Titlul ii - TRANSFERURI ÎN INTERIORUL UNIUNII CU SAU FĂRĂ TRANZIT PRIN ŢĂRI TERŢE - Regulamentul 1157/11-apr-2024 privind transferurile de deşeuri, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1257/2013 şi (UE) 2020/1056 şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1013/2006
Acte UE
Jurnalul Oficial seria L
Neintrat în vigoare Versiune de la: 21 Ianuarie 2025
TITLUL II:TRANSFERURI ÎN INTERIORUL UNIUNII CU SAU FĂRĂ TRANZIT PRIN ŢĂRI TERŢE
Art. 4: Cadru procedural general
(1)Se interzic transferurile tuturor deşeurilor destinate eliminării, cu excepţia cazului în care se obţine acordul în conformitate cu articolul 11. Pentru a obţine acordul în conformitate cu articolul 11 pentru un transfer de deşeuri destinate eliminării, se aplică procedura de notificare şi acord scris prealabil prevăzută în capitolul 1.
(2)Transferurile ce vizează următoarele deşeuri destinate valorificării sunt supuse procedurii de notificare şi acord scris prealabil prevăzute în capitolul 1:
a)deşeurile indicate în anexa IV;
b)deşeurile care nu sunt clasificate la o singură rubrică din anexa III, anexa IIIB sau anexa IV;
c)amestecurile de deşeuri, cu excepţia cazului în care sunt incluse în anexa IIIA;
d)deşeuri clasificate ca fiind periculoase în lista deşeurilor stabilită în temeiul articolului 7 din Directiva 2008/98/CE;
e)deşeurile indicate în anexa III sau în anexa IIIB şi amestecurile de deşeuri indicate în anexa IIIA contaminate cu alte materiale în măsura în care:
(i)măresc riscurile asociate deşeurilor suficient de mult încât acestea să devină adecvate pentru supunerea la procedura de notificare şi acord scris prealabil, atunci când se ţine seama de lista deşeurilor menţionată la articolul 7 din Directiva 2008/98/CE, precum şi de caracteristicile periculoase indicate în anexa III la directiva respectivă; sau
(ii)împiedică valorificarea deşeurilor într-un mod care asigură protecţia mediului;
f)deşeurile sau amestecurile de deşeuri care conţin sau sunt contaminate cu poluanţi organici persistenţi în sensul Regulamentului (UE) 2019/1021 în cantităţi care ating sau depăşesc limita de concentraţie indicată în anexa IV la regulamentul respectiv, care nu sunt clasificate ca fiind deşeuri periculoase.
(3)Alineatul (2) se aplică transferurilor de deşeuri municipale mixte colectate din gospodării private, de la alţi producători de deşeuri sau din ambele surse, precum şi transferurilor de deşeuri municipale mixte care au făcut obiectul unei operaţiuni de tratare a deşeurilor care nu le-a modificat substanţial proprietăţile, de exemplu, inclusiv combustibili alternativi obţinuţi din deşeuri municipale mixte, în cazul în care deşeurile respective sunt destinate unor operaţiuni de valorificare. Se interzic transferurile de astfel de deşeuri destinate eliminării.
(4)Transferurile ce vizează următoarele deşeuri destinate valorificării sunt supuse cerinţelor generale de informare prevăzute la articolul 18, în cazul în care cantitatea de deşeuri transferate depăşeşte 20 kg:
a)deşeurile indicate în anexa III sau anexa IIIB;
b)amestecurile de deşeuri, în măsura în care compoziţia amestecurilor nu afectează valorificarea lor într-un mod care asigură protecţia mediului şi în măsura în care amestecurile respective sunt incluse în anexa IIIA.
(5)Prin derogare de la articolul 4 alineatele (1) şi (2), transferurile de deşeuri destinate în mod explicit analizelor de laborator sau testelor de tratare experimentală realizate în vederea evaluării caracteristicilor fizice sau chimice ale deşeurilor sau în vederea stabilirii caracterului lor adecvat pentru valorificare sau eliminare fac obiectul cerinţelor generale de informare prevăzute la articolul 18, în cazul în care sunt îndeplinite toate condiţiile de mai jos:
a)cantitatea de deşeuri nu depăşeşte cantitatea rezonabilă necesară în vederea realizării analizei sau a testului în fiecare caz în parte, dar nu peste 250 kg sau orice cantitate mai mare convenită de la caz la caz de către autorităţile competente de expediere şi de destinaţie şi de către persoana care organizează transferul;
b)în cazul în care persoana care organizează transferul cere o cantitate mai mare de 250 kg, persoana respectivă transmite informaţiile cuprinse în anexa VII, în măsura posibilului, autorităţilor competente de expediere şi de destinaţie, împreună cu explicaţia justificată a motivului pentru care această cantitate mai mare este necesară pentru efectuarea analizei sau a testului.
Art. 5: Notificare
(1)În cazul în care un notificator intenţionează să transfere deşeurile menţionate la articolul 4 alineatul (1), (2) sau (3), notificatorul transmite o notificare scrisă prealabilă (denumită în continuare "notificarea") tuturor autorităţilor competente în cauză.
Un notificator menţionat la articolul 3 punctul 6 litera (a) subpunctele (ii), (iii) şi (iv) poate depune o notificare numai atunci când a obţinut o autorizaţie sau este înregistrat în conformitate cu capitolul IV din Directiva 2008/98/CE.
În cazul în care un notificator transmite o notificare generală pentru mai multe transferuri, astfel cum se menţionează la articolul 13, notificatorul trebuie să respecte, de asemenea, cerinţele prevăzute la articolul respectiv.
În cazul în care un transfer este destinat unei instalaţii care a primit un acord prealabil în temeiul articolului 14, se aplică cerinţele de procedură de la alineatele (12), (14), (15) şi (16) din articolul respectiv.
În cazul în care un transfer este destinat valorificării intermediare sau eliminării intermediare, se aplică, de asemenea, articolul 15.
(2)Notificarea include următoarele documente:
a)documentul de notificare prevăzut în anexa IA (denumit în continuare "documentul de notificare");
b)documentul de circulaţie prevăzut în anexa IB (denumit în continuare "documentul de circulaţie").
Notificatorul furnizează informaţiile prevăzute în documentul de notificare şi, dacă este cazul, informaţiile prevăzute în documentul de circulaţie.
În cazul în care notificatorul nu este producătorul iniţial de deşeuri menţionat la articolul 3 punctul 6 litera (a) subpunctul (i), notificatorul se asigură că producătorul iniţial de deşeuri sau una dintre persoanele menţionate la articolul 3 punctul 6 litera (a) subpunctul (ii), (iii) sau (v) semnează, de asemenea, dacă este posibil, documentul de notificare. Un comerciant sau un broker se asigură că deţine o autorizaţie scrisă din partea uneia dintre persoanele menţionate la articolul 3 punctul 6 litera (a) subpunctul (i), (ii) sau (iii) pentru a acţiona în numele acesteia şi că autorizaţia scrisă respectivă este inclusă în notificare.
(3)Documentul de notificare sau o anexă la acesta conţine informaţiile şi documentaţia menţionate în anexa II partea 1. Documentul de circulaţie sau o anexă la acesta conţine informaţiile şi documentaţia menţionate în anexa II partea 2, în măsura posibilului în momentul notificării.
(4)La cererea oricăreia dintre autorităţile competente în cauză, notificatorul le transmite tuturor autorităţilor competente în cauză informaţiile şi documentele necesare în temeiul alineatului (3), precum şi informaţiile şi documentele suplimentare prevăzute în anexa II partea 3. Autoritatea competentă care a formulat cererea informează celelalte autorităţi competente în cauză de cererea respectivă.
(5)Se consideră că o notificare este efectuată în mod corespunzător după ce autoritatea competentă de expediere constată că documentul de notificare şi documentul de circulaţie au fost completate în conformitate cu alineatele (3) şi (4).
(6)Se consideră că o notificare este efectuată în mod corespunzător după ce toate autorităţile competente în cauză constată că documentul de notificare şi documentul de circulaţie au fost completate în conformitate cu alineatele (3) şi (4) sau după ce au fost primite toate informaţiile şi documentaţia pe care le-au cerut în conformitate cu alineatul (4).
(7)Notificatorul transmite o copie a contractului încheiat în conformitate cu articolul 6 şi o declaraţie care certifică existenţa acestuia în conformitate cu anexa IA autorităţilor competente în cauză la data notificării.
(8)Notificatorul furnizează o declaraţie care atestă constituirea unei garanţii financiare sau a unei asigurări echivalente în conformitate cu articolul 7 prin completarea părţii corespunzătoare din documentul de notificare.
Garanţia financiară sau asigurarea echivalentă menţionată la articolul 7 sau, în cazul în care autorităţile competente în cauză permit acest lucru, o declaraţie care atestă existenţa acesteia în conformitate cu formularul prevăzut în anexa IA se furnizează autorităţilor competente în cauză ca parte din documentul de notificare la data notificării.
Prin derogare de la al doilea paragraf, documentaţia menţionată în paragraful respectiv poate fi furnizată, în cazul în care autorităţile competente în cauză permit acest lucru, cel târziu în momentul completării documentului de circulaţie în conformitate cu articolul 16 alineatul (2).
(9)Notificarea acoperă transferul de la locul de la care începe transferul şi acoperă orice valorificare intermediară sau definitivă sau eliminare intermediară sau definitivă.
În cazul în care se desfăşoară o valorificare intermediară sau definitivă ulterioară sau o eliminare intermediară sau definitivă ulterioară într-o altă ţară decât prima ţară de destinaţie, valorificarea definitivă sau eliminarea definitivă şi locul în care are loc valorificarea sau eliminarea se indică în notificare şi se aplică articolul 15 alineatul (7).
(10)În documentul de notificare şi în documentul de circulaţie se precizează un singur cod de identificare a deşeurilor, menţionat în anexa III, anexa IIIA, anexa IIIB sau anexa IV. În cazurile în care deşeurile nu sunt clasificate la o singură rubrică fie din anexa III, fie din anexa IIIB, fie din anexa IV, în documentul de notificare şi în documentul de circulaţie se menţionează un singur cod de identificare a deşeurilor din lista deşeurilor menţionată la articolul 7 din Directiva 2008/98/CE, cu excepţia:
a)deşeurilor care nu sunt clasificate la o singură rubrică fie din anexa III, fie din anexa IIIB, fie din anexa IV, care pot fi specificate cu ajutorul mai multor coduri de identificare a deşeurilor din lista deşeurilor menţionată la articolul 7 din Directiva 2008/98/CE, atunci când toate deşeurile care fac obiectul notificării au caracteristici fizice şi chimice similare în esenţă, dar nu sunt amestecuri de deşeuri; sau
b)amestecurilor de deşeuri care nu sunt clasificate la o singură rubrică fie din anexa III, fie din anexa IIIA, fie din anexa IIIB, fie din anexa IV, pentru care se menţionează codul de identificare a deşeurilor din lista deşeurilor menţionată la articolul 7 din Directiva 2008/98/CE şi codul de identificare a deşeurilor fie din anexa III, fie din anexa IIIB, fie din anexa IV pentru fiecare fracţiune de deşeuri în ordinea importanţei, în documentul de notificare şi în documentul de circulaţie sau, în cazul în care aceste coduri de identificare nu sunt disponibile pentru toate fracţiunile, se menţionează în documentul de notificare sau în documentul de circulaţie codul de identificare a deşeurilor din lista deşeurilor menţionată la articolul 7 din Directiva 2008/98/CE pentru amestec, precum şi pentru fiecare fracţiune de deşeuri în ordinea importanţei.
(11)Deşeurile sau amestecurile de deşeuri menţionate în conformitate cu alineatul (10) de la prezentul articol pot fi detaliate mai mult prin transmiterea codurilor corespunzătoare de identificare a deşeurilor din lista deşeurilor menţionată la articolul 7 din Directiva 2008/98/CE şi a altor coduri de identificare relevante.
Art. 6: Contract
(1)Transferurile de deşeuri pentru care este necesară o notificare fac obiectul încheierii unui contract între notificator şi destinatar pentru valorificarea sau eliminarea deşeurilor. În cazul în care destinatarul nu este operatorul instalaţiei de valorificare sau eliminare a deşeurilor notificate, contractul este, de asemenea, semnat de operatorul instalaţiei.
(2)Contractul menţionat la alineatul (1) se încheie şi trebuie să producă efecte la data notificării şi rămâne în vigoare pe toată durata transferului, până la emiterea unui certificat în conformitate cu articolul 15 alineatul (5), articolul 16 alineatul (6) sau, după caz, articolul 15 alineatul (4).
Contractul trebuie să fie conform cu documentul de notificare şi documentul de circulaţie corespunzător şi să conţină cel puţin informaţii privind notificatorul, destinatarul şi instalaţia, identitatea persoanelor care reprezintă fiecare parte, numărul de notificare, denumirea şi compoziţia deşeului, codurile de identificare a deşeurilor, cantitatea de deşeuri care face obiectul contractului, operaţia de valorificare sau eliminare şi perioada de valabilitate a contractului.
(3)Contractul cuprinde următoarele obligaţii:
a)pentru notificator: să preia deşeurile sau, după caz, să asigure valorificarea sau eliminarea acestora într-un mod alternativ, în conformitate cu articolul 22 şi cu articolul 25 alineatul (2) sau (3), în cazul în care transferul, valorificarea sau eliminarea deşeurilor nu a fost efectuat(ă) astfel cum s-a prevăzut sau în cazul în care transferul este ilegal;
b)pentru destinatar: să valorifice sau să elimine deşeurile în conformitate cu articolul 25 alineatul (8), în cazul în care transferul este ilegal;
c)pentru instalaţia în care se valorifică sau se elimină deşeurile: să furnizeze, în conformitate cu articolul 16 alineatul (6), un certificat care să ateste că deşeurile au fost valorificate sau eliminate în conformitate cu acordurile date pentru notificarea respectivă, cu condiţiile sub care au fost date acordurile respective şi cu prezentul regulament.
(4)În cazul în care deşeurile sunt destinate valorificării sau eliminării intermediare, contractul cuprinde următoarele obligaţii suplimentare:
a)pentru instalaţie: să furnizeze, în conformitate cu articolul 15 alineatul (4) şi, după caz, cu articolul 15 alineatul (5), certificatul sau certificatele eliberat(e) de instalaţia sau instalaţiile care efectuează operaţiunea sau operaţiunile de valorificare definitivă sau eliminare definitivă, care să ateste că toate deşeurile primite în conformitate cu acordurile date pentru notificarea respectivă, cu condiţiile sub care au fost date acordurile respective şi cu prezentul regulament au fost valorificate sau eliminate, specificând, dacă este posibil, cantitatea şi tipul de deşeuri care fac obiectul fiecărui certificat;
b)pentru destinatar: să transmită, după caz, o notificare autorităţii competente iniţiale a ţării iniţiale de expediere, în conformitate cu articolul 15 alineatul (8).
(5)În cazul în care deşeurile sunt transferate între două unităţi aflate sub controlul aceleiaşi entităţi juridice, contractul menţionat la alineatul (1) poate fi înlocuit cu o declaraţie a respectivei entităţi juridice. Declaraţia respectivă se referă la obligaţiile menţionate la alineatul (3).
