Regulamentul 1157/11-apr-2024 privind transferurile de deşeuri, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1257/2013 şi (UE) 2020/1056 şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1013/2006

Acte UE

Jurnalul Oficial seria L

Neintrat în vigoare
Versiune de la: 30 Aprilie 2024
Regulamentul 1157/11-apr-2024 privind transferurile de deşeuri, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1257/2013 şi (UE) 2020/1056 şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1013/2006
Dată act: 11-apr-2024
Emitent: Consiliul Uniunii Europene;Parlamentul European
(Text cu relevanţă pentru SEE)
PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, în special articolul 192 alineatul (1),
având în vedere propunerea Comisiei Europene,
după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naţionale,
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European (1),
(1)JO C 275, 18.7.2022, p. 95.
după consultarea Comitetului Regiunilor,
hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (2),
(2)Poziţia Parlamentului European din 27 februarie 2024 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) şi decizia Consiliului din 25 martie 2024.
Întrucât:
(1)Este necesar să se stabilească norme la nivelul Uniunii pentru a proteja mediul şi sănătatea umană împotriva efectelor negative care pot fi cauzate de transferurile de deşeuri. Aceste norme ar trebui, de asemenea, să contribuie la facilitarea bunei gestionări a deşeurilor din punctul de vedere al mediului, în conformitate cu ierarhia deşeurilor prevăzută la articolul 4 din Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (3), precum şi la reducerea impactului global al utilizării resurselor şi la îmbunătăţirea eficienţei unei astfel de utilizări, care este esenţială pentru tranziţia către o economie circulară şi pentru atingerea neutralităţii climatice cel târziu până în 2050.
(3)Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deşeurile şi de abrogare a anumitor directive (JO L 312, 22.11.2008, p. 3).
(2)Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului (4) a adus, în ultimii 15 ani, îmbunătăţiri importante pentru protecţia mediului şi a sănătăţii umane împotriva efectelor negative care pot fi cauzate de transferurile de deşeuri. Cu toate acestea, evaluarea de către Comisie a regulamentului respectiv a evidenţiat, de asemenea, o serie de provocări şi deficienţe, care trebuie abordate prin noi dispoziţii de reglementare.
(4)Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 14 iunie 2006 privind transferurile de deşeuri (JO L 190, 12.7.2006, p. 1).
(3)Pactul verde european, prezentat în comunicarea Comisiei din 11 decembrie 2019, stabileşte o foaie de parcurs ambiţioasă pentru a transforma Uniunea într-o economie durabilă, eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor şi neutră din punctul de vedere al impactului asupra climei. Acesta invită Comisia să revizuiască normele Uniunii privind transferurile de deşeuri stabilite în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1013/2006. Noul Plan de acţiune privind economia circulară, prezentat în comunicarea Comisiei din 11 martie 2020, subliniază, de asemenea, necesitatea luării unor măsuri pentru a se asigura că sunt facilitate transferurile de deşeuri destinate reutilizării şi reciclării în Uniune, că Uniunea nu exportă în ţări terţe propriile probleme legate de deşeuri şi că transferurile ilegale de deşeuri sunt mai bine combătute. Pe lângă beneficiile de mediu şi sociale, aceste măsuri pot conduce, de asemenea, la reducerea dependenţelor strategice ale Uniunii de materiile prime. Cu toate acestea, păstrarea pe teritoriul Uniunii a unei părţi mai mari din deşeurile generate în Uniune va necesita îmbunătăţirea capacităţii de reciclare şi de gestionare a deşeurilor. Atât Consiliul, în concluziile sale privind o redresare circulară şi verde din 17 decembrie 2020, cât şi Parlamentul European, în rezoluţia sa privind noul plan de acţiune privind economia circulară din 10 februarie 2021, au solicitat, de asemenea, o revizuire a normelor actuale ale Uniunii privind transferurile de deşeuri stabilite în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1013/2006. Articolul 60 alineatul (2a) din Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 a mandatat Comisia să efectueze o reexaminare a regulamentului respectiv până la 31 decembrie 2020.
(4)Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 a fost deja modificat în mai multe rânduri şi necesită modificări suplimentare semnificative pentru a asigura îndeplinirea obiectivelor de politică ale Pactului verde european şi ale noului Plan de acţiune privind economia circulară. Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 ar trebui să fie abrogat şi înlocuit cu un nou regulament.
(5)Prezentul regulament este menit să completeze legislaţia generală a Uniunii privind gestionarea deşeurilor, cum ar fi Directiva 2008/98/CE. Aceasta face trimitere la definiţiile din respectiva directivă, inclusiv la definiţiile deşeurilor şi la termenii legaţi de gestionare a deşeurilor. Acesta stabileşte, de asemenea, o serie de definiţii suplimentare pentru a facilita aplicarea uniformă a prezentului regulament.
(6)Prezentul regulament pune în aplicare la nivelul Uniunii Convenţia de la Basel din 22 martie 1989 privind controlul transporturilor transfrontaliere de deşeuri periculoase şi al eliminării acestora (5) (denumită în continuare "Convenţia de la Basel"). Convenţia de la Basel urmăreşte să protejeze sănătatea umană şi mediul împotriva efectelor nocive care apar în urma producerii, a transportului transfrontalier şi a gestionării deşeurilor periculoase şi a altor deşeuri. Uniunea este parte la Convenţia de la Basel din 1994 (6).
(5)JO L 39, 16.2.1993, p. 3.
(6)Decizia 93/98/CEE a Consiliului din 1 februarie 1993 privind încheierea, în numele Comunităţii, a Convenţiei privind controlul transporturilor transfrontaliere de deşeuri periculoase şi al eliminării acestora (Convenţia de la Basel) (JO L 39, 16.2.1993, p. 1).
(7)De asemenea, prezentul regulament pune în aplicare la nivelul Uniunii un amendament la Convenţia de la Basel (7) (denumit în continuare "amendamentul de interzicere"), care a fost adoptat în 1995 şi a intrat în vigoare la nivel internaţional la 5 decembrie 2019. Amendamentul de interzicere stabileşte o interdicţie generală pentru toate exporturile de deşeuri periculoase destinate operaţiunilor de eliminare şi valorificare din ţările menţionate în anexa VII la Convenţia de la Basel către ţări care nu sunt enumerate în anexa respectivă. Uniunea a ratificat amendamentul de interzicere şi l-a pus în aplicare din 1997 (8).
(7)Amendament la Convenţia de la Basel (denumit în continuare "amendamentul de interzicere") adoptat prin Decizia III/1 a părţilor la Convenţia de la Basel.
(8)Decizia 97/640/CE a Consiliului din 22 septembrie 1997 privind aprobarea, în numele Comunităţii, a modificării Convenţiei privind controlul transporturilor transfrontaliere de deşeuri periculoase şi al eliminării acestora (Convenţia de la Basel), în conformitate cu Decizia III/1 a Conferinţei părţilor (JO L 272, 4.10.1997, p. 45) şi cu Regulamentul (CE) nr. 120/97 al Consiliului din 20 ianuarie 1997 de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 259/93 al Consiliului privind supravegherea şi controlul transporturilor de deşeuri în interiorul, la intrarea şi ieşirea din Comunitatea Europeană (JO L 22, 24.1.1997, p. 14).
(8)În octombrie 2020, Uniunea a prezentat Secretariatului Convenţiei de la Basel o notificare referitoare la transferurile de deşeuri în interiorul Uniunii, în temeiul articolului 11 din convenţia respectivă. În conformitate cu articolul respectiv, Uniunea poate, prin urmare, să stabilească norme specifice aplicabile transferurilor de deşeuri în interiorul Uniunii care să asigure acelaşi nivel de protecţie a mediului precum cele prevăzute de Convenţia de la Basel.
(9)Având în vedere faptul că Uniunea a aprobat decizia Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE)a Consiliului privind controlul transporturilor transfrontaliere de deşeuri destinate operaţiunilor de valorificare (9) (denumită în continuare "Decizia OCDE"), este necesar să se încorporeze conţinutul deciziei respective, inclusiv modificările aduse acesteia, în legislaţia Uniunii.
(9)OECD/LEGAL/0266.
(10)Este important să se organizeze şi să se reglementeze supravegherea şi controlul transferurilor de deşeuri astfel încât să se ţină seama de necesitatea de a conserva, proteja şi îmbunătăţi calitatea mediului şi a sănătăţii umane şi să se asigure aplicarea uniformă a normelor privind transferurile de deşeuri în Uniune.
(11)Pentru a garanta tranziţia reală către o economie circulară în cazul transferurilor de deşeuri de la locul lor de origine la cel mai bun loc în care să fie tratate, ar trebui să se ţină seama de principiul proximităţii, precum şi de eficienţa materialelor şi de necesitatea de a reduce amprenta ecologică a deşeurilor.
(12)Este necesar să se evite suprapunerea cu legislaţia aplicabilă a Uniunii privind transportul anumitor materiale care ar putea fi clasificate drept deşeuri în temeiul prezentului regulament.
(13)Colectarea şi conducerea apelor uzate prin intermediul sistemelor de canalizare în temeiul legislaţiei pertinente a Uniunii nu ar trebui considerate ca fiind transport de deşeuri în temeiul prezentului regulament.
(14)Pentru a pune în aplicare şi a aplica în mod corespunzător prezentul regulament, statele membre ar trebui să ia măsurile necesare pentru a se asigura că deşeurile nu sunt transferate ca fiind bunuri uzate, bunuri folosite, subproduse sau substanţe sau obiecte care au ajuns la încetarea statutului de deşeu.
(15)Transferurile de deşeuri generate de forţe armate sau organizaţii umanitare ar trebui să fie excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament, atunci când sunt importate în Uniune în anumite situaţii, inclusiv tranzitul în Uniune atunci când deşeurile respective intră în Uniune. În cazul transferurilor respective, ar trebui să fie respectate cerinţele dreptului internaţional şi ale acordurilor internaţionale. În astfel de cazuri, orice autoritate competentă de tranzit şi autoritatea competentă de destinaţie din Uniune ar trebui să fie informate în prealabil cu privire la respectivul transfer şi destinaţia acestuia.
(16)Este necesar să se evite suprapunerea cu Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului (10), care conţine deja dispoziţii privind transportul, direcţionarea şi circulaţia generală a subproduselor de origine animală, inclusiv colectarea, transportul, manipularea, prelucrarea, utilizarea, valorificarea sau eliminarea, păstrarea evidenţelor, documentele de însoţire şi trasabilitatea, în interiorul, la intrarea şi la ieşirea din Uniune.
(10)Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme sanitare privind subprodusele de origine animală şi produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1774/2002 (Regulamentul privind subprodusele de origine animală) (JO L 300, 14.11.2009, p. 1).
(17)Regulamentul (UE) nr. 1257/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului (11) se aplică navelor comerciale mari care arborează pavilionul unui stat membru al Uniunii, excluse din domeniul de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 1013/2006. Astfel de nave, atunci când devin deşeuri, sunt clasificate, în general, ca deşeuri periculoase, cu excepţia cazului în care toate substanţele şi materialele periculoase au fost eliminate din acestea. Ca urmare a intrării în vigoare internaţionale a Amendamentului de interzicere, este necesar să se asigure că navele care intră în domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) nr. 1257/2013, care sunt considerate deşeuri şi care sunt exportate din Uniune, fac obiectul normelor pertinente ale Uniunii cu privire la transferul de deşeuri, inclusiv cele de punere în aplicare a Amendamentului de interzicere, pentru a asigura o compatibilitate juridică strictă a regimului juridic al Uniunii cu obligaţiile internaţionale. În acelaşi timp, este necesar, de asemenea, să se modifice Regulamentul (UE) nr. 1257/2013 pentru a clarifica faptul că navele care intră în domeniul său de aplicare şi care sunt considerate deşeuri periculoase şi care sunt exportate din Uniune ar trebui să fie reciclate numai în instalaţiile incluse în lista europeană a instalaţiilor de reciclare a navelor stabilită în temeiul regulamentului menţionat, care sunt amplasate în ţările enumerate în anexa VII la Convenţia de la Basel.
(11)Regulamentul (UE) nr. 1257/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 noiembrie 2013 privind reciclarea navelor şi de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1013/2006 şi a Directivei 2009/16/CE (JO L 330, 10.12.2013, p. 1).
(18)Pentru a evita impunerea unei sarcini inutile autorităţilor competente şi sistemelor judiciare ale statelor membre în ceea ce priveşte aplicarea prezentului regulament, un transfer nu ar trebui să fie considerat ilegal în cazul în care apar doar erori materiale minore în documentele de notificare sau de circulaţie sau în documentul obţinut prin completarea formularului prevăzut în anexa VII (denumit în continuare "documentul din anexa VII"), cum ar fi erori tipografice în informaţiile furnizate la completarea documentelor de notificare sau de circulaţie sau a documentelor din anexa VII sau omiterea unei părţi din datele de contact ale uneia dintre persoanele implicate în transfer. Cu toate acestea, astfel de excepţii de la definiţia a ceea ce constituie un transfer ilegal ar trebui să se limiteze strict la erori materiale minore care apar în mod excepţional, nu modifică în mod semnificativ substanţa documentelor respective şi nu afectează realizarea obiectivelor prezentului regulament.
(19)În scopul asigurării unei supravegheri şi a unui control optime, este oportun să se solicite acordul scris prealabil pentru transferurile de deşeuri destinate valorificării, în special deşeuri periculoase, deşeuri care nu sunt enumerate în anexa III, anexa IIIA sau anexa IIIB şi deşeuri care conţin sau sunt contaminate cu poluanţi organici persistenţi atunci când acestea ating sau depăşesc o limită de concentraţie specificată în anexa IV la Regulamentul (UE) 2019/1021 al Parlamentului European şi al Consiliului (12). Procedura în cauză ar trebui să cuprindă, la rândul ei, o notificare prealabilă, care să permită autorităţilor competente să fie informate în mod corespunzător, astfel încât să poată adopta toate măsurile necesare pentru protecţia sănătăţii umane şi a mediului. De asemenea, aceasta ar trebui să permită autorităţilor respective să formuleze obiecţii motivate cu privire la astfel de transferuri.
(12)Regulamentul (UE) 2019/1021 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 iunie 2019 privind poluanţii organici persistenţi (JO L 169, 25.6.2019, p. 45).
(20)Pentru a ţine seama de inovarea din domeniul tehnologiei de tratare a deşeurilor cu privire la buna gestionare din punctul de vedere al mediului, precum şi de schimbările survenite în comportamentul consumatorilor în ceea ce priveşte sortarea deşeurilor, este esenţial ca anexele IIIA şi IIIB să fie actualizate în mod continuu. Comisia ar trebui să evalueze, în special, dacă este oportună adăugarea de menţiuni privind amestecurile de deşeuri de încălţăminte, deşeuri de îmbrăcăminte şi alte deşeuri textile în anexa IIIA, precum şi de menţiuni privind vata minerală şi saltelele în anexa IIIB.
(21)Pentru buna funcţionare a pieţei transferurilor de deşeuri din Uniune, ar trebui să se acorde prioritate proximităţii, autosuficienţei şi utilizării celor mai bune tehnici disponibile în gestionarea deşeurilor ca principii directoare. Tranziţia echitabilă către o economie circulară este esenţială pentru ca economia Uniunii să fie competitivă, neutră din punctul de vedere al impactului asupra climei şi eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor, precum şi, totodată, sustenabilă pe termen lung. Pentru a atinge acest obiectiv, Comisia ar trebui să faciliteze dialogurile şi parteneriatele sectoriale privind clima, reunind principalele părţi interesate din sectorul deşeurilor, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2021/1119 al Parlamentului European şi al Consiliului (13).
(13)Regulamentul (UE) 2021/1119 al Parlamentului European şi al Consiliului din 30 iunie 2021 de instituire a cadrului pentru realizarea neutralităţii climatice şi de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 401/2009 şi (UE) 2018/1999 ("Legea europeană a climei") (JO L 243, 9.7.2021, p. 1).
(22)Pentru a sprijini îndeplinirea obiectivelor de creştere a reciclării şi de reducere a eliminării deşeurilor stabilite în Directiva 2008/98/CE şi în Directiva 1999/31/CE a Consiliului (14), toate transferurile de deşeuri destinate eliminării într-un alt stat membru ar trebui să fie interzise ca regulă generală. Transferurile de deşeuri destinate eliminării ar trebui să fie permise numai în cazuri excepţionale atunci când sunt îndeplinite anumite condiţii. În aceste cazuri, statele membre ar trebui să ţină seama de principiile proximităţii şi autonomiei la nivelul Uniunii şi la nivel naţional, în conformitate cu Directiva 2008/98/CE, în special articolul 16 din directiva respectivă, precum şi de prioritatea valorificării. Statele membre ar trebui, de asemenea, să fie în măsură să garanteze că instalaţiile de eliminare a deşeurilor care intră sub incidenţa Directivei 2010/75/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (15) aplică cele mai bune tehnici disponibile, astfel cum sunt definite de directiva respectivă, în conformitate cu autorizaţia instalaţiei şi că deşeurile sunt tratate în conformitate cu cerinţele de protecţie a mediului şi a sănătăţii umane stabilite în legislaţia Uniunii pentru operaţiunile de eliminare. În plus, pentru a sprijini punerea în aplicare a dispoziţiilor stabilite în Directiva 2008/98/CE menite să crească nivelul de colectare separată a deşeurilor şi să reducă generarea de deşeuri municipale mixte, transferurile de deşeuri municipale mixte către un alt stat membru ar trebui să facă obiectul unui control amănunţit. Transferurile de astfel de deşeuri destinate valorificării ar trebui să facă obiectul procedurii de notificare şi acord scris prealabil, iar transferurile de astfel de deşeuri destinate eliminării ar trebui să fie interzise. Cerinţele respective privind transferurile de deşeuri destinate valorificării şi interdicţia transferurilor de deşeuri destinate eliminării ar trebui să vizeze, de asemenea, deşeurile municipale mixte care au făcut obiectul unei operaţiuni de tratare a deşeurilor care nu le-a modificat în mod substanţial proprietăţile, cum ar fi combustibilul provenit din deşeuri, prelucrat din deşeuri municipale mixte, clasificat la codul de deşeu 19 12 10 din lista deşeurilor menţionată la articolul 7 din Directiva 2008/98/CE. În conformitate cu ierarhia deşeurilor şi cu principiile proximităţii şi autosuficienţei, statele membre ar trebui să se asigure că astfel de deşeuri sunt prevenite în primul rând şi colectate şi sortate în al doilea rând, în vederea separării diferitelor fracţiuni pentru valorificare şi luând în considerare numai eliminarea reziduurilor care nu au alt potenţial decât de a fi eliminate.
(14)Directiva 1999/31/CE a Consiliului din 26 aprilie 1999 privind depozitele de deşeuri (JO L 182, 16.7.1999, p. 1).
(15)Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind emisiile industriale (prevenirea şi controlul integrate ale poluării) (JO L 334, 17.12.2010, p. 17).
(23)În cazul transferurilor de deşeuri menţionate în anexa III, anexa IIIA sau anexa IIIB la prezentul regulament şi destinate operaţiunilor de valorificare, este adecvat să se asigure un nivel minim de supraveghere şi control, solicitându-se ca respectivele transferuri să fie însoţite de anumite informaţii privind persoanele şi ţările implicate în transferurile respective, descrierea şi cantităţile deşeurilor în cauză, tipul de operaţiune de valorificare pentru care sunt transferate deşeurile respective şi detaliile instalaţiilor unde acestea urmează să fie valorificate.
(24)Analizele de laborator şi testele de tratare experimentală sunt adesea un instrument necesar pentru evaluarea naturii deşeurilor şi a caracterului adecvat al acestora pentru operaţiunile de valorificare şi de eliminare. Operaţiunile solide şi inovatoare de gestionare a deşeurilor sunt esenţiale pentru a asigura gestionarea raţională din punct de vedere ecologic a deşeurilor şi a stabili modele de afaceri în cadrul economiei circulare în Uniune. Transferul deşeurilor pentru astfel de analize de laborator şi teste de tratare experimentală ar trebui să fie facilitat prin nesupunerea acestora la toate procedurile aplicabile. În plus, pentru a obţine rezultate exacte, ar trebui să se permită transferul unei cantităţi suficient de semnificative de deşeuri în scopul efectuării de analize de laborator şi de teste de tratare experimentală pentru transferurile în interiorul Uniunii, deoarece, printre altele, există standarde şi practici de gestionare a deşeurilor care sunt mai dezvoltate în Uniune în comparaţie cu majoritatea ţărilor terţe.
(25)Este necesar să se stabilească motivele pentru care statele membre pot formula obiecţii cu privire la transferurile de deşeuri destinate valorificării. În cazul unor astfel de transferuri, statele membre ar trebui să fie în măsură să garanteze că instalaţiile de valorificare a deşeurilor care intră sub incidenţa Directivei 2010/75/UE aplică cele mai bune tehnici disponibile, astfel cum sunt definite de directiva respectivă, în conformitate cu autorizaţia instalaţiei. Statele membre ar trebui, de asemenea, să fie în măsură să garanteze că deşeurile sunt tratate în conformitate cu cerinţele de protecţie a mediului şi a sănătăţii umane stabilite în legislaţia Uniunii pentru operaţiunile de valorificare şi că, ţinând seama de articolul 16 din Directiva 2008/98/CE, deşeurile sunt tratate în conformitate cu planurile de gestionare a deşeurilor stabilite în temeiul directivei respective pentru a asigura punerea în aplicare a obligaţiilor imperative din punct de vedere juridic de valorificare sau reciclare stabilite în legislaţia Uniunii. Prin urmare, un stat membru de destinaţie ar trebui să aibă posibilitatea de a se opune transferurilor de deşeuri, inclusiv transferurilor de deşeuri municipale mixte, dacă anticipează că deşeurile nu vor fi gestionate într-un mod adecvat din punct de vedere ecologic.
(26)În interesul securităţii juridice şi pentru a asigura aplicarea uniformă a prezentului regulament şi funcţionarea adecvată a pieţei interne, este necesar să se prevadă etape şi garanţii procedurale pentru situaţia în care un notificator doreşte să transfere deşeuri care fac obiectul procedurii de notificare şi acord scris prealabil, contribuind prin aceasta la competitivitatea pe termen lung a Uniunii. De asemenea, în conformitate cu articolul 6 alineatul (11) din Convenţia de la Basel, este necesar să se asigure că respectivele costuri care decurg din situaţiile în care transferul nu poate fi finalizat sau este ilegal sunt suportate de operatorii relevanţi. În acest scop, notificatorul ar trebui să constituie o garanţie financiară sau o asigurare echivalentă pentru fiecare transfer.
(27)Pentru a reduce sarcina administrativă atât pentru operatorii publici, cât şi pentru cei privaţi implicaţi în transferuri efectuate către instalaţii recunoscute ca instalaţii "care au primit un acord prealabil", este necesar să se stabilească acele condiţii în care poate fi acordat statutul de "instalaţie care a primit un acord prealabil", să se asigure recunoaşterea reciprocă a acestora de către toate statele membre şi să se armonizeze cerinţele privind transferurile de deşeuri către astfel de instalaţii.
(28)Pentru a eficientiza schimbul de informaţii în temeiul prezentului regulament, în special în ceea ce priveşte prelucrarea notificărilor şi a informaţiilor în temeiul articolului 18 din prezentul regulament pentru transferurile de deşeuri şi pentru a facilita transmiterea şi schimbul de informaţii dintre autorităţile competente şi operatorii economici, este imperativ ca astfel de transmiteri şi schimburi de informaţii şi date referitoare la transferurile de deşeuri în cadrul Uniunii să se realizeze prin mijloace electronice. Comisia ar trebui să opereze un sistem central care ar trebui să fie interoperabil cu sistemele naţionale. De asemenea, este necesar să se confere Comisiei competenţa de a stabili cerinţele procedurale şi operaţionale pentru punerea în aplicare a sistemelor care asigură transmiterea şi schimbul electronic de informaţii, cum ar fi cerinţele privind interconectivitatea, arhitectura şi securitatea. Astfel de sisteme ar trebui să faciliteze tratarea cererilor de notificare, printre altele, ajutându-i pe cei implicaţi într-o anumită cerere să urmărească evoluţia procedurii de notificare. Astfel de sisteme ar trebui, de asemenea, să permită extragerea de date, inclusiv la nivelul fiecărui stat membru, pentru ca Comisia să examineze dacă cererile de notificare sunt tratate în timp util, printre altele, în scopul raportării pertinente de către Comisie, astfel cum se prevede în prezentul regulament. În plus, este necesar să se acorde suficient timp autorităţilor competente din statele membre şi operatorilor economici pentru a se pregăti pentru trecerea de la o abordare pe suport de hârtie, astfel cum se prevede în Regulamentul (CE) nr. 1013/2006, la o abordare care vizează schimbul electronic de informaţii şi documente. Prin urmare, această nouă obligaţie ar trebui să devină aplicabilă după 24 de luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.
(29)Operatorilor economici implicaţi în transportul de deşeuri ar trebui să li se permită să utilizeze mediul eFTI instituit prin Regulamentul (UE) 2020/1056 al Parlamentului European şi al Consiliului (16) pentru schimbul de informaţii prevăzut în temeiul prezentului regulament în timpul transportului de deşeuri, asigurându-se interoperabilitatea sistemelor prevăzute în prezentul regulament cu mediul pentru schimbul de informaţii electronice referitoare la transportul de mărfuri.
(16)Regulamentul (UE) 2020/1056 al Parlamentului European şi al Consiliului din 15 iulie 2020 privind informaţiile electronice referitoare la transportul de mărfuri (JO L 249, 31.7.2020, p. 33).
(30)Pentru a facilita activitatea desfăşurată de autorităţile vamale în ceea ce priveşte punerea în aplicare a prezentului regulament, este necesar ca sistemul central operat de Comisie, care permite transmiterea şi schimbul electronic de informaţii şi documente, să fie interoperabil cu mediul aferent ghişeului unic al Uniunii Europene pentru vămi, instituit prin Regulamentul (UE) 2022/2399 al Parlamentului European şi al Consiliului (17), atunci când toate lucrările tehnice necesare pentru a asigura această operabilitate vor fi finalizate.
(17)Regulamentul (UE) 2022/2399 al Parlamentului European şi al Consiliului din 23 noiembrie 2022 de instituire a mediului aferent ghişeului unic al Uniunii Europene pentru vămi şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 952/2013 (JO L 317, 9.12.2022, p. 1).
(31)Autorităţile competente din ţările terţe ar trebui să fie în măsură să emită şi să facă schimb de informaţii şi documente necesare în scopul îndeplinirii cerinţelor de procedură în temeiul prezentului regulament prin mijloace electronice, respectiv prin intermediul sistemului operat la nivelul Uniunii, în cazul în care doresc acest lucru, cu respectarea cerinţelor privind schimbul de date prin intermediul acestui sistem.
(32)Pentru a se asigura trasabilitatea transferurilor de deşeuri şi pentru a nu afecta buna gestionare din punctul de vedere al mediului a deşeurilor transferate peste graniţe, ar trebui să se interzică amestecarea deşeurilor cu alte deşeuri de la începerea transferului până la primirea deşeurilor în instalaţia de valorificare sau de eliminare.
(33)Pentru a facilita respectarea obligaţiilor prevăzute în prezentul regulament, este important ca operatorii economici şi autorităţile competente să păstreze documentele şi informaţiile necesare în legătură cu un transfer de deşeuri pentru o perioadă minimă de cinci ani de la data la care a fost eliberat un certificat de terminare a valorificării sau eliminării.
(34)În vederea asigurării transparenţei în ceea ce priveşte efectuarea transferurilor de deşeuri în conformitate cu prezentul regulament şi modul ecologic raţional de tratare a deşeurilor respective la destinaţie, informaţiile privind transferurile de deşeuri ar trebui publicate. În această privinţă, Comisia ar trebui să aibă obligaţia de a publica şi a actualiza periodic anumite date neconfidenţiale privind notificările transferurilor de deşeuri care au fost aprobate sau cu privire la care s-au formulat obiecţii de către autorităţile competente, precum şi privind transferurile de deşeuri care fac obiectul cerinţelor generale de informare prevăzute în prezentul regulament. În acest scop, Comisia ar trebui să utilizeze, în măsura posibilului, sistemul electronic pentru schimbul de date privind transferurile de deşeuri. Publicarea acestor informaţii de către Comisie nu ar trebui să aducă atingere Convenţiei Comisiei Economice pentru Europa a Organizaţiei Naţiunilor Unite (CEE-ONU) privind accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziilor şi accesul la justiţie în probleme de mediu din 25 iunie 1998 (Convenţia de la Aarhus) (18) nici Directivei 2003/4/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (19) şi nici legislaţiei naţionale a statelor membre în acest domeniu. Orice alte cereri adresate autorităţilor competente privind accesul la alte informaţii referitoare la transferurile de deşeuri ar trebui să fie abordate în conformitate cu convenţia respectivă şi cu legislaţia Uniunii şi cu legislaţia naţională.
(18)JO L 124, 17.5.2005, p. 4.
(19)Directiva 2003/4/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind accesul publicului la informaţiile despre mediu şi de abrogare a Directivei 90/313/CEE a Consiliului (JO L 41, 14.2.2003, p. 26).
(35)În vederea punerii în aplicare a cerinţelor prevăzute la articolul 8 din Convenţia de la Basel, ar trebui să se prevadă o obligaţie în temeiul căreia deşeurile aferente unui transfer pe care autorităţile competente în cauză l-au aprobat, care nu poate fi finalizat astfel cum este prevăzut, să fie returnate în ţara de expediere şi, dacă este necesar, stocate în condiţii de siguranţă, valorificate sau eliminate printr-o metodă alternativă. Pentru a pune în aplicare cerinţele de la articolul 9 alineatele (2), (3) şi (4) din Convenţia de la Basel, ar trebui să fie obligatoriu ca persoana a cărei acţiune se află la originea unui transfer ilegal să preia deşeurile în cauză sau să ia măsuri alternative pentru valorificarea sau eliminarea acestora, precum şi să suporte costurile care decurg din operaţiunile de preluare. În cazul în care persoana respectivă nu are posibilitatea de a-şi îndeplini obligaţiile într-un termen rezonabil, autorităţile competente de expediere sau de destinaţie, după caz, ar trebui să coopereze şi să ia măsuri pentru a asigura gestionarea adecvată din punct de vedere ecologic a deşeurilor în cauză. În cazul în care nu există claritate cu privire la persoana căreia i se poate imputa responsabilitatea unui transfer ilegal, autorităţile competente implicate ar trebui să coopereze pentru a se asigura că deşeurile în cauză sunt preluate, valorificate sau eliminate. Pentru a reduce efectele asupra mediului ale transferurilor care rezultă din obligaţia de a reprimi deşeuri în cadrul transferurilor ilegale şi pentru a permite, după caz, o procedură mai eficientă în situaţiile care implică transferuri ilegale, ar trebui să fie posibil ca autorităţile competente de expediere, de tranzit şi de destinaţie să convină, în anumite cazuri, că deşeurile care fac obiectul unui transfer ilegal pot fi valorificate sau eliminate într-un mod alternativ, în afara ţării de expediere, în loc să le reprimească. O astfel de gestionare alternativă ar trebui să fie adecvată din punct de vedere ecologic. Cu toate acestea, gestionarea alternativă ar trebui să se aplice numai transferurilor în interiorul Uniunii.
(36)Pentru a se asigura că autorităţile competente pot prelucra în mod corect documentele care le sunt prezentate referitoare la un transfer de deşeuri, este necesar să se prevadă obligaţia notificatorului de a furniza o traducere autorizată a acestor documente într-o limbă acceptată de autorităţile respective în cazul în care acestea solicită acest lucru. Pentru a evita crearea unei sarcini administrative inutile, sistemul electronic pentru schimbul de informaţii privind transferurile de deşeuri ar trebui să includă o funcţie care să ofere traduceri neoficiale ale documentelor pertinente prezentate în sistemul respectiv.
(37)Pentru a evita întreruperile transferurilor de obiecte sau substanţe din cauza dezacordurilor dintre autorităţile competente cu privire la statutul de deşeu sau de ne-deşeu al acestor obiecte sau substanţe, este necesar să se stabilească o procedură de soluţionare a acestor dezacorduri. În această privinţă, este important ca autorităţile competente să îşi întemeieze deciziile pe dispoziţiile referitoare la determinarea subproduselor şi la terminarea statutului de deşeu stabilite în Directiva 2008/98/CE. Sunt necesare condiţii uniforme pentru ca statele membre să decidă dacă un obiect sau o substanţă ar trebui considerată o marfă utilizată sau un deşeu utilizat. În plus, statele membre ar trebui să ia măsuri pentru a se asigura că obiectele sau substanţele destinate a fi transferate într-o altă ţară ca bunuri uzate îndeplinesc aceste condiţii în conformitate cu dreptul Uniunii. De asemenea, este necesar să se stabilească criterii pentru clasificarea unor deşeuri specifice în anexele la prezentul regulament şi să se stabilească o procedură de soluţionare a dezacordurilor dintre autorităţile competente cu privire la posibilitatea ca deşeurile să facă sau nu obiectul procedurii de notificare. Pentru a asigura mai buna armonizare în întreaga Uniune a condiţiilor în care deşeurile, inclusiv deşeurile din materiale compozite care pot fi dificil de reciclat, ar trebui să facă obiectul procedurii de notificare, Comisia ar trebui, de asemenea, să fie împuternicită să adopte acte delegate care să stabilească criteriile de clasificare a anumitor deşeuri în anexele pertinente la prezentul regulament, în baza cărora să se determine dacă acestea fac sau nu obiectul procedurii de notificare. În plus, pentru a evita ca deşeurile să fie declarate în mod fals ca bunuri uzate şi pentru a oferi claritate juridică, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte acte de punere în aplicare care să stabilească criterii de diferenţiere între bunurile uzate şi deşeuri pentru anumite mărfuri pentru care o astfel de distincţie este importantă, în special pentru exportarea lor din Uniune.
(38)Pentru a permite administraţiilor să limiteze cheltuielile publice legate de gestionarea procedurilor aferente transferurilor de deşeuri şi de aplicare a prezentului regulament, este necesar să se prevadă posibilitatea ca costurile administrative adecvate şi proporţionale legate de aceste proceduri, precum şi de activităţile de supraveghere, analiză şi control să fie imputate notificatorului şi, dacă este cazul, persoanei care organizează transferul.
(39)Pentru a reduce sarcina administrativă şi în circumstanţe excepţionale care au legătură cu o serie de situaţii geografice sau demografice specifice, statele membre ar trebui să poată încheia acorduri bilaterale, simplificând procedura de notificare pentru transferurilor anumitor fluxuri specifice de deşeuri în ceea ce priveşte transferurile transfrontaliere către cea mai apropiată instalaţie adecvată amplasată în zona de frontieră dintre două state membre. De asemenea, un stat membru ar trebui să aibă posibilitatea de a încheia astfel de acorduri cu membri ai Asociaţiei Europene a Liberului Schimb (AELS), inclusiv în situaţia în care deşeurile sunt transferate din ţara de expediere şi tratate în acea ţară, dar tranzitează printr-un alt stat membru.
(40)Având în vedere situaţia geografică specifică a Insulelor Feroe şi statutul acestora ca parte a Regatului Danemarcei, Danemarca este principala ţară importatoare de deşeuri din Insulele Feroe destinate valorificării sau eliminării acestora pe teritoriul său. Fără a aduce atingere aplicabilităţii normelor privind tranzitul deşeurilor prin Uniune, Danemarcei ar trebui să i se permită să îşi asume întreaga responsabilitate pentru tratarea importului de deşeuri din Insulele Feroe pe teritoriul său ca fiind transport de deşeuri pe teritoriul său atunci când este ţara de destinaţie a unui astfel de import.
(41)Cu toate că supravegherea şi controlul transportului de deşeuri în interiorul unui stat membru este de competenţa respectivului stat membru, sistemele naţionale referitoare la transportul de deşeuri ar trebui să ţină seama de necesitatea coerenţei cu sistemul Uniunii pentru transferurile de deşeuri pentru a asigura un nivel ridicat de protecţie a mediului şi a sănătăţii umane.
(42)Pentru protejarea mediului ţărilor în cauză, este necesar să se clarifice domeniul de aplicare al interdicţiei prevăzute în conformitate cu Convenţia de la Basel în legătură cu exporturile din Uniune ale oricăror deşeuri destinate eliminării într-o ţară terţă, alta decât o ţară AELS.
(43)Ţările care sunt părţi la Acordul privind Spaţiul Economic European ar trebui să poată adopta procedurile de control prevăzute pentru transferurile în interiorul Uniunii. În astfel de cazuri, transferurile de deşeuri dintre Uniune şi aceste ţări ar trebui să facă obiectul aceloraşi norme precum transferurile de deşeuri efectuate în interiorul Uniunii.
(44)Pentru protejarea mediului ţărilor în cauză este, de asemenea, necesar să se clarifice domeniul de aplicare al interdicţiei în legătură cu exporturile de deşeuri periculoase destinate valorificării în ţări terţe cărora nu li se aplică Decizia OCDE, în conformitate cu Convenţia de la Basel. În special, este necesar să se clarifice lista de deşeuri pentru care se aplică interdicţia şi să se asigure că aceasta include, de asemenea, deşeurile indicate în anexa II la Convenţia de la Basel, şi anume deşeuri menajere colectate, reziduuri provenind din incinerarea deşeurilor menajere şi anumite deşeuri de plastic greu de reciclat.
(45)Pentru a asigura gestionarea adecvată din punct de vedere ecologic a deşeurilor care conţin sau sunt contaminate cu poluanţi organici persistenţi, astfel de deşeuri nu ar trebui să fie autorizate pentru export din Uniune către ţări care nu sunt membre ale OCDE, atunci când conţin sau sunt contaminate cu poluanţi organici persistenţi care ating sau depăşesc o limită de concentraţie specificată în anexa IV la Regulamentul (UE) 2019/1021.
(46)Este necesar să se stabilească norme stricte privind exportul deşeurilor nepericuloase destinate valorificării către ţări terţe cărora nu li se aplică Decizia OCDE pentru a se asigura că aceste deşeuri nu provoacă daune mediului şi sănătăţii umane în aceste ţări. În temeiul acestor norme, exportul din Uniune ar trebui să fie permis numai pentru deşeurile care nu fac deja obiectul interdicţiei de a exporta deşeuri periculoase şi pentru anumite alte deşeuri destinate valorificării în ţări terţe cărora nu li se aplică Decizia OCDE şi numai către ţările incluse într-o listă întocmită şi actualizată de Comisie, atunci când aceste ţări au prezentat Comisiei o cerere prin care îşi declară disponibilitatea de a primi anumite deşeuri nepericuloase sau amestecuri de deşeuri nepericuloase din Uniune şi prin care îşi demonstrează capacitatea de a gestiona aceste deşeuri într-un mod adecvat din punct de vedere ecologic, pe baza criteriilor stabilite în prezentul regulament. Aceste criterii ar trebui să includă respectarea convenţiilor internaţionale privind munca şi drepturile lucrătorilor. Întrucât statele membre ar putea să ratifice mai multe astfel de convenţii în viitor, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adauge convenţii pertinente la criteriile din prezentul regulament. Exporturile către alte ţări decât cele incluse în lista ce urmează a fi întocmită de către Comisie ar trebui interzise. Pentru a asigura o perioadă de timp suficientă pentru trecerea la acest nou regim, ar trebui să fie prevăzută o perioadă de tranziţie de trei ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament. În special atunci când se stabileşte şi se actualizează lista ţărilor cărora nu li se aplică Decizia OCDE şi cărora li se permite exportul de deşeuri nepericuloase din Uniune destinate valorificării, ar trebui să se aplice principiul egalităţii în dreptul Uniunii, iar aplicarea sa ar trebui monitorizată.
(47)Este necesar să se garanteze facilitarea transferurilor de deşeuri necesare pentru construirea unor lanţuri valorice puternice în cadrul pieţei interne, asigurându-se, în acelaşi timp, existenţa unor controale adecvate. Întărirea lanţurilor valorice esenţiale va accelera dezvoltarea rezilienţei Uniunii şi va consolida autonomia sa strategică.
(48)Ţările cărora li se aplică Decizia OCDE fac obiectul normelor şi al recomandărilor stabilite de OCDE cu privire la transferul şi gestionarea deşeurilor şi au, în general, standarde mai ridicate de gestionare a deşeurilor decât ţările cărora nu li se aplică Decizia OCDE. Cu toate acestea, este important ca exportul din Uniune de deşeuri nepericuloase destinate valorificării să nu provoace daune mediului şi sănătăţii umane în ţările cărora li se aplică decizia OCDE. Prin urmare, este necesar să se instituie un mecanism de monitorizare a transferurilor de deşeuri nepericuloase către astfel de ţări. În cazurile în care nu există suficiente informaţii care să demonstreze capacitatea ţării în cauză de a valorifica astfel de deşeuri într-un mod adecvat din punct de vedere ecologic, Comisia ar trebui să iniţieze un dialog cu aceasta şi, în cazul în care informaţiile pe care le obţine nu sunt suficiente pentru a dovedi că deşeurile sunt valorificate într-un mod adecvat din punct de vedere ecologic, Comisia ar trebui să fie împuternicită să suspende astfel de exporturi. Comisia ar trebui să se asigure că, pe parcursul întregului proces de transfer al deşeurilor, se aplică principiul egalităţii faţă de ţările terţe cărora li se aplică Decizia OCDE.
(49)Uniunea a elaborat şi a pus în aplicare o politică ambiţioasă pentru a aborda daunele grave asupra mediului şi a sănătăţii umane cauzate de poluarea cu materiale plastice, în special atunci când este legată de gestionarea defectuoasă a deşeurilor de plastic. Strategia europeană pentru materialele plastice într-o economie circulară, prezentat în comunicarea Comisiei din 16 ianuarie 2018, Pactul verde european, noul Plan de acţiune privind economia circulară şi Planul de acţiune al UE: "Către reducerea la zero a poluării aerului, apei şi solului", prezentate în comunicarea Comisiei din 12 mai 2021, reflectă această ambiţie şi au condus la adoptarea unei game largi de măsuri de reducere a deşeurilor de plastic şi de îmbunătăţire a gestionării acestora. Aceste măsuri includ, în special, legislaţia privind gestionarea deşeurilor (Directiva 2008/98/CE), a ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje [Directiva 94/62/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (20)], a produselor din plastic de unică folosinţă [Directiva (UE) 2019/904 a Parlamentului European şi a Consiliului (21)], precum şi privind restricţiile referitoare la microplasticele adăugate în mod intenţionat [Regulamentul (UE) 2023/2055 al Comisiei (22)]. Pe lângă aceste măsuri, au fost lansate noi iniţiative pentru a reduce şi mai mult deşeurile de plastic în Uniune, cum ar fi revizuirea Directivei 94/62/CE privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje şi a Directivei 2000/53/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (23) privind vehiculele scoase din uz, precum şi o propunere de noi norme de prevenire a pierderilor de pelete pentru a reduce poluarea cu microplastice (24). Pentru a completa aceste măsuri menite să reducă deşeurile de plastic şi să îmbunătăţească gestionarea acestora în cadrul Uniunii, precum şi pentru a evita ca Uniunea să îşi exporte provocările în materie de deşeuri către ţări terţe, este oportun să se stabilească dispoziţii specifice care să asigure, de asemenea, buna gestionare ecologică a deşeurilor de plastic exportate din Uniune. Aceste dispoziţii vizează asigurarea faptului că deşeurile de plastic exportate din Uniune sunt tratate în condiţii echivalente cu cele în vigoare în Uniune. Ţările cărora nu li se aplică Decizia OCDE sunt mai susceptibile să se confrunte cu provocări grave în materie de mediu şi de sănătate umană legate de gestionarea deşeurilor de plastic exportate din Uniune. În plus, standardele şi infrastructura pentru gestionarea deşeurilor de plastic din ţările respective nu sunt, în majoritatea cazurilor, la fel de avansate ca în Uniune. Uniunea a interzis exportul anumitor tipuri de deşeuri de plastic, şi anume cele clasificate la rubricile Y48 şi A3210, către ţările respective începând cu 1 ianuarie 2021. Având în vedere aceste provocări şi diferenţe în ceea ce priveşte nivelul standardelor şi elementele de infrastructură şi cu scopul de a proteja în continuare mediul şi sănătatea umană, este oportun să se extindă domeniul de aplicare al acestei interdicţii pentru a include exportul tuturor deşeurilor de plastic la ţările cărora nu li se aplică Decizia OCDE. Pentru a oferi operatorilor economici şi autorităţilor competente suficient timp să îşi adapteze operaţiunile la aceste noi norme, interdicţia ar trebui să devină aplicabilă la 30 de luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament. Ar trebui să fie posibil să se acorde oricărei ţări căreia Decizia OCDE nu i se aplică o derogare de la această interdicţie dacă demonstrează că gestionează deşeurile de plastic într-un mod care asigură protecţia mediului. O astfel de derogare ar trebui să fie acordată prin intermediul unui act delegat, la cererea unei ţări, în termen de 30 de luni de la aplicarea interdicţiei la export.
(20)Directiva 94/62/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 decembrie 1994 privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje (JO L 365, 31.12.1994, p. 10).
(21)Directiva (UE) 2019/904 a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 iunie 2019 privind reducerea impactului anumitor produse din plastic asupra mediului (JO L 155, 12.6.2019, p. 1).
(22)Regulamentul (UE) 2023/2055 al Comisiei din 25 septembrie 2023 de modificare a anexei XVII la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea şi restricţionarea substanţelor chimice (REACH) în ceea ce priveşte microparticulele de polimeri sintetici (JO L 238, 27.9.2023, p. 67).
(23)Directiva 2000/53/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 18 septembrie 2000 privind vehiculele scoase din uz (JO L 269, 21.10.2000, p. 34).
(24)Propunere de regulament al Parlamentului European şi al Consiliului privind prevenirea pierderilor de granule din plastic pentru a reduce poluarea cu microplastice [COM(2023) 645 final].
(50)Comisia ar trebui să exercite un control special în ceea ce priveşte transferurile de deşeuri de plastic către ţările cărora li se aplică Decizia OCDE şi să monitorizeze modul în care aceste deşeuri sunt gestionate în aceste ţări şi să fie împuternicită să restricţioneze exporturile de deşeuri de plastic către aceste ţări pentru a proteja mediul şi sănătatea umană.
(51)În cazul în care sunt permise, exporturile tuturor deşeurilor de plastic către toate ţările terţe ar trebui să facă obiectul procedurii de notificare şi acord scris prealabil.
(52)Ar trebui să se adopte măsurile necesare pentru a garanta că, în conformitate cu Directiva 2008/98/CE şi cu alte acte legislative ale Uniunii privind deşeurile, deşeurile transferate în interiorul Uniunii şi deşeurile importate în Uniune sunt gestionate, pe toată durata transferului, inclusiv a valorificării sau a eliminării în ţara de destinaţie, fără a periclita sănătatea umană şi mediul. De asemenea, este necesar să se garanteze că deşeurile exportate din Uniune sunt gestionate într-un mod care asigură protecţia mediului pe toată durata transferului, inclusiv a valorificării sau a eliminării în ţara terţă de destinaţie. În acest scop, ar trebui să fie stabilită o obligaţie pentru exportatorii de deşeuri de a se asigura că instalaţia care primeşte deşeurile într-o ţară terţă de destinaţie face obiectul unui audit efectuat de o parte terţă independentă cu calificări corespunzătoare înainte de a exporta deşeurile către instalaţia în cauză. Scopul acestui audit este de a verifica dacă instalaţia în cauză respectă criteriile specifice prevăzute în prezentul regulament, menite să garanteze că deşeurile vor fi gestionate într-un mod care asigură protecţia mediului. În cazul în care un astfel de audit concluzionează că aceste criterii specifice nu sunt îndeplinite de instalaţia în cauză, exportatorul nu ar trebui să aibă dreptul de a exporta deşeuri către instalaţia respectivă. Pentru a se asigura că auditurile sunt efectuate în mod profesional şi imparţial, este important să se stabilească criterii privind independenţa şi calificările auditorilor terţi şi să se clarifice faptul că aceştia ar trebui să fie autorizaţi sau acreditaţi de o autoritate publică oficială pentru a desfăşura activităţile respective. Obligaţia referitoare la audituri ar trebui să se aplice instalaţiilor situate în toate ţările terţe, inclusiv în ţările care sunt membre ale OCDE. Decizia OCDE prevede că deşeurile exportate către o altă ţară membră a OCDE "sunt destinate operaţiunilor de valorificare într-o instalaţie de valorificare care va valorifica deşeurile într-un mod care asigură protecţia mediului, în conformitate cu actele cu putere de lege, normele şi practicile naţionale care se aplică instalaţiei". Decizia OCDE nu conţine niciun element sau criteriu care să specifice modul de punere în aplicare a acestei cerinţe în ceea ce priveşte "buna gestionare [a deşeurilor] din punctul de vedere al mediului". În absenţa unor criterii comune pentru stabilirea condiţiilor în care deşeurile urmează a fi valorificate în instalaţiile relevante, este necesar să se abordeze riscul ca deşeurile exportate din Uniune către ţări care aparţin OCDE să fie gestionate necorespunzător în instalaţii specifice şi, prin urmare, instalaţiile situate în aceste ţări ar trebui să facă obiectul cerinţelor de audit prevăzute în prezentul regulament.
(53)Comisia ar trebui să creeze şi să ţină un registru care să conţină informaţii privind instalaţiile care au făcut obiectul unui audit. Un astfel de registru ar trebui să furnizeze informaţii care să faciliteze pregătirea transferurilor ecologice de către notificatori sau de către persoanele care organizează un transfer pentru exportul de deşeuri din Uniune, dar nu este destinat să servească drept mijloc de demonstrare a conformităţii cu condiţiile şi obligaţiile prevăzute în prezentul regulament. Registrul ar trebui să îi ajute pe exportatorii de deşeuri, dar ar trebui să nu elimine responsabilitatea exportatorului de deşeuri de a demonstra această conformitate.
(54)Având în vedere dreptul fiecărei părţi la Convenţia de la Basel, în temeiul articolului 4 alineatul (1) din aceasta, de a interzice importul de deşeuri periculoase sau de deşeuri menţionate în anexa II la convenţia respectivă, importurile în Uniune de deşeuri destinate eliminării ar trebui să fie permise dacă ţara exportatoare este parte la convenţia respectivă. Importurile în Uniune de deşeuri destinate valorificării ar trebui să fie permise atunci când ţara exportatoare este o ţară căreia i se aplică Decizia OCDE sau care este parte la Convenţia de la Basel. În alte situaţii, importurile ar trebui să fie permise numai în cazul în care ţara exportatoare este obligată printr-un acord bilateral sau multilateral sau o înţelegere bilaterală sau multilaterală compatibile cu legislaţia Uniunii şi în conformitate cu articolul 11 din Convenţia de la Basel, cu excepţia cazului în care acest lucru nu este posibil în timpul situaţiilor de criză, de restabilire a păcii, sau operaţiuni de menţinere a păcii sau de război.
(55)Prezentul regulament ar trebui să reflecte normele privind exporturile şi importurile de deşeuri către şi din ţările şi teritoriile de peste mări prevăzute în Decizia 2013/755/UE a Consiliului (25).
(25)Decizia 2013/755/UE a Consiliului din 25 noiembrie 2013 privind asocierea ţărilor şi teritoriilor de peste mări la Uniunea Europeană ("Decizia de asociere peste mări") (JO L 344, 19.12.2013, p. 1).
(56)În cazurile specifice ale transferurilor care au loc în interiorul Uniunii cu tranzit prin ţări terţe, ar trebui să se aplice dispoziţii specifice referitoare la procedura de acord derulată de ţările terţe. De asemenea, este necesar să se adopte dispoziţii specifice referitoare la procedurile care se aplică tranzitului de deşeuri prin Uniune din şi către ţări terţe.
(57)Din motive de protecţie a mediului şi având în vedere statutul special al Antarcticii, prezentul regulament ar trebui să interzică în mod explicit exportul de deşeuri către acel teritoriu.
(58)Pentru a asigura punerea în aplicare şi respectarea armonizată a prezentului regulament, este necesar să se stabilească obligaţii pentru statele membre de a efectua controale ale transferurilor de deşeuri. Este nevoie de o planificare corespunzătoare a controalelor transferurilor de deşeuri pentru a stabili capacităţile necesare pentru efectuarea acestor controale şi pentru a preveni în mod eficace transferurilor ilegale. Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 impunea statelor membre să se asigure că planurile de control pentru transferurile de deşeuri erau întocmite până la 1 ianuarie 2017. Pentru a facilita o aplicare mai coerentă a dispoziţiilor referitoare la planurile de control şi pentru a asigura o abordare armonizată a controalelor în întreaga Uniune, statele membre ar trebui să notifice planurile lor de control Comisiei, care ar trebui să aibă sarcina de a reexamina aceste planuri şi, după caz, de a emite recomandări de îmbunătăţire a acestora. Dacă autorităţile competente de expediere şi de destinaţie din statele membre sunt notificate cu privire la un transfer ilegal de deşeuri, acestea ar trebui să analizeze modul în care ar putea să îşi intensifice măsurile de control pentru transferuri similare, astfel încât să identifice transferurile ilegale de deşeuri într-o etapă timpurie.
(59)La nivelul statelor membre, există norme divergente în ceea ce priveşte competenţa şi posibilitatea autorităţilor care participă la controale în statele membre de a solicita dovezi pentru a stabili legalitatea transferurilor. Astfel de dovezi ar putea stabili, printre altele, dacă substanţa sau obiectul în cauză este deşeu, dacă deşeurile au fost clasificate corect şi dacă deşeurile vor fi transferate către instalaţii care gestionează deşeurile într-un mod care asigură protecţia mediului în conformitate cu prezentul regulament. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să prevadă posibilitatea ca autorităţile care participă la controale în statele membre să solicite astfel de dovezi. Ar trebui să fie posibil să se solicite astfel de dovezi în temeiul unor dispoziţii generale sau de la caz la caz. În cazul în care dovezile respective nu sunt puse la dispoziţie sau sunt considerate insuficiente, transportul substanţei sau al obiectului în cauză sau transferul de deşeuri în cauză ar trebui să fie considerat un transfer ilegal şi ar trebui să fie tratat în conformitate cu dispoziţiile relevante din prezentul regulament.
