Directiva 2881/23-oct-2024 privind calitatea aerului înconjurător şi un aer mai curat pentru Europa
Acte UE
Jurnalul Oficial seria L
În vigoare Versiune de la: 20 Noiembrie 2024
Directiva 2881/23-oct-2024 privind calitatea aerului înconjurător şi un aer mai curat pentru Europa
Dată act: 23-oct-2024
Emitent: Consiliul Uniunii Europene;Parlamentul European
(reformare)
PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, în special articolul 192 alineatul (1),
având în vedere propunerea Comisiei Europene,
după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naţionale,
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European (1),
(1)JO C 146, 27.4.2023, p. 46.
având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (2),
(2)JO C, C/2023/251, 26.10.2023, ELI: http://data.europa.eu/eli/C/2023/251/oj.
hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (3),
(3)Poziţia Parlamentului European din 24 aprilie 2024 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) şi Decizia Consiliului din 14 octombrie 2024.
Întrucât:
(1)Directivele 2004/107/CE (4) şi 2008/50/CE (5) ale Parlamentului European şi Consiliului au fost modificate în mod substanţial. Întrucât se impun noi modificări, este necesar, din motive de claritate, să se procedeze la reformarea directivelor menţionate.
(4)Directiva 2004/107/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 decembrie 2004 privind arsenicul, cadmiul, mercurul, nichelul şi hidrocarburile aromatice policiclice în aerul înconjurător (JO L 23, 26.1.2005, p. 3).
(5)Directiva 2008/50/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 mai 2008 privind calitatea aerului înconjurător şi un aer mai curat pentru Europa (JO L 152, 11.6.2008, p. 1).
(2)Comisia a prezentat, în Comunicarea sa din 11 decembrie 2019 intitulată "Pactul verde european", o foaie de parcurs ambiţioasă pentru a transforma Uniunea într-o societate echitabilă şi prosperă, cu o economie modernă, eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor şi competitivă, care are scopul de a proteja, a conserva şi a consolida capitalul natural al Uniunii, precum şi de a proteja sănătatea şi bunăstarea cetăţenilor împotriva riscurilor legate de mediu şi a impacturilor aferente. În special în ceea ce priveşte aerul curat, Comisia s-a angajat să îmbunătăţească în continuare calitatea aerului şi să alinieze mai strâns standardele Uniunii de calitate a aerului la recomandările Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS). În cadrul Pactului verde european Comisia a anunţat, de asemenea, că va consolida monitorizarea, modelarea şi planificarea calităţii aerului.
(3)Prin comunicarea sa din 12 mai 2021 intitulată "Calea către o planetă sănătoasă pentru toţi - Plan de acţiune al UE: Către reducerea la zero a poluării aerului, apei şi solului", Comisia a introdus un "Plan de acţiune privind reducerea la zero a poluării" care abordează, printre altele, aspectele legate de poluare menţionate în Pactul verde european şi care conţine, de asemenea, angajamentul de a reduce până în 2030 efectele poluării aerului asupra sănătăţii cu peste 55 % şi numărul ecosistemelor Uniunii în care poluarea aerului ameninţă biodiversitatea cu 25 %.
(4)Planul de acţiune privind reducerea la zero a poluării stabileşte, de asemenea, o viziune pentru 2050, în care poluarea aerului este redusă la niveluri care nu mai sunt considerate dăunătoare sănătăţii şi ecosistemelor naturale. În acest scop, ar trebui urmată o abordare etapizată pentru stabilirea standardelor actuale şi viitoare ale Uniunii de calitate a aerului, pentru stabilirea unor standarde de calitate a aerului pentru 2030 şi anii următori şi pentru elaborarea unei perspective în vederea alinierii la cele mai recente orientări ale OMS privind calitatea aerului până cel târziu în 2050, pe baza unui mecanism de revizuire periodică ce ţine seama de cele mai recente dovezi ştiinţifice. Având în vedere legăturile dintre reducerea poluării şi decarbonizare, obiectivul pe termen lung de a realiza obiectivul ambiţios de reducere la zero a poluării ar trebui urmărit împreună cu o reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, astfel cum se stabileşte în Regulamentul (UE) 2021/1119 al Parlamentului European şi al Consiliului (6).
(6)Regulamentul (UE) 2021/1119 al Parlamentului European şi al Consiliului din 30 iunie 2021 de instituire a cadrului pentru realizarea neutralităţii climatice şi de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 401/2009 şi (UE) 2018/1999 ("Legea europeană a climei") (JO L 243, 9.7.2021, p. 1).
(5)În septembrie 2021, OMS a actualizat orientările sale privind calitatea aerului, pe baza unei revizuiri sistematice a dovezilor ştiinţifice referitoare la efectele poluării atmosferice asupra sănătăţii. Orientările actualizate ale OMS privind calitatea aerului evidenţiază noi dovezi referitoare la efectele care apar la niveluri scăzute de expunere la poluarea aerului şi formulează niveluri orientative mai scăzute privind calitatea aerului pentru particulele în suspensie (PM10 şi PM2,5) şi pentru dioxidul de azot în comparaţie cu orientările anterioare. Prezenta directivă ia în considerare cele mai recente dovezi ştiinţifice, inclusiv cele mai recente orientări ale OMS privind calitatea aerului.
(6)În ultimele trei decenii, legislaţia Uniunii şi cea naţională au permis reducerea constantă a emisiilor nocive de poluanţi atmosferici şi îmbunătăţirea corespunzătoare a calităţii aerului. Opţiunile de politică analizate în cadrul evaluării impactului care însoţeşte prezenta directivă indică beneficii socioeconomice nete suplimentare rezultate din reducerea în continuare a poluării aerului, beneficiile monetare preconizate pentru sănătate şi mediu depăşind în mod semnificativ costurile de punere în aplicare preconizate.
(7)Atunci când iau măsurile relevante la nivelul Uniunii şi la nivel naţional pentru a atinge obiectivul de reducere la zero a poluării aerului, statele membre, Parlamentul European, Consiliul şi Comisia ar trebui să se ghideze după principiul precauţiei, precum şi după principiul acţiunii preventive, după principiul conform căruia daunele aduse mediului ar trebui să fie remediate cu prioritate la sursă şi după principiul "poluatorul plăteşte", stabilite în Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE) şi după principiul de "a nu prejudicia în mod semnificativ" prevăzut în Pactul verde european, recunoscând totodată dreptul omului la un mediu curat, sănătos şi sustenabil, astfel cum este recunoscut în Rezoluţia 76/300 adoptată de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) la 28 iulie 2022. În acest scop ar trebui să se ia în considerare, printre altele, următoarele elemente: contribuţia unei calităţi mai bune a aerului la sănătatea umană, calitatea mediului şi rezilienţa ecosistemelor, bunăstarea cetăţenilor, egalitatea şi protecţia populaţiei sensibile şi a grupurilor vulnerabile, costurile asistenţei medicale, prosperitatea societăţii, ocuparea forţei de muncă şi competitivitatea economiei; tranziţia energetică, consolidarea securităţii energetice şi combaterea sărăciei energetice; securitatea alimentară şi accesibilitatea alimentelor din punctul de vedere al preţurilor; dezvoltarea unor soluţii de mobilitate şi transport durabile şi inteligente şi a infrastructurii aferente; impactul schimbărilor comportamentale; efectele politicilor fiscale; echitatea şi solidaritatea între statele membre şi la nivel naţional, ţinând seama de capacitatea economică a acestora, de circumstanţele naţionale, cum ar fi particularităţile insulelor, şi de nevoia de convergenţă în timp; necesitatea ca tranziţia să fie justă şi echitabilă din punct de vedere social, cu ajutorul unor programe de învăţământ şi formare adecvate, inclusiv pentru profesioniştii în domeniul sănătăţii; cele mai bune şi mai recente dovezi ştiinţifice disponibile, în special constatările raportate de OMS; necesitatea de a integra riscurile legate de poluarea aerului în deciziile de investiţii şi de planificare; raportul cost-eficienţă, cele mai bune soluţii tehnologice disponibile şi neutralitatea tehnologică în atingerea obiectivelor de reducere a emisiilor de poluanţi atmosferici şi o evoluţie graduală în timp a integrităţii ecologice şi a nivelului de ambiţie.