Art. 7: Garanţia financiară sau asigurarea echivalentă
(1)Transferurile pentru care este necesară o notificare fac obiectul cerinţei de constituire a unei garanţii financiare sau a unei asigurări echivalente, care să acopere toate elementele următoare:
a)costurile pentru transportul de deşeuri;
b)costurile de valorificare sau de eliminare a acestora, inclusiv pentru orice operaţiune intermediară necesară;
c)cheltuielile de depozitare pentru 90 de zile.
(2)Garanţia financiară sau asigurarea echivalentă acoperă costurile generate în contextul tuturor situaţiilor următoare:
a)în care transferul, valorificarea sau eliminarea nu pot fi efectuate astfel cum s-a prevăzut, în conformitate cu articolul 22;
b)în care transferul, valorificarea sau eliminarea sunt ilegale, în conformitate cu articolul 25.
(3)Garanţia financiară sau asigurarea echivalentă se constituie de notificator sau de o altă persoană fizică sau juridică care acţionează în numele notificatorului şi produce efecte la data notificării sau, în cazul în care autoritatea competentă care aprobă garanţia financiară sau asigurarea echivalentă permite acest lucru, cel târziu la data completării documentului de circulaţie în conformitate cu articolul 16 alineatul (2). Garanţia financiară sau asigurarea echivalentă se aplică pentru transfer cel târziu la data începerii transferului.
(4)Autoritatea competentă de expediere aprobă garanţia financiară sau asigurarea echivalentă, inclusiv forma, conţinutul şi valoarea acoperită.
(5)Garanţia financiară sau asigurarea echivalentă este valabilă pentru şi acoperă transferul şi efectuarea operaţiunilor de valorificare sau de eliminare.
Garanţia financiară sau asigurarea echivalentă se eliberează atunci când autoritatea competentă care a aprobat-o a primit certificatul menţionat la articolul 16 alineatul (6) sau, după caz, certificatul menţionat la articolul 15 alineatul (5) în ceea ce priveşte valorificarea intermediară sau eliminarea intermediară.
(6)Prin derogare de la alineatul (5), în cazul în care deşeurile sunt destinate valorificării intermediare sau eliminării intermediare şi se efectuează o valorificare ulterioară sau o eliminare ulterioară în ţara de destinaţie, autorităţile competente de expediere şi destinaţie pot conveni că garanţia financiară sau asigurarea echivalentă urmează a fi eliberată după ce autoritatea competentă în cauză a primit certificatul menţionat la articolul 15 alineatul (4). În acest caz, autoritatea competentă care decide să elibereze garanţia financiară sau asigurarea echivalentă informează imediat celelalte autorităţi competente vizate despre decizia sa şi orice transfer ulterior către o instalaţie de valorificare sau de eliminare face obiectul unei noi garanţii financiare sau asigurări echivalente, cu excepţia cazului în care autoritatea competentă de destinaţie nu solicită o astfel de garanţie financiară sau asigurare echivalentă. În aceste circumstanţe, autoritatea competentă de destinaţie este responsabilă pentru obligaţiile care decurg în cazul preluării deşeurilor atunci când transferul nu poate fi finalizat sau valorificarea ulterioară sau eliminarea ulterioară nu poate fi finalizat(ă) astfel cum s-a prevăzut, în conformitate cu articolul 22, sau în cazul unui transfer ilegal, în conformitate cu articolul 25.
(7)Autoritatea competentă din Uniune care a aprobat garanţia financiară sau asigurarea echivalentă are acces la garanţia sau asigurarea respectivă şi utilizează fondurile, inclusiv pentru plăţile către alte autorităţi implicate, pentru a îndeplini obligaţiile care decurg din articolele 24 şi 26.
(8)În cazul unei notificări generale în temeiul articolului 13, se poate constitui o garanţie financiară sau o asigurare echivalentă care să acopere părţi ale notificării generale, în locul uneia care să acopere integral notificarea generală. În astfel de cazuri, garanţia financiară sau asigurarea echivalentă se aplică pentru părţile transferului notificat pe care îl vizează cel târziu la momentul completării documentului de circulaţie în conformitate cu articolul 16 alineatul (2).
(9)Garanţia financiară sau asigurarea echivalentă menţionată la prezentul articol alineatul (8) se eliberează atunci când autoritatea competentă care a aprobat-o primeşte certificatul menţionat la articolul 16 alineatul (6) sau, după caz, la articolul 15 alineatul (5) în ceea ce priveşte valorificarea intermediară sau eliminarea intermediară pentru deşeuri. Alineatul (6) de la prezentul articol se aplică mutatis mutandis.
(10)Comisia evaluează fezabilitatea stabilirii unei metode de calcul simple, bazate pe riscuri şi armonizate pentru determinarea cuantumului garanţiilor financiare sau al asigurărilor echivalente şi, dacă este cazul, adoptă un act de punere în aplicare în vederea stabilirii unei astfel de metode simple, bazate pe riscuri şi armonizate de calcul. Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 81 alineatul (2).
La efectuarea evaluării menţionate la primul paragraf, Comisia ţine seama, printre altele, de normele relevante ale statelor membre referitoare la calculul garanţiei financiare sau al asigurării echivalente menţionate la prezentul articol.
Art. 8: Solicitări de informaţii şi documentaţie de către autorităţile competente în cauză
(1)În cazul în care se consideră că notificarea nu este efectuată în mod corespunzător astfel cum se menţionează la articolul 5 alineatul (5), autoritatea competentă de expediere solicită notificatorului informaţii şi documentaţie în conformitate cu articolul 5 alineatul (3) şi, după caz, cu articolul 5 alineatul (4).
(2)Solicitarea de informaţii şi documentaţie menţionată la primul alineat se transmite notificatorului cat mai curând posibil, dar cel târziu în termen de 10 zile lucrătoare de la transmiterea notificării.
(3)Notificatorul furnizează informaţiile şi documentaţia menţionate la alineatul (1) cat mai curând posibil şi cel târziu în termen de 10 zile lucrătoare de la solicitarea autorităţii competente de expediere. La cererea notificatorului, autoritatea competentă de expediere poate prelungi acest termen cu o perioadă rezonabilă, dacă notificatorul oferă o explicaţie în care prezintă motivele pentru care o astfel de prelungire este necesară în vederea furnizării informaţiilor şi documentaţiei solicitate.
(4)În cazul în care, după expirarea termenului menţionat la alineatul (3), autoritatea competentă de expediere încă consideră că notificarea nu a fost efectuată în mod corespunzător, astfel cum se menţionează la articolul 5 alineatul (5), sau că informaţiile şi documentele suplimentare menţionate la articolul 5 alineatul (4) sunt în continuare necesare, aceasta poate, cât mai curând posibil şi în termen de cel mult şapte zile lucrătoare de la expirarea termenului menţionat la alineatul (3), să transmită încă două cereri de informaţii şi documentaţie din partea notificatorului în conformitate cu alineatul (2). Alineatul (3) se aplică oricărei astfel de cereri mutatis mutandis.
(5)Autoritatea competentă de expediere poate decide că notificarea nu este valabilă şi nu mai este prelucrată în continuare, în cazul în care informaţiile şi documentaţia furnizate nu sunt suficiente sau în cazul în care notificatorul nu a furnizat nicio informaţie în termenul menţionat la alineatul (3) sau, în cazul în care a fost depusă o primă cerere în temeiul alineatului (4), în termenul menţionat la alineatul respectiv.
Autoritatea competentă de expediere decide că notificarea nu este valabilă şi nu mai urmează să fie prelucrată în continuare, în cazul în care informaţiile şi documentaţia furnizate în urma cererii finale formulate în conformitate cu alineatul (4) nu sunt suficiente sau în cazul în care notificatorul nu a furnizat nicio informaţie în termenul menţionat la alineatul (4).
Autoritatea competentă de expediere informează notificatorul şi celelalte autorităţi competente în cauză cu privire la decizia sa în temeiul prezentului alineat cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de şapte zile lucrătoare de la expirarea termenului menţionat la alineatul (3) sau, după caz, la alineatul (4).
(6)În cazul în care autoritatea competentă de expediere consideră că notificarea a fost efectuată în mod corespunzător, astfel cum se menţionează la articolul 5 alineatul (5), aceasta informează notificatorul şi celelalte autorităţi competente în cauză cu privire la aceasta, cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de 10 zile lucrătoare de la transmiterea notificării efectuate în mod corespunzător sau în termen de şapte zile lucrătoare de la expirarea termenului menţionat la alineatul (3) sau, după caz, la alineatul (4).
(7)În cazul în care autoritatea competentă de destinaţie sau orice autoritate competentă de tranzit consideră că sunt necesare informaţii şi documentaţie în conformitate cu articolul 5 alineatul (3) sau informaţii şi documentaţie suplimentare, astfel cum se menţionează la articolul 5 alineatul (4), aceasta solicită notificatorului informaţiile şi documentaţia respectivă şi informează celelalte autorităţi competente cu privire la solicitarea respectivă cât mai curând posibil, dar cel târziu în termen de 10 zile lucrătoare de la data primirii informaţiilor menţionate la alineatul (6).
(8)Notificatorul furnizează informaţiile şi documentaţia menţionate la alineatul (7) cât mai curând posibil, dar cel târziu în termen de 10 zile lucrătoare de la solicitarea autorităţii competente în cauză.
Dacă notificatorul solicită acest lucru, autoritatea competentă în cauză poate prelungi termenul menţionat la primul paragraf cu o perioadă rezonabilă, dacă notificatorul oferă o explicaţie în care prezintă motivele pentru care o astfel de prelungire este necesară în vederea furnizării informaţiilor şi documentaţiei solicitate.
(9)În cazul în care autoritatea competentă de destinaţie sau orice autoritate competentă de tranzit consideră că sunt încă necesare informaţii şi documente în conformitate cu articolul 5 alineatul (3) sau informaţii şi documentaţie suplimentare în conformitate cu articolul 5 alineatul (4), autoritatea competentă în cauză poate, cât mai curând posibil, şi în termen de şapte zile lucrătoare de la expirarea termenului menţionat la alineatul (8), să transmită încă două cereri de informaţii şi documentaţie din partea notificatorului în conformitate cu alineatul (7). Alineatul (8) se aplică mutatis mutandis oricărei astfel de cereri.
(10)Autoritatea competentă de destinaţie sau orice autoritate competentă de tranzit poate decide că notificarea nu este valabilă şi numai este prelucrată în continuare, în cazul în care informaţiile şi documentaţia furnizate nu sunt suficiente sau dacă notificatorul nu a furnizat nicio informaţie în termenul menţionat la alineatul (8) sau, în cazul în care a fost depusă o primă cerere în temeiul alineatului (9), în termenul menţionat la alineatul respectiv.
Autoritatea competentă de destinaţie sau orice autoritate competentă de tranzit decide că notificarea nu este valabilă şi nu mai este prelucrată în continuare, în cazul în care informaţiile şi documentaţia furnizate în urma cererii finale formulate în conformitate cu alineatul (8) nu sunt suficiente sau în cazul în care notificatorul nu a furnizat nicio informaţie în termenul menţionat la alineatul (8).
Autoritatea competentă de destinaţie sau orice autoritate competentă de tranzit informează notificatorul şi celelalte autorităţi competente în cauză cu privire la decizia sa în temeiul prezentului alineat, cât mai curând posibil, dar cel târziu în termen de şapte zile lucrătoare de la expirarea termenului menţionat la alineatul (8) sau, după caz, la alineatul (9).
(11)Autoritatea competentă de destinaţie sau orice autoritate competentă de tranzit informează notificatorul şi celelalte autorităţi competente în cauză că este mulţumită de notificarea efectuată în mod corespunzător, cât mai curând posibil şi în termen de cel mult trei zile lucrătoare de la primirea informaţiilor menţionate la alineatul (6) sau că este mulţumită de informaţii şi de documentaţie, cât mai curând posibil şi nu mai târziu de trei zile lucrătoare de la data la care notificatorul a furnizat informaţiile şi documentaţia solicitate în temeiul alineatului (8) şi, după caz, al alineatului (9).
(12)În cazul în care notificarea a fost completată în mod corespunzător, astfel cum se menţionează la articolul 5 alineatul (6), ţinând seama de informaţiile menţionate la alineatul (11), autoritatea competentă de destinaţie informează imediat notificatorul şi autoritatea competentă de expediere şi orice autoritate competentă de tranzit în cauză.
(13)În cazul în care, în termen de 30 de zile lucrătoare de la ziua transmiterii notificării sau a furnizării informaţiilor şi documentaţiei în conformitate cu alineatul (3) sau (4), autoritatea competentă de expediere nu a acţionat în conformitate cu alineatul (1), (5) sau (6), aceasta furnizează notificatorului, la cerere, o explicaţie motivată.
În cazul în care, în termen de 30 de zile lucrătoare de la expirarea termenului menţionat la alineatul (7) sau de la furnizarea informaţiilor şi a documentelor în conformitate cu alineatul (8) sau (9), autoritatea competentă de destinaţie sau orice autoritate competentă de tranzit nu a acţionat în conformitate cu alineatul (7) sau cu alineatul (9), (10), (11) sau (12), aceasta furnizează notificatorului, la cerere, o explicaţie motivată.
Art. 9: Acordul autorităţilor competente şi termene pentru transfer, valorificare sau eliminare
(1)Autorităţile competente de destinaţie, de expediere şi de tranzit au la dispoziţie 30 de zile de la data la care notificatorul a fost informat în conformitate cu articolul 8 alineatul (12) că notificarea a fost completată în mod corespunzător, pentru a lua una dintre următoarele decizii, care trebuie să fie motivată în mod corespunzător, cu privire la transfer:
a)a da un acord necondiţionat;
b)a da un acord condiţionat, în conformitate cu articolul 10;
c)a ridica obiecţii, în conformitate cu articolul 12;
d)a nu-şi da acordul, în cazul în care condiţiile menţionate la articolul 11 nu sunt îndeplinite.
Prin derogare de la primul paragraf, autoritatea competentă de expediere poate lua o decizie în conformitate cu primul paragraf litera (c) sau (d), după primirea notificării şi înainte de a considera că aceasta a fost efectuată în mod corespunzător, dacă este evident că nu au fost îndeplinite condiţiile prevăzute la articolul 11 sau dacă există motive pentru a formula obiecţii în conformitate cu articolul 12.
Prin derogare de la primul paragraf, o autoritate competentă în cauză poate lua o decizie în conformitate cu primul paragraf litera (c) sau (d), înainte de data la care notificatorul a fost informat în conformitate cu articolul 8 alineatul (12), după ce notificarea a fost efectuată în mod corespunzător, astfel cum se menţionează la articolul 5 alineatul (5).
În cazul în care nu se formulează nicio obiecţie în termenul de 30 de zile menţionat la primul paragraf, se poate prezuma că autorităţile competente de tranzit şi-au dat acordul tacit în această privinţă.
(2)Autorităţile competente de expediere, de destinaţie şi, după caz, de tranzit informează notificatorul cu privire la decizia adoptată şi motivarea acesteia în termenul de 30 de zile menţionat la alineatul (1) primul paragraf şi informează celelalte autorităţi competente în cauză despre decizia respectivă. Autoritatea competentă informează imediat notificatorul şi celelalte autorităţi competente în cauză cu privire la deciziile luate în conformitate cu alineatul (1) al doilea şi al treilea paragraf.