(60)În urma evaluării Regulamentului (CE) nr. 1013/2006, s-a constatat că una dintre deficienţe este aceea că normele naţionale privind sancţiunile diferă semnificativ la nivelul Uniunii. Prin urmare, pentru a facilita aplicarea mai consecventă a sancţiunilor, ar trebui stabilite criterii comune neexhaustive pentru determinarea tipurilor şi a nivelurilor sancţiunilor care urmează să fie impuse în cazul încălcării prezentului regulament. Criteriile respective ar trebui să includă, printre altele, natura şi gravitatea încălcării, precum şi beneficiile economice rezultate din încălcare şi prejudiciile aduse mediului cauzate de încălcarea respectivă. În plus, pe lângă sancţiunile impuse în temeiul prezentului regulament, statele membre ar trebui să se asigure că transferul ilegal de deşeuri constituie infracţiune, în conformitate cu dispoziţiile Directivei 2008/99/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (26). Statele membre ar trebui să stabilească norme privind sancţiunile aplicabile încălcărilor prezentului regulament şi să asigure respectarea normelor respective. Sancţiunile prevăzute ar trebui să fie eficace, proporţionale şi cu efect de descurajare. Statele membre ar trebui să poată adopta norme privind sancţiuni administrative sau penale pentru aceleaşi încălcări. În orice caz, impunerea unor sancţiuni penale şi administrative nu ar trebui să determine încălcarea principiului ne bis in idem, aşa cum acesta este interpretat de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene.
(26)Directiva 2008/99/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind protecţia mediului prin intermediul dreptului penal (JO L 328, 6.12.2008, p. 28).
(61)Aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1013/2006 a arătat că implicarea mai multor actori la nivel naţional creează dificultăţi în ceea ce priveşte coordonarea şi cooperarea în materie de aplicare a normelor. Statele membre ar trebui, prin urmare, să se asigure că toate autorităţile relevante implicate în aplicarea prezentului regulament dispun de mecanisme eficace care să le permită să coopereze şi să se coordoneze la nivel intern în ceea ce priveşte elaborarea şi punerea în aplicare a politicilor şi a activităţilor de aplicare a normelor pentru combaterea transferurilor ilegale de deşeuri, inclusiv pentru stabilirea şi punerea în aplicare a planurilor de control.
(62)Este necesar ca statele membre să coopereze bilateral şi multilateral pentru a facilita prevenirea şi detectarea transferurilor ilegale de deşeuri. Pentru a îmbunătăţi în continuare coordonarea şi cooperarea în întreaga Uniune, ar trebui să fie înfiinţat un grup specializat pentru aplicarea normelor, cu participarea unor reprezentanţi desemnaţi ai statelor membre şi ai Comisiei, precum şi a reprezentanţilor altor instituţii, organisme, oficii, agenţii sau reţele relevante. Acest grup pentru aplicarea normelor ar trebui să se reunească periodic şi să constituie un forum, printre altele, pentru schimbul de informaţii relevante pentru prevenirea şi detectarea transferurilor ilegale, inclusiv de informaţii privind tendinţele transferurilor ilegale, şi de experienţă, cunoştinţe şi bune practici în materie de aplicare a normelor.
(63)Pentru a sprijini şi a completa activităţile de aplicare a normelor desfăşurate de statele membre, Comisia ar trebui să fie împuternicită să desfăşoare controale şi acţiuni de coordonare cu privire la transferurile ilegale care au un caracter complex şi ar putea avea efecte negative grave asupra sănătăţii umane sau asupra mediului, şi atunci când investigaţia necesară are o dimensiune transfrontalieră, implicând cel puţin două ţări. În desfăşurarea acestor controale, Comisia ar trebui să acţioneze cu respectarea deplină a garanţiilor procedurale şi în strânsă colaborare cu autorităţile de resort din statele membre, asigurându-se că aceste controale nu au un impact negativ asupra niciunei proceduri de urmărire penală, a niciunei proceduri juridice sau administrative aflate în curs cu privire la acelaşi transfer ilegal în statul membru respectiv. Comisia poate avea în vedere, în cadrul organizării sale interne, încredinţarea anumitor acţiuni de aplicare a normelor prevăzute de prezentul regulament Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF), care deţine competenţa relevantă în acest sens. Controalele şi acţiunile de coordonare a asistenţei reciproce ar trebui să nu aducă atingere responsabilităţii principale a statelor membre de a aplica prezentul regulament şi ar trebui să nu afecteze exercitarea în permanenţă a competenţelor conferite Comisiei sau, respectiv, Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF) în alte acte juridice, în special în Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului (27), în Regulamentul (CE) nr. 515/97 al Consiliului (28) sau în Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului (29).
(27)Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 septembrie 2013 privind investigaţiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European şi al Consiliului şi a Regulamentului (Euratom) nr. 1074/1999 al Consiliului (JO L 248, 18.9.2013, p. 1).
(28)Regulamentul (CE) nr. 515/97 al Consiliului din 13 martie 1997 privind asistenţa reciprocă între autorităţile administrative ale statelor membre şi cooperarea dintre acestea şi Comisie în vederea asigurării aplicării corespunzătoare a legislaţiei din domeniile vamal şi agricol (JO L 82, 22.3.1997, p. 1).
(29)Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului din 11 noiembrie 1996 privind controalele şi inspecţiile la faţa locului efectuate de Comisie în scopul protejării intereselor financiare ale Comunităţilor Europene împotriva fraudei şi a altor abateri (JO L 292, 15.11.1996, p. 2).
(64)Statele membre ar trebui să furnizeze Comisiei informaţii privind punerea în aplicare a prezentului regulament, atât pe baza rapoartelor prezentate Secretariatului Convenţiei de la Basel, cât şi pe baza unui chestionar separat. Aceste rapoarte ar trebui să analizeze tendinţele transferurilor de deşeuri şi datele relevante pentru combaterea transferurilor ilegale, cum ar fi datele privind transferurilor ilegale şi controalele. O dată la trei ani, Comisia ar trebui să elaboreze un raport privind punerea în aplicare a prezentului regulament pe baza informaţiile furnizate de statele membre, precum şi pe baza altor informaţii, colectate în special prin intermediul rapoartelor ad-hoc ale Comisiei şi ale Agenţiei Europene de Mediu cu privire la transferurile de deşeuri din plastic şi la alte fluxuri specifice de deşeuri care constituie o sursă de îngrijorare. Sistemul central pentru transmiterea şi schimbul de informaţii şi documente pe cale electronică ar trebui să fie conceput astfel încât datele să poată fi extrase din sistem în scopul elaborării acestor rapoarte.
(65)O cooperare internaţională eficientă în ceea ce priveşte controlul transferurilor de deşeuri este esenţială pentru asigurarea faptului că transferurile sunt controlate şi monitorizate la un nivel corespunzător. Ar trebui să se promoveze schimbul de informaţii, răspunderea comună şi eforturile de cooperare dintre Uniune şi statele sale membre, pe de o parte, şi ţările terţe, pe de altă parte, pentru a garanta buna gestionare a deşeurilor.
(66)Pentru a facilita schimbul de informaţii şi cooperarea în vederea punerii în aplicare armonizate a prezentului regulament, statele membre ar trebui să desemneze autorităţile competente şi corespondenţii şi să îi notifice Comisiei. Aceste informaţii ar trebui puse la dispoziţia publicului de către Comisie. De asemenea, statele membre ar trebui să identifice autoritatea sau autorităţile şi membrii personalului lor permanent responsabili de cooperarea dintre statele membre.
(67)Statele membre ar trebui să aibă dreptul, în scopul asigurării controlului transferurilor de deşeuri, să desemneze birouri vamale specifice de intrare şi ieşire pentru transferurile de deşeuri care intră şi ies din Uniune şi să le notifice Comisiei. Aceste informaţii ar trebui să fie puse la dispoziţia publicului de către Comisie.
(68)În vederea completării sau a modificării prezentului regulament, competenţa de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE) ar trebui delegată Comisiei cu privire la modificarea elementelor cererii instalaţiei de valorificare de a obţine acordul prealabil, stabilirea informaţiilor care trebuie furnizate în certificatele de confirmare a finalizării operaţiunilor de valorificare şi de eliminare, stabilirea de instrucţiuni privind completarea documentului din anexa VII, actualizarea listei de informaţii şi documente care trebuie să fie schimbate prin mijloace electronice, stabilirea criteriilor pe baza cărora anumite deşeuri sunt clasificate în anexele III, IIIA, IIIB sau IV, stabilirea unei liste a ţărilor cărora nu li se aplică decizia OCDE şi către care sunt autorizate exporturile de deşeuri nepericuloase şi de amestecuri de deşeuri nepericuloase - printre care şi deşeuri din plastic clasificate la rubrica B3011 - din Uniune în vederea valorificării şi actualizarea periodică a acestei liste, interzicerea exportului de deşeuri către anumite ţări cărora li se aplică decizia OCDE şi modificarea anexelor. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experţi, şi ca respectivele consultări să se desfăşoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituţional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (30). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European şi Consiliul primesc toate documentele în acelaşi timp cu experţii din statele membre, iar experţii acestor instituţii au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experţi ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.
(30)JO L 123, 12.5.2016, p. 1.
(69)Pentru a înlocui reuniunile periodice ale corespondenţilor şi consultările cu experţii şi corespondenţii statelor membre şi, după caz, cu reprezentanţii altor părţi interesate şi organizaţii, în pregătirea actelor delegate şi pentru examinarea problemelor ridicate de punerea în aplicare a prezentului regulament, Comisia ar trebui să înfiinţeze un grup de experţi, în conformitate cu Decizia C(2016)3301 a Comisiei, care să stabilească norme orizontale privind crearea şi funcţionarea grupurilor de experţi ale Comisiei.
(70)În vederea asigurării unor condiţii uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui conferite competenţe de executare Comisiei pentru a adopta o metodă simplă, bazată pe risc şi armonizată de calcul al garanţiei financiare sau al asigurării echivalente, pentru a stabili criterii detaliate de fezabilitate tehnică şi viabilitate economică, pentru a clarifica, pentru anumite tipuri de mărfuri, distincţia dintre bunurile uzate şi deşeuri atunci când sunt transferate transfrontalier, pentru a adopta un tabel de corespondenţă care să indice corespondenţa dintre codurile nomenclaturii combinate prevăzute în Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului (31) şi rubricile referitoare la deşeurile enumerate în anexa III, anexa IIIA, anexa IIIB, anexa IV şi anexa V la prezentul regulament şi pentru a detalia informaţiile necesare pentru transferurile de deşeuri în timpul situaţiilor de criză sau al operaţiunilor de restabilire sau de menţinere a păcii. Respectivele competenţe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului (32).
(31)Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară şi statistică şi Tariful vamal comun (JO L 256, 7.9.1987, p. 1).
(32)Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor şi principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competenţelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).
(71)Regulamentul (UE) 2020/1056 stabileşte un cadru juridic pentru comunicarea electronică, între operatorii economici în cauză şi autorităţile competente, a informaţiilor de reglementare referitoare la transportul de mărfuri pe teritoriul Uniunii şi vizează o parte din prezentul regulament prin dispoziţiile sale. Pentru a asigura coerenţa între cele două instrumente, este necesară modificarea Regulamentului (UE) 2020/1056. Pentru a evita situaţia în care lipsesc normele de punere în aplicare în conformitate cu Regulamentul (UE) 2020/1056 în ceea ce priveşte definirea, accesarea şi prelucrarea în format electronic a cerinţelor de informare în temeiul prezentului regulament înainte de data aplicării schimbului de date electronic care este obligatoriu în temeiul prezentului regulament, modificarea Regulamentului (UE) 2020/1056 ar trebui să se aplice retroactiv de la data aplicării prezentului regulament.
(72)Este necesar să se acorde o perioadă suficientă operatorilor economici pentru a se conforma noilor obligaţii care le revin în temeiul prezentului regulament, precum şi statelor membre şi Comisiei pentru a înfiinţa infrastructurile administrative necesare pentru aplicarea acestuia. Pentru a se evita orice lacune în materie de reglementare, este necesar să se asigure că unele dispoziţii ale Regulamentului (CE) nr. 1013/2006 rămân în vigoare până la data la care devin aplicabile dispoziţiile prezentului regulament cu o aplicare întârziată.
(73)Întrucât obiectivele prezentului regulament nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere necesitatea armonizării, acestea pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarităţii, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor respective,
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
-****-
TITLUL I:DISPOZIŢII GENERALE
Art. 1: Obiect
Prezentul regulament stabileşte măsuri de protecţie a mediului şi a sănătăţii umane şi de contribuţie la realizarea neutralităţii climatice, la realizarea unei economii circulare şi la reducerea la zero a poluării prin prevenirea sau reducerea efectelor negative care pot fi cauzate de transferurile de deşeuri şi de tratarea deşeurilor la destinaţie. Acesta stabileşte proceduri şi regimuri de control pentru transferurile de deşeuri, în funcţie de originea, destinaţia şi ruta transferului, de tipul de deşeu şi de tipul de tratament care se aplică deşeului la destinaţie.
Art. 2: Domeniu de aplicare
(1)Prezentul regulament se aplică:
a)transferurilor de deşeuri dintr-un stat membru către altul, cu sau fără tranzit prin ţări terţe;
b)transferurilor de deşeuri importate în Uniune din ţări terţe;
c)transferurilor de deşeuri exportate din Uniune către ţări terţe;
d)transferurilor de deşeuri aflate în tranzit pe teritoriul Uniunii, pe drumul către sau dinspre ţări terţe.
(2)Prezentul regulament nu se aplică:
a)deşeurilor, inclusiv apei uzate şi reziduurilor, generate de funcţionarea normală a navelor şi a platformelor maritime, până în momentul în care deşeurile respective sunt descărcate pe ţărm pentru a fi valorificate sau eliminate, cu condiţia ca deşeurilor să li se aplice cerinţele Directivei (UE) 2019/883 a Parlamentului European şi a Consiliului (33), ale Convenţiei Internaţionale pentru prevenirea poluării de către nave, ale Convenţiei internaţionale pentru controlul şi gestionarea apei de balast şi a sedimentelor navelor sau ale altor instrumente internaţionale obligatorii relevante;
(33)Directiva (UE) 2019/883 a Parlamentului European şi a Consiliului din 17 aprilie 2019 privind instalaţiile portuare de preluare pentru predarea deşeurilor provenite de la nave, de modificare a Directivei 2010/65/UE şi de abrogare a Directivei 2000/59/CE (JO L 151, 7.6.2019, p. 116).
b)deşeurilor generate la bordul vehiculelor, al trenurilor, al avioanelor şi al navelor până în momentul în care deşeurile respective sunt descărcate pentru a fi valorificate sau eliminate;
c)transferurilor de deşeuri radioactive, astfel cum sunt definite la articolul 5 din Directiva 2006/117/Euratom a Consiliului (34);
(34)Directiva 2006/117/Euratom a Consiliului din 20 noiembrie 2006 privind supravegherea şi controlul transferurilor de deşeuri radioactive şi combustibil uzat (JO L 337, 5.12.2006, p. 21).
d)transferurilor de subproduse de origine animală şi produse derivate, astfel cum sunt definite la articolul 3 punctele 1 şi 2 din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009, cu excepţia subproduselor de origine animală sau a produselor derivate amestecate sau contaminate cu oricare dintre deşeurile indicate ca fiind periculoase în lista deşeurilor menţionată la articolul 7 din Directiva 2008/98/CE;
e)transferurilor de ape uzate care sunt reglementate de Directiva 91/271/CEE a Consiliului (35) sau de alte acte legislative relevante ale Uniunii;
(35)Directiva 91/271/CEE a Consiliului din 21 mai 1991 privind tratarea apelor urbane reziduale (JO L 135, 30.5.1991, p. 40).
f)transferurilor de substanţe destinate utilizării ca materii prime pentru furaje, astfel cum sunt definite la articolul 3 alineatul (2) litera (g) din Regulamentul (CE) nr. 767/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului (36) şi care nu constau din subproduse de origine animală sau care nu conţin astfel de subproduse;
(36)Regulamentul (CE) nr. 767/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 iulie 2009 privind introducerea pe piaţă şi utilizarea furajelor, de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1831/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului şi de abrogare a Directivei 79/373/CEE a Consiliului, a Directivei 80/511/CEE a Comisiei, a Directivelor 82/471/CEE, 83/228/CEE, 93/74/CEE, 93/113/CE şi 96/25/CE ale Consiliului şi a Deciziei 2004/217/CE a Comisiei (JO L 229, 1.9.2009, p. 1).
g)transferurilor de deşeuri din Antarctica în Uniune, în conformitate cu cerinţele Protocolului privind protecţia mediului la Tratatul privind Antarctica (37);
(37)Protocolul privind protecţia mediului la Tratatul privind Antarctica din 1991.
h)transferurilor de dioxid de carbon în scopul stocării geologice în conformitate cu dispoziţiile Directivei 2009/31/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (38);
(38)Directiva 2009/31/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind stocarea geologică a dioxidului de carbon şi de modificare a Directivei 85/337/CEE a Consiliului, precum şi a Directivelor 2000/60/CE, 2001/80/CE, 2004/35/CE, 2006/12/CE, 2008/1/CE şi a Regulamentului (CE) nr. 1013/2006 ale Parlamentului European şi ale Consiliului (JO L 140, 5.6.2009, p. 114).
i)navelor care arborează pavilionul unui stat membru cărora li se aplică Regulamentul (UE) nr. 1257/2013, cu excepţia navelor:
(i)care sunt considerate deşeuri periculoase, care sunt situate într-o zonă aflată sub jurisdicţia naţională a unui stat membru şi care sunt exportate din Uniune pentru valorificare, cărora li se aplică numai articolele 39, 48, 49 şi titlul VII din prezentul regulament; sau
(ii)care sunt considerate deşeuri, care sunt situate într-o zonă aflată sub jurisdicţia naţională a unui stat membru şi care sunt destinate eliminării.
(3)Pentru importurile de deşeuri generate de forţele armate sau de organizaţiile umanitare în timpul situaţiilor de criză sau în timpul operaţiunilor de restabilire sau menţinere a păcii, atunci când deşeurile respective sunt transferate de forţele armate sau organizaţiile umanitare respective sau în numele acestora, direct sau indirect, către ţara de destinaţie, se aplică numai articolul 51 alineatele (6) şi (7) şi articolul 53 alineatul (5).
(4)Pentru transferurile de deşeuri din Antarctica în ţări terţe, care tranzitează Uniunea, se aplică articolele 39 şi 59.
(5)Pentru transporturile de deşeuri efectuate exclusiv în interiorul unui stat membru, se aplică numai articolul 36.
Art. 3: Definiţii
În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiţii:
1."amestec de deşeuri" înseamnă deşeurile care provin din amestecul intenţionat sau neintenţionat a două sau mai multe deşeuri diferite care sunt:
(a)enumerate la rubrici diferite în anexele III, IIIA, IIIB şi IV sau, după caz, la liniuţe sau subliniuţe diferite ale acestor rubrici; sau
(b)neclasificate la o rubrică unică în una dintre anexa III, IIIA, IIIB sau IV.
Deşeurile transferate într-un singur transfer de deşeuri, care cuprinde două sau mai multe deşeuri, în care fiecare deşeu este separat, nu constituie un amestec de deşeuri;
2."eliminare intermediară" înseamnă orice operaţiune de eliminare enumerată la punctul D8, D9, D13, D14 sau D15 din anexa I la Directiva 2008/98/CE;
3."valorificare intermediară" înseamnă orice operaţiune de valorificare enumerată la punctul R12 sau R13 din anexa II la Directiva 2008/98/CE;
4."buna gestionare din punctul de vedere al mediului" înseamnă adoptarea tuturor măsurilor practice prin care se asigură că deşeurile sunt gestionate astfel încât să se protejeze sănătatea umană, clima şi mediul împotriva efectelor negative care pot fi cauzate de deşeurile respective;
5."destinatar" înseamnă orice persoană fizică sau juridică aflată sub jurisdicţia naţională a ţării de destinaţie spre care se transferă deşeurile pentru valorificare sau eliminare;
6."notificator" înseamnă:
(a)în cazul unui transfer care provine dintr-un stat membru, oricare dintre următoarele persoane fizice sau juridice aflate sub jurisdicţia naţională a statului membru respectiv, care efectuează sau intenţionează să efectueze un transfer de deşeuri, astfel cum se menţionează la articolul 4 alineatul (1), (2) sau (3), sau care organizează sau plănuieşte să organizeze efectuarea unui astfel de transfer şi căreia îi revine obligaţia de notificare:
(i)producătorul iniţial de deşeuri;
(ii)noul producător de deşeuri care efectuează înainte de transfer operaţiuni ce determină modificarea naturii sau a compoziţiei deşeurilor;
(iii)un colector care, din diferite cantităţi mici din acelaşi tip de deşeuri colectate dintr-o varietate de surse, a constituit transferul de deşeuri care trebuie să înceapă dintr-un singur loc notificat;
(iv)un comerciant sau un broker care acţionează în numele oricăreia dintre persoanele menţionate la punctul (i), (ii) sau (iii); sau
(v)atunci când toate persoanele menţionate la punctele (i)-(iv) nu sunt cunoscute sau sunt insolvabile, deţinătorul de deşeuri;
(b)în cazul unui import în Uniune sau al unui tranzit prin Uniune al deşeurilor care nu provin dintr-un stat membru, oricare dintre următoarele persoane fizice sau juridice aflate sub jurisdicţia naţională a ţării de expediere, care efectuează sau intenţionează să efectueze un transfer sau care organizează sau plănuieşte să organizeze efectuarea unui transfer:
(i)persoana desemnată de legislaţia ţării de expediere;
(ii)în absenţa unei persoane desemnate de legislaţia ţării de expediere, deţinătorul de deşeuri la momentul exportului;
7."persoană care organizează transferul" înseamnă oricare dintre următoarele persoane fizice sau juridice aflate sub jurisdicţia naţională a ţării de expediere, care efectuează sau intenţionează să efectueze un transfer, astfel cum se menţionează la articolul 4 alineatul (4) sau (5), sau care organizează sau plănuieşte să organizeze efectuarea unui astfel de transfer:
(i)producătorul iniţial de deşeuri;
(ii)noul producător de deşeuri care desfăşoară înainte de transfer operaţiuni ce determină modificarea naturii sau a compoziţiei deşeurilor;
(iii)un colector care, din diferite cantităţi mici din acelaşi tip de deşeuri colectate dintr-o varietate de surse, a constituit transferul care trebuie să înceapă dintr-un singur loc;
(iv)un comerciant sau un broker care acţionează în numele oricăreia dintre persoanele menţionate la punctul (i), (ii) sau (iii); sau
(v)atunci când toate persoanele menţionate la punctele (i)-(iv) nu sunt cunoscute sau sunt insolvabile, deţinătorul de deşeuri;
8."colector" înseamnă orice persoană fizică sau juridică care efectuează colectarea deşeurilor, în sensul definiţiei de la articolul 3 punctul 10 din Directiva 2008/98/CE;
9."autoritate competentă" înseamnă:
(a)în cazul unui stat membru, organismul desemnat de statul membru în cauză în temeiul articolului 75;
(b)în cazul unei ţări terţe care este parte la Convenţia de la Basel din 22 martie 1989 privind controlul transporturilor transfrontaliere de deşeuri periculoase şi al eliminării acestora (denumită în continuare "Convenţia de la Basel"), organismul desemnat de ţara respectivă ca autoritate competentă în sensul Convenţiei de la Basel, în conformitate cu articolul 5 din aceasta;
(c)în cazul oricărei ţări care nu este menţionată la litera (a) sau (b), organismul desemnat ca autoritate competentă de ţara sau regiunea în cauză sau, în absenţa unei astfel de desemnări, autoritatea de reglementare pentru ţara sau regiunea, după caz, care are competenţă asupra unui transfer;
10."autoritate competentă de expediere" înseamnă autoritatea competentă pentru zona din care se iniţiază sau din care se prevede să se iniţieze un transfer;
11."autoritate competentă de destinaţie" înseamnă autoritatea competentă pentru zona către care se efectuează sau se prevede să se efectueze un transfer sau în care deşeurile sunt încărcate înainte de valorificarea sau eliminarea acestora într-o zonă care nu se află sub jurisdicţia naţională a niciunei ţări;
12."autoritate competentă de tranzit" înseamnă autoritatea competentă a oricărei ţări, alta decât cea a autorităţii competente de expediere sau de destinaţie, prin care se efectuează sau se prevede să se efectueze transferul;
13."ţară de expediere" înseamnă orice ţară din care se iniţiază sau se prevede să se iniţieze un transfer;
14."ţară de destinaţie" înseamnă orice ţară către care se efectuează sau către care se prevede să se efectueze un transfer în vederea valorificării, a eliminării sau a încărcării înainte de valorificare sau eliminare într-o zonă care nu se află sub jurisdicţia naţională a niciunei ţări;
15."ţară de tranzit" înseamnă orice ţară, alta decât ţara de expediere sau de destinaţie, prin care se efectuează sau se prevede să se efectueze un transfer;
16."zonă aflată sub jurisdicţia naţională a unei ţări" înseamnă orice zonă terestră sau maritimă în care un stat îşi exercită responsabilitatea administrativă şi de reglementare în conformitate cu dreptul internaţional privind protecţia sănătăţii umane sau a mediului;
17."ţări şi teritorii de peste mări" înseamnă ţările şi teritoriile de peste mări indicate în anexa II la TFUE;
18."birou vamal de export" înseamnă birou vamal de export în sensul definiţiei de la articolul 1 punctul 16 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 al Comisiei (39);
(39)Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 al Comisiei din 28 iulie 2015 de completare a Regulamentului (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte normele detaliate ale anumitor dispoziţii ale Codului vamal al Uniunii (JO L 343, 29.12.2015, p. 1).
19."birou vamal de ieşire" înseamnă birou vamal de ieşire, astfel cum este stabilit în conformitate cu articolul 329 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447 al Comisiei (40);
(40)Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447 al Comisiei din 24 noiembrie 2015 de stabilire a unor norme pentru punerea în aplicare a anumitor dispoziţii din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului de stabilire a Codului vamal al Uniunii (JO L 343, 29.12.2015, p. 558).
20."birou vamal de intrare" înseamnă birou vamal de primă intrare în sensul definiţiei de la articolul 1 punctul 15 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 al Comisiei;
21."import" înseamnă orice intrare de deşeuri în Uniune, excluzând tranzitul prin Uniune;
22."export" înseamnă orice ieşire de deşeuri din Uniune, excluzând tranzitul prin Uniune;
23."tranzit" înseamnă un transfer prin una sau mai multe ţări, altele decât ţara de expediere sau de destinaţie;
24."transport de deşeuri" înseamnă transportul de deşeuri rutier, feroviar, aerian, maritim sau pe căi navigabile interioare;
25."transfer" înseamnă un transport de deşeuri destinate valorificării sau eliminării de la locul de unde începe transportul până la primirea deşeurilor de către instalaţia care efectuează eliminarea sau valorificarea în ţara de destinaţie şi efectuat sau prevăzut să se efectueze:
(a)între o ţară şi altă ţară;
(b)între o ţară şi o ţară sau un teritoriu de peste mări sau altă zonă aflată sub protecţia ţării respective;
(c)între o ţară şi orice zonă geografică care nu aparţine niciunei ţări în conformitate cu dreptul internaţional;
(d)între o ţară şi Antarctica;
(e)dintr-o ţară prin oricare dintre zonele menţionate la literele (a)-(d);
(f)în interiorul unei ţări prin oricare dintre zonele menţionate la literele (a)-(d) şi care începe şi se încheie în aceeaşi ţară; sau
(g)dintr-o zonă geografică care nu se află sub jurisdicţia naţională a niciunei ţări către o altă ţară;
26."transfer ilegal" reprezintă orice transfer efectuat:
(a)fără notificarea autorităţilor competente în cauză în temeiul prezentului regulament;
(b)fără acordul autorităţilor competente în cauză în temeiul prezentului regulament;
(c)cu acordul autorităţilor competente în cauză în temeiul prezentului regulament, obţinut prin falsificare, declaraţii false sau fraudă;
(d)într-un mod care nu corespunde informaţiilor conţinute în documentul de notificare sau cu informaţiile conţinute în sau care trebuie comunicate în documentul de circulaţie, cu excepţia cazurilor în care există erori materiale minore în notificare sau în documentul de circulaţie;
(e)într-un mod care determină valorificarea sau eliminarea prin încălcarea dreptului Uniunii sau a dreptului internaţional;
(f)cu încălcarea articolului 4 alineatul (1), a articolului 4 alineatul (3) sau a articolelor 37, 39, 40, 45, 46, 48, 49, 50 sau 52;
(g)într-un mod care, în ceea ce priveşte transferurile de deşeuri menţionate la articolul 4 alineatele (4) şi (5), nu este în conformitate cu cerinţele menţionate la articolul 18 alineatele (2), (4), (6) şi (10) sau cu informaţiile conţinute sau care trebuie comunicate în documentul din anexa VII, cu excepţia cazului în care există erori materiale minore în documentul din anexa VII;
27."control" înseamnă orice acţiune întreprinsă de o autoritate pentru a verifica respectarea cerinţelor stabilite în prezentul regulament;
28."ierarhia deşeurilor" înseamnă ierarhia deşeurilor prevăzută la articolul 4 din Directiva 2008/98/CE;
29."traseu" înseamnă punctul de ieşire din fiecare ţară în cauză şi punctul de intrare în aceasta, inclusiv birourile vamale de intrare, de ieşire şi de export;
30."rută" înseamnă itinerarul dintre locul din ţara de expediere în care începe transferul, trecând prin punctul de ieşire şi punctul de intrare în fiecare ţară în cauză, până la instalaţia de tratare din ţara de destinaţie.
În plus, se aplică definiţiile termenilor "deşeuri", "deşeuri periculoase", "producător de deşeuri", "deţinător de deşeuri", "comerciant", "broker", "gestionarea deşeurilor", "reutilizare", "tratare", "valorificare", "pregătire pentru reutilizare", "reciclare" şi "eliminare" prevăzute la articolul 3 punctele 1, 2, 5-9, 13-15, 16, 17 şi, respectiv, 19 din Directiva 2008/98/CE.
TITLUL II:TRANSFERURI ÎN INTERIORUL UNIUNII CU SAU FĂRĂ TRANZIT PRIN ŢĂRI TERŢE
CAPITOLUL 0:
Art. 4: Cadru procedural general
(1)Se interzic transferurile tuturor deşeurilor destinate eliminării, cu excepţia cazului în care se obţine acordul în conformitate cu articolul 11. Pentru a obţine acordul în conformitate cu articolul 11 pentru un transfer de deşeuri destinate eliminării, se aplică procedura de notificare şi acord scris prealabil prevăzută în capitolul 1.
(2)Transferurile ce vizează următoarele deşeuri destinate valorificării sunt supuse procedurii de notificare şi acord scris prealabil prevăzute în capitolul 1:
a)deşeurile indicate în anexa IV;
b)deşeurile care nu sunt clasificate la o singură rubrică din anexa III, anexa IIIB sau anexa IV;
c)amestecurile de deşeuri, cu excepţia cazului în care sunt incluse în anexa IIIA;
d)deşeuri clasificate ca fiind periculoase în lista deşeurilor stabilită în temeiul articolului 7 din Directiva 2008/98/CE;
e)deşeurile indicate în anexa III sau în anexa IIIB şi amestecurile de deşeuri indicate în anexa IIIA contaminate cu alte materiale în măsura în care:
(i)măresc riscurile asociate deşeurilor suficient de mult încât acestea să devină adecvate pentru supunerea la procedura de notificare şi acord scris prealabil, atunci când se ţine seama de lista deşeurilor menţionată la articolul 7 din Directiva 2008/98/CE, precum şi de caracteristicile periculoase indicate în anexa III la directiva respectivă; sau
(ii)împiedică valorificarea deşeurilor într-un mod care asigură protecţia mediului;
f)deşeurile sau amestecurile de deşeuri care conţin sau sunt contaminate cu poluanţi organici persistenţi în sensul Regulamentului (UE) 2019/1021 în cantităţi care ating sau depăşesc limita de concentraţie indicată în anexa IV la regulamentul respectiv, care nu sunt clasificate ca fiind deşeuri periculoase.
(3)Alineatul (2) se aplică transferurilor de deşeuri municipale mixte colectate din gospodării private, de la alţi producători de deşeuri sau din ambele surse, precum şi transferurilor de deşeuri municipale mixte care au făcut obiectul unei operaţiuni de tratare a deşeurilor care nu le-a modificat substanţial proprietăţile, de exemplu, inclusiv combustibili alternativi obţinuţi din deşeuri municipale mixte, în cazul în care deşeurile respective sunt destinate unor operaţiuni de valorificare. Se interzic transferurile de astfel de deşeuri destinate eliminării.
(4)Transferurile ce vizează următoarele deşeuri destinate valorificării sunt supuse cerinţelor generale de informare prevăzute la articolul 18, în cazul în care cantitatea de deşeuri transferate depăşeşte 20 kg:
a)deşeurile indicate în anexa III sau anexa IIIB;
b)amestecurile de deşeuri, în măsura în care compoziţia amestecurilor nu afectează valorificarea lor într-un mod care asigură protecţia mediului şi în măsura în care amestecurile respective sunt incluse în anexa IIIA.
(5)Prin derogare de la articolul 4 alineatele (1) şi (2), transferurile de deşeuri destinate în mod explicit analizelor de laborator sau testelor de tratare experimentală realizate în vederea evaluării caracteristicilor fizice sau chimice ale deşeurilor sau în vederea stabilirii caracterului lor adecvat pentru valorificare sau eliminare fac obiectul cerinţelor generale de informare prevăzute la articolul 18, în cazul în care sunt îndeplinite toate condiţiile de mai jos:
a)cantitatea de deşeuri nu depăşeşte cantitatea rezonabilă necesară în vederea realizării analizei sau a testului în fiecare caz în parte, dar nu peste 250 kg sau orice cantitate mai mare convenită de la caz la caz de către autorităţile competente de expediere şi de destinaţie şi de către persoana care organizează transferul;
b)în cazul în care persoana care organizează transferul cere o cantitate mai mare de 250 kg, persoana respectivă transmite informaţiile cuprinse în anexa VII, în măsura posibilului, autorităţilor competente de expediere şi de destinaţie, împreună cu explicaţia justificată a motivului pentru care această cantitate mai mare este necesară pentru efectuarea analizei sau a testului.
CAPITOLUL 1:Notificare şi acord scris prealabil
Art. 5: Notificare
(1)În cazul în care un notificator intenţionează să transfere deşeurile menţionate la articolul 4 alineatul (1), (2) sau (3), notificatorul transmite o notificare scrisă prealabilă (denumită în continuare "notificarea") tuturor autorităţilor competente în cauză.
Un notificator menţionat la articolul 3 punctul 6 litera (a) subpunctele (ii), (iii) şi (iv) poate depune o notificare numai atunci când a obţinut o autorizaţie sau este înregistrat în conformitate cu capitolul IV din Directiva 2008/98/CE.
În cazul în care un notificator transmite o notificare generală pentru mai multe transferuri, astfel cum se menţionează la articolul 13, notificatorul trebuie să respecte, de asemenea, cerinţele prevăzute la articolul respectiv.
În cazul în care un transfer este destinat unei instalaţii care a primit un acord prealabil în temeiul articolului 14, se aplică cerinţele de procedură de la alineatele (12), (14), (15) şi (16) din articolul respectiv.
În cazul în care un transfer este destinat valorificării intermediare sau eliminării intermediare, se aplică, de asemenea, articolul 15.
(2)Notificarea include următoarele documente:
a)documentul de notificare prevăzut în anexa IA (denumit în continuare "documentul de notificare");
b)documentul de circulaţie prevăzut în anexa IB (denumit în continuare "documentul de circulaţie").
Notificatorul furnizează informaţiile prevăzute în documentul de notificare şi, dacă este cazul, informaţiile prevăzute în documentul de circulaţie.
În cazul în care notificatorul nu este producătorul iniţial de deşeuri menţionat la articolul 3 punctul 6 litera (a) subpunctul (i), notificatorul se asigură că producătorul iniţial de deşeuri sau una dintre persoanele menţionate la articolul 3 punctul 6 litera (a) subpunctul (ii), (iii) sau (v) semnează, de asemenea, dacă este posibil, documentul de notificare. Un comerciant sau un broker se asigură că deţine o autorizaţie scrisă din partea uneia dintre persoanele menţionate la articolul 3 punctul 6 litera (a) subpunctul (i), (ii) sau (iii) pentru a acţiona în numele acesteia şi că autorizaţia scrisă respectivă este inclusă în notificare.
(3)Documentul de notificare sau o anexă la acesta conţine informaţiile şi documentaţia menţionate în anexa II partea 1. Documentul de circulaţie sau o anexă la acesta conţine informaţiile şi documentaţia menţionate în anexa II partea 2, în măsura posibilului în momentul notificării.
(4)La cererea oricăreia dintre autorităţile competente în cauză, notificatorul le transmite tuturor autorităţilor competente în cauză informaţiile şi documentele necesare în temeiul alineatului (3), precum şi informaţiile şi documentele suplimentare prevăzute în anexa II partea 3. Autoritatea competentă care a formulat cererea informează celelalte autorităţi competente în cauză de cererea respectivă.
(5)Se consideră că o notificare este efectuată în mod corespunzător după ce autoritatea competentă de expediere constată că documentul de notificare şi documentul de circulaţie au fost completate în conformitate cu alineatele (3) şi (4).
(6)Se consideră că o notificare este efectuată în mod corespunzător după ce toate autorităţile competente în cauză constată că documentul de notificare şi documentul de circulaţie au fost completate în conformitate cu alineatele (3) şi (4) sau după ce au fost primite toate informaţiile şi documentaţia pe care le-au cerut în conformitate cu alineatul (4).
(7)Notificatorul transmite o copie a contractului încheiat în conformitate cu articolul 6 şi o declaraţie care certifică existenţa acestuia în conformitate cu anexa IA autorităţilor competente în cauză la data notificării.
(8)Notificatorul furnizează o declaraţie care atestă constituirea unei garanţii financiare sau a unei asigurări echivalente în conformitate cu articolul 7 prin completarea părţii corespunzătoare din documentul de notificare.
Garanţia financiară sau asigurarea echivalentă menţionată la articolul 7 sau, în cazul în care autorităţile competente în cauză permit acest lucru, o declaraţie care atestă existenţa acesteia în conformitate cu formularul prevăzut în anexa IA se furnizează autorităţilor competente în cauză ca parte din documentul de notificare la data notificării.
Prin derogare de la al doilea paragraf, documentaţia menţionată în paragraful respectiv poate fi furnizată, în cazul în care autorităţile competente în cauză permit acest lucru, cel târziu în momentul completării documentului de circulaţie în conformitate cu articolul 16 alineatul (2).
(9)Notificarea acoperă transferul de la locul de la care începe transferul şi acoperă orice valorificare intermediară sau definitivă sau eliminare intermediară sau definitivă.
În cazul în care se desfăşoară o valorificare intermediară sau definitivă ulterioară sau o eliminare intermediară sau definitivă ulterioară într-o altă ţară decât prima ţară de destinaţie, valorificarea definitivă sau eliminarea definitivă şi locul în care are loc valorificarea sau eliminarea se indică în notificare şi se aplică articolul 15 alineatul (7).
(10)În documentul de notificare şi în documentul de circulaţie se precizează un singur cod de identificare a deşeurilor, menţionat în anexa III, anexa IIIA, anexa IIIB sau anexa IV. În cazurile în care deşeurile nu sunt clasificate la o singură rubrică fie din anexa III, fie din anexa IIIB, fie din anexa IV, în documentul de notificare şi în documentul de circulaţie se menţionează un singur cod de identificare a deşeurilor din lista deşeurilor menţionată la articolul 7 din Directiva 2008/98/CE, cu excepţia:
a)deşeurilor care nu sunt clasificate la o singură rubrică fie din anexa III, fie din anexa IIIB, fie din anexa IV, care pot fi specificate cu ajutorul mai multor coduri de identificare a deşeurilor din lista deşeurilor menţionată la articolul 7 din Directiva 2008/98/CE, atunci când toate deşeurile care fac obiectul notificării au caracteristici fizice şi chimice similare în esenţă, dar nu sunt amestecuri de deşeuri; sau
b)amestecurilor de deşeuri care nu sunt clasificate la o singură rubrică fie din anexa III, fie din anexa IIIA, fie din anexa IIIB, fie din anexa IV, pentru care se menţionează codul de identificare a deşeurilor din lista deşeurilor menţionată la articolul 7 din Directiva 2008/98/CE şi codul de identificare a deşeurilor fie din anexa III, fie din anexa IIIB, fie din anexa IV pentru fiecare fracţiune de deşeuri în ordinea importanţei, în documentul de notificare şi în documentul de circulaţie sau, în cazul în care aceste coduri de identificare nu sunt disponibile pentru toate fracţiunile, se menţionează în documentul de notificare sau în documentul de circulaţie codul de identificare a deşeurilor din lista deşeurilor menţionată la articolul 7 din Directiva 2008/98/CE pentru amestec, precum şi pentru fiecare fracţiune de deşeuri în ordinea importanţei.
(11)Deşeurile sau amestecurile de deşeuri menţionate în conformitate cu alineatul (10) de la prezentul articol pot fi detaliate mai mult prin transmiterea codurilor corespunzătoare de identificare a deşeurilor din lista deşeurilor menţionată la articolul 7 din Directiva 2008/98/CE şi a altor coduri de identificare relevante.
Art. 6: Contract
(1)Transferurile de deşeuri pentru care este necesară o notificare fac obiectul încheierii unui contract între notificator şi destinatar pentru valorificarea sau eliminarea deşeurilor. În cazul în care destinatarul nu este operatorul instalaţiei de valorificare sau eliminare a deşeurilor notificate, contractul este, de asemenea, semnat de operatorul instalaţiei.
(2)Contractul menţionat la alineatul (1) se încheie şi trebuie să producă efecte la data notificării şi rămâne în vigoare pe toată durata transferului, până la emiterea unui certificat în conformitate cu articolul 15 alineatul (5), articolul 16 alineatul (6) sau, după caz, articolul 15 alineatul (4).
Contractul trebuie să fie conform cu documentul de notificare şi documentul de circulaţie corespunzător şi să conţină cel puţin informaţii privind notificatorul, destinatarul şi instalaţia, identitatea persoanelor care reprezintă fiecare parte, numărul de notificare, denumirea şi compoziţia deşeului, codurile de identificare a deşeurilor, cantitatea de deşeuri care face obiectul contractului, operaţia de valorificare sau eliminare şi perioada de valabilitate a contractului.
(3)Contractul cuprinde următoarele obligaţii:
a)pentru notificator: să preia deşeurile sau, după caz, să asigure valorificarea sau eliminarea acestora într-un mod alternativ, în conformitate cu articolul 22 şi cu articolul 25 alineatul (2) sau (3), în cazul în care transferul, valorificarea sau eliminarea deşeurilor nu a fost efectuat(ă) astfel cum s-a prevăzut sau în cazul în care transferul este ilegal;
b)pentru destinatar: să valorifice sau să elimine deşeurile în conformitate cu articolul 25 alineatul (8), în cazul în care transferul este ilegal;
c)pentru instalaţia în care se valorifică sau se elimină deşeurile: să furnizeze, în conformitate cu articolul 16 alineatul (6), un certificat care să ateste că deşeurile au fost valorificate sau eliminate în conformitate cu acordurile date pentru notificarea respectivă, cu condiţiile sub care au fost date acordurile respective şi cu prezentul regulament.
(4)În cazul în care deşeurile sunt destinate valorificării sau eliminării intermediare, contractul cuprinde următoarele obligaţii suplimentare:
a)pentru instalaţie: să furnizeze, în conformitate cu articolul 15 alineatul (4) şi, după caz, cu articolul 15 alineatul (5), certificatul sau certificatele eliberat(e) de instalaţia sau instalaţiile care efectuează operaţiunea sau operaţiunile de valorificare definitivă sau eliminare definitivă, care să ateste că toate deşeurile primite în conformitate cu acordurile date pentru notificarea respectivă, cu condiţiile sub care au fost date acordurile respective şi cu prezentul regulament au fost valorificate sau eliminate, specificând, dacă este posibil, cantitatea şi tipul de deşeuri care fac obiectul fiecărui certificat;
b)pentru destinatar: să transmită, după caz, o notificare autorităţii competente iniţiale a ţării iniţiale de expediere, în conformitate cu articolul 15 alineatul (8).
(5)În cazul în care deşeurile sunt transferate între două unităţi aflate sub controlul aceleiaşi entităţi juridice, contractul menţionat la alineatul (1) poate fi înlocuit cu o declaraţie a respectivei entităţi juridice. Declaraţia respectivă se referă la obligaţiile menţionate la alineatul (3).
Art. 7: Garanţia financiară sau asigurarea echivalentă
(1)Transferurile pentru care este necesară o notificare fac obiectul cerinţei de constituire a unei garanţii financiare sau a unei asigurări echivalente, care să acopere toate elementele următoare:
a)costurile pentru transportul de deşeuri;
b)costurile de valorificare sau de eliminare a acestora, inclusiv pentru orice operaţiune intermediară necesară;
c)cheltuielile de depozitare pentru 90 de zile.
(2)Garanţia financiară sau asigurarea echivalentă acoperă costurile generate în contextul tuturor situaţiilor următoare:
a)în care transferul, valorificarea sau eliminarea nu pot fi efectuate astfel cum s-a prevăzut, în conformitate cu articolul 22;
b)în care transferul, valorificarea sau eliminarea sunt ilegale, în conformitate cu articolul 25.
(3)Garanţia financiară sau asigurarea echivalentă se constituie de notificator sau de o altă persoană fizică sau juridică care acţionează în numele notificatorului şi produce efecte la data notificării sau, în cazul în care autoritatea competentă care aprobă garanţia financiară sau asigurarea echivalentă permite acest lucru, cel târziu la data completării documentului de circulaţie în conformitate cu articolul 16 alineatul (2). Garanţia financiară sau asigurarea echivalentă se aplică pentru transfer cel târziu la data începerii transferului.
(4)Autoritatea competentă de expediere aprobă garanţia financiară sau asigurarea echivalentă, inclusiv forma, conţinutul şi valoarea acoperită.
(5)Garanţia financiară sau asigurarea echivalentă este valabilă pentru şi acoperă transferul şi efectuarea operaţiunilor de valorificare sau de eliminare.
Garanţia financiară sau asigurarea echivalentă se eliberează atunci când autoritatea competentă care a aprobat-o a primit certificatul menţionat la articolul 16 alineatul (6) sau, după caz, certificatul menţionat la articolul 15 alineatul (5) în ceea ce priveşte valorificarea intermediară sau eliminarea intermediară.
(6)Prin derogare de la alineatul (5), în cazul în care deşeurile sunt destinate valorificării intermediare sau eliminării intermediare şi se efectuează o valorificare ulterioară sau o eliminare ulterioară în ţara de destinaţie, autorităţile competente de expediere şi destinaţie pot conveni că garanţia financiară sau asigurarea echivalentă urmează a fi eliberată după ce autoritatea competentă în cauză a primit certificatul menţionat la articolul 15 alineatul (4). În acest caz, autoritatea competentă care decide să elibereze garanţia financiară sau asigurarea echivalentă informează imediat celelalte autorităţi competente vizate despre decizia sa şi orice transfer ulterior către o instalaţie de valorificare sau de eliminare face obiectul unei noi garanţii financiare sau asigurări echivalente, cu excepţia cazului în care autoritatea competentă de destinaţie nu solicită o astfel de garanţie financiară sau asigurare echivalentă. În aceste circumstanţe, autoritatea competentă de destinaţie este responsabilă pentru obligaţiile care decurg în cazul preluării deşeurilor atunci când transferul nu poate fi finalizat sau valorificarea ulterioară sau eliminarea ulterioară nu poate fi finalizat(ă) astfel cum s-a prevăzut, în conformitate cu articolul 22, sau în cazul unui transfer ilegal, în conformitate cu articolul 25.
(7)Autoritatea competentă din Uniune care a aprobat garanţia financiară sau asigurarea echivalentă are acces la garanţia sau asigurarea respectivă şi utilizează fondurile, inclusiv pentru plăţile către alte autorităţi implicate, pentru a îndeplini obligaţiile care decurg din articolele 24 şi 26.
(8)În cazul unei notificări generale în temeiul articolului 13, se poate constitui o garanţie financiară sau o asigurare echivalentă care să acopere părţi ale notificării generale, în locul uneia care să acopere integral notificarea generală. În astfel de cazuri, garanţia financiară sau asigurarea echivalentă se aplică pentru părţile transferului notificat pe care îl vizează cel târziu la momentul completării documentului de circulaţie în conformitate cu articolul 16 alineatul (2).
(9)Garanţia financiară sau asigurarea echivalentă menţionată la prezentul articol alineatul (8) se eliberează atunci când autoritatea competentă care a aprobat-o primeşte certificatul menţionat la articolul 16 alineatul (6) sau, după caz, la articolul 15 alineatul (5) în ceea ce priveşte valorificarea intermediară sau eliminarea intermediară pentru deşeuri. Alineatul (6) de la prezentul articol se aplică mutatis mutandis.
(10)Comisia evaluează fezabilitatea stabilirii unei metode de calcul simple, bazate pe riscuri şi armonizate pentru determinarea cuantumului garanţiilor financiare sau al asigurărilor echivalente şi, dacă este cazul, adoptă un act de punere în aplicare în vederea stabilirii unei astfel de metode simple, bazate pe riscuri şi armonizate de calcul. Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 81 alineatul (2).
La efectuarea evaluării menţionate la primul paragraf, Comisia ţine seama, printre altele, de normele relevante ale statelor membre referitoare la calculul garanţiei financiare sau al asigurării echivalente menţionate la prezentul articol.
Art. 8: Solicitări de informaţii şi documentaţie de către autorităţile competente în cauză
(1)În cazul în care se consideră că notificarea nu este efectuată în mod corespunzător astfel cum se menţionează la articolul 5 alineatul (5), autoritatea competentă de expediere solicită notificatorului informaţii şi documentaţie în conformitate cu articolul 5 alineatul (3) şi, după caz, cu articolul 5 alineatul (4).
(2)Solicitarea de informaţii şi documentaţie menţionată la primul alineat se transmite notificatorului cat mai curând posibil, dar cel târziu în termen de 10 zile lucrătoare de la transmiterea notificării.
(3)Notificatorul furnizează informaţiile şi documentaţia menţionate la alineatul (1) cat mai curând posibil şi cel târziu în termen de 10 zile lucrătoare de la solicitarea autorităţii competente de expediere. La cererea notificatorului, autoritatea competentă de expediere poate prelungi acest termen cu o perioadă rezonabilă, dacă notificatorul oferă o explicaţie în care prezintă motivele pentru care o astfel de prelungire este necesară în vederea furnizării informaţiilor şi documentaţiei solicitate.
(4)În cazul în care, după expirarea termenului menţionat la alineatul (3), autoritatea competentă de expediere încă consideră că notificarea nu a fost efectuată în mod corespunzător, astfel cum se menţionează la articolul 5 alineatul (5), sau că informaţiile şi documentele suplimentare menţionate la articolul 5 alineatul (4) sunt în continuare necesare, aceasta poate, cât mai curând posibil şi în termen de cel mult şapte zile lucrătoare de la expirarea termenului menţionat la alineatul (3), să transmită încă două cereri de informaţii şi documentaţie din partea notificatorului în conformitate cu alineatul (2). Alineatul (3) se aplică oricărei astfel de cereri mutatis mutandis.
(5)Autoritatea competentă de expediere poate decide că notificarea nu este valabilă şi nu mai este prelucrată în continuare, în cazul în care informaţiile şi documentaţia furnizate nu sunt suficiente sau în cazul în care notificatorul nu a furnizat nicio informaţie în termenul menţionat la alineatul (3) sau, în cazul în care a fost depusă o primă cerere în temeiul alineatului (4), în termenul menţionat la alineatul respectiv.
Autoritatea competentă de expediere decide că notificarea nu este valabilă şi nu mai urmează să fie prelucrată în continuare, în cazul în care informaţiile şi documentaţia furnizate în urma cererii finale formulate în conformitate cu alineatul (4) nu sunt suficiente sau în cazul în care notificatorul nu a furnizat nicio informaţie în termenul menţionat la alineatul (4).
Autoritatea competentă de expediere informează notificatorul şi celelalte autorităţi competente în cauză cu privire la decizia sa în temeiul prezentului alineat cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de şapte zile lucrătoare de la expirarea termenului menţionat la alineatul (3) sau, după caz, la alineatul (4).
(6)În cazul în care autoritatea competentă de expediere consideră că notificarea a fost efectuată în mod corespunzător, astfel cum se menţionează la articolul 5 alineatul (5), aceasta informează notificatorul şi celelalte autorităţi competente în cauză cu privire la aceasta, cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de 10 zile lucrătoare de la transmiterea notificării efectuate în mod corespunzător sau în termen de şapte zile lucrătoare de la expirarea termenului menţionat la alineatul (3) sau, după caz, la alineatul (4).
(7)În cazul în care autoritatea competentă de destinaţie sau orice autoritate competentă de tranzit consideră că sunt necesare informaţii şi documentaţie în conformitate cu articolul 5 alineatul (3) sau informaţii şi documentaţie suplimentare, astfel cum se menţionează la articolul 5 alineatul (4), aceasta solicită notificatorului informaţiile şi documentaţia respectivă şi informează celelalte autorităţi competente cu privire la solicitarea respectivă cât mai curând posibil, dar cel târziu în termen de 10 zile lucrătoare de la data primirii informaţiilor menţionate la alineatul (6).
(8)Notificatorul furnizează informaţiile şi documentaţia menţionate la alineatul (7) cât mai curând posibil, dar cel târziu în termen de 10 zile lucrătoare de la solicitarea autorităţii competente în cauză.
Dacă notificatorul solicită acest lucru, autoritatea competentă în cauză poate prelungi termenul menţionat la primul paragraf cu o perioadă rezonabilă, dacă notificatorul oferă o explicaţie în care prezintă motivele pentru care o astfel de prelungire este necesară în vederea furnizării informaţiilor şi documentaţiei solicitate.
(9)În cazul în care autoritatea competentă de destinaţie sau orice autoritate competentă de tranzit consideră că sunt încă necesare informaţii şi documente în conformitate cu articolul 5 alineatul (3) sau informaţii şi documentaţie suplimentare în conformitate cu articolul 5 alineatul (4), autoritatea competentă în cauză poate, cât mai curând posibil, şi în termen de şapte zile lucrătoare de la expirarea termenului menţionat la alineatul (8), să transmită încă două cereri de informaţii şi documentaţie din partea notificatorului în conformitate cu alineatul (7). Alineatul (8) se aplică mutatis mutandis oricărei astfel de cereri.
(10)Autoritatea competentă de destinaţie sau orice autoritate competentă de tranzit poate decide că notificarea nu este valabilă şi numai este prelucrată în continuare, în cazul în care informaţiile şi documentaţia furnizate nu sunt suficiente sau dacă notificatorul nu a furnizat nicio informaţie în termenul menţionat la alineatul (8) sau, în cazul în care a fost depusă o primă cerere în temeiul alineatului (9), în termenul menţionat la alineatul respectiv.
Autoritatea competentă de destinaţie sau orice autoritate competentă de tranzit decide că notificarea nu este valabilă şi nu mai este prelucrată în continuare, în cazul în care informaţiile şi documentaţia furnizate în urma cererii finale formulate în conformitate cu alineatul (8) nu sunt suficiente sau în cazul în care notificatorul nu a furnizat nicio informaţie în termenul menţionat la alineatul (8).