(8)Prezenta directivă contribuie la realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă ale ONU (ODD), în special a ODD-urilor 3, 7, 10, 11 şi 13.
(9)Programul general al Uniunii de acţiune pentru mediu până în 2030, prevăzut de Decizia (UE) 2022/591 a Parlamentului European şi a Consiliului (7) (denumit în continuare "Al optulea program de acţiune pentru mediu") stabileşte, printre altele, obiectivul de a obţine un mediu fără substanţe toxice şi de a proteja sănătatea şi bunăstarea oamenilor, a animalelor şi a ecosistemelor împotriva riscurilor legate de mediu şi a impacturilor negative şi, în acest sens, prevede, printre altele, că sunt necesare metode de monitorizare perfecţionate, o mai bună cooperare internaţională, o mai bună informare a publicului şi accesul la justiţie. Acest program ghidează obiectivele stabilite în prezenta directivă.
(7)Decizia (UE) 2022/591 a Parlamentului European şi a Consiliului din 6 aprilie 2022 privind un Program general al Uniunii de acţiune pentru mediu până în 2030 (JO L 114, 12.4.2022, p. 22).
(10)Comisia ar trebui să reexamineze periodic dovezile ştiinţifice privind poluanţii, efectele acestora asupra sănătăţii umane şi a mediului şi, printre altele, costurile directe şi indirecte ale asistenţei medicale asociate poluării aerului, efectele socioeconomice, costurile legate de mediu şi evoluţiile comportamentale, fiscale şi tehnologice. În baza reexaminării efectuate, Comisia ar trebui să evalueze dacă standardele de calitate a aerului aplicabile sunt în continuare adecvate pentru atingerea obiectivelor prezentei directive. Comisia ar trebui să efectueze prima reexaminare până la 31 decembrie 2030. Atunci când efectuează o reexaminare, Comisia ar trebui să evalueze opţiunile şi calendarele pentru alinierea standardelor de calitate a aerului la cele mai recente orientări ale OMS privind calitatea aerului, dacă standardele de calitate a aerului trebuie actualizate în lumina celor mai recente informaţii ştiinţifice, dacă ar trebui incluşi şi alţi poluanţi atmosferici şi dacă ar trebui modificate dispoziţiile privind prorogarea termenelor de atingere şi poluarea atmosferică transfrontieră. În urma revizuirii sale, Comisia ar trebui, atunci când consideră necesar, să prezinte o propunere de revizuire a standardelor de calitate a aerului sau de includere a altor poluanţi atmosferici. În cazul în care consideră că este necesar, Comisia ar trebui, de asemenea, să prezinte propuneri de introducere sau revizuire a oricărei legislaţii relevante privind sursele pentru a contribui la atingerea standardelor revizuite de calitate a aerului propuse la nivelul Uniunii şi să propună acţiuni suplimentare care să fie întreprinse la nivelul Uniunii.
(11)Ar trebui să fie urmată o abordare comună privind evaluarea calităţii aerului înconjurător, aplicând criterii comune de evaluare. Pentru evaluarea calităţii aerului înconjurător ar trebui să se ţină seama de dimensiunea populaţiilor şi a ecosistemelor expuse poluării aerului înconjurător. În consecinţă, se impune defalcarea teritoriului fiecărui stat membru în zone care să reflecte densitatea populaţiei şi unităţi teritoriale cu nivel mediu de expunere.
(12)Măsurările în puncte fixe ar trebui să fie obligatorii în zonele unde sunt depăşite pragurile de evaluare. Pe lângă informaţiile obţinute din măsurările în puncte fixe, aplicaţiile de modelare şi măsurările indicative permit interpretarea datelor punctuale din punctul de vedere al distribuţiei geografice a concentraţiilor. Utilizarea unor astfel de tehnici suplimentare de evaluare ar trebui, de asemenea, să permită reducerea numărului minim necesar de puncte de prelevare pentru măsurări în puncte fixe în zonele în care valorile-limită sau valorile-ţintă sunt atinse, dar pragul de evaluare este depăşit. În zonele în care valorile-limită sau valorile-ţintă sunt depăşite, începând cu doi ani de la adoptarea actelor de punere în aplicare privind aplicaţiile de modelare şi privind determinarea reprezentativităţii spaţiale a punctelor de prelevare, ar trebui utilizate aplicaţii de modelare sau măsurări indicative în plus faţă de măsurările obligatorii în puncte fixe pentru evaluarea calităţii aerului înconjurător. De asemenea, ar trebui efectuate monitorizări suplimentare ale concentraţiilor de fond şi ale depunerii de poluanţi în aerul înconjurător, pentru a se înţelege mai bine nivelurile de poluare şi dispersia.
(13)Atunci când este cazul, ar trebui să fie utilizate aplicaţii de modelare care să permită interpretarea datelor punctuale la nivelul distribuţiei geografice a concentraţiei de poluanţi, ceea ce poate contribui la identificarea cazurilor de încălcare a standardelor de calitate a aerului, şi furnizarea datelor necesare pentru planurile privind calitatea aerului şi foile de parcurs privind calitatea aerului şi amplasarea punctelor de prelevare. Pe lângă cerinţele privind monitorizarea calităţii aerului prevăzute în prezenta directivă, în scopul monitorizării, statele membre sunt încurajate să exploateze produsele de informare şi instrumentele suplimentare, de exemplu evaluarea periodică şi rapoartele privind evaluarea calităţii sau aplicaţii online privind politicile, puse la dispoziţie de componenta de observare a Pământului a Programului spaţial al Uniunii, în special Serviciul Copernicus de monitorizare a atmosferei.
(14)Este important ca poluanţii emergenţi, cum ar fi particulele ultrafine, negrul de fum şi carbonul elementar, precum şi amoniacul şi potenţialul de oxidare al particulelor în suspensie, să fie măsuraţi la supersiturile de monitorizare atât din amplasamente de fond rural, cât şi din amplasamente de fond urban, pentru a contribui la înţelegerea ştiinţifică a efectelor acestora asupra sănătăţii şi a mediului, conform recomandărilor OMS. Pentru statele membre al căror teritoriu este mai mic de 10 000 km2, ar fi suficientă măsurarea la supersiturile de monitorizare din amplasamentele de fond urban.