Acordurile tacite menţionate la alineatul (1) al patrulea paragraf sunt valabile pentru perioada indicată în acordul scris acordat în conformitate cu primul paragraf de către autoritatea competentă de destinaţie.
În cazul în care, în termen de 30 de zile de la data la care notificatorul, autoritatea competentă de expediere sau o autoritate competentă de tranzit în cauză a fost informată în conformitate cu articolul 8 alineatul (12), oricare dintre autorităţile competente în cauză care nu a luat o decizie în conformitate cu alineatul (1) primul paragraf furnizează notificatorului, la cerere, o explicaţie motivată.
(3)În cazul în care un notificator transmite o notificare, în conformitate cu articolul 5 şi, după caz, cu articolul 13, privind un transfer care, în comparaţie cu o notificare aprobată, vizează acelaşi tip de deşeuri din acelaşi loc din ţara de expediere către acelaşi destinatar şi aceeaşi instalaţie şi în cazul în care ţările de tranzit, dacă există, sunt aceleaşi, autorităţile competente în cauză iau în considerare orice informaţii transmise anterior în conformitate cu articolul 5 alineatele (2), (3) şi (4) sau cu articolul 13 alineatele (2) şi (3) şi iau o decizie în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol cât mai curând posibil.
(4)Acordul scris în legătură cu un transfer expiră la cea mai timpurie dată de la sfârşitul perioadelor de valabilitate menţionată de autorităţile competente în cauză. Acesta nu vizează o perioadă mai mare de un an.
(5)Transferul este efectuat numai după îndeplinirea cerinţelor prevăzute la articolul 16 alineatele (1) şi (2) şi pe parcursul perioadei de valabilitate a acordului tacit sau scris al tuturor autorităţilor competente în cauză, în conformitate cu alineatul (4) de la prezentul articol. Deşeurile trebuie să fi fost primite de instalaţia de valorificare sau eliminare înainte de sfârşitul perioadei de valabilitate a acordului tacit sau scris al tuturor autorităţilor competente în cauză.
(6)Valorificarea sau eliminarea deşeurilor aferente unui transfer se încheie în termen de cel mult un an de la primirea deşeurilor de către instalaţia care valorifică sau elimină deşeurile, cu excepţia cazului în care autorităţile competente în cauză prevăd o perioadă de timp mai scurtă în decizia acestora.
(7)Autorităţile competente în cauză îşi retrag acordul tacit sau scris, la cererea notificatorului sau în cazul în care au cunoştinţă de oricare dintre circumstanţele de mai jos:
a)compoziţia deşeurilor nu corespunde notificării;
b)condiţiile impuse transferului nu sunt respectate;
c)deşeurile nu sunt valorificate sau eliminate în conformitate cu autorizaţia instalaţiei care efectuează valorificarea sau eliminarea;
d)deşeurile urmează să fie sau au fost deja transferate, valorificate sau eliminate într-un mod care nu este conform cu informaţiile furnizate în documentele de notificare şi de circulaţie sau anexate la acestea;
e)încetarea garanţiei financiare;
f)încetarea contractului.
(8)Autoritatea competentă în cauză informează notificatorul, celelalte autorităţi competente în cauză şi destinatarul cu privire la orice retragere a acordului, inclusiv cu privire la motivul retragerii.
(9)În cazul în care acordul oricăreia dintre autorităţile competente în cauză este retras în conformitate cu alineatul (7) de la prezentul articol, transferul sau tratarea deşeurilor nu este autorizat(ă), după caz, să continue şi se aplică articolul 22 sau 25, după caz.
Art. 10: Condiţii pentru emiterea acordului în legătură cu un transfer
(1)Autorităţile competente de expediere, de destinaţie şi de tranzit pot stabili, în termenul de 30 de zile menţionat la articolul 9 alineatul (1), condiţii sub care îşi dau acordul în legătură cu un transfer notificat. Astfel de condiţii se motivează corespunzător şi pot avea la bază unul sau mai multe dintre condiţiile enumerate la articolul 11 sau dintre motivele indicate la articolul 12.
(2)Autorităţile competente de expediere, de destinaţie şi de tranzit pot stabili, de asemenea, în termenul de 30 de zile menţionat la articolul 9 alineatul (1), condiţii privind transportul de deşeuri pe teritoriul aflat sub jurisdicţia lor naţională. Aceste condiţii de transport nu pot fi mai stricte decât cele stabilite pentru transportul de deşeuri efectuat integral pe teritoriul aflat sub jurisdicţia naţională a acestora şi ţin seama în mod corespunzător de acordurile existente, în special de acordurile internaţionale aplicabile.
(3)Autorităţile competente de expediere, de destinaţie şi de tranzit pot stabili, de asemenea, în termenul de 30 de zile menţionat la articolul 9 alineatul (1), o condiţie pe baza căreia acordul lor se consideră retras în cazul în care garanţia financiară sau asigurarea echivalentă nu este aplicabilă cel târziu la data completării documentului de circulaţie în temeiul articolului 16 alineatul (2), în conformitate cu articolul 7 alineatul (3).
(4)Condiţiile se specifică în documentul de notificare sau se anexează la acesta de către autoritatea competentă care le stabileşte.
(5)Autoritatea competentă de destinaţie poate stabili, de asemenea, în termenul de 30 de zile menţionat la articolul 9 alineatul (1), o condiţie conform căreia instalaţia care primeşte deşeurile trebuie să păstreze o evidenţă periodică a intrărilor, a ieşirilor şi/sau a soldurilor în legătură cu deşeurile şi operaţiunile aferente de valorificare sau de eliminare, astfel cum se specifică în notificare şi pe parcursul perioadei de valabilitate a notificării. Evidenţele respective se semnează de o persoană responsabilă din punct de vedere legal pentru instalaţia respectivă şi se transmit autorităţii competente de destinaţie în termen de o lună de la data încheierii operaţiunii notificate de valorificare sau de eliminare.
Art. 11: Condiţiile aplicabile transferurilor de deşeuri destinate eliminării
(1)În cazul în care se transmite o notificare cu privire la un transfer de deşeuri destinate eliminării în conformitate cu articolul 5, autorităţile competente de expediere şi de destinaţie nu îşi dau acordul în legătură cu transferul respectiv, în termenul de 30 de zile menţionat la articolul 9 alineatul (1), decât dacă sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:
a)notificatorul demonstrează că:
(i)deşeurile nu pot fi valorificate într-un mod fezabil din punct de vedere tehnic şi viabil din punct de vedere economic sau trebuie eliminate ca urmare a obligaţiilor legale prevăzute de dreptul Uniunii sau de dreptul internaţional;
(ii)deşeurile nu pot fi eliminate într-un mod fezabil din punct de vedere tehnic şi viabil din punct de vedere economic în ţara în care au fost generate;
(iii)transferul sau eliminarea planificată este în conformitate cu ierarhia deşeurilor şi cu principiile proximităţii şi autonomiei, astfel cum sunt prevăzute în Directiva 2008/98/CE, şi că deşeurile aferente sunt gestionate în mod ecologic, în conformitate cu articolul 59;
b)autorităţile competente în cauză nu deţin informaţii conform cărora notificatorul sau destinatarul a fost condamnat pentru efectuarea unui transfer ilegal sau pentru alte acţiuni ilegale în ceea ce priveşte protecţia mediului sau a sănătăţii umane în cursul celor 5 ani anteriori transmiterii notificării;
c)autorităţile competente în cauză nu deţin informaţii conform cărora notificatorul sau instalaţia a încălcat în mod repetat, în ultimii 5 ani înainte de transmiterea notificării, articolele 15 şi 16 în ceea ce priveşte transferurile anterioare;
d)statul membru de destinaţie nu şi-a exercitat dreptul în temeiul articolului 4 alineatul (1) din Convenţia de la Basel pentru a interzice importul de deşeuri periculoase sau de deşeuri menţionate la anexa II la convenţia respectivă;
e)transferul şi eliminarea planificată sunt în conformitate cu legislaţia naţională privind protecţia mediului, ordinea publică, siguranţa publică sau protecţia sănătăţii din statul membru unde este situată autoritatea competentă;
f)transferul sau eliminarea planificată nu contravine obligaţiilor care rezultă din convenţiile internaţionale încheiate de statul membru sau de statele membre în cauză sau de Uniune;
g)deşeurile urmează să fie tratate în conformitate cu standardele de protecţie a mediului obligatorii din punct de vedere juridic în ceea ce priveşte eliminarea stabilită în temeiul dreptului Uniunii sau prevăzută în planurile de gestionare a deşeurilor, elaborate în conformitate cu articolul 28 din Directiva 2008/98/CE şi, în cazul în care instalaţia intră sub incidenţa Directivei 2010/75/UE, aceasta aplică cele mai bune tehnici disponibile, astfel cum sunt definite la articolul 3 punctul 10 din directiva respectivă, în conformitate cu autorizaţia instalaţiei;
h)deşeurile nu se amestecă nici cu deşeuri municipale mixte colectate din gospodării private sau de la alţi producători de deşeuri sau din ambele surse, nici cu deşeuri municipale mixte care au făcut obiectul unei operaţiuni de tratare a deşeurilor care nu le-a modificat în mod substanţial proprietăţile.
(2)Prin derogare de la alineatul (1) litera (a), dacă notificatorul demonstrează că deşeurile în cauză sunt produse într-un stat membru de expediere într-o cantitate totală pe an atât de mică încât furnizarea de noi instalaţii specializate de eliminare în statul membru respectiv nu ar fi viabilă economic, condiţiile prevăzute la alineatul (1) litera (a) punctele (ii) şi (iii) nu se aplică.
(3)Dacă o autoritate competentă de tranzit îşi dă acordul în legătură cu un transfer, în conformitate cu articolul 9 alineatul (1), doar condiţiile prevăzute la alineatul (1) literele (b), (c), (e) şi (f) de la prezentul articol sunt luate în considerare.
(4)Informaţiile privind acordul dat de autorităţile competente în conformitate cu alineatul (1) sunt menţionate în raport în conformitate cu articolul 73. Comisia informează toate statele membre cu privire la un astfel de acord dat în anul calendaristic precedent.
(5)Până la 21 mai 2027, Comisia adoptă un act de punere în aplicare care stabileşte criterii detaliate pentru aplicarea uniformă a condiţiilor prevăzute la alineatul (1) litera (a), pentru a specifica modul în care fezabilitatea tehnică şi viabilitatea economică menţionate la litera (a) punctele (i) şi (ii) de la alineatul respectiv trebuie demonstrate de notificatori şi evaluate de autorităţile competente. Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 81 alineatul (2).
Art. 12: Obiecţii împotriva transferurilor de deşeuri destinate valorificării
(1)În cazul în care se transmite o notificare în legătură cu un transfer de deşeuri destinate valorificării în conformitate cu articolul 5, autorităţile competente de destinaţie şi de expediere pot, în termenul de 30 de zile menţionat la articolul 9 alineatul (1), să formuleze obiecţii motivate pe baza unuia sau a mai multora dintre următoarele motive:
a)transferul sau valorificarea nu este în conformitate cu Directiva 2008/98/CE;
b)deşeurile în cauză nu urmează să fie tratate în conformitate cu planurile de gestionare a deşeurilor sau programele de prevenire a generării de deşeuri întocmite de ţările de expediere sau de destinaţie, în temeiul articolelor 28 şi 29 din Directiva 2008/98/CE;
c)transferul sau valorificarea nu este în conformitate cu legislaţia naţională privind protecţia mediului, ordinea publică, siguranţa publică sau protecţia sănătăţii în ceea ce priveşte acţiunile care se desfăşoară în ţara autorităţii competente care formulează obiecţiile;
d)transferul sau valorificarea nu este în conformitate cu legislaţia naţională din ţara de expediere privind valorificarea deşeurilor şi valorificarea sau eliminarea deşeurilor reziduale generate prin valorificarea deşeurilor în cauză, inclusiv atunci când transferul vizează deşeuri destinate valorificării într-o instalaţie care are standarde inferioare de tratare a deşeurilor respective comparativ cu cele existente în ţara de expediere, respectându-se nevoia de a se asigura o funcţionare adecvată a pieţei interne, cu excepţia cazului în care:
(i)există legislaţie corespondentă a Uniunii, în special în ceea ce priveşte deşeurile, şi, în dreptul intern care pune în aplicare o astfel de legislaţie a Uniunii, au fost introduse cerinţe care sunt cel puţin la fel de stricte precum cele prevăzute în legislaţia respectivă a Uniunii;
(ii)valorificarea şi valorificarea sau eliminarea deşeurilor reziduale generate prin valorificarea deşeurilor în cauză din ţara de destinaţie se realizează în condiţii care sunt considerate echivalente cu cele prevăzute de legislaţia naţională a ţării de expediere;
(iii) egislaţia naţională a ţării de expediere, alta decât cea prevăzută la punctul (i), nu a fost notificat în conformitate cu Directiva (UE) 2015/1535 a Parlamentului European şi a Consiliului (41), în cazul în care directiva respectivă impune acest lucru;
(41)Directiva (UE) 2015/1535 a Parlamentului European şi a Consiliului din 9 septembrie 2015 referitoare la procedura de furnizare de informaţii în domeniul reglementărilor tehnice şi al normelor privind serviciile societăţii informaţionale (JO L 241, 17.9.2015, p. 1).
e)limitarea intrărilor de deşeuri destinate operaţiunilor de valorificare, altele decât reciclarea şi pregătirea pentru reutilizare, este necesară pentru ca un stat membru să îşi protejeze reţeaua de gestionare a deşeurilor, în cazul în care se preconizează, pe baza informaţiilor disponibile, că astfel de transferuri ar conduce la necesitatea eliminării sau a tratării deşeurilor generate pe plan intern într-un mod care nu este conform cu planurile de gestionare a deşeurilor ale statului membru respectiv;
f)autorităţile competente în cauză nu deţin informaţii conform cărora notificatorul sau destinatarul a fost condamnat pentru efectuarea unui transfer ilegal sau pentru alte acţiuni ilegale în ceea ce priveşte protecţia mediului sau a sănătăţii umane în cursul celor cinci ani anteriori transmiterii notificării;
g)autorităţile competente în cauză nu deţin informaţii conform cărora notificatorul sau instalaţia nu a respectat în mod repetat, în cursul celor cinci ani anteriori transmiterii notificării, articolele 15 şi 16 în ceea ce priveşte transferurile anterioare de deşeuri;
h)transferul sau valorificarea contravine obligaţiilor care rezultă din convenţiile internaţionale încheiate de statul membru sau de statele membre în cauză sau de Uniune;
i)raportul dintre deşeurile care pot fi valorificate şi cele care nu pot fi valorificate, valoarea estimată a materialelor care urmează a fi valorificate în final sau costul valorificării şi costul eliminării fracţiunii care nu poate fi valorificată nu justifică operaţiunea de valorificare, ţinându-se seama de considerente economice şi/sau ecologice;
j)deşeurile sunt destinate eliminării şi nu valorificării;
k)deşeurile nu urmează să fie tratate în conformitate cu standardele de protecţie a mediului obligatorii din punct de vedere juridic în ceea ce priveşte operaţiunile de valorificare sau cu obligaţiile de valorificare sau de reciclare stabilite în actele legislative ale Uniunii sau deşeurile urmează să fie tratate într-o instalaţie care intră sub incidenţa Directivei 2010/75/UE, dar care nu aplică cele mai bune tehnici disponibile, astfel cum sunt definite la articolul 3 punctul 10 din directiva respectivă.
