în secţiunea A a anexei III la Regulamentul (UE) nr. 1308/2013.
(3)În cazul cărnii de vită, al untului şi al laptelui praf degresat, preţul oferit în cadrul licitaţiei se aplică greutăţii nete.
Pentru unt, dacă este cazul, oferta din cadrul licitaţiei poate specifica faptul că este depusă doar pentru unt din smântână dulce, menţionat la articolul 29 alineatul (2) litera (g).
Art. 31: Notificarea către Comisie a ofertelor din cadrul unei licitaţii
(1)Până la termenele-limită stabilite de regulamentul de punere în aplicare de deschidere a vânzării, statele membre notifică Comisiei toate ofertele admisibile din cadrul licitaţiilor.
(2)Notificările prevăzute la alineatul (1) nu conţin numele, adresa şi numărul de înregistrare în scopuri de TVA ale operatorului.
(3)Dacă un stat membru nu notifică Comisiei o ofertă în cadrul unei licitaţii admisibilă până la termenele-limită menţionate la alineatul (1), se consideră că statul membru respectiv a transmis Comisiei o notificare cu menţiunea "zero".
Art. 32: Decizii privind preţul de vânzare
(1)Pe baza ofertelor din cadrul licitaţiilor notificate în conformitate cu articolul 31, Comisia decide, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 229 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013:
a)să nu fixeze un preţ de vânzare minim; sau
b)să fixeze un preţ de vânzare minim.
În cazul untului şi al laptelui praf degresat, preţul de vânzare minim poate varia în funcţie de locul în care se află produsele oferite spre vânzare.
(2)Decizia menţionată la alineatul (1) se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Art. 33: Decizii individuale privind ofertele din cadrul unei licitaţii
(1)Dacă nu s-a stabilit niciun preţ de vânzare minim, se resping toate ofertele din cadrul licitaţiei.
(2)Dacă s-a stabilit un preţ de vânzare minim, agenţiile de plăţi resping orice ofertă în cadrul licitaţiei inferioară preţului de vânzare minim.
Agenţiile de plăţi acceptă doar ofertele din cadrul licitaţiei care au fost notificate Comisiei în conformitate cu articolul 31.
(3)Agenţiile de plăţi iau deciziile menţionate la alineatele (1) şi (2) din prezentul articol după publicarea deciziei Comisiei menţionate la articolul 32.
În termen de trei zile lucrătoare de la data intrării în vigoare a respectivei decizii a Comisiei, agenţia de plăţi notifică operatorilor rezultatul participării lor la procedura de licitaţie.
Art. 34: Norme specifice privind alocarea cărnii de vită, a untului şi a laptelui praf degresat
(1)În cazul untului şi al laptelui praf degresat, este reţinută oferta operatorului care propune cel mai mare preţ. Dacă nu se alocă întreaga cantitate disponibilă, cantitatea rămasă se atribuie celorlalţi operatori pe baza preţurilor oferite în cadrul licitaţiei, începând cu preţul cel mai mare.
(2)Dacă acceptarea unei oferte în cadrul unei licitaţii ar duce la atribuirea de contracte în exces faţă de cantitatea de carne de vită, unt sau lapte praf degresat disponibilă la un anumit spaţiu de depozitare, operatorului respectiv i se atribuie doar cantitatea disponibilă. Totuşi, cu acordul operatorului, agenţia de plăţi poate aloca produse din alte spaţii de depozitare pentru a se ajunge la cantitatea care face obiectul ofertei din cadrul licitaţiei.
(3)Dacă acceptarea a două sau mai multe oferte la acelaşi preţ în cadrul unei licitaţii în cazul unui anumit spaţiu de depozitare ar duce la atribuirea unor contracte depăşind cantitatea disponibilă de carne de vită, unt sau lapte praf degresat, atribuirea se face prin alocarea cantităţii disponibile proporţional cu cantităţile vizate de ofertele din cadrul licitaţiei. Totuşi, dacă o astfel de alocare duce la atribuirea de cantităţi inferioare cantităţii minime menţionate la articolul 28 alineatul (4) litera (c), atribuirea se face prin tragere la sorţi.
(4)Dacă, după acceptarea tuturor ofertelor din cadrul licitaţiei care au fost reţinute, cantitatea de carne de vită, unt sau lapte praf degresat rămasă în spaţiul de depozitare este inferioară cantităţii minime menţionate la articolul 28 alineatul (4) litera (c), această cantitate rămasă este oferită de agenţia de plăţi operatorilor cărora li se atribuie contractele, începând cu cel care a oferit cel mai mare preţ. Operatorilor cărora li se atribuie contracte li se va oferi opţiunea de a achiziţiona cantitatea rămasă la preţul de vânzare minim.
(5)Agenţia de plăţi alocă produsul în funcţie de data intrării în depozit, începând cu cel mai vechi produs din cantitatea totală disponibilă în spaţiul de depozitare desemnat de operator sau, dacă este cazul, începând cu cel mai vechi lot din cantitatea de unt sau de unt din smântână dulce sau cu cea mai veche bucată de carne de vită disponibilă în spaţiul de depozitare frigorific desemnat de operator.
Art. 35: Plăţi
Înainte de scoaterea produsului din depozitare şi în cursul perioadei specificate la articolul 37 alineatul (2), operatorii plătesc agenţiei de plăţi cuantumul corespunzător ofertei lor din cadrul licitaţiei pentru fiecare cantitate pe care o scot din spaţiul de depozitare, cuantum notificat de agenţia de plăţi în conformitate cu articolul 33 alineatul (3).
Art. 36: Vânzări efectuate de statele membre
(1)Într-un stat membru în care nu este deschisă nicio procedură de licitaţie în conformitate cu articolul 28, agenţia de plăţi poate deschide ea însăşi o procedură de licitaţie pentru vânzarea de produse de intervenţie atunci când cantitatea totală rămasă în toate spaţiile sale de depozitare este mai mică de:
a)pentru fiecare tip de cereale: 10 000 de tone;
b)pentru orez: 2 000 de tone;
c)pentru carnea de vită, unt sau laptele praf degresat: 200 de tone.
(2)Capitolul II din Regulamentul delegat (UE) 2016/1238 şi prezentul capitol se aplică unei proceduri de licitaţie deschise de o agenţie de plăţi în conformitate cu alineatul (1), cu excepţia articolului 28 alineatul (2), a articolului 29 alineatul (2) litera (b), a articolului 30 alineatul (1) literele (a) şi (e), a articolului 31 şi a articolului 32 alineatul (2) din prezentul regulament. Articolul 32 alineatul (1) se aplică mutatis mutandis unei decizii de acel gen a statului membru.
(3)În cadrul cantităţilor fixate la alineatul (1), agenţiile de plăţi pot pune în vânzare directă produse care, după examinarea vizuală în contextul inventarului anual realizat în conformitate cu articolul 3 alineatul (3) primul paragraf litera (g) şi cu articolul 3 alineatul (4) din Regulamentul delegat (UE) nr. 907/2014 sau în timpul inspecţiei ulterioare preluării în intervenţie, nu mai pot fi reambalate sau sunt deteriorate.
(4)Agenţiile de plăţi asigură accesul în condiţii de egalitate al tuturor părţilor interesate.
Art. 37: Ordinul de scoatere din depozitare
(1)Atunci când se plăteşte suma menţionată la articolul 35, agenţia de plăţi eliberează un ordin de scoatere din depozitare care indică:
a)cantitatea pentru care s-a plătit cuantumul corespunzător;
b)spaţiul de depozitare în care este depozitat produsul;
c)data-limită pentru scoaterea produsului din depozitare.
(2)În termen de 30 de zile de la data notificării menţionate la articolul 33 alineatul (3), operatorii scot din depozitare produsul care le-a fost atribuit. După perioada respectivă, costurile şi riscurile sunt suportate de operator.
Art. 38: Scoaterea din depozitare a untului şi a laptelui praf degresat
(1)La momentul scoaterii din spaţiul de depozitare şi în cazul livrării în afara spaţiului de depozitare, agenţia de plăţi pune la dispoziţie untul şi laptele praf degresat pe paleţi la platforma de încărcare a spaţiului de depozitare şi încărcate în mijlocul de transport, dacă acesta este un camion sau un vagon de cale ferată. Costurile aferente sunt suportate de agenţia de plăţi.
(2)La scoaterea din spaţiul de depozitare, operatorul returnează agenţiei de plăţi paleţi de calitate echivalentă. Ca alternativă, se poate stabili un acord echivalent cu agenţia de plăţi.
(3)Eventualele costuri de stivuire şi depaletizare sunt suportate de operatorul care achiziţionează untul sau laptele praf degresat.
Art. 38a: Punerea produselor de intervenţie la dispoziţia programului
(1)Prin intermediul unui regulament de punere în aplicare adoptat în conformitate cu procedura menţionată la articolul 229 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, Comisia poate pune produse de intervenţie la dispoziţia programului de distribuire a alimentelor către cele mai defavorizate persoane din Uniune, menţionat la articolul 16 alineatul (2) din regulamentul respectiv («programul»).
(2)Regulamentul de punere în aplicare menţionat la alineatul (1) conţine în special următoarele informaţii:
a)tipul şi cantitatea produselor care sunt puse la dispoziţia programului;
b)localizarea produselor puse la dispoziţia programului şi criteriile de repartizare a loturilor disponibile între statele membre vizate, pe baza localizării acestora;
c)modul în care trebuie desfăcute produsele, în conformitate cu articolul 23 alineatul (4) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 223/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului (*) (utilizare directă, prelucrare sau vânzare), pentru a le pune la dispoziţia programului într-un mod care este cea mai favorabilă opţiune din punct de vedere economic, ţinând seama de tipul şi de caracteristicile produselor;
(*)Regulamentul (UE) nr. 223/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 martie 2014 privind Fondul de ajutor european destinat celor mai defavorizate persoane (JO L 72, 12.3.2014, p. 1).
d)în cazul în care produsele urmează să fie vândute în conformitate cu articolul 38b din prezentul regulament, nivelul garanţiei care trebuie constituită în conformitate cu articolul 4 litera (a) din Regulamentul delegat (UE) 2016/1238 şi preţul sub care produsele nu se vând.
(3)Statele membre care doresc să le fie alocată o parte din sau toată cantitatea menţionată la alineatul (2) litera (a) adresează Comisiei o cerere în termen de 10 zile lucrătoare de la publicarea regulamentului de punere în aplicare menţionat la alineatul (1). Cererea respectivă precizează tipul şi cantitatea (exprimată în tone) produsului solicitat. Cantitatea solicitată de un stat membru nu depăşeşte cantitatea menţionată la alineatul (2) litera (a).
(4)În termen de 20 de zile lucrătoare de la publicarea regulamentului de punere în aplicare menţionat la alineatul (1), Comisia adoptă un regulament de punere în aplicare, fără a aplica procedura menţionată la articolul 229 alineatul (2) sau (3) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, prin care:
a)alocă o cantitate fiecărui stat membru care a depus o cerere;
b)precizează localizarea loturilor disponibile repartizate statelor membre în cauză în conformitate cu criteriile menţionate la alineatul (2) litera (b).
În scopul primului paragraf litera (a), atunci când cantitatea totală solicitată de statele membre depăşeşte cantitatea menţionată la alineatul (2) litera (a), statelor membre în cauză li se alocă o cantitate proporţională cu cantitatea pe care au solicitat-o.
(5)În cazul în care cantitatea alocată unui stat membru este cu 50 % mai mică decât cantitatea solicitată, statul membru respectiv poate renunţa la cantitatea care i-a fost alocată, informând Comisia cu privire la decizia sa în termen de 10 zile lucrătoare de la publicarea regulamentului de punere în aplicare prin care s-au alocat produsele. Produsele în cauză nu mai sunt la dispoziţia programului în temeiul regulamentului de punere în aplicare respectiv.
Art. 38b: Vânzarea de produse de intervenţie puse la dispoziţia programului
(1)În cazul în care regulamentul de punere în aplicare menţionat la articolul 38a alineatul (1) prevede că produsele puse la dispoziţia programului trebuie desfăcute prin vânzare, se aplică alineatele (2)-(7) din prezentul articol.
(2)În termen de 40 de zile lucrătoare de la publicarea regulamentului de punere în aplicare prin care s-au alocat produsele, agenţia de plăţi a statului membru căruia i-au fost alocate produse în conformitate cu articolul 38a alineatul (4) deschide o procedură de licitaţie pentru vânzarea produselor.
În cazul în care unui stat membru i-au fost alocate produse deţinute de agenţia de plăţi a altui stat membru, agenţia de plăţi care deţine produsele transmite agenţiei de plăţi care vinde produsele informaţiile menţionate la articolul 29 alineatul (2) literele (d)-(g), în termen de 10 zile lucrătoare de la publicarea regulamentului de punere în aplicare prin care s-au alocat produsele.
(3)În cazul în care agenţia de plăţi a unui stat membru căruia i-au fost alocate produse deţinute de agenţia de plăţi a altui stat membru vinde o parte din sau toate produsele respective, agenţia de plăţi care vinde produsele plăteşte agenţiei de plăţi care le deţine la valoarea contabilă menţionată la articolul 16 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013. Această plată se efectuează în termen de 4 zile lucrătoare de la primirea din partea unui operator a plăţii sumei corespunzătoare ofertei acestuia. Agenţia de plăţi care deţine produsele emite ordinul de scoatere din depozitare menţionat la articolul 37 din prezentul regulament în termen de 5 zile lucrătoare de la primirea plăţii de la agenţia de plăţi care vinde produsele.
(4)În termen de 10 zile lucrătoare de la primirea din partea unui operator a plăţii sumei corespunzătoare ofertei acestuia, agenţia de plăţi care vinde produsele transferă diferenţa dintre preţul de vânzare şi valoarea contabilă a produselor, înmulţită cu cantitatea vândută, organismului către care Comisia efectuează plăţi în temeiul Regulamentului (UE) nr. 223/2014. Această sumă transferată este utilizată pentru a finanţa achiziţionarea şi distribuirea de alimente către cele mai defavorizate persoane, pe lângă resursele deja disponibile în cadrul programului operaţional.
(5)Orice costuri administrative legate de vânzarea produselor sunt suportate de agenţia de plăţi care vinde produsele.
(6)Unei proceduri de licitaţie deschise de o agenţie de plăţi în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol i se aplică capitolul II din Regulamentul delegat (UE) 2016/1238 şi titlul II capitolul III din prezentul regulament, cu excepţia articolului 28 alineatul (2), a articolului 29 alineatul (2) litera (b), a articolului 30 alineatul (1) literele (a) şi (e), a articolului 31, a articolului 32 alineatul (2), a articolului 33 alineatul (2) al doilea paragraf şi a articolului 36 din prezentul regulament. Articolul 32 alineatul (1) şi articolul 33 alineatul (3) se aplică mutatis mutandis unei decizii de acest gen a unui stat membru. În sensul articolului 30 alineatul (1) litera (g), valoarea garanţiei prevăzute în regulamentul de punere în aplicare care deschide vânzarea se înţelege ca fiind valoarea garanţiei prevăzute în regulamentul de punere în aplicare menţionat la articolul 38a alineatul (1).
(7)În cazul în care o parte din sau toate produsele alocate unui stat membru nu au fost vândute în termen de 5 luni de la publicarea regulamentului de punere în aplicare prin care s-au alocat produsele, respectivele produse nu mai sunt disponibile în temeiul regulamentului de punere în aplicare în cauză.