(15)Ar trebui să fie efectuate măsurări detaliate pentru particulele în suspensie (PM2,5), pentru a înţelege mai bine impactul acestui poluant şi pentru a dezvolta politici adecvate. Astfel de măsurări ar trebui efectuate în concordanţă cu cele ale Programului de cooperare pentru supravegherea şi evaluarea transportului pe distanţe lungi al poluanţilor atmosferici în Europa (EMEP) elaborat în temeiul Convenţiei Comisiei Economice pentru Europa a Organizaţiei Naţiunilor Unite (CEE-ONU) privind poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanţe lungi din 1979, aprobată prin Decizia 81/462/CEE a Consiliului (8), şi al protocoalelor la această convenţie, inclusiv Protocolul din 1999 referitor la reducerea acidifierii, eutrofizării şi nivelului de ozon troposferic, care a fost revizuit în 2012.
(8)Decizia 81/462/CEE a Consiliului din 11 iunie 1981 privind încheierea Convenţiei privind poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanţe lungi (JO L 171, 27.6.1981, p. 11).
(16)Pentru a asigura reprezentativitatea şi comparabilitatea pe întreg teritoriul Uniunii a informaţiilor colectate privind poluarea aerului, este important să se utilizeze tehnici standardizate de măsurare şi criterii comune privind numărul şi amplasamentul punctelor de prelevare pentru evaluarea calităţii aerului înconjurător. Pentru evaluarea calităţii aerului înconjurător pot fi utilizate şi alte tehnici în locul măsurărilor şi, prin urmare, se impune să fie definite criteriile privind modul de utilizare şi precizia necesară a unor astfel de tehnici.
(17)Este considerată importantă promovarea de metode de măsurare de referinţă. Comisia a mandatat deja lucrări cu privire la elaborarea de standarde EN pentru măsurarea hidrocarburilor aromatice policiclice şi pentru evaluarea performanţei sistemelor de senzori pentru determinarea concentraţiilor de poluanţi gazoşi şi de particule în suspensie (PM10 şi PM2,5) în aerul înconjurător, în vederea elaborării şi adoptării lor rapide. În absenţa metodelor standard EN, ar trebui permisă utilizarea metodelor internaţionale de referinţă, a metodelor naţionale de măsurare de referinţă sau a specificaţiilor tehnice ale Comitetului European de Standardizare (CEN).
(18)Pentru a proteja sănătatea umană şi mediul ca întreg, este deosebit de important să fie combătute la sursă emisiile de poluanţi şi să fie identificate şi puse în aplicare cele mai eficiente măsuri de reducere a emisiilor pe plan local, naţional şi la nivelul Uniunii, în special în ceea ce priveşte emisiile din agricultură, industrie, transporturi, sistemele de încălzire şi răcire şi producerea de energie. În consecinţă, emisiile de poluanţi atmosferici nocivi ar trebui să fie evitate, prevenite sau reduse şi ar trebui să fie stabilite standarde corespunzătoare de calitate a aerului, pe baza celor mai recente dovezi ştiinţifice, inclusiv a recomandărilor OMS.
(19)Probele ştiinţifice demonstrează că dioxidul de sulf, dioxidul de azot şi oxidul de azot, particulele în suspensie (PM10 şi PM2,5), benzenul, monoxidul de carbon, arsenul, cadmiul, plumbul, nichelul, unele hidrocarburi aromatice policiclice şi ozonul sunt responsabili de o serie de efecte negative semnificative asupra sănătăţii umane şi au legătură cu mai multe boli netransmisibile, condiţii nocive pentru sănătate şi creşterea mortalităţii. Efectele lor asupra sănătăţii umane şi a mediului se produce prin concentraţiile din aerul înconjurător şi prin depunere.
(20)Chiar dacă poluarea atmosferică este o problemă de sănătate universală, riscurile nu sunt distribuite omogen în rândul populaţiei, populaţia sensibilă şi grupurile vulnerabile fiind expuse unui risc mai ridicat decât altele. Prezenta directivă recunoaşte riscurile sporite pentru populaţia sensibilă şi grupurile vulnerabile, precum şi nevoile specifice ale acestora în ceea ce priveşte poluarea aerului şi îşi propune să le informeze şi să le protejeze.
(21)Potrivit Raportului Agenţiei Europene de Mediu nr. 22/2018 intitulat "Expunere inegală şi consecinţe inegale: vulnerabilitatea socială la poluarea aerului, poluarea fonică şi temperaturi extreme în Europa", sănătatea persoanelor cu un statut socioeconomic inferior tinde să fie mai afectată de poluarea atmosferică decât sănătatea populaţiei în general, atât ca urmare a expunerii lor mai mari, cât şi a vulnerabilităţii mai mari a acestora. Prezenta directivă ia în considerare aspectele sociale ale poluării aerului şi impactul socioeconomic al măsurilor luate.
(22)Efectele arsenului, ale cadmiului, ale plumbului, ale mercurului, ale nichelului şi ale hidrocarburilor aromatice policiclice asupra sănătăţii umane, inclusiv prin lanţul trofic, şi asupra mediului se fac simţite şi prin depuneri. Ar trebui să se ţină seama de acumularea acestor substanţe în soluri şi de protecţia apelor subterane.
(23)Expunerea medie a populaţiei la poluanţii cu cel mai mare impact atestat asupra sănătăţii umane, particulele în suspensie (PM2,5) şi dioxidul de azot, ar trebui să se reducă, conform celor mai recente recomandări ale OMS. În acest scop, pe lângă valorile-limită, dar nu ca substitut al lor, ar trebui introdusă o obligaţie de reducere a expunerii medii, ca standard complementar de calitate a aerului.
(24)Verificarea adecvării directivelor privind calitatea aerului înconjurător, care vizează Directivele 2004/107/CE şi 2008/50/CE, a arătat că valorile-limită sunt mai eficiente în reducerea concentraţiilor de poluanţi decât alte tipuri de standarde de calitate a aerului, precum valorile-ţintă. În scopul reducerii la minim a efectelor nocive asupra sănătăţii umane, acordând o atenţie deosebită grupurilor vulnerabile şi populaţiilor sensibile, şi asupra mediului, ar trebui să fie stabilite valori-limită pentru concentraţiile de dioxid de sulf, dioxid de azot, particule în suspensie (PM10 şi PM2,5), benzen, monoxid de carbon, arsen, cadmiu, plumb, nichel şi hidrocarburi aromatice policiclice din aerul înconjurător. Benzo(a)pirenul ar trebui să fie folosit ca un marker al riscului cancerigen prezentat de hidrocarburile aromatice policiclice din aerul înconjurător.
(25)Pentru a permite statelor membre să se pregătească pentru standardele revizuite de calitate a aerului stabilite prin prezenta directivă şi pentru a se asigura continuitatea juridică, valorile-limită şi valorile-ţintă ar trebui să fie identice, pentru o perioadă intermediară, cu cele stabilite în temeiul directivelor abrogate până când se aplică noile valori-limită.