Autoritatea competentă de destinaţie sau orice autoritate competentă de tranzit informează notificatorul şi celelalte autorităţi competente în cauză cu privire la decizia sa în temeiul prezentului alineat, cât mai curând posibil, dar cel târziu în termen de şapte zile lucrătoare de la expirarea termenului menţionat la alineatul (8) sau, după caz, la alineatul (9).
(11)Autoritatea competentă de destinaţie sau orice autoritate competentă de tranzit informează notificatorul şi celelalte autorităţi competente în cauză că este mulţumită de notificarea efectuată în mod corespunzător, cât mai curând posibil şi în termen de cel mult trei zile lucrătoare de la primirea informaţiilor menţionate la alineatul (6) sau că este mulţumită de informaţii şi de documentaţie, cât mai curând posibil şi nu mai târziu de trei zile lucrătoare de la data la care notificatorul a furnizat informaţiile şi documentaţia solicitate în temeiul alineatului (8) şi, după caz, al alineatului (9).
(12)În cazul în care notificarea a fost completată în mod corespunzător, astfel cum se menţionează la articolul 5 alineatul (6), ţinând seama de informaţiile menţionate la alineatul (11), autoritatea competentă de destinaţie informează imediat notificatorul şi autoritatea competentă de expediere şi orice autoritate competentă de tranzit în cauză.
(13)În cazul în care, în termen de 30 de zile lucrătoare de la ziua transmiterii notificării sau a furnizării informaţiilor şi documentaţiei în conformitate cu alineatul (3) sau (4), autoritatea competentă de expediere nu a acţionat în conformitate cu alineatul (1), (5) sau (6), aceasta furnizează notificatorului, la cerere, o explicaţie motivată.
În cazul în care, în termen de 30 de zile lucrătoare de la expirarea termenului menţionat la alineatul (7) sau de la furnizarea informaţiilor şi a documentelor în conformitate cu alineatul (8) sau (9), autoritatea competentă de destinaţie sau orice autoritate competentă de tranzit nu a acţionat în conformitate cu alineatul (7) sau cu alineatul (9), (10), (11) sau (12), aceasta furnizează notificatorului, la cerere, o explicaţie motivată.
Art. 9: Acordul autorităţilor competente şi termene pentru transfer, valorificare sau eliminare
(1)Autorităţile competente de destinaţie, de expediere şi de tranzit au la dispoziţie 30 de zile de la data la care notificatorul a fost informat în conformitate cu articolul 8 alineatul (12) că notificarea a fost completată în mod corespunzător, pentru a lua una dintre următoarele decizii, care trebuie să fie motivată în mod corespunzător, cu privire la transfer:
a)a da un acord necondiţionat;
b)a da un acord condiţionat, în conformitate cu articolul 10;
c)a ridica obiecţii, în conformitate cu articolul 12;
d)a nu-şi da acordul, în cazul în care condiţiile menţionate la articolul 11 nu sunt îndeplinite.
Prin derogare de la primul paragraf, autoritatea competentă de expediere poate lua o decizie în conformitate cu primul paragraf litera (c) sau (d), după primirea notificării şi înainte de a considera că aceasta a fost efectuată în mod corespunzător, dacă este evident că nu au fost îndeplinite condiţiile prevăzute la articolul 11 sau dacă există motive pentru a formula obiecţii în conformitate cu articolul 12.
Prin derogare de la primul paragraf, o autoritate competentă în cauză poate lua o decizie în conformitate cu primul paragraf litera (c) sau (d), înainte de data la care notificatorul a fost informat în conformitate cu articolul 8 alineatul (12), după ce notificarea a fost efectuată în mod corespunzător, astfel cum se menţionează la articolul 5 alineatul (5).
În cazul în care nu se formulează nicio obiecţie în termenul de 30 de zile menţionat la primul paragraf, se poate prezuma că autorităţile competente de tranzit şi-au dat acordul tacit în această privinţă.
(2)Autorităţile competente de expediere, de destinaţie şi, după caz, de tranzit informează notificatorul cu privire la decizia adoptată şi motivarea acesteia în termenul de 30 de zile menţionat la alineatul (1) primul paragraf şi informează celelalte autorităţi competente în cauză despre decizia respectivă. Autoritatea competentă informează imediat notificatorul şi celelalte autorităţi competente în cauză cu privire la deciziile luate în conformitate cu alineatul (1) al doilea şi al treilea paragraf.
Acordurile tacite menţionate la alineatul (1) al patrulea paragraf sunt valabile pentru perioada indicată în acordul scris acordat în conformitate cu primul paragraf de către autoritatea competentă de destinaţie.
În cazul în care, în termen de 30 de zile de la data la care notificatorul, autoritatea competentă de expediere sau o autoritate competentă de tranzit în cauză a fost informată în conformitate cu articolul 8 alineatul (12), oricare dintre autorităţile competente în cauză care nu a luat o decizie în conformitate cu alineatul (1) primul paragraf furnizează notificatorului, la cerere, o explicaţie motivată.
(3)În cazul în care un notificator transmite o notificare, în conformitate cu articolul 5 şi, după caz, cu articolul 13, privind un transfer care, în comparaţie cu o notificare aprobată, vizează acelaşi tip de deşeuri din acelaşi loc din ţara de expediere către acelaşi destinatar şi aceeaşi instalaţie şi în cazul în care ţările de tranzit, dacă există, sunt aceleaşi, autorităţile competente în cauză iau în considerare orice informaţii transmise anterior în conformitate cu articolul 5 alineatele (2), (3) şi (4) sau cu articolul 13 alineatele (2) şi (3) şi iau o decizie în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol cât mai curând posibil.
(4)Acordul scris în legătură cu un transfer expiră la cea mai timpurie dată de la sfârşitul perioadelor de valabilitate menţionată de autorităţile competente în cauză. Acesta nu vizează o perioadă mai mare de un an.
(5)Transferul este efectuat numai după îndeplinirea cerinţelor prevăzute la articolul 16 alineatele (1) şi (2) şi pe parcursul perioadei de valabilitate a acordului tacit sau scris al tuturor autorităţilor competente în cauză, în conformitate cu alineatul (4) de la prezentul articol. Deşeurile trebuie să fi fost primite de instalaţia de valorificare sau eliminare înainte de sfârşitul perioadei de valabilitate a acordului tacit sau scris al tuturor autorităţilor competente în cauză.
(6)Valorificarea sau eliminarea deşeurilor aferente unui transfer se încheie în termen de cel mult un an de la primirea deşeurilor de către instalaţia care valorifică sau elimină deşeurile, cu excepţia cazului în care autorităţile competente în cauză prevăd o perioadă de timp mai scurtă în decizia acestora.
(7)Autorităţile competente în cauză îşi retrag acordul tacit sau scris, la cererea notificatorului sau în cazul în care au cunoştinţă de oricare dintre circumstanţele de mai jos:
a)compoziţia deşeurilor nu corespunde notificării;
b)condiţiile impuse transferului nu sunt respectate;
c)deşeurile nu sunt valorificate sau eliminate în conformitate cu autorizaţia instalaţiei care efectuează valorificarea sau eliminarea;
d)deşeurile urmează să fie sau au fost deja transferate, valorificate sau eliminate într-un mod care nu este conform cu informaţiile furnizate în documentele de notificare şi de circulaţie sau anexate la acestea;
e)încetarea garanţiei financiare;
f)încetarea contractului.
(8)Autoritatea competentă în cauză informează notificatorul, celelalte autorităţi competente în cauză şi destinatarul cu privire la orice retragere a acordului, inclusiv cu privire la motivul retragerii.
(9)În cazul în care acordul oricăreia dintre autorităţile competente în cauză este retras în conformitate cu alineatul (7) de la prezentul articol, transferul sau tratarea deşeurilor nu este autorizat(ă), după caz, să continue şi se aplică articolul 22 sau 25, după caz.
Art. 10: Condiţii pentru emiterea acordului în legătură cu un transfer
(1)Autorităţile competente de expediere, de destinaţie şi de tranzit pot stabili, în termenul de 30 de zile menţionat la articolul 9 alineatul (1), condiţii sub care îşi dau acordul în legătură cu un transfer notificat. Astfel de condiţii se motivează corespunzător şi pot avea la bază unul sau mai multe dintre condiţiile enumerate la articolul 11 sau dintre motivele indicate la articolul 12.
(2)Autorităţile competente de expediere, de destinaţie şi de tranzit pot stabili, de asemenea, în termenul de 30 de zile menţionat la articolul 9 alineatul (1), condiţii privind transportul de deşeuri pe teritoriul aflat sub jurisdicţia lor naţională. Aceste condiţii de transport nu pot fi mai stricte decât cele stabilite pentru transportul de deşeuri efectuat integral pe teritoriul aflat sub jurisdicţia naţională a acestora şi ţin seama în mod corespunzător de acordurile existente, în special de acordurile internaţionale aplicabile.
(3)Autorităţile competente de expediere, de destinaţie şi de tranzit pot stabili, de asemenea, în termenul de 30 de zile menţionat la articolul 9 alineatul (1), o condiţie pe baza căreia acordul lor se consideră retras în cazul în care garanţia financiară sau asigurarea echivalentă nu este aplicabilă cel târziu la data completării documentului de circulaţie în temeiul articolului 16 alineatul (2), în conformitate cu articolul 7 alineatul (3).
(4)Condiţiile se specifică în documentul de notificare sau se anexează la acesta de către autoritatea competentă care le stabileşte.
(5)Autoritatea competentă de destinaţie poate stabili, de asemenea, în termenul de 30 de zile menţionat la articolul 9 alineatul (1), o condiţie conform căreia instalaţia care primeşte deşeurile trebuie să păstreze o evidenţă periodică a intrărilor, a ieşirilor şi/sau a soldurilor în legătură cu deşeurile şi operaţiunile aferente de valorificare sau de eliminare, astfel cum se specifică în notificare şi pe parcursul perioadei de valabilitate a notificării. Evidenţele respective se semnează de o persoană responsabilă din punct de vedere legal pentru instalaţia respectivă şi se transmit autorităţii competente de destinaţie în termen de o lună de la data încheierii operaţiunii notificate de valorificare sau de eliminare.
Art. 11: Condiţiile aplicabile transferurilor de deşeuri destinate eliminării
(1)În cazul în care se transmite o notificare cu privire la un transfer de deşeuri destinate eliminării în conformitate cu articolul 5, autorităţile competente de expediere şi de destinaţie nu îşi dau acordul în legătură cu transferul respectiv, în termenul de 30 de zile menţionat la articolul 9 alineatul (1), decât dacă sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:
a)notificatorul demonstrează că:
(i)deşeurile nu pot fi valorificate într-un mod fezabil din punct de vedere tehnic şi viabil din punct de vedere economic sau trebuie eliminate ca urmare a obligaţiilor legale prevăzute de dreptul Uniunii sau de dreptul internaţional;
(ii)deşeurile nu pot fi eliminate într-un mod fezabil din punct de vedere tehnic şi viabil din punct de vedere economic în ţara în care au fost generate;
(iii)transferul sau eliminarea planificată este în conformitate cu ierarhia deşeurilor şi cu principiile proximităţii şi autonomiei, astfel cum sunt prevăzute în Directiva 2008/98/CE, şi că deşeurile aferente sunt gestionate în mod ecologic, în conformitate cu articolul 59;
b)autorităţile competente în cauză nu deţin informaţii conform cărora notificatorul sau destinatarul a fost condamnat pentru efectuarea unui transfer ilegal sau pentru alte acţiuni ilegale în ceea ce priveşte protecţia mediului sau a sănătăţii umane în cursul celor 5 ani anteriori transmiterii notificării;
c)autorităţile competente în cauză nu deţin informaţii conform cărora notificatorul sau instalaţia a încălcat în mod repetat, în ultimii 5 ani înainte de transmiterea notificării, articolele 15 şi 16 în ceea ce priveşte transferurile anterioare;
d)statul membru de destinaţie nu şi-a exercitat dreptul în temeiul articolului 4 alineatul (1) din Convenţia de la Basel pentru a interzice importul de deşeuri periculoase sau de deşeuri menţionate la anexa II la convenţia respectivă;
e)transferul şi eliminarea planificată sunt în conformitate cu legislaţia naţională privind protecţia mediului, ordinea publică, siguranţa publică sau protecţia sănătăţii din statul membru unde este situată autoritatea competentă;
f)transferul sau eliminarea planificată nu contravine obligaţiilor care rezultă din convenţiile internaţionale încheiate de statul membru sau de statele membre în cauză sau de Uniune;
g)deşeurile urmează să fie tratate în conformitate cu standardele de protecţie a mediului obligatorii din punct de vedere juridic în ceea ce priveşte eliminarea stabilită în temeiul dreptului Uniunii sau prevăzută în planurile de gestionare a deşeurilor, elaborate în conformitate cu articolul 28 din Directiva 2008/98/CE şi, în cazul în care instalaţia intră sub incidenţa Directivei 2010/75/UE, aceasta aplică cele mai bune tehnici disponibile, astfel cum sunt definite la articolul 3 punctul 10 din directiva respectivă, în conformitate cu autorizaţia instalaţiei;
h)deşeurile nu se amestecă nici cu deşeuri municipale mixte colectate din gospodării private sau de la alţi producători de deşeuri sau din ambele surse, nici cu deşeuri municipale mixte care au făcut obiectul unei operaţiuni de tratare a deşeurilor care nu le-a modificat în mod substanţial proprietăţile.
(2)Prin derogare de la alineatul (1) litera (a), dacă notificatorul demonstrează că deşeurile în cauză sunt produse într-un stat membru de expediere într-o cantitate totală pe an atât de mică încât furnizarea de noi instalaţii specializate de eliminare în statul membru respectiv nu ar fi viabilă economic, condiţiile prevăzute la alineatul (1) litera (a) punctele (ii) şi (iii) nu se aplică.
(3)Dacă o autoritate competentă de tranzit îşi dă acordul în legătură cu un transfer, în conformitate cu articolul 9 alineatul (1), doar condiţiile prevăzute la alineatul (1) literele (b), (c), (e) şi (f) de la prezentul articol sunt luate în considerare.
(4)Informaţiile privind acordul dat de autorităţile competente în conformitate cu alineatul (1) sunt menţionate în raport în conformitate cu articolul 73. Comisia informează toate statele membre cu privire la un astfel de acord dat în anul calendaristic precedent.
(5)Până la 21 mai 2027, Comisia adoptă un act de punere în aplicare care stabileşte criterii detaliate pentru aplicarea uniformă a condiţiilor prevăzute la alineatul (1) litera (a), pentru a specifica modul în care fezabilitatea tehnică şi viabilitatea economică menţionate la litera (a) punctele (i) şi (ii) de la alineatul respectiv trebuie demonstrate de notificatori şi evaluate de autorităţile competente. Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 81 alineatul (2).
Art. 12: Obiecţii împotriva transferurilor de deşeuri destinate valorificării
(1)În cazul în care se transmite o notificare în legătură cu un transfer de deşeuri destinate valorificării în conformitate cu articolul 5, autorităţile competente de destinaţie şi de expediere pot, în termenul de 30 de zile menţionat la articolul 9 alineatul (1), să formuleze obiecţii motivate pe baza unuia sau a mai multora dintre următoarele motive:
a)transferul sau valorificarea nu este în conformitate cu Directiva 2008/98/CE;
b)deşeurile în cauză nu urmează să fie tratate în conformitate cu planurile de gestionare a deşeurilor sau programele de prevenire a generării de deşeuri întocmite de ţările de expediere sau de destinaţie, în temeiul articolelor 28 şi 29 din Directiva 2008/98/CE;
c)transferul sau valorificarea nu este în conformitate cu legislaţia naţională privind protecţia mediului, ordinea publică, siguranţa publică sau protecţia sănătăţii în ceea ce priveşte acţiunile care se desfăşoară în ţara autorităţii competente care formulează obiecţiile;
d)transferul sau valorificarea nu este în conformitate cu legislaţia naţională din ţara de expediere privind valorificarea deşeurilor şi valorificarea sau eliminarea deşeurilor reziduale generate prin valorificarea deşeurilor în cauză, inclusiv atunci când transferul vizează deşeuri destinate valorificării într-o instalaţie care are standarde inferioare de tratare a deşeurilor respective comparativ cu cele existente în ţara de expediere, respectându-se nevoia de a se asigura o funcţionare adecvată a pieţei interne, cu excepţia cazului în care:
(i)există legislaţie corespondentă a Uniunii, în special în ceea ce priveşte deşeurile, şi, în dreptul intern care pune în aplicare o astfel de legislaţie a Uniunii, au fost introduse cerinţe care sunt cel puţin la fel de stricte precum cele prevăzute în legislaţia respectivă a Uniunii;
(ii)valorificarea şi valorificarea sau eliminarea deşeurilor reziduale generate prin valorificarea deşeurilor în cauză din ţara de destinaţie se realizează în condiţii care sunt considerate echivalente cu cele prevăzute de legislaţia naţională a ţării de expediere;
(iii) egislaţia naţională a ţării de expediere, alta decât cea prevăzută la punctul (i), nu a fost notificat în conformitate cu Directiva (UE) 2015/1535 a Parlamentului European şi a Consiliului (41), în cazul în care directiva respectivă impune acest lucru;
(41)Directiva (UE) 2015/1535 a Parlamentului European şi a Consiliului din 9 septembrie 2015 referitoare la procedura de furnizare de informaţii în domeniul reglementărilor tehnice şi al normelor privind serviciile societăţii informaţionale (JO L 241, 17.9.2015, p. 1).
e)limitarea intrărilor de deşeuri destinate operaţiunilor de valorificare, altele decât reciclarea şi pregătirea pentru reutilizare, este necesară pentru ca un stat membru să îşi protejeze reţeaua de gestionare a deşeurilor, în cazul în care se preconizează, pe baza informaţiilor disponibile, că astfel de transferuri ar conduce la necesitatea eliminării sau a tratării deşeurilor menajere într-un mod care nu este conform cu planurile de gestionare a deşeurilor ale statului membru respectiv;
f)autorităţile competente în cauză nu deţin informaţii conform cărora notificatorul sau destinatarul a fost condamnat pentru efectuarea unui transfer ilegal sau pentru alte acţiuni ilegale în ceea ce priveşte protecţia mediului sau a sănătăţii umane în cursul celor cinci ani anteriori transmiterii notificării;
g)autorităţile competente în cauză nu deţin informaţii conform cărora notificatorul sau instalaţia nu a respectat în mod repetat, în cursul celor cinci ani anteriori transmiterii notificării, articolele 15 şi 16 în ceea ce priveşte transferurile anterioare de deşeuri;
h)transferul sau valorificarea contravine obligaţiilor care rezultă din convenţiile internaţionale încheiate de statul membru sau de statele membre în cauză sau de Uniune;
i)raportul dintre deşeurile care pot fi valorificate şi cele care nu pot fi valorificate, valoarea estimată a materialelor care urmează a fi valorificate în final sau costul valorificării şi costul eliminării fracţiunii care nu poate fi valorificată nu justifică operaţiunea de valorificare, ţinându-se seama de considerente economice şi/sau ecologice;
j)deşeurile sunt destinate eliminării şi nu valorificării;
k)deşeurile nu urmează să fie tratate în conformitate cu standardele de protecţie a mediului obligatorii din punct de vedere juridic în ceea ce priveşte operaţiunile de valorificare sau cu obligaţiile de valorificare sau de reciclare stabilite în actele legislative ale Uniunii sau deşeurile urmează să fie tratate într-o instalaţie care intră sub incidenţa Directivei 2010/75/UE, dar care nu aplică cele mai bune tehnici disponibile, astfel cum sunt definite la articolul 3 punctul 10 din directiva respectivă.
(2)Autorităţile competente de tranzit pot formula obiecţii motivate, în termenul de 30 de zile menţionat la alineatul (1) împotriva unui transfer de deşeuri destinate valorificării. Orice astfel de obiecţie se bazează numai pe motivele prevăzute la alineatul (1) literele (c), (f), (g) şi (h).
(3)În cazul în care, în termenul de 30 de zile menţionat la alineatul (1), autorităţile competente consideră că problemele care au stat la baza obiecţiilor lor au fost soluţionate, acestea informează de îndată notificatorul în acest sens.
(4)În cazul în care problemele care au stat la baza obiecţiilor nu sunt soluţionate în termenul de 30 de zile menţionat la alineatul (1), notificarea transferului de deşeuri destinate valorificării îşi pierde valabilitatea. În cazul în care intenţionează în continuare să efectueze transferul, notificatorul transmite o nouă notificare, cu excepţia cazului în care toate autorităţile competente în cauză şi notificatorul convin altfel.
(5)Obiecţiile formulate de autorităţile competente pe baza motivelor prevăzute la alineatul (1) literele (d) şi (e) de la prezentul articol şi motivele acestor obiecţii se comunică Comisiei în conformitate cu articolul 73.
(6)În conformitate cu articolul 9 alineatul (2), autorităţile competente informează notificatorul cu privire la motivele obiecţiei lor faţă de un transfer.
(7)Autoritatea competentă de expediere informează Comisia şi celelalte state membre cu privire la legislaţia naţională pe care se pot baza obiecţiile formulate de autorităţile competente în conformitate cu alineatul (1) litera (d) specificând deşeurile şi operaţiunile de valorificare, precum şi operaţiunile de valorificare sau eliminare a deşeurilor reziduale generate prin valorificarea deşeurilor în cauză pentru care se aplică obiecţiile respective, înainte de invocarea legislaţiei naţionale drept temei pentru obiecţii motivate.
Statele membre de destinaţie informează Comisia şi celelalte state membre despre deciziile sau legislaţia naţională pe care se pot baza obiecţiile formulate de autorităţile competente în conformitate cu alineatul (1) litera (e) şi specifică deşeurile şi operaţiunile de valorificare pentru care se aplică obiecţiile respective, înainte de invocarea acestor decizii sau a legislaţiei naţionale ca temei pentru obiecţii motivate.
Art. 13: Notificare generală
(1)Notificatorul poate transmite o notificare generală pentru mai multe transferuri, în cazul în care sunt îndeplinite toate cerinţele următoare:
a)deşeurile conţinute în transferuri diferite, astfel cum sunt identificate în conformitate cu articolul 5 alineatul (10), au, în esenţă, caracteristici fizice şi chimice similare;
b)deşeurile vizate în transferuri diferite se transferă către acelaşi destinatar şi aceeaşi instalaţie;
c)ţările de tranzit, dacă există, sunt aceleaşi, ruta transferurilor diferite este indicată în documentul de notificare sau anexată la acesta, iar locul de la care încep transferurile este acelaşi.
(2)Notificatorul poate indica într-o anexă ataşată la documentul de notificare una sau mai multe rute posibile alternative. Documentul de circulaţie completat în conformitate cu articolul 16 alineatul (2) furnizează informaţii cu privire la traseul indicat în documentul de notificare care trebuie urmat, precum şi cu privire la orice rute alternative care trebuie urmate în cazul unor circumstanţe neprevăzute şi indicate în documentul de notificare.
(3)Autorităţile competente în cauză pot conveni asupra utilizării unei notificări generale sub rezerva furnizării ulterioare a informaţiilor şi a documentaţiei suplimentare în conformitate cu articolul 5 alineatele (3)-(6).
Art. 14: Instalaţii de valorificare care au primit un acord prealabil
(1)O persoană fizică sau juridică care deţine sau exercită controlul asupra unei instalaţii de valorificare poate depune o cerere de acordare a unui acord prealabil pentru instalaţia respectivă la autoritatea competentă care are jurisdicţie asupra instalaţiei, desemnată în temeiul articolului 75.
Instalaţiile care efectuează doar operaţiunea R13 nu sunt eligibile pentru a depune o cerere, astfel cum se menţionează la primul paragraf.
(2)Cererea menţionată la alineatul (1) include următoarele informaţii:
a)denumirea, numărul de înregistrare şi adresa instalaţiei de valorificare;
b)copii ale autorizaţiilor eliberate instalaţiei de valorificare pentru efectuarea tratării deşeurilor în temeiul articolului 23 din Directiva 2008/98/CE, precum şi, după caz, ale standardelor sau certificărilor pe care le respectă instalaţia respectivă;
c)o descriere a tehnologiei utilizate pentru a asigura valorificarea raţională din punct de vedere ecologic a deşeurilor în instalaţia de valorificare pentru care se solicită acordul prealabil, inclusiv a tehnologiei concepute pentru a economisi energie sau a limita emisiile de gaze cu efect de seră legate de activităţile instalaţiei;
d)codul sau codurile R menţionate în anexa II la Directiva 2008/98/CE pentru operaţiunea sau operaţiunile de valorificare pentru care se solicită acordul prealabil;
e)denumirea şi compoziţia deşeurilor, caracteristicile fizice şi codul sau codurile de identificare a deşeurilor pentru deşeurile pentru care se solicită acordul prealabil, astfel cum sunt enumerate în anexa IV la prezentul regulament sau în lista deşeurilor menţionată la articolul 7 din Directiva 2008/98/CE;
f)cantitatea totală a fiecărui tip de deşeuri pentru care se solicită acordul prealabil, în raport cu capacitatea de tratare pentru care este autorizată instalaţia pentru a trata deşeuri în conformitate cu articolul 23 din Directiva 2008/98/CE;
g)cantitatea de deşeuri reziduale generate prin valorificarea deşeurilor în raport cu cantitatea de material valorificat şi metoda planificată de valorificare sau eliminare a deşeurilor reziduale;
h)evidenţe ale activităţilor instalaţiei legate de valorificarea deşeurilor, care să vizeze în special cantitatea şi tipurile de deşeuri tratate în ultimii trei ani, dacă este cazul;
i)dovada sau atestarea faptului că persoana fizică sau juridică care deţine sau exercită controlul asupra instalaţiei nu a fost condamnată pentru efectuarea unui transfer ilegal sau pentru orice altă acţiune ilegală în ceea ce priveşte gestionarea deşeurilor, în cursul celor cinci ani dinaintea cererii, în special în ceea ce priveşte protecţia mediului sau a sănătăţii umane.
(3)Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 80, acte delegate de modificare a alineatului (2) de la prezentul articol în ceea ce priveşte informaţiile ce trebuie incluse în cerere.
(4)Procedura menţionată la alineatele (5)-(10) de la prezentul articol se aplică acordului prealabil pentru o instalaţie pentru care a fost depusă o cerere în conformitate cu alineatul (1).
(5)În termen de 55 de zile de la data primirii unei cereri transmise în conformitate cu alineatul (1) şi conţinând informaţiile menţionate la alineatul (2), autoritatea competentă analizează cererea respectivă şi decide cu privire la aprobarea acesteia.
(6)În cazul în care persoana fizică sau juridică menţionată la alineatul (1) a furnizat toate informaţiile menţionate la alineatul (2), autoritatea competentă aprobă cererea şi emite un acord prealabil pentru instalaţia în cauză. Acordul prealabil poate conţine condiţii referitoare la durata acordului prealabil, tipurile şi cantităţile de deşeuri care fac obiectul acordului prealabil, tehnologia utilizată sau alte condiţii necesare pentru a se asigura că deşeurile sunt gestionate într-un mod care asigură protecţia mediului.
(7)Prin derogare de la alineatul (6), autoritatea competentă poate refuza aprobarea cererii de emitere a acordului prealabil dacă nu este convinsă că emiterea acordului prealabil va asigura că deşeurile vor fi gestionate în conformitate cu ierarhia deşeurilor şi cu alte cerinţe prevăzute în Directiva 2008/98/CE sau, după caz, că se vor aplica cele mai bune tehnici disponibile în conformitate cu concluziile stabilite în temeiul Directivei 2010/75/UE.
(8)Decizia de aprobare sau de respingere a cererii de emitere a acordului prealabil se comunică persoanei fizice sau juridice care a depus cererea imediat ce aceasta este luată de autoritatea competentă şi se motivează în mod corespunzător.
(9)Acordul prealabil al unei instalaţii de valorificare este valabil timp de zece ani, cu excepţia cazului în care se prevede altfel în decizia de aprobare a cererii de emitere a acordului prealabil. În această perioadă, autoritatea competentă efectuează cel puţin un control în conformitate cu articolul 60. Dacă este necesar, se efectuează controale suplimentare pornind de la abordarea întemeiată pe evaluarea bazată pe riscuri, astfel cum se menţionează la articolul 62.
(10)Acordul prealabil dat unei instalaţii de valorificare poate fi revocat în orice moment de către autoritatea competentă, dacă devin disponibile informaţii care arată că informaţiile furnizate în conformitate cu alineatul (2) sunt false sau că nu mai sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alineatul (6). Decizia de revocare a unui acord prealabil se motivează în mod corespunzător şi se comunică instalaţiei în cauză.
(11)Persoana fizică sau juridică menţionată la alineatul (1) informează de îndată autoritatea competentă în cauză cu privire la orice modificare a informaţiilor transmise în conformitate cu alineatul (2). Autoritatea competentă în cauză evaluează în mod corespunzător modificările respective şi, dacă este necesar, actualizează sau revocă acordul prealabil.
(12)În cazul unei notificări generale transmise în conformitate cu articolul 13 referitoare la transferurile destinate unei instalaţii care a primit un acord prealabil, perioada de valabilitate a acordului menţionat la articolul 9 alineatul (4) se prelungeşte la trei ani.
Prin derogare de la primul paragraf, autorităţile competente în cauză pot decide, în cazuri justificate în mod corespunzător, să prelungească perioada de valabilitate cu o perioadă mai scurtă de trei ani.
(13)Autorităţile competente care au dat un acord prealabil unei instalaţii în conformitate cu prezentul articol, utilizând formularul prevăzut în anexa VI, informează Comisia şi, după caz, secretariatul OCDE cu privire la următoarele:
a)denumirea, numărul de înregistrare şi adresa instalaţiei de valorificare;
b)descrierea tehnologiei utilizate şi codul sau codurile R, astfel cum se menţionează în anexa II la Directiva 2008/98/CE;
c)codul sau codurile de identificare a deşeurilor pentru deşeurile pentru care se aplică acordul;
d)cantitatea totală pentru care s-a primit acordul prealabil;
e)perioada de valabilitate a acordului prealabil;
f)orice modificare a acordului prealabil;
g)orice modificare a informaţiilor notificate;
h)orice revocare a acordului prealabil.
(14)Prin derogare de la articolele 9, 10 şi 12, acordul dat în conformitate cu articolul 9 alineatul (1), condiţiile impuse în conformitate cu articolul 10 sau obiecţiile formulate în conformitate cu articolul 12 de către toate autorităţile competente în cauză în legătură cu o notificare cu privire la un transfer destinat unei instalaţii care a primit un acord prealabil fac obiectul unui termen de şapte zile lucrătoare de la data la care notificatorul a fost informat în conformitate cu articolul 8 alineatul (12) că notificarea a fost completată în mod corespunzător.
(15)În cazul în care una sau mai multe autorităţi competente doresc să solicite informaţii suplimentare în conformitate cu articolul 8 alineatul (2), (4), (7) sau (9), în legătură cu o notificare cu privire la transferurile către o instalaţie care a primit un acord prealabil, termenele menţionate la alineatele respective, precum şi la articolul 8 alineatele (3) şi (8) se reduc la:
a)cinci zile lucrătoare pentru articolul 8 alineatele (2), (3), (7) şi (8); şi
b)trei zile lucrătoare pentru articolul 8 alineatele (4) şi (9).
(16)Fără a aduce atingere alineatului (14), o autoritate competentă în cauză poate decide că este nevoie de mai mult timp pentru a primi informaţii şi documentaţie suplimentare din partea notificatorului.
În astfel de cazuri, autoritatea competentă respectivă informează notificatorul şi celelalte autorităţi competente în cauză în termen de şapte zile lucrătoare de la data la care notificatorul a fost informat în conformitate cu articolul 8 alineatul (12) că notificarea a fost completată în mod corespunzător.
Timpul total necesar pentru luarea uneia dintre deciziile menţionate la articolul 9 alineatul (1) nu trebuie să depăşească 30 de zile de la data la care notificatorul a fost informat în conformitate cu articolul 8 alineatul (12) că notificarea a fost completată în mod corespunzător.
Art. 15: Dispoziţii suplimentare privind valorificarea intermediară şi eliminarea intermediară
(1)În cazul în care un transfer este destinat valorificării intermediare sau eliminării intermediare, se specifică, de asemenea, toate instalaţiile în care se prevede valorificarea intermediară sau definitivă ulterioară sau eliminarea intermediară sau definitivă ulterioară, în documentul de notificare, alături de valorificarea intermediară sau de eliminarea intermediară iniţială.
(2)Autorităţile competente de expediere şi de destinaţie îşi pot da acordul doar în legătură cu un transfer de deşeuri destinate unei operaţiuni de valorificare intermediară sau de eliminare intermediară în cazul în care consideră că condiţiile de la articolul 11 sunt îndeplinite sau nu au motive de obiecţie, în conformitate cu articolul 12, privind transferul sau transferurile către instalaţiile care efectuează orice valorificare intermediară sau definitivă ulterioară sau orice eliminare intermediară sau definitivă ulterioară.
(3)În termen de două zile lucrătoare de la data primirii deşeurilor de către instalaţia care efectuează operaţiunea de valorificare intermediară sau operaţiunea de eliminare intermediară, instalaţia respectivă confirmă notificatorului şi autorităţilor competente în cauză primirea deşeurilor. Confirmarea respectivă se furnizează în documentul de circulaţie sau se anexează la documentul de circulaţie.
(4)În cel mai scurt timp posibil, dar în cel mult 30 de zile de la încheierea operaţiunii de valorificare intermediară sau de eliminare intermediară şi în cel mult un an sau perioada mai scurtă menţionată la articolul 9 alineatul (6), de la data primirii deşeurilor, instalaţia care efectuează operaţiunea respectivă furnizează, sub responsabilitatea sa, un certificat notificatorului şi autorităţilor competente în cauză care atestă încheierea operaţiunii. Certificatul respectiv se furnizează în documentul de circulaţie sau anexat la acesta.
(5)În cazul în care o instalaţie de valorificare sau de eliminare care efectuează o operaţiune de valorificare intermediară sau de eliminare intermediară livrează deşeurile pentru orice operaţiune ulterioară de valorificare intermediară sau definitivă sau operaţiune ulterioară de eliminare intermediară sau definitivă către o instalaţie situată în ţara de destinaţie, aceasta obţine în cel mai scurt timp şi în cel mult un an sau perioada mai scurtă menţionată la articolul 9 alineatul (6) de la data livrării deşeurilor un certificat din partea instalaţiei respective care atestă încheierea operaţiunii ulterioare de valorificare intermediară sau definitivă sau de eliminare intermediară sau definitivă.
Instalaţia care efectuează o operaţiune de valorificare intermediară sau de eliminare intermediară, astfel cum se menţionează la alineatul (3), transmite fără întârziere notificatorului şi autorităţilor competente în cauză certificatele relevante, cu identificarea transferurilor la care se referă certificatele respective.
(6)Pentru a asigura coerenţa conţinutului certificatului de la alineatul (5) primul paragraf în întreaga Uniune, Comisia adoptă, în timp util înainte de adoptarea actului de punere în aplicare în temeiul articolului 27 alineatul (5) şi cel târziu până la 21 mai 2025, un act delegat de completare a prezentului articol care stabileşte informaţiile care trebuie furnizate într-un astfel de certificat. Respectivul act delegat se adoptă în conformitate cu articolul 80.
(7)Atunci când se efectuează o livrare, astfel cum este menţionată la alineatul (5) de la prezentul articol, către o instalaţie situată în ţara iniţială de expediere sau într-un alt stat membru, şi care conţine transferuri de deşeuri astfel cum sunt menţionate la articolul 4 alineatul (1), (2) sau (3) este necesară o nouă notificare în conformitate cu prezentul regulament.
(8)Atunci când se efectuează o livrare, astfel cum este menţionată la alineatul (5) de la prezentul articol, către o instalaţie dintr-o ţară terţă şi priveşte transferuri astfel cum sunt menţionate la articolul 4 alineatul (1), (2) sau (3), este necesară o nouă notificare în conformitate cu prezentul regulament, iar dispoziţiile privind autorităţile competente în cauză se aplică, de asemenea, autorităţii competente iniţiale din ţara iniţială de expediere.
Art. 16: Cerinţe aplicabile după obţinerea acordului în legătură cu un transfer
(1)După ce autorităţile competente în cauză şi-au dat acordul pentru un transfer notificat, toate întreprinderile implicate completează documentul de circulaţie sau, în cazul unei notificări generale, documentele de circulaţie la punctele indicate. Acestea se asigură că informaţiile din documentul de circulaţie sunt puse la dispoziţie pe cale electronică prin intermediul unui sistem menţionat la articolul 27, inclusiv în timpul transportului de deşeuri, celorlalte persoane fizice şi juridice implicate în transfer, autorităţilor competente în cauză şi autorităţilor care participă la controale.
(2)Odată ce notificatorul a primit acordul scris din partea autorităţilor competente de expediere, de destinaţie şi de tranzit sau se poate prezuma acordul tacit al autorităţii de tranzit, notificatorul furnizează data efectivă a transferului şi completează documentul de circulaţie, în măsura în posibilului, în conformitate cu instrucţiunile pentru completarea documentelor de notificare şi de circulaţie din anexele IA şi IB, în conformitate cu anexa IC, şi îl transmite autorităţilor competente în cauză şi celorlalte persoane fizice şi juridice implicate în transfer, cu cel puţin două zile lucrătoare înainte de începerea transferului. Cu toate acestea, informaţiile privind cantitatea reală de deşeuri, transportatorul sau transportatorii şi, dacă este cazul, numărul de identificare al containerului pot fi transmise cel târziu înainte de începerea transferului.
(3)Notificatorul se asigură că, pe lângă punerea la dispoziţie a documentului de circulaţie în conformitate cu alineatul (1), documentul de notificare care conţine acordul şi condiţiile impuse de autorităţile competente în cauză este pus la dispoziţia autorităţilor competente în cauză şi a autorităţilor care participă la controale, pe cale electronică, inclusiv în timpul transportului de deşeuri.
(4)În cazul în care documentele menţionate la alineatele (1) şi (3) nu pot fi puse la dispoziţie online în timpul transportului de deşeuri, notificatorul şi transportatorul sau transportatorii se asigură că documentele sunt disponibile prin alte mijloace în vehiculul de transport. În astfel de cazuri, notificatorul se asigură că orice modificări sau adăugiri la documente în timpul transportului de deşeuri sunt prezentate prin intermediul unui sistem menţionat la articolul 27.
(5)În termen de două zile lucrătoare de la primirea deşeurilor, instalaţia furnizează notificatorului şi autorităţilor competente în cauză confirmarea primirii deşeurilor. Confirmarea se furnizează în documentul de circulaţie sau anexată la acesta.
(6)În cel mai scurt timp posibil şi în termen de cel mult 30 de zile de la încheierea operaţiunii respective şi în termen de cel mult un an sau perioada mai scurtă menţionată la articolul 9 alineatul (6) de la data primirii deşeurilor, instalaţia care efectuează o operaţiune de valorificare definitivă sau de eliminare definitivă furnizează un certificat, sub responsabilitatea sa, potrivit căruia valorificarea definitivă sau eliminarea definitivă s-a încheiat.
(7)Certificatul menţionat la alineatul (6) se transmite notificatorului şi autorităţilor competente în cauză.
Art. 17: Modificări după obţinerea acordului
(1)În cazul în care intervine o modificare esenţială a detaliilor sau a condiţiilor acordului, notificatorul informează autorităţile competente în cauză şi destinatarul şi, dacă este posibil, înainte de începerea unui transfer. Modificările esenţiale se consideră a fi, printre altele, modificări faţă de cele indicate în notificare în ceea ce priveşte cantitatea de deşeuri, traseul, inclusiv posibilele rute alternative, data sau datele transferului sau transportatorul sau transportatorii, sau modificări ale duratei transferului, ca urmare a unor circumstanţe neprevăzute care au loc după începerea transferului şi care au condus la depăşirea perioadei de valabilitate a transferului.
(2)În cazul în care intervine o modificare esenţială menţionată la alineatul (1), se transmite o nouă notificare, cu excepţia cazului în care toate autorităţile competente consideră că nu este necesară o nouă notificare şi informează notificatorul în acest sens. Autorităţile competente informează notificatorul cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de cinci zile lucrătoare de la primirea informaţiilor în temeiul alineatului (1). Un transfer planificat nu are loc înainte ca notificatorul să fi fost informat de către autorităţile competente în cauză. În cazul în care un transfer a început deja, notificatorul se asigură că transportul este oprit cât mai curând posibil, până când notificatorul este informat de către autorităţile competente în cauză dacă este necesară o nouă notificare.
(3)În cazul în care modificările menţionate la alineatul (1) implică alte autorităţi competente decât cele vizate de notificarea iniţială, se transmite o nouă notificare.
CAPITOLUL 2:Cerinţe generale de informare
Art. 18: Cerinţe generale de informare
(1)Transferurile de deşeuri menţionate la articolul 4 alineatele (4) şi (5) fac obiectul cerinţelor generale de informare prevăzute la alineatele (2)-(10) de la prezentul articol.
(2)Un transfer menţionat la alineatul (1) poate fi efectuat numai de persoana care organizează transferul menţionată la articolul 3 punctul 7 subpunctele (ii), (iii) şi (iv), atunci când persoana respectivă a obţinut o autorizaţie sau este înregistrată în conformitate cu capitolul IV din Directiva 2008/98/CE.
(3)Persoana care organizează transferul trimite deşeurile numai către o instalaţie de valorificare a deşeurilor care a obţinut o autorizaţie sau o înregistrare în conformitate cu capitolul IV din Directiva 2008/98/CE. Instalaţia prezintă autorizaţia sau dovada înregistrării persoanei care organizează transferul înainte de efectuarea acestuia.
(4)Toate întreprinderile implicate în transfer completează formularul din anexa VII cu informaţiile relevante la punctele indicate şi se asigură că informaţiile sunt puse la dispoziţie pe cale electronică, în conformitate cu articolul 27, inclusiv în timpul transportului de deşeuri, celorlalte persoane implicate în transfer, autorităţilor competente în cauză şi autorităţilor care participă la controale.
În cazul în care persoana care organizează transferul nu este producătorul iniţial de deşeuri menţionat la articolul 3 punctul 7 subpunctul (i), notificatorul se asigură că producătorul iniţial de deşeuri sau una dintre persoanele menţionate la articolul 3 punctul 7 subpunctul (ii), (iii) sau (v) semnează, de asemenea, dacă este posibil, documentul din anexa VII.
(5)Persoana care organizează transferul completează formularul prevăzut în anexa VII cu informaţiile relevante, în măsura posibilului, cu cel puţin două zile lucrătoare înainte de începerea transferului. Cu toate acestea, informaţiile privind cantitatea reală de deşeuri, transportatorul sau transportatorii şi, după caz, numărul de identificare al containerului pot fi transmise cel târziu înainte de începerea transferului.
(6)Dacă informaţiile menţionate la alineatele (4) şi (5) nu pot fi puse la dispoziţie online în timpul transportului de deşeuri, persoana care organizează transferul şi transportatorul sau transportatorii se asigură că informaţiile sunt puse la dispoziţie prin alte mijloace în vehiculul de transport, cu condiţia ca informaţiile să fie în concordanţă cu informaţiile puse la dispoziţie pe cale electronică în conformitate cu alineatele (4) şi (5). În astfel de cazuri, persoana care organizează transferul se asigură că orice modificări sau adăugiri aduse documentelor în timpul transportului de deşeuri sunt prezentate prin intermediul unui sistem menţionat la articolul 27.
(7)În cazul în care un transfer este destinat valorificării intermediare, în documentul din anexa VII se indică, pe lângă valorificarea intermediară iniţială, instalaţia în care se preconizează valorificarea intermediară sau definitivă care urmează direct valorificării intermediare iniţiale şi codurile R ale acestor operaţiuni, precum şi, dacă este posibil, instalaţiile în care se preconizează valorificarea ulterioară intermediară sau definitivă şi codurile R ale operaţiunilor de valorificare aferente.
(8)Instalaţia de valorificare sau laboratorul furnizează persoanei are organizează transferul, în termen de două zile lucrătoare de la primirea deşeurilor, confirmarea primirii deşeurilor prin completarea informaţiilor relevante cuprinse în anexa VII. În cazul în care instalaţia de valorificare sau laboratorul nu are acces la sistemul menţionat la articolul 27, acesta furnizează confirmarea prin intermediul persoanei care organizează transferul.
(9)În cel mai scurt timp posibil şi în termen de cel mult 30 de zile de la încheierea operaţiunii de valorificare şi în termen de cel mult un an de la primirea deşeurilor, instalaţia de valorificare furnizează un certificat, sub responsabilitatea sa, potrivit căruia valorificarea s-a încheiat, prin completarea informaţiilor relevante cuprinse în anexa VII. În cazul în care instalaţia de valorificare nu are acces la sistemul menţionat la articolul 27, aceasta furnizează certificatul prin intermediul persoanei care organizează transferul.
(10)Toate transferurile de deşeuri menţionate la articolul 4 alineatele (4) şi (5) fac obiectul încheierii unui contract de valorificare a deşeurilor între persoana care organizează transferul şi destinatar. În cazul în care destinatarul nu este operatorul instalaţiei, contractul este, de asemenea, semnat de operatorul instalaţiei.
Contractul menţionat la primul paragraf se încheie şi produce efecte cel târziu în momentul în care este completat documentul din anexa VII în conformitate cu alineatul (5) şi rămâne în vigoare pe durata transferului până la eliberarea unui certificat în conformitate cu alineatul (9).
Contractul trebuie să fie conform cu documentele corespunzătoare din anexa VII şi să conţină cel puţin informaţii privind persoana care organizează transferul, destinatarul şi instalaţia, identitatea persoanelor care reprezintă fiecare parte, descrierea deşeurilor, codurile de identificare a deşeurilor, cantitatea de deşeuri care face obiectul contractului, operaţiunea de valorificare şi perioada de valabilitate a contractului.
Contractul include obligaţia ca, în cazul în care transferul de deşeuri sau valorificarea acestora nu se poate finaliza astfel cum s-a prevăzut sau în cazul în care transferul a fost efectuat ca transfer ilegal, persoana care organizează transferul sau, în cazul în care persoana respectivă nu este în măsură să asigure finalizarea transferului de deşeuri sau valorificarea acestora, destinatarul să preia deşeurile sau să asigure valorificarea acestora în mod alternativ şi, dacă este necesară între timp, depozitarea acestora.
(11)Persoana care organizează transferul sau destinatarul furnizează autorităţilor care participă la controale, la solicitarea acestora, o copie a contractului menţionat la alineatul (10) şi a oricărui acord în conformitate cu articolul 4 alineatul (5).
(12)Informaţiile prevăzute în anexa VII sunt puse la dispoziţia statelor membre şi a Comisiei în scopuri de control, de aplicare a normelor, de planificare şi statistică, în conformitate cu articolul 27 şi cu legislaţia naţională.
(13)Informaţiile menţionate la alineatele (2)-(9) sunt considerate confidenţiale, în cazul în care legislaţia Uniunii sau legislaţia naţională impune acest lucru.
(14)În cazul în care deşeurile sunt transferate între două unităţi aflate sub controlul aceleiaşi entităţi juridice, contractul menţionat la alineatul (10) poate fi înlocuit cu o declaraţie a respectivei entităţi juridice. Declaraţia respectivă se referă mutatis mutandis la obligaţiile menţionate la alineatul (10).
(15)Până la 21 mai 2026, Comisia adoptă un act delegat în conformitate cu articolul 80 pentru a completa prezentul regulament prin stabilirea de instrucţiuni privind modul de completare a documentului din anexa VII.
CAPITOLUL 3:Amestecarea deşeurilor, păstrarea documentelor şi accesul la informaţii
Art. 19: Interdicţia de amestecare a deşeurilor în timpul transferului
De la momentul începerii transferului şi până la primirea deşeurilor într-o instalaţie de valorificare sau de eliminare, deşeurile, astfel cum se specifică în notificare sau potrivit articolului 18, nu se amestecă cu alte deşeuri sau cu alte substanţe sau obiecte.
Art. 20: Păstrarea documentelor şi a informaţiilor
(1)Autorităţile competente, notificatorul, destinatarul şi instalaţia care primeşte deşeurile păstrează în Uniune toate informaţiile transmise sau schimbate în legătură cu transferurile notificate timp de cel puţin cinci ani de la data la care a fost furnizat un certificat în conformitate cu articolul 15 alineatul (4) sau cu articolul 16 alineatul (6).
În cazul notificărilor generale în conformitate cu articolul 13, obligaţia menţionată la primul paragraf se aplică de la data la care a fost furnizat ultimul certificat în conformitate cu articolul 15 alineatul (4) sau cu articolul 16 alineatul (6).
(2)Informaţiile furnizate în temeiul articolului 18 se păstrează în Uniune pentru o perioadă de cel puţin cinci ani de la data la care a fost furnizat un certificat în conformitate cu articolul 18 alineatul (9) de către persoana care organizează transferul, destinatar şi instalaţia care primeşte deşeurile.
(3)Autorităţile competente păstrează în Uniune toate informaţiile şi documentele prezentate sau schimbate în legătură cu transferurile ilegale timp de cel puţin cinci ani de la data la care a fost finalizată o preluare sau o valorificare sau o eliminare alternativă.
Art. 21: Publicarea informaţiilor privind transferurile
Comisia publică prin intermediul site-ului său web informaţiile privind notificările transferurilor şi privind transferurile care fac obiectul cerinţelor generale de informare menţionate în anexa XII şi le actualizează lunar. În acest scop, Comisia extrage datele relevante din sistemul central menţionat la articolul 27.
CAPITOLUL 4:Proceduri şi obligaţii de preluare a deşeurilor
Art. 22: Preluarea deşeurilor atunci când un transfer care a primit un acord nu poate fi finalizat astfel cum s-a prevăzut
(1)În cazul în care oricare dintre autorităţile competente în cauză constată că un transfer de deşeuri sau valorificarea sau eliminarea acestora, pentru care autorităţile competente şi-au dat acordul, nu poate fi finalizat(ă) astfel cum s-a prevăzut în conformitate cu dispoziţiile conţinute în documentele de notificare şi de circulaţie sau în contractul menţionat la articolul 6, şi dacă transferul respectiv nu este un transfer ilegal, autoritatea respectivă informează de îndată autoritatea competentă de expediere cu privire la acest lucru. În cazul în care o instalaţie de valorificare sau de eliminare respinge un transfer primit, aceasta informează de îndată autoritatea competentă de destinaţie cu privire la acest lucru.
(2)Autoritatea competentă de expediere se asigură că, exceptând cazurile menţionate la alineatul (3), deşeurile respective sunt preluate în zona aflată sub jurisdicţia acesteia sau în alt loc în ţara de expediere de către notificator sau, dacă este cazul, de către o persoană considerată notificator în conformitate cu alineatul (11) sau (12), pentru a asigura eliminarea sau valorificarea acestora. În cazul în care acest lucru nu este posibil, autoritatea competentă în cauză sau o persoană fizică sau juridică acţionând în numele acesteia asigură respectarea prezentului articol.
Preluarea menţionată la primul paragraf se realizează în termen de 90 de zile sau în alt termen convenit de autorităţile competente în cauză, după ce autoritatea competentă de expediere a luat cunoştinţă sau a fost informată de către autorităţile competente de destinaţie sau de tranzit cu privire la faptul că transferul de deşeuri sau valorificarea sau eliminarea acestora, pentru care s-a dat un acord, nu poate fi finalizat(ă) astfel cum s-a prevăzut, precum şi cu privire la motivele aferente. Această informare poate rezulta din informaţiile transmise autorităţilor competente de destinaţie sau de tranzit, printre altele, de către alte autorităţi competente.
(3)Obligaţia de preluare a deşeurilor prevăzută la alineatul (2) nu se aplică în cazul în care autorităţile competente de expediere, de tranzit şi de destinaţie în cauză consideră că deşeurile respective pot fi valorificate sau eliminate printr-o metodă alternativă în ţara de destinaţie sau în alt loc de către notificator sau, atunci când este relevant, de către o persoană considerată notificator în conformitate cu alineatul (11) sau (12) sau, dacă acest lucru nu este posibil, de către autoritatea competentă de expediere sau de către o persoană fizică sau juridică acţionând în numele acesteia.
Obligaţia de preluare a deşeurilor prevăzută la alineatul (2) nu se aplică dacă, în timpul efectuării operaţiunii de valorificare sau de eliminare în instalaţia în cauză, deşeurile transferate au fost amestecate ireversibil cu alte deşeuri în aşa fel încât compoziţia sau natura lor s-a schimbat sau încât deşeurile în cauză nu mai pot fi separate, înainte ca autoritatea competentă în cauză să ia cunoştinţă de faptul că transferul notificat nu poate fi finalizat, astfel cum se menţionează la alineatul (1). Amestecul de deşeuri respectiv este valorificat sau eliminat printr-o metodă alternativă în conformitate cu primul paragraf din prezentul alineat.
(4)În cazul măsurilor alternative menţionate la alineatul (3), notificatorul sau, după caz, persoana considerată notificator în conformitate cu alineatul (11) sau (12) sau, dacă acest lucru nu este posibil, autoritatea competentă de expediere sau persoana fizică sau juridică care acţionează în numele său se asigură că deşeurile în cauză sunt gestionate într-un mod care asigură protecţia mediului în conformitate cu articolul 59.
(5)În cazurile de preluare a deşeurilor menţionate la alineatul (2), se prezintă o nouă notificare, cu excepţia cazului în care autorităţile competente în cauză convin că este suficientă o solicitare motivată în mod corespunzător de către autoritatea competentă iniţială de expediere.
Notificatorul iniţial sau, după caz, o persoană considerată notificator în conformitate cu alineatul (11) sau (12) sau, în cazul în care nici acest lucru nu este posibil, autoritatea competentă iniţială de expediere sau o altă persoană fizică sau juridică acţionând în numele acesteia prezintă o nouă notificare.
Nicio autoritate competentă nu se opune sau nu formulează obiecţii împotriva returnării deşeurilor din cadrul unui transfer care nu poate fi finalizat astfel cum s-a prevăzut sau împotriva operaţiunii aferente de valorificare şi de eliminare a acestora.
(6)În cazul unor aranjamente alternative în afara ţării iniţiale de destinaţie în conformitate cu alineatul (3), notificatorul iniţial sau, după caz, o persoană considerată notificator în conformitate cu alineatul (11) sau (12) sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, autoritatea competentă iniţială de expediere sau o altă persoană fizică sau juridică acţionând în numele acesteia prezintă o nouă notificare.
Atunci când noua notificare se transmite de către notificator, aceasta se transmite, de asemenea, autorităţii competente a ţării iniţiale de expediere.