Art. 39: Deschiderea procedurilor de licitaţie şi stabilirea în avans a ajutorului
(1)Regulamentul de punere în aplicare de deschidere a procedurii de licitaţie sau de stabilire în avans a cuantumului ajutorului poate conţine următoarele informaţii:
a)produsele sau tipurile de produse vizate, cu codurile lor NC aferente, dacă este cazul;
b)în cazul ajutorului stabilit în avans, cuantumul ajutorului pentru depozitare per unitate de măsură pentru produsele vizate;
c)unitatea de măsură aplicată cantităţilor;
d)dacă oferta din cadrul licitaţiei sau ajutorul stabilit în avans se referă la produse care au fost deja introduse în depozitare;
e)în cazul ofertelor în cadrul unei licitaţii, perioada vizată ("perioada de licitare") şi, dacă este necesar, diferitele subperioade în care pot fi depuse ofertele în cadrul unei licitaţii, iar în cazul ajutorului stabilit în avans, perioada de depunere a unei cereri;
f)perioada de depozitare;
g)cantitatea totală, dacă este cazul;
h)cantitatea minimă per ofertă în cadrul unei licitaţii sau per cerere;
i)cuantumul garanţiei per unitate de măsură în cazul ofertelor în cadrul unei licitaţii şi, eventual, în cazul cererilor;
j)perioadele de introducere în depozit şi de scoatere din depozit;
k)specificaţiile care trebuie să apară pe ambalaje, dacă este cazul.
(2)Dacă acordarea ajutorului pentru depozitarea privată este limitată la anumite state membre sau regiuni ale unui stat membru în conformitate cu articolul 18 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, ofertele în cadrul licitaţiei şi cererile pot fi depuse doar în statul membru vizat sau în statele membre vizate.
(3)În cazul ofertelor în cadrul unei licitaţii, trebuie să treacă cel puţin şase zile între intrarea în vigoare a regulamentului de punere în aplicare de deschidere a procedurii de licitaţie şi prima zi de depunere a ofertelor în cadrul unei licitaţii.
Art. 40: Depunerea şi admisibilitatea ofertelor în cadrul unei licitaţii şi a cererilor de ajutor pentru depozitarea privată
O ofertă în cadrul unei licitaţii sau o cerere de ajutor pentru depozitarea privată este admisibilă dacă îndeplineşte cerinţele prevăzute la articolul 2 şi dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)include cel puţin următoarele informaţii:
1.(i) o referire la regulamentul de punere în aplicare de deschidere a procedurii de licitaţie sau de stabilire în avans a cuantumului ajutorului pentru depozitarea privată;
2.(ii) perioada de depozitare, dacă regulamentul de punere în aplicare de deschidere a procedurii de licitaţie sau de stabilire în avans a cuantumului ajutorului pentru depozitarea privată impune acest lucru;
3.(iii) cantitatea de produse vizată de oferta în cadrul unei licitaţii sau de cerere;
4.(iv) dacă produsele sunt deja depozitate, numele şi adresa fiecărui spaţiu de depozitare privată, localizarea loturilor/ rezervoarelor/silozurilor de depozitare cu respectivele cantităţi şi, atunci când este necesar, numărul de identificare al întreprinderii agreate;
5.(v) în cazul ofertelor în cadrul unei licitaţii, data expirării pentru subperioada de depunere;
6.(vi) în cazul ofertelor în cadrul unei licitaţii, cuantumul ajutorului în euro propus per unitate de măsură, rotunjit la cel mult două zecimale, fără TVA;
b)operatorul a depus cuantumul garanţiei menţionat în regulamentul de punere în aplicare de deschidere a procedurii de licitaţie sau de stabilire în avans a cuantumului ajutorului pentru depozitarea privată.
Art. 41: Verificarea de către agenţia de plăţi a ofertelor în cadrul unei licitaţii şi a cererilor
(1)Agenţia de plăţi decide în privinţa admisibilităţii ofertelor în cadrul unei licitaţii şi a cererilor, pe baza condiţiilor prevăzute la articolele 2 şi 40.
(2)Dacă decide că o ofertă în cadrul unei licitaţii sau o cerere nu este admisibilă, agenţia de plăţi informează operatorul în cauză, în termen de trei zile lucrătoare de la primirea ofertei în cadrul unei licitaţii sau a cererii.
Art. 42: Notificarea către Comisie a ofertelor din cadrul unei licitaţii şi a cererilor
(1)Statele membre notifică Comisiei toate ofertele în cadrul unei licitaţii şi toate cererile care sunt admisibile, cu respectarea următoarelor termene-limită:
a)în cazul ofertelor în cadrul unei licitaţii, se aplică termenele-limită prevăzute în regulamentul de punere în aplicare de deschidere a procedurii de licitaţie;
b)în cazul cererilor, notificările se depun cel târziu la ora 12.00 (ora Bruxelles-ului) a fiecărei zile de marţi şi se referă la cantităţile de produse care, în săptămâna precedentă, au făcut obiectul unei cereri admisibile, precum şi la informaţiile aferente. Comisia poate solicita efectuarea mai frecventă a acestor notificări, dacă aceste informaţii sunt necesare în scopul gestionării schemei.
(2)Notificările prevăzute la alineatul (1) literele (a) şi (b) nu conţin numele, adresele şi numerele de înregistrare în scopuri de TVA ale operatorilor.
(3)Dacă un stat membru nu notifică Comisiei o ofertă în cadrul unei licitaţii sau o cerere admisibilă până la termenele-limită menţionate la alineatul (1) literele (a) şi (b), se consideră că statul membru respectiv a transmis Comisiei o notificare cu menţiunea "zero".
Art. 43: Decizii privind cuantumul maxim al ajutorului pentru depozitarea privată
(1)Pe baza ofertelor din cadrul licitaţiilor notificate în conformitate cu articolul 42, Comisia decide, astfel cum se prevede la articolul 4 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1370/2013:
a)să nu fixeze un cuantum maxim al ajutorului; sau
b)să fixeze un cuantum maxim al ajutorului.
(2)Dacă oferta în cadrul unei licitaţii face obiectul unei cantităţi totale, astfel cum se menţionează la articolul 39 alineatul (1) litera (g), şi dacă atribuirea cantităţilor totale pentru care a fost oferit cuantumul respectiv ar duce la depăşirea cantităţii totale, Comisia, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 229 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, adoptă o decizie de stabilire a unui coeficient de alocare. Coeficientul se aplică ofertelor în cadrul licitaţiilor care au fost primite la nivelul cuantumului maxim al ajutorului.
Prin derogare de la articolul 2 alineatul (6), un operator căruia i se aplică un coeficient de alocare poate să îşi retragă oferta din cadrul licitaţiei în termen de 10 zile lucrătoare de la data intrării în vigoare a deciziei de stabilire a coeficientului de alocare.
(3)Deciziile referitoare la ajutor menţionate la alineatele (1) şi (2) se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Art. 44: Decizii individuale privind ofertele din cadrul unei licitaţii
(1)Dacă nu s-a stabilit un cuantum maxim al ajutorului pentru depozitarea privată, toate ofertele din cadrul licitaţiei se resping.
(2)Dacă s-a stabilit un cuantum maxim al ajutorului, agenţia de plăţi acceptă ofertele din cadrul licitaţiei care sunt egale cu cuantumul respectiv sau mai mici decât acesta, fără a se aduce atingere articolului 43 alineatul (2). Toate celelalte oferte din cadrul licitaţiei se resping.
Agenţia de plăţi acceptă doar ofertele din cadrul licitaţiei care au fost notificate în conformitate cu articolul 42.
(3)Agenţia de plăţi ia deciziile menţionate la alineatele (1) şi (2) din prezentul articol după publicarea deciziei Comisiei menţionate la articolul 43 alineatul (1).
În termen de trei zile lucrătoare de la data intrării în vigoare a respectivei decizii a Comisiei, agenţia de plăţi notifică operatorilor rezultatul participării lor la procedura de licitaţie.
Art. 45: Decizii privind cererile de ajutor pentru depozitarea privată stabilit în avans
(1)Pentru produsele aflate deja în depozitare, o cerere admisibilă este considerată acceptată în a opta zi lucrătoare de la data primirii cererii respective, cu condiţia neadoptării de către Comisie, între timp, a unei decizii în conformitate cu alineatul (3).
(2)Pentru produsele care nu sunt încă depozitare, deciziile privind acceptarea unei cereri admisibile sunt notificate operatorului de către agenţia de plăţi în a opta zi lucrătoare de la data primirii cererii respective, cu condiţia neadoptării de către Comisie, între timp, a unei decizii în conformitate cu alineatul (3).
(3)Dacă examinarea situaţiei arată că schema de ajutoare pentru depozitarea privată a fost utilizată în mod excesiv sau că există riscul unei utilizări excesive ori al speculei, fără a aplica procedura menţionată la articolul 229 alineatul (2) sau (3) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, Comisia poate decide:
a)să suspende aplicarea schemei pentru cel mult cinci zile lucrătoare, cererile depuse în perioada respectivă nefiind acceptate;
b)să stabilească un procentaj unic de reducere a cantităţilor care fac obiectul cererilor, sub rezerva respectării cantităţii contractuale minime, dacă este cazul;
c)să respingă cererile depuse anterior perioadei de suspendare a căror acceptare ar fi fost hotărâtă în timpul perioadei de suspendare.
Prin derogare de la articolul 2 alineatul (6), un operator căruia i se aplică dispoziţia de la primul paragraf litera (b) poate să îşi retragă cererea în termen de 10 zile lucrătoare de la data intrării în vigoare a deciziei de stabilire a reducerii procentuale.
Art. 46: Informaţii referitoare la spaţiul de depozitare privată pentru produse care nu se află încă în depozitare
După primirea notificării menţionate la articolul 44 alineatul (3) al doilea paragraf sau a notificării deciziei menţionate la articolul 45 alineatul (2), operatorul notifică agenţiei de plăţi calendarul intrării produselor în depozitare, numele şi adresa fiecărui spaţiu de depozitare privată şi cantităţile corespunzătoare. Notificarea agenţiei de plăţi se efectuează cu cel puţin cinci zile lucrătoare înainte de începutul introducerii loturilor în depozitare. Agenţia de plăţi poate decide să accepte o perioadă mai scurtă de cinci zile lucrătoare.
Art. 47: Introducerea în depozitare a produselor care nu se află încă în depozitare
(1)Produsele se introduc în depozitare în termen de 28 de zile de la notificarea menţionată la articolul 44 alineatul (3) al doilea paragraf în cazul ofertelor în cadrul unei licitaţii sau de la notificarea deciziei menţionate la articolul 45 alineatul (2) în cazul cererilor.
(2)Pentru carne, introducerea în depozitare începe, pentru fiecare lot individual din cantitatea vizată de oferta din cadrul licitaţiei sau de cerere, la data la care lotul intră sub controlul autorităţii competente. Data respectivă este data determinării greutăţii nete a cărnii proaspete sau refrigerate:
a)în spaţiul de depozitare privată, dacă produsul se congelează în spaţiul respectiv;
b)la locul de congelare, dacă produsul se congelează în instalaţii corespunzătoare în afara spaţiului de depozitare privată.
(3)Introducerea în depozitare este considerată încheiată în ziua în care este introdus în depozitare ultimul lot individual din cantitatea vizată de oferta din cadrul licitaţiei sau de cerere.
Art. 48: Perioada contractuală de depozitare
(1)Perioada contractuală de depozitare începe în ziua care urmează:
a)datei notificării menţionate la articolul 44 alineatul (3) sau datei primirii unei cereri admisibile, fără a se aduce atingere articolului 45 alineatul (1), pentru produsele aflate deja în depozitare;
b)datei la care este considerată încheiată introducerea în depozitare, în conformitate cu articolul 47 alineatul (3), în cazul produselor care nu se află încă în depozitare.
(2)Ultima zi a perioadei contractuale de depozitare poate fi stabilită în regulamentul de punere în aplicare de deschidere a procedurii de licitaţie sau de stabilire în avans a cuantumului ajutorului pentru depozitarea privată, astfel cum se menţionează la articolul 39 alineatul (1) litera (f).
Prin derogare de la articolul 3 alineatul (4) din Regulamentul (CEE) nr. 1182/71 al Consiliului (1), când ultima zi a perioadei contractuale de depozitare este o sâmbătă, o duminică sau o sărbătoare legală, perioada contractuală de depozitare se încheie la sfârşitul ultimei ore a zilei respective.
(1)Regulamentul (CEE, Euratom) nr. 1182/71 al Consiliului din 3 iunie 1971 privind stabilirea regulilor care se aplică termenelor, datelor şi expirării termenelor (JO L 124, 8.6.1971, p. 1).
Art. 49: Încheierea contractelor
Contractele se încheie între agenţia de plăţi a statului membru pe al cărui teritoriu sunt sau vor fi depozitate produsele şi operatorii care îndeplinesc cerinţele prevăzute la articolul 2 din Regulamentul delegat (UE) 2016/1238 ale căror oferte în cadrul licitaţiei sau cereri au fost acceptate.
Contractele se încheie pentru cantitatea introdusă efectiv în depozitare ("cantitatea contractuală"), care nu depăşeşte cantitatea menţionată la articolul 44 alineatul (3) al doilea paragraf în cazul ofertelor în cadrul unei licitaţii sau cantitatea din cerere în cazul produselor aflate deja în depozit ori din notificarea deciziei menţionate la articolul 45 alineatul (2) în cazul cererilor pentru produse care nu se află încă în depozit.
În cazul în care cantitatea introdusă efectiv în depozitare este mai mică de 95 % din cantitatea indicată în oferta din cadrul licitaţiei ori în cerere sau din cantitatea rezultată din aplicarea articolului 45 alineatul (3) litera (b), nu se încheie niciun contract.
Nu se încheie contracte dacă nu este confirmată eligibilitatea produselor.
Art. 50: Notificarea încheierii contractelor
În termen de cinci zile lucrătoare de la data publicării raportului de control menţionat la articolul 61 alineatul (1), sub rezerva primirii tuturor documentelor necesare pentru încheierea contractului, agenţia de plăţi notifică operatorului căruia i se atribuie un contract faptul că un contract este considerat încheiat.
Data încheierii contractului este ziua notificării operatorului de către agenţia de plăţi.
Art. 51: Elementele contractului
Contractul trebuie înţeles ca incluzând, dacă este cazul, elementele prevăzute la articolul 52, precum şi cele prevăzute:
a)în dispoziţiile relevante ale regulamentului de punere în aplicare de deschidere a procedurii de licitaţie şi în oferta din cadrul licitaţiei; sau
b)în dispoziţiile relevante ale regulamentului de punere în aplicare de stabilire în avans a cuantumului ajutorului pentru depozitarea privată şi în cerere.
Art. 52: Obligaţiile operatorului
(1)Contractele cuprind cel puţin următoarele obligaţii ale operatorului:
a)să introducă şi să păstreze în depozitare cantitatea contractuală, pe durata perioadei contractuale de depozitare, pe propriul risc şi pe propria cheltuială, în condiţii care să asigure menţinerea caracteristicilor produselor menţionate la articolul 3 din Regulamentul delegat (UE) 2016/1238, fără:
1.(i) a înlocui produsele depozitate, cu excepţia cazului zahărului în conformitate cu alineatul (3);
2.(ii) a le transfera într-un alt loc de depozitare privată sau, în cazul zahărului, în alt siloz;
b)să păstreze documentele de cântărire întocmite la momentul intrării în spaţiul de depozitare privată;
c)să trimită agenţiei de plăţi documentele referitoare la operaţiunile de introducere în depozitare, inclusiv localizarea loturilor/rezervoarelor/silozurilor de depozitare cu respectivele cantităţi, cel târziu la cinci zile lucrătoare de la data introducerii în depozitare menţionată la articolul 47 alineatul (3);
d)să permită agenţiei de plăţi să verifice, în orice moment, dacă sunt îndeplinite toate obligaţiile contractuale;
e)să acţioneze în aşa fel încât produsele depozitate să fie uşor accesibile şi identificabile individual în funcţie de lotul/ rezervorul/silozul de depozitare.
(2)Prin derogare de la alineatul (1) litera (a) punctul (ii), agenţia de plăţi poate autoriza o mutare a produselor depozitate, în următoarele condiţii:
1.(i) în cazul brânzeturilor care beneficiază de o denumire de origine protejată (DOP) sau de o indicaţie geografică protejată (IGP) dacă operatorul depune o solicitare motivată;
2.(ii) în cazul altor produse, în situaţii excepţionale, dacă operatorul depune o solicitare motivată.
(3)Prin derogare de la prezentul articol alineatul (1) litera (e), zahărul care face obiectul unui contract poate fi depozitat într-un siloz desemnat de operator împreună cu alt zahăr, cu condiţia ca, pe parcursul perioadei contractuale, cantitatea contractuală să fie păstrată în depozitare în silozul desemnat, în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul delegat (UE) 2016/1238.
(4)La cerere, operatorul pune la dispoziţia agenţiei de plăţi responsabile cu controalele întreaga documentaţie, pentru fiecare contract, permiţând, în special, verificarea următoarelor informaţii cu privire la produsele introduse în depozitare:
a)numărul de identificare a întreprinderii agreate şi, dacă este necesar, statul membru de producţie;
b)originea şi data de producţie ale produselor sau, în cazul zahărului, anul de comercializare al producţiei şi, în cazul cărnii, ziua sacrificării;
c)data introducerii în depozitare;
d)greutatea şi, în cazul cărnii, numărul bucăţilor ambalate;
e)adresa spaţiului de depozitare privată şi mijloacele care permit identificarea imediată a produsului în cadrul spaţiului de depozitare privată sau, în cazul zahărului în vrac, identificarea silozului desemnat de operator;
f)data de încheiere a perioadei contractuale de depozitare şi data efectivă a scoaterii din depozitarea contractuală.
(5)Operatorul sau, după caz, administratorul depozitului ţine în cadrul spaţiului de depozitare un registru care cuprinde, în funcţie de numărul contractului:
a)identificarea produselor introduse în depozitare în funcţie de lot/rezervor/siloz;
b)data introducerii şi data scoaterii din depozitare;
c)cantitatea de produse aflate în depozitare în funcţie de lot/rezervor/siloz;
d)localizarea produselor în depozit în funcţie de lot/rezervor/siloz.
Art. 53: Scoaterea din depozitare
(1)Scoaterea din depozitare poate începe în ziua care urmează ultimei zile a perioadei contractuale de depozitare sau, după caz, la data specificată în regulamentul de punere în aplicare de deschidere a procedurii de licitaţie sau de stabilire în avans a cuantumului ajutorului pentru depozitarea privată.
(2)Scoaterea din depozitare se face în loturi de depozitare întregi, cu excepţia cazului în care agenţia de plăţi autorizează scoaterea în cantităţi mai mici.
Totuşi, în cazul produselor sigilate menţionate la articolul 60, doar o cantitate sigilată poate fi scoasă din depozitare.
(3)Dacă în regulamentul de punere în aplicare de deschidere a procedurii de licitaţie sau de stabilire în avans a cuantumului ajutorului pentru depozitarea privată se specifică faptul că perioada contractuală de depozitare este cuprinsă într-un interval de zile, operatorul notifică agenţiei de plăţi intenţia de a începe scoaterea produselor din depozitare, indicând loturile/rezervoarele/silozurile de depozitare în cauză, cu cel puţin cinci zile lucrătoare înaintea începerii operaţiunilor de scoatere.
Agenţia de plăţi poate decide să accepte o perioadă mai scurtă de cinci zile lucrătoare.
Art. 54: Cererea de plată a ajutorului pentru depozitarea privată
Operatorul depune o cerere de plată în termen de trei luni de la încheierea perioadei contractuale de depozitare.
Art. 55: Plata ajutorului pentru depozitarea privată
Plata ajutorului se efectuează cel târziu la 120 de zile de la data la care a fost depusă o cerere de plată, cu condiţia să fi fost îndeplinite obligaţiile contractuale.
Totuşi, dacă este în curs o anchetă administrativă, plata nu se efectuează până când nu este recunoscut dreptul de a beneficia de ajutor.
Art. 56: Dispoziţii generale privind controalele legate de intervenţia publică şi ajutorul pentru depozitarea privată
(1)Agenţiile de plăţi iau toate măsurile necesare pentru a asigura îndeplinirea cerinţelor legate de intervenţia publică şi de acordarea ajutorului pentru depozitarea privată prevăzut în Regulamentul delegat (UE) 2016/1238, în prezentul regulament şi în regulamentele de punere în aplicare menţionate la articolul 1 alineatul (2) literele (a) şi (b) din prezentul regulament.
Măsurile includ controlarea administrativă completă a ofertelor pentru achiziţie la preţ fix şi a ofertelor în cadrul licitaţiilor pentru intervenţia publică, precum şi a ofertelor în cadrul licitaţiilor şi a cererilor de ajutor pentru depozitarea privată, aceste controale fiind completate de controale documentare şi fizice la faţa locului, astfel cum se specifică în prezentul titlu.
(2)Verificarea greutăţii produselor livrate în intervenţie publică şi, în cazul ajutorului pentru depozitarea privată, a cantităţii contractuale se efectuează în prezenţa funcţionarilor agenţiei de plăţi.
(3)Eşantioanele fizice prelevate în scopul verificării calităţii şi a compoziţiei produselor în cazul intervenţiei publice şi în cel al ajutorului pentru depozitarea privată se prelevă de către funcţionarii agenţiei de plăţi sau în prezenţa lor.
(4)În scopul pistei de audit, întreaga evidenţă a stocurilor şi întreaga contabilitate financiară, precum şi documentele verificate de agenţia de plăţi se ştampilează sau se parafează în timpul vizitei de control. Dacă se verifică înregistrările electronice, în dosarul de inspecţie se include o evidenţă a controlului efectuat, fie pe hârtie, fie în format electronic. La cerere, evidenţele respective sunt puse la dispoziţia Comisiei.
Art. 57: Dispoziţii specifice privind controalele legate de intervenţia publică
(1)Fără a se aduce atingere controalelor impuse prin prezentul regulament pentru preluarea produselor, controalele stocurilor de intervenţie se efectuează în conformitate cu articolul 3 din Regulamentul delegat (UE) nr. 907/2014.
(2)Dacă spaţiul de depozitare menţionat la articolul 7 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) se află într-un alt stat membru decât cel în care se depune oferta pentru achiziţie la preţ fix sau oferta în cadrul unei licitaţii, agenţia de plăţi care a primit oferta pentru achiziţie la preţ fix sau oferta în cadrul unei licitaţii poate solicita asistenţă din partea agenţiei de plăţi responsabilă cu spaţiul de depozitare respectiv, inclusiv un control la faţa locului. Asistenţa se furnizează în perioada indicată de agenţia de plăţi care a primit oferta pentru achiziţie la preţ fix sau oferta în cadrul unei licitaţii.
(3)În ceea ce priveşte carnea de vită, controalele se efectuează în conformitate cu anexa III părţile I şi III.
Art. 58: Dispoziţii specifice privind controalele legate de intervenţia publică pentru cereale şi orez
(1)Fără a se aduce atingere articolului 56 alineatul (2), cantitatea livrată se cântăreşte în prezenţa operatorului şi a unui reprezentant al agenţiei de plăţi, care este independent de operator.
Totuşi, dacă reprezentantul agenţiei de plăţi este, de asemenea, administratorul depozitului, în termen de 30 de zile de la data livrării, agenţia de plăţi efectuează o inspecţie care implică cel puţin o verificare volumetrică. Eventuala diferenţă dintre cantitatea determinată prin cântărire şi cantitatea estimată în conformitate cu metoda volumetrică nu trebuie să depăşească 5 %.
Dacă nu se depăşeşte toleranţa de 5 %, administratorul depozitului suportă toate costurile legate de eventuala diferenţă constatată, cu ocazia unei verificări ulterioare a greutăţii, faţă de greutatea înscrisă în evidenţe la momentul preluării.
Dacă se depăşeşte toleranţa de 5 %, cerealele sau orezul se cântăresc imediat. Dacă greutatea determinată este mai mică decât cea înregistrată, costurile aferente cântăririi sunt suportate de administratorul depozitului. În caz contrar, costurile aferente cântăririi sunt suportate de agenţia de plăţi.
(2)Dacă nivelul contaminanţilor din cereale trebuie verificat pe baza analizei riscurilor prevăzută în partea I punctul 3 din anexa I la Regulamentul delegat (UE) 2016/1238, agenţia de plăţi este responsabilă pentru consecinţele financiare care rezultă dintr-o eventuală nerespectare a nivelurilor maxime ale contaminanţilor, în conformitate cu normele prevăzute la articolul 3 alineatul (6) din Regulamentul delegat (UE) nr. 907/2014.
Totuşi, în cazul ocratoxinei A şi al aflatoxinei, dacă agenţia de plăţi în cauză poate dovedi, într-o măsură satisfăcătoare pentru Comisie, că au fost respectate standardele la intrare, condiţiile normale de depozitare, precum şi celelalte angajamente ale administratorului depozitului, răspunderea financiară revine bugetului Uniunii.
Art. 59: Dispoziţii specifice privind preluarea cerealelor şi a orezului în spaţiul de depozitare de către administratorul depozitului
(1)Dacă preluarea cerealelor sau a orezului se efectuează la spaţiul de depozitare unde sunt păstrate produsele în momentul depunerii ofertei pentru achiziţie la preţ fix sau a ofertei din cadrul licitaţiei, cantitatea preluată se stabileşte pe baza registrului depozitului, care trebuie să satisfacă standardele profesionale care permit garantarea faptului că se respectă legislaţia Uniunii, în special anexa III la Regulamentul delegat (UE) nr. 907/2014, şi cu următoarele condiţii:
a)registrul depozitului indică:
1.(i) greutatea înregistrată la cântărirea efectuată într-o perioadă care nu este mai mare de 10 luni înainte de data preluării;
2.(ii) caracteristicile calitative fizice la momentul cântăririi şi, mai ales, conţinutul de umiditate;
3.(iii) transferul între silozuri, dacă este cazul, şi tratamentele efectuate;
b)administratorul de depozit declară că lotul oferit corespunde din toate punctele de vedere detaliilor din registrul depozitului;
c)caracteristicile calitative stabilite la momentul cântăririi sunt aceleaşi cu cele ale eşantionului reprezentativ constituit din eşantioanele prelevate de agenţia de plăţi sau de reprezentanţii acesteia, la o rată de una la fiecare tranşă de 60 de tone.
(2)Dacă se aplică dispoziţiile de la alineatul (1), greutatea care trebuie înregistrată în registrul depozitului şi în contabilitatea financiară prevăzute la articolul 3 alineatul (3) primul paragraf litera (a) din Regulamentul delegat (UE) nr. 907/2014 este greutatea înscrisă în registrul depozitului şi ajustată, dacă este cazul, pentru a se ţine seama de eventuala diferenţă dintre conţinutul de umiditate sau procentajul impurităţilor diverse (Schwarzbesatz) înregistrate la momentul cântăririi şi cele determinate pe baza eşantionului reprezentativ. Diferenţa dintre procentajele impurităţilor diverse poate fi luată în considerare numai pentru a reduce greutatea înscrisă în registrul depozitului.
În termen de 30 de zile de la preluare, agenţia de plăţi efectuează o verificare volumetrică. Eventuala diferenţă dintre cantitatea determinată prin cântărire şi cantitatea estimată în conformitate cu metoda volumetrică nu trebuie să depăşească 5 %.
Dacă nu se depăşeşte toleranţa de 5 %, administratorul depozitului suportă toate costurile legate de eventuala diferenţă constatată, cu ocazia unei verificări ulterioare a greutăţii, faţă de greutatea înscrisă în evidenţe la momentul preluării.
Dacă se depăşeşte toleranţa de 5 %, cerealele sau orezul se cântăresc imediat. Dacă greutatea determinată este mai mică decât cea înregistrată, ţinându-se seama de limitele de toleranţă prevăzute la punctul 1 din anexa IV la Regulamentul delegat (UE) nr. 907/2014, costurile aferente cântăririi sunt suportate de administratorul depozitului. În caz contrar, costurile aferente cântăririi sunt suportate de Fondul european de garantare agricolă.
Art. 60: Dispoziţii specifice privind controalele legate de ajutorul pentru depozitarea privată
(1)În cazul tuturor loturilor introduse în depozitare, agenţia de plăţi efectuează controale documentare la faţa locului în termen de 30 de zile de la începutul perioadei contractuale de depozitare menţionate la articolul 48 alineatul (1), pentru a controla cantitatea contractuală menţionată la articolul 49. Aceste controale includ examinarea registrului depozitului, menţionat la articolul 52 alineatul (5), şi a documentelor justificative, precum bonuri de cântărire şi borderouri de livrare, precum şi verificarea fizică a prezenţei loturilor şi a identităţii produselor din spaţiul de depozitare privată.
În cazul cărnii, controalele se efectuează la momentul introducerii în depozitarea privată, iar în cazul uleiului de măsline, înaintea sigilării oficiale a rezervoarelor.
În circumstanţe justificate în mod corespunzător, agenţia de plăţi poate prelungi cu până la 15 zile perioada menţionată la primul paragraf. În astfel de cazuri, agenţia de plăţi informează operatorii în cauză.
(2)În plus faţă de controalele prevăzute la alineatul (1), se controlează fizic un eşantion statistic reprezentativ de cel puţin 5 % din loturi, echivalând cu cel puţin 5 % din cantităţile totale introduse în depozitare, pentru a se asigura faptul că natura, compoziţia şi cantitatea, precum şi ambalarea şi marcarea produselor şi a loturilor de depozitare îndeplinesc cerinţele de depozitare privată şi sunt conforme cu detaliile specificate de operator în oferta sa din cadrul licitaţiei sau în cererea sa.
În cazul brânzei, se efectuează controale fizice asupra tuturor loturilor, în scopul verificării cantităţii contractuale.
(3)De asemenea, pe parcursul perioadei de depozitare, agenţia de plăţi efectuează controale neanunţate la faţa locului, pentru a se asigura de prezenţa şi identitatea cantităţii contractuale aflate în spaţiul de depozitare privată şi pentru a se asigura că zahărul depozitat în vrac se află în silozul desemnat de operator. Controalele se efectuează pe baza unui eşantion statistic aleatoriu de cel puţin 5 % din loturi, echivalând cu cel puţin 5 % din cantităţile totale pentru care au fost încheiate contracte. Acest eşantion nu cuprinde mai mult de 25 % din loturile deja controlate în conformitate cu alineatul (2), cu excepţia cazului în care nu ar fi posibilă efectuarea controlului la faţa locului asupra a cel puţin 5 % dintre loturi echivalând cu cel puţin 5 % din cantităţile totale pentru care au fost încheiate contracte.
Controlul neanunţat menţionat la primul paragraf nu este necesar dacă agenţia de plăţi, cu acordul operatorului, a sigilat produsele în aşa fel încât cantităţile contractuale să nu poată fi scoase din spaţiul de depozitare fără ruperea sigiliului.
(4)La sfârşitul perioadei contractuale de depozitare sau înainte de începutul scoaterii produselor, în cazul în care se aplică articolul 53 alineatul (3), agenţia de plăţi efectuează controale la faţa locului pentru a verifica îndeplinirea angajamentelor contractuale pe baza unui control documentar al registrului depozitului şi al documentelor justificative, precum şi o verificare a prezenţei loturilor şi a identităţii produselor din spaţiul de depozitare privată.
Pe lângă controalele menţionate la primul paragraf, un eşantion statistic reprezentativ de cel puţin 5 % dintre loturi, echivalând cu cel puţin 5 % din cantităţile totale pentru care au fost încheiate contracte, este controlat fizic pentru a se verifica tipul, cantitatea, ambalajul şi marcajele, precum şi identitatea produselor din spaţiul de depozitare privată.
(5)Dacă agenţia de plăţi, cu acordul operatorului, a sigilat produsele în aşa fel încât cantitatea depozitată să nu poată fi scoasă din lotul individual fără ruperea sigiliului, controalele menţionate la alineatele (3) şi (4) pot fi limitate la verificarea prezenţei şi a integrităţii sigiliilor.
Art. 60a: Dispoziţii specifice privind controalele legate de intervenţia publică şi de ajutoarele pentru depozitarea privată a laptelui şi produselor lactate
(1)Eligibilitatea untului, a laptelui praf degresat şi a brânzei pentru care urmează a se primi ajutor pentru depozitarea privată se stabileşte în conformitate cu metodele prevăzute în anexele VI, VII şi, respectiv, VIII.
Metodele respective se stabilesc prin referire la cele mai recente versiuni ale standardelor europene sau internaţionale relevante, după caz, aflate în vigoare de cel puţin 6 luni înainte de prima zi a perioadei de intervenţie publică stabilite la articolul 12 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013.
(2)Rezultatele verificărilor efectuate prin aplicarea metodelor prevăzute în prezentul regulament se evaluează în conformitate cu anexa IX.