(26)Ozonul este un poluant transfrontier format în atmosferă din emisiile de poluanţi primari. Unii dintre aceşti poluanţi atmosferici intră sub incidenţa Directivei (UE) 2016/2284 a Parlamentului European şi a Consiliului (9). Ozonul troposferic afectează nu numai sănătatea umană, ci şi vegetaţia şi ecosistemele. Progresele realizate în vederea atingerii valorilor-ţintă şi a obiectivelor pe termen lung privind ozonul stabilite în prezenta directivă ar trebui determinate prin intermediul valorilor-ţintă şi al angajamentelor de reducere a emisiilor prevăzute de Directiva (UE) 2016/2284 şi prin punerea în aplicare a unor măsuri eficiente din punctul de vedere al costurilor, a foilor de parcurs privind calitatea aerului şi a planurilor privind calitatea aerului, atunci când este cazul.
(9)Directiva (UE) 2016/2284 a Parlamentului European şi a Consiliului din 14 decembrie 2016 privind reducerea emisiilor naţionale de anumiţi poluanţi atmosferici, de modificare a Directivei 2003/35/CE şi de abrogare a Directivei 2001/81/CE (JO L 344, 17.12.2016, p. 1).
(27)Valorile-ţintă pentru ozon şi obiectivele pe termen lung pentru asigurarea unei protecţii eficiente împotriva efectelor dăunătoare asupra sănătăţii umane, vegetaţiei şi ecosistemelor, determinate de expunerea la ozon, ar trebui actualizate din perspectiva celor mai recente dovezi ştiinţifice, inclusiv a recomandărilor OMS.
(28)Ar trebui să se stabilească un prag de alertă şi un prag de informare pentru dioxidul de sulf, dioxidul de azot, particulele în suspensie (PM10 şi PM2,5) şi ozon pentru a proteja în general populaţia şi mai ales populaţia sensibilă şi grupurile vulnerabile împotriva expunerilor de scurtă durată la concentraţii mari de poluanţi. Respectivele praguri ar trebui să declanşeze diseminarea informaţiilor către public privind riscurile pentru sănătate asociate expunerii şi, totodată, după caz, punerea în aplicare a unor măsuri pe termen scurt în vederea reducerii nivelurilor de poluare acolo unde pragurile de alertă sunt depăşite.
(29)În conformitate cu articolul 193 din TFUE, statele membre pot menţine sau stabili măsuri de protecţie mai stricte, cu condiţia ca ele să fie compatibile cu tratatele şi notificate Comisiei. O astfel de notificare poate fi însoţită de o explicaţie a procesului prin care respectivele standarde de calitate a aerului au fost stabilite şi de informaţiile ştiinţifice utilizate.
(30)Acolo unde starea calităţii aerului este deja bună, aceasta ar trebui să fie menţinută sau îmbunătăţită. În cazurile în care există riscul de a nu se respecta sau în cazurile în care nu s-au respectat standardele de calitate a aerului stabilite prin prezenta directivă, statele membre ar trebui să adopte măsuri adecvate, în conformitate cu termenele relevante stabilite prin prezenta directivă, ca să se conformeze valorilor-limită, obligaţiilor de reducere a expunerii medii şi nivelurilor critice, iar acolo unde este posibil, să se atingă valorile-ţintă şi obiectivele pe termen lung pentru ozon.
(31)Mercurul este o substanţă foarte periculoasă pentru sănătatea umană şi pentru mediu. El este prezent peste tot în mediu şi, sub formă de metilmercur, are capacitatea de a se acumula în organisme şi, în special, de a se concentra în organismele de la capătul lanţului trofic. Mercurul eliberat în atmosferă poate fi transportat pe distanţe lungi.
(32)Regulamentul (UE) 2017/852 al Parlamentului European şi al Consiliului (10) urmăreşte protecţia sănătăţii umane şi a mediului de eliberarea de mercur, pe baza unei abordări legate de ciclul de viaţă şi ţinând seama de producerea, utilizarea, tratarea deşeurilor şi de emisii. Dispoziţiile privind monitorizarea mercurului prevăzute în prezenta directivă completează şi furnizează informaţii pentru regulamentul menţionat anterior.
(10)Regulamentul (UE) 2017/852 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 mai 2017 privind mercurul şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1102/2008 (JO L 137, 24.5.2017, p. 1).
(33)Riscurile generate de poluarea atmosferică asupra vegetaţiei şi ecosistemelor naturale sunt cele mai semnificative în locurile aflate la distanţă de urbane. În consecinţă, evaluarea unor astfel de riscuri şi conformarea cu nivelurile critice pentru protecţia vegetaţiei ar trebui să se concentreze asupra locurilor aflate la distanţă de arealele construite. Respectiva evaluare ar trebui să ţină seama de cerinţele prevăzute în Directiva (UE) 2016/2284 şi să le completeze pentru a monitoriza efectele poluării aerului asupra ecosistemelor terestre şi acvatice şi pentru a raporta efectele respective.
(34)Contribuţiile din surse naturale pot fi evaluate, dar nu pot fi controlate. În consecinţă, în cazurile în care contribuţiile naturale la emisiile de poluanţi în atmosferă pot fi stabilite cu suficientă certitudine, iar depăşirile sunt cauzate total sau parţial de aceste contribuţii naturale, acestea din urmă ar trebui să poată fi scăzute la evaluarea respectării valorilor-limită pentru calitatea aerului şi a obligaţiilor de reducere a expunerii medii, în conformitate cu condiţiile prevăzute de prezenta directivă. Contribuţiile la depăşirea valorilor-limită ale particulelor în suspensie (PM10) care pot fi atribuite utilizării nisipului sau sării pe drumuri în timpul iernii ar trebui, de asemenea, să poată fi scăzute la evaluarea respectării valorilor-limită pentru calitatea aerului, cu condiţia să se fi luat măsuri rezonabile pentru reducerea acestor concentraţii. Scăderile respectivelor contribuţii nu ar trebui să împiedice statele membre să ia măsuri pentru a reduce efectele lor asupra sănătăţii.
(35)Este esenţial să se monitorizeze sistematic calitatea aerului în punctele critice de poluare a aerului, inclusiv acolo unde nivelul poluării este puternic influenţat de emisiile provenite din surse de poluare intensă care ar putea expune persoanele şi populaţia la riscuri ridicate de efecte adverse asupra sănătăţii. În acest scop, statele membre ar trebui să instaleze puncte de prelevare în punctele critice de poluare a aerului şi să ia măsurile adecvate pentru a reduce la minimum efectele poluării aerului asupra sănătăţii umane în respectivele puncte critice.
(36)În cazul regiunilor în care condiţiile sunt deosebit de dificile, ar trebui să fie posibilă în mod excepţional prorogarea termenului pentru încadrarea în valorile-limită pentru calitatea aerului în cazurile în care, sub rezerva punerii în aplicare a măsurilor corespunzătoare de reducere a poluării, există probleme acute privind conformarea în anumite zone. Orice prorogare de termen în ceea ce priveşte o anumită zonă ar trebui să fie însoţită de o foaie de parcurs cuprinzătoare privind calitatea aerului care să fie evaluată de către Comisie. Într-un astfel de caz, foaia de parcurs privind calitatea aerului ar trebui să stabilească măsuri adecvate pentru ca perioada de depăşire să fie cât mai scurtă posibil. Statele membre ar trebui, de asemenea, să demonstreze că măsurile din foile lor de parcurs privind calitatea aerului au fost puse în aplicare pentru a se asigura respectarea acesteia.