(7)În cazul unor aranjamente alternative în ţara iniţială de destinaţie în conformitate cu alineatul (3), nu este necesară o nouă notificare, fiind suficientă o solicitare motivată în mod corespunzător. Solicitarea respectivă motivată în mod corespunzător, prin care se solicită aprobarea unei măsuri alternative, se transmite autorităţilor competente de destinaţie şi de expediere de către notificatorul iniţial sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, autorităţii competente de destinaţie de către autoritatea competentă iniţială de expediere.
(8)În cazul în care nu este necesară prezentarea unei noi notificări în conformitate cu alineatul (5) sau (7), notificatorul iniţial sau, după caz, o persoană considerată notificator în conformitate cu alineatul (11) sau (12) sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, autoritatea competentă iniţială de expediere sau o altă persoană fizică sau juridică acţionând în numele acesteia completează un nou document de circulaţie în conformitate cu articolul 15 sau cu articolul 16.
În cazul în care autoritatea competentă iniţială de expediere transmite o nouă notificare în conformitate cu alineatul (5) sau (6), nu este necesară o nouă garanţie financiară sau asigurare echivalentă.
(9)Obligaţia notificatorului sau, dacă este cazul, obligaţia ţării de expediere de a prelua deşeurile sau de a lua măsuri pentru valorificarea sau eliminarea alternativă încetează atunci când instalaţia eliberează certificatul de valorificare definitivă sau eliminare definitivă menţionat la articolul 16 alineatul (6) sau, după caz, la articolul 15 alineatul (5). În cazurile de valorificare intermediară sau eliminare intermediară menţionate la articolul 7 alineatul (6), obligaţia ţării de expediere încetează atunci când instalaţia eliberează certificatul menţionat la articolul 15 alineatul (4).
În cazul în care o instalaţie emite un certificat de valorificare sau de eliminare, iar acest lucru conduce la un transfer ilegal şi are drept consecinţă eliberarea garanţiei financiare, se aplică articolul 25 alineatul (8) şi articolul 26 alineatul (2).
(10)Atunci când, pe teritoriul unui stat membru, se descoperă deşeuri al căror transfer sau a căror valorificare sau eliminare nu poate fi finalizat(ă) astfel cum s-a prevăzut, autoritatea care are competenţă în zona în care au fost descoperite deşeurile este responsabilă să garanteze că se iau măsuri pentru depozitarea în siguranţă a deşeurilor respective până la returnarea acestora sau la valorificarea definitivă sau eliminarea definitivă printr-o metodă alternativă.
(11)În cazul în care notificatorul menţionat la articolul 3 punctul 6 litera (a) subpunctul (iv) nu îndeplineşte niciuna dintre obligaţiile de preluare a deşeurilor prevăzute la prezentul articol şi la articolul 24, producătorul iniţial de deşeuri, noul producător de deşeuri sau colectorul menţionat la articolul 3 punctul 6 litera (a) subpunctul (i), (ii) sau (iii) care a autorizat comerciantul sau brokerul respectiv să acţioneze în numele său este considerat notificator în scopul îndeplinirii obligaţiilor respective de preluare a deşeurilor.
(12)În cazul în care notificatorul menţionat la articolul 3 punctul 6 litera (a) subpunctul (i), (ii) sau (iii) nu îndeplineşte niciuna dintre obligaţiile de preluare a deşeurilor prevăzute la prezentul articol şi la articolul 24, deţinătorul de deşeuri menţionat la articolul 3 punctul 6 litera (a) subpunctul (v) este considerat notificator în scopul îndeplinirii obligaţiilor respective de preluare a deşeurilor.
Art. 23: Preluarea deşeurilor atunci când un transfer care face obiectul cerinţelor generale de informare nu poate fi finalizat astfel cum s-a prevăzut
(1)În cazul în care un transfer de deşeuri menţionate la articolul 4 alineatul (4) sau (5), sau valorificarea acestora, nu poate fi finalizat astfel cum s-a prevăzut, în conformitate cu documentul din anexa VII sau în contractul menţionat la articolul 18 alineatul (10) şi în cazul în care transferul respectiv nu este ilegal, persoana care a organizat transferul în conformitate cu articolul 18 informează imediat autoritatea competentă de expediere cu privire la aceasta. În astfel de cazuri, persoana care organizează transferul sau destinatarul, în conformitate cu obligaţiile prevăzute în contractul menţionat la articolul 18 alineatul (10), preia deşeurile înapoi în ţara de expediere sau asigură valorificarea lor printr-o metodă alternativă în ţara de destinaţie sau în altă parte şi se asigură, dacă este necesar, că se iau măsuri pentru depozitarea în siguranţă a deşeurilor până la returnarea acestora sau până la valorificarea definitivă sau eliminarea definitivă printr-o metodă alternativă.
Preluarea sau valorificarea deşeurilor printr-o metodă alternativă are loc în termen de 90 de zile, sau în orice alt termen convenit între autorităţile competente în cauză, de la data la care persoana care organizează transferul a informat autoritatea competentă de expediere în conformitate cu primul paragraf.
(2)În cazul măsurilor alternative menţionate la alineatul (1), persoana care organizează transferul sau destinatarul, după caz, se asigură că deşeurile în cauză sunt gestionate într-un mod care asigură protecţia mediului şi în conformitate cu articolul 59.
(3)În cazurile de preluare sau de măsuri alternative în afara ţării de destinaţie iniţială, astfel cum se menţionează la alineatul (1), informaţiile relevante din documentul prevăzut în anexa VII se completează şi se transmit de către persoana care a organizat iniţial transferul în conformitate cu articolul 18. Dacă transferul în vederea preluării sau destinat unor măsuri alternative face obiectul articolului 4 alineatul (1), (2) sau (3), articolul 22 se aplică mutatis mutandis.
(4)În cazul în care autoritatea competentă de expediere ia cunoştinţă de faptul că un transfer de deşeuri menţionat la articolul 4 alineatul (4) sau (5), sau recuperarea acestora, nu a fost finalizat în modul prevăzut şi că nu au fost îndeplinite obligaţiile de a prelua deşeurile sau de a organiza valorificarea alternativă a acestora în conformitate cu alineatul (1), autoritatea competentă de expediere ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că persoana care a organizat transferul preia deşeurile sau asigură valorificarea acestora printr-o metodă alternativă şi se asigură, dacă este necesar, că se iau măsurile necesare pentru depozitarea în condiţii de siguranţă a deşeurilor până la returnare sau la valorificarea definitivă sau eliminarea definitivă printr-o metodă alternativă. În cazul în care nu este posibil ca persoana care a efectuat transferul să îndeplinească obligaţiile de preluare, aceste obligaţii sunt îndeplinite de o persoană considerată a fi persoana care organizează transferul în conformitate cu alineatul (5) sau (6), după caz.
(5)În cazul în care persoana care organizează transferul menţionat la articolul 3 punctul 7 subpunctul (iv) nu îndeplineşte niciuna dintre obligaţiile de preluare a deşeurilor prevăzute la prezentul articol şi la articolul 24, producătorul iniţial de deşeuri, noul producător de deşeuri sau colectorul menţionat la articolul 3 punctul 7 subpunctul (i), (ii) sau (iii) care a autorizat comerciantul sau brokerul respectiv să acţioneze în numele său este considerat notificator în scopul îndeplinirii obligaţiilor respective de preluare a deşeurilor.
(6)În cazul în care persoana care organizează transferul menţionat la articolul 3 punctul 7 subpunctul (i), (ii) sau (iii) nu îndeplineşte niciuna dintre obligaţiile de preluare a deşeurilor prevăzute la prezentul articol şi la articolul 24, deţinătorul de deşeuri menţionat la articolul 3 punctul 7 subpunctul (v) este considerat notificator în scopul îndeplinirii obligaţiilor respective de preluare a deşeurilor.
(7)În cazul în care nu este posibil ca persoana care organizează transferul sau o persoană considerată responsabilă în conformitate cu alineatul (5) sau (6) să îndeplinească obligaţiile de preluare prevăzute la alineatul (4), autoritatea competentă de expediere sau o persoană fizică sau juridică acţionând în numele acesteia este considerată responsabilă pentru obligaţiile prevăzute la prezentul articol.
Art. 24: Costurile aferente preluării deşeurilor în cazul în care un transfer nu poate fi finalizat astfel cum s-a prevăzut
(1)Costurile aferente returnării sau valorificării sau eliminării printr-o metodă alternativă a deşeurilor dintr-un transfer care nu poate fi finalizat astfel cum s-a prevăzut, inclusiv costurile de transport, de valorificare sau de eliminare în temeiul articolului 22 alineatul (2) sau (3) şi, de la data la care autoritatea competentă de expediere ia cunoştinţă de faptul că un transfer de deşeuri sau valorificarea sau eliminarea acestora nu poate fi finalizat(ă) astfel cum s-a prevăzut, costurile de depozitare în temeiul articolului 22 alineatul (10) se percep în ordinea următoare:
a)de la notificatorul iniţial sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, în conformitate cu litera (b);
b)de la o persoană fizică sau juridică considerată notificator în conformitate cu articolul 22 alineatul (11) sau (12), după caz, sau, dacă acest lucru nu este posibil, în conformitate cu litera (c);
c)de la alte persoane fizice sau juridice, după caz, sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, în conformitate cu litera (d);
d)de la autoritatea competentă de expediere; sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, în conformitate cu litera (e);
e)în alt mod convenit de autorităţile competente în cauză.
(2)Înainte de imputarea costurilor unei alte persoane decât notificatorul iniţial, se utilizează garanţia financiară sau asigurarea echivalentă menţionată la articolul 7. În cazul în care nu există nicio garanţie financiară sau o asigurare echivalentă sau în cazul în care costurile depăşesc valoarea acoperirii garanţiei financiare sau a asigurării echivalente, costurile se percep în ordinea prevăzută la alineatul (1).
(3)Prezentul articol se aplică mutatis mutandis costurilor generate de preluarea sau valorificarea alternativă a deşeurilor în conformitate cu articolul 23.
(4)Prezentul articol nu aduce atingere dreptului Uniunii şi dreptului intern privind răspunderea.
Art. 25: Preluarea deşeurilor în cazul unui transfer ilegal
(1)În cazul în care o autoritate competentă descoperă un transfer pe care îl consideră ilegal, aceasta informează de îndată celelalte autorităţi competente în cauză cu privire la aceasta.
(2)În cazul în care responsabilitatea pentru un transfer ilegal îi poate fi imputată notificatorului, autoritatea competentă de expediere se asigură că deşeurile sunt preluate de:
a)notificatorul sau, după caz, de către o persoană considerată notificator în conformitate cu alineatul (6) sau (7), pentru a asigura eliminarea sau valorificarea acestora; sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, în conformitate cu litera (c) de la prezentul alineat; sau, în cazul în care nu a fost transmisă nicio notificare, în conformitate cu litera (b) de la prezentul alineat;
b)o persoană considerată notificator în conformitate cu articolul 3 punctul 6 sau, după caz, de către o persoană considerată notificator în conformitate cu alineatul (6) sau (7); pentru a asigura eliminarea sau valorificarea acestora; sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, în conformitate cu litera (c) de la prezentul alineat;
c)autoritatea competentă de expediere sau de o persoană fizică sau juridică acţionând în numele acesteia pentru a organiza eliminarea sau valorificarea acestora.
(3)Obligaţia de preluare prevăzută la alineatul (2) nu se aplică în cazul în care autorităţile competente de expediere, de tranzit şi de destinaţie în cauză şi, după caz, notificatorul sau persoana considerată notificator sunt de acord şi se asigură că deşeurile pot fi:
a)valorificate sau eliminate printr-o metodă alternativă în ţara de destinaţie, de tranzit sau de expediere de către notificator sau, după caz, de o persoană considerată notificator în conformitate cu alineatul (6) sau (7) sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, de către autoritatea competentă de expediere sau o altă persoană fizică sau juridică acţionând în numele acesteia; sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, în conformitate cu litera (b);
b)valorificate sau eliminate printr-o metodă alternativă în altă ţară de către notificator sau, după caz, de o persoană considerată notificator în conformitate cu alineatul (6) sau (7) sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, de către autoritatea competentă de expediere sau o altă persoană fizică sau juridică acţionând în numele acesteia, în cazul în care toate autorităţile competente sunt de acord.
În cazul exportului sau importului, valorificarea sau eliminarea printr-o metodă alternativă, astfel cum s-a convenit în temeiul primului paragraf, are loc numai dacă preluarea în conformitate cu alineatul (2) nu este posibilă.
(4)În cazul valorificării sau eliminării printr-o metodă alternativă menţionată la alineatul (3), notificatorul sau, după caz, persoana considerată notificator în conformitate cu alineatul (6) sau (7) sau, dacă acest lucru nu este posibil, autoritatea competentă de expediere sau persoana fizică sau juridică care acţionează în numele său se asigură că deşeurile în cauză sunt gestionate într-un mod care asigură protecţia mediului, în conformitate cu articolul 59.
(5)Operaţiunea de preluare, valorificare sau eliminare menţionată la alineatele (2) şi (3) se realizează în termen de 30 de zile sau în orice alt termen convenit de autorităţile competente în cauză, de la data la care autoritatea competentă de expediere a luat cunoştinţă sau a fost informată de către autorităţile competente de destinaţie sau de tranzit cu privire la transferul ilegal, precum şi cu privire la motivele aferente. Această informare poate rezulta din informaţiile transmise autorităţilor competente de destinaţie sau de tranzit, printre altele, de către alte autorităţi competente.
În cazul preluării deşeurilor menţionate la alineatul (2) literele (a), (b) şi (c), se transmite o nouă notificare, cu excepţia cazului în care autorităţile competente în cauză convin că este suficientă solicitarea motivată în mod corespunzător a autorităţii competente iniţiale de expediere.
Dacă este necesară o nouă notificare, aceasta se transmite de persoana sau de autoritatea determinată în conformitate cu alineatul (2).
Nicio autoritate competentă nu se opune sau nu formulează obiecţii împotriva returnării deşeurilor din cadrul unui transfer ilegal. În cazul valorificării sau al eliminării printr-o metodă alternativă, astfel cum se menţionează la alineatul (3), efectuată în afara ţării în care a fost descoperită transferul ilegal, persoana sau autoritatea menţionată la alineatul respectiv transmite o nouă notificare în conformitate cu ordinea indicată la alineatul menţionat.
Autorităţile competente în cauză cooperează, după caz, pentru a se asigura că deşeurile sunt preluate, valorificate sau eliminate printr-o metodă alternativă, astfel cum se menţionează la alineatele (2) şi (3).
(6)În cazul în care notificatorul menţionat la articolul 3 punctul 6 litera (a) subpunctul (iv) nu îndeplineşte niciuna dintre obligaţiile de preluare a deşeurilor prevăzute la prezentul articol sau la articolul 26, producătorul iniţial de deşeuri, noul producător de deşeuri sau colectorul menţionat la articolul 3 punctul 6 litera (a) subpunctul (i), (ii) sau (iii) care a autorizat comerciantul sau brokerul respectiv să acţioneze în numele său este considerat notificator în scopul îndeplinirii obligaţiilor respective de preluare a deşeurilor.
(7)În cazul în care notificatorul menţionat la articolul 3 punctul 6 litera (a) subpunctul (i), (ii) sau (iii) nu îndeplineşte niciuna dintre obligaţiile de preluare a deşeurilor prevăzute la prezentul articol şi la articolul 26, deţinătorul de deşeuri menţionat la articolul 3 punctul 6 litera (a) subpunctul (v) este considerat notificator în scopul îndeplinirii obligaţiilor respective de preluare a deşeurilor.
(8)În cazul în care responsabilitatea pentru un transfer ilegal îi poate fi imputată destinatarului, autoritatea competentă de destinaţie se asigură că deşeurile sunt valorificate sau eliminate într-un mod care asigură protecţia mediului de către:
a)destinatar; sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, în conformitate cu litera (b);
b)autoritatea competentă sau de către o persoană fizică sau juridică acţionând în numele acesteia.
Operaţiunea de valorificare sau eliminare menţionată la primul paragraf se realizează în termen de 30 de zile sau în orice alt termen convenit de autorităţile competente în cauză, de la data la care autoritatea competentă de destinaţie a luat cunoştinţă sau a fost informată de către autorităţile competente de expediere sau de tranzit cu privire la transferul ilegal, precum şi cu privire la motivele aferente. Această informare poate rezulta din informaţiile transmise autorităţilor competente de expediere şi de tranzit, printre altele, de către alte autorităţi competente.
Autorităţile competente în cauză cooperează, după caz, în ceea ce priveşte valorificarea sau eliminarea deşeurilor în conformitate cu prezentul alineat.
(9)Dacă nu este necesară o nouă notificare, persoana responsabilă pentru preluarea deşeurilor sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, autoritatea competentă iniţială de expediere completează un nou document de circulaţie în conformitate cu articolul 15 sau 16.
În cazul în care autoritatea competentă iniţială de expediere, care efectuează o preluare în conformitate cu alineatul (2) litera (c), transmite o nouă notificare, nu este necesară o nouă garanţie financiară sau asigurare echivalentă.
(10)În special în cazurile în care responsabilitatea pentru transferul ilegal nu îi poate fi imputată nici notificatorului, nici destinatarului, autorităţile competente în cauză cooperează pentru a se asigura că deşeurile sunt valorificate sau eliminate.
(11)Atunci când se descoperă un transfer ilegal după încheierea unei operaţiuni de valorificare sau de eliminare intermediară astfel cum se menţionează la articolul 7 alineatul (6), obligaţia ţării de expediere privind preluarea deşeurilor sau organizarea valorificării sau a eliminării printr-o metodă alternativă încetează atunci când instalaţia eliberează certificatul menţionat la articolul 15 alineatul (4).
În cazul în care o instalaţie emite un certificat de valorificare sau de eliminare, iar acest lucru conduce la un transfer ilegal şi are drept consecinţă eliberarea garanţiei financiare sau a asigurării echivalente, se aplică alineatul (8) de la prezentul articol şi articolul 26 alineatul (2).
(12)Atunci când, pe teritoriul unui stat membru, se descoperă deşeuri dintr-un transfer ilegal, autoritatea care are competenţă în zona în care au fost descoperite deşeurile este responsabilă să garanteze că se iau măsuri pentru depozitarea în siguranţă a deşeurilor respective până la returnarea acestora sau la valorificarea definitivă sau eliminarea definitivă printr-o metodă alternativă.
(13)Articolele 37, 39 şi 40 şi orice interdicţie la export cuprinsă într-un act delegat, astfel cum este menţionat la articolul 45 alineatul (6), nu se aplică în cazurile în care transferurile ilegale sunt returnate în ţara de expediere, iar respectiva ţară de expediere intră sub incidenţa interdicţiilor prevăzute în dispoziţiile respective.
(14)Dacă un transfer de deşeuri menţionate la articolul 4 alineatul (4) sau (5) este considerat drept transfer ilegal, prezentul articol se aplică mutatis mutandis persoanei care organizează transferul şi autorităţilor competente în cauză.
(15)Prezentul articol se aplică fără a aduce atingere dreptului Uniunii şi dreptului intern privind răspunderea.
Art. 26: Costuri de preluare a deşeurilor în cazul unui transfer ilegal
(1)Costurile aferente preluării sau valorificării sau eliminării printr-o metodă alternativă a deşeurilor din cadrul unui transfer ilegal, inclusiv costurile pentru transportul deşeurilor, de valorificare sau de eliminare a acestora în temeiul articolului 25 alineatul (2) sau (3) şi, de la data la care autoritatea competentă de expediere constată că transferul respectiv este ilegal, costurile de depozitare în temeiul articolului 25 alineatul (12) se suportă de către:
a)notificatorul sau o persoană considerată notificator, astfel cum se menţionează la articolul 25 alineatul (2) litera (a); sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, în conformitate cu litera (c); sau, în cazul în care nu a fost transmisă nicio notificare, în conformitate cu litera (b);
b)persoana considerată notificator, astfel cum se menţionează la articolul 25 alineatul (2) litera (b), sau alte persoane fizice sau juridice, după caz; sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, în conformitate cu litera (c);
c)autoritatea competentă de expediere.
(2)Costurile aferente valorificării sau eliminării în temeiul articolului 25 alineatul (8), inclusiv eventualele costuri de transport şi depozitare în temeiul articolului 25 alineatul (12), se suportă de către destinatar sau, dacă acest lucru nu este posibil, de către autoritatea competentă destinaţie.
(3)Costurile aferente valorificării sau eliminării în temeiul articolului 25 alineatul (10), inclusiv eventualele costuri de transport şi depozitare în temeiul articolului 25 alineatul (12), se suportă de către:
a)notificator sau persoana considerată notificator în conformitate cu articolul 25 alineatul (2) litera (b), cu articolul 25 alineatul (6) sau cu articolul 25 alineatul (7) sau de destinatar sau de ambii, în funcţie de decizia autorităţilor competente în cauză; sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, în conformitate cu litera (b);
b)alte persoane fizice sau juridice, după caz; sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, în conformitate cu litera (c);
c)autorităţile competente de expediere şi de destinaţie.
(4)În cazurile în care a fost prezentată o notificare, iar notificatorul nu îşi îndeplineşte responsabilităţile în ceea ce priveşte costurile facturate, garanţia financiară sau asigurarea echivalentă menţionată la articolul 7 se utilizează înainte de perceperea costurilor în conformitate cu alineatul (1), (2) sau (3) unei alte persoane decât notificatorul sau, respectiv, destinatarul. În cazul în care costurile depăşesc valoarea acoperirii oferite de garanţia financiară sau de asigurarea echivalentă, costurile se percep în conformitate cu alineatele (1), (2) şi (3).
(5)Dacă un transfer de deşeuri menţionat la articolul 4 alineatul (4) sau (5) este considerat ilegal, prezentul articol se aplică mutatis mutandis persoanei care organizează transferul şi autorităţilor competente în cauză.
(6)Prezentul articol se aplică fără a aduce atingere dreptului Uniunii şi dreptului intern privind răspunderea.
CAPITOLUL 5:Dispoziţii generale
Art. 27: Transmitere şi schimb de informaţii pe cale electronică
(1)Transmiterea şi schimbul următoarelor informaţii şi documente se realizează prin mijloace electronice, fie prin hubul sistemului central menţionat la alineatul (3), fie prin alte sisteme sau software-uri interoperabile disponibile în conformitate cu alineatul (4):
a)pentru deşeurile menţionate la articolul 4 alineatele (1), (2) şi (3):
(i)notificarea unui transfer în temeiul articolelor 5 şi 13;
(ii)solicitări de informaţii şi documentaţie în temeiul articolelor 5 şi 8;
(iii)informaţii şi documentaţie în temeiul articolelor 5 şi 8;
(iv)informaţiile şi deciziile în temeiul articolului 8;
(v)deciziile în legătură cu un transfer notificat şi, dacă este cazul, o retragere a unui acord în conformitate cu articolul 9;
(vi)informaţiile şi condiţiile aplicabile transferului în temeiul articolului 10;
(vii)informaţii în temeiul articolului 11;
(viii)informaţiile şi obiecţiile formulate cu privire la un transfer în temeiul articolului 12;
(ix)informaţiile privind deciziile de emitere a acordului prealabil pentru anumite instalaţii de valorificare în temeiul articolului 14 alineatele (8) şi (10);
(x)informaţiile şi deciziile în temeiul articolului 14 alineatele (12) şi (15);
(xi)confirmările primirii deşeurilor în temeiul articolelor 15 şi 16;
(xii)certificatele de valorificare sau de eliminare în temeiul articolelor 15 şi 16;
(xiii)informaţii prealabile privind începerea a unui transfer în temeiul articolului 16;
(xiv)documentele care trebuie să fie puse la dispoziţie în conformitate cu articolul 16;
(xv)informaţii în temeiul articolului 17;
b)pentru deşeurile menţionate la articolul 4 alineatele (4) şi (5), informaţiile şi documentaţia, confirmarea şi certificatele în temeiul articolului 18;
c)informaţii şi documente referitoare la procedura de notificare şi acord scris prealabil şi la cerinţele generale de informare în temeiul articolelor 34 şi 35 şi al titlurilor IV, V şi VI, după caz.
(2)Pentru a actualiza lista cu informaţii şi documente necesare în temeiul alineatului (1) în funcţie de modificările sistemelor de schimb şi transmitere prin mijloace electronice, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 80 pentru a modifica alineatul (1) în vederea modificării listei de informaţii şi documente.
(3)Comisia operează un sistem central care permite transmiterea şi schimbul de informaţii şi documente menţionate la alineatul (1) pe cale electronică. Sistemul central respectiv furnizează un hub care să fie utilizat pentru schimbul în timp real de informaţii şi documente menţionate la alineatul (1) între sistemele sau software-urile disponibile de schimb electronic de date.
Hubul menţionat la primul paragraf se utilizează şi pentru schimbul în timp real de informaţii şi documente, astfel cum se menţionează la alineatul (1), pentru transferurile în interiorul Uniunii cu tranzit prin ţări terţe, exportul din Uniune, importul în Uniune şi tranzitul prin Uniune, în cazul în care autorităţile competente, birourile vamale de export, de ieşire şi de intrare, autorităţile implicate în controale şi operatorii economici din ţări terţe se conectează la hubul respectiv printr-un sistem sau software disponibil, caz în care alineatul (4) se aplică mutatis mutandis, sau prin site-ul web menţionat la al treilea paragraf de la prezentul alineat.
Acest sistem central oferă şi un site web pentru pregătirea şi prelucrarea informaţiilor şi a documentelor menţionate la alineatul (1) pentru transferurile în interiorul Uniunii, pentru transferurile în interiorul Uniunii cu tranzit prin ţări terţe, pentru exportul din Uniune, pentru importul în Uniune şi pentru tranzitul prin Uniune. Un astfel de site web poate fi utilizat de către autorităţile competente, de autorităţile implicate în controale şi de către operatorii economici ale statelor membre şi ale ţărilor terţe care nu utilizează sisteme sau software pentru schimbul electronic de date, pentru transmiterea şi schimbul direct, prin mijloace electronice, de informaţii şi documente menţionate la alineatul (1).
Software-ul menţionat la primul, al doilea şi al treilea paragraf este interoperabil cu sistemul central menţionat la alineatul (3), face schimb de informaţii şi documente prin sistemul central respectiv în timp real şi funcţionează în conformitate cu cerinţele şi normele prevăzute în actele de punere în aplicare adoptate de Comisie în temeiul alineatului (5).
Sistemul central facilitează păstrarea documentelor în conformitate cu articolul 20.
Acest sistem central asigură, de asemenea, interoperabilitatea sa cu mediul pentru informaţiile electronice referitoare la transportul de mărfuri instituit în temeiul Regulamentului (UE) 2020/1056.
În termen de patru ani de la adoptarea actului de punere în aplicare menţionat la alineatul (5), Comisia asigură interconectarea sistemului central respectiv cu mediul aferent ghişeului unic al Uniunii Europene prin Sistemul de schimb de certificate în cadrul ghişeului unic al Uniunii Europene pentru vămi instituit prin Regulamentul (UE) 2022/2399.
(4)Statele membre pot utiliza propriile sisteme sau software-uri disponibile care să permită pregătirea şi prelucrarea informaţiilor şi a documentelor menţionate la alineatul (1) de către autorităţile competente, autorităţile implicate în controale şi, după caz, operatorii economici din statele membre, precum şi transmiterea şi schimbul electronic de informaţii şi documente menţionate la alineatul (1). Statele membre trebuie să se asigure că aceste sisteme şi software-uri sunt interoperabile cu sistemul central menţionat la alineatul (3), sunt operate în conformitate cu cerinţele şi normele stabilite în actele de punere în aplicare adoptate de Comisie în temeiul alineatului (5) şi permit schimbul de informaţii şi documente prin hubul sistemului central în timp real.
Sistemele menţionate la primul paragraf facilitează păstrarea documentelor în conformitate cu articolul 20.
(5)Cel târziu până la 21 mai 2025, Comisia adoptă acte de punere în aplicare pentru a stabili:
a)cerinţele necesare pentru interoperabilitatea dintre sistemul central menţionat la alineatul (3) şi alte sisteme sau software-uri menţionate la alineatul (4), inclusiv un protocol pentru schimbul de date şi un model de date pentru schimbul de date menţionate în anexele IA, IB şi VII, precum şi certificatul menţionat la articolul 15;
b)orice alte cerinţe tehnice şi organizatorice, inclusiv privind aspecte legate de securitate, guvernanţa datelor şi confidenţialitatea datelor, care sunt necesare pentru punerea în practică a transmiterii şi a schimbului de informaţii şi documente menţionate la alineatul (1) pe cale electronică ţinând seama de Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului (42).
(42)Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecţia datelor) (JO L 119, 4.5.2016, p. 1).
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 81 alineatul (2).
(6)Comisia examinează funcţionalitatea sistemului central o dată la doi ani. Concluziile acestor examinări sunt comunicate Parlamentului European şi statelor membre. Examinarea ia în considerare feedbackul primit de la utilizatori, cum ar fi autorităţile competente şi notificatorii.
Art. 28: Limba
(1)Orice notificare, informaţii, documentaţie sau alt tip de comunicare transmise în conformitate cu dispoziţiile prezentului titlu se furnizează într-o limbă acceptată de autorităţile competente în cauză.
(2)Notificatorul şi destinatarul sau, acolo unde este posibil, persoana care organizează transferul, furnizează autorităţilor competente în cauză traduceri autorizate ale comunicărilor menţionate la alineatul (1) într-o limbă acceptată de acestea, la solicitarea acestora.
(3)Până la 21 mai 2028, Comisia încorporează o funcţie în sistemul central menţionat la articolul 27 alineatul (3), care asigură traduceri neoficiale ale comunicărilor menţionate la alineatul (1).
Art. 29: Aspecte privind clasificarea
(1)Atunci când decid dacă un obiect sau o substanţă care rezultă dintr-un proces de producţie al cărui scop principal nu este producerea obiectului sau a substanţei respective este considerat(ă) deşeu, statele membre aplică articolul 5 din Directiva 2008/98/CE.
Atunci când decid dacă deşeurile care au fost supuse unei operaţiuni de reciclare sau unei alte operaţiuni de valorificare trebuie considerate ca încetând să mai fie deşeuri, statele membre aplică articolul 6 din Directiva 2008/98/CE.
Atunci când decid dacă un obiect sau o substanţă trebuie considerată ca bun uzat şi nu un deşeu, statele membre se asigură că sunt îndeplinite cel puţin următoarele condiţii:
a)utilizarea sau reutilizarea ulterioară a obiectului sau a substanţei este sigură;
b)obiectul sau substanţa îşi poate îndeplini funcţia preconizată fără o prelucrare prealabilă semnificativă;
c)după caz, obiectul sau substanţa este testat(ă) pentru a garanta deplina sa funcţionalitate;
d)utilizarea ulterioară este legală, adică substanţa respectivă sau obiectul respectiv îndeplineşte toate cerinţele relevante privind produsul, protecţia mediului şi protecţia sănătăţii pentru utilizarea specifică şi nu va produce efecte globale nocive asupra mediului sau a sănătăţii populaţiei;
e)obiectul sau substanţa este păstrat(ă) şi protejat(ă) împotriva deteriorării în mod corespunzător în timpul transportului, încărcării şi descărcării.
Dispoziţiile de la al treilea paragraf se aplică fără a aduce atingere articolului 23 alineatul (2) şi anexei VI la Directiva 2012/19/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (43) şi nici articolului 72 alineatul (2) şi anexei XIV la Regulamentul (UE) 2023/1542 al Parlamentului European şi al Consiliului (44).
(43)Directiva 2012/19/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 4 iulie 2012 privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice (DEEE) (JO L 197, 24.7.2012, p. 38).
(44)Regulamentul (UE) 2023/1542 al Parlamentului European şi al Consiliului din 12 iulie 2023 privind bateriile şi deşeurile de baterii, de modificare a Directivei 2008/98/CE şi a Regulamentului (UE) 2019/1020 şi de abrogare a Directivei 2006/66/CE (JO L 191, 28.7.2023, p. 1).
(2)În cazul în care autorităţile competente de expediere şi de destinaţie nu convin asupra clasificării în privinţa diferenţelor dintre deşeuri şi non-deşeuri, ţinând seama de dispoziţiile alineatului (1) şi de orice condiţii sau decizii luate la nivelul Uniunii sau de către statele membre în temeiul articolului 5 sau 6 din Directiva 2008/98/CE, în scopul transferului, obiectul sau substanţa în cauză este tratat(ă) ca şi cum ar fi deşeu. Acest fapt nu aduce atingere dreptului ţării de destinaţie de a trata materialul transferat în conformitate cu legislaţia naţională a acesteia după sosirea în ţara respectivă a materialului transferat şi în cazul în care legislaţia respectivă este în conformitate cu dreptul Uniunii sau dreptul internaţional.
(3)Comisia poate adopta acte de punere în aplicare pentru a stabili criterii detaliate pentru o aplicare uniformă a condiţiilor prevăzute la alineatul (1) al treilea paragraf în cazul anumitor substanţe sau obiecte pentru care distincţia dintre bunurile uzate şi deşeuri este deosebit de importantă pentru exportul de deşeuri din Uniune.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 81 alineatul (2).
(4)În cazul în care autorităţile competente de expediere şi de destinaţie nu pot conveni asupra clasificării unui deşeu destinat valorificării ca fiind inclus în anexa III, anexa IIIA, anexa IIIB sau anexa IV sau ca nefiind inclus în niciuna dintre anexele respective, transferul deşeurilor respective intră sub incidenţa articolului 4 alineatul (2).
(5)În cazul în care autorităţile competente de expediere şi de destinaţie nu pot conveni asupra clasificării operaţiunilor de tratare a deşeurilor ca fiind de valorificare sau de eliminare, se aplică dispoziţiile privind eliminarea stabilite în prezentul regulament.
(6)Pentru a facilita clasificarea armonizată a deşeurilor indicate în anexa III, anexa IIIA, anexa IIIB sau anexa IV în Uniune, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 80 pentru a completa prezentul regulament prin stabilirea unor criterii, cum ar fi pragurile de contaminare, pe baza cărora anumite deşeuri să fie clasificate în anexa III, anexa IIIA, anexa IIIB sau anexa IV.
(7)În cazul în care autorităţile competente de expediere şi de destinaţie nu pot conveni asupra clasificării operaţiunilor de tratare a deşeurilor notificate ca fiind intermediare sau definitive, se aplică dispoziţiile privind operaţiunile intermediare stabilite în prezentul regulament.
Art. 30: Costuri administrative
Costurile administrative adecvate şi proporţionale de punere în aplicare a procedurilor de notificare şi de supraveghere, precum şi costurile normale pentru analizele şi controalele efectuate îi pot fi imputate notificatorului şi, după caz, persoanei care organizează transferul, de către autorităţile competente în cauză sau de autorităţile implicate în controale. Statele membre notifică Comisiei dispoziţiile aplicate la nivel naţional în ceea ce priveşte aceste costuri. Comisia face publice informaţiile respective.
Art. 31: Acorduri privind zonele de frontieră
(1)În circumstanţe excepţionale şi în cazul în care situaţia geografică sau demografică specifică impune această măsură, statele membre pot încheia acorduri bilaterale, simplificând procedura de notificare pentru transferurile anumitor fluxuri specifice de deşeuri în ceea ce priveşte transferurile transfrontaliere către cea mai apropiată instalaţie adecvată amplasată în zona de frontieră dintre două state membre.
(2)Acordurile bilaterale menţionate la alineatul (1) se pot încheia şi în cazul în care deşeurile sunt transferate din ţara de expediere şi tratate în ţara respectivă, dar tranzitează printr-un alt stat membru.
(3)Statele membre pot încheia, de asemenea, acordurile bilaterale menţionate la alineatul (1) cu ţări care sunt membre ale AELS (Asociaţia Europeană a Liberului Schimb).
Acordurile încheiate în temeiul primului paragraf impun ca deşeurile să fie gestionate în ţara AELS în cauză într-un mod care asigură protecţia mediului, în conformitate cu articolul 59.
(4)Acordurile încheiate în conformitate cu prezentul articol se notifică Comisiei înainte de a intra în vigoare.
Art. 32: Transferurile între o regiune ultraperiferică şi statul membru de care aparţine aceasta
Prin derogare de la articolul 9 alineatele (1) şi (2), în cazul transferurilor între o regiune ultraperiferică şi statul membru de care aparţine aceasta, care necesită tranzitul printr-un alt stat membru, se poate prezuma că autoritatea competentă de tranzit şi-a dat acordul tacit în cazul în care nu se formulează nicio obiecţie în termen de şapte zile lucrătoare de la data la care notificatorul este informat, în conformitate cu articolul 8 alineatul (12), că notificarea a fost completată în mod corespunzător. Acordul tacit respectiv este valabil pentru aceeaşi perioadă ca cea indicată în acordul scris dat de autoritatea competentă de destinaţie în conformitate cu articolul 9 alineatul (1).
Art. 33: Transferurile din Insulele Feroe în Danemarca
Danemarca poate adopta o decizie prin care să trateze importurile de deşeuri din Insulele Feroe în Danemarca, care nu au tranzitat nicio altă ţară, în conformitate cu articolul 36 din prezentul regulament. În cazul în care Danemarca adoptă o astfel de decizie, aceasta se notifică Comisiei.
CAPITOLUL 6:Transferurile de deşeuri în interiorul Uniunii cu tranzit prin ţări terţe
Art. 34: Transferurile de deşeuri destinate eliminării
În cazul în care un transfer se efectuează în interiorul Uniunii şi tranzitează una sau mai multe ţări terţe, iar deşeurile sunt destinate eliminării, articolele 4-17 şi articolele 19-30 se aplică mutatis mutandis, sub rezerva următoarelor adaptări şi cerinţe suplimentare:
(a)articolul 38 alineatul (2) literele (a), (c), (d) şi (g) şi alineatul (3) litera (a) se aplică mutatis mutandis;
(b)în cazul în care ţara terţă respectivă este parte la Convenţia de la Basel, iar ţara în cauză a decis să nu solicite acordul scris prealabil şi a informat celelalte părţi la Convenţia de la Basel în conformitate cu articolul 6 alineatul (4) din convenţia respectivă, o autoritate competentă de tranzit din afara Uniunii are la dispoziţie 60 de zile de la data transmiterii confirmării sale de primire a unei notificări completate corespunzător pentru a-şi da acordul tacit sau pentru a-şi da acordul scris cu sau fără condiţii; sau
(c)în cazul în care ţara terţă respectivă nu este parte la Convenţia de la Basel, autoritatea competentă de expediere solicită autorităţii competente de tranzit din ţara terţă respectivă dacă doreşte să îşi trimită acordul scris pentru transfer într-un termen stabilit de comun acord de autorităţile competente.
Art. 35: Transferuri de deşeuri destinate valorificării
(1)În cazul în care un transfer se efectuează în interiorul Uniunii şi tranzitează una sau mai multe ţări cărora nu li se aplică Decizia OCDE a Consiliului privind controlul transporturilor transfrontaliere de deşeuri destinate operaţiunilor de valorificare (45) (denumită în continuare "Decizia OCDE"), iar deşeurile sunt destinate valorificării, se aplică articolul 34.
(45)OECD/LEGAL/0266.
(2)În cazul în care un transfer se efectuează în interiorul Uniunii, inclusiv în cazul unui transfer între localităţi din acelaşi stat membru, şi tranzitează una sau mai multe ţări terţe cărora li se aplică Decizia OCDE, iar deşeurile respective sunt destinate valorificării, se aplică articolele 4-30 sub rezerva următoarelor adaptări şi cerinţe suplimentare:
a)articolul 51 alineatul (2) literele (c) şi (d) se aplică mutatis mutandis;
b)se poate prezuma că autoritatea competentă de tranzit din afara Uniunii şi-a dat acordul tacit în cazul în care nu se formulează nicio obiecţie şi în cazul în care au fost îndeplinite condiţiile prevăzute, transferul poate începe la 30 de zile de la data la care notificatorul a fost informat, în conformitate cu articolul 8 alineatul (12), că notificarea a fost completată în mod corespunzător, astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (1).
TITLUL III:TRANSPORTUL DE DEŞEURI EFECTUAT EXCLUSIV ÎN INTERIORUL UNUI STAT MEMBRU
Art. 36: Transportul de deşeuri efectuat exclusiv în interiorul unui stat membru
(1)Fiecare stat membru stabileşte un regim adecvat de supraveghere şi control al transportului de deşeuri efectuat exclusiv pe teritoriul aflat sub jurisdicţia naţională a acestuia. Regimul respectiv ţine seama de necesitatea coerenţei cu sistemul Uniunii instituit în conformitate cu titlurile II şi VII.
(2)Statele membre informează Comisia cu privire la regimul adoptat de supraveghere şi control al transportului de deşeuri. Comisia informează celelalte state membre cu privire la aceasta.
TITLUL IV:EXPORTURILE DIN UNIUNE CĂTRE ŢĂRI TERŢE
CAPITOLUL 1:Exporturi de deşeuri destinate eliminării
Art. 37: Interzicerea exporturilor de deşeuri destinate eliminării
(1)Se interzic exporturile din Uniune de deşeuri destinate eliminării.
(2)Interdicţia prevăzută la alineatul (1) nu se aplică exporturilor de deşeuri destinate eliminării către ţările AELS care sunt, de asemenea, părţi la Convenţia de la Basel.
(3)Prin derogare de la alineatul (2), se interzic, de asemenea, exporturile de deşeuri destinate eliminării către o ţară AELS care este parte la Convenţia de la Basel:
a)în cazul în care ţara AELS interzice importurile respectivelor deşeuri;
b)în cazul în care condiţiile prevăzute la articolul 11 alineatul (1) nu sunt îndeplinite;
c)în cazul în care autoritatea competentă de expediere are motive să considere că deşeurile nu vor face obiectul unei bune gestionări din punctul de vedere al mediului, astfel cum se menţionează la articolul 59, în ţara de destinaţie.
(4)Interdicţia prevăzută la alineatul (1) nu se aplică deşeurilor care fac obiectul unei obligaţii de preluare în temeiul articolului 22 sau 25.
Art. 38: Proceduri de export de deşeuri destinate eliminării către ţări AELS
(1)În cazul în care deşeurile sunt exportate din Uniune către o ţară AELS care este parte la Convenţia de la Basel şi sunt destinate eliminării în ţara respectivă, dispoziţiile titlului II se aplică mutatis mutandis, cu adaptările şi dispoziţiile suplimentare prevăzute la alineatele (2) şi (3).
(2)Se aplică următoarele adaptări:
a)notificatorul transmite notificarea în conformitate cu articolul 27, precum şi orice informaţie şi documentaţie suplimentară solicitată şi, în acelaşi timp, transmite o astfel de notificare şi astfel de informaţii şi documentaţii suplimentare prin poştă sau, după caz, fax sau e-mail cu semnătură digitală, autorităţii competente de destinaţie şi oricărei autorităţi competente de tranzit din afara Uniunii, cu excepţia cazului în care autorităţile respective sunt conectate la sistemul central menţionat la articolul 27 alineatul (3); în cazul în care se utilizează un e-mail cu semnătură digitală, orice ştampilă sau semnătură necesară se înlocuieşte cu semnătura digitală;
b)notificatorul furnizează, în anexa la documentul de notificare, documente justificative privind efectuarea unui audit în conformitate cu articolul 46 alineatul (3) în instalaţia către care se exportă deşeurile, cu excepţia cazului în care se aplică derogarea prevăzută la articolul 46 alineatul (11);
c)autoritatea competentă de expediere şi orice autoritate competentă de tranzit din Uniune informează autoritatea competentă de destinaţie şi orice autoritate competentă de tranzit din afara Uniunii cu privire la orice solicitare de informaţii şi documentaţie din partea sa şi cu privire la decizia şi condiţiile lor, dacă este cazul, privind transferul planificat, prin poştă sau, după caz, prin fax sau e-mail cu semnătură digitală, cu excepţia cazului în care autorităţile competente respective sunt conectate la sistemul central menţionat la articolul 27 alineatul (3);
d)informaţiile care trebuie furnizate autorităţii competente de destinaţie şi oricărei autorităţi competente de tranzit din afara Uniunii în temeiul articolelor 7, 8, 16 şi 17 sunt furnizate prin poştă sau, dacă este cazul, prin fax sau e-mail cu semnătură digitală, cu excepţia cazului în care autorităţile respective sunt conectate la sistemul central menţionat la articolul 27 alineatul (3);
e)notificatorul se asigură că informaţiile care trebuie furnizate de instalaţie în temeiul articolului 15 alineatele (3)-(5) şi al articolului 16 alineatele (5) şi (6) sunt incluse într-un sistem menţionat la articolul 27, cu excepţia cazului în care instalaţiile respective sunt conectate la sistemul central menţionat la articolul 27 alineatul (3);
f)orice autoritate competentă de tranzit din afara Uniunii are la dispoziţie 60 de zile de la data transmiterii confirmării sale de primire a unei notificări completate corespunzător pentru a-şi da acordul tacit, în cazul în care ţara în cauză a decis să nu solicite un acord scris prealabil şi a informat celelalte părţi la Convenţia de la Basel de acest fapt în conformitate cu articolul 6 alineatul (4) din convenţia respectivă, sau pentru a da un acord scris, condiţionat sau necondiţionat;
g)autoritatea competentă de expediere din Uniune decide să îşi dea acordul în legătură cu transferul în conformitate cu articolul 9 numai după ce a primit acordul scris din partea autorităţii competente de destinaţie şi, după caz, acordul tacit sau scris al unei autorităţi competente de tranzit din afara Uniunii, dar nu înainte de 61 de zile de la data transmiterii confirmării de primire a notificării completate corespunzător de către o autoritate competentă de tranzit din afara Uniunii, cu excepţia cazului în care autoritatea competentă de expediere deţine acordul scris al celorlalte autorităţi competente în cauză, caz în care poate lua decizia menţionată la articolul 9 înainte de expirarea termenului respectiv.
(3)Se aplică următoarele dispoziţii suplimentare:
a)oricare autoritate competentă de tranzit din Uniune transmite notificatorului o confirmare de primire a unei notificării completate corespunzător şi copii ale acesteia celorlalte autorităţi competente în cauză în cazul în care nu au acces la sistemul menţionat la articolul 27;
b)autoritatea competentă de expediere şi orice autoritate competentă de tranzit din Uniune informează biroul vamal de export şi biroul vamal de ieşire cu privire la deciziile lor de emitere a acordului în legătură cu transferul;
c)transportatorul transmite biroului vamal de export şi biroului vamal de ieşire o copie a documentului de circulaţie prin poştă sau după caz, prin fax sau e-mail cu semnătură digitală sau, în cazul în care biroul vamal de export şi biroului vamal de ieşire au acces la acesta, prin intermediul sistemului central menţionat la articolul 27 alineatul (3);
d)de îndată ce deşeurile au părăsit Uniunea, biroul vamal de ieşire informează autoritatea competentă de expediere din Uniune că deşeurile au părăsit Uniunea;
e)în cazul în care, în termen de 42 de zile de la data la care deşeurile au părăsit Uniunea, autoritatea competentă de expediere din Uniune nu a primit din partea instalaţiei nicio înştiinţare privind primirea deşeurilor, aceasta informează de îndată autoritatea competentă de destinaţie în acest sens printr-un sistem menţionat la articolul 27 sau în conformitate cu articolul 72;
f)contractul menţionat la articolul 6 conţine următoarele clauze şi condiţii:
(i)în cazul în care o instalaţie eliberează un certificat incorect de eliminare a deşeurilor, având drept consecinţă eliberarea garanţiei financiare, destinatarul suportă costurile care decurg din obligaţia de returnare a deşeurilor în zona aflată sub jurisdicţia autorităţii competente de expediere, precum şi costurile care decurg din valorificarea sau eliminarea acestora într-un mod alternativ care asigură protecţia mediului;
(ii)în termen de trei zile de la data primirii deşeurilor destinate eliminării, instalaţia transmite notificatorului şi autorităţilor competente în cauză copii semnate ale documentului de circulaţie completat, cu excepţia certificatului de eliminare menţionat la punctul (iii);
(iii)în cel mai scurt timp posibil, dar în cel mult 30 de zile de la încheierea eliminării şi, în orice caz, nu mai târziu de un an de la data primirii deşeurilor, instalaţia certifică, sub propria responsabilitate, că eliminarea deşeurilor s-a încheiat şi transmite notificatorului şi autorităţilor competente în cauză copii semnate ale documentului de circulaţie care conţine certificarea respectivă;
g)în termen de trei zile lucrătoare de la primirea copiilor menţionate la litera (f) punctele (ii) şi (iii), notificatorul pune la dispoziţie pe cale electronică informaţiile conţinute de acestea în conformitate cu articolul 27.
(4)Transferul se poate efectua numai dacă sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:
a)notificatorul a primit acordul scris din partea autorităţilor competente de expediere, de destinaţie şi, după caz, de tranzit din afara Uniunii şi se respectă condiţiile prevăzute în respectivele decizii de emitere a unui acord sau în anexele la acestea;
b)se asigură buna gestionare a deşeurilor din punctul de vedere al mediului în conformitate cu articolul 59.
(5)În cazul în care deşeurile sunt exportate, acestea sunt destinate operaţiunilor de eliminare într-o instalaţie care, în conformitate cu legislaţia naţională aplicabilă, funcţionează sau este autorizată să funcţioneze în ţara de destinaţie.
(6)În cazul în care un birou vamal de export sau un birou vamal de ieşire descoperă un transfer ilegal, biroul respectiv informează fără întârziere autoritatea competentă din ţara biroului vamal respectiv cu privire la aceasta. Autoritatea competentă respectivă:
a)informează fără întârziere autoritatea competentă de expediere din Uniune cu privire la transferul ilegal;
b)asigură reţinerea deşeurilor până când autoritatea competentă de expediere ia o altă decizie pe care o comunică în scris autorităţii competente din ţara biroului vamal în care sunt reţinute deşeurile; şi
c)comunică fără întârziere decizia autorităţii competente de expediere menţionată la litera (b) biroului vamal de export sau biroului vamal de ieşire care a descoperit transferul ilegal.
CAPITOLUL 2:Exporturi de deşeuri destinate valorificării
SECŢIUNEA 1:Exporturi de deşeuri periculoase şi anumite alte deşeuri către ţări cărora nu li se aplică Decizia OCDE
Art. 39: Interzicerea exporturilor de deşeuri periculoase şi anumite alte deşeuri
(1)Se interzic exporturile din Uniune ale următoarelor deşeuri destinate valorificării în ţări cărora nu li se aplică Decizia OCDE:
a)deşeurile indicate ca fiind periculoase în partea 1 din anexa V la prezentul regulament;
b)deşeurile indicate ca fiind periculoase în lista deşeurilor menţionată la articolul 7 din Directiva 2008/98/CE;
c)deşeurile menţionate la articolul 4 alineatul (3) şi deşeurile indicate ca fiind periculoase în partea 2 din anexa V la prezentul regulament;
d)deşeurile de plastic clasificate la rubrica B3011;
e)deşeurile enumerate în anexa III sau în anexa IIIB şi amestecurile de deşeuri enumerate în anexa IIIA care sunt contaminate cu alte materiale într-o măsură care măreşte riscurile asociate deşeurilor suficient de mult încât să fie supuse procedurii de notificare şi acord scris prealabil, atunci când se iau în considerare proprietăţile periculoase prevăzute în anexa III la Directiva 2008/98/CE, sau împiedică valorificarea deşeurilor într-un mod care să asigure protecţia mediului;
f)deşeurile sau amestecurile de deşeuri care conţin sau sunt contaminate cu poluanţi organici persistenţi în cantităţi care ating sau depăşesc o limită de concentraţie indicată în anexa IV la Regulamentul (UE) 2019/1021;
g)deşeurile periculoase care nu sunt clasificate la o singură rubrică din anexa V la prezentul regulament sau în lista deşeurilor menţionată la articolul 7 din Directiva 2008/98/CE;
h)amestecurile de deşeuri periculoase şi amestecurile de deşeuri periculoase cu deşeuri nepericuloase care nu sunt clasificate la o singură rubrică din anexa V la prezentul regulament sau în lista deşeurilor menţionată la articolul 7 din Directiva 2008/98/CE;
i)deşeurile notificate de ţara de destinaţie ca deşeuri periculoase în conformitate cu articolul 3 din Convenţia de la Basel;
j)deşeurile al căror import a fost interzis de ţara de destinaţie;
k)deşeurile în legătură cu care autoritatea competentă de expediere are motive să considere că nu vor fi gestionate într-un mod care asigură protecţia mediului în conformitate cu articolul 59 în ţara de destinaţie în cauză;
(2)Alineatul (1) de la prezentul articol nu se aplică deşeurilor care fac obiectul unei obligaţii de preluare în temeiul articolului 22 sau 25.
(3)În cazuri excepţionale, statele membre pot să prevadă, pe baza documentelor justificative furnizate de notificator, că un anumit deşeu periculos indicat în anexa V la prezentul regulament sau în lista deşeurilor menţionată la articolul 7 din Directiva 2008/98/CE este exceptat de la interdicţia de export menţionată la alineatul (1), dacă nu prezintă niciuna dintre proprietăţile menţionate în anexa III la Directiva 2008/98/CE, luând în considerare criteriile, valorile limită şi limitele de concentraţie aplicabile pentru clasificarea deşeurilor ca fiind periculoase, astfel cum se specifică în anexa respectivă. Dacă o proprietate periculoasă a unui deşeu a fost evaluată printr-un test şi prin utilizarea concentraţiilor de substanţe periculoase, conform indicaţiilor din anexa III la Directiva 2008/98/CE, rezultatele testului primează.
(4)Faptul că un deşeu nu este indicat ca fiind periculos în anexa V sau în lista deşeurilor menţionată la articolul 7 din Directiva 2008/98/CE sau că este menţionat în partea 1 lista B din anexa V nu exclude caracterizarea acestuia, în cazuri excepţionale, ca fiind un deşeu periculos, urmând, în consecinţă, să facă obiectul interdicţiei de export, dacă prezintă oricare dintre proprietăţile menţionate în anexa III la Directiva 2008/98/CE, luând în considerare criteriile, valorile limită şi limitele de concentraţie aplicabile pentru clasificarea deşeurilor ca fiind periculoase, astfel cum se specifică în aceasta. Dacă o proprietate periculoasă a unui deşeu a fost evaluată printr-un test şi prin utilizarea concentraţiilor de substanţe periculoase, conform indicaţiilor din anexa III la Directiva 2008/98/CE, rezultatele testului primează.
(5)În cazurile menţionate la alineatele (3) şi (4), autoritatea competentă în cauză informează autoritatea competentă de destinaţie avută în vedere înainte de a lua o decizie de acordare a unui acord pentru transferurile prevăzute de deşeuri către ţara respectivă. Statele membre notifică aceste cazuri Comisiei înainte de sfârşitul fiecărui an calendaristic. Comisia comunică informaţiile respective tuturor statelor membre şi Secretariatului Convenţiei de la Basel în cazul în care informaţiile se referă la un element enumerat în Convenţia de la Basel şi Secretariatului OCDE în cazul în care informaţiile se referă la un element enumerat în Decizia OCDE. Pe baza informaţiilor furnizate, Comisia poate formula observaţii şi este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 80 pentru a modifica anexa V.
SECŢIUNEA 2:Exporturi de deşeuri nepericuloase către ţări cărora nu li se aplică Decizia OCDE
Art. 40: Interzicerea exporturilor de deşeuri nepericuloase
(1)Se interzic exporturile din Uniune ale următoarelor deşeuri destinate valorificării în ţări cărora nu li se aplică Decizia OCDE:
a)deşeurile nepericuloase indicate în anexa III sau anexa IIIB şi amestecurile de deşeuri nepericuloase enumerate în anexa IIIA;
b)deşeurile nepericuloase şi amestecurile de deşeuri nepericuloase incluse în lista deşeurilor menţionată la articolul 7 din Directiva 2008/98/CE, în cazul în care acestea nu sunt deja incluse în anexa III, anexa IIIA sau anexa IIIB;
c)deşeurile nepericuloase şi amestecurile de deşeuri nepericuloase care nu sunt clasificate la o singură rubrică din anexa III, anexa IIIA sau anexa IIIB sau în lista deşeurilor menţionată la articolul 7 din Directiva 2008/98/CE;
d)deşeurile nepericuloase clasificate la rubricile AB130, AC250, AC260 sau AC270.
(2)Alineatul (1) nu se aplică exporturilor de deşeuri sau de amestecuri de deşeuri destinate valorificării către o ţară inclusă în lista ţărilor stabilită în conformitate cu articolul 41 pentru deşeurile nepericuloase şi amestecurile de deşeuri nepericuloase specificate în lista respectivă.
Un astfel de export poate avea loc numai cu condiţia ca deşeurile:
a)să fie destinate unei instalaţii autorizate în temeiul legislaţiei interne a ţării în cauză să desfăşoare operaţiuni de valorificare a deşeurilor respective;
b)să nu fie destinate operaţiunilor intermediare, cu excepţia cazului în care toate operaţiunile ulterioare de valorificare intermediară sau definitivă ar avea loc în aceeaşi ţară de destinaţie sau în alte ţări, pentru care deşeurile aferente sunt incluse în lista menţionată la articolul 41.
(3)Exporturile autorizate în conformitate cu alineatul (2):
a)pentru deşeurile enumerate în anexa IX la Convenţia de la Basel, altele decât cele care sunt clasificate la rubrica B3011, fac obiectul cerinţelor generale de informare prevăzute la articolul 18 sau, în cazul în care ţara în cauză indică acest lucru în cererea menţionată la articolul 42, al procedurii de notificare şi acord scris prealabil;
b)pentru deşeurile care sunt clasificate la rubrica B3011, fac obiectul procedurii de notificare şi acord scris prealabil;
c)pentru deşeurile nepericuloase şi amestecurile de deşeuri nepericuloase care nu sunt enumerate în anexa IX la Convenţia de la Basel, fac obiectul procedurii de notificare şi acord scris prealabil.
(4)În cazul exporturilor efectuate în conformitate cu alineatul (2), dispoziţiile titlului II se aplică mutatis mutandis.
În cazul în care astfel de exporturi fac obiectul cerinţelor generale de informare prevăzute la articolul 18, persoana care organizează transferul se asigură că informaţiile care trebuie furnizate de instalaţie în temeiul articolului 18 alineatele (8) şi (9) sunt transmise prin sistemul menţionat la articolul 27, cu excepţia cazului în care instalaţia este conectată la sistemul menţionat la articolul 27.
În cazul în care astfel de exporturi fac obiectul procedurii de notificare şi acord scris prealabil, procedurile menţionate la articolul 38 se aplică cu următoarele adaptări:
a)articolul 4 alineatul (5) şi articolul 14 nu se aplică;
b)în cazul în care eliminarea de pe lista menţionată la articolul 41 a unei ţări sau a anumitor deşeuri sau amestecuri de deşeuri a intrat în vigoare, autoritatea competentă de expediere îşi retrage acordul scris pentru orice notificare referitoare la ţara respectivă sau la astfel de deşeuri sau amestecuri de deşeuri.
Art. 41: Lista ţărilor în care sunt autorizate exporturile din Uniune de deşeuri nepericuloase destinate valorificării
(1)Comisia este împuternicită să adopte un act delegat în conformitate cu articolul 80 pentru a completa prezentul regulament prin stabilirea unei liste a ţărilor cărora nu li se aplică Decizia OCDE şi către care sunt autorizate exporturile din Uniune de deşeuri nepericuloase şi amestecuri de deşeuri nepericuloase destinate valorificării (denumită în continuare "lista ţărilor către care sunt autorizate exporturile"). Lista respectivă include ţările care au depus o cerere în temeiul articolului 42 alineatul (1) şi care au demonstrat respectarea cerinţelor prevăzute la articolul 42 alineatul (3), pe baza unei evaluări efectuate de Comisie în temeiul articolului 43 şi care au convenit să respecte articolul 42 alineatul (5).
(2)Lista menţionată la alineatul (1) include următoarele informaţii:
a)numele ţărilor către care este autorizat exportul din Uniune de deşeuri nepericuloase şi de amestecuri de deşeuri nepericuloase destinate valorificării;
b)deşeurile nepericuloase şi amestecurile de deşeuri nepericuloase specifice care sunt autorizate pentru export din Uniune către fiecare ţară menţionată la litera (a);
c)informaţii, precum adresa de internet, care să permită accesul la o listă de instalaţii care sunt autorizate în temeiul legislaţiei interne a fiecărei ţări menţionate la litera (a) să efectueze valorificarea deşeurilor şi a amestecurilor de deşeuri menţionate la litera (b);
d)informaţii privind procedura specifică de control, dacă este cazul, care se aplică în temeiul legislaţiei interne a fiecărei ţări menţionate la litera (a) pentru importul deşeurilor menţionate la litera (b), inclusiv o indicaţie din care să reiasă dacă importul de deşeuri menţionate în anexa IX la Convenţia de la Basel face obiectul procedurii de notificare şi acord scris prealabil menţionate la articolul 38.
(3)Lista menţionată la alineatul (1) se adoptă până la 21 noiembrie 2026, cu excepţia cazului în care nicio ţară nu depune o cerere în temeiul articolului 42 alineatul (1) sau nicio ţară nu îndeplineşte cerinţele prevăzute la articolul 42 alineatul (3) la momentul respectiv.
Până la 21 august 2024, Comisia contactează toate ţările cărora nu li se aplică Decizia OCDE pentru a le furniza informaţiile necesare cu privire la posibilitatea includerii lor pe lista ţărilor către care sunt autorizate exporturile.
Pentru a fi incluse în lista ţărilor către care sunt autorizate exporturile adoptată până la 21 noiembrie 2026, ţările cărora nu li se aplică Decizia OCDE depun cererea în temeiul articolului 42 alineatul (1) până la 21 februarie 2025.
(4)Comisia actualizează periodic lista ţărilor către care sunt autorizate exporturile, cel puţin o dată la doi ani de la stabilirea listei respective, pentru a:
a)adăuga o ţară care îndeplineşte cerinţele prevăzute la articolul 42;
b)elimina de pe listă o ţară care nu mai îndeplineşte cerinţele prevăzute la articolul 42;
c)actualiza informaţiile menţionate la alineatul (2) pe baza unei cereri primite din partea ţării în cauză şi, în cazul în care cererea respectivă se referă la adăugarea de noi deşeuri sau amestecuri de deşeuri, cu condiţia ca ţara în cauză să fi demonstrat respectarea cerinţelor prevăzute la articolul 42 în ceea ce priveşte noile deşeuri sau amestecuri de deşeuri în cauză;
d)include sau pentru a elimina orice alt element relevant cu scopul de a se asigura că lista conţine informaţii exacte şi actualizate.
(5)După primirea informaţiilor şi a documentelor justificative menţionate la articolul 42 alineatul (5), Comisia poate solicita informaţii suplimentare de la ţara în cauză pentru a demonstra că aceasta continuă să respecte cerinţele prevăzute la articolul 42 alineatul (3).
(6)În cazul în care devin disponibile informaţii care arată în mod plauzibil că respectivele cerinţe prevăzute la articolul 42 nu mai sunt îndeplinite pentru o ţară deja inclusă în lista menţionată la alineatul (1), Comisia invită ţara respectivă să îşi prezinte punctul de vedere cu privire la informaţiile respective, în termen de maximum două luni de la invitaţie, împreună cu documente justificative relevante care să demonstreze respectarea în continuare a cerinţelor respective. Această perioadă poate fi prelungită cu o perioadă suplimentară de două luni în cazul în care ţara în cauză formulează o cerere motivată de prelungire.
(7)În cazul în care ţara în cauză nu îşi prezintă punctul de vedere şi documentele justificative solicitate în termenul menţionat la alineatul (6) sau în cazul în care documentele justificative furnizate sunt insuficiente pentru a demonstra respectarea în continuare a cerinţelor prevăzute la articolul 42, Comisia elimină ţara respectivă de pe listă fără întârzieri nejustificate.
(8)Comisia poate contacta în orice moment o ţară inclusă în lista menţionată la alineatul (1) pentru a obţine informaţii relevante cu scopul de a se asigura că ţara respectivă continuă să respecte cerinţele prevăzute la articolul 42.
Art. 42: Cerinţe de includere în lista ţărilor către care sunt autorizate exporturile
(1)Ţările cărora nu li se aplică Decizia OCDE şi care intenţionează să primească din Uniune anumite deşeuri sau amestecuri de deşeuri menţionate la articolul 40 alineatul (1) destinate valorificării prezintă Comisiei o cerere prin care îşi exprimă disponibilitatea de a primi deşeurile sau amestecurile de deşeuri specifice respective şi de a fi incluse în lista menţionată la articolul 41. O astfel de cerere şi documentaţia aferentă sau alte comunicări se vor prezenta în limba engleză.
(2)Cererea menţionată la alineatul (1) se depune utilizându-se formularul prevăzut în anexa VIII şi conţine toate informaţiile specificate în acesta.
(3)Ţara solicitantă trebuie să demonstreze că a instituit şi pune în aplicare toate măsurile necesare pentru a se asigura că deşeurile în cauză vor fi gestionate într-un mod care asigură protecţia mediului, astfel cum se menţionează la articolul 59.
În scopul respectiv, ţara solicitantă trebuie să demonstreze că:
a)dispune de o strategie sau un plan cuprinzător de gestionare a deşeurilor care vizează întregul său teritoriu şi care demonstrează capacitatea şi disponibilitatea sa de a asigura buna gestionare a deşeurilor din punctul de vedere al mediului. Strategia respectivă include cel puţin următoarele elemente:
(i)cantitatea anuală a tuturor deşeurilor generate în ţară şi cantitatea anuală de deşeuri care fac obiectul cererii sale (denumite în continuare "deşeurile vizate de cerere"), generate în ţară, precum şi estimări despre cum vor evolua cantităţile respective în următorii 10 ani;
(ii)o estimare a capacităţii actuale generale de tratare a deşeurilor, precum şi o estimare a capacităţii de tratare a deşeurilor vizate de cerere şi o estimare a modului în care se vor dezvolta capacităţile respective în următorii 10 ani;
(iii)proporţia de deşeuri menajere colectate separat, precum şi orice obiective şi măsuri de creştere a respectivei proporţii în viitor;
(iv)indicarea proporţiei de deşeuri menajere vizate de cerere care sunt depozitate, precum şi orice obiective şi măsuri de reducere a acestei proporţii în viitor;
(v)indicarea proporţiei de deşeuri menajere reciclate, precum şi orice eventuale obiective şi măsuri de creştere a acestei proporţii în viitor;
(vi)informaţii privind cantitatea de deşeuri aruncate şi privind măsurile luate pentru a preveni şi a ridica gunoiul;
(vii)o strategie privind modul de asigurare a bunei gestionări din punctul de vedere al mediului a deşeurilor importate pe teritoriul său, inclusiv posibilul impact al unui astfel de import asupra gestionării deşeurilor generate pe plan intern;
(viii)informaţii privind metodologia utilizată pentru calcularea datelor menţionate la punctele (i)-(vi);
b)dispune de un cadru juridic de gestionare a deşeurilor, care include cel puţin următoarele elemente:
(i)un sistem sau sisteme de autorizare, de acordare a licenţelor sau de înregistrare pentru instalaţiile de tratare a deşeurilor;
(ii)un sistem sau sisteme de autorizare, de acordare a licenţelor sau de înregistrare pentru transportul de deşeuri;
(iii)dispoziţii menite să asigure că deşeurile reziduale generate prin operaţiunea de valorificare a deşeurilor vizate de cerere sunt gestionate într-un mod care asigură protecţia mediului, astfel cum se menţionează la articolul 59;
(iv)controale adecvate ale poluării aplicabile operaţiunilor de gestionare a deşeurilor, inclusiv limite de emisie pentru protecţia aerului, a solului şi a apei şi măsuri de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră generate de operaţiunile respective;
(v)dispoziţii privind aplicarea normelor, controlul şi sancţiunile menite să asigure punerea în aplicare a cerinţelor interne şi internaţionale privind gestionarea deşeurilor şi transferurile de deşeuri;
c)este parte la acordurile multilaterale de mediu menţionate în anexa VIII şi a luat măsurile necesare pentru a-şi îndeplini obligaţiile care îi revin în temeiul acordurilor respective;
d)a instituit o strategie pentru aplicarea legislaţiei interne privind gestionarea deşeurilor şi transferurile de deşeuri, care cuprinde măsuri de control şi monitorizare, inclusiv informaţii privind numărul de controale efectuate în legătură cu transferurile de deşeuri şi instalaţiile de gestionare a deşeurilor şi privind sancţiunile impuse în cazul încălcării normelor interne relevante.
(4)Cel mai devreme la 21 mai 2029, ţările cărora nu li se aplică Decizia OCDE şi care intenţionează să primească din Uniune deşeuri de plastic menţionate la articolul 39 alineatul (1) litera (d) în vederea reciclării pot prezenta Comisiei o cerere prin care să îşi exprime disponibilitatea de a primi astfel de deşeuri şi de a fi incluse în lista menţionată la articolul 41. O astfel de cerere şi întreaga documentaţie aferentă sau alte comunicări sunt prezentate în limba engleză.
În plus faţă de cerinţele prevăzute la alineatele (2) şi (3), ţara solicitantă trebuie să demonstreze, de asemenea, toate elementele următoare:
a)că dispune de un sistem cuprinzător de gestionare a deşeurilor, care acoperă întregul său teritoriu şi că asigură în mod eficace colectarea separată a deşeurilor de plastic;
b)că dispune de un cadru juridic privind gestionarea deşeurilor, care include cel puţin următoarele elemente:
(i)interzicerea arderii în aer liber şi a depozitării necontrolate a deşeurilor;
(ii)interzicerea incinerării şi a depozitării la gropile de gunoi a deşeurilor de plastic colectate separat;
(iii)dispoziţii privind aplicarea normelor, controlul şi sancţiunile menite să asigure punerea în aplicare a literei (a) şi a literei (b) punctele (i) şi (ii);
c)că importurile de deşeuri de plastic din Uniune nu au efecte negative asupra gestionării deşeurilor de plastic generate în ţară.
(5)În cazul oricărei modificări a informaţiilor furnizate Comisiei în temeiul alineatului (3), ţările incluse în lista menţionată la articolul 41 furnizează fără întârziere o actualizare a informaţiilor specificate în formularul prevăzut în anexa VIII, împreună cu documentele justificative relevante. În orice caz, ţările incluse în lista menţionată la articolul 41 furnizează Comisiei, în al cincilea an de la includerea lor iniţială, o actualizare a informaţiilor specificate în formularul prevăzut în anexa VIII, împreună cu documentele justificative relevante.
Art. 43: Evaluarea cererii de includere în lista ţărilor către care sunt autorizate exporturile
(1)Comisia evaluează cererile prezentate în temeiul articolului 42 fără întârziere şi, în cazul în care consideră că cerinţele prevăzute la articolul respectiv sunt respectate, include ţara solicitantă în lista ţărilor către care sunt autorizate exporturile. Evaluarea se bazează pe informaţiile şi pe documentele justificative furnizate de ţara solicitantă, precum şi pe alte informaţii relevante şi stabileşte dacă ţara solicitantă respectă cerinţele prevăzute la articolul 42, inclusiv dacă a instituit şi pune în aplicare toate măsurile necesare pentru a se asigura că deşeurile şi amestecurile de deşeuri în cauză vor fi gestionate într-un mod care asigură protecţia mediului, astfel cum se menţionează la articolul 59, şi că în ţara în cauză nu există efecte negative semnificative asupra gestionării deşeurilor menajere interne din cauza deşeurilor exportate din Uniune. Pentru a efectua această evaluare, Comisia utilizează, ca puncte de referinţă, dispoziţiile relevante din legislaţie şi orientările menţionate în anexa IX.
(2)În cazul în care, pe parcursul evaluării sale, Comisia consideră că informaţiile furnizate de ţara solicitantă sunt incomplete sau insuficiente pentru a demonstra respectarea cerinţelor prevăzute la articolul 42, aceasta oferă ţării respective posibilitatea de a furniza informaţii suplimentare în termen de maximum trei luni. Termenul respectiv poate fi prelungit cu o perioadă suplimentară de trei luni în cazul în care ţara solicitantă formulează o cerere motivată de prelungire.
(3)În cazul în care ţara solicitantă nu furnizează informaţiile suplimentare în termenul menţionat la alineatul (2) de la prezentul articol sau în cazul în care informaţiile suplimentare furnizate sunt considerate în continuare incomplete sau insuficiente pentru a demonstra respectarea cerinţelor prevăzute la articolul 42, Comisia informează fără întârzieri nejustificate ţara solicitantă că aceasta nu poate fi inclusă pe lista ţărilor către care sunt autorizate exporturile şi că respectiva cerere nu va mai fi prelucrată. În acest caz, Comisia informează, de asemenea, ţara solicitantă cu privire la motivele acestei concluzii. Ţara solicitantă poate prezenta o nouă cerere în temeiul articolului 42.
(4)Comisia evaluează cererile depuse în temeiul articolului 42 alineatul (4) fără întârzieri nejustificate şi, în cazul în care consideră că sunt respectate cerinţele prevăzute la articolul 42 alineatele (3) şi (4), este împuternicită să adopte un act delegat în conformitate cu articolul 80 pentru a include ţara solicitantă pe lista ţărilor către care sunt autorizate exporturile. Pentru a efectua această evaluare, Comisia utilizează, ca puncte de referinţă, dispoziţiile relevante din legislaţie şi orientările menţionate în anexa IX.
SECŢIUNEA 3:Exporturi către ţări cărora li se aplică Decizia OCDE
Art. 44: Regimul general al exporturilor de deşeuri
(1)În cazul în care deşeurile indicate la articolul 4 alineatele (2)-(5) sunt exportate din Uniune şi sunt destinate valorificării în ţări cărora li se aplică Decizia OCDE, cu sau fără tranzit prin ţări cărora li se aplică Decizia OCDE, dispoziţiile titlului II se aplică mutatis mutandis, cu adaptările şi completările prevăzute la alineatele (2), (3), (4) şi (6).
(2)Se aplică următoarele adaptări:
a)notificatorul furnizează, în anexa la documentul de notificare, documente justificative privind efectuarea unui audit în conformitate cu articolul 46 alineatul (3) la instalaţia către care sunt exportate deşeurile, cu excepţia cazului în care se aplică derogarea prevăzută la articolul 46 alineatul (11);
b)amestecurile de deşeuri indicate în anexa IIIA şi destinate unei operaţiuni intermediare fac obiectul procedurii de notificare şi acord scris prealabil, dacă urmează să se efectueze orice operaţiune ulterioară de valorificare intermediară sau definitivă sau orice operaţiune ulterioară de eliminare intermediară într-o ţară căreia nu i se aplică Decizia OCDE;
c)deşeurile clasificate la rubrica B3011 fac obiectul procedurii de notificare şi acord scris prealabil;
d)deşeurile indicate în anexa IIIB şi transferurile de deşeuri destinate testelor de tratare experimentală menţionate la articolul 4 alineatul (5) fac obiectul procedurii de notificare şi acord scris prealabil;
e)transferurile de deşeuri destinate analizelor de laborator menţionate la articolul 4 alineatul (5) fac obiectul procedurii de notificare şi acord scris prealabil, cu excepţia cazului în care cantitatea acestor deşeuri a fost determinată pe baza cantităţii minime necesare în mod rezonabil pentru efectuarea corespunzătoare a analizei în fiecare caz în parte şi nu depăşeşte 25 kg, caz în care se aplică cerinţele procedurale de la articolul 18;
f)se interzice exportul de deşeuri menţionate la articolul 4 alineatul (3);
g)acordul necesar în conformitate cu articolul 9 poate fi furnizat sub forma unui acord tacit de către autoritatea competentă de destinaţie din afara Uniunii;
h)acordul pentru un transfer de anumite deşeuri în conformitate cu articolul 9 este retras de către autoritatea competentă de expediere atunci când intră în vigoare un act delegat în conformitate cu articolul 45 alineatul (6) care interzice exportul unor astfel de deşeuri către ţara în cauză;
i)instalaţia menţionată la articolul 15 alineatul (3) şi la articolul 16 alineatul (5) furnizează confirmarea respectivă în termen de trei zile lucrătoare de la primirea deşeurilor.
(3)În ceea ce priveşte exporturile de deşeuri menţionate la articolul 4 alineatul (2), se aplică adaptările şi dispoziţiile suplimentare menţionate la articolul 38 alineatul (2) literele (a)-(e) şi la articolul 38 alineatul (3) literele (b)-(g).
(4)În ceea ce priveşte exporturile de deşeuri enumerate la articolul 4 alineatul (4), persoana care organizează transferul se asigură că informaţiile care trebuie furnizate de instalaţie în conformitate cu articolul 18 alineatele (8) şi (9) sunt incluse într-un sistem menţionat la articolul 27, cu excepţia cazului în care instalaţiile respective sunt conectate la un sistem menţionat la articolul 27.
(5)Transferul de deşeuri care face obiectul procedurii de notificare şi acord scris prealabil se poate efectua numai dacă sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:
a)acordul scris din partea autorităţilor competente de expediere, de destinaţie şi, după caz, de tranzit sau autorităţile competente de destinaţie şi de tranzit din afara Uniunii şi-au dat acordul tacit sau se poate prezuma existenţa acordului tacit şi se respectă condiţiile prevăzute în respectivele decizii de emitere a unui acord sau în anexele la acestea;
b)se respectă dispoziţiile articolului 38 alineatul (4) litera (b).
(6)În cazul în care un export menţionat la alineatul (1) de deşeuri menţionate la articolul 4 alineatul (2) tranzitează o ţară căreia nu i se aplică Decizia OCDE, se aplică următoarele adaptări:
a)autoritatea competentă de tranzit din ţara căreia nu i se aplică Decizia OCDE are la dispoziţie 60 de zile de la data transmiterii confirmării sale de primire a unei notificări completate adecvat pentru a-şi da acordul tacit, în cazul în care ţara în cauză a decis să nu solicite un acord scris prealabil şi a informat celelalte părţi la Convenţia de la Basel de acest fapt în conformitate cu articolul 6 alineatul (4) din convenţia respectivă, sau pentru a da un acord scris, condiţionat sau necondiţionat;
b)autoritatea competentă de expediere din Uniune decide să îşi dea acordul în legătură cu transferul în conformitate cu articolul 9 numai după ce a primit acordul tacit sau scris din partea autorităţii competente de tranzit din ţara căreia nu i se aplică Decizia OCDE, dar nu înainte de 61 de zile de la data transmiterii confirmării de primire a unei notificări completate adecvat de către autoritatea competentă de tranzit din afara Uniunii, cu excepţia cazului în care autoritatea competentă de expediere a primit acordul scris al celorlalte autorităţi competente în cauză, caz în care poate lua decizia menţionată la articolul 9 înainte de expirarea termenului respectiv.
(7)În cazul în care deşeurile sunt exportate, acestea sunt destinate operaţiunilor de valorificare într-o instalaţie care, în conformitate cu legislaţia naţională aplicabilă, funcţionează sau este autorizată să funcţioneze în ţara de destinaţie.
(8)Se aplică articolul 38 alineatul (6).
Art. 45: Monitorizarea exportului şi procedura de salvgardare
(1)Comisia monitorizează exporturile de deşeuri din Uniune către ţările cărora li se aplică Decizia OCDE, pentru a se asigura că astfel de exporturi nu conduc la prejudicii semnificative pentru mediu sau la daune pentru sănătatea umană în ţara de destinaţie şi că deşeurile importate din Uniune nu sunt transferate mai departe către ţări terţe. Ca parte a monitorizării pe care o realizează, Comisia evaluează cererile din partea persoanelor fizice sau juridice, care sunt însoţite de informaţii şi date relevante ce arată că gestionarea deşeurilor exportate din Uniune nu îndeplineşte cerinţele privind buna gestionare din punctul de vedere al mediului, în conformitate cu articolul 59, într-o ţară terţă căreia i se aplică Decizia OCDE, sau că astfel de exporturi au efecte negative semnificative asupra gestionării deşeurilor generate în ţara respectivă.
(2)În cazurile în care:
a)nu există suficiente dovezi care să demonstreze că o ţară căreia i se aplică Decizia OCDE are capacitatea de a valorifica anumite deşeuri într-un mod care să asigure protecţia mediului, astfel cum se menţionează la articolul 59, inclusiv ca urmare a exportului unor astfel de deşeuri din Uniune către ţara în cauză; sau
b)există dovezi că ţara în cauză nu îndeplineşte cerinţele prevăzute la articolul 59 pentru aceste deşeuri; sau
c)există dovezi despre existenţa unor efecte negative semnificative asupra gestionării deşeurilor generate în ţara respectivă ca urmare a exportului de deşeuri din Uniune,
Comisia solicită autorităţilor competente din ţara în cauză să furnizeze, în termen de 60 de zile, informaţii privind condiţiile în care sunt valorificate deşeurile respective, efectul exportului de deşeuri din Uniune asupra gestionării deşeurilor generate în ţara respectivă şi capacitatea ţării în cauză de a gestiona deşeurile respective într-un mod care asigură protecţia mediului, astfel cum se menţionează la articolul 59. Comisia poate acorda o prelungire a acestui termen în cazul în care ţara în cauză formulează o cerere motivată de prelungire.
(3)Solicitarea menţionată la alineatul (2) urmăreşte să verifice dacă ţara în cauză:
a)a instituit şi a pus în aplicare un cadru juridic adecvat pentru importul şi gestionarea deşeurilor în cauză, atât a deşeurilor importate, cât şi a deşeurilor generate în ţară, într-un mod care asigură protecţia mediului, precum şi măsuri adecvate pentru a asigura buna gestionare din punctul de vedere al mediului a deşeurilor reziduale generate prin valorificarea deşeurilor în cauză;
b)a instituit raportări separate cu privire la cantitatea de deşeuri generate în ţara în cauză şi cantitatea de deşeuri importate în ţara respectivă;
c)dispune de o capacitate suficientă pe teritoriul său care permite ca deşeurile în cauză să fie gestionate într-un mod care asigură protecţia mediului, ţinând seama de volumul de deşeuri importate pe teritoriul său;
d)a instituit o strategie adecvată, care include măsuri pentru a garanta că importurile de deşeuri în cauză nu au efecte negative substanţiale asupra colectării şi gestionării deşeurilor generate pe plan intern;
e)a instituit şi a pus în aplicare măsuri adecvate de aplicare a normelor pentru a garanta că deşeurile în cauză sunt gestionate într-un mod care asigură protecţia mediului şi pentru a aborda eventualele transferuri ilegale de deşeuri sau tratarea ilegală a acestora;
f)în cazul exportului de deşeuri de plastic, a pus în aplicare cerinţe menite să garanteze că deşeurile de plastic vor fi reciclate într-un mod care asigură protecţia mediului şi că deşeurile reziduale generate prin procesul de reciclare vor fi gestionate în mod ecologic, inclusiv prin interzicerea arderii în aer liber şi a aruncării unor astfel de deşeuri. În plus, cererea urmăreşte să verifice că sunt puse în aplicare măsuri pentru a evita ca importul de deşeuri de plastic din Uniune să submineze gestionarea raţională din punct de vedere ecologic a deşeurilor de plastic generate pe plan intern şi, de asemenea, că au fost luate măsuri pentru a preveni transferul deşeurilor de plastic importate către alte ţări. Se furnizează, de asemenea, informaţii care să arate că aplicarea normelor şi controalele specifice ale transferurilor de deşeuri de plastic şi ale instalaţiilor de gestionare a acestor deşeuri sunt efectuate la intervale regulate pentru a pune în aplicare cerinţele respective şi pentru a atenua poluarea aerului, a solului, a apei sau a mediului marin legată de gestionarea defectuoasă a deşeurilor de plastic.
(4)În scopul verificărilor menţionate la alineatul (3), Comisia consultă, după caz, părţile interesate pertinente.
(5)Comisia exercită un control specific în ceea ce priveşte exporturile de deşeuri de plastic către ţările cărora li se aplică Decizia OCDE. Până la 21 mai 2026, Comisia evaluează dacă ţările cărora li se aplică Decizia OCDE şi care importă volume semnificative de deşeuri de plastic din Uniune respectă prezentul articol.
(6)În cazul în care, în urma solicitării menţionate la alineatul (2), ţara în cauză nu furnizează suficiente dovezi, astfel cum se menţionează la alineatul (3), că deşeurile în cauză sunt gestionate într-un mod care asigură protecţia mediului în conformitate cu articolul 59 sau că nu există efecte adverse semnificative asupra gestionării deşeurilor generate în ţara respectivă ca urmare a exporturilor de deşeuri din Uniune, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 80 pentru a completa prezentul regulament prin interzicerea exportului deşeurilor în cauză către ţara respectivă.
Comisia ridică o interdicţie numai la momentul la care dispune de suficiente dovezi că deşeurile în cauză vor fi gestionate într-un mod care asigură protecţia mediului şi că nu există efecte negative semnificative asupra gestionării deşeurilor generate în ţara respectivă ca urmare a exporturilor de deşeuri din Uniune.
CAPITOLUL 3:Obligaţii suplimentare
Art. 46: Obligaţiile exportatorilor
(1)Notificatorul sau persoana care organizează transferul exportă deşeuri din Uniune numai dacă poate demonstra că instalaţiile care urmează să primească deşeurile în ţara de destinaţie le vor gestiona într-un mod care asigură protecţia mediului, astfel cum se menţionează la articolul 59.
(2)Notificatorul sau persoana care organizează transferul nu exportă deşeuri către o instalaţie care nu îndeplineşte criteriile stabilite în anexa X partea B.
(3)În vederea îndeplinirii obligaţiei menţionate la alineatul (1), notificatorul sau persoana care organizează transferul şi care intenţionează să exporte deşeuri din Uniune se asigură că instalaţiile care vor gestiona deşeurile în ţara de destinaţie au fost supuse unui audit.
Acest audit este efectuat de un terţ care este independent de notificator sau de persoana care organizează transferul, precum şi de instalaţia auditată şi deţine calificările corespunzătoare în domeniul auditurilor şi al tratării deşeurilor.
Atunci când comandă un audit, notificatorul sau o persoană care organizează transferul verifică dacă partea terţă respectă cerinţele prevăzute în partea A din anexa X şi a fost autorizată sau acreditată de un organism oficial naţional pentru a efectua audituri, astfel cum se defineşte în prezentul articol.
(4)Auditul menţionat la alineatul (3) include atât controale fizice, cât şi controale de documente şi verifică îndeplinirea de către instalaţia în cauză a criteriilor prevăzute în anexa X partea B.
(5)Notificatorul sau persoana care organizează transferul şi care intenţionează să exporte deşeuri se asigură, înainte de a exporta deşeurile, că instalaţia care va gestiona deşeurile în ţara de destinaţie a făcut obiectul unui audit, astfel cum se menţionează la alineatul (3), care a fost efectuat cu cel mult doi ani înainte de a exporta deşeurile către instalaţia în cauză şi care a demonstrat conformitatea instalaţiei cu criteriile din anexa X partea B.
În vederea îndeplinirii acestei obligaţii, notificatorul sau persoana care organizează transferul:
a)comandă un audit în conformitate cu prezentul articol;
b)obţine raportul unui audit comandat în conformitate cu prezentul articol de un alt notificator sau de o altă persoană care organizează transferul, raport care a fost pus la dispoziţie în conformitate cu alineatul (6), după verificarea faptului că auditul a fost efectuat în conformitate cu alineatele (3) şi (4) şi a demonstrat conformitatea instalaţiei cu criteriile prevăzute în partea B din anexa X; sau
c)obţin raportul unui audit comandat în conformitate cu prezentul articol de către însăşi instalaţia, care a fost notificat registrului menţionat la alineatul (8) în conformitate cu alineatul (7) al doilea paragraf, după verificarea faptului că auditul a fost efectuat în conformitate cu alineatele (3) şi (4) şi a demonstrat conformitatea instalaţiei cu criteriile prevăzute în partea B din anexa X.
Notificatorul sau persoana care organizează transferul comandă de asemenea, fără întârziere un audit ad-hoc în cazul în care primeşte informaţii fiabile că o instalaţie nu mai îndeplineşte criteriile prevăzute în anexa X partea B. În cazul în care auditul ad-hoc demonstrează că o instalaţie nu mai îndeplineşte criteriile prevăzute în anexa X partea B, notificatorul sau persoana care organizează transferul opreşte imediat exportul de deşeuri către instalaţia respectivă şi informează autorităţile competente de expediere în cauză.
(6)Un notificator sau o persoană care organizează un transfer şi care a comandat un audit pentru o anumită instalaţie în conformitate cu alineatul (3) se asigură că acest audit este pus la dispoziţia altor notificatori sau persoane care organizează transferuri de deşeuri şi care intenţionează să exporte deşeuri către instalaţia în cauză, în condiţii comerciale echitabile.
(7)Un notificator sau o persoană care organizează transferul notifică Comisia cu privire la auditurile pe care le-a comandat în conformitate cu alineatele (3) şi (5) şi care au demonstrat faptul că o facilitate respectă criteriile din partea B din anexa X. Notificarea conţine următoarele informaţii:
a)numele şi datele de contact ale instalaţiei care a făcut obiectul auditului;
b)numele şi datele de contact ale notificatorului sau ale persoanei care organizează transferul şi care a comandat auditul;
c)numele şi datele de contact ale părţii terţe care a efectuat auditul;
d)data auditului;
e)tipurile de deşeuri, astfel cum sunt enumerate în anexele III, IIIA, IIIB sau IV sau în lista deşeurilor menţionată la articolul 7 din Directiva 2008/98/CE;
f)operaţiunile de valorificare (codul R), astfel cum sunt menţionate în anexa II la Directiva 2008/98/CE.
Notificatorul sau o persoană care organizează transferul poate notifica Comisiei un audit comandat chiar de însăşi instalaţia auditată, cu condiţia ca notificatorul sau persoana care organizează transferul să fi verificat dacă auditul a fost efectuat în conformitate cu alineatele (3) şi (4) şi că a demonstrat conformitatea instalaţiei cu criteriile prevăzute în anexa X partea B. O astfel de notificare trebuie să conţină informaţii în conformitate cu primul paragraf, literele (a) şi (c)-(f).
(8)Comisia creează şi ţine un registru actualizat cu informaţiile primite în conformitate cu alineatul (7). Comisia face publice informaţiile din registru.
(9)La cererea unei autorităţi competente sau a unei autorităţi de control, notificatorul sau persoana care organizează transferul furnizează documente justificative care să ateste că au fost efectuate audituri, astfel cum se menţionează la alineatu (3), în legătură cu toate instalaţiile către care exportă deşeurile în cauză. Aceste documente justificative se furnizează într-o limbă acceptată de autorităţile în cauză.
(10)Un notificator sau o persoană care organizează transferul de deşeuri pentru export în afara Uniunii pun anual la dispoziţia publicului, prin mijloace electronice, informaţii cu privire la modul în care îşi respectă obligaţiile care le revin în temeiul prezentului articol.
(11)În cazul în care un acord internaţional între Uniune şi o ţară terţă căreia i se aplică Decizia OCDE recunoaşte că instalaţiile din ţara terţă respectivă vor gestiona deşeurile într-un mod care asigură protecţia mediului, astfel cum se menţionează la articolul 59 şi în conformitate cu criteriile prevăzute în anexa X partea B, notificatorii sau persoanele care organizează transferuri cu intenţia de a exporta deşeuri către ţara terţă respectivă sunt scutite de obligaţia prevăzută la alineatele (3)-(7) şi (9).
Un notificator sau o persoană care organizează transferul de deşeuri pentru export din Uniune către o instalaţie dintr-o ţară terţă cu care Uniunea a încheiat un acord internaţional efectuează, de asemenea, fără întârziere un audit ad-hoc, în cazul în care primeşte dovezi fiabile că o instalaţie nu mai îndeplineşte criteriile prevăzute în anexa X partea B. În acest caz, notificatorul sau persoana care organizează transferul notifică autorităţile competente de expediere cu privire la informaţiile fiabile în cauză şi la planurile sale de a efectua un audit ad-hoc.
În cazul în care auditul ad-hoc demonstrează că o instalaţie nu mai îndeplineşte criteriile prevăzute în anexa X partea B, notificatorul sau persoana care organizează transferul opreşte imediat exportul de deşeuri către instalaţia respectivă şi informează autorităţile competente de expediere în cauză.
(12)Comisia face publice pe site-ul său web acordurile internaţionale relevante menţionate la alineatul (11).
(13)Comisia poate adopta orientări referitoare la aplicarea prezentului articol.
Art. 47: Obligaţiile statelor membre de export
(1)În cazul exporturilor din Uniune, statele membre iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că persoanele fizice şi juridice aflate sub jurisdicţia lor naţională nu exportă deşeuri în cazurile în care condiţiile prevăzute la articolele 39-46 pentru un astfel de export nu sunt îndeplinite sau în cazul în care deşeurile exportate nu sunt gestionate într-un mod care asigură protecţia mediului în conformitate cu articolul 59.
(2)În cazul în care statele membre se află în posesia unor informaţii fiabile care indică faptul că persoanele fizice sau juridice care exportă deşeuri din Uniune nu îşi respectă obligaţiile care le revin în temeiul articolului 46, acestea efectuează verificările necesare.
CAPITOLUL 4:Dispoziţii generale
Art. 48: Exporturi către Antarctica
Se interzic exporturile de deşeuri din Uniune către Antarctica.
Art. 49: Exporturi către ţări şi teritorii de peste mări
(1)Se interzic exporturile din Uniune către o ţară sau un teritoriu de peste mări de deşeuri destinate eliminării în ţara sau teritoriul respectiv.
(2)În ceea ce priveşte exporturile de deşeuri destinate valorificării în ţări şi teritorii de peste mări, interdicţia prevăzută la articolul 39 se aplică mutatis mutandis.
(3)În ceea ce priveşte exporturile de deşeuri destinate valorificării în ţări şi teritorii de peste mări care nu fac obiectul interdicţiei prevăzute la articolul 39, dispoziţiile titlului II se aplică mutatis mutandis.
TITLUL V:IMPORTURI ÎN UNIUNE DIN ŢĂRI TERŢE
CAPITOLUL 1:Importuri de deşeuri destinate eliminării
Art. 50: Interzicerea importurilor de deşeuri destinate eliminării
(1)Se interzic importurile în Uniune de deşeuri destinate eliminării, cu excepţia celor din:
a)ţări care sunt părţi la Convenţia de la Basel;
b)alte ţări cu care Uniunea sau Uniunea şi statele membre ale acesteia au încheiat acorduri sau aranjamente bilaterale sau multilaterale compatibile cu legislaţia Uniunii şi în conformitate cu articolul 11 din Convenţia de la Basel;
c)alte ţări cu care anumite state membre au încheiat individual acorduri sau aranjamente bilaterale în conformitate cu alineatul (2); sau
d)alte zone în cazurile în care, în mod excepţional, în situaţii de criză sau operaţiuni de restabilire sau de menţinere a păcii ori în timp de război, nu pot fi încheiate acorduri sau aranjamente bilaterale în temeiul literei (b) sau (c) sau atunci când autoritatea competentă din ţara de expediere fie nu a fost desemnată, fie nu este în măsură să acţioneze.
(2)În cazuri excepţionale, statele membre pot încheia acorduri şi aranjamente bilaterale pentru eliminarea deşeurilor specifice în statele membre respective, atunci când deşeurile nu vor fi gestionate într-un mod care asigură protecţia mediului în ţara de expediere.
Acordurile şi aranjamentele respective:
a)sunt compatibile cu dreptul Uniunii şi în conformitate cu articolul 11 din Convenţia de la Basel;
b)garantează că operaţiunile de eliminare vor fi efectuate într-o instalaţie autorizată şi vor respecta cerinţele privind buna gestionare din punctul de vedere al mediului menţionate la articolul 59 alineatul (1) din prezentul regulament, la articolul 13 din Directiva 2008/98/CE şi în dreptul Uniunii privind deşeurile, în special legislaţia Uniunii menţionată în anexa IX partea 1;
c)garantează că deşeurile sunt produse în ţara de expediere şi că eliminarea lor va fi efectuată exclusiv în statul membru care a încheiat acordul sau aranjamentul respectiv; şi
d)sunt notificate Comisiei înainte de încheiere sau, în situaţii de urgenţă, în termen de cel mult o lună de la încheiere.
(3)Acordurile sau aranjamentele bilaterale sau multilaterale menţionate la alineatul (1) literele (b) şi (c) se bazează pe cerinţele de procedură prevăzute la articolul 51.
(4)Ţările menţionate la alineatul (1) literele (a), (b) şi (c) au obligaţia de a transmite în prealabil autorităţii competente din statul membru de destinaţie o cerere motivată în mod corespunzător, bazată pe faptul că acestea nu deţin şi nu pot obţine în mod rezonabil capacitatea tehnică şi instalaţiile necesare pentru a elimina deşeurile respective într-un mod care asigură protecţia mediului, astfel cum se menţionează la articolul 59.
Art. 51: Cerinţe de procedură pentru importurile de deşeuri destinate eliminării sau în timpul situaţiilor de criză sau în timpul operaţiunilor de restabilire sau menţinere a păcii
(1)În cazul în care în Uniune se importă deşeuri destinate eliminării din ţări care sunt părţi la Convenţia de la Basel sau în cazurile menţionate la articolul 50 alineatul (1) litera (d), dispoziţiile titlului II se aplică mutatis mutandis, cu adaptările şi dispoziţiile suplimentare prevăzute la alineatele (2) şi (3).
(2)Se aplică următoarele adaptări:
a)un notificator care nu este stabilit în Uniune şi nu are acces la sistemul menţionat la articolul 27 poate transmite notificarea şi orice informaţii şi documente suplimentare solicitate autorităţilor competente în cauză prin poştă sau, după caz, prin fax sau e-mail cu semnătură digitală; în cazul unui e-mail cu semnătură digitală, orice ştampilă sau semnătură necesară se înlocuieşte cu semnătura digitală;
b)notificatorul sau, în cazul în care notificatorul nu este stabilit în Uniune şi nu are acces la sistemul menţionat la articolul 27, autoritatea competentă de destinaţie din Uniune se asigură că toate informaţiile relevante sunt incluse în sistemul respectiv, cel puţin documentul de notificare, inclusiv orice anexe, documentul de circulaţie, inclusiv orice anexe, deciziile de emitere a unui acord scris, informaţiile privind acordul tacit şi condiţiile aferente;
c)autoritatea competentă de destinaţie şi orice autoritate competentă de tranzit din Uniune informează autoritatea competentă de expediere şi orice autoritate competentă de tranzit din afara Uniunii cu privire la orice solicitare de informaţii şi documentaţie din partea lor şi cu privire la decizia lor privind transferul planificat, prin poştă sau dacă este cazul, prin fax sau e-mail cu semnătură digitală, cu excepţia cazului în care autorităţile competente din ţările în cauză au acces la sistemul central menţionat la articolul 27 alineatul (3);
d)informaţiile care trebuie furnizate autorităţii competente de expediere şi oricărei autorităţi competente de tranzit din afara Uniunii în conformitate cu articolele 7, 8, 16 şi 17 sunt furnizate prin poştă sau, dacă este cazul, prin fax sau e-mail cu semnătură digitală, cu excepţia cazului în care autorităţile respective sunt conectate la un sistem menţionat la articolul 27;
e)o autoritate competentă de tranzit din afara Uniunii are la dispoziţie 60 de zile de la data transmiterii confirmării sale de primire a notificării completate în mod adecvat pentru a-şi da acordul tacit, în cazul în care ţara în cauză a decis să nu solicite un acord scris prealabil şi a informat celelalte părţi la Convenţia de la Basel de acest fapt în conformitate cu articolul 6 alineatul (4) din convenţia respectivă, sau pentru a da un acord scris, condiţionat sau necondiţionat;
f)în cazurile menţionate la articolul 50 alineatul (1) litera (d) care se referă la situaţii de criză sau de operaţiuni de restabilire sau de menţinere a păcii sau în timp de război, nu este necesar acordul autorităţilor competente de expediere.
(3)Se aplică următoarele dispoziţii suplimentare:
a)autoritatea competentă de destinaţie poate, dacă este necesar, să solicite o garanţie financiară sau o asigurare echivalentă sau o garanţie financiară suplimentară sau o asigurare echivalentă, după ce a examinat valoarea acoperirii oricărei garanţii financiare sau asigurări echivalente stabilite de notificator;
b)o autoritate competentă de tranzit din Uniune transmite notificatorului o confirmare de primire a unei notificări completate corespunzător şi copii ale acesteia autorităţilor competente în cauză, în cazul în care acestea nu au acces la sistemul menţionat la articolul 27;
c)autoritatea competentă de destinaţie şi orice autoritate competentă de tranzit din Uniune informează biroul vamal de intrare cu privire la deciziile lor de emitere a acordului în legătură cu transferul;
d)transportatorul transmite biroului vamal de intrare o copie a documentului de circulaţie prin poştă sau dacă este cazul, prin fax sau e-mail cu semnătură digitală sau, în cazul în care biroul vamal de intrare are acces la acesta, prin intermediul sistemului central menţionat la articolul 27 alineatul (3); şi
e)de îndată ce autorităţile vamale din punctul de intrare acordă deşeurilor liberul de vamă pentru un regim vamal, biroul vamal de intrare informează autoritatea competentă de destinaţie şi orice autoritate competentă de tranzit din Uniune că deşeurile au intrat în Uniune.
(4)Transferul se poate efectua numai dacă sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:
a)notificatorul a primit acordul scris din partea autorităţilor competente de expediere, de destinaţie şi, după caz, de tranzit şi se respectă condiţiile prevăzute în respectivele decizii de emitere a unui acord sau în anexele lor;
b)notificatorul şi destinatarul au încheiat un contract, astfel cum se menţionează la articolul 6, iar acest contract produce efecte;
c)s-a constituit o garanţie financiară sau o asigurare echivalentă, astfel cum se menţionează la articolul 7, iar aceasta este valabilă; şi
d)se asigură buna gestionare din punctul de vedere al mediului, astfel cum se menţionează la articolul 59.
(5)În cazul în care un birou vamal de intrare descoperă un transfer ilegal, biroul respectiv informează fără întârziere autoritatea competentă din ţara biroului vamal respectiv cu privire la aceasta. Autoritatea competentă respectivă:
a)informează fără întârziere autoritatea competentă de destinaţie din Uniune cu privire la transferul ilegal, după care autoritatea competentă informează autoritatea competentă de expediere din afara Uniunii;
b)asigură reţinerea deşeurilor până când autoritatea competentă de expediere din afara Uniunii ia o altă decizie pe care o comunică în scris autorităţii competente din ţara biroului vamal în care sunt reţinute deşeurile; şi
c)comunică fără întârziere decizia autorităţii competente de expediere menţionată la litera (b) biroului vamal de intrare care a descoperit transferul ilegal.
(6)În cazul în care deşeurile generate de forţe armate sau de organizaţiile umanitare în timpul unor situaţii de criză sau în timpul operaţiunilor de restabilire sau de menţinere a păcii sunt importate de către forţele armate sau organizaţiile umanitare respective sau de o persoană fizică sau juridică în numele acestora, aceste entităţi informează în prealabil autoritatea competentă de tranzit şi autoritatea competentă de destinaţie din Uniune sau, în cazuri urgente, atunci când instalaţia de eliminare sau de valorificare nu este cunoscută în momentul transferului, autoritatea competentă responsabilă de zona primului loc de destinaţie, cu privire la transfer şi la destinaţia acestuia.
Informaţiile furnizate în conformitate cu primul paragraf însoţesc transferul, cu excepţia cazului în care acestea sunt furnizate prin intermediul unui sistem în conformitate cu articolul 27.
(7)Comisia adoptă un act de punere în aplicare care detaliază informaţiile care trebuie furnizate în conformitate cu alineatul (6) primul paragraf şi calendarul aferent.
Aceste informaţii sunt suficiente pentru a permite autorităţilor să efectueze controale şi să furnizeze detalii cu privire la persoanele implicate în transferuri, data transferului, cantitatea de deşeuri, identificarea deşeurilor, desemnarea şi compoziţia deşeurilor, instalaţia de valorificare sau de eliminare, codul operaţiunii de valorificare sau de eliminare şi ţările implicate.
Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 81 alineatul (2).
CAPITOLUL 2:Importuri de deşeuri destinate valorificării
Art. 52: Interzicerea importurilor de deşeuri destinate valorificării
(1)Se interzic importurile în Uniune de deşeuri destinate valorificării, cu excepţia celor din:
a)ţări cărora li se aplică Decizia OCDE;
b)alte ţări care sunt părţi la Convenţia de la Basel;
c)alte ţări cu care Uniunea sau Uniunea şi statele membre ale acesteia au încheiat acorduri sau aranjamente bilaterale sau multilaterale compatibile cu dreptul Uniunii şi în conformitate cu articolul 11 din Convenţia de la Basel;
d)alte ţări cu care anumite state membre au încheiat individual acorduri sau aranjamente bilaterale în conformitate cu alineatul (2); sau
e)alte zone în cazurile în care, în mod excepţional, în situaţii de criză, în contextul unor operaţiuni de restabilire sau de menţinere a păcii ori în timp de război, nu pot fi încheiate acorduri sau aranjamente bilaterale în temeiul literei (c) sau (d) sau atunci când autoritatea competentă din ţara de expediere fie nu a fost desemnată, fie nu este în măsură să acţioneze.
(2)În cazuri excepţionale, statele membre pot încheia individual acorduri şi aranjamente bilaterale pentru valorificarea deşeurilor specifice în statele membre respective, atunci când deşeurile nu vor fi gestionate într-un mod care asigură protecţia mediului în ţara de expediere.
În astfel de cazuri, se aplică articolul 50 alineatul (2) al doilea paragraf.
(3)Acordurile sau aranjamentele bilaterale sau multilaterale încheiate în conformitate cu alineatul (1) literele (c) şi (d) se bazează pe cerinţele de procedură prevăzute la articolul 51, în măsura în care acestea sunt relevante.
Art. 53: Cerinţe de procedură pentru importurile dintr-o ţară căreia i se aplică Decizia OCDE sau din alte zone în situaţii de criză sau în timpul operaţiunilor de restabilire sau menţinere a păcii
(1)În cazul în care în Uniune se importă deşeuri destinate valorificării din ţări şi prin ţări cărora li se aplică Decizia OCDE, sau în cazurile menţionate la articolul 52 alineatul (1) litera (e), dispoziţiile titlului II se aplică mutatis mutandis, cu adaptările şi dispoziţiile suplimentare prevăzute la alineatele (2) şi (3).
(2)Se aplică următoarele adaptări:
a)acordul necesar în conformitate cu articolul 9 poate fi furnizat sub forma unui acord tacit de către autoritatea competentă de expediere din afara Uniunii;
b)transferurile de deşeuri destinate testelor de tratare experimentală menţionate la articolul 4 alineatul (5) fac obiectul procedurii de notificare şi acord scris prealabil;
c)transferurile de deşeuri destinate analizelor de laborator menţionate la articolul 4 alineatul (5) fac obiectul procedurii de notificare şi acord scris prealabil, cu excepţia cazului în care cantitatea acestor deşeuri a fost determinată pe baza cantităţii minime necesare în mod rezonabil pentru efectuarea corespunzătoare a analizei în fiecare caz în parte şi nu depăşeşte 25 kg, caz în care se aplică cerinţele procedurale de la articolul 18;
d)se aplică dispoziţiile articolului 51 alineatul (2) literele (a)-(e);
e)instalaţia menţionată la articolul 15 alineatul (3) şi la articolul 16 alineatul (5) furnizează confirmarea respectivă în termen de 3 zile lucrătoare de la primirea deşeurilor.
(3)Se aplică, de asemenea, articolul 51 alineatul (3).
(4)Transferul se poate efectua numai dacă sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:
a)notificatorul a primit acordul scris din partea autorităţilor competente de expediere, de destinaţie şi, după caz, de tranzit sau autoritatea competentă de expediere din afara Uniunii şi-a dat acordul tacit sau se poate prezuma existenţa acordului tacit şi se respectă condiţiile prevăzute în deciziile respective;
b)au fost îndeplinite condiţiile precizate la articolul 51 alineatul (4) literele (b), (c) şi (d);
(5)Se aplică dispoziţiile articolului 51 alineatele (5) şi (6).
Art. 54: Cerinţe de procedură pentru importurile dintr-o sau printr-o ţară căreia nu i se aplică Decizia OCDE
În cazul în care deşeurile destinate valorificării sunt importate în Uniune dintr-o ţară căreia nu i se aplică Decizia OCDE sau prin orice ţară căreia nu i se aplică Decizia OCDE şi care este, de asemenea, parte la Convenţia de la Basel, articolul 51 se aplică mutatis mutandis.
CAPITOLUL 3:Obligaţii suplimentare
Art. 55: Obligaţiile autorităţilor competente de destinaţie din Uniune
(1)În cazul importurilor în Uniune, autoritatea competentă de destinaţie din Uniune solicită şi adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că toate deşeurile transferate în zona aflată sub jurisdicţia acesteia sunt gestionate fără a pune în pericol sănătatea umană şi într-un mod care asigură protecţia mediului în conformitate cu articolul 59 din prezentul regulament şi în conformitate cu articolul 13 din Directiva 2008/98/CE şi cu dreptul Uniunii privind deşeurile, în special actele legislative ale Uniunii menţionate în partea 1 din anexa IX, pe toată durata transferului, inclusiv pe durata valorificării sau a eliminării în ţara de destinaţie.
(2)De asemenea, autoritatea competentă menţionată la alineatul (1) interzice importurile de deşeuri din ţări terţe în cazul în care are motive să considere că deşeurile nu vor fi gestionate în conformitate cu cerinţele prevăzute la alineatul (1).
CAPITOLUL 4:Importuri din ţări sau teritorii de peste mări
Art. 56: Importuri din ţări sau teritorii de peste mări
(1)În cazul în care deşeurile sunt importate în Uniune din ţări sau teritorii de peste mări, titlul II se aplică mutatis mutandis.
(2)O ţară sau un teritoriu de peste mări şi statul membru cu care acestea au legătură pot aplica procedurile naţionale ale statului membru respectiv în legătură cu transferurile din ţara sau teritoriul de peste mări către statul membru respectiv în cazul în care nicio altă ţară nu este implicată în transfer ca ţară de tranzit. În cazul în care un stat membru aplică procedurile naţionale unor astfel de transferuri, acesta informează Comisia în legătură cu aceasta.
TITLUL VI:TRANZITUL PRIN UNIUNE DINSPRE ŞI ÎNSPRE ŢĂRI TERŢE
Art. 57: Tranzitul prin Uniune al deşeurilor destinate eliminării
În cazul în care deşeurile destinate eliminării sunt transferate prin state membre dinspre şi înspre ţări terţe, articolul 51 se aplică mutatis mutandis, cu următoarele adaptări şi dispoziţii suplimentare:
(a)prima şi ultima autoritate competentă de tranzit din Uniune informează, după caz, biroul vamal de intrare şi biroul vamal de ieşire cu privire la deciziile lor de emitere a acordului în legătură cu transferul sau, în cazul în care şi-au dat acordul tacit, cu privire la confirmarea prevăzută la articolul 51 alineatul (3) litera (b);
(b)de îndată ce deşeurile au părăsit Uniunea, biroul vamal de ieşire informează autoritatea sau autorităţile competente de tranzit din Uniune că deşeurile au părăsit Uniunea;
(c)o autoritate competentă de tranzit în Uniune poate, dacă este necesar, să solicite o garanţie financiară sau o asigurare echivalentă, ori o garanţie financiară suplimentară sau o asigurare echivalentă, după ce a examinat valoarea acoperirii oricărei garanţii financiare sau asigurări echivalente stabilite de notificator.
Art. 58: Tranzitul prin Uniune al deşeurilor destinate valorificării
(1)În cazul în care deşeurile destinate valorificării sunt transferate prin state membre dinspre şi înspre o ţară căreia nu i se aplică Decizia OCDE, articolul 57 se aplică mutatis mutandis.
(2)În cazul în care deşeurile destinate valorificării sunt transferate prin state membre dinspre şi înspre o ţară căreia i se aplică Decizia OCDE, articolul 53 se aplică mutatis mutandis, cu următoarele adaptări şi dispoziţii suplimentare:
a)prima şi ultima autoritate competentă de tranzit din Uniune informează, după caz, biroul vamal de intrare şi biroul vamal de ieşire cu privire la deciziile lor de emitere a acordului în legătură cu transferul sau, în cazul în care şi-au dat acordul tacit, cu privire la confirmarea prevăzută la articolul 51 alineatul (3) litera (b);
b)de îndată ce deşeurile au părăsit Uniunea, biroul vamal de ieşire informează autorităţile competente de tranzit din Uniune că deşeurile au părăsit Uniunea;
c)o autoritate competentă de tranzit în Uniune poate, dacă este necesar, să solicite o garanţie financiară sau o asigurare echivalentă ori o garanţie financiară suplimentară sau o asigurare echivalentă, după ce au examinat valoarea acoperirii oricărei garanţii financiare sau asigurări echivalente stabilite de notificator.
(3)În cazul în care deşeurile destinate valorificării sunt transferate prin state membre dintr-o ţară căreia nu i se aplică Decizia OCDE către o ţară căreia i se aplică Decizia OCDE sau viceversa, alineatul (1) se aplică pentru ţara căreia nu i se aplică Decizia OCDE, în timp ce alineatul (2) se aplică pentru ţara căreia i se aplică Decizia OCDE.
TITLUL VII:BUNA GESTIONARE DIN PUNCTUL DE VEDERE AL MEDIULUI ŞI APLICAREA NORMELOR
CAPITOLUL 1:Buna gestionare din punctul de vedere al mediului
Art. 59: Buna gestionare din punctul de vedere al mediului
(1)Producătorul de deşeuri, notificatorul, persoana care organizează transferul şi orice altă întreprindere implicată într-un transfer de deşeuri sau în valorificarea sau eliminarea acestora adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că, pe toată durata transferului şi în timpul valorificării şi al eliminării acestora, deşeurile sunt gestionate fără a pune în pericol sănătatea umană şi într-un mod care asigură protecţia mediului.
(2)În scopul exportului de deşeuri, deşeurile sunt considerate a fi gestionate într-un mod care asigură protecţia mediului în ceea ce priveşte valorificarea sau eliminarea dacă se poate demonstra că deşeurile respective, precum şi orice deşeuri reziduale generate prin valorificare sau eliminare, vor fi gestionate în conformitate cu cerinţe privind sănătatea umană, clima şi protecţia mediului care sunt considerate echivalente cu cerinţele privind sănătatea umană şi protecţia mediului în temeiul legislaţiei Uniunii. Atunci când se evaluează o astfel de echivalenţă, nu este necesară respectarea deplină a cerinţelor care decurg din legislaţia Uniunii, dar trebuie să se demonstreze că respectivele cerinţe aplicate în ţara de destinaţie asigură un nivel de protecţie a sănătăţii umane şi a mediului similar celui asigurat de cerinţele care decurg din legislaţia Uniunii. Pentru a evalua echivalenţa, se utilizează ca puncte de referinţă dispoziţiile relevante din legislaţia Uniunii şi orientările internaţionale menţionate în anexa IX.
CAPITOLUL 2:Aplicarea normelor
SECŢIUNEA 1:Controale efectuate de statele membre şi sancţiuni
Art. 60: Controale
(1)În scopul asigurării respectării prezentului regulament, statele membre se asigură că se efectuează controale asupra unităţilor, întreprinderilor, brokerilor şi comercianţilor în conformitate cu articolul 34 din Directiva 2008/98/CE, precum şi controale asupra transferurilor de deşeuri şi asupra operaţiunilor de valorificare sau eliminare aferente.
(2)Controalele asupra transferurilor se efectuează cel puţin într-unul dintre următoarele puncte:
a)la punctul de origine, asupra producătorului de deşeuri, a colectorului, a deţinătorului de deşeuri, a notificatorului sau a persoanei care organizează transferul;
b)la punctul de destinaţie, inclusiv în legătură cu valorificarea intermediară şi definitivă sau eliminarea intermediară şi definitivă, asupra destinatarului sau a instalaţiei;
c)la frontierele Uniunii;
d)pe durata transferului în interiorul Uniunii.
Art. 61: Documentaţie şi dovezi
(1)Controalele asupra transferurilor includ cel puţin verificarea documentelor, confirmarea identităţii actorilor implicaţi în transferurile respective şi, după caz, controlul fizic al deşeurilor.
(2)Pentru a stabili că o substanţă sau un obiect transportat pe cale rutieră, feroviară, aeriană, maritimă sau pe căi navigabile interioare nu reprezintă deşeuri, autorităţile care participă la controale pot solicita persoanei fizice sau juridice care deţine substanţa sau obiectul în cauză sau care organizează transferul acestora să furnizeze documente justificative:
a)cu privire la originea şi destinaţia substanţei sau ale obiectului în cauză; şi
b)care să arate că substanţa sau obiectul în cauză nu reprezintă deşeuri, inclusiv, după caz, dovada de funcţionalitate.
În scopul menţionat la primul paragraf, se stabileşte, de asemenea, dacă substanţa este protejată sau obiectul este protejat împotriva deteriorării în timpul transportului, al încărcării şi al descărcării, cum ar fi prin ambalarea adecvată şi dispunerea corespunzătoare.
Pentru a face distincţia între bunurile uzate şi deşeuri, în scopul controlului, se aplică condiţiile prevăzute la articolul 29 alineatul (1) al treilea paragraf, precum şi orice criteriu stabilit în temeiul articolului 29 alineatul (3), după caz.
Prezentul alineat nu aduce atingere aplicării articolului 23 alineatul (2) şi a anexei VI la Directiva 2012/19/UE şi nici aplicării articolului 72 alineatul (2) şi al anexei XIV la Regulamentul (UE) 2023/1542.
(3)Autorităţile care participă la controale pot concluziona că substanţa sau obiectul în cauză reprezintă deşeuri dacă:
a)documentele justificative menţionate la alineatul (2) sau solicitate în temeiul altui act legislativ al Uniunii pentru a stabili că o substanţă sau un obiect nu reprezintă deşeuri nu au fost transmise în termenul specificat de acestea; sau
b)acestea consideră documentele justificative şi informaţiile de care dispun insuficiente pentru a ajunge la o concluzie sau consideră că protecţia împotriva deteriorării menţionată la alineatul (2) al doilea paragraf este insuficientă.
În cazul în care autorităţile au ajuns la concluzia că o substanţă sau un obiect este deşeu în conformitate cu primul paragraf, transportul substanţei sau al obiectului în cauză sau transferul de deşeuri în cauză este considerat ilegal. În consecinţă, se procedează în conformitate cu articolele 25 şi 26, iar autorităţile care participă la controale informează fără întârziere, în mod corespunzător, autoritatea competentă din ţara în care a avut loc controlul în cauză.
(4)Pentru a stabili dacă un transfer de deşeuri respectă dispoziţiile prezentului regulament, autorităţile care participă la controale pot solicita notificatorului, persoanei care organizează transferul respectiv de deşeuri, deţinătorului de deşeuri, transportatorului, destinatarului şi instalaţiei care primeşte deşeurile să le furnizeze documente justificative relevante într-un termen specificat de acestea şi pot reţine deşeurile dintr-un transfer şi, dacă este necesar, mijloacele de transport care conţin deşeurile şi, de asemenea, pot suspenda transportul deşeurilor până la furnizarea documentaţiei respective.
(5)Pentru a stabili dacă un transfer de deşeuri care face obiectul cerinţelor generale de informare prevăzute la articolul 18 este destinat unor operaţiuni de valorificare în conformitate cu articolul 59, autorităţile care participă la controale pot solicita persoanei care organizează transferul şi destinatarului să furnizeze documente justificative relevante, puse la dispoziţie de instalaţia de valorificare intermediară şi definitivă şi, după caz, aprobate de autoritatea competentă de destinaţie. În cazul exportului din Uniune, autorităţile care participă la controale solicită documente justificative privind auditul efectuat în conformitate cu articolul 46.
(6)În situaţiile în care documentele justificative menţionate la alineatul (4) sau (5) nu au fost transmise autorităţilor care participă la controale în termenul specificat de acestea sau dacă acestea consideră documentele justificative şi informaţiile de care dispun drept insuficiente pentru a se ajunge la o concluzie, transferul este considerat ilegal, procedându-se în conformitate cu articolele 25 şi 26. Autorităţile care participă la controale informează fără întârziere, în mod corespunzător, autoritatea competentă din ţara în care a avut loc controlul în cauză.
(7)Comisia este împuternicită să adopte, prin acte de punere în aplicare, un tabel de corespondenţă între codurile Nomenclaturii combinate prevăzute de Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 şi menţiunile privind deşeurile cuprinse în anexele III, IIIA, IIIB, IV şi V la prezentul regulament. Comisia actualizează actele respective pentru a reflecta modificările aduse nomenclaturii respective şi menţiunilor din anexele respective, precum şi pentru a include orice noi coduri din Nomenclatura sistemului armonizat referitoare la deşeuri pe care Organizaţia Mondială a Vămilor le-ar putea adopta. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 81 alineatul (2). Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/1245 al Comisiei (46) rămâne în vigoare până la exercitarea de către Comisie a împuternicirii menţionate la prezentul articol.
(46)Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/1245 al Comisiei din 28 iulie 2016 de stabilire a unui tabel de corespondenţă preliminar între codurile Nomenclaturii combinate prevăzute în Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului şi menţiunile privind deşeurile cuprinse în anexele III, IV şi V la Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului privind transferurile de deşeuri (JO L 204, 29.7.2016, p. 11).
Art. 62: Planuri de control
(1)Statele membre se asigură că se întocmesc, în ceea ce priveşte întregul lor teritoriu geografic, unul sau mai multe planuri, fie separat, fie ca parte clar definită a altor planuri, pentru controalele care urmează să fie efectuate în temeiul articolului 60 alineatul (1) (denumit în continuare "planul de control").
Planurile de control se bazează pe o evaluare a riscurilor care vizează fluxuri şi surse de deşeuri specifice ale transferurilor ilegale, precum şi pe rezultatele controalelor anterioare şi care ţin cont, după caz, de informaţii care au la bază date operative, cum ar fi datele privind anchetele desfăşurate de poliţie şi de autorităţile vamale şi analizele activităţilor infracţionale, precum şi pe informaţii fiabile din partea persoanelor fizice sau juridice cu privire la posibile transferuri ilegale, pe informaţii relevante referitoare la gestionarea deşeurilor transferate şi pe informaţii care arată că un transfer prezintă similitudini cu transferuri identificate anterior ca transferuri ilegale. Respectiva evaluare a riscurilor ţine seama, în special, de necesitatea de a realiza verificări periodice pentru a stabili dacă persoanele fizice şi juridice care exportă deşeuri din Uniune respectă obligaţiile menţionate la articolul 46. Evaluarea riscurilor vizează, printre altele, identificarea numărului minim de controale necesar, precum şi a frecvenţei acestora, inclusiv în legătură cu controalele fizice efectuate asupra unităţilor, întreprinderilor, brokerilor, comercianţilor şi transferurilor de deşeuri sau asupra operaţiunilor de valorificare sau de eliminare aferente.
(2)Planurile de control cuprind cel puţin următoarele elemente:
a)obiectivele şi priorităţile controalelor, inclusiv o descriere a modului în care au fost identificate respectivele obiective şi priorităţi;
b)zona geografică acoperită de planul de control;
c)informaţii privind controalele planificate, inclusiv privind un număr minim de controale şi controalele fizice care trebuie efectuate în fiecare an calendaristic asupra unităţilor, a întreprinderilor, a brokerilor, a comercianţilor şi a transferurilor de deşeuri sau în ceea ce priveşte valorificările sau eliminările aferente, identificate în conformitate cu evaluarea riscurilor menţionată la alineatul (1);
d)sarcinile atribuite fiecărei autorităţi care participă la controale;
e)acorduri de cooperare între autorităţile care participă la controale;
f)informaţii privind formarea inspectorilor în ceea ce priveşte aspecte legate de controale; şi
g)informaţii privind resursele umane, financiare şi de altă natură pentru punerea în aplicare a respectivului plan de control.
(3)Planul de control se revizuieşte cel puţin o dată la trei ani şi, dacă este cazul, se actualizează. Respectiva revizuire evaluează în ce măsură au fost realizate obiectivele şi alte elemente ale planului de control.
(4)Fără a aduce atingere cerinţelor de confidenţialitate aplicabile, statele membre notifică Comisiei planurile de control menţionate la alineatul (1) şi orice revizuire substanţială a acestora o dată la trei ani şi, pentru prima dată, la un an de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.
(5)Comisia analizează planurile de control notificate de statele membre în conformitate cu alineatul (4) şi, dacă este cazul, întocmeşte rapoarte, pe baza analizei acestor planuri, cu privire la punerea în aplicare a prezentului articol. Astfel de rapoarte pot include, printre altele, recomandări privind priorităţile controalelor şi cooperarea şi coordonarea în materie de aplicare a normelor între autorităţile relevante care participă la controale. Rapoartele pot fi, de asemenea, prezentate, după caz, în reuniunile grupului pentru aplicarea normelor privind transferurile de deşeuri înfiinţat în temeiul articolului 66 şi sunt puse la dispoziţia Parlamentului European şi a Consiliului.
Art. 63: Sancţiuni
(1)Fără a aduce atingere obligaţiilor statelor membre stabilite de Directiva 2008/99/CE, statele membre adoptă regimul sancţiunilor care se aplică în cazul încălcării dispoziţiilor prezentului regulament şi iau toate măsurile necesare pentru a asigura aplicarea acestora. Sancţiunile trebuie să fie efective, proporţionale şi cu efect de descurajare.
(2)Statele membre se asigură că sancţiunile stabilite în temeiul prezentului articol ţin seama în mod corespunzător de următoarele, după caz:
a)natura, gravitatea şi amploarea încălcării;
b)după caz, dacă încălcarea a fost săvârşită cu intenţie sau din neglijenţă;
c)soliditatea financiară a persoanei fizice sau juridice declarate responsabilă;
d)avantajele economice obţinute în urma încălcării de către persoana fizică sau juridică declarată responsabilă, în măsura în care acestea pot fi stabilite;
e)prejudiciile aduse mediului cauzate de încălcare;
f)orice acţiune întreprinsă de persoana fizică sau juridică declarată responsabilă pentru a atenua sau a remedia prejudiciul cauzat;
g)caracterul, repetitiv sau singular, al încălcării;
h)orice alt factor agravant sau atenuant aplicabil circumstanţelor cazului.
(3)Atunci când este cazul, statele membre pot impune cel puţin următoarele sancţiuni în cazul încălcării prezentului regulament:
a)amenzi;
b)revocarea sau suspendarea temporară a autorizaţiei de desfăşurare a activităţilor legate de gestionarea şi transferul deşeurilor, în măsura în care aceste activităţi intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament;
c)excluderea temporară de la procedurile de achiziţii publice.
(4)Statele membre notifică Comisiei normele şi măsurile menţionate la alineatul (1) fără întârzieri şi îi comunică orice modificare ulterioară a acestora.
SECŢIUNEA 2:Cooperarea în materie de aplicare a normelor
Art. 64: Cooperarea în materie de aplicare a normelor la nivel naţional
Statele membre menţin sau instituie, în legătură cu toate autorităţile relevante implicate în aplicarea prezentului regulament pe teritoriul lor, inclusiv autorităţile competente şi autorităţile care participă la controale, mecanisme eficace care să le permită să coopereze şi să se coordoneze la nivel intern în ceea ce priveşte elaborarea şi punerea în aplicare a politicilor şi a activităţilor de aplicare a normelor pentru combaterea transferurilor ilegale de deşeuri, inclusiv pentru stabilirea şi punerea în aplicare a planurilor de control.
Art. 65: Cooperarea în materie de aplicare a normelor între statele membre
(1)Statele membre cooperează bilateral şi multilateral pentru a facilita prevenirea şi detectarea transferurilor ilegale de deşeuri. Acestea fac schimb de informaţii relevante privind aceste activităţi de prevenire şi de detectare, inclusiv privind transferurile de deşeuri, fluxurile de deşeuri, operatorii şi instalaţiile, şi de experienţă şi cunoştinţe privind măsurile de aplicare a normelor, inclusiv evaluarea riscurilor desfăşurată în temeiul articolului 62 alineatul (1), în cadrul unor structuri stabilite, în special prin intermediul grupului pentru aplicarea normelor privind transferurile de deşeuri înfiinţat în temeiul articolului 66.
(2)Statele membre desemnează autoritatea sau autorităţile şi membrii personalului lor permanent responsabil pentru cooperarea menţionată la alineatul (1) şi, de asemenea, desemnează o autoritate sau autorităţi şi membri responsabili ai personalului lor permanent drept punctul (punctele) focal(e) pentru controalele fizice menţionate la articolul 61 alineatul (1). Statele membre transmit aceste informaţii Comisiei, care compilează informaţiile şi le pun la dispoziţia autorităţilor identificate şi a membrilor personalului lor permanent.
(3)La solicitarea unei autorităţi din alt stat membru, o autoritate dintr-un stat membru poate adopta măsuri de aplicare a normelor împotriva persoanelor suspectate a fi implicate în transferuri ilegale de deşeuri şi care se află în statul membru respectiv.
Art. 66: Grupul pentru aplicarea normelor privind transferurile de deşeuri
(1)Se înfiinţează un grup pentru aplicarea normelor pentru a facilita şi a îmbunătăţi cooperarea şi coordonarea între statele membre în vederea prevenirii şi a detectării transferurilor ilegale (denumit în continuare "grupul pentru aplicarea normelor privind transferurile de deşeuri").
(2)Grupul pentru aplicarea normelor privind transferurile de deşeuri este format din cel mult trei reprezentanţi pentru fiecare stat membru, selectaţi din rândul personalului permanent desemnat responsabil cu cooperarea menţionat la articolul 65 alineatul (2) sau din personalul permanent al altor autorităţi relevante implicate în aplicarea prezentului regulament, care urmează să fie desemnate de statele membre, care vor informa Comisia. Grupul respectiv este coprezidat de reprezentantul sau reprezentanţii Comisiei şi de un reprezentant al unui stat membru ales de grup.
(3)Grupul pentru aplicarea normelor privind transferurile de deşeuri este un forum pentru schimbul de informaţii relevante pentru prevenirea şi detectarea transferurilor ilegale, inclusiv de informaţii şi date operative privind tendinţele generale legate de transferurile ilegale, evaluările bazate pe riscuri efectuate de autorităţile statelor membre şi experienţa şi cunoştinţele privind măsurile de aplicare a normelor, precum şi pentru schimbul de opinii cu privire la cele mai bune practici şi pentru facilitarea cooperării şi coordonării între autorităţile relevante. Grupul pentru aplicarea normelor privind transferurile de deşeuri poate examina orice aspect de ordin tehnic legat de aplicarea prezentului regulament semnalat de preşedinţi, fie din proprie iniţiativă, fie la cererea membrilor grupului sau ai comitetului menţionat la articolul 81.
(4)Grupul de aplicare a normelor privind transferurile de deşeuri se întruneşte periodic, cel puţin o dată pe an. Pe lângă membrii menţionaţi la alineatul (2), preşedinţii pot invita la reuniuni sau părţi ale reuniunilor, după caz, reprezentanţi ai altor instituţii, organisme, oficii, agenţii, reţele sau alte părţi interesate.
(5)Comisia transmite opiniile exprimate în cadrul grupului pentru aplicarea normelor privind transferurile de deşeuri comitetului menţionat la articolul 81.
SECŢIUNEA 3:Acţiuni întreprinse de Comisie
Art. 67: Dispoziţii generale
(1)Fără a aduce atingere Regulamentului (CE) nr. 515/97, Comisia exercită competenţele conferite prin articolele 67-71 pentru a sprijini şi completa activităţile de aplicare a normelor ale statelor membre şi pentru a contribui la o aplicare uniformă a prezentului regulament în întreaga Uniune.
(2)Comisia îşi poate exercita competenţele care îi sunt conferite prin prezentul regulament în ceea ce priveşte transferurile de deşeuri care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament în temeiul articolului 2 alineatul (1), care sunt de natură complexă şi pot avea efecte adverse grave asupra sănătăţii umane sau asupra mediului, şi în cazul în care investigaţia necesară are o dimensiune transfrontalieră care implică cel puţin două ţări. Comisia poate iniţia acţiuni în conformitate cu aceste competenţe din proprie iniţiativă, la cererea autorităţilor din unul sau mai multe state membre sau în urma unei plângeri în cazul în care există suficiente suspiciuni că transportul substanţei sau al obiectului în cauză sau transferul de deşeuri în cauză este ilegal. De asemenea, Comisia poate transmite astfel de plângeri autorităţilor competente ale statelor membre în cauză.
Dacă Comisia decide să nu acţioneze, aceasta răspunde autorităţii statelor membre sau persoanelor care au trimis plângerea într-un termen rezonabil, precizând motivele pentru care consideră că nu există suficiente suspiciuni, cu excepţia cazului în care există motive de interes public, cum ar fi protejarea confidenţialităţii procedurilor administrative sau penale, pentru a nu face acest lucru.
În plus, Comisia acordă asistenţă statelor membre pentru organizarea unei cooperări strânse şi regulate între autorităţile lor competente, în conformitate cu articolul 71.
(3)În exercitarea competenţelor sale, Comisia ţine seama de controalele, de urmăririle penale şi de procedurile juridice sau administrative în curs sau deja efectuate cu privire la aceleaşi transferuri de către autorităţile unui stat membru în temeiul prezentului regulament şi nu intervine în astfel de proceduri. Atunci când îşi exercită competenţele, Comisia ia în considerare orice cerere de amânare din partea unei autorităţi a unui stat membru prin intermediul personalului său permanent responsabil cu cooperarea sau prin intermediul punctelor focale menţionate la articolul 65 alineatul (2).
(4)La finalizarea acţiunilor întreprinse de aceasta, Comisia întocmeşte un raport. În cazul în care Comisia ajunge la concluzia că transportul substanţei sau al obiectului în cauză sau transferul de deşeuri în cauză este ilegal, aceasta informează în consecinţă autorităţile competente din ţara sau ţările în cauză şi recomandă ca, în legătură cu un astfel de transfer ilegal, să se procedeze în conformitate cu articolele 25 şi 26. Comisia poate recomanda, de asemenea, anumite acţiuni subsecvente autorităţilor relevante ale statelor membre şi, dacă este necesar, poate informa instituţiile, organismele, oficiile şi agenţiile Uniunii în cauză.
(5)Rapoartele întocmite în temeiul alineatului (4), împreună cu toate dovezile care vin în sprijinul lor şi care sunt anexate la acestea, constituie mijloace de probă admisibile:
a)în procedurile judiciare fără caracter penal în faţa instanţelor naţionale şi în procedurile administrative din statele membre;
b)în procedurile penale dintr-un stat membru atunci când utilizarea acestora se dovedeşte necesară, în acelaşi mod şi în aceleaşi condiţii precum în cazul rapoartelor administrative întocmite de autorităţile administrative naţionale, fiind supuse aceloraşi reguli de evaluare precum cele aplicabile rapoartelor administrative întocmite de către autorităţile administrative naţionale şi având aceeaşi valoare probatorie precum rapoartele respective;
c)proceduri judiciare în faţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.
Competenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi a instanţelor şi a autorităţilor competente naţionale de a evalua în mod liber valoarea probatorie a rapoartelor întocmite de Comisie în conformitate cu alineatul (4) nu este afectată de prezentul regulament.
Art. 68: Controale efectuate de Comisie
(1)Comisia poate, în conformitate cu articolul 67, efectua controale asupra transferurilor în temeiul articolului 60 alineatele (1) şi (2) din prezentul regulament.
(2)Comisia efectuează un control numai dacă există suficiente suspiciuni cu privire la un transfer ilegal.
(3)Comisia pregăteşte şi efectuează controale în strânsă cooperare cu autorităţile relevante ale statului membru în cauză. Această cooperare include schimbul de informaţii şi de opinii cu privire la planificarea controalelor şi la măsurile care vor fi luate. Comisia ia în considerare orice controale, urmăriri penale în curs, proceduri judiciare sau administrative desfăşurate de autorităţile administrative sau judiciare ale unui stat membru.
Comisia notifică cu 15 zile înainte obiectul, scopul şi temeiul juridic al controalelor asupra personalului său permanent responsabil cu cooperarea sau asupra punctelor focale menţionate la articolul 65 alineatul (2) din statul membru în cauză pe teritoriul căruia urmează să se desfăşoare controlul respectiv, astfel încât autorităţile relevante să poată oferi asistenţa necesară. În acest scop, funcţionarilor autorităţilor relevante ale statului membru în cauză li se dă posibilitatea de a participa la controale. În cazuri urgente, dacă nu este posibilă respectarea termenului de 15 zile, Comisia trimite notificarea în primul moment util.
În plus, la cererea autorităţilor relevante ale statului membru în cauză, controalele sunt efectuate în comun de către Comisie şi autorităţile relevante ale statului membru respectiv.
(4)Personalul şi alte persoane însoţitoare autorizate de Comisie să efectueze un control îşi exercită competenţele pe baza prezentării unei autorizări scrise în acest sens, în care se specifică obiectul şi scopul controlului.
(5)Personalul Comisiei care efectuează un control este împuternicit:
a)să aibă acces la orice incinte, terenuri şi mijloace de transport ale notificatorului, ale persoanei care organizează transferul, ale producătorului de deşeuri, ale deţinătorului de deşeuri, ale transportatorului, ale destinatarului sau ale instalaţiei care primeşte deşeurile;
b)să examineze orice documente relevante legate de obiectul şi scopul controalelor, indiferent de suportul pe care sunt stocate, şi să ia sau să obţină sub orice formă copii sau extrase din astfel de documente;
c)să solicite notificatorului, persoanei care organizează transferul, producătorului de deşeuri, deţinătorului de deşeuri, transportatorului, destinatarului sau instalaţiei care primeşte deşeurile explicaţii privind faptele sau documentele referitoare la obiectul şi scopul controalelor şi să consemneze răspunsurile acestora;
d)să ia şi să consemneze declaraţiile notificatorului, ale persoanei care organizează transferul, ale producătorului de deşeuri, ale deţinătorului de deşeuri, ale transportatorului, ale destinatarului sau ale instalaţiei care primeşte deşeurile legate de obiectul şi scopul controalelor;
e)să verifice fizic deşeurile şi să preleveze probe din deşeuri pentru teste de laborator, după caz.
(6)Notificatorul, persoana care organizează transferul, producătorul de deşeuri, deţinătorul de deşeuri, transportatorul deşeurilor, destinatarul şi instalaţia care primeşte deşeurile cooperează cu Comisia în cursul controalelor efectuate de aceasta.
(7)Autorităţile statelor membre care participă la controalele asupra transferurilor pe teritoriul cărora urmează să se desfăşoare controlul Comisiei furnizează, la cererea Comisiei, asistenţa necesară personalului Comisiei.
(8)Notificatorul, persoana care organizează transferul, producătorul de deşeuri, deţinătorul de deşeuri, transportatorul deşeurilor, destinatarul şi instalaţia care primeşte deşeurile trebuie să se supună controalelor Comisiei.
(9)În cazul în care Comisia constată că notificatorul, persoana care organizează transferul, producătorul de deşeuri, deţinătorul de deşeuri, transportatorul deşeurilor, destinatarul sau instalaţia care primeşte deşeurile se opun efectuării unui control, autorităţile relevante ale statului membru în cauză acordă Comisiei asistenţa necesară, solicitând, după caz, asistenţa autorităţilor de aplicare a normelor, astfel încât Comisia să poată efectua controlul respectiv. Dacă asistenţa respectivă necesită o autorizare din partea unei autorităţi judiciare în conformitate cu dreptul intern, se solicită această autorizare.
Art. 69: Solicitări de informaţii
(1)Comisia poate audia orice persoană fizică sau juridică care consimte să fie audiată în scopul colectării tuturor informaţiilor necesare referitoare la transferurile relevante de deşeuri.
(2)În cazul în care o astfel de audiere se desfăşoară la sediul unei unităţi, al unei întreprinderi, al unui broker sau al unui comerciant, Comisia informează personalul său permanent responsabil cu cooperarea sau punctele focale menţionate la articolul 65 alineatul (2) din statul membru în cauză pe teritoriul căruia are loc audierea. În cazul în care autoritatea statului membru respectiv solicită acest lucru, funcţionarii săi pot acorda asistenţă personalului Comisiei în legătură cu desfăşurarea audierii.
Invitaţia la o audiere i se trimite persoanei vizate cu cel puţin 10 zile lucrătoare înainte. Acest termen poate fi redus cu consimţământul expres al persoanei vizate sau din motive justificate în mod corespunzător legate de caracterul urgent al controlului.
În ultimul caz, perioada de preaviz nu poate fi mai scurtă de 24 de ore. Invitaţia cuprinde o enumerare a drepturilor persoanei vizate inclusiv, în special, dreptul de a fi asistată de o persoană la alegerea sa.
(3)Comisia poate solicita persoanelor fizice sau juridice responsabile pentru o unitate sau o întreprindere sau oricărui broker şi comerciant să furnizeze toate informaţiile necesare referitoare la transferurile relevante de deşeuri. Comisia precizează temeiul juridic şi scopul solicitării şi informaţiile necesare şi stabileşte termenul în care trebuie furnizate informaţiile respective.
(4)Comisia pune la dispoziţie fără întârziere o copie a solicitării respective autorităţilor competente ale statului membru pe al cărui teritoriu se află sediul unităţii, al întreprinderii, al brokerului sau al comerciantului respectiv şi autorităţilor statului membru al cărui teritoriu este afectat.
(5)În cazul în care unitatea, întreprinderea, brokerul sau comerciantul respectiv nu furnizează informaţiile solicitate sau Comisia consideră că informaţiile primite sunt insuficiente pentru a ajunge la o concluzie, se aplică mutatis mutandis articolul 61 alineatul (6) a doua teză.
Art. 70: Garanţii procedurale
(1)Comisia efectuează controale şi solicită informaţii cu respectarea deplină a garanţiilor procedurale stabilite la prezentul articol ale notificatorului, ale persoanei care organizează transferul, ale producătorului de deşeuri, ale deţinătorului de deşeuri, ale transportatorului deşeurilor, ale destinatarului sau ale instalaţiei care primeşte deşeurile.
(2)Notificatorul, persoana care organizează transferul, producătorul de deşeuri, deţinătorul de deşeuri, transportatorul deşeurilor, destinatarul sau instalaţia care primeşte deşeurile are:
a)dreptul de a nu face declaraţii autoincriminatoare;
b)dreptul de a fi asistat(ă) de o persoană la alegerea sa;
c)dreptul de a utiliza oricare dintre limbile oficiale ale statului membru în care are loc controlul;
d)dreptul de a prezenta observaţii cu privire la faptele care îl/o privesc, după încheierea controlului şi înainte de adoptarea unui raport în temeiul articolului 67 alineatul (4). Invitaţia de a prezenta observaţii include un rezumat al faptelor referitoare la persoana în cauză şi indică un termen adecvat pentru prezentarea observaţiilor. În cazuri justificate în mod corespunzător, atunci când acest lucru este necesar pentru a păstra confidenţialitatea controlului sau a unei investigaţii administrative sau penale în curs sau viitoare efectuate de o autoritate naţională, Comisia poate decide să amâne invitaţia de a prezenta observaţii;
e)dreptul de a primi un exemplar al procesului-verbal al audierii şi fie de a-l aproba, fie de a adăuga observaţii;
f)în cazul în care Comisia a formulat recomandări judiciare în temeiul articolului 67 alineatul (4) şi fără a aduce atingere drepturilor de confidenţialitate ale avertizorilor şi ale informatorilor şi în conformitate cu normele aplicabile în materie de confidenţialitate şi de protecţie a datelor, persoana în cauză îi poate solicita Comisiei să furnizeze raportul întocmit în temeiul articolului 67 alineatul (4), în măsura în care acesta se referă la persoana respectivă. Comisia acordă acces la raport numai cu consimţământul explicit al tuturor destinatarilor acestuia.
Comisia acţionează în sensul identificării de dovezi în favoarea şi împotriva notificatorului, a persoanei care organizează transferul, a producătorului de deşeuri, a deţinătorului de deşeuri, a transportatorului deşeurilor, a destinatarului sau a instalaţiei care primeşte deşeurile şi efectuează controale şi solicită informaţii în mod obiectiv şi imparţial şi în conformitate cu principiul prezumţiei de nevinovăţie.
(3)Comisia asigură confidenţialitatea controalelor, a audierii şi a cererii realizate în temeiul prezentei secţiuni. Informaţiile transmise sau obţinute în cursul controalelor, al audierilor şi al cererilor în temeiul prezentei secţiuni fac obiectul normelor privind protecţia datelor.
Art. 71: Asistenţă reciprocă
În scopul aplicării prezentului regulament şi fără a aduce atingere articolelor 64 şi 65 din prezentul regulament, Regulamentul (CE) nr. 515/97, cu excepţia articolul 2a, a articolelor 18a-18e, a titlurilor IV-VII şi a anexei, se aplică mutatis mutandis cooperării dintre autorităţile relevante ale statelor membre şi Comisie pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor din prezenta secţiune.
TITLUL VIII:DISPOZIŢII FINALE
Art. 72: Formatul comunicărilor
În cazul în care dispoziţiile articolului 27 nu se aplică sau în cazul în care unii actori din afara Uniunii nu sunt conectaţi la sistemul central menţionat la articolul 27 alineatul (3), actorii relevanţi pot transmite şi face schimb de informaţii şi documente menţionate în prezentul regulament prin poştă, fax, e-mail cu semnătură digitală, e-mail fără semnătură digitală urmat de trimitere prin poştă sau, dacă actorii în cauză convin astfel, prin e-mail fără semnătură digitală. În cazul e-mailului cu semnătură digitală, orice ştampilă sau semnătură necesară se înlocuieşte cu semnătura digitală.
Art. 73: Raportare
(1)Înainte de încheierea fiecărui an calendaristic, fiecare stat membru prezintă Comisiei o copie a raportului pe care l-a întocmit şi l-a prezentat Secretariatului Convenţiei respective pentru anul calendaristic anterior, în conformitate cu articolul 13 alineatul (3) din Convenţia de la Basel.
(2)Înainte de încheierea fiecărui an calendaristic, statele membre întocmesc, de asemenea, un raport pentru anul calendaristic anterior, pe baza chestionarului suplimentar de raportare prevăzut în anexa XI, pe care îl prezintă Comisiei. În termen de o lună de la prezentarea respectivului raport Comisiei, statele membre publică, pe cale electronică prin intermediul internetului, secţiunea din raportul respectiv care se referă la articolul 25, la articolul 60 alineatul (1) şi la articolul 63 alineatul (1), inclusiv tabelul 7 din anexa XI, împreună cu eventualele explicaţii pe care statele membre le consideră potrivite, şi comunică Comisiei hyperlinkurile respective. Comisia alcătuieşte o listă a hyperlinkurilor statelor membre, pe care o publică pe site-ul său web.
(3)Rapoartele întocmite de statele membre în conformitate cu alineatele (1) şi (2) se transmit Comisiei în format electronic.
(4)Comisia analizează datele raportate în conformitate cu prezentul articol şi publică un raport cu privire la rezultatele analizei respective.
În plus, Comisia abordează în raportul respectiv următoarele elemente:
a)tendinţele în ceea ce priveşte transferurile ilegale şi cele mai bune practici de combatere a unor astfel de transferuri, ţinând seama de recomandările făcute de grupul de aplicare a normelor privind transferurile de deşeuri menţionat la articolul 66;
b)eficienţa procedurii de notificare şi acord scris prealabil prevăzută în titlul II capitolul 1 şi, în special, termenele aferente, printre altele prin analizarea unor elemente precum numărul de obiecţii şi de acorduri, precum şi intervalul de timp dintre prezentarea unei notificări şi o decizie luată cu privire la aceasta, pe baza datelor stocate în sistemul menţionat la articolul 27;
c)contribuţia prezentului regulament la neutralitatea climatică, realizarea economiei circulare şi reducerea la zero a poluării, ţinând seama de rapoartele şi datele publicate de agenţiile relevante ale Uniunii.
Agenţia Europeană de Mediu sprijină Comisia în îndeplinirea sarcinii de monitorizare a punerii în aplicare a prezentului regulament, după caz, prin elaborarea de rapoarte care să furnizeze o analiză a transferurilor de fluxuri specifice de deşeuri şi a impactului acestora asupra mediului.
Raportul menţionat la primul paragraf se întocmeşte pentru prima dată până la 31 decembrie 2029 şi, ulterior, o dată la trei ani.
(5)După 21 mai 2029, Comisia întocmeşte un raport în care evaluează dacă punerea în aplicare a dispoziţiilor articolelor 39-46 a asigurat gestionarea raţională din punct de vedere ecologic a deşeurilor din plastic, atât în Uniune, cât şi în ţările în care astfel de deşeuri au fost exportate din Uniune, precum şi dacă nu s-au produs efecte adverse semnificative asupra tratării deşeurilor menajere în ţările importatoare. La elaborarea raportului se iau în considerare informaţiile şi elementele furnizate de statele membre implicate în exportul de deşeuri din plastic, de autorităţile competente din ţările importatoare, precum şi de operatorii economici şi de organizaţiile societăţii civile.
Raportul furnizează, de asemenea, informaţii despre evoluţia capacităţii operatorilor de deşeuri din Uniune de a gestiona deşeurile din plastic generate în statele membre şi importate în Uniune într-un mod raţional din punct de vedere ecologic.
Raportul evaluează, de asemenea, dacă dispoziţiile privind transferurile de deşeuri între statele membre au contribuit la îmbunătăţirea gestionării deşeurilor din plastic, acordând o atenţie deosebită clasificării deşeurilor din plastic la rubrica EU3011.
Acest raport este însoţit, dacă este cazul, de o propunere legislativă de modificare a prezentului regulament, care ar putea include condiţii mai stricte privind exportul de deşeuri din plastic către ţări terţe, inclusiv interdicţii de export.
Art. 74: Cooperare internaţională
Statele membre, împreună cu Comisia, atunci când acest lucru este adecvat şi necesar, cooperează cu alte părţi la Convenţia de la Basel şi organizaţii interstatale, printre altele, prin schimbul sau utilizarea în comun a informaţiilor, promovarea tehnologiei care asigură protecţia mediului şi dezvoltarea unor coduri adecvate de bună practică.
Art. 75: Desemnarea autorităţilor competente
Statele membre desemnează autoritatea competentă responsabilă sau autorităţile competente responsabile pentru punerea în aplicare a prezentului regulament. Fiecare stat membru desemnează o singură autoritate competentă de tranzit.
Art. 76: Desemnarea corespondenţilor
Fiecare stat membru şi Comisia desemnează unul sau mai mulţi corespondenţi responsabili pentru informarea sau consilierea persoanelor sau a întreprinderilor care solicită informaţii cu privire la punerea în aplicare a prezentului regulament. Corespondentul Comisiei le transmite corespondenţilor statelor membre toate întrebările care îi sunt adresate în legătură cu statele membre şi viceversa.
Art. 77: Desemnarea birourilor vamale de intrare şi de ieşire
Statele membre pot desemna anumite birouri vamale de intrare şi de ieşire pentru transferurile de deşeuri care intră în şi care ies din Uniune. În cazul în care un stat membru decide să desemneze astfel de birouri vamale, niciun alt punct de trecere a frontierei din statul membru respectiv nu poate fi utilizat pentru transferurile de deşeuri care intră sau ies din Uniune.
Art. 78: Notificarea desemnărilor şi informaţii cu privire la acestea
(1)Statele membre notifică Comisiei desemnarea:
a)autorităţilor competente în temeiul articolului 75;
b)corespondenţilor în temeiul articolului 76;
c)după caz, a birourilor vamale de intrare şi de ieşire în temeiul articolului 77.
(2)În ceea ce priveşte desemnările menţionate la alineatul (1), statele membre furnizează Comisiei următoarele informaţii:
a)numele/denumirile;
b)adresele;
c)adresele de e-mail;
d)numerele de telefon;
e)limbile acceptate de autorităţile competente.
(3)Statele membre notifică de îndată Comisia cu privire la orice modificări ale informaţiilor menţionate la alineatele (1) şi (2).
(4)Informaţiile menţionate la alineatele (1) şi (2), precum şi orice modificări ale acestor informaţii se transmit Comisiei pe cale electronică.
(5)Comisia publică pe site-ul său web liste cu autorităţile competente, corespondenţii şi, în situaţiile relevante, birourile vamale de intrare şi de ieşire desemnate, pe care le actualizează după caz.
Art. 79: Modificarea anexelor I-X şi XII
(1)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 80 pentru a modifica anexele IA, IB, IC, II, III, IIIA, IIIB, IV, V, VI şi VII pentru a ţine seama de modificările convenite în temeiul Convenţiei de la Basel şi al Deciziei OCDE.
(2)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 80 pentru a modifica anexa IC, cu scopul de a o adapta la punerea în aplicare a articolului 27, după 21 mai 2026.
(3)Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 80, acte delegate de modificare a anexei IIIA, astfel încât, în urma transmiterii unei cereri din partea unui stat membru sau din proprie iniţiativă, să includă în anexa respectivă amestecuri de două sau mai multe deşeuri menţionate în anexa III, cu condiţia ca compoziţia amestecurilor de deşeuri respective să nu afecteze valorificarea lor ecologică şi în cazul în care se demonstrează că amestecul de deşeuri în cauză va fi gestionat într-un mod care asigură protecţia mediului în cadrul Uniunii, şi să prevadă că una sau mai multe dintre menţiunile din anexa IIIA se aplică numai pentru transferurile între statele membre în cazul în care se demonstrează că amestecul de deşeuri în cauză nu va fi gestionat într-un mod care asigură protecţia mediului în ţările cărora li se aplică decizia OCDE.
(4)Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 80, acte delegate de modificare a anexei IIIB, astfel încât, în urma transmiterii unei cereri din partea unui stat membru sau din proprie iniţiativă, să includă în anexa respectivă deşeuri nepericuloase care nu sunt menţionate în anexa III, anexa IV sau anexa V, în cazul în care se demonstrează că deşeurile în cauză vor fi gestionate în mod ecologic în cadrul Uniunii.
(5)Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 80, acte delegate de modificare a anexei VIII în ceea ce priveşte forma şi conţinutul informaţiilor menţionate în anexa respectivă, pe baza experienţei dobândite pe parcursul punerii în aplicare a prezentului regulament, şi pentru a actualiza forma şi informaţiile din anexa respectivă în ceea ce priveşte legislaţia Uniunii şi orientările internaţionale în materie de gestionare ecologică, pe baza evoluţiilor înregistrate în forurile internaţionale relevante sau la nivelul Uniunii şi pentru a ţine seama de progresul ştiinţific şi tehnic.
(6)Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 80, acte delegate de modificare a anexei IX, astfel încât să actualizeze listele cu legislaţia Uniunii şi cu orientările internaţionale în ceea ce priveşte buna gestionare din punctul de vedere al mediului, pe baza evoluţiilor înregistrate la nivelul Uniunii sau în cadrul forurilor internaţionale relevante.
(7)Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 80, acte delegate de modificare a anexei X în ceea ce priveşte criteriile prevăzute în anexa respectivă, pe baza experienţei dobândite pe parcursul punerii în aplicare a prezentului regulament şi pentru a actualiza informaţiile din anexa respectivă cu privire la legislaţia Uniunii şi la orientările internaţionale pe baza evoluţiilor înregistrate în forurile internaţionale relevante sau la nivelul Uniunii în ceea ce priveşte buna gestionare din punctul de vedere al mediului şi pentru a ţine seama de progresul ştiinţific şi tehnic.
(8)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 80 pentru a modifica anexa XII în ceea ce priveşte informaţiile conţinute în anexa respectivă, pe baza experienţei dobândite în timpul punerii în aplicare a prezentului regulament.
Art. 80: Exercitarea delegării de competenţe
(1)Competenţa de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condiţiile prevăzute la prezentul articol.
(2)Delegarea de competenţe menţionată la articolul 14 alineatul (3), articolul 15 alineatul (6), articolul 18 alineatul (15), articolul 27 alineatul (2), articolul 29 alineatul (6), articolul 39 alineatul (5), articolul 41 alineatul (1), articolul 43 alineatul (4), articolul 45 alineatul (6) şi articolul 79 se conferă Comisiei pentru o perioadă de cinci ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament. Comisia elaborează un raport privind delegarea de competenţe cu cel puţin nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competenţe se prelungeşte tacit cu perioade de timp identice, cu excepţia cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cu cel puţin trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.
(3)Delegarea de competenţe menţionată la articolul 14 alineatul (3), la articolul 15 alineatul (6), la articolul 18 alineatul (15), la articolul 27 alineatul (2), la articolul 29 alineatul (6), la articolul 39 alineatul (5), la articolul 41 alineatul (1), la articolul 43 alineatul (4), la articolul 45 alineatul (6) şi la articolul 79 poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competenţe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menţionată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.
(4)Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experţii desemnaţi de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituţional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.
(5)De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European şi Consiliului.
(6)Un act delegat adoptat în temeiul articolului 14 alineatul (3), al articolului 15 alineatul (6), al articolului 18 alineatul (15), al articolului 27 alineatul (2), al articolului 29 alineatul (6), al articolului 39 alineatul (5), al articolului 41 alineatul (1), al articolului 43 alineatul (4), al articolului 45 alineatul (6) sau al articolului 79 intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European şi nici Consiliul nu au formulat obiecţii în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European şi Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European şi Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecţii. Respectivul termen se prelungeşte cu două luni la iniţiativa Parlamentului European sau a Consiliului.
Art. 81: Procedura comitetului
(1)Comisia este asistată de comitetul înfiinţat prin articolul 39 din Directiva 2008/98/CE. Acesta reprezintă un comitet în înţelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.
(2)Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.
În cazul în care comitetul nu emite un aviz, Comisia nu adoptă proiectul de act de punere în aplicare şi se aplică articolul 5 alineatul (4) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.
Art. 82: Modificarea Regulamentului (UE) nr. 1257/2013
Regulamentul (UE) nr. 1257/2013 se modifică după cum urmează:
1.La articolul 3 alineatul (2), formularea introductivă se înlocuieşte cu următorul text:
"În sensul articolului 6 alineatul (2) litera (a), al articolului 7 alineatul (2) litera (d) şi al articolelor 13, 15 şi 16:"
2.La articolul 6 alineatul (2), litera (a) se înlocuieşte cu următorul text:
"(a) sunt reciclate numai în instalaţiile de reciclare a navelor care sunt incluse pe lista europeană şi, în cazul navelor care sunt considerate deşeuri periculoase, sunt situate într-o zonă aflată sub jurisdicţia naţională a unui stat membru şi sunt exportate din Uniune, numai în instalaţiile incluse pe lista europeană care sunt situate în ţările menţionate în anexa VII la Convenţia de la Basel."
Art. 83: Modificarea Regulamentului (UE) 2020/1056
Regulamentul (UE) 2020/1056 se modifică după cum urmează:
1.La articolul 2 alineatul (1) litera (a), punctul (iv) se înlocuieşte cu următorul text:
"(iv) articolul 9 alineatul (2), articolul 16 alineatul (1) şi articolul 18 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2024/1157 al Parlamentului European şi al Consiliului (*1); prezentul regulament nu aduce atingere controalelor efectuate de birourile vamale prevăzute în dispoziţiile relevante ale actelor juridice ale Uniunii;
(*1)Regulamentul (UE) 2024/1157 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 aprilie 2024 privind transferurile de deşeuri, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1257/2013 şi (UE) 2020/1056 şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1013/2006 (JO L, 2024/1157, 30.4.2024, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2024/1157/oj)."
2.La articolul 5, se introduce următorul alineat:
"(1a) Prin derogare de la alineatul (1), autorităţile competente acceptă informaţii de reglementare, inclusiv informaţii suplimentare, în temeiul Regulamentului (UE) 2024/1157, începând cu 21 mai 2026."
3.La articolul 5, alineatul (2) se elimină.
4.La articolul 7, se adaugă următorul alineat:
"(4) Prin derogare de la alineatul (3), elementele menţionate la alineatul (1) care sunt legate de cerinţele privind informaţiile prevăzute în dispoziţiile menţionate la articolul 2 alineatul (1) litera (a) punctul (iv) se adoptă cel târziu la data menţionată la articolul 27 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2024/1157."
5.La articolul 8, se adaugă următorul alineat:
"(4) Prin derogare de la alineatul (3), elementele menţionate la alineatul (1) care sunt legate în mod specific de accesarea şi prelucrarea de către autorităţi a informaţiilor de reglementare în legătură cu cerinţele prevăzute în dispoziţiile menţionate la articolul 2 alineatul (1) litera (a) punctul (iv), inclusiv comunicarea cu operatorii economici în legătură cu informaţiile respective, se adoptă cel târziu la data menţionată la articolul 27 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2024/1157."
6.La articolul 9, se adaugă următorul alineat:
"(3) Prin derogare de la alineatul (2), elementele menţionate la alineatul (1) care sunt legate în mod specific de prelucrarea informaţiilor de reglementare în legătură cu cerinţele prevăzute în dispoziţiile menţionate la articolul 2 alineatul (1) litera (a) punctul (iv) se adoptă cel târziu la data menţionată la articolul 27 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2024/1157."
Art. 84: Revizuire
Până la 31 decembrie 2035, ţinând cont, printre altele, de rapoartele întocmite în conformitate cu articolul 73 şi în urma analizei menţionate la articolul 62 alineatul (5), Comisia realizează o revizuire a prezentului regulament şi prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport cu privire la rezultatele acesteia, însoţit, în cazul în care Comisia consideră că este oportun, de o propunere legislativă.
În cursul revizuirii şi ca parte a raportului său, Comisia evaluează în special:
(a)eficienţa procedurii de notificare şi de acord scris prealabil prevăzută în titlul II capitolul 1 şi, în special, termenele aferente prevăzute la articolele 8, 14, 15 şi 16, printre altele prin analizarea unor elemente precum numărul de obiecţii şi de acorduri, precum şi intervalul de timp dintre prezentarea unei notificări şi o decizie luată cu privire la aceasta. Comisia poate utiliza în acest scop datele stocate în sistemele menţionate la articolul 27;
(b)dacă publicarea datelor privind transferurile de deşeuri în conformitate cu articolul 21 oferă o transparenţă adecvată, în special analizând dacă şi de ce numele instalaţiilor de la destinaţie au fost considerate confidenţiale în temeiul legislaţiei Uniunii şi a legislaţiei naţionale de către autorităţile competente sau de către persoanele care organizează transferurile;
(c)dacă prezentul regulament a contribuit suficient la neutralitatea climatică, realizarea economiei circulare şi reducerea la zero a poluării, ţinând seama de rapoartele şi datele publicate de agenţiile relevante ale Uniunii.
În cursul revizuirii sale şi ca parte a raportului său, Comisia evaluează, în plus, dacă principiul egalităţii din dreptul Uniunii a fost respectat, evaluează, în acest context, posibilele efecte asupra competitivităţii oricărui stat membru şi ia măsuri de remediere, dacă se consideră necesar.
Art. 85: Abrogare şi dispoziţii tranzitorii
(1)Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 se abrogă de la 20 mai 2024.
(2)Cu toate acestea, dispoziţiile din Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 continuă să se aplice până la 21 mai 2026, cu excepţia:
a)articolului 30, care încetează să se aplice de la 20 mai 2024;
b)articolului 37, care continuă să se aplice până la 21 mai 2027;
c)articolului 51, care continuă să se aplice până la 31 decembrie 2025.
(3)Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 continuă, de asemenea, să se aplice transferurilor pentru care a fost făcută o notificare în conformitate cu articolul 4 din regulamentul respectiv şi pentru care autoritatea competentă de destinaţie a comunicat confirmarea în conformitate cu articolul 8 din regulamentul respectiv înainte de 21 mai 2026. Pentru transferurile respective, nu se aplică dispoziţiile prezentului regulament.
(4)Regulamentul (CE) nr. 1418/2007 al Comisiei (47) se abrogă de la 21 mai 2027.
(47)Regulamentul (CE) nr. 1418/2007 al Comisiei din 29 noiembrie 2007 privind exportul anumitor deşeuri destinate recuperării enumerate în anexa III sau IIIA la Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului în anumite ţări în care Decizia OCDE privind controlul circulaţiei transfrontaliere a deşeurilor nu se aplică (JO L 316, 4.12.2007, p. 6).
(5)Valorificarea sau eliminarea deşeurilor aferente unui transfer pentru care autorităţile competente în cauză şi-au dat acordul în conformitate cu articolul 9 din Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 se finalizează în termen de cel mult un an de la 21 mai 2026.
(6)Transferul pentru care autorităţile competente în cauză şi-au dat acordul în conformitate cu articolul 14 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 se finalizează în termen de cel mult trei ani de la 21 mai 2026.
(7)Acordul prealabil acordat unei instalaţii în conformitate cu articolul 14 din Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 încetează să mai fie valabil cel târziu la cinci ani de la 20 mai 2024.
(8)Trimiterile la Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 care se abrogă se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament şi se citesc în conformitate cu tabelul de corespondenţă din anexa XIII.
Art. 86: Intrare în vigoare şi aplicare
(1)Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
(2)Se aplică de la 21 mai 2026.
(3)Cu toate acestea, în ceea ce priveşte următoarele dispoziţii, se aplică următoarele date de aplicare:
a)articolul 83 punctele 4, 5 şi 6 se aplică de la 20 august 2020;
b)articolul 2 alineatul (2) litera (i), articolul 7 alineatul (10), articolul 11 alineatul (5), articolul 14 alineatul (3), articolul 15 alineatul (6), articolul 18 alineatul (15), articolul 27 alineatele (2) şi (5), articolul 29 alineatele (3) şi (6), articolul 31, articolele 41-43, articolul 45, articolul 51 alineatul (7), articolul 61 alineatul (7), articolul 66, articolele 79-82 şi articolul 83 punctele 1-3 se aplică de la 20 mai 2024;
c)articolul 39 alineatul (1) litera (d) se aplică de la 21 noiembrie 2026;
d)articolul 38 alineatul (2) litera (b), articolul 40, articolul 44 alineatul (2) litera (a) şi articolele 46 şi 47 se aplică de la 21 mai 2027, cu excepţia articolului 40 alineatul (3) litera (b), care se aplică de la 21 mai 2026;
e)articolul 73 se aplică de la 1 ianuarie 2026.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în toate statele membre.
-****-
Adoptat la Bruxelles, 11 aprilie 2024.