Art. 61: Raportarea controalelor
(1)Agenţia de plăţi întocmeşte un raport de control în termen de cinci zile lucrătoare de la încheierea fiecărui control la faţa locului întreprins şi, dacă este cazul, a controalelor menţionate la articolul 56 alineatul (3). Raportul descrie cu precizie diferitele elemente verificate şi indică:
a)data şi ora începerii controlului;
b)detalii privind eventualul preaviz dat;
c)durata controlului;
d)persoanele responsabile prezente;
e)natura şi amploarea controalelor efectuate, furnizând, în special, detalii cu privire la documentele şi produsele examinate;
f)constatările şi concluziile;
g)dacă este necesară vreo acţiune ulterioară.
Raportul este semnat de funcţionarul responsabil al agenţiei de plăţi şi este fie contrasemnat de operator sau, după caz, de administratorul depozitului, fie trimis operatorului cu confirmare de primire. Raportul este inclus în dosarul de plată.
(2)În cazul neconformităţii unor produse supuse controlului, verificarea se extinde la un eşantion statistic mai amplu care urmează a fi determinat de agenţia de plăţi.
(3)Agenţia de plăţi înregistrează eventualele cazuri de neconformitate din perspectiva criteriilor de gravitate, amploare, durată şi repetiţie, care pot avea drept rezultat excluderea în conformitate cu articolul 62 alineatul (1) sau rambursarea ajutorului pentru depozitarea privată plătit în mod necuvenit, inclusiv a dobânzilor, dacă este cazul, în conformitate cu articolul 62 alineatul (4).
Art. 62: Sancţiuni şi măsuri administrative în legătură cu ajutorul pentru depozitarea privată
(1)Dacă agenţia de plăţi constată că un document prezentat de un operator, care este necesar în conformitate cu Regulamentul delegat (UE) 2016/1238, cu prezentul regulament sau cu un regulament de punere în aplicare menţionat la articolul 1 alineatul (2) litera (b) din prezentul regulament, furnizează informaţii incorecte şi dacă informaţiile incorecte în cauză sunt decisive pentru acordarea ajutorului pentru depozitarea privată, agenţia de plăţi exclude operatorul de la procedura de acordare a ajutorului pentru produsul în legătură cu care au fost furnizate informaţiile incorecte, pentru o perioadă de un an de la data adoptării unei decizii administrative definitive prin care se stabileşte neregula.
(2)Excluderea prevăzută la alineatul (1) nu se aplică dacă operatorul dovedeşte, în mod satisfăcător, agenţiei de plăţi că situaţia menţionată la alineatul respectiv constituie un caz de forţă majoră sau de eroare evidentă.
(3)Ajutorul plătit în mod necuvenit se recuperează, cu dobândă, de la operatorii în cauză. Normele stabilite la articolul 27 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 908/2014 se aplică mutatis mutandis.
(4)Aplicarea sancţiunilor administrative şi recuperarea sumelor plătite în mod necuvenit, conform prezentului articol, nu aduc atingere comunicării neregulilor către Comisie în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1848/2006 al Comisiei (1).
(1)Regulamentul (CE) nr. 1848/2006 al Comisiei din 14 decembrie 2006 privind neregulile şi recuperarea sumelor acordate pe nedrept în cadrul finanţării politicii agricole comune şi organizarea unui sistem de informare în acest domeniu şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 595/91 al Consiliului (JO L 355, 15.12.2006, p. 56).
Art. 63: Metoda de notificare
Notificările menţionate în prezentul regulament, precum şi în regulamentele de punere în aplicare menţionate la articolul 1, se efectuează în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 792/2009 al Comisiei (2).
(2)Regulamentul (CE) nr. 792/2009 al Comisiei din 31 august 2009 de stabilire a normelor detaliate pentru comunicarea Comisiei de către statele membre a informaţiilor şi documentelor cu privire la implementarea organizării comune a pieţelor, la sistemul de plăţi directe, la promovarea produselor agricole şi la regimul aplicabil regiunilor ultraperiferice şi insulelor mici din Marea Egee (JO L 228, 1.9.2009, p. 3).
Art. 64: Notificări referitoare la agenţiile de plăţi
(1)Statele membre notifică Comisiei agenţiile de plăţi autorizate responsabile cu achiziţia şi vânzările de intervenţie şi cu ajutorul pentru depozitarea privată.
(2)Comisia pune la dispoziţia statelor membre şi a publicului lista agenţiilor de plăţi autorizate, inclusiv prin publicarea pe internet.
Art. 65: Notificări de informaţii referitoare la stocurile de intervenţie
(1)Statele membre ale căror agenţii de plăţi deţin stocuri de intervenţie notifică Comisiei, până cel târziu la data de 15 a fiecărei luni, următoarele elemente:
a)pentru cereale şi orez:
1.(i) cantităţile depozitate de la începutul anului de comercializare;
2.(ii) cantităţile cumulate preluate de la începutul anului de comercializare;
3.(iii) cantităţile cumulate care au ieşit din spaţiile de depozitare de la începutul anului de comercializare, identificate, dacă este cazul, în funcţie de tipul de utilizare sau de destinaţie, precum şi cantităţile cumulate pierdute;
4.(iv) cantităţile cumulate contractate, identificate, dacă este cazul, în funcţie de tipul de utilizare sau de destinaţie;
5.(v) cantităţile care fac obiectul unei oferte pentru achiziţie la preţ fix la sfârşitul perioadei lunare de raportare;
b)pentru unt şi laptele praf degresat:
1.(i) cantităţile pentru fiecare produs aflat în depozitare la sfârşitul lunii anterioare şi cantităţile care au intrat şi au ieşit din spaţiile de depozitare în cursul lunii respective;
2.(ii) o defalcare a cantităţilor din fiecare produs care au ieşit din spaţiile de depozitare în cursul lunii anterioare, conform regulamentului de deschidere a procedurii de licitaţie pentru vânzarea produselor în cauză;
3.(iii) o defalcare în funcţie de vechime a cantităţilor aflate în depozitare la sfârşitul lunii anterioare;
c)pentru carnea de vită:
1.(i) cantităţile pentru fiecare produs aflat în depozitare la sfârşitul lunii anterioare şi cantităţile care au intrat şi au ieşit din spaţiile de depozitare în cursul lunii respective;
2.(ii) o defalcare a cantităţilor din fiecare produs care au ieşit din spaţiile de depozitare în cursul lunii anterioare, conform regulamentului de deschidere a procedurii de licitaţie pentru vânzarea produselor în cauză;
3.(iii) cantităţile din fiecare bucată care fac obiectul contractelor de vânzare încheiate în luna anterioară;
4.(iv) cantităţile din fiecare bucată care fac obiectul ordinelor de scoatere eliberate în luna anterioară;
5.(v) cantităţile din fiecare bucată achiziţionate în luna anterioară;
6.(vi) stocurile necontractate şi stocurile fizice din fiecare bucată la sfârşitul lunii anterioare, cu detalii privind durata depozitării stocurilor necontractate;
d)pentru toate produsele:
1.(i) deschiderea unei proceduri de licitaţie, cantităţile atribuite şi preţurile minime de vânzare stabilite în cazul aplicării articolului 36;
2.(ii)informaţii referitoare la desfacerile pentru programul de distribuire a alimentelor către cele mai defavorizate persoane, inclusiv suma în cauză (diferenţa dintre preţul de vânzare şi valoarea contabilă) şi momentul în care respectiva sumă este transferată organismului către care Comisia efectuează plăţi în temeiul Regulamentului (UE) nr. 223/2014, în conformitate cu articolul 38b alineatul (4) din prezentul regulament.

(2)Comisia poate solicita ca notificările prevăzute la alineatul (1) să fie efectuate mai frecvent, dacă acest lucru este necesar în scopul gestionării eficiente a sistemului de intervenţie.
(3)În sensul alineatului (1) litera (b):
a)"cantităţi intrate" înseamnă cantităţile introduse fizic în depozitare, indiferent dacă sunt sau nu preluate de agenţia de plăţi;
b)"cantităţi ieşite" înseamnă cantităţile care au fost scoase sau, în cazul preluării de către cumpărător înainte de scoatere, cantităţile preluate.
(4)În sensul alineatului (1) litera (c):
a)"stocuri necontractate" înseamnă stocurile care fac încă obiectul unui contract de vânzare;
b)"stocuri fizice" înseamnă stocurile necontractate la care se adaugă stocurile care fac obiectul unui contract de vânzare, dar care nu au fost încă preluate.
Art. 66: Notificarea informaţiilor referitoare la depozitarea privată
Statele membre în care se utilizează schema de ajutoare pentru depozitarea privată notifică Comisiei:
a)cel puţin o dată pe săptămână, produsele şi cantităţile pentru care au fost încheiate contracte în cursul săptămânii anterioare, defalcate în funcţie de perioada de depozitare;
b)cel târziu la data de 15 a fiecărei luni, pentru luna anterioară:
1.(i) cantităţile de produse care au fost introduse în depozitare şi care au ieşit din depozitarea privată în luna respectivă, defalcate pe categorii dacă este cazul;
2.(ii) cantităţile de produse care se aflau în depozitare privată la sfârşitul lunii respective, defalcate pe categorii, dacă este cazul;
3.(iii) cantităţile de produse a căror perioadă contractuală de depozitare s-a încheiat;
4.(iv) dacă perioada de depozitare a fost scurtată sau prelungită, în conformitate cu articolul 20 litera (m) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, produsele şi cantităţile a căror perioadă de depozitare a fost modificată, precum şi datele de scoatere din depozitare prevăzute iniţial şi modificate;
c)până la data de 31 martie a fiecărui an, pentru anul calendaristic anterior, rezultatele controalelor la faţa locului efectuate în temeiul titlului IV.
Art. 67: Intrarea în vigoare şi aplicarea
Prezentul regulament intră în vigoare în a şaptea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Se aplică de la 1 octombrie 2016. Totuşi, în ceea ce priveşte achiziţia de intervenţie publică, anexa I partea V tabelele III şi IV şi anexa I partea VI litera (b) se aplică de la 1 iulie 2017.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în toate statele membre.
-****-
Adoptat la Bruxelles, 18 mai 2016.

Pentru Comisie

Preşedintele

Jean-Claude JUNCKER

ANEXA I:CEREALE
PARTEA I:
1.DEFINIŢIA ELEMENTELOR CARE NU SUNT CEREALE DE BAZĂ DE CALITATE CORESPUNZĂTOARE
1.1.Boabe sparte
Pentru grâul dur, grâul comun şi orz, definiţia "boabelor sparte" este cea inclusă în standardul EN 15587. Pentru porumb, definiţia "boabelor sparte" este cea inclusă în standardul EN 16378.
1.2.Impurităţi ale boabelor
a)Boabe şiştave
Pentru grâul dur, grâul comun şi orz, definiţia "boabelor şiştave" este cea inclusă în standardul EN 15587. Cu toate acestea, pentru orzul din Estonia, Letonia, Finlanda şi Suedia, "boabe şiştave" înseamnă boabele cu o greutate specifică de cel puţin 64 de kilograme pe hectolitru care fac obiectul unei oferte pentru achiziţie la preţ fix sau al unei oferte în cadrul unei licitaţii ori sunt plasate în regim de intervenţie în statele membre respective, boabe care, după eliminarea tuturor celorlalte elemente menţionate în prezenta anexă, trec prin site cu orificii de 2,0 mm.
Definiţia "boabelor şiştave" nu se aplică porumbului.
b)Alte cereale
Pentru grâul dur, grâul comun şi orz, definiţia "altor cereale" este cea inclusă în standardul EN 15587. Pentru porumb, definiţia "altor cereale" este cea inclusă în standardul EN 16378.
c)Boabe atacate de dăunători
Pentru grâul dur, grâul comun şi orz, definiţia "boabelor atacate de dăunători" este cea inclusă în standardul EN 15587.
Pentru porumb, definiţia "boabelor atacate de dăunători" este cea inclusă în standardul EN 16378.
d)Boabe care prezintă o coloraţie anormală a germenului
Pentru grâul dur şi grâul comun, definiţia este cea inclusă în standardul EN 15587.
Definiţia "boabelor care prezintă o coloraţie anormală a germenului" nu se aplică orzului şi nici porumbului.
e)Boabe supraîncălzite în timpul uscării
Pentru grâul dur, grâul comun şi orz, definiţia "boabelor supraîncălzite în timpul uscării" este cea inclusă în standardul EN 15587.
Pentru porumb, definiţia "boabelor supraîncălzite în timpul uscării" este cea inclusă în standardul EN 16378.
f)Boabe pătate
Pentru grâul dur, definiţia "boabelor pătate" este cea inclusă în standardul EN 15587. Definiţia "boabelor pătate" nu se aplică grâului comun, orzului şi nici porumbului.
1.3.Boabe încolţite
Pentru grâul dur, grâul comun şi orz, definiţia "boabelor încolţite" este cea inclusă în standardul EN 15587. Pentru porumb, definiţia "boabelor încolţite" este cea inclusă în standardul EN 16378.
1.4.Impurităţi diverse
a)Seminţe străine
În cazul grâului dur, al grâului comun şi al orzului, definiţia "seminţelor străine" este cea inclusă în standardul EN 15587.
Pentru porumb, definiţia "seminţelor străine" este cea inclusă în standardul EN 16378.
"Seminţele nocive" sunt seminţele toxice pentru oameni şi animale, seminţele care împiedică sau complică operaţiunile de curăţare şi măcinare a cerealelor şi seminţele care afectează calitatea produselor rezultate din prelucrarea cerealelor.
b)Boabe deteriorate
Pentru grâul dur, grâul comun şi orz, definiţia "boabelor deteriorate" este cea inclusă în standardul EN 15587.
Pentru porumb, definiţia "boabelor deteriorate" este cea inclusă în standardul EN 16378.
În standardul EN 15587, în cazul grâului dur, al grâului comun şi al orzului, definiţia "boabelor afectate de fuzarioză" este inclusă în cea a "boabelor deteriorate".
c)Elemente străine
Pentru grâul dur, grâul comun şi orz, definiţia "elementelor străine" este cea inclusă în standardul EN 15587. În ceea ce priveşte porumbul, definiţia "elementelor străine" este cea inclusă în standardul EN 16378.
d)Pleavă (în cazul porumbului, fragmente de cocean)
e)Cornul secarei
f)Boabe putrede
Pentru grâul dur şi grâul comun, definiţia "boabelor putrede" este cea inclusă în standardul EN 15587. Definiţia "boabelor putrede" nu se aplică orzului şi nici porumbului.
g)Impurităţi de origine animală.
1.5.Dăunători vii
1.6.Boabe care şi-au pierdut aspectul sticlos
Boabele de grâu dur care şi-au pierdut aspectul sticlos sunt cele al căror miez nu poate fi considerat în întregime sticlos. Acestea sunt definite în standardul EN 1558 5.
2.FACTORI SPECIFICI CARE TREBUIE SĂ SE IA ÎN CONSIDERARE LA DEFINIREA IMPURITĂŢILOR PENTRU FIECARE TIP DE CEREALE
2.1.Grâu dur
"Impurităţi ale boabelor" înseamnă boabe şiştave, boabe ale altor cereale, boabe atacate de dăunători, boabe care prezintă o coloraţie anormală a germenului, boabe pătate şi boabe supraîncălzite în timpul uscării.
"Impurităţi diverse" înseamnă seminţe străine, boabe deteriorate (printre care boabele afectate de fuzarioză), elemente străine, pleavă, cornul secarei, boabe putrede şi impurităţi de origine animală.
2.2.Grâu comun
"Impurităţi ale boabelor" înseamnă boabe şiştave, boabe ale altor cereale, boabe atacate de dăunători, boabe care prezintă o coloraţie anormală a germenului (doar dacă conţinutul depăşeşte 8 %) şi boabe supraîncălzite în timpul uscării.
"Impurităţi diverse" înseamnă seminţe străine, boabe deteriorate (printre care boabele afectate de fuzarioză), elemente străine, pleavă, cornul secarei, boabe putrede şi impurităţi de origine animală.
2.3.Orz
"Impurităţi ale boabelor" înseamnă boabe şiştave, boabe ale altor cereale, boabe atacate de dăunători şi boabe supraîncălzite în timpul uscării.
"Impurităţi diverse" înseamnă seminţe străine, boabe deteriorate (printre care boabele afectate de fuzarioză), elemente străine, pleavă şi impurităţi de origine animală.
2.4.Porumb
"Impurităţi ale boabelor" înseamnă boabe ale altor cereale, boabe atacate de dăunători şi boabe supraîncălzite în timpul uscării.
"Impurităţi diverse" înseamnă seminţe străine, boabe deteriorate, elemente străine, fragmente de cocean şi impurităţi de origine animală.
PARTEA II:Metode utilizate pentru stabilirea calităţii cerealelor care fac obiectul unei oferte pentru achiziţie la preţ fix sau al unei oferte în cadrul unei licitaţii ori sunt plasate în regim de intervenţie
În temeiul articolului 4, următoarele metode trebuie utilizate pentru stabilirea calităţii cerealelor care fac obiectul unei oferte pentru achiziţie la preţ fix sau al unei oferte în cadrul unei licitaţii ori sunt plasate în regim de intervenţie:
a)metoda de referinţă pentru stabilirea elementelor care nu sunt cereale de bază de calitate corespunzătoare:
1.(i) pentru grâu comun, grâu dur şi orz: standardul EN 15587;
2.(ii) pentru porumb: standardul EN 16378;
b)metoda de referinţă pentru stabilirea conţinutului de umiditate:
1.(i) pentru porumb: standardul EN ISO 6540;
2.(ii) pentru alte cereale decât porumbul: standardul EN ISO 712 sau o metodă bazată pe tehnologia radiaţiilor infraroşii conformă cu standardul EN 15948.
În caz de litigiu, trebuie considerate valabile numai rezultatele obţinute în urma aplicării standardului EN ISO 6540 pentru porumb şi a standardului EN ISO 712 pentru alte cereale decât porumbul;
c)metoda de referinţă pentru stabilirea caracterului nelipicios şi a gradului de prelucrabilitate industrială a aluatului obţinut din grâu comun: cea inclusă în partea III din prezenta anexă;
d)metoda de referinţă pentru stabilirea conţinutului de proteine al grâului dur şi al grâului comun măcinat: cea inclusă în:
1.(i) standardul EN ISO 20483; sau
2.(ii) standardul CEN ISO/TS 16634-2.
În caz de litigiu, trebuie considerate valabile numai rezultatele obţinute în urma aplicării standardului EN ISO 20483;
e)metoda de referinţă pentru stabilirea indicelui Zeleny al grâului comun măcinat: cea inclusă în standardul EN ISO 5529;
f)metoda de referinţă pentru stabilirea indicelui de cădere Hagberg (test de activitate amilazică): cea inclusă în standardul EN ISO 3093;
g)metoda de referinţă pentru determinarea ratei de pierdere a aspectului sticlos al grâului dur: cea inclusă în standardul EN 15585;
h)metoda de referinţă pentru stabilirea greutăţii specifice: cea inclusă în standardul EN ISO EN ISO 7971/3;
i)metode de eşantionare şi analiză pentru stabilirea conţinutului de micotoxine: cele menţionate în anexa la Regulamentul (CE) nr. 1881/2006 al Comisiei (1) şi stabilite în anexele I şi II la Regulamentul (CE) nr. 401/2006 al Comisiei (2).
(1)Regulamentul (CE) nr. 1881/2006 al Comisiei din 19 decembrie 2006 de stabilire a nivelurilor maxime pentru anumiţi contaminanţi din produsele alimentare (JO L 364, 20.12.2006, p. 5).
(2)Regulamentul (CE) nr. 401/2006 al Comisiei din 23 februarie 2006 de stabilire a modalităţilor de prelevare de probe şi a metodelor de analiză pentru controlul oficial al conţinutului de micotoxine din produsele alimentare (JO L 70, 9.3.2006, p. 12).
PARTEA III:Metoda pentru stabilirea caracterului nelipicios şi a gradului de prelucrabilitate industrială a aluatului obţinut din grâu comun
1.Titlu
Metodă de testare a coacerii în cazul făinii de grâu.
2.Aplicarea
Metoda este aplicabilă pentru făină, măcinată experimental din grâu pentru producţia de pâine prin procesul de fermentare cu drojdie.
3.Principiu
Se prepară un aluat din făină, apă, drojdie, sare şi zaharoză, într-un malaxor corespunzător. După divizare şi premodelare, se lasă bucăţile să se odihnească 30 de minute; acestea sunt apoi modelate, aşezate pe tăvi de copt şi sunt coapte după o ultimă dospire de durată determinată. Se notează proprietăţile tehnologice ale aluatului. Bucăţile de aluat se apreciază în funcţie de volumul şi înălţimea lor.
4.Ingrediente
4.1.Drojdie
Drojdie uscată activă de tipul Saccharomyces cerevisiae DHW-Hamburg-Wansbeck sau un produs cu aceleaşi caracteristici.
4.2.Apă de la robinet
4.3.Soluţie de acid ascorbic, zahăr şi sare
Se dizolvă 30 ± 0,5 g de clorură de sodiu (calitate din comerţ), 30 ± 0,5 g de zaharoză (calitate din comerţ) şi 0,040 ± 0,001 g acid ascorbic în 800 ± 5 g de apă. Se prepară o soluţie proaspătă în fiecare zi.
4.4.Soluţie de zahăr
Se dizolvă 5 ± 0,1 g de zaharoză (calitate din comerţ) în 95 ± 1 g de apă. Se prepară o soluţie proaspătă în fiecare zi.
4.5.Făină de malţ (cu activitate enzimatică)
Calitate din comerţ.
5.Echipament şi aparatură
5.1.Cameră de coacere
Cu sistem de control pentru a se menţine o temperatură de 22-25 °C.
5.2.Frigider
Pentru menţinerea unei temperaturi de 4 ± 2 °C.
5.3.Cântar
Sarcină maximă de 2 kg, precizie de 2 g.
5.4.Cântar
Sarcină maximă de 0,5 kg, precizie de 0,1 g.
5.5.Balanţă analitică
Precizie de 0,1 x 10-3 g.
5.6.Malaxor
Stephan UMTA 10, cu un braţ de frământare model "Detmold" (Stephan Soehne GmbH) sau un echipament asemănător cu aceleaşi caracteristici.
5.7.Cameră de dospire
Cu sistem de control pentru a se menţine o temperatură de 30 ± 1 °C.
5.8.Cutii din material plastic deschise
Fabricate din polimetilmetacrilat (plexiglas, perspex). Dimensiuni interioare: 25 x 25 x 15 cm înălţime, grosimea pereţilor 0,5 ± 0,05 cm.
5.9.Plăci pătrate din material plastic
Fabricate din polimetilmetacrilat (plexiglas, perspex). Cel puţin 30 x 30 cm, grosime 0,5 ± 0,05 cm.
5.10.Maşină de modelat
Omogenizator cu bilă Brabender (Brabender OHG) sau un echipament asemănător cu aceleaşi caracteristici.
6.Eşantionarea
Conform standardului EN ISO 24333.
7.Procedura
7.1.Determinarea capacităţii de absorbţie a apei
Se determină absorbţia apei conform standardului ICC nr. 115/1.
7.2.Determinarea cantităţii de făină de malţ care trebuie adăugată
Se determină "indicele de cădere" al făinii în conformitate cu standardul ISO 3093. Dacă "indicele de cădere" este mai mare de 250, determinarea cantităţii de făină de malţ care trebuie adăugată pentru a se obţine un indice de cădere de 200-250 se realizează folosind o serie de amestecuri de făină cu cantităţi din ce în ce mai mari de făină de malţ (punctul 4.5). Dacă "indicele de cădere" este mai mic de 250, nu este necesar să se adauge făina de malţ.
7.3.Reactivarea drojdiei uscate active
Se aduce temperatura soluţiei de zahăr (punctul 4.4) la 35 ± 1 °C. Se adaugă o parte, în greutate, din drojdia uscată activă la patru părţi în greutate din soluţia de zahăr adusă la temperatura menţionată. Nu se agită. Se amestecă uşor dacă este necesar.
Se lasă să se odihnească timp de 10 ± 1 minute, apoi se amestecă până se obţine o suspensie omogenă, care se utilizează în următoarele 10 minute.
7.4.Adaptarea temperaturilor făinii şi a fazei lichide a aluatului
Temperatura făinii şi a apei trebuie ajustate pentru a se obţine o temperatură a aluatului, la sfârşitul frământării, de 27 ± 1 °C.
7.5.Compoziţia aluatului
Se cântăreşte, cu o precizie de 2 g, o cantitate de 10 y/3 g de făină ca atare în ceea ce priveşte umiditatea (corespunzând cu 1 kg de făină la 14 % umiditate), unde "y" este cantitatea de făină utilizată în testul cu farinograf (a se vedea standardul ICC nr. 115/1).
Se cântăreşte, cu o precizie de 0,2 g, cantitatea de făină de malţ necesară pentru ca "indicele de cădere" să se încadreze în intervalul 200-250 (punctul 7.2).
Se cântăreşte o soluţie de 430 ± 5 g de acid ascorbic, zahăr şi sare (punctul 4.3) şi se adaugă apă până se obţine o masă totală de (x-9) 10 y/3 g (a se vedea punctul 10.2), unde "x" este cantitatea de apă utilizată la testul cu farinograf (a se vedea standardul ICC nr. 115/1). Această masă totală (de obicei cuprinsă între 450 şi 650 g) trebuie atinsă cu o precizie de 1,5 g.
Se cântăreşte o suspensie de drojdie de 90 ± 1 g (punctul 7.3).
Se notează masa totală a aluatului (P), care este suma maselor făinii, soluţiei de acid ascorbic, zahăr şi sare plus apă, suspensiei de drojdie şi făinii de malţ.
7.6.Malaxarea
Înainte de a se începe, se aduce malaxorul la o temperatură de 27 ± 1 °C utilizând o cantitate corespunzătoare de apă adusă la temperatura menţionată.
Se introduc ingredientele lichide ale aluatului în malaxor şi se adaugă făina şi făina de malţ deasupra.
Se porneşte malaxorul (viteza 1, 1 400 rotaţii/minut) şi se lasă să meargă timp de 60 de secunde. După 20 de secunde de la începerea malaxării, se roteşte de două ori racleta fixată pe capacul cuvei malaxorului.
Se măsoară temperatura aluatului. Dacă nu este cuprinsă în intervalul 26-28 °C, se înlătură aluatul şi se prepară altul, după adaptarea temperaturii ingredientelor.
Se notează proprietăţile aluatului folosindu-se una dintre următoarele expresii:
- nelipicios şi prelucrabil industrial; sau
- lipicios şi neprelucrabil industrial.
Pentru a fi considerat "nelipicios şi prelucrabil industrial", în momentul în care se încheie malaxarea, aluatul trebuie să formeze o masă omogenă care să nu se lipească aproape deloc de pereţii cuvei şi de axul malaxorului. Aluatul trebuie să poată fi adunat cu mâna şi scos din cuva de malaxare dintr-o singură mişcare, fără pierderi semnificative.
7.7.Divizarea şi premodelarea
Se cântăresc, cu o precizie de 2 g, trei bucăţi de aluat după formula:
p =0,25 P, unde:
p = masa bucăţii de aluat cântărite;
P = masa totală a aluatului.
Se premodelează imediat bucăţile timp de 15 secunde în maşina de modelat (punctul 5.10) şi se pun timp de 30 ± 2 minute în camera de dospire (punctul 5.7), pe plăcile pătrate din material plastic (punctul 5.9) acoperite cu cutiile din material plastic întoarse cu gura în jos (punctul 5.8).
Nu se presară făină.
7.8.Modelarea
Se aduc bucăţile de aluat pe plăcile din material plastic acoperite de cutiile din material plastic întoarse cu gura în jos la maşina de modelat (punctul 5.10) şi se modelează din nou fiecare bucată timp de 15 secunde. Fiecare bucată de aluat se descoperă numai în ultimul moment înainte de premodelare. Se notează din nou proprietăţile aluatului folosindu-se una dintre următoarele expresii:
a)nelipicios şi prelucrabil industrial; sau
b)lipicios şi neprelucrabil industrial.
Pentru a fi considerat "nelipicios şi prelucrabil industrial", aluatul nu trebuie să se lipească aproape deloc sau deloc de pereţii maşinii, astfel încât să poată fi antrenat într-o mişcare de rotaţie liberă şi să poată fi modelat într-o formă sferică regulată în timpul funcţionării maşinii. La sfârşitul operaţiunii, aluatul nu trebuie să se lipească de pereţii maşinii de modelat aluatul atunci când capacul acesteia este ridicat.
8.Raport de încercare
În raportul de încercare trebuie să se specifice:
a)proprietăţile tehnologice ale aluatului la sfârşitul malaxării şi la modelare;
b)"indicele de cădere" al făinii fără adaos de făină de malţ;
c)orice fel de anomalii observate;
d)metoda utilizată;
e)toate detaliile necesare pentru identificarea eşantionului.
9.Observaţii generale
9.1.Formula pentru calcularea cantităţii de lichide necesare pentru aluat se bazează pe următoarele consideraţii:
Adaosul de x ml de apă la echivalentul a 300 g de făină cu umiditate de 14 % conferă aluatului consistenţa dorită. Deoarece la testul de coacere se foloseşte 1 kg de făină (14 % umiditate), în timp ce x se bazează pe 300 g de făină, la testul de coacere este necesar ca x să fie împărţit la trei şi înmulţit cu 10 g de apă, aşadar 10 x/3 g.
Soluţia de acid ascorbic, zahăr şi sare de 430 g conţine 15 g de sare şi 15 g de zahăr. Această soluţie de 430 g este inclusă în ingredientele lichide ale aluatului. Deci, pentru a adăuga la aluat 10 x/3 g de apă, trebuie adăugate (10 x/3 + 30) g de ingrediente lichide din aluat alcătuite din 430 g de soluţie de acid ascorbic, zahăr şi sare şi o cantitate suplimentară de apă.
Deşi o parte din apa adăugată cu suspensia de drojdie este absorbită de drojdie, această suspensie conţine şi apă "liberă". Se presupune în mod arbitrar că 90 g de suspensie de drojdie conţin 60 g de apă "liberă". Cantitatea de ingrediente lichide din aluat trebuie corectată pentru aceste 60 g de apă "liberă" din suspensia de drojdie, deci trebuie să se adauge în final 10 x/3 plus 30 minus 60 g. Acest lucru se poate exprima şi în felul următor: (10 x/ 3 + 30) - 60 = 10 x/3 - 30 = (x/3 - 3) 10 = (x - 9) 10/3, formula indicată la punctul 7.5. Dacă, de exemplu, s-a constatat un adaos de apă x la testul cu farinograf de 165 ml, această valoare trebuie substituită în această formulă, deci la soluţia de 430 g de acid ascorbic, zahăr şi sare trebuie adăugată apă până la o masă totală de:
(165 - 9) 10/3 = 156 x 10/3 = 520 g.
9.2.Metoda nu este direct aplicabilă pentru grâu. Procedura care trebuie urmată pentru caracterizarea proprietăţilor de panificaţie ale grâului este următoarea:
Se curăţă eşantionul de grâu şi se determină conţinutul de umiditate al grâului curăţat. În cazul în care conţinutul de umiditate se încadrează în intervalul 15,0 %-16,0 %, nu se adaugă apă în grâu. În cazul în care conţinutul de umiditate nu se încadrează în intervalul menţionat, se ajustează conţinutul de umiditate la 15,5 ± 0,5 %, cu cel puţin trei ore înainte de măcinare.
Se macină grâul, transformându-l în făină cu ajutorul unei mori de laborator Buehler MLU 202 sau al unei mori Brabender Quadrumat Senior ori al unui echipament asemănător cu aceleaşi caracteristici.
Se alege o procedură de măcinare prin care se obţine un grad de extracţie de minimum 72 %, pentru o făină cu un conţinut de cenuşă de 0,50-0,60 % raportat la substanţa uscată.
Se determină conţinutul de cenuşă al făinii în conformitate cu anexa II la Regulamentul (UE) nr. 234/2010 al Comisiei (1) şi conţinutul de umiditate în conformitate cu prezentul regulament. Se calculează gradul de extracţie după ecuaţia:
(1)Regulamentul (UE) nr. 234/2010 al Comisiei din 19 martie 2010 de stabilire a unor norme de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului privind acordarea restituirilor la export pentru cereale şi a măsurilor care trebuie luate în cazul dereglării pieţelor în sectorul cerealelor (JO L 72, 20.3.2010, p. 3).
E = {[(100 - f) F]/(100 - w) W} x 100 %
unde:
E = gradul de extracţie;
f = conţinutul de umiditate al făinii;
w = conţinutul de umiditate al grâului;
F = masa de făină produsă cu conţinutul de umiditate f;
W = masa de grâu măcinat cu conţinut de umiditate w.
Notă: Informaţiile privind ingredientele şi echipamentele care trebuie folosite sunt publicate în Documentul T/ 77.300 din 31 martie 1977 de Instituut voor Graan, Meel en Brood, TNO - Postbus 15, Wageningen,Ţările de Jos.
PARTEA IV:Metodologia de eşantionare şi analiză pentru cereale
1.Pentru fiecare lot de cereale, caracteristicile calitative se stabilesc pe baza unui eşantion reprezentativ pentru lotul care face obiectul unei oferte pentru achiziţie la preţ fix, constând în eşantioane prelevate cu o frecvenţă de cel puţin o prelevare pentru fiecare livrare, la cel puţin fiecare tranşă de 60 de tone.
2.Metodele de referinţă care trebuie utilizate pentru stabilirea calităţii cerealelor care fac obiectul unei oferte pentru achiziţie la preţ fix sau al unei oferte în cadrul unei licitaţii ori sunt plasate în regim de intervenţie sunt cele stabilite în părţile I, II şi III din prezenta anexă.
3.În caz de litigiu, agenţia de plăţi efectuează din nou testele necesare pentru cerealele în cauză, costul testelor fiind suportat de partea care pierde.
PARTEA V:Majorări şi reduceri de preţ
1.Tabelul I
a)Majorări de preţ pentru conţinutul de umiditate al altor cereale decât porumbul