(37)Ar trebui să fie dezvoltate şi actualizate planuri privind calitatea aerului pentru zone sau unităţi teritoriale cu nivel mediu de expunere în care concentraţiile de poluanţi în atmosferă depăşesc valorile-limită, valorile-ţintă sau obligaţiile de reducere a expunerii medii relevante pentru calitatea aerului. De asemenea, ar trebui să fie elaborate şi actualizate planuri privind calitatea aerului pentru depăşirea valorilor-ţintă pentru ozon, cu excepţia cazului în care nu există un potenţial semnificativ de reducere a concentraţiilor de ozon în circumstanţele date, iar măsurile de abordare a depăşirilor ar implica costuri disproporţionate.
(38)Poluanţii atmosferici provin din multe surse şi activităţi diferite. Pentru a asigura coerenţă între diferite politici, planurile privind calitatea aerului sau foile de parcurs privind calitatea aerului ar trebui pe cât posibil să fie corelate cu planurile şi programele pregătite în temeiul Directivelor 2002/49/CE (11) şi 2010/75/UE (12) ale Parlamentului European şi ale Consiliului şi al Directivei (UE) 2016/2284.
(11)Directiva 2002/49/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 iunie 2002 privind evaluarea şi gestiunea zgomotului ambiental (JO L 189, 18.7.2002, p. 12).
(12)Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind emisiile industriale şi emisiile generate de creşterea animalelor (prevenirea şi controlul integrat al poluării) (JO L 334, 17.12.2010, p. 17).
(39)Astfel cum este stabilit în jurisprudenţa Curţii de Justiţie (13), faptul că a fost elaborat un plan privind calitatea aerului nu înseamnă, în sine, că un stat membru şi-a îndeplinit totuşi obligaţiile de a se asigura că nivelurile poluanţilor atmosferici respectă standardele de calitate a aerului stabilite de prezenta directivă.
(13)Hotărârea Curţii de Justiţie din 19 noiembrie 2014, ClientEarth/The Secretary of State for the Environment, Food and Rural Affairs, C-404/13, ECLI:EU:C:2014:2382, punctul 49 şi Hotărârea Curţii de Justiţie din 10 noiembrie 2020, Comisia Europeană/Republica Italiană, C-644/18, ECLI:EU:C:2020:895, punctul 154.
(40)Foile de parcurs privind calitatea aerului ar trebui să fie pregătite în perspectiva anului 2030, în cazul în care există riscul ca statele membre să nu atingă valorile-limită sau, după caz, valorile-ţintă până la data respectivă, pentru a se asigura că nivelurile poluanţilor sunt reduse în consecinţă. Foaia de parcurs privind calitatea aerului ar trebui să stabilească politici şi măsuri pentru a respecta respectivele valori-limită şi, după caz, valori-ţintă până la termenul de atingere. Din motive de claritate juridică şi în pofida terminologiei specifice utilizate, o foaie de parcurs privind calitatea aerului este un tip de plan privind calitatea aerului, aşa cum este definit în prezenta directivă.
(41)Ar trebui să fie elaborate planuri de acţiune pe termen scurt care să indice măsurile aplicabile pe termen scurt în cazurile în care există un risc de depăşire a unuia sau a mai multor praguri de alertă, pentru a reduce riscul respectiv şi pentru a-i limita durata. Statele membre ar trebui să poată, în anumite circumstanţe, să nu elaboreze astfel de planuri de acţiune pe termen scurt pentru ozon în cazul în care nu există un potenţial semnificativ de reducere a riscului, a duratei sau a gravităţii unei astfel de depăşiri.
(42)Poluarea aerului nu are frontiere şi priveşte întreaga Uniune. În majoritatea statelor membre, o parte semnificativă a poluării este generată în afara teritoriului lor. Atunci când este cazul, statele membre ar trebui să coopereze între ele în cazul în care, în urma unei poluări semnificative provenind dintr-un alt stat membru, nivelul de poluant depăşeşte sau este probabil să depăşească orice valoare-limită, valoare-ţintă, obligaţie de reducere a expunerii medii sau prag de alertă. Natura transfrontieră a unor poluanţi, precum ozonul şi particulele în suspensie (PM10 şi PM2,5), impun statelor membre în cauză să coopereze pentru a identifica sursele de poluare a aerului şi măsurile care trebuie luate pentru a aborda aceste surse şi pentru a elabora activităţi coordonate, cum ar fi coordonarea planurilor privind calitatea aerului şi a planurilor de acţiune pe termen scurt, în care fiecare stat membru ar trebui să abordeze sursele de poluare de pe teritoriul său, pentru a elimina astfel de depăşiri, precum şi pentru a informa publicul. După caz, statele membre ar trebui să coopereze cu state terţe, punând accentul în special asupra implicării timpurii a ţărilor candidate. Comisia ar trebui să fie informată în timp util despre orice astfel de cooperare şi să fie invitată să fie prezentă şi să asiste la aceasta şi ar trebui să fie în măsură să ofere sprijin tehnic statelor membre, la cerere, după caz.
(43)Pentru a înţelege mai bine impactul poluanţilor atmosferici şi pentru a dezvolta politici corespunzătoare se impune colectarea, schimbul şi diseminarea informaţiilor privind calitatea aerului de către statele membre şi de către Comisie. Informaţiile actualizate, dacă sunt disponibile, despre concentraţiile din aerul înconjurător ale tuturor poluanţilor reglementaţi, informaţiile privind efectele asupra sănătăţii, precum şi planurile privind calitatea aerului, foile de parcurs privind calitatea aerului şi planurile de acţiune pe termen scurt ar trebui, de asemenea, să fie uşor accesibile publicului într-o manieră coerentă şi uşor de înţeles.
(44)Pentru a asigura un acces larg al publicului la informaţii privind calitatea aerului, informaţiile respective ar trebui să fie făcute publice utilizând canale de comunicare digitale şi, după caz, nedigitale.
(45)Informaţiile privind concentraţiile şi depunerea poluanţilor reglementaţi ar trebui să fie transmise Comisiei ca o bază pentru rapoartele periodice. Pentru a facilita gestionarea şi compararea informaţiilor despre calitatea aerului, aceste date ar trebui să fie puse la dispoziţia Comisiei într-o formă standardizată.
(46)Este necesar să fie adaptate procedurile pentru furnizarea, evaluarea şi raportarea datelor privind calitatea aerului, pentru a permite folosirea facilităţilor electronice şi a internetului ca instrumente principale de punere la dispoziţie a informaţiilor şi astfel încât aceste proceduri să fie compatibile cu Directiva 2007/2/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (14).
(14)Directiva 2007/2/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 14 martie 2007 de instituire a unei infrastructuri pentru informaţii spaţiale în Comunitatea Europeană (INSPIRE) (JO L 108, 25.4.2007, p. 1).