Pentru Parlamentul European

Preşedintele

R. METSOLA

Pentru Consiliu

Preşedintele

H. LAHBIB

ANEXA IA:
ANEXA IB:
ANEXA IC:INSTRUCŢIUNI SPECIFICE PENTRU COMPLETAREA DOCUMENTULUI DE NOTIFICARE ŞI A DOCUMENTULUI DE CIRCULAŢIE
De la 21 mai 2026, documentele şi informaţiile trebuie să fie transmise prin mijloace electronice în conformitate cu articolul 27, astfel cum se prevede în dispoziţiile relevante din prezentul regulament.
Procedurile pe suport de hârtie rămân valabile în cazul transferurilor care implică ţări terţe (în conformitate cu titlurile IV, V şi VI), pentru care se pot utiliza documente tipărite în măsura în care nu este posibil accesul la sistemele menţionate la articolul 27.
- Anexa IC la Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 poate fi consultată pentru orientări generale privind completarea documentelor de notificare şi de circulaţie, în special atunci când se completează documentele pe suport de hârtie, acolo unde este încă relevant.
ANEXA II:INFORMAŢIILE ŞI DOCUMENTAŢIA LEGATE DE NOTIFICARE
Partea 1:Informaţiile care trebuie furnizate atunci când se transmite documentul de notificare:
1.Numărul de serie sau alt identificator acceptat al documentului de notificare şi numărul total prevăzut de transferuri.
Dacă notificatorul a obţinut anterior un acord (acorduri) pentru transferul aceloraşi tipuri de deşeuri către aceeaşi instalaţie, se poate face referire la numărul de serie sau alt identificator acceptat al documentului de notificare a acestor transferuri aprobate anterior.
În scopul aplicării articolului 9 alineatul (3), în cazul în care notificatorul a obţinut în prealabil acordul (acordurile) pentru transferul aceloraşi tipuri de deşeuri de la acelaşi loc din ţara de expediere către acelaşi destinatar şi aceeaşi instalaţie şi în cazul în care ţările de tranzit, dacă există, sunt aceleaşi, notificatorul indică numărul de serie sau alt identificator acceptat al documentului de notificare a acestor transferuri aprobate anterior. În plus, în noua notificare sunt indicate modificările aduse acesteia în comparaţie cu transferul aprobat anterior.
2.Denumirea, adresa, numărul de telefon, adresa de e-mail, numărul de înregistrare şi persoana de contact ale notificatorului.
3.Dacă notificatorul nu este producătorul iniţial de deşeuri sau noul producător sau colector de deşeuri: denumirea, adresa, numărul de telefon, adresa de e-mail şi persoana de contact ale producătorului (producătorilor) iniţial(i) de deşeuri sau ale noului (noilor) producător(i) de deşeuri sau ale colectorilor sau deţinătorilor de deşeuri.
4.Denumirea, adresa, numărul de telefon, adresa de e-mail şi persoana de contact ale comerciantului (comercianţilor) sau ale brokerului (brokerilor), dacă notificatorul l-a (i-a) autorizat în conformitate cu articolul 3 punctul 6.
5.Adresa locului de la care începe transferul, numele persoanei responsabile de locul respectiv şi, dacă este diferită de persoanele menţionate la punctele 2-4, adresa, numărul de telefon, adresa de e-mail şi persoana de contact a persoanei responsabile de locul respectiv.
6.Denumirea, adresa, numărul de telefon, adresa de e-mail, numărul de înregistrare, persoana de contact, tehnologia utilizată şi eventualul statut de instalaţie care a primit un acord prealabil în conformitate cu articolul 14 ale instalaţiei de valorificare sau de eliminare.
Dacă deşeurile sunt destinate unei operaţiuni de valorificare intermediară sau de eliminare intermediară, se furnizează informaţii corespunzătoare privind toate instalaţiile în care sunt prevăzute operaţiuni ulterioare de valorificare intermediară sau definitivă sau de eliminare intermediară sau definitivă.
Se furnizează dovada autorizaţiei instalaţiei în conformitate cu capitolul IV din Directiva 2008/98/CE sau, dacă instalaţia de valorificare sau de eliminare este inclusă în categoria 5 din anexa I la Directiva 2010/75/UE, dovada (de exemplu, o declaraţie care certifică existenţa autorizaţiei) deţinerii unei autorizaţii valabile, eliberată în conformitate cu articolele 4 şi 5 din directiva respectivă.
7.Denumirea, adresa, numărul de telefon, adresa de e-mail, numărul de înregistrare şi persoana de contact ale destinatarului.
8.Denumirea, adresa, numărul de telefon, adresa de e-mail, numărul de înregistrare şi persoana de contact ale transportatorului prevăzut (transportatorilor prevăzuţi) şi/sau ale agentului acestuia (agenţilor acestora).
9.Ţara de expediere şi autoritatea competentă relevantă.
10.Ţările de tranzit şi autorităţile competente relevante.
11.Ţara de destinaţie şi autoritatea competentă relevantă.
12.Notificare unică sau notificare generală. În cazul unei notificări generale, este necesară indicarea perioadei de valabilitate.
13.Data prevăzută (datele prevăzute) pentru începerea transferului (transferurilor).
14.Mijloacele de transport prevăzute.
15.Traseul prevăzut şi ruta prevăzută, precum şi, dacă este posibil, eventualele alternative.
16.Dovada înregistrării transportatorului (transportatorilor) pentru transporturile de deşeuri (de exemplu, o declaraţie care certifică existenţa înregistrării).
17.Denumirea deşeurilor care figurează în lista corespunzătoare, sursa (sursele), descrierea, compoziţia şi orice caracteristici periculoase. În cazul deşeurilor provenite din mai multe surse, se furnizează şi un inventar detaliat al acestora.
18.Cantităţile maximă şi minimă estimate.
19.Tipul de ambalaj prevăzut.
20.Specificarea operaţiunii (operaţiunilor) de valorificare sau de eliminare menţionate în anexele I şi II la Directiva 2008/98/CE.
21.Dacă deşeurile sunt destinate valorificării:
(a)metoda de eliminare prevăzută după valorificare pentru fracţia nevalorificabilă;
(b)raportul dintre cantitatea de material valorificat şi deşeurile nevalorificabile;
(c)valoarea estimată a materialului valorificat;
(d)costul valorificării şi costul eliminării fracţiei nevalorificabile.
22.În cazul în care deşeurile sunt destinate eliminării, dovezi care să demonstreze că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la articolul 11 alineatul (1) litera (a).
23.O copie a contractului şi o declaraţie care certifică existenţa sa între notificator, destinatar şi operatorul instalaţiei în care deşeurile sunt valorificate sau eliminate, care a fost încheiat şi este în vigoare la data notificării, astfel cum se prevede la articolul 5 alineatul (7) şi la articolul 6.
24.Un exemplar al contractului şi o declaraţie care certifică existenţa acestuia dintre producătorul de deşeuri, noul producător sau colector şi brokerul sau comerciantul de deşeuri, în cazul în care brokerul sau comerciantul acţionează ca notificator.
25.Dovada constituirii unei garanţii financiare sau a unei asigurări echivalente (sau o declaraţie care certifică existenţa acesteia, dacă autoritatea competentă permite acest lucru), care este valabilă la data notificării sau, dacă autoritatea competentă care aprobă garanţia financiară sau asigurarea echivalentă permite acest lucru, cel târziu la data completării documentului de circulaţie în conformitate cu articolul 16 alineatul (2), astfel cum se prevede la articolul 5 alineatul (8) şi la articolul 7.
26.Declaraţia notificatorului potrivit căreia notificatorul nu a fost condamnat pentru efectuarea unui transfer ilegal sau pentru orice altă acţiune ilegală legată de protecţia mediului sau a sănătăţii umane şi nu a încălcat în mod repetat articolele 15 şi 16 în legătură cu transferurile anterioare, în cursul celor cinci ani dinainte de transmiterea notificării.
27.Certificarea de către notificator că informaţiile sunt complete şi corecte după cunoştinţa sa.
Partea 2:Informaţiile care trebuie furnizate în documentul de circulaţie sau anexate la acesta:
Se furnizează toate informaţiile menţionate în partea 1, actualizate în conformitate cu punctele de mai jos, precum şi celelalte informaţii suplimentare specificate:
1.Numărul de serie şi numărul total al transferurilor.
2.Data la care a început transferul.
3.Mijlocul de transport.
4.Denumirea, adresa, numărul de telefon, numărul de fax şi adresa de e-mail ale transportatorului (transportatorilor).
5.Traseul şi ruta, precum şi, acolo unde este posibil, eventualele alternative, aşa cum este indicat în documentul de notificare, inclusiv în cazul unor situaţii neprevăzute.
6.Cantităţile.
7.Tipul de ambalaj.
8.Numărul de identificare al containerului, dacă este cazul.
9.Orice măsuri speciale de precauţie pe care trebuie să le ia transportatorul (transportatorii).
10.Declaraţia semnată a notificatorului prin care acesta confirmă că au fost primite toate acordurile necesare din partea autorităţilor competente ale ţărilor în cauză.
11.Semnăturile corespunzătoare pentru fiecare transfer de custodie.
Partea 3:Informaţiile şi documentaţia suplimentare care pot fi solicitate de autorităţile competente:
1.Tipul şi perioada de valabilitate a autorizaţiei în temeiul căreia funcţionează instalaţia de valorificare sau de eliminare.
2.Copia autorizaţiei eliberate în conformitate cu articolele 4 şi 5 din Directiva 2010/75/UE.
3.Informaţii privind măsurile care trebuie luate pentru siguranţa transportului.
4.Distanţa (distanţele) de transport de la locul în care începe transferul până la instalaţie, precum şi rutele alternative.
5.În cazul transportului intermodal, locul (locurile) în care va avea loc transferul.
6.Informaţii privind costurile de transport pentru deşeuri de la notificator la instalaţie.
7.Copia înregistrării transportatorului (transportatorilor) pentru transportul de deşeuri.
8.Analiza chimică a compoziţiei deşeurilor.
9.Descrierea procesului de producţie a deşeurilor.
10.Descrierea procesului de tratare utilizat în instalaţia care primeşte deşeurile.
11.Garanţia financiară sau asigurarea echivalentă sau o copie ori o dovadă a garanţiei sau a asigurării.
12.Informaţii privind calculul garanţiei financiare sau al asigurării echivalente, astfel cum se prevede la articolul 5 alineatul (8) şi la articolul 7.
13.Copia sau dovada poliţei de asigurare de răspundere civilă pentru prejudicii cauzate terţilor.
14.Documentaţia care certifică faptul că notificatorul nu a fost condamnat pentru efectuarea unui transfer ilegal sau pentru orice altă acţiune ilegală legată de protecţia mediului sau a sănătăţii umane şi nu a încălcat în mod repetat articolele 15 şi 16 în legătură cu transferurile anterioare, în cursul celor cinci ani dinainte de transmiterea notificării.
15.Orice alte informaţii pertinente pentru evaluarea notificării în conformitate cu prezentul regulament şi cu legislaţia naţională.
ANEXA III:LISTA DEŞEURILOR SUPUSE CERINŢELOR GENERALE DE INFORMARE PREVĂZUTE LA ARTICOLUL 18 (LISTA "VERDE" A DEŞEURILOR), ÎN CONFORMITATE CU ARTICOLUL 4 ALINEATUL (4) LITERA (a)
Partea 0:
Indiferent dacă deşeurile sunt sau nu incluse în prezenta listă, acestea pot să nu fie supuse cerinţelor generale de informare prevăzute la articolul 18 dacă sunt contaminate cu alte materiale într-o măsură care:
(a)creşte riscurile asociate deşeurilor suficient de mult încât acestea să devină adecvate pentru supunerea la procedura de notificare şi acord scris prealabil, ţinând seama de lista deşeurilor menţionată la articolul 7 din Directiva 2008/98/CE, precum şi de proprietăţile periculoase indicate în anexa III la directiva respectivă, sau;
(b)împiedică valorificarea deşeurilor într-un mod care asigură protecţia mediului.
Partea I:Deşeuri indicate în anexa IX la Convenţia de la Basel (1).
(1)- Anexa IX la Convenţia de la Basel este menţionată în prezentul regulament la anexa V partea 1 lista B.
În sensul prezentului regulament:
(a)orice trimitere din anexa IX la Convenţia de la Basel la lista A se interpretează ca trimitere la anexa IV la prezentul regulament;
(b)la rubrica B1020 din Convenţia de la Basel, termenul "în formă finită" include toate formele metalice nedispersabile (2) ale resturilor menţionate la rubrica respectivă;
(2)Formele "nedispersabile" nu includ deşeurile sub formă de pudră, nămol sau pulbere şi nici articolele solide care conţin deşeuri lichide periculoase.
(c)rubrica B1030 din Convenţia de la Basel se va citi: "Reziduuri care conţin metale refractare";
(d)în locul acesteia se aplică rubrica (OCDE) GB040 din partea II;
(e)în locul acesteia se aplică rubricile (OCDE) GC010 şi GC020 din partea II;
(f)în locul acesteia se aplică rubrica (OCDE) GG040 din partea II;
(g)pentru deşeurile transferate în Uniune nu se aplică rubrica B3011 din Convenţia de la Basel; în locul acesteia se aplică următoarea rubrică:

EU3011 (3)

(3) În sensul prezentului regulament, expresiile "să nu conţină aproape deloc contaminanţi şi alte tipuri de deşeuri" şi, după caz, "care constau aproape exclusiv din" trebuie înţelese ca însemnând că, într-un transport de deşeuri de plastic sau amestecuri de deşeuri de plastic, clasificate la rubrica EU3011, conţinutul de contaminanţi, alte tipuri de deşeuri sau polimeri nehalogenaţi, răşini uscate sau produse de condensare sau polimeri fluoruraţi, alţii decât polimerul nehalogenat, răşina uscată sau produsul de condensare sau polimerul fluorurat care reprezintă cea mai mare parte a deşeurilor de plastic, nu trebuie să depăşească un total maxim de 6 % din greutatea transportului.

Deşeuri din plastic (a se observa rubrica asociată AC300 din partea II a anexei IV şi rubrica asociată EU48 din partea I a anexei IV):

Deşeurile din plastic indicate mai jos, cu condiţia să nu conţină aproape deloc contaminanţi şi alte tipuri de deşeuri (4) şi să fie destinate reciclării:

(4) În ceea ce priveşte expresia "să nu conţină aproape deloc contaminanţi şi alte tipuri de deşeuri", specificaţiile internaţionale şi naţionale pot oferi un punct de referinţă.

- deşeuri din plastic care constau aproape exclusiv (5) dintr-un polimer nehalogenat, ce poate fi unul din următorii polimeri, fără a fi limitat la aceştia:

(5) În ceea ce priveşte expresia "aproape exclusiv", specificaţiile internaţionale şi naţionale pot oferi un punct de referinţă.

- polietilenă (PE)

- polipropilenă (PP)

- polistiren (PS)

- acrilonitril butadienă stiren (ABS)

- tereftalat de polietilenă (PET)

- policarbonaţi (PC)

- polieteri

- deşeuri din plastic care constau aproape exclusiv (6) dintr-o răşină întărită sau dintr-un produs de condensare, ce poate fi una din următoarele răşini, fără a fi limitată la acestea:

(6) În ceea ce priveşte expresia "aproape exclusiv", specificaţiile internaţionale şi naţionale pot oferi un punct de referinţă.

- răşini ureice de formaldehidă

- răşini fenolice de formaldehidă

- răşini melaminice de formaldehidă

- răşini epoxidice

- răşini alchidice

- deşeuri din plastic care constau aproape exclusiv (6) din unul din următorii polimeri fluoruraţi (7):

(7) Deşeurile postconsum sunt excluse.

- perfluoretilenă/propilenă (FEP)

- alcoxialcani perfluoruraţi:

- tetrafluoretilenă/eter de alchilvinil perfluorurat (PFA)

- tetrafluoretilenă/eter de metilvinil perfluorurat (MFA)

- polifluorură de vinil (PVF)

- polifluorură de viniliden (PVDF)

- politetrafluoretilenă (PTFE)

- policlorură de vinil (PVC).

Partea II:Deşeuri care conţin metale, rezultate de la topirea, fuziunea şi rafinarea metalelor

GB040

7112

2620 30

2620 91

Zguri rezultate de la prelucrarea metalelor preţioase şi a cuprului pentru rafinare ulterioară

Alte deşeuri conţinând metale

GC010

Asamblări electrice constituite numai din metale sau aliaje

GC020

Deşeuri de echipamente electronice (de exemplu, plăci cu circuite imprimate, componente electronice, conductori etc.) şi componente electronice recuperate, din care se pot valorifica metalele comune şi metalele preţioase

GC030

ex 8908 00

Nave şi alte structuri plutitoare destinate dezarmării, golite în mod corespunzător de orice încărcătură şi de alte materiale rezultate din operarea navei, care ar fi putut fi clasificate ca substanţe sau deşeuri periculoase (8)

(8) Termenul "golite în mod corespunzător" se înţelege ca presupunând respectarea deplină a normelor şi orientărilor internaţionale privind reciclarea navelor.

GC050

Catalizatori uzaţi proveniţi de la cracarea catalitică fluidă (FCC) (de exemplu, oxid de aluminiu, zeoliţi)

Deşeuri din sticlă sub formă nedispersabilă

GE020

ex 7001

ex 7019 39

Deşeuri din fibră de sticlă

Deşeuri ceramice sub formă nedispersabilă

GF010

Deşeuri provenite de la produsele ceramice care au fost arse după fasonare, inclusiv vase ceramice (înainte şi/sau după utilizare)

Alte deşeuri având în principal constituenţi anorganici, care pot conţine metale şi materii organice

GG030

ex 2621

Cenuşă de vatră şi zgură de la centralele electrice pe cărbune

GG040

ex 2621

Cenuşă zburătoare de la centralele electrice pe cărbune

Deşeuri de la tăbăcirea şi pregătirea pentru tăbăcire a pieilor şi de la utilizarea acestora

GN010

ex 0502 00

Deşeuri din păr de porc sau de mistreţ ori din păr de viezure şi din alţi peri utilizaţi pentru fabricarea periilor

GN020

ex 0503 00

Deşeuri din păr de cal utilizat sau nu ca strat cu sau fără suport

GN030

ex 0505 90

Deşeuri din piele sau din alte părţi de la păsări, cu pene sau puf, sau deşeuri din pene şi părţi ale penelor (cu sau fără marginile tăiate) şi din puf, a căror prelucrare constă numai în curăţare, dezinfectare sau tratare în vederea conservării

ANEXA IIIA:AMESTECURI DE DEŞEURI ENUMERATE ÎN ANEXA III, CU CONDIŢIA CA ACELE AMESTECURI SĂ NU AFECTEZE GESTIONAREA LOR ECOLOGICĂ RAŢIONALĂ, ASTFEL CUM SE MENŢIONEAZĂ LA ARTICOLUL 4 ALINEATUL (4) LITERA (b)

1.

Indiferent dacă amestecurile de deşeuri sunt sau nu incluse în prezenta listă, acestea pot să nu fie supuse cerinţelor generale de informare prevăzute la articolul 18 dacă sunt contaminate cu alte materiale într-o măsură care:

(a) creşte riscurile asociate deşeurilor suficient de mult încât acestea să devină adecvate pentru supunerea la procedura de notificare şi acord scris prealabil, ţinând seama de lista deşeurilor menţionată la articolul 7 din Directiva 2008/98/CE şi de proprietăţile periculoase enumerate în anexa III la directiva respectivă; sau

(b) împiedică valorificarea deşeurilor într-un mod care asigură protecţia mediului.

2.

În prezenta anexă sunt incluse următoarele amestecuri de deşeuri:

(a) amestecuri de deşeuri clasificate la rubricile B1010 şi B1050 din Convenţia de la Basel;

(b) amestecuri de deşeuri clasificate la rubricile B1010 şi B1070 din Convenţia de la Basel;

(c) amestecuri de deşeuri clasificate la rubricile B3040 şi B3080 din Convenţia de la Basel;

(d) amestecuri de deşeuri clasificate la rubrica GB040 (OCDE) şi la rubrica B1100 din Convenţia de la Basel, limitate la aliajele de zinc, la scoriile cu conţinut de zinc, la spuma (sau ţunderul) de aluminiu, cu excepţia zgurilor saline, şi la deşeurile de căptuşeli refractare, inclusiv creuzete, provenite de la topirea cuprului;

(e) amestecuri de deşeuri clasificate la rubrica GB040 (OCDE) şi la rubricile B1070 şi B1100 din Convenţia de la Basel, limitate la deşeurile de căptuşeli refractare, inclusiv creuzete, provenite de la topirea cuprului.

3.

În prezenta anexă sunt incluse următoarele amestecuri de deşeuri clasificate la puncte sau subpuncte separate ale unui singure rubrici:

(a) amestecuri de deşeuri clasificate la rubrica B1010 din Convenţia de la Basel;

(b) amestecuri de deşeuri clasificate la rubrica B2010 din Convenţia de la Basel;

(c) amestecuri de deşeuri clasificate la rubrica B2030 din Convenţia de la Basel;

(d) amestecuri de deşeuri clasificate la rubrica B3020 din Convenţia de la Basel, limitate la hârtia sau cartonul nealbit ori hârtia sau cartonul ondulat, la alte tipuri de hârtie sau carton fabricate în principal din pastă chimică albită, necolorată în masă, şi la hârtia sau cartonul fabricat în principal din pastă mecanică (de exemplu, ziare, reviste şi materiale tipărite similare);

(e) amestecuri de deşeuri clasificate la rubrica B3030 din Convenţia de la Basel;

(f) amestecuri de deşeuri clasificate la rubrica B3040 din Convenţia de la Basel;

(g) amestecuri de deşeuri clasificate la rubrica B3050 din Convenţia de la Basel.

4.

În prezenta anexă sunt incluse următoarele amestecuri de deşeuri (1) clasificate la puncte sau subpuncte separate ale unui singure rubrici, pentru transferuri de deşeuri destinate reciclării în Uniune:

(a) amestecuri de deşeuri clasificate la rubrica EU3011 şi menţionate la punctul referitor la polimerii nehalogenaţi;

(b) amestecuri de deşeuri clasificate la rubrica EU3011 şi menţionate la punctul referitor la răşinile întărite sau la produsele de condensare;

(c) amestecuri de deşeuri clasificate la rubrica EU3011 şi menţionate la "alcoxialcani perfluoruraţi".

(1) În sensul prezentului regulament, expresiile "să nu conţină aproape deloc contaminanţi şi alte tipuri de deşeuri" şi, după caz, "care constau aproape exclusiv din" trebuie înţelese ca însemnând că, într-un transport de amestecuri de deşeuri de plastic, specificate la punctul 4 din anexa IIIA, conţinutul de contaminanţi, alte tipuri de deşeuri sau polimeri nehalogenaţi, răşini uscate sau produse de condensare sau polimeri fluoruraţi, alţii decât polimerul nehalogenat, răşina uscată sau produsul de condensare sau polimerul fluorurat care reprezintă cea mai mare parte a deşeurilor de plastic, nu trebuie să depăşească un total maxim de 6 % din greutatea transportului.

ANEXA IIIB:ALTE DEŞEURI DE PE LISTA VERDE MENŢIONATE LA ARTICOLUL 4 ALINEATUL (4) LITERA (a)

1.

Indiferent dacă deşeurile sunt sau nu incluse în prezenta listă, acestea pot să nu fie supuse cerinţelor generale de informare prevăzute la articolul 18 dacă sunt contaminate cu alte materiale într-o măsură care:

(a) creşte riscurile asociate deşeurilor suficient de mult încât acestea ajung să îndeplinească criteriile pentru procedura de notificare şi acord scris prealabil, ţinând seama de lista deşeurilor menţionată la articolul 7 din Directiva 2008/98/CE şi de proprietăţile periculoase enumerate în anexa III la directiva respectivă; sau

(b) împiedică valorificarea deşeurilor într-un mod care asigură protecţia mediului.

2.

În prezenta anexă sunt incluse următoarele deşeuri:

BEU04

Ambalaje compozite constând în principal din hârtie şi, într-o mică măsură, din plastic, care nu conţin reziduuri şi nu se încadrează la rubrica B3020 din Convenţia de la Basel,

BEU05

deşeuri biodegradabile curate provenite din agricultură, horticultură, silvicultură, grădini, parcuri şi cimitire.

3.

Transferurile de deşeuri indicate în prezenta anexă nu aduc atingere dispoziţiilor Regulamentului (UE) 2016/2031.

ANEXA IV:LISTA DEŞEURILOR SUPUSE PROCEDURII DE NOTIFICARE ŞI ACORD SCRIS PREALABIL (LISTA "GALBENĂ" A DEŞEURILOR) (1) MENŢIONATĂ LA ARTICOLUL 4 ALINEATUL (2) LITERA (a)
(1)Prezenta listă derivă din apendicele 4 la Decizia OCDE.
Partea I:Deşeurile menţionate în anexele II şi VIII la Convenţia de la Basel (2).
(2)- Anexa VIII la Convenţia de la Basel este indicată în prezentul regulament în anexa V partea 1 lista A. Anexa II la Convenţia de la Basel este inclusă în anexa V, partea 2, lista A.
În sensul prezentului regulament:
(a)orice trimitere la lista B din anexa VIII la Convenţia de la Basel se interpretează ca trimitere la anexa III la prezentul regulament;
(b)la rubrica A1010 din Convenţia de la Basel, expresia "cu excepţia deşeurilor de acest tip incluse în mod specific în lista B (anexa IX)" face trimitere atât la rubrica B1020 din Convenţia de la Basel, cât şi la nota referitoare la rubrica B1020 de la litera (b) din partea I a anexei III la prezentul regulament;
(c)rubricile A1180 şi A2060 din Convenţia de la Basel nu se aplică; în locul acestora se aplică rubricile OCDE GC010, GC020 şi GG040 din partea II a anexei III, după caz;
(d)rubrica A4050 din Convenţia de la Basel include căptuşelile uzate ale celulelor de electroliză utilizate la extragerea aluminiului, deoarece acestea conţin cianuri anorganice incluse la rubrica Y33. Dacă cianurile au fost distruse, căptuşelile uzate ale celulelor de electroliză utilizate la extragerea aluminiului se atribuie rubricii AB120 din partea II, deoarece acestea conţin compuşi anorganici ai fluorului, cu excepţia fluorurii de calciu, incluşi la rubrica Y32;
(e)rubrica A3210 din Convenţia de la Basel nu se aplică; în locul acesteia se aplică rubrica AC300 din partea II;
(f)pentru deşeurile transferate în interiorul Uniunii, rubrica Y48 din Convenţia de la Basel nu se aplică; în schimb, se aplică următoarea rubrică:

EU48

Deşeuri din plastic care nu se încadrează la rubrica AC300 din partea II sau la rubrica EU3011 din partea I a anexei III, precum şi amestecuri de deşeuri din plastic care nu se încadrează la punctul 4 din anexa IIIA.

Partea II:Deşeuri care conţin metale

AA010

2619 00

Scorii, ţunder şi alte deşeuri din producţia de fier şi oţel (3)

(3) Această rubrică include deşeurile sub formă de cenuşă, reziduuri, zgură, scorii, spumă, ţunder, pulberi, pudră, nămoluri şi turte, cu excepţia cazului în care unul din aceste materiale este menţionat în mod expres în altă parte.

AA060

2620 50

Cenuşă şi reziduuri de vanadiu (3)

AA190

8104 20

ex 8104 30

Deşeuri şi resturi de magneziu inflamabile, piroforice sau care emit, în contact cu apa, gaze inflamabile în cantităţi periculoase

Deşeuri având în principal constituenţi anorganici, care pot conţine metale şi materii organice

AB030

Deşeuri de produse necianurate utilizate la tratarea suprafeţei metalelor

AB070

Nisipuri utilizate în operaţiunile de turnătorie

AB120

ex 2812 90

ex 3824

Halogenuri anorganice nespecificate sau neincluse în altă parte

AB130

Alice de sablare uzate

AB150

ex 3824 90

Sulfit de calciu şi sulfat de calciu nerafinate de la desulfurarea gazelor de ardere (FGD)

Deşeuri având în principal constituenţi organici, care pot conţine metale şi materii anorganice

AC060

ex 3819 00

Fluide hidraulice

AC070

ex 3819 00

Lichid de frână

AC080

ex 3820 00

Lichid antigel

AC150

Clorofluorocarburi

AC160

Haloni

AC170

ex 4403 10

Deşeuri de plută şi de lemn tratate

AC250

Agenţi tensioactivi (surfactanţi)

AC260

ex 3101

Gunoi lichid de porc; materii fecale

AC270

Nămol de la epurarea apelor uzate

AC300

Deşeuri din plastic, inclusiv amestecuri de astfel de deşeuri, care conţin sau sunt contaminate cu constituenţi menţionaţi în anexa I, în asemenea măsură încât prezintă o caracteristică menţionată în anexa III (a se observa rubrica asociată EU3011 din partea I a anexei III şi rubrica asociată EU48 din partea I)

Deşeuri care pot avea fie constituenţi anorganici, fie constituenţi organici

AD090

ex 3824 90

Deşeuri de la producţia, prepararea şi utilizarea produselor şi a materialelor reprografice şi fotografice, nespecificate sau neincluse în altă parte

AD100

Deşeuri de produse necianurate utilizate la tratarea suprafeţei materialelor plastice

AD120

ex 3914 00

ex 3915

Răşini schimbătoare de ioni

AD150

Materiale organice naturale utilizate ca medii filtrante (cum ar fi biofiltrele)

Deşeuri având în principal constituenţi anorganici, care pot conţine metale şi materii organice

RB020

ex 6815

Fibre ceramice cu proprietăţi fizico-chimice similare cu cele ale azbestului

ANEXA V:LISTELE CU DEŞEURI ÎN SENSUL ARTICOLULUI 39
Note introductive

1.

Prezenta anexă se aplică fără a aduce atingere Directivei 2008/98/CE.

2.

Prezenta anexă are două părţi. Articolul 39 se referă, de asemenea, la lista deşeurilor menţionată la articolul 7 din Directiva 2008/98/CE. În sensul prezentului regulament şi pentru a se stabili dacă un anumit deşeu face obiectul interdicţiei de export de la articolul 39 din prezentul regulament, lista deşeurilor menţionată la articolul 7 din Directiva 2008/98/CE se aplică numai atunci când lista A din partea 1 din prezenta anexă nu este aplicabilă. Trebuie să se verifice dacă un deşeu figurează în partea 2 din prezenta anexă numai dacă acesta nu figurează pe lista A din partea 1 din prezenta anexă şi nici nu este înscrisă ca deşeu periculos pe lista deşeurilor menţionată la articolul 7 din Directiva 2008/98/CE.

3.

Deşeurile care figurează în lista B din partea 1 sau care sunt incluse în rândul deşeurilor nepericuloase din lista deşeurilor menţionată la articolul 7 din Directiva 2008/98/CE (de exemplu, deşeurile care nu sunt marcate cu un asterisc) sunt supuse interdicţiei de export dacă sunt contaminate cu alte materiale într-o măsură care:

(a) creşte riscurile asociate deşeurilor suficient de mult încât acestea ajung să îndeplinească criteriile pentru procedura de notificare şi acord scris prealabil, ţinând seama de lista deşeurilor menţionată la articolul 7 din Directiva 2008/98/CE şi de proprietăţile periculoase enumerate în anexa III la directiva respectivă; sau

(b) împiedică valorificarea deşeurilor într-un mod care asigură protecţia mediului.

Partea 1:
1.Lista A (Anexa VIII la Convenţia de la Basel) (1)
(1)Trimiterile din listele A şi B la anexele I, III şi IV se referă la anexele la Convenţia de la Basel.

A1

Deşeuri de metale şi deşeuri care conţin metale

A1010

Deşeuri de metale şi deşeuri constând din aliaje ale unuia din următoarele elemente chimice:

- antimoniu

- arsen

- beriliu

- cadmiu

- plumb

- mercur

- seleniu

- telur

- taliu

cu excepţia deşeurilor de acest tip incluse în mod specific în lista B.

A1020

Deşeuri având drept constituenţi sau contaminanţi, cu excepţia deşeurilor de metale sub formă masivă, una din următoarele substanţe:

- antimoniu; compuşi ai antimoniului

- beriliu; compuşi ai beriliului

- cadmiu; compuşi ai cadmiului

- plumb; compuşi ai plumbului

- seleniu; compuşi ai seleniului

- telur; compuşi ai telurului

A1030

Deşeuri având drept constituenţi sau contaminanţi una din următoarele substanţe:

- arsen; compuşi ai arsenului

- mercur; compuşi ai mercurului

- taliu; compuşi ai taliului

A1040

Deşeuri având drept constituenţi unul din următorii compuşi:

- carbonili metalici

- compuşi ai cromului hexavalent

A1050

Nămoluri de la galvanizare

A1060

Soluţii uzate de la decaparea metalelor

A1070

Reziduuri de lixiviere de la prelucrarea zincului, pulberi şi nămoluri cum ar fi jarositul, hematitul etc.

A1080

Reziduuri de zinc neincluse în lista B, care conţin plumb şi cadmiu în concentraţii suficiente pentru a prezenta caracteristicile indicate în anexa III

A1090

Cenuşă de la incinerarea cablurilor de cupru izolate

A1100

Pulberi şi reziduuri de la sistemele de epurare a gazelor ale topitoriilor de cupru

A1110

Soluţii electrolitice uzate de la operaţiunile de rafinare electrolitică şi extracţie electrolitică a cuprului

A1120

Nămoluri, cu excepţia nămolului anodic, de la sistemele de purificare electrolitică utilizate în operaţiunile de rafinare electrolitică şi extracţie electrolitică a cuprului

A1130

Soluţii de corodare uzate care conţin cupru dizolvat

A1140

Deşeuri de catalizatori din clorură cuprică şi cianură de cupru

A1150

Cenuşă de metale preţioase de la incinerarea plăcilor cu circuite imprimate, neinclusă în lista B (2)

(2) A se observa că rubrica asociată din lista B (B1160) nu prevede excepţii.

A1160

Baterii uzate cu plumb şi acid, întregi sau sfărâmate

A1170

Baterii uzate nesortate, cu excepţia amestecurilor constituite numai din baterii incluse în lista B. Baterii uzate nespecificate în lista B, care au constituenţi menţionaţi în anexa I într-o proporţie suficientă pentru a deveni periculoase

A1180

Asamblări electrice şi electronice uzate sau deşeuri (3) care conţin componente cum ar fi acumulatori şi alte baterii incluse în lista A, întrerupătoare cu mercur, sticlă de la tuburile catodice şi alte tipuri de sticlă activată şi condensatori de pe PCB sau sunt contaminate cu constituenţi menţionaţi în anexa I (de exemplu, cadmiu, mercur, plumb, bifenil policlorurat) în asemenea măsură încât posedă una din caracteristicile menţionate în anexa III (a se observa rubrica asociată din lista B, B1110) (4)

(3) Această rubrică nu include deşeurile de asamblări provenite din producţia de energie electrică.

(4) Concentraţia de PCB este mai mare sau egală cu 50 mg/kg.

A1190

Deşeuri de cabluri metalice acoperite sau izolate cu materiale plastice care conţin sau sunt contaminate cu gudron de huilă, PCB 4(4), plumb, cadmiu, alţi compuşi organici halogenaţi sau alţi constituenţi menţionaţi în anexa I, în asemenea măsură încât prezintă caracteristici menţionate în anexa III

A2

Deşeuri având în principal constituenţi anorganici, care pot conţine metale şi materii organice

A2010

Deşeuri din sticlă de la tuburile catodice şi de la alte tipuri de sticlă activată

A2020

Deşeuri de compuşi anorganici ai fluorului, sub formă de lichide sau nămoluri, cu excepţia deşeurilor de acest tip specificate în lista B

A2030

Catalizatori uzaţi, cu excepţia deşeurilor de acest tip specificate în lista B

A2040

Deşeuri de gips de la procesele din industria chimică, atunci când conţin constituenţi menţionaţi în anexa I, în asemenea măsură încât prezintă o caracteristică periculoasă menţionată în anexa III (a se observa rubrica corespunzătoare din lista B, B2080)

A2050

Deşeuri de azbest (pulberi şi fibre)

A2060

Cenuşă zburătoare de la centralele electrice pe cărbune, care conţine substanţe menţionate în anexa I în concentraţii suficiente pentru a prezenta caracteristici menţionate în anexa III (a se observa rubrica corespunzătoare din lista B, B2050)

A3

Deşeuri având în principal constituenţi organici, care pot conţine metale şi materii anorganice

A3010

Deşeuri de la producţia sau prelucrarea cocsului de petrol şi a bitumului

A3020

Deşeuri de uleiuri minerale improprii pentru utilizarea prevăzută iniţial

A3030

Deşeuri care conţin, constau din sau sunt contaminate cu nămoluri de compuşi antidetonanţi cu plumb

A3040

Deşeuri de fluide termice (de transfer termic)

A3050

Deşeuri de la producţia, prepararea şi utilizarea răşinilor, latexului, plastifianţilor şi cleiurilor/adezivilor, cu excepţia deşeurilor de acest tip specificate în lista B (a se observa rubrica corespunzătoare din lista B, B4020)

A3060

Deşeuri de nitroceluloză

A3070

Deşeuri de fenoli şi compuşi fenolici, inclusiv clorfenol, sub formă de lichide sau nămoluri

A3080

Deşeuri de eteri, cu excepţia celor specificaţi în lista B

A3090

Deşeuri de la tăbăcirea pielii sub formă de pulberi, cenuşă, nămoluri şi făini, atunci când conţin compuşi de crom hexavalent sau biocide (a se observa rubrica asociată din lista B, B3100)

A3100

Tăieturi şi alte deşeuri de piele tăbăcită sau de piele reconstituită, neadecvate pentru fabricarea articolelor din piele, care conţin compuşi de crom hexavalent sau biocide (a se observa rubrica asociată din lista B, B3090)

A3110

Deşeuri de tăbăcărie care conţin compuşi de crom hexavalent, biocide sau substanţe infecţioase (a se observa rubrica asociată din lista B, B3110)

A3120

Fracţia uşoară rezultată din tocare

A3130

Deşeuri de compuşi organici ai fosforului

A3140

Deşeuri de solvenţi organici nehalogenaţi, cu excepţia deşeurilor de acest tip specificate în lista B

A3150

Deşeuri de solvenţi organici halogenaţi

A3160

Reziduuri de distilare neapoase, halogenate sau nehalogenate, rezultate din operaţiunile de valorificare a solvenţilor organici

A3170

Deşeuri din producţia de hidrocarburi alifatice halogenate (cum ar fi clormetanul, dicloretanul, clorura de vinil, clorura de viniliden, clorura de alil şi epiclorhidrina)

A3180

Deşeuri, substanţe şi articole care conţin, constau din sau sunt contaminate cu bifenili policloruraţi (PCB), terfenili policloruraţi (PCT), naftaline policlorurate (PCN) sau bifenili polibromuraţi (PBB) sau cu orice alţi analogi polibromuraţi ai acestor compuşi, în concentraţii de 50 mg/kg sau mai mari (5)

(5) Concentraţia de 50 mg/kg este considerată a fi un nivel practic pe plan internaţional pentru toate deşeurile. Cu toate acestea, multe ţări au stabilit niveluri reglementare mai joase (de exemplu 20 mg/kg) pentru anumite deşeuri.

A3190

Reziduuri gudronate (cu excepţia cimenturilor asfaltice) de la rafinarea, distilarea şi orice tratament pirolitic al materiilor organice

A3200

Material bituminos (reziduuri de asfalt) de la construcţia şi întreţinerea drumurilor, care conţine gudron (a se observa rubrica asociată din lista B, B2130)

A3210

Deşeuri de plastic, inclusiv amestecuri de astfel de deşeuri, care conţin constituenţi menţionaţi în anexa I sau sunt contaminate cu astfel de constituenţi, într-o proporţie care le face să prezinte o caracteristică menţionată în anexa III (a se observa rubrica asociată B3011 din lista B cuprinsă în prezenta parte şi rubrica Y48 din lista A cuprinsă în partea 2)

A4

Deşeuri care pot avea fie constituenţi anorganici, fie constituenţi organici

A4010

Deşeuri din producţia, prepararea şi utilizarea produselor farmaceutice, cu excepţia deşeurilor de acest tip specificate în lista B

A4020

Deşeuri medicale şi deşeuri asociate; acestea sunt deşeuri rezultate din activităţile medicale, de îngrijire medicală, de stomatologie, de medicină veterinară sau din practici similare şi deşeuri generate în spitale sau în alte unităţi în cursul investigaţiilor clinice sau al tratamentului pacienţilor sau în cursul proiectelor de cercetare

A4030

Deşeuri din producţia, prepararea şi utilizarea biocidelor şi a produselor fitofarmaceutice, inclusiv deşeuri de pesticide şi erbicide neconforme cu specificaţiile, perimate (6) sau improprii pentru utilizarea prevăzută iniţial

(6) "Perimate" înseamnă neutilizate în perioada recomandată de producător.

A4040

Deşeuri de la fabricarea, prepararea şi utilizarea produselor chimice de conservare a lemnului (7)

(7) Această rubrică nu include lemnul tratat cu produse chimice de conservare a lemnului.

A4050

Deşeuri care conţin, constau din sau sunt contaminate cu unul din următorii compuşi:

- cianuri anorganice, cu excepţia reziduurilor solide care conţin metale preţioase şi urme de cianuri anorganice

- cianuri organice

A4060

Deşeuri de amestecuri şi emulsii ulei/apă sau hidrocarburi/apă

A4070

Deşeuri din producţia, prepararea şi utilizarea cernelurilor, coloranţilor, pigmenţilor, vopselelor şi lacurilor, cu excepţia deşeurilor de acest tip specificate în lista B (a se observa rubrica asociată din lista B, B4010)

A4080

Deşeuri de natură explozivă (cu excepţia deşeurilor de acest tip specificate în lista B)

A4090

Deşeuri de soluţii acide sau alcaline, altele decât cele specificate la rubrica asociată din lista B (a se observa rubrica asociată din lista B, B2120)

A4100

Deşeuri de la dispozitivele industriale de control al poluării utilizate pentru epurarea gazelor industriale reziduale, cu excepţia deşeurilor de acest tip specificate în lista B

A4110

Deşeuri care conţin, constau din sau sunt contaminate cu unul din următorii compuşi:

- orice compus din familia dibenzofuranilor policloruraţi

- orice compus din familia dibenzodioxinelor policlorurate

A4120

Deşeuri care conţin, constau din sau sunt contaminate cu peroxizi

A4130

Deşeuri de ambalaje şi containere, care conţin substanţe menţionate în anexa I în concentraţii suficiente pentru a prezenta caracteristicile periculoase menţionate în anexa III

A4140

Deşeuri care constau din sau conţin produse chimice neconforme cu specificaţiile sau perimate (8) care corespund categoriilor din anexa I şi prezintă caracteristicile periculoase menţionate în anexa III

(8) "Perimate" înseamnă neutilizate în perioada recomandată de producător.

A4150

Deşeuri de substanţe chimice rezultate din activităţi de cercetare şi dezvoltare sau de învăţământ, care nu sunt identificate şi/sau sunt noi şi ale căror efecte asupra sănătăţii umane şi/sau a mediului nu sunt cunoscute

A4160

Cărbune activ uzat neinclus în lista B (a se observa rubrica asociată din lista B, B2060)

2.Lista B (Anexa IX la Convenţia de la Basel)

B1

Deşeuri de metale şi deşeuri care conţin metale

B1010

Deşeuri de metale şi de aliaje ale acestora, sub formă metalică, nedispersabilă:

- metale preţioase (aur, argint, metale platinice, dar nu mercur)

- deşeuri de fier şi oţel

- deşeuri de cupru

- deşeuri de nichel

- deşeuri de aluminiu

- deşeuri de zinc

- deşeuri de staniu

- deşeuri de tungsten

- deşeuri de molibden

- deşeuri de tantal

- deşeuri de magneziu

- deşeuri de cobalt

- deşeuri de bismut

- deşeuri de titan

- deşeuri de zirconiu

- deşeuri de mangan

- deşeuri de germaniu

- deşeuri de vanadiu

- deşeuri de hafniu, indiu, niobiu, reniu şi galiu

- deşeuri de toriu

- deşeuri de pământuri rare

- deşeuri de crom

B1020

Deşeuri metalice curate, necontaminate, inclusiv aliaje, sub formă de produse finite în vrac (foi, plăci, grinzi, bare etc.):

- deşeuri de antimoniu

- deşeuri de beriliu

- deşeuri de cadmiu

- deşeuri de plumb (cu excepţia bateriilor cu plumb şi acid)

- deşeuri de seleniu

- deşeuri de telur

B1030

Metale refractare care conţin reziduuri

B1031

Fragmente metalice şi deşeuri constituite din aliaje din unul sau mai multe din următoarele metale: molibden, wolfram, titan, tantal, niobiu şi reniu sub formă metalică, nedispersabilă (pulbere de metal), cu excepţia deşeurilor specificate în lista A la rubrica A1050, Nămoluri de la galvanizare

B1040

Deşeuri de asamblări provenite din producţia de energie electrică, necontaminate cu ulei lubrifiant, PCB sau PCT în asemenea măsură încât să devină periculoase

B1050

Deşeuri de metale neferoase (fracţia grea) amestecate, care nu conţin materiale menţionate în anexa I în concentraţii suficiente pentru a prezenta caracteristici menţionate în anexa III (9)

(9) De reţinut că, chiar dacă contaminarea iniţială cu materiale menţionate în anexa I, este scăzute procesele ulterioare, inclusiv procesele de reciclare, pot conduce la formarea unor fracţii separate având concentraţii semnificativ mai mari din materialele menţionate în anexa I.

B1060

Deşeuri de seleniu şi telur sub formă metalică elementară, inclusiv pudră

B1070

Deşeuri de cupru şi de aliaje de cupru sub formă dispersabilă, cu excepţia cazului în care au constituenţi menţionaţi în anexa I, în asemenea măsură încât prezintă caracteristici menţionate în anexa III

B1080

Cenuşă şi reziduuri de zinc, inclusiv reziduuri de aliaje de zinc sub formă dispersabilă, cu excepţia cazului în care au constituenţi menţionaţi în anexa I în concentraţii suficiente pentru a prezenta caracteristici menţionate în anexa III sau a cazului în care prezintă caracteristica periculoasă H4.3 (10)

(10) Statutul cenuşii de zinc este în curs de revizuire şi există o recomandare a Conferinţei Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Comerţ şi Dezvoltare (UNCTAD) ca cenuşile de zinc să nu fie considerate bunuri periculoase.