Conţinut de umiditate

(%)

Majorări

(EUR/tonă)

Sub 12,5-12

0,5

Sub 12-11,5

1

Sub 11,5

1,5

b)Majorări de preţ pentru conţinutul de umiditate al porumbului

Conţinut de umiditate

(%)

Majorări

(EUR/tonă)

Sub 12-11,5

0,5

Sub 11,5

1

2.Tabelul II
a)Reduceri de preţ pentru conţinutul de umiditate al altor cereale decât porumbul

Conţinut de umiditate

(%)

Reducere

(EUR/tonă)

Peste 13,0-13,5

0,5

Peste 13,5-14,0

1,0

Peste 14,0-14,5

1,5

b)Reduceri de preţ pentru conţinutul de umiditate al porumbului

Conţinut de umiditate

(%)

Reducere

(EUR/tonă)

Peste 12,5-13,0

0,5

Peste 13,0-13,5

1,0

3.Tabelul III: Majorări de preţ pentru conţinutul de proteine al grâului comun

Conţinutul de proteine (1)

(N x 5,7)

Majorare de preţ

(EUR/tonă)

Peste 12,0

2,5

(1) Ca pondere în substanţa uscată.

4.Tabelul IV: Reduceri de preţ pentru conţinutul de proteine al grâului comun

Conţinutul de proteine (1)

(N x 5,7)

Reducere de preţ

(EUR/tonă)

Sub 11,5-11,0

2,5

(1) Ca pondere în substanţa uscată.

PARTEA VI:Calcularea majorărilor şi reducerilor de preţ
Ajustările de preţ prevăzute la articolul 26 alineatul (1) se exprimă în euro pe tonă în cazul ofertelor pentru achiziţie la preţ fix sau al ofertelor în cadrul unei licitaţii pentru intervenţie prin înmulţirea preţului menţionat la articolul respectiv cu suma procentelor de majorare sau de reducere stabilite, după cum urmează:
a)atunci când conţinutul de umiditate al cerealelor care fac obiectul unei oferte pentru achiziţie la preţ fix sau al unei oferte în cadrul unei licitaţii pentru intervenţie este mai mic de 12,0 % în cazul porumbului şi de 12,5 % în cazul altor cereale, majorările de preţ care trebuie aplicate sunt cele enumerate în tabelul I din partea V din prezenta anexă. Atunci când conţinutul de umiditate al acestor cereale care fac obiectul unei oferte pentru achiziţie la preţ fix sau al unei oferte în cadrul unei licitaţii pentru intervenţie este mai mare de 12,5 % în cazul porumbului şi de 13,0 % în cazul altor cereale, reducerile de preţ care trebuie aplicate sunt cele enumerate în tabelul II din partea V din prezenta anexă;
b)atunci când conţinutul de proteine al grâului comun este mai mare de 12,0 %, majorările care trebuie aplicate sunt cele enumerate în tabelul III din partea V din prezenta anexă. Atunci când conţinutul de proteine al grâului comun este mai mic de 11,5 %, reducerile care trebuie aplicate sunt cele enumerate în tabelul IV din partea V din prezenta anexă.
ANEXA II:OREZ
PARTEA I:Metodologia de eşantionare şi analiză pentru orez nedecorticat
1.În vederea verificării cerinţelor de calitate prevăzute în partea I din anexa II la Regulamentul delegat (UE) 2016/1238, agenţia de plăţi prelevă eşantioane în prezenţa operatorului sau a reprezentantului său autorizat în mod corespunzător.
Se prelevă trei eşantioane reprezentative, cântărind fiecare minimum un kilogram. Acestea sunt destinate, respectiv:
a)operatorului;
b)spaţiului de depozitare unde urmează să se efectueze preluarea;
c)agenţiei de plăţi.
Pentru constituirea eşantioanelor reprezentative, numărul eşantioanelor individuale care trebuie prelevate se obţine prin împărţirea cantităţii lotului la 10 tone. Eşantioanele au greutăţi identice. Eşantioanele reprezentative sunt alcătuite din suma eşantioanelor individuale, împărţită la trei.
Verificarea cerinţelor de calitate se efectuează pe baza eşantionului reprezentativ destinat depozitului unde urmează să aibă loc preluarea.
2.Se prelevă eşantioane reprezentative pentru fiecare livrare parţială (cu camionul, barja, vagonul de cale ferată), în condiţiile stabilite la punctul 1.
Înainte de intrarea în depozitul de intervenţie, examinarea fiecărei livrări parţiale poate fi limitată la verificarea conţinutului de umiditate, a nivelului de impurităţi şi a absenţei insectelor vii. Cu toate acestea, dacă ulterior, după finalizarea verificării, apar indicii că o livrare parţială nu respectă cerinţele minime de calitate, se refuză preluarea cantităţii respective. Dacă este în măsură să verifice toate cerinţele minime de calitate pentru fiecare livrare parţială înainte de intrarea acesteia în depozit, agenţia de plăţi refuză preluarea oricărei livrări parţiale care nu respectă aceste cerinţe.
3.Controlul nivelului de radioactivitate se efectuează numai dacă situaţia impune acest lucru şi pentru o perioadă limitată.
4.În caz de litigiu, agenţia de plăţi efectuează din nou testele necesare pentru orezul nedecorticat în cauză, costul acestora fiind suportat de partea care pierde.
Un laborator recunoscut de agenţia de plăţi efectuează o nouă analiză pe baza unui nou eşantion reprezentativ constituit, în părţi egale, din eşantioane păstrate de operator şi de agenţia de plăţi. În cazurile în care s-au efectuat livrări parţiale din lotul care face obiectul unei oferte în cadrul unei licitaţii, rezultatul este dat de media ponderată a rezultatelor analizelor unor noi eşantioane reprezentative prelevate pentru fiecare dintre livrările parţiale.
PARTEA II:Majorări şi reduceri de preţuri
(1)_
1.Ajustările de preţ prevăzute la articolul 26 alineatul (1) se exprimă în euro pe tonă şi se aplică ofertelor în cadrul unei licitaţii pentru intervenţie prin înmulţirea preţului menţionat la articolul respectiv cu suma procentelor de majorare stabilite în tabelele I, II şi III din prezenta parte.
2.Majorările şi reducerile de preţ se aplică pe baza mediei ponderate a rezultatelor testelor efectuate pe eşantioanele reprezentative definite în partea I din prezenta anexă.
(11)_
1.Tabelul I: Majorări de preţ pentru conţinutul de umiditate

Conţinut de umiditate

(%)

Majorări

(EUR/tonă)

Sub 12,5-12

0,75

Sub 12-11,5

1,5

2.Tabelul II: Reduceri de preţ pentru conţinutul de umiditate

Conţinut de umiditate

(%)

Reducere

(EUR/tonă)

Peste 13,5-14,0

0,75

Peste 14,0-14,5

1,5

3.Tabelul III: Majorări de preţ legate de randamentul la prelucrare

Randamentul boabelor întregi de orez nedecorticat albit

Majorări de preţ pe punct de randament (1)

Mai mare decât randamentul de bază

Majorare de 0,75 %

Randamentul global al orezului nedecorticat albit

Majorări de preţ pe punct de randament

Mai mare decât randamentul de bază

Majorare de 0,60 %

(1) A se aplica atunci când randamentul la prelucrare al orezului diferă de randamentul de bază la prelucrare pentru soiul în cauză, astfel cum este prevăzut în partea II din anexa II la Regulamentul delegat (UE) 2016/1238.

ANEXA III:CARNE DE VITĂ
PARTEA I:Condiţii şi controale în vederea preluării
1.Produsele livrate se preiau numai după ce agenţia de plăţi verifică faptul că respectă cerinţele prevăzute în partea I din anexa III la Regulamentul delegat (UE) 2016/1238. În special, se efectuează o verificare sistematică a prezentării, clasificării, greutăţii şi etichetării fiecărei carcase şi semicarcase şi a fiecărui sfert livrate.
2.Nerespectarea cerinţelor prevăzute în partea I din anexa III la Regulamentul delegat (UE) 2016/1238 are ca rezultat respingerea. Produsele respinse nu pot fi prezentate încă o dată în vederea acceptării.
3.Rezultatul verificărilor descrise la punctul 1 se înregistrează sistematic de agenţia de plăţi.
PARTEA II:Coeficienţi de conversie