(47)Este oportun să se prevadă posibilitatea de a adapta criteriile şi tehnicile folosite pentru evaluarea calităţii aerului înconjurător la progresele ştiinţifice şi tehnice şi de a adapta în consecinţă informaţiile ce urmează a fi furnizate.
(48)Astfel cum este stabilit în jurisprudenţa Curţii de Justiţie (15), statele membre nu trebuie să limiteze capacitatea procesuală de a contesta o decizie a unei autorităţi publice acelor membri ai publicului interesat care au participat la procedura administrativă anterioară de adoptare a deciziei respective. În plus, căile de atac trebuie să fie corecte, echitabile, oportune şi nu exagerat de costisitoare şi să prevadă mecanisme de contestare adecvate, inclusiv prin măsuri provizorii, după caz. În plus, în conformitate cu jurisprudenţa Curţii de Justiţie (16), cel puţin accesul la justiţie trebuie să fie acordat publicului interesat.
(15)Hotărârea Curţii de Justiţie din 14 ianuarie 2021, LB şi alţii/College van burgemeester en wethouders van de gemeente Echt-Susteren, C-826/18, ECLI:EU:C:2021:7, punctele 58 şi 59.
(16)Hotărârea Curţii de Justiţie din 25 iulie 2008, Dieter Janecek/Freistaat Bayern, C-237/07, ECLI:EU:C:2008:447, punctul 42; Hotărârea Curţii din 19 noiembrie 2014, Client Earth/Secretary of State for the Environment, Food and Rural Affairs, C-404/13, ECLI:EU:C:2014:2382, punctul 56; Hotărârea Curţii de Justiţie din 26 iunie 2019, Lies Craeynest şi alţii/Brussels Hoofdstedelijk Gewest şi Brussels Instituut voor Milieubeheer, C-723/17, ECLI:EU:C:2019:533, punctul 56; şi Hotărârea Curţii de Justiţie din 19 decembrie 2019, Deutsche Umwelthilfe eV/Freistaat Bayern, C-752/18, ECLI:EU:C:2019:1114, punctul 56.
(49)Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale şi se conformează principiilor recunoscute în special de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare "carta"). În cazul în care s-a produs un prejudiciu pentru sănătatea umană ca urmare a unei încălcări a normelor naţionale care transpun articolul 19 alineatele (1)-(5) şi articolul 20 alineatele (1) şi (2) din prezenta directivă şi respectiva încălcare a fost comisă în mod intenţionat sau din neglijenţă, statele membre ar trebui să se asigure că persoanele afectate de aceste încălcări au dreptul de a solicita şi obţine despăgubiri pentru prejudiciul respectiv de la autoritatea competentă relevantă. Normele privind despăgubirile, accesul la justiţie şi sancţiunile stabilite în prezenta directivă au obiectivul de a evita, a preveni şi a reduce efectele dăunătoare asupra sănătăţii umane şi a mediului provocate de poluarea aerului, în conformitate cu articolul 191 alineatul (1) din TFUE. Respectivele norme au scopul de a integra un nivel ridicat de protecţie a mediului şi îmbunătăţirea calităţii mediului în politicile Uniunii, în conformitate cu principiul dezvoltării durabile, astfel cum se prevede la articolul 37 din cartă, şi transpun în termeni concreţi obligaţia de a proteja dreptul la viaţă şi dreptul la integritate al persoanei, precum şi dreptul la asistenţă medicală, prevăzute la articolele 2, 3 şi 35 din cartă. Prezenta directivă contribuie, de asemenea, la dreptul la o cale de atac eficientă în faţa unei instanţe judecătoreşti, astfel cum se prevede la articolul 47 din cartă, în ceea ce priveşte protecţia sănătăţii umane. Sancţiunile prevăzute în prezenta directivă ar trebui să fie efective, proporţionale şi cu efect de descurajare.
(50)În vederea asigurării unor condiţii uniforme pentru punerea în aplicare a prezentei directive, ar trebui să fie conferite competenţe de executare Comisiei în ceea ce priveşte specificaţiile tehnice suplimentare pentru aplicaţiile de modelare; pentru determinarea reprezentativităţii spaţiale a punctelor de prelevare; privind demonstrarea şi scăderea depăşirilor care pot fi atribuite surselor naturale; pentru stabilirea contribuţiilor resuspensiei particulelor în urma tratării carosabilului cu nisip sau sare în timpul iernii; privind cerinţele pentru proiecţiile efectuate în scopul prorogării termenelor de atingere şi informaţiile care trebuie incluse în rapoartele de punere în aplicare şi privind cerinţele de transmitere a informaţiilor şi de prezentare de rapoarte cu privire la calitatea aerului în ceea ce priveşte (i) stabilirea normelor referitoare la informaţiile privind calitatea aerului înconjurător care trebuie să fie puse la dispoziţia Comisiei de către statele membre, precum şi termenele în care aceste informaţii trebuie comunicate şi (ii) simplificarea modului în care sunt raportate datele şi a schimbului reciproc de informaţii şi date din reţelele şi punctele individuale de prelevare care măsoară poluarea aerului înconjurător din statele membre. Respectivele competenţe ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului (17).
(17)Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor şi principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competenţelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).
(51)În vederea asigurării faptului că prezenta directivă îşi îndeplineşte în continuare obiectivele, în special de a evita, a preveni şi a reduce efectele dăunătoare ale calităţii aerului înconjurător asupra sănătăţii umane şi asupra mediului, competenţa de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce priveşte modificarea anexelor III-VII, IX şi X la prezenta directivă pentru a ţine seama de evoluţiile tehnice şi ştiinţifice legate de evaluarea calităţii aerului înconjurător, măsurile de luat în considerare pentru a fi incluse în planurile de acţiune pe termen scurt şi informarea publicului. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experţi, şi ca respectivele consultări să se desfăşoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituţional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (18). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European şi Consiliul primesc toate documentele în acelaşi timp cu experţii din statele membre, iar experţii acestor instituţii au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experţi ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.
(18)JO L 123, 12.5.2016, p. 1.
(52)Obligaţia de a transpune prezenta directivă în dreptul intern ar trebui să fie limitată la dispoziţiile care reprezintă o modificare de substanţă faţă de directivele anterioare. Transpunerea dispoziţiilor care nu au făcut obiectul unor modificări se efectuează în temeiul directivelor anterioare.
(53)Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere obligaţiilor statelor membre privind termenele de transpunere în dreptul intern a directivelor menţionate în partea B din anexa XI la prezenta directivă.
(54)Întrucât obiectivul prezentei directive, şi anume stabilirea unor dispoziţii privind calitatea aerului cu scopul de a atinge un obiectiv de reducere la zero a poluării, astfel încât calitatea aerului în cadrul Uniunii să fie îmbunătăţită progresiv până la niveluri care nu mai sunt considerate dăunătoare pentru sănătatea umană, ecosistemele naturale sau biodiversitate, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dată fiind natura transfrontieră a poluanţilor aerului, dar, având în vedere amploarea şi efectele sale, acesta poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarităţii, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezenta directivă nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru îndeplinirea obiectivului respectiv,
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
-****-
Art. 1: Obiective
(1)Prezenta directivă stabileşte prevederi privind calitatea aerului cu scopul de a atinge un obiectiv de reducere la zero a poluării, astfel încât calitatea aerului în cadrul Uniunii să fie îmbunătăţită treptat până la niveluri care nu mai sunt considerate dăunătoare pentru sănătatea umană, ecosistemele naturale şi biodiversitate, astfel cum sunt definite prin cele mai bune şi mai recente dovezi ştiinţifice disponibile, contribuind, aşadar, la obţinerea unui mediu fără substanţe toxice până cel târziu în 2050.