(2)Autorităţile competente de tranzit pot formula obiecţii motivate, în termenul de 30 de zile menţionat la alineatul (1) împotriva unui transfer de deşeuri destinate valorificării. Orice astfel de obiecţie se bazează numai pe motivele prevăzute la alineatul (1) literele (c), (f), (g) şi (h).
(3)În cazul în care, în termenul de 30 de zile menţionat la alineatul (1), autorităţile competente consideră că problemele care au stat la baza obiecţiilor lor au fost soluţionate, acestea informează de îndată notificatorul în acest sens.
(4)În cazul în care problemele care au stat la baza obiecţiilor nu sunt soluţionate în termenul de 30 de zile menţionat la alineatul (1), notificarea transferului de deşeuri destinate valorificării îşi pierde valabilitatea. În cazul în care intenţionează în continuare să efectueze transferul, notificatorul transmite o nouă notificare, cu excepţia cazului în care toate autorităţile competente în cauză şi notificatorul convin altfel.
(5)Obiecţiile formulate de autorităţile competente pe baza motivelor prevăzute la alineatul (1) literele (d) şi (e) de la prezentul articol şi motivele acestor obiecţii se comunică Comisiei în conformitate cu articolul 73.
(6)În conformitate cu articolul 9 alineatul (2), autorităţile competente informează notificatorul cu privire la motivele obiecţiei lor faţă de un transfer.
(7)Autoritatea competentă de expediere informează Comisia şi celelalte state membre cu privire la legislaţia naţională pe care se pot baza obiecţiile formulate de autorităţile competente în conformitate cu alineatul (1) litera (d) specificând deşeurile şi operaţiunile de valorificare, precum şi operaţiunile de valorificare sau eliminare a deşeurilor reziduale generate prin valorificarea deşeurilor în cauză pentru care se aplică obiecţiile respective, înainte de invocarea legislaţiei naţionale drept temei pentru obiecţii motivate.
Statele membre de destinaţie informează Comisia şi celelalte state membre despre deciziile sau legislaţia naţională pe care se pot baza obiecţiile formulate de autorităţile competente în conformitate cu alineatul (1) litera (e) şi specifică deşeurile şi operaţiunile de valorificare pentru care se aplică obiecţiile respective, înainte de invocarea acestor decizii sau a legislaţiei naţionale ca temei pentru obiecţii motivate.
Art. 13: Notificare generală
(1)Notificatorul poate transmite o notificare generală pentru mai multe transferuri, în cazul în care sunt îndeplinite toate cerinţele următoare:
a)deşeurile conţinute în transferuri diferite, astfel cum sunt identificate în conformitate cu articolul 5 alineatul (10), au, în esenţă, caracteristici fizice şi chimice similare;
b)deşeurile vizate în transferuri diferite se transferă către acelaşi destinatar şi aceeaşi instalaţie;
c)ţările de tranzit, dacă există, sunt aceleaşi, ruta transferurilor diferite este indicată în documentul de notificare sau anexată la acesta, iar locul de la care încep transferurile este acelaşi.
(2)Notificatorul poate indica într-o anexă ataşată la documentul de notificare una sau mai multe rute posibile alternative. Documentul de circulaţie completat în conformitate cu articolul 16 alineatul (2) furnizează informaţii cu privire la traseul indicat în documentul de notificare care trebuie urmat, precum şi cu privire la orice rute alternative care trebuie urmate în cazul unor circumstanţe neprevăzute şi indicate în documentul de notificare.
(3)Autorităţile competente în cauză pot conveni asupra utilizării unei notificări generale sub rezerva furnizării ulterioare a informaţiilor şi a documentaţiei suplimentare în conformitate cu articolul 5 alineatele (3)-(6).
Art. 14: Instalaţii de valorificare care au primit un acord prealabil
(1)O persoană fizică sau juridică care deţine sau exercită controlul asupra unei instalaţii de valorificare poate depune o cerere de acordare a unui acord prealabil pentru instalaţia respectivă la autoritatea competentă care are jurisdicţie asupra instalaţiei, desemnată în temeiul articolului 75.
Instalaţiile care efectuează doar operaţiunea R13 nu sunt eligibile pentru a depune o cerere, astfel cum se menţionează la primul paragraf.
(2)Cererea menţionată la alineatul (1) include următoarele informaţii:
a)denumirea, numărul de înregistrare şi adresa instalaţiei de valorificare;
b)copii ale autorizaţiilor eliberate instalaţiei de valorificare pentru efectuarea tratării deşeurilor în temeiul articolului 23 din Directiva 2008/98/CE, precum şi, după caz, ale standardelor sau certificărilor pe care le respectă instalaţia respectivă;
c)o descriere a tehnologiei utilizate pentru a asigura valorificarea raţională din punct de vedere ecologic a deşeurilor în instalaţia de valorificare pentru care se solicită acordul prealabil, inclusiv a tehnologiei concepute pentru a economisi energie sau a limita emisiile de gaze cu efect de seră legate de activităţile instalaţiei;
d)codul sau codurile R menţionate în anexa II la Directiva 2008/98/CE pentru operaţiunea sau operaţiunile de valorificare pentru care se solicită acordul prealabil;
e)denumirea şi compoziţia deşeurilor, caracteristicile fizice şi codul sau codurile de identificare a deşeurilor pentru deşeurile pentru care se solicită acordul prealabil, astfel cum sunt enumerate în anexa IV la prezentul regulament sau în lista deşeurilor menţionată la articolul 7 din Directiva 2008/98/CE;
f)cantitatea totală a fiecărui tip de deşeuri pentru care se solicită acordul prealabil, în raport cu capacitatea de tratare pentru care este autorizată instalaţia pentru a trata deşeuri în conformitate cu articolul 23 din Directiva 2008/98/CE;
g)cantitatea de deşeuri reziduale generate prin valorificarea deşeurilor în raport cu cantitatea de material valorificat şi metoda planificată de valorificare sau eliminare a deşeurilor reziduale;
h)evidenţe ale activităţilor instalaţiei legate de valorificarea deşeurilor, care să vizeze în special cantitatea şi tipurile de deşeuri tratate în ultimii trei ani, dacă este cazul;
i)dovada sau atestarea faptului că persoana fizică sau juridică care deţine sau exercită controlul asupra instalaţiei nu a fost condamnată pentru efectuarea unui transfer ilegal sau pentru orice altă acţiune ilegală în ceea ce priveşte gestionarea deşeurilor, în cursul celor cinci ani dinaintea cererii, în special în ceea ce priveşte protecţia mediului sau a sănătăţii umane.
(3)Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 80, acte delegate de modificare a alineatului (2) de la prezentul articol în ceea ce priveşte informaţiile ce trebuie incluse în cerere.
(4)Procedura menţionată la alineatele (5)-(10) de la prezentul articol se aplică acordului prealabil pentru o instalaţie pentru care a fost depusă o cerere în conformitate cu alineatul (1).
(5)În termen de 55 de zile de la data primirii unei cereri transmise în conformitate cu alineatul (1) şi conţinând informaţiile menţionate la alineatul (2), autoritatea competentă analizează cererea respectivă şi decide cu privire la aprobarea acesteia.
(6)În cazul în care persoana fizică sau juridică menţionată la alineatul (1) a furnizat toate informaţiile menţionate la alineatul (2), autoritatea competentă aprobă cererea şi emite un acord prealabil pentru instalaţia în cauză. Acordul prealabil poate conţine condiţii referitoare la durata acordului prealabil, tipurile şi cantităţile de deşeuri care fac obiectul acordului prealabil, tehnologia utilizată sau alte condiţii necesare pentru a se asigura că deşeurile sunt gestionate într-un mod care asigură protecţia mediului.
(7)Prin derogare de la alineatul (6), autoritatea competentă poate refuza aprobarea cererii de emitere a acordului prealabil dacă nu este convinsă că emiterea acordului prealabil va asigura că deşeurile vor fi gestionate în conformitate cu ierarhia deşeurilor şi cu alte cerinţe prevăzute în Directiva 2008/98/CE sau, după caz, că se vor aplica cele mai bune tehnici disponibile în conformitate cu concluziile stabilite în temeiul Directivei 2010/75/UE.
(8)Decizia de aprobare sau de respingere a cererii de emitere a acordului prealabil se comunică persoanei fizice sau juridice care a depus cererea imediat ce aceasta este luată de autoritatea competentă şi se motivează în mod corespunzător.
(9)Acordul prealabil al unei instalaţii de valorificare este valabil timp de zece ani, cu excepţia cazului în care se prevede altfel în decizia de aprobare a cererii de emitere a acordului prealabil. În această perioadă, autoritatea competentă efectuează cel puţin un control în conformitate cu articolul 60. Dacă este necesar, se efectuează controale suplimentare pornind de la abordarea întemeiată pe evaluarea bazată pe riscuri, astfel cum se menţionează la articolul 62.
(10)Acordul prealabil dat unei instalaţii de valorificare poate fi revocat în orice moment de către autoritatea competentă, dacă devin disponibile informaţii care arată că informaţiile furnizate în conformitate cu alineatul (2) sunt false sau că nu mai sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alineatul (6). Decizia de revocare a unui acord prealabil se motivează în mod corespunzător şi se comunică instalaţiei în cauză.
(11)Persoana fizică sau juridică menţionată la alineatul (1) informează de îndată autoritatea competentă în cauză cu privire la orice modificare a informaţiilor transmise în conformitate cu alineatul (2). Autoritatea competentă în cauză evaluează în mod corespunzător modificările respective şi, dacă este necesar, actualizează sau revocă acordul prealabil.
(12)În cazul unei notificări generale transmise în conformitate cu articolul 13 referitoare la transferurile destinate unei instalaţii care a primit un acord prealabil, perioada de valabilitate a acordului menţionat la articolul 9 alineatul (4) se prelungeşte la trei ani.
Prin derogare de la primul paragraf, autorităţile competente în cauză pot decide, în cazuri justificate în mod corespunzător, să prelungească perioada de valabilitate cu o perioadă mai scurtă de trei ani.
(13)Autorităţile competente care au dat un acord prealabil unei instalaţii în conformitate cu prezentul articol, utilizând formularul prevăzut în anexa VI, informează Comisia şi, după caz, secretariatul OCDE cu privire la următoarele:
a)denumirea, numărul de înregistrare şi adresa instalaţiei de valorificare;
b)descrierea tehnologiei utilizate şi codul sau codurile R, astfel cum se menţionează în anexa II la Directiva 2008/98/CE;
c)codul sau codurile de identificare a deşeurilor pentru deşeurile pentru care se aplică acordul;
d)cantitatea totală pentru care s-a primit acordul prealabil;
e)perioada de valabilitate a acordului prealabil;
f)orice modificare a acordului prealabil;
g)orice modificare a informaţiilor notificate;
h)orice revocare a acordului prealabil.
(14)Prin derogare de la articolele 9, 10 şi 12, acordul dat în conformitate cu articolul 9 alineatul (1), condiţiile impuse în conformitate cu articolul 10 sau obiecţiile formulate în conformitate cu articolul 12 de către toate autorităţile competente în cauză în legătură cu o notificare cu privire la un transfer destinat unei instalaţii care a primit un acord prealabil fac obiectul unui termen de şapte zile lucrătoare de la data la care notificatorul a fost informat în conformitate cu articolul 8 alineatul (12) că notificarea a fost completată în mod corespunzător.
(15)În cazul în care una sau mai multe autorităţi competente doresc să solicite informaţii suplimentare în conformitate cu articolul 8 alineatul (2), (4), (7) sau (9), în legătură cu o notificare cu privire la transferurile către o instalaţie care a primit un acord prealabil, termenele menţionate la alineatele respective, precum şi la articolul 8 alineatele (3) şi (8) se reduc la:
a)cinci zile lucrătoare pentru articolul 8 alineatele (2), (3), (7) şi (8); şi
b)trei zile lucrătoare pentru articolul 8 alineatele (4) şi (9).
(16)Fără a aduce atingere alineatului (14), o autoritate competentă în cauză poate decide că este nevoie de mai mult timp pentru a primi informaţii şi documentaţie suplimentare din partea notificatorului.
În astfel de cazuri, autoritatea competentă respectivă informează notificatorul şi celelalte autorităţi competente în cauză în termen de şapte zile lucrătoare de la data la care notificatorul a fost informat în conformitate cu articolul 8 alineatul (12) că notificarea a fost completată în mod corespunzător.
Timpul total necesar pentru luarea uneia dintre deciziile menţionate la articolul 9 alineatul (1) nu trebuie să depăşească 30 de zile de la data la care notificatorul a fost informat în conformitate cu articolul 8 alineatul (12) că notificarea a fost completată în mod corespunzător.
Art. 15: Dispoziţii suplimentare privind valorificarea intermediară şi eliminarea intermediară
(1)În cazul în care un transfer este destinat valorificării intermediare sau eliminării intermediare, se specifică, de asemenea, toate instalaţiile în care se prevede valorificarea intermediară sau definitivă ulterioară sau eliminarea intermediară sau definitivă ulterioară, în documentul de notificare, alături de valorificarea intermediară sau de eliminarea intermediară iniţială.
(2)Autorităţile competente de expediere şi de destinaţie îşi pot da acordul doar în legătură cu un transfer de deşeuri destinate unei operaţiuni de valorificare intermediară sau de eliminare intermediară în cazul în care consideră că condiţiile de la articolul 11 sunt îndeplinite sau nu au motive de obiecţie, în conformitate cu articolul 12, privind transferul sau transferurile către instalaţiile care efectuează orice valorificare intermediară sau definitivă ulterioară sau orice eliminare intermediară sau definitivă ulterioară.
(3)În termen de două zile lucrătoare de la data primirii deşeurilor de către instalaţia care efectuează operaţiunea de valorificare intermediară sau operaţiunea de eliminare intermediară, instalaţia respectivă confirmă notificatorului şi autorităţilor competente în cauză primirea deşeurilor. Confirmarea respectivă se furnizează în documentul de circulaţie sau se anexează la documentul de circulaţie.
(4)În cel mai scurt timp posibil, dar în cel mult 30 de zile de la încheierea operaţiunii de valorificare intermediară sau de eliminare intermediară şi în cel mult un an sau perioada mai scurtă menţionată la articolul 9 alineatul (6), de la data primirii deşeurilor, instalaţia care efectuează operaţiunea respectivă furnizează, sub responsabilitatea sa, un certificat notificatorului şi autorităţilor competente în cauză care atestă încheierea operaţiunii. Certificatul respectiv se furnizează în documentul de circulaţie sau anexat la acesta.