B1090

Baterii uzate conforme cu o specificaţie, cu excepţia celor care conţin plumb, cadmiu sau mercur

B1100

Deşeuri care conţin metale, rezultate de la topirea, fuziunea şi rafinarea metalelor:

- aliaje de zinc

- scorii cu conţinut de zinc:

- scorii de zinc de suprafaţă de la galvanizare (> 90 % Zn)

- scorii de zinc de fund de la galvanizare (> 92 % Zn)

- scorii de la turnarea zincului sub presiune (> 85 % Zn)

- scorii de zinc de la galvanizarea la cald (a loturilor de piese) (> 92 % Zn)

- spumă de zinc

- spumă (sau ţunder) de aluminiu, cu excepţia zgurilor saline

- zguri de la prelucrarea cuprului pentru procesare sau rafinare ulterioară, care nu conţin arsenic, plumb sau cadmiu în asemenea măsură încât să prezinte caracteristici periculoase menţionate în anexa III

- deşeuri de căptuşeli refractare, inclusiv creuzete, provenite de la topirea cuprului

- zguri de la prelucrarea metalelor preţioase pentru rafinare ulterioară

- zgură de staniu cu conţinut de staniu mai mic de 0,5 %, care conţine tantal

B1110

Asamblări electrice şi electronice:

- asamblări electronice constituite numai din metale sau aliaje

- asamblări electrice şi electronice uzate sau deşeuri (11) (inclusiv plăci cu circuite imprimate) care nu conţin componente cum ar fi acumulatori şi alte baterii incluse în lista A, întrerupătoare cu mercur, sticlă de la tuburile catodice şi alte tipuri de sticlă activată şi condensatori de pe PCB, nu sunt contaminate cu constituenţi menţionaţi în anexa I (de exemplu, cadmiu, mercur, plumb, bifenil policlorurat) sau constituenţii respectivi au fost îndepărtaţi în asemenea măsură încât acestea nu posedă nicio caracteristică menţionată în anexa III (a se observa rubrica asociată din lista A, A1180)

(11) Această rubrică nu include deşeurile provenite din producţia de energie electrică.

- asamblări electrice şi electronice (inclusiv plăci cu circuite imprimate, componente electronice şi conductori) pentru reutilizare directă (12), nu pentru reciclare sau eliminare finală (13)

(12) Reutilizarea poate include repararea, recondiţionarea sau modernizarea, dar nu o reasamblare majoră.

(13) În unele ţări, aceste materiale destinate reutilizării directe nu sunt considerate deşeuri.

B1115

Deşeuri de cabluri metalice acoperite sau izolate cu materiale plastice, neincluse la rubrica A1190, cu excepţia celor destinate operaţiunilor menţionate în anexa IVA sau altor operaţiuni de eliminare care implică, în orice etapă, procese termice necontrolate, cum ar fi arderea în aer liber

B1120

Catalizatori uzaţi, cu excepţia lichidelor utilizate drept catalizatori, care conţin:

-

metale de tranziţie, cu excepţia deşeurilor de catalizatori (catalizatori uzaţi, catalizatori lichizi uzaţi sau alţi catalizatori) incluse în lista A

scandiu

vanadiu

mangan

cobalt

cupru

ytriu

niobiu

hafniu

tungsten

titan

crom

fier

nichel

zinc

zirconiu

molibden

tantal

reniu

-

lantanide (pământuri rare):

lantan

praseodim

samariu

gadoliniu

disprosiu

erbiu

yterbiu

ceriu

neodim

europiu

terbiu

holmiu

tuliu

luteţiu

B1130

Catalizatori uzaţi epuraţi, care conţin metale preţioase

B1140

Reziduuri solide care conţin metale preţioase şi urme de cianuri anorganice

B1150

Deşeuri de metale preţioase şi aliaje (aur, argint, grupa platinei, dar nu mercurul) în formă dispersabilă nelichidă, cu ambalaj şi etichete adecvate

B1160

Cenuşă de metale preţioase de la incinerarea plăcilor cu circuite imprimate (a se observa rubrica asociată din lista A, A 1150)

B1170

Cenuşă de metale preţioase de la incinerarea filmelor fotografice

B1180

Deşeuri de filme fotografice, care conţin halogenuri de argint şi argint metalic

B1190

Deşeuri de hârtie fotografică, ce conţin halogenuri de argint şi argint metalic

B1200

Zgură granulată de la fabricarea fierului şi oţelului

B1210

Zgură de la fabricarea fierului şi oţelului, inclusiv zguri utilizate ca sursă de TiO2 şi vanadiu

B1220

Zgură de la producţia zincului, stabilizată chimic, cu un conţinut ridicat de fier (peste 20 %) şi prelucrată conform specificaţiilor industriale (de exemplu, DIN 4301), utilizată în principal în construcţii

B1230

Ţunder de la fabricarea fierului şi oţelului

B1240

Ţunder de oxid de cupru

B1250

Deşeuri de autovehicule uzate, care nu conţin nici lichide, nici alte componente periculoase

B2

Deşeuri având în principal constituenţi anorganici, care pot conţine metale şi materii organice

B2010

Deşeuri de la operaţiunile miniere, sub formă nedispersabilă:

- deşeuri de grafit natural

- deşeuri de ardezie, eboşată sau nu ori numai debitată, prin tăiere sau în alt mod

- deşeuri de mică

- deşeuri de leucit, nefelin şi nefelin sienit

- deşeuri de feldspat

- deşeuri de fluorită

- deşeuri de dioxid de siliciu sub formă solidă, cu excepţia celor utilizate în operaţiunile de turnătorie

B2020

Deşeuri din sticlă sub formă nedispersabilă:

- cioburi şi alte deşeuri şi resturi de sticlă, cu excepţia sticlei de la tuburile catodice şi a altor tipuri de sticlă activată

B2030

Deşeuri ceramice sub formă nedispersabilă:

- deşeuri şi resturi metalo-ceramice (materiale compozite conţinând metale şi ceramică)

- fibre ceramice nespecificate sau neincluse în altă parte

B2040

Alte deşeuri care au, în principal, constituenţi anorganici:

- sulfat de calciu parţial rafinat, rezultat de la desulfurarea gazelor de ardere (FGD)

- deşeuri de panouri de ipsos sau de plăci de gips-carton, rezultate de la demolarea clădirilor

- Zgură de la obţinerea cuprului, stabilizată chimic, cu un conţinut ridicat de fier (peste 20 %) şi prelucrată în conformitate cu standarde industriale (de exemplu DIN 4301 şi DIN 8201), în principal pentru aplicaţiile din construcţii şi obţinerea materialelor abrazive

- sulf sub formă solidă

- piatră de var de la producţia cianamidei de calciu (cu un pH mai mic de 9)

- sodiu, potasiu, cloruri de calciu

- carborund (carbură de siliciu)

- beton sfărâmat

- deşeuri de sticlă ce conţin litiu-tantal şi litiu-niobiu

B2050

Cenuşă zburătoare de la centralele electrice pe cărbune, care nu este inclusă în lista A (a se observa rubrica corespunzătoare din lista A, A2060)

B2060

Cărbune activ uzat, care nu conţine niciun constituent din anexa I într-o concentraţie de natură să prezinte caracteristicile prevăzute la anexa III, de exemplu cărbune rezultat de la tratarea apei potabile şi din procesele tehnologice din industria alimentară şi obţinerea vitaminelor (a se vedea rubrica corespunzătoare din lista A, A 4160)

B2070

Nămoluri de fluorură de calciu

B2080

Deşeuri de gips de la procesele din industria chimică, neincluse în lista A (a se observa rubrica corespunzătoare din lista A, A2040)

B2090

Deşeuri de anozi parţial consumaţi de la producţia oţelului sau aluminiului, fabricaţi din cocs de petrol sau bitum şi epuraţi conform specificaţiilor industriale normale (cu excepţia anozilor parţial consumaţi de la electroliza soluţiilor de clorură de sodiu şi din industria metalurgică)

B2100

Deşeuri de hidraţi de aluminiu şi de alumină, precum şi reziduuri de la producţia de alumină, cu excepţia materialelor de acest tip utilizate în procesele de epurare a gazelor, de floculare sau de filtrare

B2110

Reziduuri de bauxită ("nămol roşu") (pH mai mic de 11,5)

B2120

Deşeuri de soluţii acide sau alcaline cu un pH mai mare decât 2 dar mai mic decât 11,5, care nu sunt corozive sau periculoase în alt mod (a se observa rubrica asociată din lista A, A4090)

B2130

Material bituminos (deşeuri de asfalt) de la construirea şi întreţinerea străzilor, care nu conţine gudron (14) (a se vedea rubrica corespunzătoare din lista A, A3200)

(14) Concentraţia de benzo[a]piren nu ar trebui să fie egală cu sau mai mare de 50 mg/kg.

B3

Deşeuri având în principal constituenţi organici, care pot conţine metale şi materii anorganice

B3011 (15)

(15) În sensul prezentului regulament, expresiile "să nu conţină aproape deloc contaminanţi şi alte tipuri de deşeuri" şi, după caz, "care constau aproape exclusiv din" trebuie înţelese ca însemnând că, într-un transport de deşeuri de plastic sau amestecuri de deşeuri de plastic, clasificate la rubrica B3011, conţinutul de contaminanţi, alte tipuri de deşeuri sau polimeri nehalogenaţi, răşini uscate sau produse de condensare sau polimeri fluoruraţi, alţii decât polimerul nehalogenat, răşina uscată sau produsul de condensare sau polimerul fluorurat care reprezintă cea mai mare parte a deşeurilor de plastic, nu trebuie să depăşească un total maxim de 2 % din greutatea transportului.

Deşeuri de plastic (a se vedea rubrica A3210 asociată din lista A din această parte şi rubrica Y48 din partea 2 lista A)

- deşeurile din plastic indicate mai jos, cu condiţia ca acestea să fie destinate reciclării (16) într-un mod care asigură protecţia mediului şi să nu conţină aproape deloc contaminanţi şi alte tipuri de deşeuri (17):

(16) Reciclarea/recuperarea substanţelor organice care nu sunt utilizate ca solvenţi (R3 din secţiunea B a anexei IV) sau, dacă este necesar, depozitarea temporară limitată la un singur caz, cu condiţia să fie urmată de operaţiunea R3 şi dovedită cu documente contractuale sau oficiale relevante.

(17) În ceea ce priveşte expresia "să nu conţină aproape deloc contaminanţi şi alte tipuri de deşeuri", specificaţiile internaţionale şi naţionale pot oferi un punct de referinţă.

- deşeuri din plastic care constau aproape exclusiv (18) dintr-un polimer nehalogenat, ce poate fi unul din următorii polimeri, fără a fi limitat la aceştia:

(18) În ceea ce priveşte expresia "aproape exclusiv", specificaţiile internaţionale şi naţionale pot oferi un punct de referinţă.

- polietilenă (PE)

- polipropilenă (PP)

- polistiren (PS)

- acrilonitril butadienă stiren (ABS)

- tereftalat de polietilenă (PET)

- policarbonaţi (PC)

- polieteri

- deşeuri din plastic care constau aproape exclusiv (19) dintr-o răşină întărită sau dintr-un produs de condensare, ce poate fi una din următoarele răşini, fără a fi limitată la acestea:

(19) În ceea ce priveşte expresia "aproape exclusiv", specificaţiile internaţionale şi naţionale pot oferi un punct de referinţă.

- răşini ureice de formaldehidă

- răşini fenolice de formaldehidă

- răşini melaminice de formaldehidă

- răşini epoxidice

- răşini alchidice

- deşeuri din plastic care constau aproape exclusiv 19(19) din unul din următorii polimeri fluoruraţi (20):

(20) Deşeurile postconsum sunt excluse.

- perfluoretilenă/propilenă (FEP)

- alcoxialcani perfluoruraţi:

- tetrafluoretilenă/eter de alchilvinil perfluorurat (PFA)

- tetrafluoretilenă/eter de metilvinil perfluorurat (MFA)

- polifluorură de vinil (PVF)

- polifluorură de viniliden (PVDF)

- amestecuri de deşeuri din plastic care constau din polietilenă (PE), polipropilenă (PP) şi/sau tereftalat de polietilenă (PET), cu condiţia ca acestea să fie destinate reciclării separate (21) a fiecărui material într-un mod care asigură protecţia mediului şi să nu conţină aproape deloc contaminanţi şi alte tipuri de deşeuri (22).

(21) Reciclarea/recuperarea substanţelor organice care nu sunt utilizate ca solvenţi (R3 din secţiunea B a anexei IV), cu sortare prealabilă şi, dacă este necesar, cu depozitare temporară limitată la un singur caz, cu condiţia să fie urmată de operaţiunea R3 şi dovedită cu documente oficiale contractuale sau concludente.

(22) În ceea ce priveşte expresia "aproape exclusiv", specificaţiile internaţionale şi naţionale pot oferi un punct de referinţă.

B3020

Deşeuri de hârtie, de carton şi de produse din hârtie

Următoarele materiale, cu condiţia să nu fie amestecate cu deşeuri periculoase:

deşeuri şi resturi de hârtie sau carton provenite din:

- hârtie sau carton nealbite ori hârtie sau carton ondulate

- alte tipuri de hârtie sau carton fabricate în principal din pastă chimică albită, necolorată în masă

- hârtie sau carton fabricat în principal din pastă mecanică (de exemplu, ziare, reviste şi materiale tipărite similare)

- altele, care includ următoarele, fără a se limita la acestea:

1. carton stratificat

2. resturi nesortate

B3026

Următoarele deşeuri provenite din tratamentul prealabil al ambalajelor compozite pentru lichide, care nu conţin materiale menţionate în anexa I în concentraţii suficiente încât să prezinte caracteristici prevăzute la anexa III:

- fracţie din plastic neseparabilă

- fracţie din plastic-aluminiu neseparabilă

B3027

Deşeuri reprezentând etichete autoadezive stratificate conţinând materii prime utilizate la fabricarea materialelor pentru etichete"

B3030

Deşeuri textile

Următoarele materiale, cu condiţia să nu fie amestecate cu alte deşeuri şi să fie preparate conform unei specificaţii:

- deşeuri de mătase (inclusiv gogoşi nedepănabile, deşeuri de fire şi destrămătură)

- necardate sau nedărăcite

- altele

- deşeuri de lână sau de păr fin sau grosier de animale, inclusiv deşeuri de fire, cu excepţia destrămăturii

- resturi de la pieptănatul lânii sau al părului fin de animale

- alte deşeuri de lână sau de păr fin de animale

- deşeuri de păr grosier de animale

- deşeuri de bumbac (inclusiv deşeuri de fire şi destrămătură)

- deşeuri de fire (inclusiv deşeuri de aţă)

- destrămătură

- altele

- câlţi şi deşeuri de in

- câlţi şi deşeuri (inclusiv deşeuri de fire şi destrămătură) de cânepă (Cannabis sativa L.)

- câlţi şi deşeuri (inclusiv deşeuri de fire şi destrămătură) de iută şi de alte fibre textile liberiene (exceptând inul, cânepa şi ramia)

- câlţi şi deşeuri (inclusiv deşeuri de fire şi destrămătură) de sisal şi de alte fibre textile din genul Agave

- câlţi, resturi de la pieptănat şi deşeuri (inclusiv deşeuri de fire şi destrămătură) de nucă de cocos

- câlţi, resturi de la pieptănat şi deşeuri (inclusiv deşeuri de fire şi destrămătură) de abacă (cânepă de Manila sau Musa textilis Nee)

- câlţi, resturi de la pieptănat şi deşeuri (inclusiv deşeuri de fire şi destrămătură) de ramie şi de alte fibre textile vegetale, nespecificate sau neincluse în altă parte

- deşeuri (inclusiv resturi de la pieptănat, deşeuri de fire şi destrămătură) de fibre:

- sintetice

- artificiale

- îmbrăcăminte uzată şi alte articole textile uzate

- ruptură, resturi de sfoară, coarde, frânghii şi odgoane, precum şi articole uzate din sfoară, coarde, frânghii sau cabluri textile:

- sortate

- altele

B3035

Deşeuri de îmbrăcăminte textilă de pardoseală, covoare

B3040

Deşeuri de cauciuc

Următoarele materiale, cu condiţia să nu fie amestecate cu alte deşeuri:

- deşeuri şi resturi de cauciuc dur (de exemplu, ebonită)

- alte deşeuri de cauciuc (cu excepţia deşeurilor de acest tip specificate în altă parte)

B3050

Deşeuri de plută şi de lemn netratate:

- deşeuri şi resturi de lemn, aglomerate sau nu sub formă de buşteni, brichete, pelete sau alte forme similare

- deşeuri de plută: plută concasată, granulată sau pulverizată

B3060

Deşeuri din industria agroalimentară, cu condiţia să nu fie infecţioase:

- drojdii de vin

- deşeuri, reziduuri şi subproduse vegetale uscate şi sterilizate, sub formă de pelete sau nu, de tipul celor utilizate pentru hrana animalelor, nespecificate sau neincluse în altă parte

- degras; reziduuri de la tratarea grăsimilor sau a cerii de origine animală sau vegetală

- deşeuri de oase şi coarne, neprelucrate, degresate, preparate simplu (dar netăiate în formă), tratate cu acid sau degelatinate

- deşeuri de peşte

- coji, pieliţe şi alte resturi de cacao

- alte deşeuri din industria agroalimentară, cu excepţia subproduselor care îndeplinesc cerinţele şi standardele naţionale şi internaţionale pentru consumul uman sau animal

B3065

Deşeuri de grăsimi şi uleiuri comestibile de origine animală sau vegetală (de exemplu, uleiuri folosite la prăjit), cu condiţia să nu prezinte niciuna dintre caracteristicile menţionate la anexa III

B3070

Următoarele deşeuri:

- deşeuri de păr uman

- deşeuri de paie

- micelii inactivate de ciuperci de la producţia de penicilină, utilizate ca hrană pentru animale

B3080

Deşeuri, tăieturi şi resturi de cauciuc

B3090

Tăieturi şi alte deşeuri de piele tăbăcită sau de piele reconstituită, neadecvate pentru fabricarea articolelor din piele, cu excepţia nămolurilor de tăbăcărie, care nu conţin compuşi de crom hexavalent sau biocide (a se observa rubrica asociată din lista A, A3100)

B3100

Pulberi, cenuşă, nămoluri sau făini de la tăbăcirea pielii, care nu conţin compuşi de crom hexavalent sau biocide (a se observa rubrica asociată din lista A, A3090)

B3110

Deşeuri de tăbăcărie care nu conţin compuşi de crom hexavalent, biocide sau substanţe infecţioase (a se observa rubrica asociată din lista A, A3110)

B3120

Deşeuri care constau din coloranţi alimentari

B3130

Deşeuri de eteri polimeri şi de eteri monomeri nepericuloşi, care nu pot forma peroxizi

B3140

Deşeuri de anvelope pneumatice, cu excepţia celor destinate operaţiunilor din anexa IVA

B4

Deşeuri care pot avea fie constituenţi anorganici, fie constituenţi organici

B4010

Deşeuri constând în principal din vopsele pe bază de apă/latex, cerneluri şi lacuri întărite, care nu conţin solvenţi organici, metale grele sau biocide într-o proporţie suficientă pentru a deveni periculoase (a se observa rubrica asociată din lista A, A4070)

B4020

Deşeuri de la producţia, prepararea şi utilizarea răşinilor, latexului, plastifianţilor şi cleiurilor/adezivilor, neincluse în lista A, care nu conţin solvenţi sau alţi contaminanţi astfel încât nu prezintă caracteristici menţionate în anexa III, de exemplu pe bază de apă sau cleiuri pe bază de cazeină, amidon, dextrină, eteri de celuloză sau alcooli polivinilici (a se observa rubrica asociată din lista A, A3050)

B4030

Aparate de fotografiat de unică folosinţă uzate, cu baterii neincluse în lista A

Partea 2:
1.Lista A (Anexa II la Convenţia de la Basel)

Y46

Deşeuri colectate de la gospodării (23)

(23) Dacă nu sunt clasificate corespunzător la o singură rubrică din anexa III.

Y47

Reziduuri de la incinerarea deşeurilor menajere

Y48

Deşeuri din plastic, inclusiv amestecuri de astfel de deşeuri, cu excepţia următoarelor:

- deşeuri din plastic care sunt deşeuri periculoase (a se vedea rubrica A3210 din lista A cuprinsă în partea 1 a anexei V)

- deşeurile din plastic indicate mai jos, cu condiţia ca acestea să fie destinate reciclării (24) într-un mod care asigură protecţia mediului şi să nu conţină aproape deloc contaminanţi şi alte tipuri de deşeuri (25):

(24) Reciclarea/recuperarea substanţelor organice care nu sunt utilizate ca solvenţi (R3 din secţiunea B a anexei IV) sau, dacă este necesar, depozitarea temporară limitată la un singur caz, cu condiţia să fie urmată de operaţiunea R3 şi dovedită cu documente oficiale contractuale sau concludente.

(25) În ceea ce priveşte expresia "să nu conţină aproape deloc contaminanţi şi alte tipuri de deşeuri", specificaţiile internaţionale şi naţionale pot oferi un punct de referinţă.

- deşeuri din plastic care constau aproape exclusiv (26) dintr-un polimer nehalogenat, ce poate fi unul din următorii polimeri, fără a fi limitat la aceştia:

(26) În ceea ce priveşte expresia "aproape exclusiv", specificaţiile internaţionale şi naţionale pot oferi un punct de referinţă.

- polietilenă (PE)

- polipropilenă (PP)

- polistiren (PS)

- acrilonitril butadienă stiren (ABS)

- tereftalat de polietilenă (PET)

- policarbonaţi (PC)

- polieteri

- deşeuri din plastic care constau aproape exclusiv (27) dintr-o răşină întărită sau dintr-un produs de condensare, ce poate fi una din următoarele răşini, fără a fi limitată la acestea:

(27) În ceea ce priveşte expresia "aproape exclusiv", specificaţiile internaţionale şi naţionale pot oferi un punct de referinţă.

- răşini ureice de formaldehidă

- răşini fenolice de formaldehidă

- răşini melaminice de formaldehidă

- răşini epoxidice

- răşini alchidice

- deşeuri din plastic care constau aproape exclusiv 27(27) din unul din următorii polimeri fluoruraţi (28):

(28) Deşeurile postconsum sunt excluse.

- perfluoretilenă/propilenă (FEP)

- alcoxialcani perfluoruraţi:

- tetrafluoretilenă/eter de alchilvinil perfluorurat (PFA)

- tetrafluoretilenă/eter de metilvinil perfluorurat (MFA)

- polifluorură de vinil (PVF)

- polifluorură de viniliden (PVDF)

- amestecuri de deşeuri din plastic care constau din polietilenă (PE), polipropilenă (PP) şi/sau tereftalat de polietilenă (PET), cu condiţia ca acestea să fie destinate reciclării separate (29) a fiecărui material într-un mod care asigură protecţia mediului şi să nu conţină aproape deloc contaminanţi şi alte tipuri de deşeuri (30).

(29) Reciclarea/recuperarea substanţelor organice care nu sunt utilizate ca solvenţi (R3 din secţiunea B a anexei IV), cu sortare prealabilă şi, dacă este necesar, cu depozitare temporară limitată la un singur caz, cu condiţia să fie urmată de operaţiunea R3 şi dovedită cu documente oficiale contractuale sau concludente.

(30) În ceea ce priveşte expresia "să nu conţină aproape deloc contaminanţi şi alte tipuri de deşeuri", specificaţiile internaţionale şi naţionale pot oferi un punct de referinţă.

2.Lista B (Deşeuri din partea II a apendicelui 4 la Decizia OCDE) (31)
(31)Deşeurile numerotate cu AB130, AC250, AC260 şi AC270 au fost eliminate deoarece au fost considerate, în conformitate cu procedura stabilită la articolul 18 din Directiva 2006/12/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 aprilie 2006 privind deşeurile (JO L 114, 27.4.2006, p. 9, în forma abrogată prin Directiva 2008/98/CE), ca fiind nepericuloase şi, prin urmare, nu fac obiectul interdicţiei la export de la articolul 39 din prezentul regulament. Deşeurile numerotate AC300 au fost eliminate, deoarece acestea fac obiectul rubricii A3210 din lista A cuprinsă în partea 1.
Deşeuri care conţin metale

AA010

2619 00

Scorii, ţunder şi alte deşeuri din producţia de fier şi oţel (32)

(32) Această rubrică include deşeurile sub formă de cenuşă, reziduuri, zgură, scorii, spumă, ţunder, pulberi, pudră, nămoluri şi turte, cu excepţia cazului în care unul din aceste materiale este menţionat în mod expres în altă parte.

AA060

2620 50

Cenuşă şi reziduuri de vanadiu

AA190

8104 20

ex 8104 30

Deşeuri şi resturi de magneziu inflamabile, piroforice sau care emit, în contact cu apa, gaze inflamabile în cantităţi periculoase

Deşeuri având în principal constituenţi anorganici, care pot conţine metale şi materii organice

AB030

Deşeuri de produse necianurate utilizate la tratarea suprafeţei metalelor

AB070

Nisipuri utilizate în operaţiunile de turnătorie

AB120

ex 2812 90

Halogenuri anorganice nespecificate sau neincluse în altă parte

ex 3824

AB150

ex 3824 90

Sulfit de calciu şi sulfat de calciu nerafinate de la desulfurarea gazelor de ardere (FGD)

Deşeuri având în principal constituenţi organici, care pot conţine metale şi materii anorganice

AC060

ex 3819 00

Fluide hidraulice

AC070

ex 3819 00

Lichid de frână

AC080

ex 3820 00

Lichid antigel

AC150

Clorofluorocarburi

AC160

Haloni

AC170

ex 4403 10

Deşeuri de plută şi de lemn tratate

Deşeuri care pot avea fie constituenţi anorganici, fie constituenţi organici

AD090

ex 3824 90

Deşeuri de la producţia, prepararea şi utilizarea produselor şi a materialelor reprografice şi fotografice, nespecificate sau neincluse în altă parte

AD100

Deşeuri de produse necianurate utilizate la tratarea suprafeţei materialelor plastice

AD120

ex 3914 00

Răşini schimbătoare de ioni

ex 3915

AD150

Materiale organice naturale utilizate ca medii filtrante (cum ar fi biofiltrele)

Deşeuri având în principal constituenţi anorganici, care pot conţine metale şi materii organice

RB020

ex 6815

Fibre ceramice cu proprietăţi fizico-chimice similare cu cele ale azbestului

ANEXA VI:FORMULAR PENTRU INSTALAŢIILE CARE AU PRIMIT UN ACORD PREALABIL (ARTICOLUL 14)

Autoritatea competentă

Instalaţia de valorificare

Identificarea deşeurilor

Perioada de valabilitate

Cantitatea totală pentru care s-a primit acordul prealabil

Denumirea şi numărul instalaţiei de valorificare

Adresa

Operaţiunea (Operaţiunile) de valorificare [+ codul (codurile) R]

Tehnologia utilizată

[Codul(codurile)]

De la

Până la

[tone (Mg)]

ANEXA VII:INFORMAŢII CARE ÎNSOŢESC TRANSFERURILE DE DEŞEURI MENŢIONATE LA ARTICOLUL 4 ALINEATELE (4) ŞI (5)
ANEXA VIII:CERERE DE INCLUDERE ÎN LISTA ŢĂRILOR CĂTRE CARE SUNT AUTORIZATE EXPORTURILE ÎN CONFORMITATE CU ARTICOLUL 42 ALINEATUL (2)
ANEXA IX:PUNCTE DE REFERINŢĂ PENTRU EVALUAREA EFECTUATĂ DE COMISIE ÎN TEMEIUL ARTICOLULUI 43 ALINEATUL (1)
Partea 1:Legislaţia Uniunii care are scopul de a asigura buna gestionare a deşeurilor din punctul de vedere al mediului

1.

Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deşeurile şi de abrogare a anumitor directive (Directiva-cadru privind deşeurile).

2.

Pe lângă Directiva-cadru privind deşeurile, următoarele acte legislative ale Uniunii, care stabilesc cerinţe privind operaţiunile de tratare a deşeurilor, sunt relevante pentru asigurarea bunei gestionări a deşeurilor din punctul de vedere al mediului:

(a) Directiva 1999/31/CE a Consiliului din 26 aprilie 1999 privind depozitele de deşeuri (1),

(1) Relevantă pentru tratarea deşeurilor reziduale generate în cursul unei operaţiuni de valorificare.

(b) Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind emisiile industriale.

3.

Următoarele acte legislative ale Uniunii, care stabilesc cerinţe privind fluxurile specifice de deşeuri, sunt, de asemenea, relevante pentru asigurarea bunei gestionări a deşeurilor din punctul de vedere al mediului:

(a) Directiva 94/62/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 decembrie 1994 privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje;

(b) Directiva 96/59/CE a Consiliului din 16 septembrie 1996 privind eliminarea bifenililor policloruraţi şi a terfenililor policloruraţi;

(c) Directiva 2000/53/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 18 septembrie 2000 privind vehiculele scoase din uz;

(d) Regulamentul (UE) 2023/1542 al Parlamentului European şi al Consiliului din 12 iulie 2023 privind bateriile şi deşeurile de baterii, de modificare a Directivei 2008/98/CE şi a Regulamentului (UE) 2019/1020 şi de abrogare a Directivei 2006/66/CE;

(e) Directiva 2012/19/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 4 iulie 2012 privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice (DEEE);

(f) Regulamentul (UE) 2019/1021 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 iunie 2019 privind poluanţii organici persistenţi.

Partea 2:Orientări internaţionale privind buna gestionare a deşeurilor din punctul de vedere al mediului

1.

Orientări şi ghiduri adoptate în temeiul Convenţiei de la Basel:

(a) Orientări tehnice privind eliminarea în condiţii de asigurare a protecţiei mediului a deşeurilor periculoase şi a altor deşeuri în depozitele de deşeuri special construite (D5) (2)

(2) Adoptate de cea de a cincisprezecea reuniune a Conferinţei părţilor la Convenţia de la Basel privind controlul transporturilor transfrontaliere de deşeuri periculoase şi al eliminării acestora, iunie 2022.

(b) Orientări tehnice privind incinerarea în condiţii de asigurare a protecţiei mediului a deşeurilor periculoase şi a altor deşeuri care fac obiectul operaţiunilor de eliminare D10 şi R1 (3)

(3) Adoptate de cea de a cincisprezecea reuniune a Conferinţei părţilor la Convenţia de la Basel privind controlul transporturilor transfrontaliere de deşeuri periculoase şi al eliminării acestora, iunie 2022.

(c) Orientări tehnice privind reciclarea/recuperarea metalelor şi a compuşilor metalici (R4) în condiţii de asigurare a protecţiei mediului (4)

(4) Adoptate de cea de a şaptea reuniune a Conferinţei părţilor la Convenţia de la Basel privind controlul transporturilor transfrontaliere de deşeuri periculoase şi al eliminării acestora, octombrie 2004.

(d) Orientări tehnice privind gestionarea în condiţii de asigurare a protecţiei mediului a deşeurilor biomedicale şi a deşeurilor medicale (Y1; Y3) (5)

(5) Adoptate de cea de a şasea reuniune a Conferinţei părţilor la Convenţia de la Basel privind controlul transporturilor transfrontaliere de deşeuri periculoase şi al eliminării acestora, decembrie 2002.

(e) Orientări tehnice privind buna gestionare din punctul de vedere al mediului a deşeurilor de acumulatori cu plumb acid (6)

(6) Adoptate de cea de a şasea reuniune a Conferinţei părţilor la Convenţia de la Basel privind controlul transporturilor transfrontaliere de deşeuri periculoase şi al eliminării acestora, decembrie 2002.

(f) Orientări tehnice generale privind buna gestionare din punctul de vedere al mediului a deşeurilor care constau din, conţin sau sunt contaminate cu poluanţi organici persistenţi (7)

(7) Adoptate de cea de a şaisprezecea reuniune a Conferinţei părţilor la Convenţia de la Basel privind controlul transporturilor transfrontaliere de deşeuri periculoase şi al eliminării acestora, mai 2023.

(g) Orientări tehnice privind buna gestionare din punctul de vedere al mediului a deşeurilor constând din, conţinând sau contaminate cu 1,1,1-triclor-2,2-bis(4-clorfenil)etan (DDT) (8)

(8) Adoptate de cea de a opta reuniune a Conferinţei părţilor la Convenţia de la Basel privind controlul transporturilor transfrontaliere de deşeuri periculoase şi al eliminării acestora, decembrie 2006.

(h) Orientări tehnice privind buna gestionare din punctul de vedere al mediului a deşeurilor care constau din, conţin sau sunt contaminate cu hexabromociclododecan (HBCD) (9)

(9) Adoptate de cea de a douăsprezecea reuniune a Conferinţei părţilor la Convenţia de la Basel privind controlul transporturilor transfrontaliere de deşeuri periculoase şi al eliminării acestora, mai 2015.

(i) Orientări tehnice privind buna gestionare din punctul de vedere al mediului a deşeurilor care constau din, conţin sau sunt contaminate cu acid perfluoroctan sulfonic (PFOS), sărurile acestuia şi fluorură de sulfonil perfluoroctanică (PFOSF), acid perfluorooctanoic (PFOA), sărurile acestuia şi compuşii înrudiţi cu PFOA şi acid perfluorohexansulfonic (PFHxS), sărurile acestuia şi compuşii înrudiţi cu PFHxS (10)

(10) Adoptate de cea de a şaisprezecea reuniune a Conferinţei părţilor la Convenţia de la Basel privind controlul transporturilor transfrontaliere de deşeuri periculoase şi al eliminării acestora, mai 2023.

(j) Orientări tehnice privind buna gestionare din punctul de vedere al mediului a deşeurilor care constau din, conţin sau sunt contaminate cu pentaclorfenol şi sărurile şi esterii acestuia (PCP) (11)

(11) Adoptate de cea de a treisprezecea reuniune a Conferinţei părţilor la Convenţia de la Basel privind controlul transporturilor transfrontaliere de deşeuri periculoase şi al eliminării acestora, mai 2017.

(k) Orientări tehnice privind buna gestionare din punctul de vedere al mediului a deşeurilor care constau din, conţin sau sunt contaminate cu pesticide aldrin, alfa hexaclorciclohexan, beta hexaclorciclohexan, clordan, clordecon, dicofol, dieldrin, endrin, heptaclor, hexaclorbenzen, hexaclorbutadienă, lindan, mirex, pentaclorobenzen, pentaclorfenol şi sărurile acestuia, acid perfluorooctansulfonic, sărurile acestuia şi fluorură de sulfonil perfluoroctanică, endosulfan tehnic şi izomerii înrudiţi cu acesta sau toxafen ori hexaclorbenzen ca substanţă chimică industrială (pesticide POP) (12)

(12) Adoptate de cea de a cincisprezecea reuniune a Conferinţei părţilor la Convenţia de la Basel privind controlul transporturilor transfrontaliere de deşeuri periculoase şi al eliminării acestora, iunie 2022.

(l) Orientări tehnice privind buna gestionare din punctul de vedere al mediului a deşeurilor care constau din, conţin sau sunt contaminate cu bifenili policloruraţi (PCB), terfenili policloruraţi (PCT), naftaline policlorurate (PCN) sau bifenili polibrominaţi (PBB), inclusiv hexabromobifenil (HBB) (13)

(13) Adoptate de cea de a treisprezecea reuniune a Conferinţei părţilor la Convenţia de la Basel privind controlul transporturilor transfrontaliere de deşeuri periculoase şi al eliminării acestora, mai 2017.

(m) Orientări tehnice privind buna gestionare din punctul de vedere al mediului a deşeurilor care constau din, conţin sau sunt contaminate cu hexabromodifenil eter şi heptabromodifenil eter sau tetrabromodifenil eter şi pentabromodifenil eter sau decabromodifenil eter (POP-BDE) (14)

(14) Adoptate de cea de a paisprezecea reuniune a Conferinţei părţilor la Convenţia de la Basel privind controlul transporturilor transfrontaliere de deşeuri periculoase şi al eliminării acestora, mai 2019.

(n) Orientări tehnice privind buna gestionare din punctul de vedere al mediului a deşeurilor care conţin sau sunt contaminate cu dibenzoparadioxine policlorurate, dibenzofurani policloruraţi, hexaclorbenzen, bifenili policloruraţi, pentaclorobenzen, naftaline policlorurate sau hexaclorbutadienă produse neintenţionat (15)

(15) Adoptate de cea de a paisprezecea reuniune a Conferinţei părţilor la Convenţia de la Basel privind controlul transporturilor transfrontaliere de deşeuri periculoase şi al eliminării acestora, mai 2019.

(o) Orientări tehnice privind buna gestionare din punctul de vedere al mediului a deşeurilor care constau din, conţin sau sunt contaminate cu hexaclorbutadienă (16)

(16) Adoptate de cea de a paisprezecea reuniune a Conferinţei părţilor la Convenţia de la Basel privind controlul transporturilor transfrontaliere de deşeuri periculoase şi al eliminării acestora, mai 2019.

(p) Orientări tehnice privind buna gestionare din punctul de vedere al mediului a deşeurilor care constau din, conţin sau sunt contaminate cu parafine clorurate cu lanţ scurt (17)

(17) Adoptate de cea de a paisprezecea reuniune a Conferinţei părţilor la Convenţia de la Basel privind controlul transporturilor transfrontaliere de deşeuri periculoase şi al eliminării acestora, mai 2019.

(q) Orientări tehnice privind buna gestionare din punctul de vedere al mediului a deşeurilor de plastic (18)

(18) Adoptate de cea de a şaisprezecea reuniune a Conferinţei părţilor la Convenţia de la Basel privind controlul transporturilor transfrontaliere de deşeuri periculoase şi al eliminării acestora, mai 2023.

(r) Orientări tehnice privind buna gestionare din punctul de vedere al mediului a anvelopelor pneumatice uzate şi a deşeurilor de anvelope pneumatice (19)

(19) Adoptate de cea de a zecea reuniune a Conferinţei părţilor la Convenţia de la Basel privind controlul transporturilor transfrontaliere de deşeuri periculoase şi al eliminării acestora, octombrie 2011.

(s) Orientări tehnice privind buna gestionare din punctul de vedere al mediului a deşeurilor care constau din, conţin sau sunt contaminate cu mercur sau compuşi ai mercurului (20)

(20) Adoptate de cea de a cincisprezecea reuniune a Conferinţei părţilor la Convenţia de la Basel privind controlul transporturilor transfrontaliere de deşeuri periculoase şi al eliminării acestora, iunie 2022.

(t) Orientări tehnice privind coprelucrarea într-un mod care asigură protecţia mediului a deşeurilor periculoase în cuptoare de ciment (21)

(21) Adoptate de cea de a zecea reuniune a Conferinţei părţilor la Convenţia de la Basel privind controlul transporturilor transfrontaliere de deşeuri periculoase şi al eliminării acestora, octombrie 2011.

(u) Ghid privind buna gestionare din punctul de vedere al mediului a echipamentelor informatice uzate şi scoase din uz (22)

(22) Adoptat de cea de a treisprezecea reuniune a Conferinţei părţilor la Convenţia de la Basel privind controlul transporturilor transfrontaliere de deşeuri periculoase şi al eliminării acestora, mai 2017.

(v) Ghid privind buna gestionare din punctul de vedere al mediului a telefoanelor mobile uzate şi scoase din uz (23)

(23) Adoptat de cea de a zecea reuniune a Conferinţei părţilor la Convenţia de la Basel privind controlul transporturilor transfrontaliere de deşeuri periculoase şi al eliminării acestora, octombrie 2011.

(w) Cadru pentru buna gestionare din punctul de vedere al mediului a deşeurilor periculoase şi a altor deşeuri (24)

(24) Adoptat de cea de a unsprezecea reuniune a Conferinţei părţilor la Convenţia de la Basel privind controlul transporturilor transfrontaliere de deşeuri periculoase şi al eliminării acestora, octombrie 2013.

(x) Manuale practice de promovare a bunei gestionări a deşeurilor din punctul de vedere al mediului (25)

(25) Adoptate de cea de a treisprezecea reuniune şi de cea de a paisprezecea reuniune ale Conferinţei părţilor la Convenţia de la Basel privind controlul transporturilor transfrontaliere de deşeuri periculoase şi al eliminării acestora, mai 2017 şi mai 2019.

2.

Orientări adoptate de OCDE:

(a) Orientări tehnice privind buna gestionare din punctul de vedere al mediului a unor fluxuri specifice de deşeuri: Calculatoare personale uzate şi casate (26)

(26) Adoptate de Comitetul pentru politica de mediu al OCDE în februarie 2003 [documentul ENV/EPOC/WGWPR(2001)3/FINAL].

ANEXA X:CERINŢE PENTRU AUDITORI ŞI CRITERII PENTRU INSTALAŢIILE CARE PRIMESC DEŞEURI EXPORTATE DIN UNIUNE ÎN TEMEIUL ARTICOLULUI 46
Partea A:Cerinţe detaliate pentru părţile terţe care efectuează audituri

1.

Se consideră că o parte terţă care efectuează audituri în conformitate cu articolul 46 este independentă de notificator sau de persoana care organizează transferul, precum şi de instalaţia auditată, dacă se atestă că:

(a) nu este parte a acestor entităţi şi nu se află sub controlul lor;

(b) a stabilit şi aplică proceduri care îi garantează imparţialitatea, inclusiv:

(i) evaluarea permanentă a riscurilor la adresa imparţialităţii sale;

(ii) identificarea, eliminarea şi atenuarea riscurilor la adresa imparţialităţii care rezultă din presiuni financiare, comerciale şi de altă natură;

(iii) evaluarea riscului la adresa imparţialităţii care rezultă din relaţiile personalului său;

(c) este structurată şi gestionată într-un mod care îi asigură independenţa şi imparţialitatea, inclusiv:

(i) este clar identificabilă în cadrul entităţii juridice, dacă entitatea juridică desfăşoară şi activităţi care nu au legătură cu controalele;

(ii) dispune de norme de raportare privind activitatea de audit efectuată;

(iii) personalul său are responsabilităţi clar identificabile în ceea ce priveşte efectuarea auditurilor.

2.

Se consideră că o parte terţă care efectuează audituri în conformitate cu articolul 46 are calificările adecvate în domeniul auditurilor şi al tratării deşeurilor dacă dispune de suficient personal calificat, direct sau prin subcontractare, care este format periodic şi dacă personalul său implicat în efectuarea acestor audituri are experienţă profesională atestată în următoarele domenii:

(a) efectuarea de audituri ale instalaţiilor de tratare a deşeurilor;

(b) operaţiuni de tratare a deşeurilor;

(c) sisteme de management al mediului şi al sănătăţii şi siguranţei la locul de muncă.

3.

Pentru a demonstra conformitatea cu criteriile menţionate la punctele 1 şi 2, o parte terţă care efectuează audituri ar putea face trimitere la certificarea sa cu standardele relevante recunoscute la nivelul Uniunii sau la nivel internaţional pentru efectuarea auditurilor, astfel cum sunt definite la articolul 46, cum ar fi standardul ISO 19011:2018 sau standardul ISO/IEC 17020:2012.

Partea B:Criterii care urmăresc să demonstreze că o instalaţie gestionează deşeurile exportate din Uniune într-un mod care asigură protecţia mediului

1.

Prin auditul menţionat la articolul 46 alineatul (3) se verifică dacă instalaţia de gestionare a deşeurilor din ţara de destinaţie îndeplineşte, în operaţiunile sale efective, următoarele condiţii:

(a) este autorizată de autorităţile sale competente să importe şi să trateze aceste deşeuri (autorizaţiile sau licenţele corespunzătoare trebuie furnizate drept dovezi) şi îşi desfăşoară activităţile în conformitate cu legislaţia naţională aplicabilă relevantă pentru protecţia mediului;

(b) este proiectată, construită şi operată într-un mod care garantează siguranţa şi protecţia mediului şi, în special, dispune de procesele necesare, de tehnologia de gestionare a deşeurilor, organizarea şi infrastructura adecvate pentru tratarea deşeurilor respective, precum şi de asigurări care acoperă potenţialele riscuri şi obligaţii. În acest scop, trebuie verificate cel puţin informaţiile privind metodele de tratare a deşeurilor, inclusiv modul în care sunt tratate deşeurile reziduale, în special prin trasabilitatea în aval;

(c) instituie şi exploatează sisteme de management şi de monitorizare, precum şi proceduri şi tehnici al căror scop este să prevină, să reducă, să minimizeze şi, în măsura în care este posibil, să elimine:

(i) riscurile la adresa sănătăţii şi a siguranţei lucrătorilor în cauză şi a populaţiei din vecinătatea instalaţiei; şi

(ii) efectele adverse asupra mediului cauzate de activităţile sale [în special prin luarea de măsuri adecvate pentru a monitoriza şi a combate poluarea solului, a apei şi a aerului, precum şi alte efecte nocive (mirosuri, zgomot)];

(d) asigură trasabilitatea tuturor deşeurilor primite şi tratate, inclusiv documentarea tuturor deşeurilor reziduale generate în activităţile sale şi transferarea acestora numai către instalaţii de gestionare a deşeurilor care sunt autorizate să trateze astfel de deşeuri reziduale. În acest scop, sunt verificate cel puţin informaţiile privind:

- cantitatea de deşeuri pe care instalaţia este autorizată să o trateze conform autorizaţiei/licenţei sale;

- cantitatea de deşeuri pe care instalaţia o primeşte şi o valorifică anual;

- cantitatea de deşeuri reziduale generată în activităţile sale, precum şi dovada că aceste deşeuri reziduale sunt tratate într-o instalaţie autorizată de tratare a deşeurilor, inclusiv în cazul exportului;

(e) a luat măsuri care urmăresc economisirea energiei şi limitarea emisiilor de gaze cu efect de seră legate de activităţile sale;

(f) a instituit şi este în măsură să furnizeze evidenţe ale activităţilor sale de gestionare a deşeurilor şi ale importului şi exportului de deşeuri din ultimii cinci ani; dacă o instalaţie este în exploatare de mai puţin de cinci ani, a instituit şi este în măsură să furnizeze evidenţe ale activităţilor sale de gestionare a deşeurilor şi de transfer de deşeuri de când a început să fie exploatată;

(g) nu a primit condamnări pentru desfăşurarea de activităţi ilegale legate de importul şi exportul de deşeuri sau de gestionarea deşeurilor în ultimii cinci ani;

(h) a instituit canale şi proceduri interne de raportare pentru raportarea internă şi pentru acţiuni subsecvente, care permit lucrătorilor din cadrul instalaţiei să raporteze informaţii cu privire la încălcări ale normelor legate de efectele negative asupra mediului, dacă legislaţia ţării de destinaţie impune acest lucru.

2.

La verificarea conformităţii unei instalaţii cu criteriile de mai sus, partea terţă independentă care efectuează auditul ia în considerare ca punct de referinţă, după caz, în special, următoarele:

(a) cerinţele specifice privind tratarea anumitor deşeuri, inclusiv astfel cum se menţionează în partea 1 din anexa IX, şi calculul cantităţii de deşeuri tratate, care sunt obligatorii în temeiul legislaţiei Uniunii;

(b) Concluziile privind cele mai bune tehnici disponibile, adoptate pentru anumite activităţi în temeiul Directivei 2010/75/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind emisiile industriale (1).

(1) JO L 334, 17.12.2010, p. 17.

3.

În plus, orientările menţionate în partea 2 din anexa IX sunt luate, de asemenea, în considerare ca puncte de referinţă.

ANEXA XI:CHESTIONAR SUPLIMENTAR LEGAT DE OBLIGAŢIA DE RAPORTARE A STATELOR MEMBRE PREVĂZUTĂ LA ARTICOLUL 73 ALINEATUL (2)
ANEXA XII:
ANEXA XIII:Tabel de corespondenţă

Regulamentul (CE) nr. 1013/2006

Prezentul regulament

Articolul 1 alineatul (1)

Articolul 1

Articolul 1 alineatele (2)-(5)

Articolul 2

Articolul 2 punctele 1, 2, 4, 6, 7a, 9, 10, 12 şi 13

Articolul 3 al doilea paragraf

Articolul 2 punctul 3.

Articolul 3 punctul 1.

Articolul 2 punctul 5.

Articolul 3 punctul 2.

Articolul 2 punctul 7.

Articolul 3 punctul 3.

Articolul 2 punctul 8.

Articolul 3 punctul 4.

Articolul 2 punctul 14

Articolul 3 punctul 5.

Articolul 2 punctul 15

Articolul 3 punctul 6.

-

Articolul 3 punctul 7.

Articolul 2 punctul 11

Articolul 3 punctul 8.

Articolul 2 punctul 16

Articolul 3 punctul 9 litera (b)

Articolul 2 punctul 17

Articolul 35 alineatul (1)

Articolul 2 punctul 18

Articolul 3 punctul 9.

Articolul 2 punctul 19

Articolul 3 punctul 10

Articolul 2 punctul 20

Articolul 3 punctul 11

Articolul 2 punctul 21

Articolul 3 punctul 12

Articolul 2 punctul 22

Articolul 3 punctul 13

Articolul 2 punctul 23

Articolul 3 punctul 14

Articolul 2 punctul 24

Articolul 3 punctul 15

Articolul 2 punctul 25

Articolul 3 punctul 16

Articolul 2 punctul 26

Articolul 3 punctul 17

Articolul 2 punctul 27

Articolul 3 punctul 18

Articolul 2 punctul 28

Articolul 3 punctul 19

Articolul 2 punctul 29

Articolul 3 punctul 20

Articolul 2 punctul 30

Articolul 3 punctul 21

Articolul 2 punctul 31

Articolul 3 punctul 22

Articolul 2 punctul 32

Articolul 3 punctul 23

Articolul 2 punctul 33

Articolul 3 punctul 24

Articolul 2 punctul 34

Articolul 3 punctul 25

Articolul 2 punctul 35

Articolul 3 punctul 26

Articolul 2 punctul 35a

Articolul 3 punctul 27

-

Articolul 3 punctele 28, 29 şi 30

Articolul 3

Articolul 4

Articolul 4

Articolul 5

Articolul 5

Articolul 6

Articolul 6

Articolul 7

Articolul 7 alineatul (1) şi alineatul (2) al doilea şi al treilea paragraf

-

Articolul 7 alineatul (2) primul paragraf, articolul 7 alineatul (4) şi articolul 8

Articolul 8

Articolul 7 alineatul (3) şi articolul 9

Articolul 9

Articolul 10

Articolul 10

Articolul 11

Articolul 11

Articolul 12

Articolul 12

Articolul 13

Articolul 13

Articolul 14

Articolul 14

Articolul 15

Articolul 15

Articolul 16

Articolul 16

Articolul 17

Articolul 17

Articolul 18

Articolul 18

Articolul 19

Articolul 19

Articolul 20

Articolul 20

Articolul 21

Articolul 21

Articolul 22

Articolul 22

-

Articolul 23

Articolul 23

Articolul 24

Articolul 24

Articolul 25

Articolul 25

Articolul 26

Articolul 26

Articolul 27

Articolul 27

Articolul 28

Articolul 28

Articolul 29

Articolul 29

Articolul 30

Articolul 30

Articolul 31

-

Articolul 32

-

Articolul 33

Articolul 31

Articolul 34

Articolul 32

Articolul 35

Articolul 33

Articolul 36

Articolul 34

Articolul 37

Articolul 35

Articolul 38

Articolul 36

Articolul 39

Articolul 37

Articolele 40-43

Articolul 38

Articolul 44

-

Articolul 45

-

Articolul 46

-

Articolul 47

Articolul 39

Articolul 48

Articolul 40

Articolul 49

Articolul 41

Articolul 50

Articolul 42

Articolul 51

Articolul 43

Articolul 52

Articolul 44

Articolul 53

Articolul 45

Articolul 54

Articolul 46

Articolul 56

Articolul 47

Articolul 57

Articolul 48

Articolul 58

Articolul 49 alineatele (1) şi (2)

Articolul 59

Articolul 49 alineatul (3)

Articolul 55

Articolul 50 alineatul (1)

Articolul 63

Articolul 50 alineatele (2) şi (3)

Articolul 60

Articolul 50 alineatul (2a)

Articolul 62

Articolul 50 alineatele (4)-(4e)

Articolul 61

-

Articolul 64

Articolul 50 alineatele (5)-(7)

Articolul 65

-

Articolul 66

-

Articolul 67

-

Articolul 68

-

Articolul 69

-

Articolul 70

-

Articolul 71

-

Articolul 72

Articolul 51

Articolul 73 alineatele (1), (2) şi (3) şi alineatul (4) primul şi al patrulea paragraf

-

Articolul 73 alineatul (4) al doilea şi al treilea paragraf şi alineatul (5)

Articolul 52

Articolul 74

Articolul 53

Articolul 75

Articolul 54

Articolul 76

Articolul 55

Articolul 73

Articolul 56

Articolul 78

Articolul 57

-

Articolul 58

Articolul 79

Articolul 58a

Articolul 80

Articolul 59a

Articolul 81

-

Articolul 82

-

Articolul 83

Articolul 60

Articolul 84

Articolele 61 şi 62

Articolul 85

Articolul 63

-

Articolul 64

Articolul 86

Anexele IA, IB şi IC

Anexele IA, IB şi IC

Anexa II

Anexa II

Anexa III

Anexa III

Anexa IIIA

Anexa IIIA

Anexa IIIB

Anexa IIIB

Anexa IV

Anexa IV

Anexa IVA

-

Anexa V

Anexa V

Anexa VI

Anexa VI

Anexa VII

Anexa VII

-

Anexa VIII

-

Anexa IX partea 1

Anexa VIII

Anexa IX partea 2

-

Anexa X

Anexa IX

Anexa XI

-

Anexa XII

-

Anexa XIII

Publicat în Jurnalul Oficial seria L din data de 30 aprilie 2024