(2)Prezenta directivă stabileşte valori-limită, valori-ţintă, obligaţii de reducere a expunerii medii, obiective privind concentraţia expunerii medii, niveluri critice, praguri de alertă, praguri de informare şi obiective pe termen lung. Astfel de standarde de calitate a aerului, care sunt stabilite în anexa I, sunt revizuite în conformitate cu articolul 3, în funcţie de recomandările OMS.
(3)De asemenea, prezenta directivă contribuie la realizarea obiectivelor Uniunii privind reducerea poluării, biodiversitatea şi ecosistemele în conformitate cu al optulea program de acţiune pentru mediu, precum şi sinergii mai puternice între politica Uniunii privind calitatea aerului şi alte politici relevante ale Uniunii.
Art. 2: Obiect
Prezenta directivă stabileşte prevederi în legătură cu următoarele aspecte:
1.definirea şi stabilirea obiectivelor pentru calitatea aerului înconjurător destinate să evite, să prevină sau să reducă efectele dăunătoare asupra sănătăţii umane şi a mediului;
2.stabilirea unor metode şi criterii comune pentru evaluarea calităţii aerului înconjurător în statele membre;
3.monitorizarea calităţii actuale a aerului înconjurător şi a tendinţelor pe termen lung, precum şi efectele măsurilor luate la nivelul Uniunii şi la nivel naţional asupra calităţii aerului înconjurător;
4.asigurarea faptului că informaţiile privind calitatea aerului înconjurător sunt comparabile la nivelul Uniunii şi sunt puse la dispoziţia publicului;
5.menţinerea calităţii aerului acolo unde este corespunzătoare şi îmbunătăţirea acesteia în alte cazuri;
6.promovarea unei cooperări crescute între statele membre şi autorităţile şi organismele lor competente în vederea reducerii poluării aerului.
Art. 3: Reexaminare periodică
(1)Până la 31 decembrie 2030 şi, ulterior, la fiecare cinci ani sau mai des în cazul în care noi descoperiri ştiinţifice importante, cum ar fi orientările revizuite ale OMS privind calitatea aerului, impun acest lucru, Comisia reexaminează dovezile ştiinţifice referitoare la poluanţii atmosferici şi la efectele acestora asupra sănătăţii umane şi a mediului care sunt relevante pentru atingerea obiectivelor stabilite la articolul 1 şi prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport conţinând principalele constatări.
(2)Cu ocazia reexaminării menţionate la alineatul (1) se evaluează dacă standardele de calitate a aerului aplicabile sunt în continuare adecvate pentru atingerea obiectivului de a evita, a preveni sau a reduce efectele dăunătoare asupra sănătăţii umane şi a mediului şi dacă ar trebui să fie incluşi şi alţi poluanţi atmosferici.
Pentru a atinge obiectivele prevăzute la articolul 1, cu ocazia reexaminării se evaluează opţiuni şi calendare în vederea alinierii standardelor de calitate a aerului la cele mai recente orientări ale OMS privind calitatea aerului şi la cele mai recente dovezi ştiinţifice.
În cadrul reexaminării se evaluează, de asemenea, toate celelalte dispoziţii ale prezentei directive, inclusiv cele privind prorogarea termenelor de atingere şi poluarea atmosferică transfrontieră şi, în plus, evaluează cele mai recente dovezi ştiinţifice, inclusiv, după caz, privind poluanţii atmosferici care sunt măsuraţi la supersiturile de monitorizare menţionate la articolul 10, dar care nu sunt incluşi în prezent în anexa I.
În scopul reexaminării, Comisia ia în considerare, printre altele, următoarele:
a)cele mai recente informaţii ştiinţifice de la organismele relevante ale Uniunii, de la organizaţiile internaţionale, cum ar fi OMS şi Convenţia CEE-ONU privind poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanţe lungi, precum şi de la alte organizaţii ştiinţifice relevante;
b)schimbările comportamentale, politicile fiscale şi evoluţiile tehnologice care influenţează calitatea aerului şi evaluarea acesteia;
c)situaţia calităţii aerului şi efectele asociate asupra sănătăţii umane şi a mediului, inclusiv efectele ozonului asupra vegetaţiei în statele membre;
d)costurile directe şi indirecte de asistenţă medicală şi de mediu asociate cu poluarea aerului;
e)natura şi impactul socioeconomic al acţiunilor complementare care urmează să fie puse în aplicare pentru a atinge noi obiective, precum şi o analiză cost-beneficiu a respectivelor acţiuni;
f)progresele înregistrate în ceea ce priveşte punerea în aplicare a măsurilor de reducere a poluanţilor şi de îmbunătăţire a calităţii aerului adoptate la nivel naţional şi la nivelul Uniunii;
g)legislaţia privind sursele relevantă la nivelul Uniunii pentru sectoarele şi activităţile care contribuie la poluarea aerului, inclusiv progresele înregistrate în punerea în aplicare a acestei legislaţii;
h)informaţiile relevante transmise de statele membre Comisiei în scopul reexaminării;
i)introducerea de către statele membre individuale a unor standarde mai stricte de calitate a aerului, în conformitate cu articolul 193 din TFUE.
(3)Agenţia Europeană de Mediu asistă Comisia în efectuarea reexaminării.
(4)În cazul în care consideră necesar, ca urmare a reexaminării, Comisia prezintă o propunere de revizuire a standardelor de calitate a aerului sau de includere a altor poluanţi atmosferici. În plus, în cazul în care Comisia consideră că este necesar, prezintă propuneri de introducere sau revizuire a oricărei legislaţii relevante privind sursele pentru a contribui la atingerea la nivelul Uniunii a standardelor revizuite de calitate a aerului propuse.
(5)În cazul în care Comisia identifică, în cursul reexaminării, că sunt necesare măsuri suplimentare pentru a atinge standardele de calitate a aerului aplicabile într-o zonă semnificativă a teritoriului Uniunii, Comisia poate propune acţiuni suplimentare care să fie întreprinse la nivelul Uniunii.
Art. 4: Definiţii
În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiţii:
1."aer înconjurător" înseamnă aerul troposferic, cu excepţia locurilor de muncă astfel cum sunt definite la articolul 2 din Directiva 89/654/CEE a Consiliului (19), cărora li se aplică dispoziţiile privind sănătatea şi siguranţa la locul de muncă şi la care publicul nu are în mod normal acces;
(19)Directiva 89/654/CEE a Consiliului din 30 noiembrie 1989 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate la locul de muncă [prima directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE] (JO L 393, 30.12.1989, p. 1).