(5)În cazul în care o instalaţie de valorificare sau de eliminare care efectuează o operaţiune de valorificare intermediară sau de eliminare intermediară livrează deşeurile pentru orice operaţiune ulterioară de valorificare intermediară sau definitivă sau operaţiune ulterioară de eliminare intermediară sau definitivă către o instalaţie situată în ţara de destinaţie, aceasta obţine în cel mai scurt timp şi în cel mult un an sau perioada mai scurtă menţionată la articolul 9 alineatul (6) de la data livrării deşeurilor un certificat din partea instalaţiei respective care atestă încheierea operaţiunii ulterioare de valorificare intermediară sau definitivă sau de eliminare intermediară sau definitivă.
Instalaţia care efectuează o operaţiune de valorificare intermediară sau de eliminare intermediară, astfel cum se menţionează la alineatul (3), transmite fără întârziere notificatorului şi autorităţilor competente în cauză certificatele relevante, cu identificarea transferurilor la care se referă certificatele respective.
(6)Pentru a asigura coerenţa conţinutului certificatului de la alineatul (5) primul paragraf în întreaga Uniune, Comisia adoptă, în timp util înainte de adoptarea actului de punere în aplicare în temeiul articolului 27 alineatul (5) şi cel târziu până la 21 mai 2025, un act delegat de completare a prezentului articol care stabileşte informaţiile care trebuie furnizate într-un astfel de certificat. Respectivul act delegat se adoptă în conformitate cu articolul 80.
(7)Atunci când se efectuează o livrare, astfel cum este menţionată la alineatul (5) de la prezentul articol, către o instalaţie situată în ţara iniţială de expediere sau într-un alt stat membru, şi care conţine transferuri de deşeuri astfel cum sunt menţionate la articolul 4 alineatul (1), (2) sau (3) este necesară o nouă notificare în conformitate cu prezentul regulament.
(8)Atunci când se efectuează o livrare, astfel cum este menţionată la alineatul (5) de la prezentul articol, către o instalaţie dintr-o ţară terţă şi priveşte transferuri astfel cum sunt menţionate la articolul 4 alineatul (1), (2) sau (3), este necesară o nouă notificare în conformitate cu prezentul regulament, iar dispoziţiile privind autorităţile competente în cauză se aplică, de asemenea, autorităţii competente iniţiale din ţara iniţială de expediere.
Art. 16: Cerinţe aplicabile după obţinerea acordului în legătură cu un transfer
(1)După ce autorităţile competente în cauză şi-au dat acordul pentru un transfer notificat, toate întreprinderile implicate completează documentul de circulaţie sau, în cazul unei notificări generale, documentele de circulaţie la punctele indicate. Acestea se asigură că informaţiile din documentul de circulaţie sunt puse la dispoziţie pe cale electronică prin intermediul unui sistem menţionat la articolul 27, inclusiv în timpul transportului de deşeuri, celorlalte persoane fizice şi juridice implicate în transfer, autorităţilor competente în cauză şi autorităţilor care participă la controale.
(2)Odată ce notificatorul a primit acordul scris din partea autorităţilor competente de expediere, de destinaţie şi de tranzit sau se poate prezuma acordul tacit al autorităţii de tranzit, notificatorul furnizează data efectivă a transferului şi completează documentul de circulaţie, în măsura în posibilului, în conformitate cu instrucţiunile pentru completarea documentelor de notificare şi de circulaţie din anexele IA şi IB, în conformitate cu anexa IC, şi îl transmite autorităţilor competente în cauză şi celorlalte persoane fizice şi juridice implicate în transfer, cu cel puţin două zile lucrătoare înainte de începerea transferului. Cu toate acestea, informaţiile privind cantitatea reală de deşeuri, transportatorul sau transportatorii şi, dacă este cazul, numărul de identificare al containerului pot fi transmise cel târziu înainte de începerea transferului.
(3)Notificatorul se asigură că, pe lângă punerea la dispoziţie a documentului de circulaţie în conformitate cu alineatul (1), documentul de notificare care conţine acordul şi condiţiile impuse de autorităţile competente în cauză este pus la dispoziţia autorităţilor competente în cauză şi a autorităţilor care participă la controale, pe cale electronică, inclusiv în timpul transportului de deşeuri.
(4)În cazul în care documentele menţionate la alineatele (1) şi (3) nu pot fi puse la dispoziţie online în timpul transportului de deşeuri, notificatorul şi transportatorul sau transportatorii se asigură că documentele sunt disponibile prin alte mijloace în vehiculul de transport. În astfel de cazuri, notificatorul se asigură că orice modificări sau adăugiri la documente în timpul transportului de deşeuri sunt prezentate prin intermediul unui sistem menţionat la articolul 27.
(5)În termen de două zile lucrătoare de la primirea deşeurilor, instalaţia furnizează notificatorului şi autorităţilor competente în cauză confirmarea primirii deşeurilor. Confirmarea se furnizează în documentul de circulaţie sau anexată la acesta.
(6)În cel mai scurt timp posibil şi în termen de cel mult 30 de zile de la încheierea operaţiunii respective şi în termen de cel mult un an sau perioada mai scurtă menţionată la articolul 9 alineatul (6) de la data primirii deşeurilor, instalaţia care efectuează o operaţiune de valorificare definitivă sau de eliminare definitivă furnizează un certificat, sub responsabilitatea sa, potrivit căruia valorificarea definitivă sau eliminarea definitivă s-a încheiat.
(7)Certificatul menţionat la alineatul (6) se transmite notificatorului şi autorităţilor competente în cauză.
Art. 17: Modificări după obţinerea acordului
(1)În cazul în care intervine o modificare esenţială a detaliilor sau a condiţiilor acordului, notificatorul informează autorităţile competente în cauză şi destinatarul şi, dacă este posibil, înainte de începerea unui transfer. Modificările esenţiale se consideră a fi, printre altele, modificări faţă de cele indicate în notificare în ceea ce priveşte cantitatea de deşeuri, traseul, inclusiv posibilele rute alternative, data sau datele transferului sau transportatorul sau transportatorii, sau modificări ale duratei transferului, ca urmare a unor circumstanţe neprevăzute care au loc după începerea transferului şi care au condus la depăşirea perioadei de valabilitate a transferului.
(2)În cazul în care intervine o modificare esenţială menţionată la alineatul (1), se transmite o nouă notificare, cu excepţia cazului în care toate autorităţile competente consideră că nu este necesară o nouă notificare şi informează notificatorul în acest sens. Autorităţile competente informează notificatorul cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de cinci zile lucrătoare de la primirea informaţiilor în temeiul alineatului (1). Un transfer planificat nu are loc înainte ca notificatorul să fi fost informat de către autorităţile competente în cauză. În cazul în care un transfer a început deja, notificatorul se asigură că transportul este oprit cât mai curând posibil, până când notificatorul este informat de către autorităţile competente în cauză dacă este necesară o nouă notificare.
(3)În cazul în care modificările menţionate la alineatul (1) implică alte autorităţi competente decât cele vizate de notificarea iniţială, se transmite o nouă notificare.
Art. 18: Cerinţe generale de informare
(1)Transferurile de deşeuri menţionate la articolul 4 alineatele (4) şi (5) fac obiectul cerinţelor generale de informare prevăzute la alineatele (2)-(10) de la prezentul articol.
(2)Un transfer menţionat la alineatul (1) poate fi efectuat numai de persoana care organizează transferul menţionată la articolul 3 punctul 7 subpunctele (ii), (iii) şi (iv), atunci când persoana respectivă a obţinut o autorizaţie sau este înregistrată în conformitate cu capitolul IV din Directiva 2008/98/CE.
(3)Persoana care organizează transferul trimite deşeurile numai către o instalaţie de valorificare a deşeurilor care a obţinut o autorizaţie sau o înregistrare în conformitate cu capitolul IV din Directiva 2008/98/CE. Instalaţia prezintă autorizaţia sau dovada înregistrării persoanei care organizează transferul înainte de efectuarea acestuia.
(4)Toate întreprinderile implicate în transfer completează formularul din anexa VII cu informaţiile relevante la punctele indicate şi se asigură că informaţiile sunt puse la dispoziţie pe cale electronică, în conformitate cu articolul 27, inclusiv în timpul transportului de deşeuri, celorlalte persoane implicate în transfer, autorităţilor competente în cauză şi autorităţilor care participă la controale.
În cazul în care persoana care organizează transferul nu este producătorul iniţial de deşeuri menţionat la articolul 3 punctul 7 subpunctul (i), notificatorul se asigură că producătorul iniţial de deşeuri sau una dintre persoanele menţionate la articolul 3 punctul 7 subpunctul (ii), (iii) sau (v) semnează, de asemenea, dacă este posibil, documentul din anexa VII.
(5)Persoana care organizează transferul completează formularul prevăzut în anexa VII cu informaţiile relevante, în măsura posibilului, cu cel puţin două zile lucrătoare înainte de începerea transferului. Cu toate acestea, informaţiile privind cantitatea reală de deşeuri, transportatorul sau transportatorii şi, după caz, numărul de identificare al containerului pot fi transmise cel târziu înainte de începerea transferului.
(6)Dacă informaţiile menţionate la alineatele (4) şi (5) nu pot fi puse la dispoziţie online în timpul transportului de deşeuri, persoana care organizează transferul şi transportatorul sau transportatorii se asigură că informaţiile sunt puse la dispoziţie prin alte mijloace în vehiculul de transport, cu condiţia ca informaţiile să fie în concordanţă cu informaţiile puse la dispoziţie pe cale electronică în conformitate cu alineatele (4) şi (5). În astfel de cazuri, persoana care organizează transferul se asigură că orice modificări sau adăugiri aduse documentelor în timpul transportului de deşeuri sunt prezentate prin intermediul unui sistem menţionat la articolul 27.
(7)În cazul în care un transfer este destinat valorificării intermediare, în documentul din anexa VII se indică, pe lângă valorificarea intermediară iniţială, instalaţia în care se preconizează valorificarea intermediară sau definitivă care urmează direct valorificării intermediare iniţiale şi codurile R ale acestor operaţiuni, precum şi, dacă este posibil, instalaţiile în care se preconizează valorificarea ulterioară intermediară sau definitivă şi codurile R ale operaţiunilor de valorificare aferente.
(8)Instalaţia de valorificare sau laboratorul furnizează persoanei are organizează transferul, în termen de două zile lucrătoare de la primirea deşeurilor, confirmarea primirii deşeurilor prin completarea informaţiilor relevante cuprinse în anexa VII. În cazul în care instalaţia de valorificare sau laboratorul nu are acces la sistemul menţionat la articolul 27, acesta furnizează confirmarea prin intermediul persoanei care organizează transferul.
(9)În cel mai scurt timp posibil şi în termen de cel mult 30 de zile de la încheierea operaţiunii de valorificare şi în termen de cel mult un an de la primirea deşeurilor, instalaţia de valorificare furnizează un certificat, sub responsabilitatea sa, potrivit căruia valorificarea s-a încheiat, prin completarea informaţiilor relevante cuprinse în anexa VII. În cazul în care instalaţia de valorificare nu are acces la sistemul menţionat la articolul 27, aceasta furnizează certificatul prin intermediul persoanei care organizează transferul.
(10)Toate transferurile de deşeuri menţionate la articolul 4 alineatele (4) şi (5) fac obiectul încheierii unui contract de valorificare a deşeurilor între persoana care organizează transferul şi destinatar. În cazul în care destinatarul nu este operatorul instalaţiei, contractul este, de asemenea, semnat de operatorul instalaţiei.
Contractul menţionat la primul paragraf se încheie şi produce efecte cel târziu în momentul în care este completat documentul din anexa VII în conformitate cu alineatul (5) şi rămâne în vigoare pe durata transferului până la eliberarea unui certificat în conformitate cu alineatul (9).
Contractul trebuie să fie conform cu documentele corespunzătoare din anexa VII şi să conţină cel puţin informaţii privind persoana care organizează transferul, destinatarul şi instalaţia, identitatea persoanelor care reprezintă fiecare parte, descrierea deşeurilor, codurile de identificare a deşeurilor, cantitatea de deşeuri care face obiectul contractului, operaţiunea de valorificare şi perioada de valabilitate a contractului.
Contractul include obligaţia ca, în cazul în care transferul de deşeuri sau valorificarea acestora nu se poate finaliza astfel cum s-a prevăzut sau în cazul în care transferul a fost efectuat ca transfer ilegal, persoana care organizează transferul sau, în cazul în care persoana respectivă nu este în măsură să asigure finalizarea transferului de deşeuri sau valorificarea acestora, destinatarul să preia deşeurile sau să asigure valorificarea acestora în mod alternativ şi, dacă este necesară între timp, depozitarea acestora.
(11)Persoana care organizează transferul sau destinatarul furnizează autorităţilor care participă la controale, la solicitarea acestora, o copie a contractului menţionat la alineatul (10) şi a oricărui acord în conformitate cu articolul 4 alineatul (5).
(12)Informaţiile prevăzute în anexa VII sunt puse la dispoziţia statelor membre şi a Comisiei în scopuri de control, de aplicare a normelor, de planificare şi statistică, în conformitate cu articolul 27 şi cu legislaţia naţională.
(13)Informaţiile menţionate la alineatele (2)-(9) sunt considerate confidenţiale, în cazul în care legislaţia Uniunii sau legislaţia naţională impune acest lucru.
(14)În cazul în care deşeurile sunt transferate între două unităţi aflate sub controlul aceleiaşi entităţi juridice, contractul menţionat la alineatul (10) poate fi înlocuit cu o declaraţie a respectivei entităţi juridice. Declaraţia respectivă se referă mutatis mutandis la obligaţiile menţionate la alineatul (10).
(15)Până la 21 mai 2026, Comisia adoptă un act delegat în conformitate cu articolul 80 pentru a completa prezentul regulament prin stabilirea de instrucţiuni privind modul de completare a documentului din anexa VII.
Art. 19: Interdicţia de amestecare a deşeurilor în timpul transferului
De la momentul începerii transferului şi până la primirea deşeurilor într-o instalaţie de valorificare sau de eliminare, deşeurile, astfel cum se specifică în notificare sau potrivit articolului 18, nu se amestecă cu alte deşeuri sau cu alte substanţe sau obiecte.
Art. 20: Păstrarea documentelor şi a informaţiilor
(1)Autorităţile competente, notificatorul, destinatarul şi instalaţia care primeşte deşeurile păstrează în Uniune toate informaţiile transmise sau schimbate în legătură cu transferurile notificate timp de cel puţin cinci ani de la data la care a fost furnizat un certificat în conformitate cu articolul 15 alineatul (4) sau cu articolul 16 alineatul (6).
În cazul notificărilor generale în conformitate cu articolul 13, obligaţia menţionată la primul paragraf se aplică de la data la care a fost furnizat ultimul certificat în conformitate cu articolul 15 alineatul (4) sau cu articolul 16 alineatul (6).
(2)Informaţiile furnizate în temeiul articolului 18 se păstrează în Uniune pentru o perioadă de cel puţin cinci ani de la data la care a fost furnizat un certificat în conformitate cu articolul 18 alineatul (9) de către persoana care organizează transferul, destinatar şi instalaţia care primeşte deşeurile.
(3)Autorităţile competente păstrează în Uniune toate informaţiile şi documentele prezentate sau schimbate în legătură cu transferurile ilegale timp de cel puţin cinci ani de la data la care a fost finalizată o preluare sau o valorificare sau o eliminare alternativă.