Clasă de conformaţie/strat de grăsime

Coeficient

U2

1,058

U3

1,044

U4

1,015

R2

1,015

R3

1,000

R4

0,971

O2

0,956

O3

0,942

O4

0,914

PARTEA III:Dezosarea
I.Condiţii generale privind dezosarea
1.Dezosarea poate fi realizată numai în secţii de tranşare autorizate şi funcţionând în conformitate cu cerinţele cuprinse în Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului (1).
(1)Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a unor norme specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală (JO L 139, 30.4.2004, p. 55).
2.În sensul prezentului regulament, "operaţiuni de dezosare" înseamnă operaţiunile fizice pentru carnea de vită/mânzat menţionate în anexa II la Regulamentul delegat (UE) nr. 906/2014.
3.Bucăţile dezosate trebuie să respecte cerinţele prevăzute în partea IV din prezenta anexă.
II.Contracte şi specificaţii
1.Dezosarea se realizează în baza unui contract, în termeni stabiliţi de agenţiile de plăţi, în conformitate cu specificaţiile lor şi în conformitate cu cerinţele prezentului regulament.
2.Specificaţiile agenţiilor de plăţi stabilesc cerinţele care trebuie respectate de secţiile de tranşare, specifică secţia şi echipamentul necesare şi stabilesc condiţii detaliate referitoare la operaţiunile de dezosare.
Agenţiile stabilesc, în special, condiţii detaliate care specifică metoda de pregătire, fasonare, ambalare, congelare şi conservare a bucăţilor de carne în vederea preluării acestora de către agenţia de plăţi.
III.Controlul şi monitorizarea operaţiunilor de dezosare
Agenţiile de plăţi iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că operaţiunile de dezosare sunt realizate în conformitate cu cerinţele prezentului regulament şi cu contractele şi specificaţiile descrise în secţiunea II din prezenta parte.
În mod special, agenţiile de plăţi instituie un sistem destinat să asigure monitorizarea şi verificarea continue ale tuturor operaţiunilor de dezosare. Rezultatul acestor monitorizări şi verificări se înregistrează.
IV.Depozitarea bucăţilor de carne
Bucăţile de carne se depozitează în depozite frigorifice situate pe teritoriul statului membru sub jurisdicţia căruia se află agenţia de plăţi.
V.Costurile operaţiunilor de dezosare
Contractele menţionate în secţiunea II din prezenta parte şi plăţile efectuate în temeiul acestora acoperă costurile aferente operaţiunilor de dezosare menţionate la punctul 2 din secţiunea I din prezenta parte.
VI.Termenele-limită pentru operaţiunile de dezosare
Dezosarea, fasonarea, cântărirea, ambalarea şi congelarea rapidă trebuie finalizate în termen de 10 zile calendaristice de la sacrificare. Agenţia de plăţi poate însă stabili termene-limită mai scurte.
VII.Verificări şi respingerea produselor
1.Dacă, în urma verificărilor prevăzute în secţiunea III din prezenta parte, se constată că produsele nu respectă cerinţele stabilite în prezentul regulament şi contractele şi specificaţiile descrise în secţiunea II din prezenta parte, produsele sunt respinse.
2.Fără a aduce atingere aplicării de sancţiuni, agenţiile de plăţi recuperează plăţile de la părţile responsabile într-un cuantum egal cu preţul indicat în partea V din prezenta anexă pentru bucăţile de carne care au fost respinse.
PARTEA IV:Specificaţii pentru dezosarea cărnii destinate intervenţiei
1.BUCĂŢI DE CARNE DIN SFERTUL POSTERIOR
1.1.Descrierea bucăţilor de carne
1.1.1.Jaret posterior destinat intervenţiei (cod INT 11)
Tăiere şi dezosare: se scoate dintr-o tăietură care trece prin articulaţia femuro-tibio-rotuliană şi separă nuca de capac, urmând linia naturală, lăsând muşchiul gambei posterior ataşat de jaretul posterior. Se îndepărtează oasele jaretului posterior (tibia şi peroneul).
Fasonare: se îndepărtează extremităţile părţilor tendinoase.
Împachetare şi ambalare: aceste bucăţi trebuie împachetate individual înainte de ambalarea în cutii de carton.
1.1.2.Fleică groasă destinată intervenţiei (cod INT 12)
Tăiere şi dezosare: se separă de capac printr-o tăietură dreaptă în jos şi de-a lungul liniei femurului şi de nucă, continuându-se tăierea în jos pe linia naturală; partea de sus trebuie să rămână ataşată în mod natural.
Fasonare: se îndepărtează rotula, capsula articulară şi tendonul; grosimea stratului exterior de grăsime nu trebuie să depăşească 1 cm în niciun punct al bucăţii.
1.1.3.Capac destinat intervenţiei (cod INT 13)
Tăiere şi dezosare: se separă de nucă şi de jaretul posterior prin tăiere urmărind linia naturală şi se desprinde de femur; se îndepărtează osul coxal.
Fasonare: se înlătură zona de la baza penisului, cartilajele adiacente şi glanda scrotală (inghinală superficială); se scot cartilajul şi ţesuturile conjunctive asociate osului pelvian; grosimea stratului exterior de grăsime nu trebuie să depăşească 1 cm în niciun punct al bucăţii.
1.1.4.Nucă destinată intervenţiei (cod INT 14)
Tăiere şi dezosare: se separă de capac şi de jaretul posterior printr-o tăietură urmărind linia naturală; se îndepărtează femurul.
Fasonare: se scot cartilajul gros adiacent articulaţiei osoase, limfonodul popliteu, grăsimea aferentă şi tendonul; grosimea stratului exterior de grăsime nu trebuie să depăşească 1 cm în niciun punct al bucăţii.
1.1.5.Muşchi file destinat intervenţiei (cod INT 15)
Tranşare: se îndepărtează în întregime muşchiul file pe lungime prin degajarea capătului din osul iliac (ilium) şi prin tăiere pe lângă vertebre, degajând astfel muşchiul file de regiunea lombară.
Fasonare: se îndepărtează glandele şi grăsimea. Membrana aponevrotică şi muşchiul din jurul articulaţiilor se lasă intacte şi ataşate în întregime.
1.1.6.Vrăbioară posterioară destinată intervenţiei (cod INT 16)
Tăiere şi dezosare: se separă această bucată de ansamblul nucă/fleică groasă printr-o tăietură dreaptă de la un punct situat la aproximativ 5 cm de capătul posterior al celei de-a cincea vertebre sacrale, trecând la aproximativ 5 cm de capătul anterior al osului coxal, având grijă să nu se taie din fleica groasă.
Se separă de regiunea lombară printr-o tăietură între ultima vertebră lombară şi prima vertebră sacrală, curăţând capătul anterior al osului pelvian. Se îndepărtează oasele şi cartilajul.
Fasonare: se îndepărtează punga de grăsime de pe suprafaţa interioară de sub muşchiul dorsal lung. Grosimea stratului exterior de grăsime nu trebuie să depăşească 1 cm în niciun punct al bucăţii.
1.1.7.Vrăbioară anterioară destinată intervenţiei (cod INT 17)
Tăiere şi dezosare: se separă de vrăbioara posterioară printr-o tăietură dreaptă între ultima vertebră lombară şi prima vertebră sacrală. Se separă de antricot (cinci oase) printr-o tăietură dreaptă între coastele a 11-a şi a 10-a. Se îndepărtează atent coloana vertebrală. Se îndepărtează coastele şi apofizele transversale şi se curăţă carnea de pe oase.
Fasonare: se îndepărtează toate tipurile de cartilaje rămase după dezosare. Tendonul trebuie îndepărtat. Grosimea stratului exterior de grăsime nu trebuie să depăşească 1 cm în niciun punct al bucăţii.
1.1.8.Fleică destinată intervenţiei (cod INT 18)
Tăiere şi dezosare: se scoate fleica întreagă, din sfertul anterior tăiat drept cu opt coaste, printr-o tăietură începând de la punctul în care s-a desprins fleica, urmând limita naturală în jos, în jurul suprafeţei muşchilor dorsali, până la un punct orizontal pe mijlocul ultimei vertebre lombare.
Se continuă tăietura în jos, în linie dreaptă, paralelă cu muşchiul file, printre vertebrele 13-6, inclusiv de-a lungul unei linii paralele cu muchia dorsală a coloanei vertebrale, astfel încât întreaga tăietură în jos să nu depăşească 5 cm de la capătul lateral al muşchiului dorsal lung.
Se îndepărtează toate oasele şi cartilajele şi se curăţă carnea de pe oase. Întreaga fleică trebuie să constituie o singură bucată.
Fasonare: se îndepărtează învelişul ţesutului conjunctiv grosier care acoperă bletul cu faţă, lăsând bletul cu faţă intact. Se curăţă grăsimea, astfel încât procentul total de grăsime vizibilă (externă şi interstiţială) să nu depăşească 30 %.
1.1.9.Antricot destinat intervenţiei (cinci oase) (cod INT 19)
Tăiere şi dezosare: această bucată trebuie separată de vrăbioara anterioară printr-o tăietură dreaptă între coastele a 11-a şi a 10-a şi trebuie să cuprindă coastele 6-10, inclusiv. Se îndepărtează muşchii intercostali şi pleura sub forma unei foi subţiri împreună cu oasele coastelor. Se îndepărtează coloana vertebrală şi cartilajul, inclusiv capătul scapulei.
Fasonare: se îndepărtează ligamentele dorsale (ligamentum nuchae). Grosimea stratului exterior de grăsime nu trebuie să depăşească 1 cm în niciun punct al bucăţii. Partea de sus trebuie să rămână ataşată.
2.BUCĂŢI DE CARNE DIN SFERTUL ANTERIOR
2.1.Descrierea bucăţilor de carne
2.1.1.Jaret anterior destinat intervenţiei (cod INT 21)
Tăiere şi dezosare: se scoate printr-o tăietură în jurul articulaţiei care separă osul radius de articulaţia tarso-metatarsiană (humerus). Se îndepărtează osul radius.
Fasonare: se îndepărtează extremităţile părţilor tendinoase.
Jaretele anterioare nu trebuie ambalate împreună cu jaretele posterioare.
2.1.2.Gât cu junghietură şi salbă destinat intervenţiei (cod INT 22)
Tăiere şi dezosare: se separă gâtul cu junghietură şi salbă din sfertul anterior printr-o tăietură pe o linie care urmează limita naturală în jurul capătului humerusului şi al cartilajului din capătul scapulei, continuând în jurul limitei naturale, astfel încât gâtul cu junghietură să se detaşeze din poziţia sa naturală. Se îndepărtează scapula. Muşchiul bletului sub scapulă trebuie dat la o parte, dar să rămână ataşat, astfel încât să permită îndepărtarea corectă a osului. Se îndepărtează articulaţia tarso-metatarsiană (humerus).
Fasonare: se îndepărtează cartilajul, tendoanele şi capsulele articulare; se curăţă grăsimea, astfel încât procentul total de grăsime vizibilă (externă şi interstiţială) să nu depăşească 10 %.
2.1.3.Piept destinat intervenţiei (cod INT 23)
Tăiere şi dezosare: se separă din sfertul anterior printr-o tăietură în linie dreaptă perpendiculară pe mijlocul primei coaste. Se îndepărtează muşchii intercostali şi pleura, curăţându-se carnea de pe oase, împreună cu coastele, sternul şi cartilajul. Capul de piept se lasă ataşat de piept. Trebuie îndepărtată grăsimea de sub capul de piept şi de sub stern.
Fasonare: se curăţă grăsimea, astfel încât procentul total de grăsime vizibilă (externă şi interstiţială) să nu depăşească 30 %.
2.1.4.Sfert anterior destinat intervenţiei (cod INT 24)
Tăiere şi dezosare: bucata care rămâne după scoaterea pieptului, a gâtului cu junghietură şi salbă şi a jaretului anterior se clasifică drept sfert anterior.
Se îndepărtează coastele prin curăţarea cărnii de pe oase. Oasele cervicale trebuie îndepărtate atent. Muşchiul din jurul articulaţiilor trebuie lăsat ataşat la această bucată de carne.
Fasonare: tendoanele, capsulele articulare şi cartilajul se îndepărtează. Se curăţă grăsimea, astfel încât procentul total de grăsime vizibilă (externă şi interstiţială) să nu depăşească 10 %.
PARTEA V:Preţuri individuale ale bucăţilor respinse pentru intervenţie
(EUR/tonă)

Muşchi file destinat intervenţiei

22 000

Vrăbioară anterioară destinată intervenţiei

14 000

Capac destinat intervenţiei, Vrăbioară posterioară destinată intervenţiei

10 000

Nucă destinată intervenţiei, Fleică groasă destinată intervenţiei, Antricot destinat intervenţiei (cu cinci coaste)

8 000

Gât cu junghietură şi salbă destinat intervenţiei, Sfert anterior destinat intervenţiei

6 000

Piept destinat intervenţiei, Jaret posterior destinat intervenţiei, Jaret anterior destinat intervenţiei

5 000

Fleică destinată intervenţiei

4 000

ANEXA IV:UNT
PARTEA I:Eşantionarea pentru analiza chimică şi microbiologică şi evaluarea senzorială
1.Analize chimice şi microbiologice

Cantitate de unt (kg)

Număr minim de eşantioane

(> 100 g)

< = 1 000

2

> 1 000 < = 5 000

3

> 5 000 < = 10 000

4

> 10 000 < = 15 000

5

> 15 000 < = 20 000

6

> 20 000 < = 25 000

7

> 25 000

7 + 1 per 25 000 kg sau o parte din această cantitate

Eşantionarea pentru analiza microbiologică trebuie efectuată în condiţii aseptice.
Până la cinci eşantioane de 100 g pot fi combinate într-un eşantion, care este analizat după ce se amestecă bine.
Eşantioanele trebuie prelevate aleatoriu din diferite părţi ale fiecărui lot înainte de intrare sau în momentul în care are loc intrarea în depozitul frigorific desemnat de agenţia de plăţi.
Prepararea eşantionului compozit de unt (analiza chimică):
a)cu ajutorul unui prelevator de unt curat şi uscat sau cu un instrument asemănător corespunzător, se extrage un eşantion de unt de cel puţin 30 de grame şi se aşază într-un recipient pentru eşantioane. Eşantionul compozit trebuie apoi sigilat şi trimis laboratorului pentru analiză;
b)în laborator, eşantionul compozit se încălzeşte la 30 °C în recipientul original nedesfăcut şi agitat frecvent până se obţine o emulsie fluidă omogenă fără bucăţi netopite. Recipientul se umple până la jumătate sau două treimi.
De la fiecare producător care oferă unt pentru achiziţie prin intervenţie la preţ fix se analizează două eşantioane pe an în ceea ce priveşte grăsimea nelactică.
2.Evaluare senzorială

Cantitate de unt (kg)

Număr minim de eşantioane

1 000 < = 5 000

2

> 5 000 < = 25 000

3

> 25 000

3 + 1 per 25 000 kg sau o parte din această cantitate

După o perioadă de depozitare de încercare de 30 de zile, se prelevă în mod aleatoriu eşantioane din părţi diferite ale fiecărui lot între a 30-a şi a 45-a zi de la livrarea untului şi se gradează eşantioanele.
Fiecare probă este evaluată individual. Nu este permisă repetarea prelevării probelor sau reevaluarea.

3.Orientări care trebuie urmate dacă eşantioanele prezintă imperfecţiuni
a)analize chimice şi microbiologice:
(i)dacă sunt analizate eşantioane individuale, pot fi permise un eşantion care prezintă o singură imperfecţiune din cinci până la 10 eşantioane sau două eşantioane care prezintă fiecare o singură imperfecţiune din 11 până la 15 eşantioane. Dacă un eşantion prezintă o imperfecţiune, trebuie prelevate două noi eşantioane de fiecare parte a eşantionului care prezintă imperfecţiunea şi trebuie verificat parametrul în cauză. Dacă niciunul dintre eşantioane nu îndeplineşte specificaţia, cantitatea de unt dintre cele două eşantioane iniţiale de fiecare parte a eşantionului care prezintă imperfecţiunea trebuie respinsă din cantitatea care face obiectul unei oferte pentru achiziţie la preţ fix.
Cantitatea care trebuie respinsă dacă eşantionul nou prezintă o imperfecţiune:
(ii)dacă eşantioanele compozite sunt analizate şi se constată că prezintă imperfecţiuni în ceea ce priveşte un parametru, cantitatea reprezentată de eşantionul compozit respectiv trebuie respinsă din cantitatea care face obiectul ofertei pentru achiziţie la preţ fix. Cantitatea reprezentată de un eşantion compozit poate fi determinată prin subdivizarea cantităţii înainte de prelevarea aleatorie a eşantioanelor din fiecare parte a acesteia;
b)evaluare senzorială: dacă evaluarea senzorială nu dă rezultatele dorite în cazul unui eşantion, cantitatea de unt dintre două eşantioane învecinate prelevate de fiecare parte a eşantionului pentru care analiza senzorială nu a dat rezultatele dorite trebuie respinsă din cantitatea lotului;
c)dacă eşantioanele prezintă o imperfecţiune senzorială, o imperfecţiune chimică ori una microbiologică, întreaga cantitate trebuie respinsă.
PARTEA IA:Metodele de analiză a untului nesărat pentru intervenţie publică

Parametru

Metodă

Lipide (1)

ISO 17189 sau ISO 3727 partea 3

Apă

ISO 3727 partea 1

Substanţe solide fără lipide

ISO 3727 part 2

Aciditatea lipidelor

ISO 1740

Indice de peroxid

ISO 3976

Lipide care nu provin din lapte

ISO 17678

Caracteristici senzoriale

ISO 22935 partea 2 şi 3 tabelul de punctaj de mai jos.

(1) Agenţia de plăţi aprobă metoda care trebuie aplicată.

Tabel de punctaj

Aspect

Consistenţă

Miros şi aromă

Puncte

Comentarii

Puncte

Comentarii

Puncte

Comentarii

5

Foarte bun

Tip ideal

Calitate maximă

(uscat uniform)

5

Foarte bun

Tip ideal

Calitate maximă

(tartinabil uniform)

5

Foarte bun

Tip ideal

Calitate maximă

(absolut cel mai fin miros pur)

4

Bun

(fără defecte evidente)

4

Bun

(fără defecte evidente)

4

Bun

(fără defecte evidente)

1, 2 sau 3

Orice defect

1, 2

sau 3

Orice defect

1, 2

sau 3

Orice defect

PARTEA II:Livrarea şi ambalarea untului
1.Untul se livrează în blocuri şi se ambalează într-un material nou, rezistent, astfel încât să se garanteze protecţia pe toată durata transportului, a intrării în depozit, a depozitării şi a ieşirii din depozit.
2.Pe pachete trebuie să figureze cel puţin următoarele informaţii, transcrise în cod, dacă este cazul:
a)numărul de autorizare prin care se identifică fabrica şi statul membru de producţie;
b)data producţiei;
c)numărul lotului de producţie şi numărul pachetului; numărul pachetului poate fi înlocuit cu numărul paietului marcat pe palet;
d)menţiunea "smântână dulce" dacă untul are pH-ul de 6,2 sau mai mare.
3.Administratorul depozitului ţine un registru în care, la data intrării în depozit, se înregistrează informaţiile menţionate la punctul 2.
ANEXA V:LAPTE PRAF DEGRESAT
PARTEA I:Eşantionarea şi analizarea laptelui praf degresat care face obiectul unei oferte pentru achiziţie la preţ fix pentru intervenţie
1.Eşantionarea per lot se face în conformitate cu procedura prevăzută în Standardul Internaţional ISO 707. Agenţiile de plăţi pot însă folosi o altă metodă de eşantionare, cu condiţia ca aceasta să fie conformă cu principiile standardului menţionat.
2.Numărul de ambalaje care trebuie selectate pentru prelevarea de eşantioane în vederea analizei:
a)loturi care conţin cel mult 800 de saci de 25 kg: cel puţin opt;
b)loturi care conţin mai mult de 800 de saci de 25 kg: cel puţin opt, plus încă unul pentru fiecare tranşă suplimentară de 800 de saci sau pentru o parte a unei astfel de tranşe.
3.Greutatea eşantionului: din fiecare pachet trebuie prelevate eşantioane de cel puţin 200 g.
4.Gruparea eşantioanelor: într-un eşantion global se combină cel mult nouă eşantioane.
5.Analizarea eşantioanelor: fiecare eşantion global este supus unei analize pentru a se verifica toate caracteristicile de calitate stabilite în partea II din anexa V la Regulamentul delegat (UE) 2016/1238.
6.Dacă eşantioanele prezintă imperfecţiuni:
a)dacă un eşantion compozit prezintă o imperfecţiune în ceea ce priveşte un singur parametru, cantitatea din care a fost prelevat eşantionul în cauză este respinsă;
b)dacă un eşantion compozit prezintă o imperfecţiune în ceea ce priveşte mai mult de un parametru, cantitatea din care a fost prelevat eşantionul în cauză este respinsă şi se prelevă eşantioane din restul cantităţilor provenind din aceeaşi unitate; analiza acestor eşantioane este decisivă. În acest caz:
- numărul de eşantioane prevăzut la punctul 2 se dublează;
- dacă un eşantion compozit prezintă o imperfecţiune în ceea ce priveşte unul sau mai mulţi parametri, cantitatea din care a fost prelevat eşantionul în cauză este respinsă.
PARTEA IA:Metode de analiză a laptelui praf degresat pentru intervenţie publică

Parametru

Metodă

Proteine

ISO 8968 partea 1

Lipide

ISO 1736

Apă

ISO 5537

Aciditate

ISO 6091

Lactaţi

ISO 8069

Testul fosfatazei

ISO 11816 partea 1

Index de insolubilitate

ISO 8156

Particule arse (1)

ADPI

Microorganisme

ISO 4833 partea 1

Lapte acidulat

Apendicele I

Zer închegat (2)

Apendicele II şi III

Zer acid (3)

ISO 8069 sau inspecţii la faţa locului

Verificări senzoriale (4)

ISO 22935 partea 2 şi 3

(1) Analizele particulelor arse pot fi efectuate sistematic. Totuşi, astfel de analize se efectuează întotdeauna în cazul în care nu se efectuează niciun control senzorial.

(2) Agenţia de plăţi aprobă metoda care trebuie aplicată (una sau ambele metode).

(3) Agenţia de plăţi aprobă metoda care trebuie aplicată.

(4) Verificările senzoriale se efectuează în cazul în care se consideră necesar, după ce analiza bazată pe riscuri este aprobată de agenţia de plăţi.

PARTEA IA^1:Apendicele I - LAPTE PRAF DEGRESAT: DETERMINAREA CANTITATIVĂ A FOSFATIDILSERINEI ŞI A FOSFATIDILETANO-LAMINEI
Metodă: HPLC în fază inversă
1.OBIECTIV ŞI DOMENIUL DE APLICARE
Metoda descrie o procedură de determinare cantitativă a fosfatidilserinei (PS) şi a fosfatidiletanolaminei (PE) din laptele praf degresat (SMP) şi este adecvată pentru determinarea substanţelor solide din zară în SMP.
2.DEFINIŢIE
Conţinut PS + PE: fracţiunea masică a substanţei determinată prin procedura specificată aici. Rezultatul se exprimă în miligrame de dipalmitoil fosfatidiletanolamină (PEDP) per 100 g de praf.
3.PRINCIPIUL METODEI
Extracţia aminofosfolipidelor cu metanol din lapte praf reconstituit. Determinarea PS şi a PE ca derivaţi ai o-ftaldialdehidei (OPA) prin HPLC în fază inversă (RP) şi prin detectare cu fluorescenţă. Cuantificarea conţinutului de PS şi de PE din proba de testat prin referire la o probă-standard conţinând o cantitate cunoscută de PEDP.
4.REACTIVI
Toţi reactivii sunt de calitate analitică recunoscută. Apa utilizată trebuie să fie apă distilată sau apă de o puritate cel puţin echivalentă, cu excepţia cazurilor în care se specifică altfel.
4.1.Material-standard: PEDP cu o puritate de cel puţin 99 %
Notă: Materialul-standard se depozitează la - 18 °C.
4.2.Reactivi pentru prepararea probei-standard şi a probei de testat
4.2.1.Metanol de calitate HPLC
4.2.2 Cloroform de calitate HPLC
4.2.3.Monoclorhidrat de triptamină
4.3.Reactivi pentru derivarea o-ftaldialdehidei
4.3.1.Hidroxid de sodiu, soluţie apoasă 12 M
4.3.2.Acid boric, soluţie apoasă 0,4 M ajustată la pH de 10,0 cu hidroxid de sodiu (4.3.1)
4.3.3.2-mercaptoetanol
4.3.4.o-ftaldialdehidă (OPA)
4.4.Solvenţi de eluţie HPLC
4.4.1.Solvenţii de eluţie se prepară utilizând reactivi de calitate HPLC.
4.4.2.Apă de calitate HPLC
4.4.3.Metanol cu puritate fluorimetrică testată
4.4.4.Tetrahidrofuran
4.4.5.Fosfat diacid de sodiu
4.4.6.Acetat de sodiu
4.4.7.Acid acetic.
5.APARATURĂ
5.1.Cântar analitic, capabil să cântărească până la cea mai apropiată valoare de 1 mg, cu lizibilitate de 0,1 mg
5.2.Pahare Berzelius, cu capacitate de 25 şi 100 ml
5.3.Pipete, capabile să dozeze 1 şi 10 ml
5.4.Agitator magnetic
5.5.Pipete gradate, capabile să dozeze 0,2, 0,5 şi 5 ml
5.6.Flacoane gradate, cu capacitate de 10, 50 şi 100 ml
5.7.Seringi, cu capacitate de 20 şi 100 µl
5.8.Baie cu ultrasunete
5.9.Centrifugă, capabilă să funcţioneze la 27 000 x g
5.10.Fiole de sticlă, cu capacitate de aproximativ 5 ml
5.11.Cilindru gradat, cu capacitate de 25 ml
5.12.pH-metru, cu precizie de 0,1 unităţi de pH
5.13.Echipament HPLC
5.13.1. Sistem de pompare pe bază de gradient, capabil să funcţioneze la 1,0 ml/min la 200 bari
5.13.2. Aparat de prelevare de probe automată cu posibilitate de derivare
5.13.3. Încălzitor cu coloană, capabil să menţină coloana la 30 °C ± 1 °C
5.13.4. Detector cu fluorescenţă, capabil să funcţioneze la o lungime de undă de excitaţie de 330 nm şi la o lungime de undă de emisie de 440 nm
5.13.5. Integrator sau software de procesare de date capabil să măsoare aria vârfului
5.13.6. O coloană LiChrospher® - 100 (250 x 4,6 mm) sau o coloană echivalentă umplută cu octadecilsilan (C 18), particule de 5 µm.
6.PRELEVAREA PROBELOR
Prelevarea probelor se realizează în conformitate cu standardul ISO 707.
7.PROCEDURA
7.1.Prepararea soluţiei-standard interne
7.1.1.Se cântăresc 30,0 ± 0,1 mg de monoclorhidrat de triptamină (4.2.3) într-un flacon gradat de 100 ml (5.6) şi se completează până la marcaj cu metanol (4.2.1).
7.1.2.Se pipetează 1 ml (5.3) din această soluţie într-un flacon gradat de 10 ml (5.6) şi se completează până la marcaj cu metanol (4.2.1) pentru a se obţine o concentraţie de triptamină de 0,15 mM
7.2.Prepararea soluţiei conţinând proba de testat
7.2.1.Se cântăresc 1,000 ± 0,001 g de probă de SMP într-un pahar Berzelius de 25 ml (5.2). Se adaugă 10 ml de apă distilată cu temperatura de 40 °C ± 1 °C cu o pipetă (5.3) şi se amestecă cu un agitator magnetic (5.4) timp de 30 de minute pentru a se dizolva orice concreţiuni.
7.2.2.Se pipetează 0,2 ml (5.5) din laptele reconstituit într-un flacon gradat de 10 ml (5.6), se adaugă 100 µl din soluţia de triptamină de 0,15 mM (7.1) cu ajutorul unei seringi (5.7) şi se completează până la volum cu metanol (4.2.1). Se amestecă cu grijă prin răsturnare şi se expune ultrasunetelor (5.8) timp de 15 min
7.2.3.Se centrifughează (5.9) la 27 000 x g timp de 10 minute şi se colectează supernatantul într-o fiolă de sticlă (5.10) Notă: Soluţia conţinând proba de testat se depozitează la 4 °C până la finalizarea analizei HPLC.
7.3.Prepararea soluţiei-standard externe
7.3.1.Se cântăresc 55,4 g de PEDP (4.1) într-un flacon gradat de 50 ml (5.6) şi se adaugă aproximativ 25 ml de cloroform (4.2.2) cu ajutorul unui cilindru gradat (5.11). Se încălzeşte flaconul astupat la 50 °C ± 1 °C şi se amestecă cu grijă până când PEDP se dizolvă. Flaconul se răceşte la 20 °C, se completează până la volum cu metanol (4.2.1) şi se amestecă prin răsturnare
7.3.2.Se pipetează 1 ml (5.3) din această soluţie într-un flacon gradat de 100 ml (5.6) şi se completează până la volum cu metanol (4.2.1). Se pipetează 1 ml (5.3) din această soluţie într-un flacon gradat de 10 ml (5.6), se adaugă 100 µl (5.7) de soluţie de triptamină de 0,15 mM (7.1) şi se completează până la volum cu metanol (4.2.1). Se amestecă prin răsturnare
Notă: Soluţia conţinând proba de referinţă se depozitează la 4 °C până la efectuarea analizei HPLC.
7.4.Prepararea reactivului de derivare
Se cântăresc 25,0 ± 0,1 mg de OPA (4.3.4) într-un flacon gradat de 10 ml (5.6), se adaugă 0,5 ml (5.5) de metanol (4.2.1) şi se amestecă cu grijă pentru ca OPA să se dizolve. Se completează până la marcaj cu soluţie de acid boric (4.3.2) şi se adaugă 20 µl de 2-mercaptoetanol (4.3.3) cu o seringă (5.7).
Notă: Reactivul de derivare se depozitează la 4 °C într-o fiolă de sticlă maro şi este stabil timp de o săptămână.
7.5.Determinarea prin HPLC
7.5.1.Solvenţi de eluţie (4.4)
Solventul A: Soluţie de fosfat diacid de sodiu 0,3 mM şi soluţie de acetat de sodiu 3 mM (ajustată cu acid acetic până la pH 6,5 ± 0,1): metanol: tetrahidrofuran = 558:440:2 (V/V/V)
Solventul B: metanol
7.5.2.Gradient de eluare recomandat:

Timp (min)

Solventul A (%)

Solventul B (%)

Debit (ml/min)

Iniţial

40

60

0

0,1

40

60

0,1

5,0

40

60

0,1

6,0

40

60

1,0

6,5

40

60

1,0

9,0

36

64

1,0

10,0

20

80

1,0

11,5

16

84

1,0

12,0

16

84

1,0

16,0

10

90

1,0

19,0

0

100

1,0

20,0

0

100

1,0

21,0

40

60

1,0

29,0

40

60

1,0

30,0

40

60

0

Notă: Este posibil ca gradientul de eluţie să necesite o uşoară modificare pentru a se obţine rezoluţia prezentată în figura 1.
Temperatura coloanei: 30 °C.
7.5.3.Volumul de injectare: 50 µl reactiv de derivare şi 50 µl soluţie conţinând proba.
7.5.4.Echilibrarea coloanei
Se porneşte sistemul în fiecare zi, se irigă coloana cu solvent B 100 % timp de 15 minute, apoi se reglează la A: B = 40:60 şi se echilibrează la 1 ml/min timp de 15 minute. Se efectuează o funcţionare de probă prin injectarea de metanol (4.2.1).
Notă: Înainte de o depozitare pe termen lung, coloana se irigă cu metanol: cloroform = 80:20 (V/V) timp de 30 de minute.
7.5.5.Determinarea conţinutului de PS + PE din proba de testat
7.5.6.Secvenţa de analize cromatografice se efectuează păstrând constantă perioada între efectuări pentru a se obţine timpi de reţinere constanţi. Soluţia-standard externă (7.3) se injectează la fiecare 5-10 soluţii conţinând proba de testat pentru a se calcula factorul de răspuns
Notă: Coloana se curăţă prin irigare cu solvent B 100 % (7.5.1) timp de cel puţin 30 de minute la fiecare 20-25 de funcţionări.
7.6.Modul de integrare
7.6.1.Vârful PEDP
PEDP este eluat ca un singur vârf. Se determină aria vârfului prin integrare depresiune-la-depresiune.
7.6.2.Vârful triptaminei
Triptamina este eluată ca un singur vârf (figura 1). Se determină aria vârfului prin integrare depresiune-la- depresiune.
7.6.3.Grupurile de vârfuri ale PS şi PE
În condiţiile descrise (figura 1), PS eluează sub forma a două vârfuri principale parţial incomplete precedate de un vârf minor. PE eluează sub forma a trei vârfuri principale parţial incomplete. Se determină întreaga arie a fiecărui grup de vârfuri stabilindu-se linia de bază ca în figura 1.
8.CALCULAREA ŞI EXPRIMAREA REZULTATELOR
Conţinutul de PS şi PE din proba de testat se calculează după cum urmează:
C = 55,36 x [(A2)/(A1)] x [(T1)/(T2)]
unde:
C = conţinutul de PS sau PE (mg/100 g praf) din proba de testat
A1 = aria vârfului PEDP a soluţiei conţinând proba-standard (7.3)
A2 = aria vârfului PS sau PE a soluţiei conţinând proba de testat (7.2)
T1 = aria vârfului triptaminei a soluţiei conţinând proba-standard (7.3)
T2 = aria vârfului triptaminei a soluţiei conţinând proba de testat (7.2)
9.PRECIZIA METODEI
Notă: Valorile repetabilităţii au fost calculate conform Standardului Internaţional IDF (*).
(*)Standardul Internaţional IDF 135B/1991. Lapte şi produse lactate. Caracteristicile preciziei metodelor de analiză. Prezentare generală a procedurii de studiu în colaborare.
9.1.Repetabilitatea
Derivaţia standard relativă a repetabilităţii, care exprimă variabilitatea rezultatelor analitice independente obţinute de acelaşi operator utilizând aceeaşi aparatură în aceleaşi condiţii pe aceeaşi probe de testat şi într-un interval de timp scurt nu trebuie să depăşească 2 % relativ. În cazul în care se obţin două determinări în aceste condiţii, diferenţa relativă dintre cele două rezultate nu trebuie să fie mai mare de 6 % din media aritmetică a rezultatelor.
9.2.Reproductibilitatea
În cazul în care se obţin două determinări de către operatori din laboratoare diferite care utilizează aparatură diferită în condiţii diferite pentru analizarea aceleiaşi probe de testat, diferenţa relativă dintre cele două rezultate nu trebuie să fie mai mare de 11 % din media aritmetică a rezultatelor.
10.REFERINŢE
10.1.Resmini P., Pellegrino L., Hogenboom J.A., Sadini V., Rampilli M., "Detection of buttermilk solids in skimmilk powder by HPLC quantification of aminophospholipids". Sci. Tecn. Latt.-Cas., 39,395 (1988).
Figura 1 - Profilul HPLC al derivaţilor OPA ai fosfatidilserinei (PS) şi ai fosfatidiletanolaminei (PE) în extractul de metanol al laptelui praf degresat reconstituit. Se raportează modul de integrare a vârfurilor PS, PE şi al triptaminei (standard intern)
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
PARTEA IA^2:Apendicele II - DETECTAREA ZERULUI ÎNCHEGAT DIN LAPTELE PRAF DEGRESAT DESTINAT DEPOZITĂRII PUBLICE PRIN DETERMINAREA CAZEINMACROPEPTIDELOR PRIN CROMATOGRAFIE ÎN MEDIU LICHID DE ÎNALTĂ PERFORMANŢĂ (HPLC)
1.OBIECT ŞI DOMENIU DE APLICARE
Această metodă permite detectarea zerului închegat din laptele praf degresat destinat depozitării publice prin determinarea cazeinmacropeptidelor.
2.REFERINŢĂ
Standardul internaţional ISO 707 - Lapte şi produse lactate - Orientări privind prelevarea de probe.
3.DEFINIŢIE
Conţinutul de materii solide compuse din zer închegat se defineşte ca procent masic, astfel cum este determinat de conţinutul de cazeinmacropeptide prin procedura descrisă.
4.PRINCIPIU
- Reconstituirea laptelui praf degresat, îndepărtarea lipidelor şi a proteinelor cu acid tricloracetic, urmată de centrifugare sau de filtrare;
- Determinarea cantităţii de cazeinmacropeptide (CMP) din supernatant prin cromatografie în mediu lichid de înaltă performanţă (HPLC);
- Evaluarea rezultatelor obţinute pentru probe în raport cu probele-standard constând din lapte praf degresat cu sau fără adăugarea unui procent cunoscut de pudră de zer.
5.REACTIVI
Toţi reactivii sunt de calitate analitică recunoscută. Apa utilizată trebuie să fie apă distilată sau apă de o puritate cel puţin echivalentă.
5.1.Soluţie de acid tricloracetic
Se dizolvă 240 g de acid tricloracetic (CCl3COOH) în apă şi se completează până la 1 000 ml. Soluţia trebuie să fie limpede şi incoloră.
5.2.Soluţia-eluent, pH 6,0
Se dizolvă 1,74 g de fosfat acid de potasiu (K2HPO4), 12,37 L de fosfat diacid de potasiu (KH2PO4) şi 21,41 g de sulfat de sodiu (Na2SO4) în aproximativ 700 ml de apă. In cazul în care este necesar, se ajustează până la pH 6,0 cu ajutorul unei soluţii de acid fosforic sau de hidroxid de potasiu.
Se completează până la 1 000 ml cu apă şi se omogenizează.
Notă: Compoziţia eluentului poate fi actualizată pentru se conforma certificatului standardelor sau recomandărilor producătorului materialului de umplere a coloanei.
Soluţia-eluent se filtrează înainte de utilizare printr-o membrană filtrantă având pori cu diametrul de 0,45 µm.
5.3.Solvent de irigare
Se amestecă un volum de acetonitril (CH3CN) cu nouă volume de apă. Amestecul se filtrează înainte de utilizare printr-o membrană filtrantă având pori cu diametrul de 0,45 µm.
Notă: Se poate utiliza orice alt solvent de irigare cu efect bactericid care nu scade eficienţa rezoluţiei coloanei.
5.4.Probele-standard
5.4.1.Lapte praf degresat care îndeplineşte cerinţele prezentului regulament (adică [0])
5.4.2.Acelasi lapte praf degresat, modificat cu 5 % (m/m) zer închegat praf cu compoziţie standard (adică [5]).
6.APARATURĂ
6.1.Cântar analitic
6.2.Opţional, centrifugă capabilă să atingă o forţă de centrifugare de 2 200 g, prevăzută cu tuburi de centrifugare astupate, cu o capacitate de aproximativ 50 ml
6.3.Agitator mecanic
6.4.Agitator magnetic
6.5.Coloane de sticlă, cu diametrul de aproximativ 7 cm
6.6.Filtre de hârtie, cu filtrare medie, cu diametrul de aproximativ 12,5 cm
6.7.Echipament de filtrare din sticlă prevăzut cu membrană filtrantă cu diametrul porilor de 0,45 µm
6.8.Pipete gradate permiţând dozarea a 10 ml (ISO 648, clasa A sau ISO/R 835) sau un sistem de dispersare capabil să furnizeze 10,0 ml în două minute
6.9.Sistem de dispersare capabil să furnizeze 20,0 ml de apă la o temperatură de aproximativ 50 °C
6.10.Baie de apă termostatică, reglată la 25 ± 0,5 °C
6.11.Echipament pentru HPLC, format din:
6.11.1. Pompă
6.11.2. Injector, manual sau automat, cu o capacitate de 15-30 µl
6.11.3. Două coloane TSK 2 000-SW în serie (lungime de 30 cm, diametru intern de 0,75 cm) sau coloane echivalente (de exemplu TSK 2 000-SWxl singură, Agilent Technologies Zorbax GF 250 singură) şi o precoloană (3 cm x 0,3 cm) umplute cu material I 125 sau cu un material cu eficienţă echivalentă
6.11.4. Cuptor cu coloană termostatic, reglat la 35 ± 1 °C
6.11.5. Detector UV cu lungime de undă variabilă care permite măsurători la 205 nm cu o sensibilitate de 0,008 A
6.11.6. Integrator capabil să realizeze integrare depresiune-la-depresiune
Notă: Se poate lucra cu coloane păstrate la temperatura camerei, dar puterea lor de rezoluţie este uşor mai mică. În acest caz, temperatura nu trebuie să varieze cu mai puţin de ± 5 °C în nicio serie de analize.
7.PRELEVAREA PROBELOR
7.1.Prelevarea probelor se face în conformitate cu procedura prevăzută în standardul internaţional ISO 707. Totuşi, statele membre pot utiliza o altă metodă de prelevare a probelor, cu condiţia ca aceasta să fie conformă cu principiile standardului menţionat anterior
7.2.Probele se depozitează în condiţii care împiedică orice deteriorare sau modificare a compoziţiei
8.PROCEDURA
8.1.Pregătirea probei de testat
Se transferă laptele praf într-un recipient cu o capacitate aproximativ dublă faţă de volumul laptelui praf, prevăzut cu un capac etanş pentru aer. Recipientul se închide imediat. Laptele praf se amestecă bine prin răsturnări repetate ale recipientului.
8.2.Porţia de testat
Se cântăresc 2,000 + 0,001 g din proba de testat într-un tub de centrifugare (6.2.) sau într-un flacon astupat în mod corespunzător (50 ml).
8.3.Îndepărtarea lipidelor şi a proteinelor
8.3.1.Se adaugă 20,0 ml de apă caldă (50 C) la porţia de testat. Se dizolvă pudra agitându-se timp de cinci minute cu ajutorul unui agitator mecanic (6.3). Tubul se introduce în baia de apă (6.10) şi se lasă să se echilibreze la 25 °C
8.3.2.Se adaugă 10,0 ml de soluţie de acid tricloracetic (5.1.) la aproximativ 25 °C în două minute, amestecându-se puternic cu ajutorul agitatorului magnetic (6.4). Tubul se introduce într-o baie de apă (6.10) şi se lasă timp de 60 de minute
8.3.3.Se centrifughează (6.2) timp de 10 minute la 2 200 g sau se filtrează printr-o hârtie (6.6), eliminându-se primii 5 ml de filtrat
8.4.Determinarea cromatografică
8.4.1.Se injectează 15-30 µl de supernatant sau filtrat (8.3.3) măsurate cu precizie în dispozitivul HPLC (6.11) funcţionând la un debit de 1,0 ml de soluţie-eluent (5.2) per minut
Nota 1. Se poate utiliza un alt debit, în funcţie de diametrul intern al coloanelor utilizate sau de instrucţiunile producătorului coloanei.
Nota 2. Coloanele se clătesc cu apă în timpul fiecărei întreruperi. Soluţia-eluent nu se lasă niciodată în coloane (5.2).
Înainte de orice întrerupere care durează mai mult de 24 de ore, coloanele se clătesc cu apă şi apoi se spală cu soluţie (5.3) timp de cel puţin trei ore la un debit de 0,2 ml per minut.
8.4.2.Rezultatele analizei cromatografice a probei de testat [E] se obţin sub forma unei cromatograme în care fiecare vârf se identifică după timpul său de retenţie RT, după cum urmează.

Vârful II:

Al doilea vârf al cromatogramei având un RT de aproximativ 12,5 minute.

Vârful III:

Al treilea vârf al cromatogramei, corespunzând CMP-urilor, având un RT de aproximativ 15,5 minute.

Alegerea coloanei (coloanelor) poate afecta în mod considerabil timpii de retenţie ai fiecărui vârf.
Integratorul (6.11.6) calculează automat aria A a fiecărui vârf:

AII:

aria vârfului II,

aiii:

aria vârfului III,

Este esenţial să se examineze aspectul fiecărei cromatograme înainte de interpretarea cantitativă pentru a se detecta orice anomalii cauzate fie de funcţionarea necorespunzătoare a aparaturii sau a coloanelor, fie de originea sau natura probei analizate.
În cazul în care există dubii, analiza se repetă.
8.5.Calibrarea
8.5.1.Probelor-standard (5.4) li se aplică cu exactitate procedura descrisă de la punctul 8.2 la punctul 8.4.2.
Se utilizează soluţii proaspăt preparate, întrucât CMP se degradează într-un mediu tricloracetic de 8 %. Pierderea este estimată la 0,2 % per oră la 30 °C.
8.5.2.Înainte de determinarea cromatografică a probelor, coloanele se condiţionează prin injectarea repetată a probei-standard (5.4.2) în soluţie (8.5.1) până când aria vârfului şi timpul de retenţie al acestuia pentru CMP sunt constante.
8.5.3.Factorul de răspuns R se determină prin injectarea aceluiaşi volum de filtraţi (8.5.1) utilizat şi pentru probe
9.EXPRIMAREA REZULTATELOR
9.1.Metodă de calcul şi formule
9.1.1.Calcularea factorilor de răspuns R:

Vârful II:

RII = 100/(AII[0])

unde:
RII = factorii de răspuns a vârfurilor II,
AII [0] = ariile vârfurilor II pentru proba-standard [0] obţinute la 8.5.3.

Vârful III:

Riii = W/(AIII[5] - AIII[0])

unde:
RIII = factorul de răspuns al vârfului III,
AIII [0] şi AIII [5] = ariile vârfului III pentru probele-standard [0] şi respectiv [5] obţinute la 8.5.3.
W = cantitatea de zer din proba-standard [5], adică 5.
9.1.2.Calcularea ariei relative a vârfurilor probei [E]:
SII[E] = RII x AII[E]
SIII[E] = RIII x AIII[E]
SIV[E] = RIV x AIV[E]
unde:
SII [E], SIII [E], SIV [E] = ariile relative ale vârfurilor II, III şi respectiv IV din proba [E],
AII [E], AIII [E] = ariile vârfurilor II şi respectiv III din proba [E] obţinute la 8.4.2,
RII, RIII = factorii de răspuns calculaţi la 9.1.1.
9.1.3.Calcularea timpului relativ de retenţie al vârfului III pentru proba [E]:
RRTIII[E] = (RTIII[E])/(RTIII[5])
unde:
RRTIII [E] = timpul relativ de retenţie al vârfului III pentru proba [E]
RTIII [E] = timpul de retenţie al vârfului III pentru proba [E] obţinut la 8.4.2,
RTIII [5] = timpul de retenţie al vârfului III pentru proba de control [5] obţinut la 8.5.3,
9.1.4.Experimentele au demonstrat că există o relaţie liniară între timpul relativ de retenţie al vârfului III, adică RRTIII [E] şi procentul de zer praf adăugat până la 10 %.
- RRTIII [E] este < 1,000 în cazul în care conţinutul de zer este > 5 %;
- RRTIII [E] este > = 1,000 în cazul în care conţinutul de zer este < = 5 %.
Incertitudinea permisă pentru valorile RRTIII este de ± 0,002.
În mod normal, valoarea RRTIII [0] deviază puţin de la 1,034. În funcţie de starea coloanelor, valoarea se poate apropia de 1,000, dar întotdeauna trebuie să fie mai mare decât această valoare.
9.2.Calcularea procentului de zer închegat praf din probă:
W = SIII[E] - [1, 3 + (SIII[0] - 0, 9)]
unde:
W = procentul m/m de zer închegat din proba (E);
SIII [E] = aria relativă a vârfului III a probei de testat [E] obţinut ca la punctul 9.1.2;
1,3 = reprezintă aria medie relativă a vârfului III exprimată în grame de zer închegat per 100 g, determinată pentru lapte praf degresat nemodificat provenit din diverse surse. Această cifră a fost obţinută experimental;
SIII [0] = reprezintă aria relativă a vârfului III care este egală cu RIII x AIII [0]. Aceste valori sunt obţinute la 9.1.1 şi, respectiv, 8.5.3;
(SIII [0] - 0,9) = reprezintă corecţia care trebui efectuată la aria medie relativă 1,3 când SIII [0] nu are valoarea 0,9. În mod experimental, aria medie relativă a vârfului III al probei de control [0] este 0,9.
9.3.Precizia procedurii
9.3.1.Repetabilitatea
Diferenţa dintre rezultatele a două determinări efectuate simultan sau în succesiune rapidă de către acelaşi analist utilizând aceeaşi aparatură pe material de testare identic nu trebuie să depăşească 0,2 % m/m.
9.3.2.Reproductibilitatea
Diferenţa dintre două rezultate singulare şi independente, obţinute în două laboratoare diferite cu material de testare identic nu trebuie să depăşească 0,4 % m/m.
9.4.Interpretare
9.4.1.Se presupune că zerul este absent în cazul în care aria relativă a vârfului III, SIII [E] exprimată în grame de zer închegat per 100 g de produs este < = 2,0 + (SIII[0] - 0,9)
unde

2,0

este valoarea maximă permisă pentru aria relativă a vârfului III ţinând cont de aria medie relativă a vârfului III, adică 1,3, de incertitudinea cauzată de variaţii ale compoziţiei laptelui praf degresat şi de reproductibilitatea metodei (9.3.2),

(Siii [0] - 0,9)

este corecţia de efectuat în cazul în care aria S[[[ [0] este diferită de 0,9 (a se vedea punctul 9.2)

9.4.2.În cazul în care aria relativă a vârfului III, SIII [E] este > 2,0 + (SIII[0] - 0,9) şi aria relativă a vârfului II, SII [E] < = 160, se determină conţinutul de zer închegat conform indicaţiilor de la punctul 9.2.
9.4.3.În cazul în care aria relativă a vârfului III, SIII [E] este > 2,0 + (SIII[0] - 0,9) şi aria relativă a vârfului II, SII [E] < = 160, se determină conţinutul total de proteine (P %); apoi se examinează graficele 1 şi 2.
9.4.3.1.Datele obţinute în urma analizei probelor de lapte praf degresat nemodificat cu un conţinut total de proteine mare sunt reprezentate în graficele 1 şi 2.
Linia continuă reprezintă regresia liniară, ai cărei coeficienţi se calculează prin metoda celor mai mici pătrate.
Linia dreaptă punctată marchează limita superioară a ariei relative a vârfului III, cu probabilitatea ca aceasta să nu fie depăşită în 90 % dintre cazuri.
Ecuaţiile liniilor drepte punctate din graficele 1 şi 2 sunt:

SIII = 0,376 P % - 10,7

(graficul 1),

SIII = 0,0123 SII [E] + 0,93

(graficul 2),

respectiv unde:
SIII este aria relativă a vârfului III calculată fie pe baza conţinutului total de proteine, fie pe baza ariei relative a vârfului SII [E],
P % este conţinutul total de proteine exprimat ca procent masic;
SII [E] este aria relativă pentru probă calculată la punctul 9.1.2.
Aceste ecuaţii sunt echivalente cu cifra 1,3 menţionate la punctul 9.2.
Diferenţa (T1 şi T2) dintre aria relativă SIII [E] determinată şi aria relativă SIII se calculează după cum urmează:
T = SIII[E] - [(0,376 P% - 10,7) + (SIII[0] - 0,9) = SIII[E] - [(0,0123 SII[E] + 0,93) + (SIII[0] - 0,9)]
9.4.3.2.Dacă T1 şi/sau T2 sunt zero sau mai mici, prezenţa zerului închegat nu poate fi determinată.
Dacă T1 şi T2 depăşesc zero, zerul închegat este prezent.
Conţinutul de zer închegat se calculează cu ajutorul formulei următoare: W = T2 + 0,91 unde:
0,91 este distanţa pe axa verticală dintre linia dreaptă continuă şi linia dreaptă punctată.
Lapte praf degresat
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
PARTEA IA^3:Apendicele III - DETERMINAREA MATERIILOR SOLIDE COMPUSE DIN ZER ÎNCHEGAT ÎN LAPTELE PRAF DEGRESAT
1.SCOP: DETECTAREA ADĂUGĂRII DE MATERI SOLIDE COMPUSE DIN ZER ÎNCHEGAT ÎN LAPTELE PRAF DEGRESAT
2.REFERINŢE: STANDARDUL INTERNAŢIONAL ISO 707
3.DEFINIŢIE
Conţinutul de materii solide compuse din zer închegat este definit ca procentul masic astfel cum este determinat prin intermediul conţinutului de cazeinmacropeptide prin procedura descrisă.
4.PRINCIPIU
Probele sunt analizate pentru a determina cazeinmacropeptida A printr-o procedură care implică cromatografie în mediu lichid de înaltă performanţă cu fază inversată (procedură HPLC). Evaluarea rezultatelor se face prin referire la probe-standard formate din lapte praf degresat care conţin sau nu un procent cunoscut de zer praf. Rezultatele mai mari de 1 % (m/m) indică prezenţa materiilor solide compuse din zer închegat.
5.REACTIVI
Toţi reactivii sunt de calitate analitică recunoscută. Apa utilizată trebuie să fie apă distilată sau apă de o puritate cel puţin echivalentă. Acetonitrilul trebuie să fie de calitate spectroscopică sau de calitate HPLC.
5.1.Soluţie de acid tricloracetic
Se dizolvă 240 g de acid tricloracetic (CCl3COOH) în apă şi se completează până la 1 000 ml. Soluţia trebuie să fie limpede şi incoloră.
5.2.Eluenţii A şi B
Eluentul A: Într-un flacon gradat de 1 000 ml se introduc 150 ml acetonitril (CH3CN), 20 ml de izopropanol (CH3CHOHCH3) şi 1,00 ml de acid trifluoracetic (TFA, CF3COOH). Se completează cu apă până la 1 000 ml.
Eluentul B: Într-un flacon gradat de 1 000 ml se introduc 550 ml de acetonitril, 20 ml de izopropanol şi 1,00 ml de TFA. Se completează cu apă până la 1 000 ml. Soluţia-eluent se filtrează înainte de utilizare printr- o membrană filtrantă având pori cu diametrul de 0,45 µm.
5.3.Conservarea coloanei
După analize, coloana se irigă cu eluentul B (prin intermediul unui gradient), iar apoi se irigă cu acetonitril (prin intermediul unui gradient, timp de 30 de minute). Coloana se păstrează în acetonitril.
5.4.Probele-standard
5.4.1.Lapte praf degresat care îndeplineşte cerinţele pentru depozitare publică [adică (0)].
5.4.2.Acelaşi lapte praf degresat modificat cu 5 % (m/m) zer închegat praf cu compoziţie standard (adică [5]).
5.4.3.Acelaşi lapte praf degresat, modificat cu 50 % (m/m) zer închegat praf cu compoziţie standard (adică [50]).
6.APARATURĂ
6.1.Cântar analitic
6.2.Opţional, centrifugă capabilă să atingă o forţă de centrifugare de 2 200 g, prevăzută cu tuburi de centrifugare astupate, cu o capacitate de aproximativ 50 ml
6.3.Agitator mecanic
6.4.Agitator magnetic
6.5.Coloane de sticlă, cu diametrul de aproximativ 7 cm
6.6.Filtre de hârtie, cu filtrare medie, cu diametrul de aproximativ 12,5 cm
6.7.Echipament de filtrare din sticlă prevăzut cu membrană filtrantă cu diametrul porilor de 0,45 µm
6.8.Pipete gradate, permiţând dozarea a 10 ml (ISO 648, clasa A sau ISO/R 835) sau un sistem de dispersare capabil să furnizeze 10,0 ml în două minute
6.9.Sistem de dispersare capabil să furnizeze 20,0 ml de apă la o temperatură de aproximativ 50 °C
6.10.Baie de apă termostatică, reglată la 25 ± 0,5 °C
6.11.Echipament pentru HPLC, format din:
6.11.1. Sistem binar de pompare pe bază de gradient
6.11.2. Injector, manual sau automat, cu o capacitate de 100 µl
6.11.3. Coloană Agilent Technologies Zorbax 300 SB-C3 (lungime 25 cm, diametru intern 0,46 cm) sau o coloană echivalentă cu fază inversată pe bază de silice cu pori largi
6.11.4. Cuptor cu coloană termostatic, reglat la 35 ± 1 °C
6.11.5. Detector UV cu lungime de undă variabilă care permite măsurători la 210 nm (în cazul în care este necesar, se poate utiliza o lungime de undă mai mare, de până la 220 nm) cu o sensibilitate de 0,02 A
6.11.6. Integrator capabil să stabilească integrarea la linia de bază comună sau depresiune-la-depresiune
Notă: Operarea coloanei la temperatura camerei este posibilă cu condiţia ca temperatura camerei să nu fluctueze cu mai mult de 1 °C, în caz contrar, există variaţii prea mari ale timpului de retenţie al CMPA.
7.PRELEVAREA PROBELOR
7.1.Prelevarea probelor se face în conformitate cu procedura prevăzută în standardul internaţional ISO 707. Totuşi, statele membre pot utiliza o altă metodă de prelevare a probelor, cu condiţia ca aceasta să fie conformă cu principiile standardului menţionat anterior
7.2.Probele se depozitează în condiţii care împiedică orice deteriorare sau modificare a compoziţiei.
8.PROCEDURA
8.1.Pregătirea probei de testat
Se transferă laptele praf într-un recipient cu o capacitate aproximativ dublă faţă de volumul laptelui praf, prevăzut cu un capac etanş pentru aer. Recipientul se închide imediat. Laptele praf se amestecă bine prin răsturnări repetate ale recipientului.
8.2.Porţia de testat
Se cântăresc 2,00 ± 0,001 g din proba de testat într-un tub de centrifugare (6.2.) sau într-un flacon adecvat astupat (50 ml).
Notă: În cazul amestecurilor, se cântăreşte o astfel de probă de testat încât porţia conţinând proba degresată să corespundă la 2,00 g.
8.3.Îndepărtarea lipidelor şi a proteinelor
8.3.1.Se adaugă 20,0 ml de apă caldă (50 °C) la porţia de testat. Se dizolvă pudra agitându-se timp de cinci minute cu ajutorul unui agitator mecanic (6.3). Tubul se introduce în baia de apă (6.10) şi se lasă să se echilibreze la 25 °C
8.3.2.Se adaugă 10,0 ml de soluţie de acid tricloracetic la aproximativ 25 °C (5.1) în mod constant pe parcursul a două minute, în timp ce se amestecă energic cu ajutorul unui agitator magnetic (6.4). Tubul se introduce într-o baie de apă (6.10) şi se lasă timp de 60 de minute
8.3.3.Se centrifughează (6.2) 2 200 g timp de 10 minute sau se filtrează prin hârtie (6.6), eliminându-se primii 5 ml de filtrat.
8.4.Determinarea cromatografică
8.4.1.Metoda HPLC cu fază inversă exclude posibilitatea de a avea rezultate fals pozitive din cauza prezenţei zarei praf acidulate.
8.4.2.Înainte de efectuarea analizei HPLC cu fază inversă se optimizează condiţiile de gradient. Pentru sistemele pe bază de gradient care au un volum mort de aproximativ 6 ml (volum de la punctul în care solvenţii se întâlnesc până la volumul buclei injectorului, inclusiv) timpul de retenţie de 26 ± 2 minute pentru CMP A este optim. Sistemele pe bază de gradient care au un volum mort mai mic (de ex. 2 ml) trebuie să utilizeze valoarea de 22 de minute ca timp optim de retenţie
Se iau soluţii din probele-standard (5.4) fără şi cu zer închegat 50 %.
Se injectează 100 µl de supernatant sau de filtrat (8.3.3) în dispozitivul HPLC care funcţionează în condiţiile de gradient de explorare din tabelul 1.
Tabelul 1 - Condiţiile gradientului de explorare pentru optimizarea cromatografiei

Timp (min)

Debit (ml/min)

% A

% B

Curbă

Iniţial

1,0

90

10

*

27

1,0

60

40

liniar

32

1,0

10

90

liniar

37

1,0

10

90

liniar

42

1,0

90

10

liniar

Comparaţia celor două cromatograme trebuie să evidenţieze localizarea vârfului CMPA.
Utilizând formula redată mai jos, compoziţia iniţială a solventului de utilizat pentru gradientul normal (a se vedea 8.4.3) poate fi calculată % B = 10 - 2,5 + (13,5 + (RTcmpA - 26)/ 6)*30/ 27 % B = 7,5 + (13,5 + (RTcmpA - 26)/ 6)*1,11
Unde:
RTcmpA: timpul de retenţie al CMPA pentru gradientul de explorare
10: % B iniţial al gradientului de explorare
2,5: % B în punctul de mijloc minus % B iniţial în gradientul normal
13,5: timpul de mijloc al gradientului de explorare
26: timpul de retenţie necesar al CMPA
6: raportul pantelor gradienţilor de explorare şi normal
30: % B iniţial minus % B la 27 de minute în gradientul de explorare
27: timpul de rulare al gradientului de explorare.
8.4.3.Se iau soluţiile conţinând probele de testat
Se injectează 100 µl de supernatant sau de filtrat (punctul 8.3.3) măsurat cu exactitate în dispozitivul HPLC care funcţionează la un debit de 1,0 ml de soluţie-eluent (5.2) per minut.
Compoziţia eluentului la începutul analizei se obţine de la 8.4.2. În mod normal este apropiată de A:B = 76:24 (5.2). Imediat după injectare se porneşte un gradient liniar, rezultatul fiind un procent al B cu 5 % mai mare după 27 de minute. Ulterior, se porneşte un gradient liniar care aduce compoziţia eluentului la 90 % B în cinci minute. Această compoziţie este menţinută timp de cinci minute, după care compoziţia este modificată cu ajutorul unui gradient liniar în decurs de cinci minute până se ajunge la compoziţia iniţială. În funcţie de volumul intern al sistemului de pompare, următoarea injectare se poate face la 15 minute după ce se obţin condiţiile iniţiale.
Nota 1. Timpul de retenţie al CMPA trebuie să fie de 26 ± 2 minute. Acesta se poate obţine prin modificarea condiţiilor iniţiale şi finale ale primului gradient. Totuşi, diferenţa la nivelul % B pentru condiţiile iniţiale şi finale ale primului gradient trebuie să se menţină la valoare de 5 % B.
Nota 2. Eluenţii trebuie degazaţi suficient şi trebuie, de asemenea, să rămână degazaţi. Acest aspect este esenţial pentru buna funcţionare a sistemului de pompare pe bază de gradient. Deviaţia standard a timpului de retenţie al vârfului CMPA trebuie să fie sub 0,1 minute (n = 10).
Nota 3. La fiecare cinci probe se injectează proba de referinţă [5] şi se utilizează pentru calcularea unui nou factor de răspuns R. (9.1.1).
8.4.4.Rezultatele analizei cromatografice a probei de testat (E) se obţin sub forma unei cromatograme în care vârful CMPA este identificat prin timpul său de retenţie de aproximativ 26 de minute
Integratorul (6.11.6) calculează automat înălţimea vârfului H a vârfului CMPA. Se verifică poziţia liniei de bază în fiecare cromatogramă. In cazul în care poziţia liniei de bază este incorect localizată, analiza sau integrarea se repetă.
Notă: In cazul în care vârful CMPA este suficient de separat de alte vârfuri, se utilizează alocarea liniei de bază depresiune-la-depresiune, altminteri se utilizează perpendiculare verticale până la o linie de bază comună, care trebuie să aibă punctul de plecare aproape de vârful CMPA (deci, nu la t = 0 min!). Pentru standard şi pentru probe se utilizează acelaşi tip de integrare, iar în cazul utilizării liniei de bază comune se verifică coerenţa acesteia pentru probe şi standard.
Este esenţial să se examineze aspectul fiecărei cromatograme înainte de interpretarea cantitativă pentru a se detecta orice anomalii cauzate fie de funcţionarea necorespunzătoare a aparaturii sau a coloanei, fie de originea sau natura probei analizate. In cazul în care există dubii, analiza se repetă.
8.5.Calibrarea
8.5.1.Se aplică cu exactitate procedura descrisă de la punctul 8.2 la punctul 8.4.4 utilizând probele-standard (5.4.1-5.4.2). Se utilizează soluţii proaspăt preparate, deoarece CMP se degradează într-un mediu de acid tricloracetic 8 % la temperatura camerei. La 4 °C, soluţia rămâne stabilă timp de 24 ore. În cazul seriilor lungi de analize este preferabil ca în injectorul automat să se utilizeze o tavă cu probe răcită.
Notă: 8.4.2. se poate omite în cazul în care % B în condiţiile iniţiale este cunoscut din analizele efectuate anterior.
Cromatograma probei de referinţă [5] trebuie să fie analoagă cu cea din Figura 1. In această figură, vârful CMPA este precedat de două vârfuri mici. Este esenţial să se obţină o separare similară.
8.5.2.Înainte de determinarea cromatografică a probelor se injectează 100 µl din proba-standard care nu conţine zer închegat [0] (5.4.1).
Pe cromatogramă nu trebuie să apară un vârf la timpul de retenţie al vârfului CMPA.
8.5.3.Factorul de răspuns R se determină prin injectarea aceluiaşi volum de filtrat (8.5.1) ca şi cel utilizat pentru probe.
9.EXPRIMAREA REZULTATELOR
9.1.Metodă de calcul şi formule
9.1.1.Calcularea factorului de răspuns R:
Vârful CMPa: R = W/H
Unde:
R = factorul de răspuns al vârfului CMPA
H = înălţimea vârfului CMPA
W = cantitatea de zer din proba-standard [5].
9.2.Calcularea procentului de zer închegat praf din probă
W(E) = R x H(E)
Unde:
W(E) = procentul (m/m) de zer închegat din proba (E).
R = factorul de răspuns al vârfului CMPA (9.1.1)
H(E) = înălţimea vârfului CMPA al probei (E)
În cazul în care W(E) este mai mare de 1 % şi diferenţa dintre timpul de retenţie şi cel al probei-standard (5) este mai mică de 0,2 minute, atunci sunt prezente materii solide compuse din zer închegat.
9.3.Precizia procedurii
9.3.1.Repetabilitatea
Diferenţa dintre rezultatele a două determinări efectuate simultan sau în succesiune rapidă de către acelaşi analist utilizând aceeaşi aparatură pe material de testare identic nu trebuie să depăşească 0,2 % m/m.
9.3.2.Reproductibilitatea Nu s-a determinat.
9.3.3.Liniaritate
De la 0 la 16 % zer închegat trebuie să se obţină o relaţie liniară cu un coeficient de corelare > 0,99.
9.4.Interpretare
Limita de 1 % include incertitudinea cauzată de reproductibilitate.
Figura 1 - Ni-4.6 standard
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]

PARTEA II:Livrarea şi ambalarea laptelui praf degresat
1.Laptele praf degresat se împachetează în saci noi, curaţi, uscaţi şi intacţi, care respectă următoarele cerinţe:
a)sacii trebuie să aibă cel puţin trei straturi, care corespund, împreună, la cel puţin 420 J/m2 TEA average;
b)al doilea strat trebuie acoperit cu un strat de polietilenă de cel puţin 15 g/m2;
c)în interiorul straturilor de hârtie se află o pungă de polietilenă de cel puţin 0,08 mm grosime, lipită de baza acestora;
d)sacii trebuie să fie conformi cu standardul EN 770;
e)la umplerea sacilor, laptele praf trebuie presat bine. Granulele de lapte praf nu trebuie să pătrundă în niciun caz între diferitele straturi ale sacilor.
2.Pe saci trebuie să figureze cel puţin următoarele informaţii, transcrise în cod, dacă este cazul:
a)numărul de autorizare prin care se identifică fabrica şi statul membru de producţie;
b)data sau, dacă este cazul, săptămâna de producţie;
c)numărul lotului de producţie;
d)descrierea "lapte praf degresat produs prin pulverizare".
3.Administratorul depozitului ţine un registru în care, la data intrării în depozit, se înregistrează informaţiile menţionate la punctul 2.
ANEXA VI:Metode de analiză ale untului în condiţii de depozitare privată

Parametru

Metodă

Lipide (1)

ISO 17189 sau ISO 3727 partea 3

Apă

ISO 3727 partea 1

Materii solide altele decât lipidele (cu excepţia sării)

ISO 3727 partea 2

Sare

ISO 15648

(1) Agenţia de plăţi aprobă metoda care trebuie aplicată.

ANEXA VII:Metode de analiză a laptelui praf degresat în condiţii de depozitare privată