Art. 21: Publicarea informaţiilor privind transferurile
Comisia publică prin intermediul site-ului său web informaţiile privind notificările transferurilor şi privind transferurile care fac obiectul cerinţelor generale de informare menţionate în anexa XII şi le actualizează lunar. În acest scop, Comisia extrage datele relevante din sistemul central menţionat la articolul 27.
Art. 22: Preluarea deşeurilor atunci când un transfer care a primit un acord nu poate fi finalizat astfel cum s-a prevăzut
(1)În cazul în care oricare dintre autorităţile competente în cauză constată că un transfer de deşeuri sau valorificarea sau eliminarea acestora, pentru care autorităţile competente şi-au dat acordul, nu poate fi finalizat(ă) astfel cum s-a prevăzut în conformitate cu dispoziţiile conţinute în documentele de notificare şi de circulaţie sau în contractul menţionat la articolul 6, şi dacă transferul respectiv nu este un transfer ilegal, autoritatea respectivă informează de îndată autoritatea competentă de expediere cu privire la acest lucru. În cazul în care o instalaţie de valorificare sau de eliminare respinge un transfer primit, aceasta informează de îndată autoritatea competentă de destinaţie cu privire la acest lucru.
(2)Autoritatea competentă de expediere se asigură că, exceptând cazurile menţionate la alineatul (3), deşeurile respective sunt preluate în zona aflată sub jurisdicţia acesteia sau în alt loc în ţara de expediere de către notificator sau, dacă este cazul, de către o persoană considerată notificator în conformitate cu alineatul (11) sau (12), pentru a asigura eliminarea sau valorificarea acestora. În cazul în care acest lucru nu este posibil, autoritatea competentă în cauză sau o persoană fizică sau juridică acţionând în numele acesteia asigură respectarea prezentului articol.
Preluarea menţionată la primul paragraf se realizează în termen de 90 de zile sau în alt termen convenit de autorităţile competente în cauză, după ce autoritatea competentă de expediere a luat cunoştinţă sau a fost informată de către autorităţile competente de destinaţie sau de tranzit cu privire la faptul că transferul de deşeuri sau valorificarea sau eliminarea acestora, pentru care s-a dat un acord, nu poate fi finalizat(ă) astfel cum s-a prevăzut, precum şi cu privire la motivele aferente. Această informare poate rezulta din informaţiile transmise autorităţilor competente de destinaţie sau de tranzit, printre altele, de către alte autorităţi competente.
(3)Obligaţia de preluare a deşeurilor prevăzută la alineatul (2) nu se aplică în cazul în care autorităţile competente de expediere, de tranzit şi de destinaţie în cauză consideră că deşeurile respective pot fi valorificate sau eliminate printr-o metodă alternativă în ţara de destinaţie sau în alt loc de către notificator sau, atunci când este relevant, de către o persoană considerată notificator în conformitate cu alineatul (11) sau (12) sau, dacă acest lucru nu este posibil, de către autoritatea competentă de expediere sau de către o persoană fizică sau juridică acţionând în numele acesteia.
Obligaţia de preluare a deşeurilor prevăzută la alineatul (2) nu se aplică dacă, în timpul efectuării operaţiunii de valorificare sau de eliminare în instalaţia în cauză, deşeurile transferate au fost amestecate ireversibil cu alte deşeuri în aşa fel încât compoziţia sau natura lor s-a schimbat sau încât deşeurile în cauză nu mai pot fi separate, înainte ca autoritatea competentă în cauză să ia cunoştinţă de faptul că transferul notificat nu poate fi finalizat, astfel cum se menţionează la alineatul (1). Amestecul de deşeuri respectiv este valorificat sau eliminat printr-o metodă alternativă în conformitate cu primul paragraf din prezentul alineat.
(4)În cazul măsurilor alternative menţionate la alineatul (3), notificatorul sau, după caz, persoana considerată notificator în conformitate cu alineatul (11) sau (12) sau, dacă acest lucru nu este posibil, autoritatea competentă de expediere sau persoana fizică sau juridică care acţionează în numele său se asigură că deşeurile în cauză sunt gestionate într-un mod care asigură protecţia mediului în conformitate cu articolul 59.
(5)În cazurile de preluare a deşeurilor menţionate la alineatul (2), se prezintă o nouă notificare, cu excepţia cazului în care autorităţile competente în cauză convin că este suficientă o solicitare motivată în mod corespunzător de către autoritatea competentă iniţială de expediere.
Notificatorul iniţial sau, după caz, o persoană considerată notificator în conformitate cu alineatul (11) sau (12) sau, în cazul în care nici acest lucru nu este posibil, autoritatea competentă iniţială de expediere sau o altă persoană fizică sau juridică acţionând în numele acesteia prezintă o nouă notificare.
Nicio autoritate competentă nu se opune sau nu formulează obiecţii împotriva returnării deşeurilor din cadrul unui transfer care nu poate fi finalizat astfel cum s-a prevăzut sau împotriva operaţiunii aferente de valorificare şi de eliminare a acestora.
(6)În cazul unor aranjamente alternative în afara ţării iniţiale de destinaţie în conformitate cu alineatul (3), notificatorul iniţial sau, după caz, o persoană considerată notificator în conformitate cu alineatul (11) sau (12) sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, autoritatea competentă iniţială de expediere sau o altă persoană fizică sau juridică acţionând în numele acesteia prezintă o nouă notificare.
Atunci când noua notificare se transmite de către notificator, aceasta se transmite, de asemenea, autorităţii competente a ţării iniţiale de expediere.
(7)În cazul unor aranjamente alternative în ţara iniţială de destinaţie în conformitate cu alineatul (3), nu este necesară o nouă notificare, fiind suficientă o solicitare motivată în mod corespunzător. Solicitarea respectivă motivată în mod corespunzător, prin care se solicită aprobarea unei măsuri alternative, se transmite autorităţilor competente de destinaţie şi de expediere de către notificatorul iniţial sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, autorităţii competente de destinaţie de către autoritatea competentă iniţială de expediere.
(8)În cazul în care nu este necesară prezentarea unei noi notificări în conformitate cu alineatul (5) sau (7), notificatorul iniţial sau, după caz, o persoană considerată notificator în conformitate cu alineatul (11) sau (12) sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, autoritatea competentă iniţială de expediere sau o altă persoană fizică sau juridică acţionând în numele acesteia completează un nou document de circulaţie în conformitate cu articolul 15 sau cu articolul 16.
În cazul în care autoritatea competentă iniţială de expediere transmite o nouă notificare în conformitate cu alineatul (5) sau (6), nu este necesară o nouă garanţie financiară sau asigurare echivalentă.
(9)Obligaţia notificatorului sau, dacă este cazul, obligaţia ţării de expediere de a prelua deşeurile sau de a lua măsuri pentru valorificarea sau eliminarea alternativă încetează atunci când instalaţia eliberează certificatul de valorificare definitivă sau eliminare definitivă menţionat la articolul 16 alineatul (6) sau, după caz, la articolul 15 alineatul (5). În cazurile de valorificare intermediară sau eliminare intermediară menţionate la articolul 7 alineatul (6), obligaţia ţării de expediere încetează atunci când instalaţia eliberează certificatul menţionat la articolul 15 alineatul (4).
În cazul în care o instalaţie emite un certificat de valorificare sau de eliminare, iar acest lucru conduce la un transfer ilegal şi are drept consecinţă eliberarea garanţiei financiare, se aplică articolul 25 alineatul (8) şi articolul 26 alineatul (2).
(10)Atunci când, pe teritoriul unui stat membru, se descoperă deşeuri al căror transfer sau a căror valorificare sau eliminare nu poate fi finalizat(ă) astfel cum s-a prevăzut, autoritatea care are competenţă în zona în care au fost descoperite deşeurile este responsabilă să garanteze că se iau măsuri pentru depozitarea în siguranţă a deşeurilor respective până la returnarea acestora sau la valorificarea definitivă sau eliminarea definitivă printr-o metodă alternativă.
(11)În cazul în care notificatorul menţionat la articolul 3 punctul 6 litera (a) subpunctul (iv) nu îndeplineşte niciuna dintre obligaţiile de preluare a deşeurilor prevăzute la prezentul articol şi la articolul 24, producătorul iniţial de deşeuri, noul producător de deşeuri sau colectorul menţionat la articolul 3 punctul 6 litera (a) subpunctul (i), (ii) sau (iii) care a autorizat comerciantul sau brokerul respectiv să acţioneze în numele său este considerat notificator în scopul îndeplinirii obligaţiilor respective de preluare a deşeurilor.
(12)În cazul în care notificatorul menţionat la articolul 3 punctul 6 litera (a) subpunctul (i), (ii) sau (iii) nu îndeplineşte niciuna dintre obligaţiile de preluare a deşeurilor prevăzute la prezentul articol şi la articolul 24, deţinătorul de deşeuri menţionat la articolul 3 punctul 6 litera (a) subpunctul (v) este considerat notificator în scopul îndeplinirii obligaţiilor respective de preluare a deşeurilor.
Art. 23: Preluarea deşeurilor atunci când un transfer care face obiectul cerinţelor generale de informare nu poate fi finalizat astfel cum s-a prevăzut
(1)În cazul în care un transfer de deşeuri menţionate la articolul 4 alineatul (4) sau (5), sau valorificarea acestora, nu poate fi finalizat astfel cum s-a prevăzut, în conformitate cu documentul din anexa VII sau în contractul menţionat la articolul 18 alineatul (10) şi în cazul în care transferul respectiv nu este ilegal, persoana care a organizat transferul în conformitate cu articolul 18 informează imediat autoritatea competentă de expediere cu privire la aceasta. În astfel de cazuri, persoana care organizează transferul sau destinatarul, în conformitate cu obligaţiile prevăzute în contractul menţionat la articolul 18 alineatul (10), preia deşeurile înapoi în ţara de expediere sau asigură valorificarea lor printr-o metodă alternativă în ţara de destinaţie sau în altă parte şi se asigură, dacă este necesar, că se iau măsuri pentru depozitarea în siguranţă a deşeurilor până la returnarea acestora sau până la valorificarea definitivă sau eliminarea definitivă printr-o metodă alternativă.
Preluarea sau valorificarea deşeurilor printr-o metodă alternativă are loc în termen de 90 de zile, sau în orice alt termen convenit între autorităţile competente în cauză, de la data la care persoana care organizează transferul a informat autoritatea competentă de expediere în conformitate cu primul paragraf.
(2)În cazul măsurilor alternative menţionate la alineatul (1), persoana care organizează transferul sau destinatarul, după caz, se asigură că deşeurile în cauză sunt gestionate într-un mod care asigură protecţia mediului şi în conformitate cu articolul 59.
(3)În cazurile de preluare sau de măsuri alternative în afara ţării de destinaţie iniţială, astfel cum se menţionează la alineatul (1), informaţiile relevante din documentul prevăzut în anexa VII se completează şi se transmit de către persoana care a organizat iniţial transferul în conformitate cu articolul 18. Dacă transferul în vederea preluării sau destinat unor măsuri alternative face obiectul articolului 4 alineatul (1), (2) sau (3), articolul 22 se aplică mutatis mutandis.
(4)În cazul în care autoritatea competentă de expediere ia cunoştinţă de faptul că un transfer de deşeuri menţionat la articolul 4 alineatul (4) sau (5), sau recuperarea acestora, nu a fost finalizat în modul prevăzut şi că nu au fost îndeplinite obligaţiile de a prelua deşeurile sau de a organiza valorificarea alternativă a acestora în conformitate cu alineatul (1), autoritatea competentă de expediere ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că persoana care a organizat transferul preia deşeurile sau asigură valorificarea acestora printr-o metodă alternativă şi se asigură, dacă este necesar, că se iau măsurile necesare pentru depozitarea în condiţii de siguranţă a deşeurilor până la returnare sau la valorificarea definitivă sau eliminarea definitivă printr-o metodă alternativă. În cazul în care nu este posibil ca persoana care a efectuat transferul să îndeplinească obligaţiile de preluare, aceste obligaţii sunt îndeplinite de o persoană considerată a fi persoana care organizează transferul în conformitate cu alineatul (5) sau (6), după caz.
(5)În cazul în care persoana care organizează transferul menţionat la articolul 3 punctul 7 subpunctul (iv) nu îndeplineşte niciuna dintre obligaţiile de preluare a deşeurilor prevăzute la prezentul articol şi la articolul 24, producătorul iniţial de deşeuri, noul producător de deşeuri sau colectorul menţionat la articolul 3 punctul 7 subpunctul (i), (ii) sau (iii) care a autorizat comerciantul sau brokerul respectiv să acţioneze în numele său este considerat notificator în scopul îndeplinirii obligaţiilor respective de preluare a deşeurilor.
(6)În cazul în care persoana care organizează transferul menţionat la articolul 3 punctul 7 subpunctul (i), (ii) sau (iii) nu îndeplineşte niciuna dintre obligaţiile de preluare a deşeurilor prevăzute la prezentul articol şi la articolul 24, deţinătorul de deşeuri menţionat la articolul 3 punctul 7 subpunctul (v) este considerat notificator în scopul îndeplinirii obligaţiilor respective de preluare a deşeurilor.
(7)În cazul în care nu este posibil ca persoana care organizează transferul sau o persoană considerată responsabilă în conformitate cu alineatul (5) sau (6) să îndeplinească obligaţiile de preluare prevăzute la alineatul (4), autoritatea competentă de expediere sau o persoană fizică sau juridică acţionând în numele acesteia este considerată responsabilă pentru obligaţiile prevăzute la prezentul articol.
Art. 24: Costurile aferente preluării deşeurilor în cazul în care un transfer nu poate fi finalizat astfel cum s-a prevăzut
(1)Costurile aferente returnării sau valorificării sau eliminării printr-o metodă alternativă a deşeurilor dintr-un transfer care nu poate fi finalizat astfel cum s-a prevăzut, inclusiv costurile de transport, de valorificare sau de eliminare în temeiul articolului 22 alineatul (2) sau (3) şi, de la data la care autoritatea competentă de expediere ia cunoştinţă de faptul că un transfer de deşeuri sau valorificarea sau eliminarea acestora nu poate fi finalizat(ă) astfel cum s-a prevăzut, costurile de depozitare în temeiul articolului 22 alineatul (10) se percep în ordinea următoare:
a)de la notificatorul iniţial sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, în conformitate cu litera (b);
b)de la o persoană fizică sau juridică considerată notificator în conformitate cu articolul 22 alineatul (11) sau (12), după caz, sau, dacă acest lucru nu este posibil, în conformitate cu litera (c);
c)de la alte persoane fizice sau juridice, după caz, sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, în conformitate cu litera (d);
d)de la autoritatea competentă de expediere; sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, în conformitate cu litera (e);
e)în alt mod convenit de autorităţile competente în cauză.
(2)Înainte de imputarea costurilor unei alte persoane decât notificatorul iniţial, se utilizează garanţia financiară sau asigurarea echivalentă menţionată la articolul 7. În cazul în care nu există nicio garanţie financiară sau o asigurare echivalentă sau în cazul în care costurile depăşesc valoarea acoperirii garanţiei financiare sau a asigurării echivalente, costurile se percep în ordinea prevăzută la alineatul (1).
(3)Prezentul articol se aplică mutatis mutandis costurilor generate de preluarea sau valorificarea alternativă a deşeurilor în conformitate cu articolul 23.
(4)Prezentul articol nu aduce atingere dreptului Uniunii şi dreptului intern privind răspunderea.
Art. 25: Preluarea deşeurilor în cazul unui transfer ilegal
(1)În cazul în care o autoritate competentă descoperă un transfer pe care îl consideră ilegal, aceasta informează de îndată celelalte autorităţi competente în cauză cu privire la aceasta.
(2)În cazul în care responsabilitatea pentru un transfer ilegal îi poate fi imputată notificatorului, autoritatea competentă de expediere se asigură că deşeurile sunt preluate de:
a)notificatorul sau, după caz, de către o persoană considerată notificator în conformitate cu alineatul (6) sau (7), pentru a asigura eliminarea sau valorificarea acestora; sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, în conformitate cu litera (c) de la prezentul alineat; sau, în cazul în care nu a fost transmisă nicio notificare, în conformitate cu litera (b) de la prezentul alineat;
b)o persoană considerată notificator în conformitate cu articolul 3 punctul 6 sau, după caz, de către o persoană considerată notificator în conformitate cu alineatul (6) sau (7); pentru a asigura eliminarea sau valorificarea acestora; sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, în conformitate cu litera (c) de la prezentul alineat;
c)autoritatea competentă de expediere sau de o persoană fizică sau juridică acţionând în numele acesteia pentru a organiza eliminarea sau valorificarea acestora.
(3)Obligaţia de preluare prevăzută la alineatul (2) nu se aplică în cazul în care autorităţile competente de expediere, de tranzit şi de destinaţie în cauză şi, după caz, notificatorul sau persoana considerată notificator sunt de acord şi se asigură că deşeurile pot fi:
a)valorificate sau eliminate printr-o metodă alternativă în ţara de destinaţie, de tranzit sau de expediere de către notificator sau, după caz, de o persoană considerată notificator în conformitate cu alineatul (6) sau (7) sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, de către autoritatea competentă de expediere sau o altă persoană fizică sau juridică acţionând în numele acesteia; sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, în conformitate cu litera (b);
b)valorificate sau eliminate printr-o metodă alternativă în altă ţară de către notificator sau, după caz, de o persoană considerată notificator în conformitate cu alineatul (6) sau (7) sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, de către autoritatea competentă de expediere sau o altă persoană fizică sau juridică acţionând în numele acesteia, în cazul în care toate autorităţile competente sunt de acord.
În cazul exportului sau importului, valorificarea sau eliminarea printr-o metodă alternativă, astfel cum s-a convenit în temeiul primului paragraf, are loc numai dacă preluarea în conformitate cu alineatul (2) nu este posibilă.
(4)În cazul valorificării sau eliminării printr-o metodă alternativă menţionată la alineatul (3), notificatorul sau, după caz, persoana considerată notificator în conformitate cu alineatul (6) sau (7) sau, dacă acest lucru nu este posibil, autoritatea competentă de expediere sau persoana fizică sau juridică care acţionează în numele său se asigură că deşeurile în cauză sunt gestionate într-un mod care asigură protecţia mediului, în conformitate cu articolul 59.
(5)Operaţiunea de preluare, valorificare sau eliminare menţionată la alineatele (2) şi (3) se realizează în termen de 30 de zile sau în orice alt termen convenit de autorităţile competente în cauză, de la data la care autoritatea competentă de expediere a luat cunoştinţă sau a fost informată de către autorităţile competente de destinaţie sau de tranzit cu privire la transferul ilegal, precum şi cu privire la motivele aferente. Această informare poate rezulta din informaţiile transmise autorităţilor competente de destinaţie sau de tranzit, printre altele, de către alte autorităţi competente.
În cazul preluării deşeurilor menţionate la alineatul (2) literele (a), (b) şi (c), se transmite o nouă notificare, cu excepţia cazului în care autorităţile competente în cauză convin că este suficientă solicitarea motivată în mod corespunzător a autorităţii competente iniţiale de expediere.
Dacă este necesară o nouă notificare, aceasta se transmite de persoana sau de autoritatea determinată în conformitate cu alineatul (2).
Nicio autoritate competentă nu se opune sau nu formulează obiecţii împotriva returnării deşeurilor din cadrul unui transfer ilegal. În cazul valorificării sau al eliminării printr-o metodă alternativă, astfel cum se menţionează la alineatul (3), efectuată în afara ţării în care a fost descoperită transferul ilegal, persoana sau autoritatea menţionată la alineatul respectiv transmite o nouă notificare în conformitate cu ordinea indicată la alineatul menţionat.
Autorităţile competente în cauză cooperează, după caz, pentru a se asigura că deşeurile sunt preluate, valorificate sau eliminate printr-o metodă alternativă, astfel cum se menţionează la alineatele (2) şi (3).
(6)În cazul în care notificatorul menţionat la articolul 3 punctul 6 litera (a) subpunctul (iv) nu îndeplineşte niciuna dintre obligaţiile de preluare a deşeurilor prevăzute la prezentul articol sau la articolul 26, producătorul iniţial de deşeuri, noul producător de deşeuri sau colectorul menţionat la articolul 3 punctul 6 litera (a) subpunctul (i), (ii) sau (iii) care a autorizat comerciantul sau brokerul respectiv să acţioneze în numele său este considerat notificator în scopul îndeplinirii obligaţiilor respective de preluare a deşeurilor.
(7)În cazul în care notificatorul menţionat la articolul 3 punctul 6 litera (a) subpunctul (i), (ii) sau (iii) nu îndeplineşte niciuna dintre obligaţiile de preluare a deşeurilor prevăzute la prezentul articol şi la articolul 26, deţinătorul de deşeuri menţionat la articolul 3 punctul 6 litera (a) subpunctul (v) este considerat notificator în scopul îndeplinirii obligaţiilor respective de preluare a deşeurilor.
(8)În cazul în care responsabilitatea pentru un transfer ilegal îi poate fi imputată destinatarului, autoritatea competentă de destinaţie se asigură că deşeurile sunt valorificate sau eliminate într-un mod care asigură protecţia mediului de către:
a)destinatar; sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, în conformitate cu litera (b);
b)autoritatea competentă sau de către o persoană fizică sau juridică acţionând în numele acesteia.
Operaţiunea de valorificare sau eliminare menţionată la primul paragraf se realizează în termen de 30 de zile sau în orice alt termen convenit de autorităţile competente în cauză, de la data la care autoritatea competentă de destinaţie a luat cunoştinţă sau a fost informată de către autorităţile competente de expediere sau de tranzit cu privire la transferul ilegal, precum şi cu privire la motivele aferente. Această informare poate rezulta din informaţiile transmise autorităţilor competente de expediere şi de tranzit, printre altele, de către alte autorităţi competente.
Autorităţile competente în cauză cooperează, după caz, în ceea ce priveşte valorificarea sau eliminarea deşeurilor în conformitate cu prezentul alineat.
(9)Dacă nu este necesară o nouă notificare, persoana responsabilă pentru preluarea deşeurilor sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, autoritatea competentă iniţială de expediere completează un nou document de circulaţie în conformitate cu articolul 15 sau 16.
În cazul în care autoritatea competentă iniţială de expediere, care efectuează o preluare în conformitate cu alineatul (2) litera (c), transmite o nouă notificare, nu este necesară o nouă garanţie financiară sau asigurare echivalentă.
(10)În special în cazurile în care responsabilitatea pentru transferul ilegal nu îi poate fi imputată nici notificatorului, nici destinatarului, autorităţile competente în cauză cooperează pentru a se asigura că deşeurile sunt valorificate sau eliminate.
(11)Atunci când se descoperă un transfer ilegal după încheierea unei operaţiuni de valorificare sau de eliminare intermediară astfel cum se menţionează la articolul 7 alineatul (6), obligaţia ţării de expediere privind preluarea deşeurilor sau organizarea valorificării sau a eliminării printr-o metodă alternativă încetează atunci când instalaţia eliberează certificatul menţionat la articolul 15 alineatul (4).
În cazul în care o instalaţie emite un certificat de valorificare sau de eliminare, iar acest lucru conduce la un transfer ilegal şi are drept consecinţă eliberarea garanţiei financiare sau a asigurării echivalente, se aplică alineatul (8) de la prezentul articol şi articolul 26 alineatul (2).
(12)Atunci când, pe teritoriul unui stat membru, se descoperă deşeuri dintr-un transfer ilegal, autoritatea care are competenţă în zona în care au fost descoperite deşeurile este responsabilă să garanteze că se iau măsuri pentru depozitarea în siguranţă a deşeurilor respective până la returnarea acestora sau la valorificarea definitivă sau eliminarea definitivă printr-o metodă alternativă.
(13)Articolele 37, 39 şi 40 şi orice interdicţie la export cuprinsă într-un act delegat, astfel cum este menţionat la articolul 45 alineatul (6), nu se aplică în cazurile în care transferurile ilegale sunt returnate în ţara de expediere, iar respectiva ţară de expediere intră sub incidenţa interdicţiilor prevăzute în dispoziţiile respective.
(14)Dacă un transfer de deşeuri menţionate la articolul 4 alineatul (4) sau (5) este considerat drept transfer ilegal, prezentul articol se aplică mutatis mutandis persoanei care organizează transferul şi autorităţilor competente în cauză.
(15)Prezentul articol se aplică fără a aduce atingere dreptului Uniunii şi dreptului intern privind răspunderea.
Art. 26: Costuri de preluare a deşeurilor în cazul unui transfer ilegal
(1)Costurile aferente preluării sau valorificării sau eliminării printr-o metodă alternativă a deşeurilor din cadrul unui transfer ilegal, inclusiv costurile pentru transportul deşeurilor, de valorificare sau de eliminare a acestora în temeiul articolului 25 alineatul (2) sau (3) şi, de la data la care autoritatea competentă de expediere constată că transferul respectiv este ilegal, costurile de depozitare în temeiul articolului 25 alineatul (12) se suportă de către:
a)notificatorul sau o persoană considerată notificator, astfel cum se menţionează la articolul 25 alineatul (2) litera (a); sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, în conformitate cu litera (c); sau, în cazul în care nu a fost transmisă nicio notificare, în conformitate cu litera (b);
b)persoana considerată notificator, astfel cum se menţionează la articolul 25 alineatul (2) litera (b), sau alte persoane fizice sau juridice, după caz; sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, în conformitate cu litera (c);
c)autoritatea competentă de expediere.
(2)Costurile aferente valorificării sau eliminării în temeiul articolului 25 alineatul (8), inclusiv eventualele costuri de transport şi depozitare în temeiul articolului 25 alineatul (12), se suportă de către destinatar sau, dacă acest lucru nu este posibil, de către autoritatea competentă destinaţie.
(3)Costurile aferente valorificării sau eliminării în temeiul articolului 25 alineatul (10), inclusiv eventualele costuri de transport şi depozitare în temeiul articolului 25 alineatul (12), se suportă de către:
a)notificator sau persoana considerată notificator în conformitate cu articolul 25 alineatul (2) litera (b), cu articolul 25 alineatul (6) sau cu articolul 25 alineatul (7) sau de destinatar sau de ambii, în funcţie de decizia autorităţilor competente în cauză; sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, în conformitate cu litera (b);
b)alte persoane fizice sau juridice, după caz; sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, în conformitate cu litera (c);
c)autorităţile competente de expediere şi de destinaţie.
(4)În cazurile în care a fost prezentată o notificare, iar notificatorul nu îşi îndeplineşte responsabilităţile în ceea ce priveşte costurile facturate, garanţia financiară sau asigurarea echivalentă menţionată la articolul 7 se utilizează înainte de perceperea costurilor în conformitate cu alineatul (1), (2) sau (3) unei alte persoane decât notificatorul sau, respectiv, destinatarul. În cazul în care costurile depăşesc valoarea acoperirii oferite de garanţia financiară sau de asigurarea echivalentă, costurile se percep în conformitate cu alineatele (1), (2) şi (3).
(5)Dacă un transfer de deşeuri menţionat la articolul 4 alineatul (4) sau (5) este considerat ilegal, prezentul articol se aplică mutatis mutandis persoanei care organizează transferul şi autorităţilor competente în cauză.
(6)Prezentul articol se aplică fără a aduce atingere dreptului Uniunii şi dreptului intern privind răspunderea.
Art. 27: Transmitere şi schimb de informaţii pe cale electronică
(1)Transmiterea şi schimbul următoarelor informaţii şi documente se realizează prin mijloace electronice, fie prin hubul sistemului central menţionat la alineatul (3), fie prin alte sisteme sau software-uri interoperabile disponibile în conformitate cu alineatul (4):
a)pentru deşeurile menţionate la articolul 4 alineatele (1), (2) şi (3):
(i)notificarea unui transfer în temeiul articolelor 5 şi 13;
(ii)solicitări de informaţii şi documentaţie în temeiul articolelor 5 şi 8;
(iii)informaţii şi documentaţie în temeiul articolelor 5 şi 8;
(iv)informaţiile şi deciziile în temeiul articolului 8;
(v)deciziile în legătură cu un transfer notificat şi, dacă este cazul, o retragere a unui acord în conformitate cu articolul 9;
(vi)informaţiile şi condiţiile aplicabile transferului în temeiul articolului 10;
(vii)informaţii în temeiul articolului 11;
(viii)informaţiile şi obiecţiile formulate cu privire la un transfer în temeiul articolului 12;
(ix)informaţiile privind deciziile de emitere a acordului prealabil pentru anumite instalaţii de valorificare în temeiul articolului 14 alineatele (8) şi (10);
(x)informaţiile şi deciziile în temeiul articolului 14 alineatele (12) şi (15);
(xi)confirmările primirii deşeurilor în temeiul articolelor 15 şi 16;
(xii)certificatele de valorificare sau de eliminare în temeiul articolelor 15 şi 16;
(xiii)informaţii prealabile privind începerea a unui transfer în temeiul articolului 16;
(xiv)documentele care trebuie să fie puse la dispoziţie în conformitate cu articolul 16;
(xv)informaţii în temeiul articolului 17;
b)pentru deşeurile menţionate la articolul 4 alineatele (4) şi (5), informaţiile şi documentaţia, confirmarea şi certificatele în temeiul articolului 18;
c)informaţii şi documente referitoare la procedura de notificare şi acord scris prealabil şi la cerinţele generale de informare în temeiul articolelor 34 şi 35 şi al titlurilor IV, V şi VI, după caz.
(2)Pentru a actualiza lista cu informaţii şi documente necesare în temeiul alineatului (1) în funcţie de modificările sistemelor de schimb şi transmitere prin mijloace electronice, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 80 pentru a modifica alineatul (1) în vederea modificării listei de informaţii şi documente.
(3)Comisia operează un sistem central care permite transmiterea şi schimbul de informaţii şi documente menţionate la alineatul (1) pe cale electronică. Sistemul central respectiv furnizează un hub care să fie utilizat pentru schimbul în timp real de informaţii şi documente menţionate la alineatul (1) între sistemele sau software-urile disponibile de schimb electronic de date.