Parametru

Metodă

Lipide

ISO 1736

Proteine

ISO 8968 partea 1

Apă

ISO 5537

ANEXA VIII:Metode de analiză a brânzeturilor în condiţii de depozitare privată
1.Metoda de analiză prevăzută în apendice se utilizează pentru a se asigura faptul că brânza produsă exclusiv din lapte de oaie, de capră sau de bivoliţă sau dintr-un amestec de lapte de oaie, de capră şi de bivoliţă nu conţine cazeină din lapte de vacă.
Se consideră că este prezentă cazeina din lapte de vacă în cazurile în care conţinutul de cazeină din lapte de vacă al probei analizate este egal cu sau mai mare decât conţinutul probei de referinţă care conţine 1 % lapte de vacă astfel cum se menţionează în apendice.
2.Metodele pentru detectarea cazeinei din lapte de vacă în brânzeturile menţionate la punctul 1 pot fi utilizate dacă:
(a)limita de detecţie este de maxim 0,5 %; şi
(b)nu existe rezultate fals pozitive; şi
(c)cazeina din lapte de vacă este detectabilă cu sensibilitatea necesară chiar şi după perioade lungi de maturare, cum se poate întâmpla în condiţii de comercializare uzuale.
Dacă niciuna dintre cerinţele de mai sus nu este îndeplinită, se utilizează metodele prezentate în apendice.
ANEXA VIII1:Apendice - METODĂ PENTRU DETECTAREA LAPTELUI DE VACĂ ŞI A CAZEINATULUI ÎN BRÂNZETURILE PRODUSE DIN LAPTE DE OAIE, DE CAPRĂ SAU DE BIVOLIŢĂ SAU DIN AMESTECURI DE LAPTE DE OAIE, DE CAPRĂ ŞI DE BIVOLIŢĂ
1.DOMENIU DE APLICARE
Detectarea laptelui de vacă şi a cazeinatului în brânzeturile produse din lapte de oaie, de capră, de bivoliţă sau din amestecuri de lapte de oaie, de capră şi de bivoliţă prin focalizarea izoelectrică a y-cazeinelor după plasminoliză.
2.APLICAREA ÎN PRACTICĂ
Această metodă poate fi utilizată pentru detectarea sensibilă şi specifică a laptelui de vacă natural şi tratat termic şi a cazeinatului în brânzeturile proaspete şi maturate produse din lapte de oaie, de capră, de bivoliţă sau din amestecuri de lapte de oaie, de capră şi de bivoliţă. Nu poate fi utilizată pentru detectarea modificării laptelui şi a brânzei cu concentrate proteice din zer de bovine tratate termic.
3.PRINCIPIUL METODEI
3.1.Izolarea cazeinelor din brânză şi din standardele de referinţă
3.2.Dizolvarea cazeinelor izolate şi supunerea lor la clivare cu plasmină (EC.3.4.21.7).
3.3.Focalizarea izoelectrică a cazeinelor tratate cu plasmină în prezenţa ureii şi colorarea proteinelor
3.4.Evaluarea profilelor colorate de cazeină y3 şi Y2 (dovadă a prezenţei laptelui de vacă) prin compararea profilului obţinut din probă cu cele obţinute în acelaşi gel din standardele de referinţă conţinând 0 % şi 1 % lapte de vacă.
4.REACTIVI
In afara cazurilor în care se indică altfel, se utilizează produse chimice de calitate analitică. Apa trebuie să fie dublu distilată sau de o puritate echivalentă.
Notă: Următoarele detalii se aplică gelurilor de poliacrilamide cu conţinut de uree preparate în laborator, având dimensiunile de 265 x 125 x 0,25 mm. In cazul în care se utilizează geluri de alte dimensiuni sau tipuri, poate fi necesară ajustarea condiţiilor de separare.
Focalizarea izoelectrică
4.1.Reactivi pentru producerea gelurilor de poliacrilamide cu conţinut de uree
4.1.1.Soluţie-stoc de gel
Se dizolvă:
4,85 g acrilamidă
0,15 g N, N'-metilen-bis-acrilamidă (BIS)
48,05 g uree
15,00 g glicerol (87 % m/m),
în apă şi se completează până la 100 ml, apoi se toarnă într-un recipient de sticlă de culoare maro şi se depozitează în frigider.
Notă: In locul cantităţilor fixe de acrilamide neurotoxice menţionate se poate utiliza o soluţie de acrilamidă/BIS preamestecată disponibilă în comerţ. In cazul în care o astfel de soluţie conţine 30 % m/V acrilamidă şi 0,8 % m/V BIS, pentru preparare se utilizează un volum de 16,2 ml de soluţie în locul cantităţilor fixate. Termenul de valabilitate a soluţiei-stoc este de maxim 10 zile; în cazul în care conductivitatea sa este mai mare de 5 µS, se deionizează prin agitare cu 2 g Amberlite MB-3 timp de 30 minute, apoi se filtrează printr-o membrană cu pori de 0,45 µm.
4.1.2.Soluţia de gel
Se prepară o soluţie de gel amestecând aditivi şi amfoliţi (*) cu soluţia-stoc de gel (a se vedea 4.1.1).
(*)Produsele Ampholine® pH 3,5-9,5 (Pharmacia) şi Resolyte® pH 5-7 şi pH 6-8 (BDH, Merck) s-au dovedit deosebit de adecvate pentru obţinerea separării necesare a y-cazeinelor.
9,0 ml soluţie-stoc
24 mg [POZĂ - a se vedea actul modificator-]-alanin[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
500 µl amfolit pH 3,5-9,5
250 µl amfolit pH 5-7
250 µl amfolit pH 6-8
Se amestecă soluţia sub formă de gel şi se degazează timp de două-trei minute într-o baie cu ultrasunete sau în vid.
Notă: Soluţia sub formă de gel se prepară imediat înainte de a o turna (6.2).
4.1.3.Soluţii-catalizator
4.1.3.1.N, N, N' N' - tetrametiletilendiamină (Temed)
4.1.3.2.40 % m/V persulfat de amoniu (PER):
Se dizolvă 800 mg de PER în apă şi se completează până la 2 ml.
Notă: Întotdeauna se utilizează soluţie PER proaspăt preparată.
4.2.Fluid de contact
Kerosen sau parafină lichidă
4.3.Soluţie anodică
Se dizolvă în apă 5,77 g acid fosforic (85 % m/m) şi se diluează până la 100 ml.
4.4.Soluţie catodică
Se dizolvă în apă 2,00 g hidroxid de sodiu şi se diluează până la 100 ml.
Pregătirea probei
4.5.Reactivi pentru izolarea proteinelor
4.5.1.Se diluează acid acetic (25,0 ml acid acetic glacial completat cu apă până la 100 ml)
4.5.2.Diclormetan
4.5.3.Acetonă
4.6.Soluţie-tampon pentru dizolvarea proteinelor
Se dizolvă
5,75 g glicerol (87 % m/m)
24,03 g uree
250 mg ditiotreitol
în apă şi se completează până la 50 ml
Notă: Se păstrează în frigider, termenul de valabilitate maxim fiind de o săptămână.
4.7.Reactivi pentru clivarea cu plasmină a cazeinelor
4.7.1.Soluţie-tampon de carbonat de amoniu
Se titrează până la pH 8 o soluţie de carbonat acid de amoniu 0,2 mol/l (1,58 g/100 ml apă) conţinând acid etilendiaminotetraacetic 0,05 mol/l (EDTA, 1,46 g/100 ml) cu o soluţie de carbonat de amoniu 0,2 mol/l (1,92 g/100 ml apă) conţinând 0,05 mol/l EDTA.
4.7.2.Plasmină de bovine (EC. 3.4.21.7), activitate de minim 5 U/ml
4.7.3.Soluţie de acid s-aminocaproic pentru inhibarea enzimelor
Se dizolvă 2,624 g acid E-aminocaproic (acid 6-amino-n-hexanoic) în 100 ml de etanol 40 % (V/V).
4.8.Standarde
4.8.1.De la Institutul pentru Materiale şi Măsurători de Referinţă al Comisiei, B-2440 Geel, Belgia, pot fi obţinute standarde de referinţă certificate compuse din amestecuri de lapte închegat de oaie şi de capră conţinând 0 %, respectiv 1 %, lapte de vacă.
4.8.2.Prepararea standardelor de referinţă provizorii de laborator din lapte de bivoliţă închegat conţinând 0 % şi 1 % lapte de vacă
Laptele degresat se prepară prin centrifugarea laptelui crud în vrac de bivoliţă sau de vacă la 37 °C, la 2 500 g, timp de 20 minute. După răcirea rapidă a tubului şi a conţinutului la 6-8 °C, stratul superior de lipide se îndepărtează complet. Pentru prepararea standardului 1 % se adaugă 5,00 ml de lapte de bovine degresat la 495 ml lapte de bivoliţă degresat într-un vas de 1 l, se ajustează pH-ul la 6,4 prin adăugarea de acid lactic diluat (10 % m/V). Se ajustează temperatura la 35 °C şi se adaugă 100 µl de cheag de viţel (activitatea cheagului 1: 10 000, c. 3 000 U/ml), se amestecă timp de 1 minut, apoi se lasă vasul, acoperit cu o folie de aluminiu, la 35 °C timp de o oră pentru a permite formarea coagulului. După formarea acestuia, întregul laptele închegat este liofilizat fără omogenizare prealabilă şi fără a se drena zerul. După liofilizare, produsul se macină mărunt până se obţine o pulbere omogenă. Pentru prepararea standardului 0 %, se urmează aceeaşi procedură utilizând lapte degresat de bivoliţă autentic. Standardele se păstrează la - 20 °C.
Notă: Înaintea preparării standardelor se recomandă verificarea purităţii laptelui de bivoliţă prin focalizarea izoelectrică a cazeinelor tratate cu plasmină.
Reactivi pentru colorarea proteinelor
4.9.Fixativ
Se dizolvă în apă 150 g de acid tricloracetic şi se completează până la 1 000 ml.
4.10.Soluţie pentru decolorare
Se diluează 500 ml de metanol şi 200 ml de acid acetic glacial cu apă distilată până la 2 000 ml.
Notă: Se prepară zilnic o soluţie proaspătă de decolorare; ea poate fi preparată prin amestecarea unor volume egale de soluţii-stoc de metanol 50 % (V/V) şi de acid acetic glacial 20 % (V/V).
4.11.Soluţii pentru colorare
4.11.1. Soluţie pentru colorare (soluţie-stoc 1)
Se dizolvă 3,0 g Albastru Coomassie Brilliant G-250 (C.I. 42655) în 1 000 ml metanol 90 % (V/V) utilizând un agitator magnetic (timp de aproximativ 45 minute), apoi se filtrează prin două filtre pliate de viteză medie.
4.11.2. Soluţie pentru colorare (soluţie-stoc 2)
Se dizolvă 5,0 g sulfat de cupru pentahidrat în 1 000 ml de acid acetic 20 % (V/V).
4.11.3. Soluţie pentru colorare (soluţie de lucru)
Se amestecă câte 125 ml din fiecare soluţie-stoc (4.11.1, 4.11.2) imediat înainte de colorare.
Notă: Soluţia pentru colorare se prepară în ziua în care este utilizată.
5.ECHIPAMENTE
5.1.Plăci de sticlă (265 x 125 x 4 mm); rolă de cauciuc (lăţime 15 cm); masă reglabilă
5.2.Foaie purtătoare de gel (265 x 125 mm)
5.3.Foaie de acoperire (280 x 125 mm) Se lipeşte bandă adezivă (280 x 6 x 0,25 mm) pe fiecare latură lungă (a se vedea figura 1)
5.4.Cuvă de electrofocalizare cu placă de răcire (de exemplu 265 x 125 mm) cu unitate de alimentare electrică adecvată ( > = 2,5 kV) sau cu dispozitiv automat de electroforeză
5.5.Criostat de circulaţie, controlat termostatic la 12 ± 0,5 °C
5.6.Centrifugă ajustabilă la 3 000 g
5.7.Benzi de electrozi (lungime > = 265 mm)
5.8.Sticle picurătoare din plastic pentru soluţiile anodice şi catodice
5.9.Aplicatoare de probe (10 x 5 mm, hârtie de filtrare din viscoză sau cu absorbţie mică a proteinelor).
5.10.Vase din oţel inoxidabil sau din sticlă pentru colorare şi decolorare (de exemplu, tăvi de instrumente de 280 x 150 mm)
5.12.Omogenizator ajustabil cu tijă (diametrul tijei 10 mm), intervalul rpm 8 000-20 000
5.13.Agitator magnetic
5.14.Baie cu ultrasunete
5.15.Aparat de sudat folii
5.16.Micropipete de 25 µl
5.17.Concentrator sub vid sau liofilizator
5.18.Baie de apă controlată termostatic, ajustabilă la 35 şi 40 ± 1 °C, cu agitator
5.19.Echipament de densitometrie cu citire la [POZĂ - a se vedea actul modificator-]= 634 nm
6.PROCEDURA
6.1.Pregătirea probei
6.1.1.Izolarea cazeinelor
Se cântăreşte într-un tub de centrifugă de 100 ml echivalentul a 5 g materie uscată de brânză sau standarde de referinţă, se adaugă 60 ml apă distilată şi se omogenizează cu un omogenizator cu tijă (8 000-10 000 rpm). Se ajustează la pH de 4,6 cu o soluţie de acid acetic diluat (4.5.1) şi se centrifughează (5 minute, 3 000 g). Se decantează lipidele şi zerul, se omogenizează reziduul la 20 000 rpm în 40 ml apă distilată ajustată la pH de 4,5 cu acid acetic diluat (4.5.1), se adaugă 20 ml diclormetan (4.5.2), se omogenizează din nou şi se centrifughează (5 minute, 3 000 g). Se îndepărtează cu o spatulă stratul de cazeină care se află între faza apoasă şi cea organică (a se vedea figura 2) şi se elimină ambele faze. Se reomogenizează cazeina în 40 ml apă distilată (a se vedea mai sus) şi în 20 ml diclormetan (4.5.2), apoi se centrifughează. Se repetă procedura până când ambele faze de extracţie sunt incolore (de două sau de trei ori). Se omogenizează reziduul proteic cu 50 ml acetonă (4.5.3) şi se filtrează printr-o hârtie de filtrare pliată de viteză medie. Se spală de fiecare dată reziduul de pe filtru cu câte două porţii separate de 25 ml acetonă şi se lasă să se usuce în aer sau sub jet de azot, apoi se macină fin într-un mojar.
Notă: Izolatele de cazeină uscată se păstrează la - 20 °C.
6.1.2.Clivarea cu plasmină a [POZĂ - a se vedea actul modificator-]-cazeinelor pentru intensificarea Y-cazeinelor
Se dispersează 25 mg cazeine izolate (6.1.1) în 0,5 ml soluţie-tampon de carbonat de amoniu (4.7.1) şi se omogenizează timp de 20 minute utilizând, de exemplu, tratament ultrasonic. Se încălzeşte la 40 °C şi se adaugă 10 µl plasmină (4.7.2), apoi se amestecă şi se incubează timp de o oră la 40 °C, agitând continuu. Pentru a inhiba enzima se adaugă 20 µl soluţie de acid E-aminocaproic (4.7.3), apoi se adaugă 200 mg de uree solidă şi 2 mg de ditiotreitol.
Notă: Pentru a obţine o simetrie mai mare a benzilor de cazeină focalizate se recomandă liofilizarea soluţiei după adăugarea acidului E-aminocaproic şi apoi dizolvarea reziduurilor în 0,5 ml soluţie-tampon pentru dizolvarea proteinelor (4.6).
6.2.Prepararea gelurilor poliacrilamidice care conţin uree
Cu ajutorul câtorva picături de apă se rulează foaia purtătoare de gel (5.2) pe o placă de sticlă (5.1), îndepărtându-se surplusul de apă cu un şerveţel din hârtie sau textil. Se rulează în mod similar foaia de acoperire (5.3) cu distanţiere (0,25 mm) pe o altă placă de sticlă. Se aşează placa orizontal pe o masă reglabilă.
Se adaugă 10 µl Temed (4.1.3.1) la soluţia de gel pregătită şi dezaerată (4.1.2), se amestecă şi se adaugă 10 µl soluţie PER (4.1.3.2), se amestecă minuţios şi se toarnă imediat uniform în centrul foii de acoperire. Se pune o margine a plăcii purtătoare de gel (cu latura foii îndreptată în jos) pe placa de acoperire a foii şi se coboară încet astfel încât între foi să se formeze un strat subţire de gel, care se întinde uniform şi fără bule (figura 3). Se coboară cu grijă placa purtătoare de gel, complet, utilizând o spatulă fină, apoi se aşează încă trei plăci de sticlă deasupra ei pentru a acţiona ca greutăţi. După încheierea polimerizării (aproximativ 60 minute), se transferă gelul polimerizat pe foaia purtătoare de gel împreună cu foaia de acoperire, înclinând plăcile de sticlă. Se curăţă cu grijă reversul foii purtătoare pentru a îndepărta reziduurile de gel şi ureea. Sandvişul de gel se sudează astfel încât să se obţină un tub cu perete pelicular şi se păstrează în frigider (timp de maxim şase săptămâni).
Notă: Foaia de acoperire şi distanţierele pot fi reutilizate. Gelul de poliacrilamidă poate fi tăiat la dimensiuni mai mici, acţiune recomandată în cazul în care există puţine probe sau în care se utilizează un aparat automat de electroforeză (două geluri, dimensiuni 4,5 x 5 cm).
6.3.Focalizare izoelectrică
Se reglează termostatul de răcire la 12 °C. Se şterge cu kerosen reversul foii purtătoare de gel, apoi se picură câteva picături de kerosen (4.2) în centrul blocului de răcire. Apoi se rulează sandvişul de gel, cu partea purtătoare îndreptată în jos, pe el, având grijă să se evite formarea bulelor. Se şterge excesul de kerosen şi se îndepărtează foaia de acoperire. Se îmbibă benzile de electrozi în soluţiile electrodice (4.3, 4.4), se taie după lungimea gelului şi se plasează în poziţiile prevăzute (distanţa dintre electrozi de 9,5 cm).
Condiţii pentru focalizarea izoelectrică:
6.3.1.Dimensiunile gelului 265 x 125 x 0,25 mm

Etapă

Timp

(min.)

Tensiune

(V)

Intensitate (mA)

Putere

(W)

Volţi-oră

(Vh)

1. Prefocalizare

30

maximă 2 500

maximă 15

constant 4

c. 300

2. Focalizarea probei (1)

60

maximă 2 500

maximă 15

constant 4

c. 1 000

3. Focalizare finală

60

maximă 2 500

maximă 5

maximă 20

c. 3 000

 

40

maximă 2 500

maximă 6

maximă 20

c. 3 000

 

30

maximă 2 500

maximă 7

maximă 25

c. 3 000

(1) Aplicarea probei: După prefocalizare (etapa 1), se pipetează 18 µl de probă şi de soluţii-standard pe aplicatorii probei (10 x 5 mm), se plasează aplicatorii pe gel la distanţe de 1 mm unul faţă de celălalt şi la 5 mm longitudinal faţă de anod şi se apasă uşor. Se efectuează focalizarea utilizând condiţiile de mai sus, îndepărtând cu grijă aplicatorii probei după 60 de minute de focalizare a probei.

Notă: În cazul în care se modifică grosimea sau lăţimea gelurilor, atunci intensitatea şi puterea trebuie ajustate în consecinţă (de exemplu, în cazul în care se utilizează un gel de 265 x 125 x 0,5 mm valorile pentru intensitatea şi puterea curentului electric se dublează).
6.3.2.Exemplu de program de tensiune pentru un dispozitiv automat de electroforeză (2 geluri de 5,0 x 4,5 cm), cu electrozi fără benzi, aplicaţi direct pe gel

Etapă

Tensiune

Intensitate

Putere

Temp.

Volţi-oră

1. Prefocalizare

1 000 V

10,0 mA

3,5 W

8 °C

85 Vh

2. Focalizarea probei

250 V

5,0 mA

2,5 W

8 °C

30 Vh

3. Focalizare

1 200 V

10,0 mA

3,5 W

8 °C

80 Vh

4. Focalizare

1 500 V

5,0 mA

7,0 W

8 °C

570 Vh

Se plasează aplicatorul probei în etapa 2 la 0 Vh.
Se îndepărtează aplicatorul probei în etapa 2 la 30 Vh.
6.4.Colorarea proteinelor
6.4.1.Fixarea proteinelor
Se îndepărtează benzile de electrozi imediat după oprirea curentului electric şi se plasează imediat gelul într-un vas de colorare/decolorare umplut cu 200 ml de fixativ (4.9); se lasă timp de 15 minute, agitând în continuu.
6.4.2.Spălarea şi colorarea plăcii de gel
Se drenează cu grijă fixativul şi se spală placa de gel de două ori, timp de câte 30 de secunde, cu 100 ml soluţie decolorantă (4.10). Se scurge soluţia decolorantă şi se umple vasul cu 250 ml de soluţie colorantă (4.11.3); se lasă să se coloreze timp de 45 minute agitându-se uşor.
6.4.3.Decolorarea plăcii de gel
Se scurge soluţia colorantă, se spală placa de gel de două ori cu câte 100 ml de soluţie decolorantă (4.10), apoi se agită timp de 15 minute cu 200 ml de soluţie decolorantă şi se repetă etapa de decolorare de cel puţin două sau trei ori, până când fundalul este limpede şi necolorat. Se clăteşte apoi placa de gel cu apă distilată (2 x 2 minute) şi se usucă la aer (2-3 ore) sau cu un uscător de păr (10-15 minute).
Nota 1: Fixarea, spălarea, colorarea şi decolorarea se efectuează la 20 °C. Nu utilizaţi temperaturi ridicate.
Nota 2: In cazul în care se preferă colorarea mai sensibilă cu argint (de exemplu, Silver Staining Kit, Protein, Pharmacia Biotech, cod nr. 17-1150-01), probele de cazeină tratate cu plasmină trebuie diluate la 5 mg/ml.
7.EVALUARE
Evaluarea este efectuată prin compararea profilelor proteice ale probei necunoscute cu standardele de referinţă pe acelaşi gel. Detectarea laptelui de vacă în brânzeturile din lapte de oaie, de capră şi de bivoliţă şi în amestecurile de lapte de oaie, de capră şi de bivoliţă se face prin intermediul cazeinelor y3 şi y2, ale căror puncte izoelectrice se află în intervalul de pH 6,5-7,5 (figurile 4 a, b, figura 5). Limita de detecţie este mai mică de 0,5 %.
7.1.Estimare vizuală
Pentru evaluarea vizuală a cantităţii de lapte de bovine se recomandă ajustarea concentraţiilor probelor şi a standardelor pentru a obţine acelaşi nivel de intensitate a cazeinelor y2 şi y3 din lapte de ovine, de caprine şi/sau de bivoliţe (a se vedea «y2 E,G,B» şi «y3 E,G,B» în figurile 4 a, b şi în figura 5). După aceasta, nivelul de lapte de bovine (mai mic decât, egal cu sau mai mare de 1 %) din proba necunoscută poate fi apreciat direct, prin compararea intensităţii cazeinelor y3 şi y2 din laptele de bovine (a se vedea «y3 C» şi «y2 C» din figurile 4 a, b şi din figura 5) cu cele ale standardelor de referinţă de 0 % şi 1 % (oaie, capră) sau cu standardele provizorii de laborator (bivoliţă).
7.2.Estimare densitometrică
În cazul în care este disponibilă, se aplică densitometria (5.19) pentru determinarea raportului dintre aria vârfurilor pentru cazeinele y2 şi y3 din laptele de bovine, caprine şi/sau bivoliţă (a se vedea figura 5). Această valoare se compară cu raportul dintre aria vârfurilor cazeinelor y2 şi y3 ale standardului de referinţă 1 % (oaie, capră) sau ale standardului provizoriu de laborator (bivoliţă), analizate pe acelaşi gel.
Notă: Metoda funcţionează satisfăcător în cazul în care se obţine un semnal pozitiv clar pentru ambele cazeine y2 şi y3 din laptele de bovine în standardul de referinţă 1 %, dar nu şi în standardul de referinţă 0 %. În caz contrar, procedura se optimizează respectându-se cu exactitate detaliile metodei.
O probă este considerată pozitivă în cazul în care ambele cazeine y2 şi y3 din laptele de bovine sau rapoartele ariei vârfurilor corespunzătoare sunt egale cu sau mai mari decât nivelul standardului de referinţă 1 %.
8.REFERINŢE
Addeo F., Moio L., Chianese L., Stingo C., Resmini P., Berner I, Krause I., Di Luccia A., Bocca A.: Use of plasmin to increase the sensitivity of the detection of bovine milk in ovine and/or caprine cheese by gel isoelectric focusing of y2- caseins. Milchwissenschaft 45, 708-711 (1990).
Addeo F., Nicolai M.A., Chianese L., Moio L., Spagna Musso S., Bocca A., Del Giovine L.: A control method to detect bovine milk in ewe and water buffalo cheese using immunoblotting. Milchwissenschaft 50, 83-85 (1995).
Krause I., Berner I, Klostermeyer H.: Sensitive detection of cow milk in ewe and goat milk and cheese by carrier ampholyte - and carrier ampholyte/immobilized pH gradient - isoelectric focusing of y-caseins using plasmin as signal amplifier. in: Electrophoresis-Forum 89 (B. J. Radola, ed.) pp. 389-393, Bode-Verlag, Munchen (1989).
Krause I., Belitz H.-D., Kaiser K.-P.: Nachweis von Kuhmilch in Schaf and Ziegenmilch bzw. -kăse durch isoelektrische Fokussierung in harnstoffhaltigen Polyacrylamidgelen. Z. Lebensm. Unters. Forsch. 174, 195-199 (1982).
Radola B.J.: Ultrathin-layer isoelectric focusing in 50-100 µm polyacrylamide gels on silanised glass plates or polyester films. Electrophoresis 1, 43-56 (1980).
Figura 1 - Desen schematic al foii de acoperire
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
Figura 2 - Strat de cazeină suspendat între fazele apoasă şi organică după centrifugare
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
Figura 3 - Tehnică de pliere pentru formarea straturilor ultrafine de geluri poliacrilamidice
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
a = bandă de distanţiere (0,25 mm); b = foaie de acoperire (5.3); c, e = plăci de sticlă (5.1); d = soluţie de gel (4.1.2); f = foaie purtătoare de gel (5.2)
Figura 4a - Focalizare izoelectrică a cazeinelor tratate cu plasmină din brânză din lapte de oaie şi de capră conţinând diverse cantităţi de lapte de vacă
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
Jumătatea de sus a gelului IEF este ilustrată.
Figura 4b - Focalizare izoelectrică a cazeinelor tratate cu plasmină provenite din brânză produsă din amestecuri de lapte de oaie, de capră şi de bivoliţă conţinând diverse cantităţi de lapte de vacă
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
% CM = procent de lapte de vacă; 1 + = probă conţinând 1 % lapte de vacă şi modificat cu cazeină pură din lapte de bovine la mijlocul traiectului. C = vacă, E = oaie, G = capră, B = bivoliţă.
Distanţa de separare totală a felului IEF este ilustrată.
Figura 5 - Suprapunerea densitogramelor standardelor (STD) şi a probelor de brânză produse dintr-un amestec de lapte de oaie şi de capră după focalizare izoelectrică
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
a,b = standarde conţinând 0 şi 1 % lapte de vacă; c-g = probe de brânză conţinând 0, 1, 2, 3 şi 7 % lapte de vacă. C = vacă, E = oaie, G = capră.
Jumătatea de sus a gelului IEF a fost scanată la [POZĂ - a se vedea actul modificator-] = 634 nm.
ANEXA IX:Evaluarea analizelor
I.Asigurarea calităţii
Analizele se efectuează de laboratoare desemnate în conformitate cu articolul 12 din Regulamentul (CE) nr. 882/2004 (**) sau desemnate de autorităţile competente ale statului membru.
(**)Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind controalele oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformităţii cu legislaţia privind hrana pentru animale şi produsele alimentare şi cu normele de sănătate animală şi de bunăstare a animalelor (JO L 165, 30.4.2004, p. 1).
II.Prelevarea probelor şi litigiile referitoare la rezultatele analizelor
1.Prelevarea de probe se efectuează în conformitate cu regulamentul relevant pentru produsul în cauză. În cazul în care nu există dispoziţii exprese privind prelevarea de probe, se utilizează dispoziţiile prevăzute în ISO 707, Lapte şi produse lactate - Orientări privind prelevarea de probe.
2.Rapoartele de laborator cu rezultatele analizelor trebuie să conţină suficiente informaţii pentru a se putea efectua o evaluare a rezultatelor în conformitate cu apendicele.
3.Pentru analizele necesare în baza reglementărilor Uniunii se prelevează probe duplicat.
4.În cazul în care apare un litigiu referitor la rezultate, agenţia de plăţi efectuează din nou analizele necesare pe produsul în cauză, costurile fiind suportate de partea care pierde.
Analizele de mai sus se efectuează dacă există probe duplicat sigilate prelevate din produs şi dacă acestea au fost depozitate corespunzător de autoritatea competentă. Producătorul trimite o cerere la agenţia de plăţi pentru a efectua analiza în termen de 7 de zile lucrătoare de la notificarea rezultatelor primei analize. Analiza se efectuează de către agenţia de plăţi în termen de 21 de zile lucrătoare de la primirea cererii.
5.Rezultatul obţinut în urma contestaţiei este cel definitiv.
6.În cazul în care producătorul poate dovedi, în termen de cinci zile lucrătoare de la prelevarea probelor, că procedura de prelevare a probelor nu a fost efectuată corect, aceasta trebuie repetată, dacă este posibil. Dacă prelevarea de probe nu este posibilă, transportul se acceptă.
ANEXA IX1:Apendice - Evaluarea conformităţii unui transport în raport cu limitele stabilite în legislaţie
1.Principiu
În cazul în care legislaţia privind intervenţia publică şi depozitarea privată prevede proceduri detaliate de prelevare a probelor, aceste proceduri trebuie să fie respectate. În toate celelalte cazuri se utilizează o probă compusă din cel puţin 3 unităţi de probă luate aleator din transportul supus controlului. Se poate prepara o probă compusă. Rezultatul obţinut este comparat cu limitele stabilite în legislaţie prin calcularea unui interval de încredere de 95 % ca 2 x deviaţia standard, unde deviaţia standard relevantă depinde (1) de validarea metodei prin colaborare internaţională cu valori pentru [POZĂ - a se vedea actul modificator-]r şi [POZĂ - a se vedea actul modificator-]R sau (2) în cazul validării interne, de calcularea reproductibilităţii interne. Acest interval de încredere va fi apoi comparat cu incertitudinea de măsurare a rezultatului.
2.Metoda este validată prin colaborare internaţională
În acest caz, deviaţia standard [POZĂ - a se vedea actul modificator-]r a repetabilităţii şi deviaţia standard [POZĂ - a se vedea actul modificator-]R a reproductibilităţii au fost stabilite, iar laboratorul poate demonstra conformitatea cu caracteristicile de performanţă a metodei validate.
Se calculează media aritmetică [POZĂ - a se vedea actul modificator-] a seriei de n măsurători repetate.
Se calculează incertitudinea extinsă (k = 2) a [POZĂ - a se vedea actul modificator-] ca
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
În cazul în care rezultatul final x al măsurătorii este calculat utilizând o formulă de forma x = y1 + y2, x = y1- y2, x = yl x y2 sau x = y1/y2, se respectă procedurile uzuale de combinare a deviaţiilor standard în astfel de cazuri.
Transportul este considerat ca nefiind în conformitate cu limita superioară UL stabilită în legislaţie dacă
[POZĂ - a se vedea actul modificator-]- U > UL;
altminteri este considerat ca fiind în conformitate cu UL.
Transportul este considerat ca nefiind în conformitate cu limita inferioară LL stabilită în legislaţie dacă
[POZĂ - a se vedea actul modificator-] + U < LL;
altminteri este considerat ca fiind în conformitate cu LL.
3.Validare internă cu calcularea deviaţiei standard a reproductibilităţii interne
În cazurile în care se utilizează metode care nu sunt specificate în prezentul regulament şi nu au fost stabilite măsuri de precizie, se efectuează o validare internă. Deviaţia standard a repetabilităţii interne sir şi deviaţia standard a reproductibilităţii interne siR se utilizează în loc de [POZĂ - a se vedea actul modificator-]r, respectiv [POZĂ - a se vedea actul modificator-]R, în formulele de calculare a incertitudinii extinse U.
Regulile care trebuie urmate pentru a determina conformitatea cu limita stabilită în legislaţie sunt cele prezentate la punctul 1. Totuşi, în cazul în care transportul este considerat neconform cu limita stabilită în legislaţie, măsurătorile se repetă cu metoda specificată în prezentul regulament, iar rezultatul se evaluează în conformitate cu punctul 1.

Publicat în Jurnalul Oficial cu numărul 206L din data de 30 iulie 2016