Hubul menţionat la primul paragraf se utilizează şi pentru schimbul în timp real de informaţii şi documente, astfel cum se menţionează la alineatul (1), pentru transferurile în interiorul Uniunii cu tranzit prin ţări terţe, exportul din Uniune, importul în Uniune şi tranzitul prin Uniune, în cazul în care autorităţile competente, birourile vamale de export, de ieşire şi de intrare, autorităţile implicate în controale şi operatorii economici din ţări terţe se conectează la hubul respectiv printr-un sistem sau software disponibil, caz în care alineatul (4) se aplică mutatis mutandis, sau prin site-ul web menţionat la al treilea paragraf de la prezentul alineat.
Acest sistem central oferă şi un site web pentru pregătirea şi prelucrarea informaţiilor şi a documentelor menţionate la alineatul (1) pentru transferurile în interiorul Uniunii, pentru transferurile în interiorul Uniunii cu tranzit prin ţări terţe, pentru exportul din Uniune, pentru importul în Uniune şi pentru tranzitul prin Uniune. Un astfel de site web poate fi utilizat de către autorităţile competente, de autorităţile implicate în controale şi de către operatorii economici ale statelor membre şi ale ţărilor terţe care nu utilizează sisteme sau software pentru schimbul electronic de date, pentru transmiterea şi schimbul direct, prin mijloace electronice, de informaţii şi documente menţionate la alineatul (1).
Software-ul menţionat la primul, al doilea şi al treilea paragraf este interoperabil cu sistemul central menţionat la alineatul (3), face schimb de informaţii şi documente prin sistemul central respectiv în timp real şi funcţionează în conformitate cu cerinţele şi normele prevăzute în actele de punere în aplicare adoptate de Comisie în temeiul alineatului (5).
Sistemul central facilitează păstrarea documentelor în conformitate cu articolul 20.
Acest sistem central asigură, de asemenea, interoperabilitatea sa cu mediul pentru informaţiile electronice referitoare la transportul de mărfuri instituit în temeiul Regulamentului (UE) 2020/1056.
În termen de patru ani de la adoptarea actului de punere în aplicare menţionat la alineatul (5), Comisia asigură interconectarea sistemului central respectiv cu mediul aferent ghişeului unic al Uniunii Europene prin Sistemul de schimb de certificate în cadrul ghişeului unic al Uniunii Europene pentru vămi instituit prin Regulamentul (UE) 2022/2399.
(4)Statele membre pot utiliza propriile sisteme sau software-uri disponibile care să permită pregătirea şi prelucrarea informaţiilor şi a documentelor menţionate la alineatul (1) de către autorităţile competente, autorităţile implicate în controale şi, după caz, operatorii economici din statele membre, precum şi transmiterea şi schimbul electronic de informaţii şi documente menţionate la alineatul (1). Statele membre trebuie să se asigure că aceste sisteme şi software-uri sunt interoperabile cu sistemul central menţionat la alineatul (3), sunt operate în conformitate cu cerinţele şi normele stabilite în actele de punere în aplicare adoptate de Comisie în temeiul alineatului (5) şi permit schimbul de informaţii şi documente prin hubul sistemului central în timp real.
Sistemele menţionate la primul paragraf facilitează păstrarea documentelor în conformitate cu articolul 20.
(5)Cel târziu până la 21 mai 2025, Comisia adoptă acte de punere în aplicare pentru a stabili:
a)cerinţele necesare pentru interoperabilitatea dintre sistemul central menţionat la alineatul (3) şi alte sisteme sau software-uri menţionate la alineatul (4), inclusiv un protocol pentru schimbul de date şi un model de date pentru schimbul de date menţionate în anexele IA, IB şi VII, precum şi certificatul menţionat la articolul 15;
b)orice alte cerinţe tehnice şi organizatorice, inclusiv privind aspecte legate de securitate, guvernanţa datelor şi confidenţialitatea datelor, care sunt necesare pentru punerea în practică a transmiterii şi a schimbului de informaţii şi documente menţionate la alineatul (1) pe cale electronică ţinând seama de Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului (42).
(42)Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecţia datelor) (JO L 119, 4.5.2016, p. 1).
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 81 alineatul (2).
(6)Comisia examinează funcţionalitatea sistemului central o dată la doi ani. Concluziile acestor examinări sunt comunicate Parlamentului European şi statelor membre. Examinarea ia în considerare feedbackul primit de la utilizatori, cum ar fi autorităţile competente şi notificatorii.
Art. 28: Limba
(1)Orice notificare, informaţii, documentaţie sau alt tip de comunicare transmise în conformitate cu dispoziţiile prezentului titlu se furnizează într-o limbă acceptată de autorităţile competente în cauză.
(2)Notificatorul şi destinatarul sau, acolo unde este posibil, persoana care organizează transferul, furnizează autorităţilor competente în cauză traduceri autorizate ale comunicărilor menţionate la alineatul (1) într-o limbă acceptată de acestea, la solicitarea acestora.
(3)Până la 21 mai 2028, Comisia încorporează o funcţie în sistemul central menţionat la articolul 27 alineatul (3), care asigură traduceri neoficiale ale comunicărilor menţionate la alineatul (1).
Art. 29: Aspecte privind clasificarea
(1)Atunci când decid dacă un obiect sau o substanţă care rezultă dintr-un proces de producţie al cărui scop principal nu este producerea obiectului sau a substanţei respective este considerat(ă) deşeu, statele membre aplică articolul 5 din Directiva 2008/98/CE.
Atunci când decid dacă deşeurile care au fost supuse unei operaţiuni de reciclare sau unei alte operaţiuni de valorificare trebuie considerate ca încetând să mai fie deşeuri, statele membre aplică articolul 6 din Directiva 2008/98/CE.
Atunci când decid dacă un obiect sau o substanţă trebuie considerată ca bun uzat şi nu un deşeu, statele membre se asigură că sunt îndeplinite cel puţin următoarele condiţii:
a)utilizarea sau reutilizarea ulterioară a obiectului sau a substanţei este sigură;
b)obiectul sau substanţa îşi poate îndeplini funcţia preconizată fără o prelucrare prealabilă semnificativă;
c)după caz, obiectul sau substanţa este testat(ă) pentru a garanta deplina sa funcţionalitate;
d)utilizarea ulterioară este legală, adică substanţa respectivă sau obiectul respectiv îndeplineşte toate cerinţele relevante privind produsul, protecţia mediului şi protecţia sănătăţii pentru utilizarea specifică şi nu va produce efecte globale nocive asupra mediului sau a sănătăţii populaţiei;
e)obiectul sau substanţa este păstrat(ă) şi protejat(ă) împotriva deteriorării în mod corespunzător în timpul transportului, încărcării şi descărcării.
Dispoziţiile de la al treilea paragraf se aplică fără a aduce atingere articolului 23 alineatul (2) şi anexei VI la Directiva 2012/19/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (43) şi nici articolului 72 alineatul (2) şi anexei XIV la Regulamentul (UE) 2023/1542 al Parlamentului European şi al Consiliului (44).
(43)Directiva 2012/19/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 4 iulie 2012 privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice (DEEE) (JO L 197, 24.7.2012, p. 38).
(44)Regulamentul (UE) 2023/1542 al Parlamentului European şi al Consiliului din 12 iulie 2023 privind bateriile şi deşeurile de baterii, de modificare a Directivei 2008/98/CE şi a Regulamentului (UE) 2019/1020 şi de abrogare a Directivei 2006/66/CE (JO L 191, 28.7.2023, p. 1).
(2)În cazul în care autorităţile competente de expediere şi de destinaţie nu convin asupra clasificării în privinţa diferenţelor dintre deşeuri şi non-deşeuri, ţinând seama de dispoziţiile alineatului (1) şi de orice condiţii sau decizii luate la nivelul Uniunii sau de către statele membre în temeiul articolului 5 sau 6 din Directiva 2008/98/CE, în scopul transferului, obiectul sau substanţa în cauză este tratat(ă) ca şi cum ar fi deşeu. Acest fapt nu aduce atingere dreptului ţării de destinaţie de a trata materialul transferat în conformitate cu legislaţia naţională a acesteia după sosirea în ţara respectivă a materialului transferat şi în cazul în care legislaţia respectivă este în conformitate cu dreptul Uniunii sau dreptul internaţional.
(3)Comisia poate adopta acte de punere în aplicare pentru a stabili criterii detaliate pentru o aplicare uniformă a condiţiilor prevăzute la alineatul (1) al treilea paragraf în cazul anumitor substanţe sau obiecte pentru care distincţia dintre bunurile uzate şi deşeuri este deosebit de importantă pentru exportul de deşeuri din Uniune.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 81 alineatul (2).
(4)În cazul în care autorităţile competente de expediere şi de destinaţie nu pot conveni asupra clasificării unui deşeu destinat valorificării ca fiind inclus în anexa III, anexa IIIA, anexa IIIB sau anexa IV sau ca nefiind inclus în niciuna dintre anexele respective, transferul deşeurilor respective intră sub incidenţa articolului 4 alineatul (2).
(5)În cazul în care autorităţile competente de expediere şi de destinaţie nu pot conveni asupra clasificării operaţiunilor de tratare a deşeurilor ca fiind de valorificare sau de eliminare, se aplică dispoziţiile privind eliminarea stabilite în prezentul regulament.
(6)Pentru a facilita clasificarea armonizată a deşeurilor indicate în anexa III, anexa IIIA, anexa IIIB sau anexa IV în Uniune, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 80 pentru a completa prezentul regulament prin stabilirea unor criterii, cum ar fi pragurile de contaminare, pe baza cărora anumite deşeuri să fie clasificate în anexa III, anexa IIIA, anexa IIIB sau anexa IV.
(7)În cazul în care autorităţile competente de expediere şi de destinaţie nu pot conveni asupra clasificării operaţiunilor de tratare a deşeurilor notificate ca fiind intermediare sau definitive, se aplică dispoziţiile privind operaţiunile intermediare stabilite în prezentul regulament.
Art. 30: Costuri administrative
Costurile administrative adecvate şi proporţionale de punere în aplicare a procedurilor de notificare şi de supraveghere, precum şi costurile normale pentru analizele şi controalele efectuate îi pot fi imputate notificatorului şi, după caz, persoanei care organizează transferul, de către autorităţile competente în cauză sau de autorităţile implicate în controale. Statele membre notifică Comisiei dispoziţiile aplicate la nivel naţional în ceea ce priveşte aceste costuri. Comisia face publice informaţiile respective.
Art. 31: Acorduri privind zonele de frontieră
(1)În circumstanţe excepţionale şi în cazul în care situaţia geografică sau demografică specifică impune această măsură, statele membre pot încheia acorduri bilaterale, simplificând procedura de notificare pentru transferurile anumitor fluxuri specifice de deşeuri în ceea ce priveşte transferurile transfrontaliere către cea mai apropiată instalaţie adecvată amplasată în zona de frontieră dintre două state membre.
(2)Acordurile bilaterale menţionate la alineatul (1) se pot încheia şi în cazul în care deşeurile sunt transferate din ţara de expediere şi tratate în ţara respectivă, dar tranzitează printr-un alt stat membru.
(3)Statele membre pot încheia, de asemenea, acordurile bilaterale menţionate la alineatul (1) cu ţări care sunt membre ale AELS (Asociaţia Europeană a Liberului Schimb).
Acordurile încheiate în temeiul primului paragraf impun ca deşeurile să fie gestionate în ţara AELS în cauză într-un mod care asigură protecţia mediului, în conformitate cu articolul 59.
(4)Acordurile încheiate în conformitate cu prezentul articol se notifică Comisiei înainte de a intra în vigoare.
Art. 32: Transferurile între o regiune ultraperiferică şi statul membru de care aparţine aceasta
Prin derogare de la articolul 9 alineatele (1) şi (2), în cazul transferurilor între o regiune ultraperiferică şi statul membru de care aparţine aceasta, care necesită tranzitul printr-un alt stat membru, se poate prezuma că autoritatea competentă de tranzit şi-a dat acordul tacit în cazul în care nu se formulează nicio obiecţie în termen de şapte zile lucrătoare de la data la care notificatorul este informat, în conformitate cu articolul 8 alineatul (12), că notificarea a fost completată în mod corespunzător. Acordul tacit respectiv este valabil pentru aceeaşi perioadă ca cea indicată în acordul scris dat de autoritatea competentă de destinaţie în conformitate cu articolul 9 alineatul (1).
Art. 33: Transferurile din Insulele Feroe în Danemarca
Danemarca poate adopta o decizie prin care să trateze importurile de deşeuri din Insulele Feroe în Danemarca, care nu au tranzitat nicio altă ţară, în conformitate cu articolul 36 din prezentul regulament. În cazul în care Danemarca adoptă o astfel de decizie, aceasta se notifică Comisiei.
Art. 34: Transferurile de deşeuri destinate eliminării
În cazul în care un transfer se efectuează în interiorul Uniunii şi tranzitează una sau mai multe ţări terţe, iar deşeurile sunt destinate eliminării, articolele 4-17 şi articolele 19-30 se aplică mutatis mutandis, sub rezerva următoarelor adaptări şi cerinţe suplimentare:
(a)articolul 38 alineatul (2) literele (a), (c), (d) şi (g) şi alineatul (3) litera (a) se aplică mutatis mutandis;
(b)în cazul în care ţara terţă respectivă este parte la Convenţia de la Basel, iar ţara în cauză a decis să nu solicite acordul scris prealabil şi a informat celelalte părţi la Convenţia de la Basel în conformitate cu articolul 6 alineatul (4) din convenţia respectivă, o autoritate competentă de tranzit din afara Uniunii are la dispoziţie 60 de zile de la data transmiterii confirmării sale de primire a unei notificări completate corespunzător pentru a-şi da acordul tacit sau pentru a-şi da acordul scris cu sau fără condiţii; sau
(c)în cazul în care ţara terţă respectivă nu este parte la Convenţia de la Basel, autoritatea competentă de expediere solicită autorităţii competente de tranzit din ţara terţă respectivă dacă doreşte să îşi trimită acordul scris pentru transfer într-un termen stabilit de comun acord de autorităţile competente.
Art. 35: Transferuri de deşeuri destinate valorificării
(1)În cazul în care un transfer se efectuează în interiorul Uniunii şi tranzitează una sau mai multe ţări cărora nu li se aplică Decizia OCDE a Consiliului privind controlul transporturilor transfrontaliere de deşeuri destinate operaţiunilor de valorificare (45) (denumită în continuare "Decizia OCDE"), iar deşeurile sunt destinate valorificării, se aplică articolul 34.
(45)OECD/LEGAL/0266.
(2)În cazul în care un transfer se efectuează în interiorul Uniunii, inclusiv în cazul unui transfer între localităţi din acelaşi stat membru, şi tranzitează una sau mai multe ţări terţe cărora li se aplică Decizia OCDE, iar deşeurile respective sunt destinate valorificării, se aplică articolele 4-30 sub rezerva următoarelor adaptări şi cerinţe suplimentare:
a)articolul 51 alineatul (2) literele (c) şi (d) se aplică mutatis mutandis;
b)se poate prezuma că autoritatea competentă de tranzit din afara Uniunii şi-a dat acordul tacit în cazul în care nu se formulează nicio obiecţie şi în cazul în care au fost îndeplinite condiţiile prevăzute, transferul poate începe la 30 de zile de la data la care notificatorul a fost informat, în conformitate cu articolul 8 alineatul (12), că notificarea a fost completată în mod corespunzător, astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1).