2."standarde de calitate a aerului" înseamnă valori-limită, valori-ţintă, obligaţii de reducere a expunerii medii, obiective privind concentraţia expunerii medii, niveluri critice, praguri de alertă, praguri de informare şi obiective pe termen lung;
3."poluant" înseamnă orice substanţă prezentă în aerul înconjurător şi care poate avea efecte dăunătoare asupra sănătăţii umane sau a mediului;
4."nivel" înseamnă concentraţia unui poluant în aerul înconjurător sau depunerea acestuia pe suprafeţe într-o perioadă de timp dată;
5."depunere totală" înseamnă masa totală de poluanţi care este transferată din atmosferă pe suprafeţe, precum sol, vegetaţie, apă sau clădiri, într-o anumită zonă şi într-o anumită perioadă;
6."PM10" înseamnă particulele în suspensie care trec printr-un orificiu de aspiraţie calibrat, astfel cum este definit de metoda de referinţă pentru prelevarea şi măsurarea PM10, EN 12341, cu un randament de separare de 50 % pentru un diametru aerodinamic de 10 
m;
m;7."PM2,5" înseamnă particulele în suspensie care trec printr-un orificiu de aspiraţie calibrat, astfel cum este definit de metoda de referinţă pentru prelevarea şi măsurarea PM2,5, EN 12341, cu un randament de separare de 50 % pentru un diametru aerodinamic de 2,5 
m;
m;8."oxizi de azot" înseamnă suma raportului concentraţiilor volumice amestecate (ppbv) de monoxid de azot (oxid nitric) şi de dioxid de azot, exprimate în unităţi de concentraţie masică a dioxidului de azot (
g/m3);
g/m3);9."arsen", "cadmiu", "plumb", "nichel" şi "benzo(a)piren" înseamnă conţinutul total al acestor elemente şi compuşi în fracţiunea PM10;
10."hidrocarburi aromatice policiclice" înseamnă acei compuşi organici, formaţi din cel puţin două inele aromatice fuzionate constituite în întregime din carbon şi din hidrogen;
11."mercur gazos total" înseamnă vaporul de mercur elementar (Hg0) şi mercurul gazos reactiv, de exemplu specii de mercur solubil în apă care au o presiune de vapor suficient de ridicată pentru a exista în fază gazoasă;
12."compuşi organici volatili" sau "COV" înseamnă compuşii organici proveniţi din surse antropice şi biotice, alţii decât metanul, care pot produce oxidanţi fotochimici prin reacţie cu oxizii de azot în prezenţa luminii solare;
13."substanţe precursoare ale ozonului" înseamnă substanţele care contribuie la formarea ozonului de la nivelul solului;
14."negru de fum" înseamnă aerosoli carbonici măsuraţi prin absorbţia luminii;
15."particule ultrafine" înseamnă particule cu un diametru mai mic sau egal cu 100 nm, unde particulele ultrafine sunt măsurate drept concentraţii numerice de particule pe centimetru cub pentru un interval de mărime cu limita inferioară de 10 nm şi pentru un interval de mărime fără restricţii în ceea ce priveşte limita superioară;
16."potenţialul de oxidare al particulelor în suspensie" înseamnă o măsură a capacităţii particulelor în suspensie de a oxida moleculele ţintă potenţiale;
17."zonă" înseamnă o parte a teritoriului unui stat membru delimitată de acesta în scopul evaluării şi gestionării calităţii aerului;
18."unitate teritorială cu expunere medie" înseamnă o parte a teritoriului unui stat membru desemnată de statul membru respectiv în scopul determinării indicatorului mediu de expunere, care corespunde unei regiuni NUTS 1 sau NUTS 2, astfel cum se prevede în Regulamentul (CE) nr. 1059/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului (20), sau unei combinaţii de două sau mai multe regiuni NUTS 1 sau NUTS 2 adiacente, cu condiţia ca dimensiunea lor totală combinată să fie mai mică decât întregul teritoriu al statului membru respectiv şi să nu depăşească 85 000 km2;
(20)Regulamentul (CE) nr. 1059/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului din 26 mai 2003 privind instituirea unui nomenclator comun al unităţilor teritoriale de statistică (NUTS) (JO L 154, 21.6.2003, p. 1).
19."aglomerare" înseamnă o conurbaţie cu o populaţie de peste 250 000 de locuitori sau, acolo unde populaţia este de 250 000 de locuitori sau mai mică, cu o densitate a populaţiei pe km2care urmează să fie stabilită de către statele membre;
20."evaluare" înseamnă orice metodă folosită pentru a măsura, calcula, prognoza sau estima niveluri;
21."prag de evaluare" înseamnă nivelul care determină regimul de evaluare necesar care trebuie utilizat pentru a evalua calitatea aerului înconjurător;
22."măsurări în puncte fixe" înseamnă măsurări efectuate în puncte de prelevare fie continuu, fie prin prelevări aleatorii de probe în locuri invariabile timp de cel puţin 1 an calendaristic, pentru a determina nivelurile în conformitate cu obiectivele relevante de calitate a datelor;
23."măsurări indicative" înseamnă măsurări efectuate fie la intervale regulate pe parcursul unui an calendaristic, fie prin eşantionare aleatorie, pentru a determina nivelurile în conformitate cu obiective de calitate a datelor mai puţin stricte decât cele pentru măsurările în puncte fixe;
24."aplicaţie de modelare" înseamnă aplicarea unui sistem de modelare, înţeles ca un lanţ de modele şi submodele, inclusiv toate datele de intrare necesare, şi orice prelucrare ulterioară;
25."estimare obiectivă" înseamnă informaţii privind nivelul de concentraţie sau de depunere al unui poluant specific, obţinute prin analizele experţilor şi care pot include utilizarea de instrumente statistice;
26."reprezentativitate spaţială" înseamnă o abordare în materie de evaluare potrivit căreia indicatorii de calitate a aerului observaţi la un punct de prelevare sunt reprezentativi pentru o arie geografică delimitată în mod explicit, în măsura în care indicatorii de calitate a aerului din aria respectivă nu diferă de indicatorii observaţi la punctul de prelevare cu mai mult de un nivel de toleranţă predefinit;
27."puncte critice de poluare a aerului" înseamnă locuri dintr-o zonă cu cele mai mari concentraţii la care este probabil ca populaţia să fie expusă direct sau indirect pentru o perioadă semnificativă în raport cu perioada de calcul a mediei valorilor-limită sau a valorilor-ţintă, inclusiv în cazul în care nivelul de poluare este puternic influenţat de emisiile provenite din surse de poluare puternică, cum ar fi drumurile aglomerate şi cu trafic intens din apropiere, o singură sursă industrială sau o zonă industrială cu multe surse, porturi, aeroporturi, încălzire rezidenţială intensivă sau o combinaţie a acestora;
28."amplasamente de fond urban" înseamnă locuri din ariile urbane şi suburbane în care nivelurile sunt reprezentative pentru expunerea în general a populaţiei urbane;
29."amplasamente de fond rural" înseamnă locuri din ariile rurale cu o densitate redusă a populaţiei, în care nivelurile sunt reprezentative pentru expunerea în general a populaţiei rurale, a vegetaţiei şi a ecosistemelor naturale;
30."supersit de monitorizare" înseamnă o staţie de monitorizare situată într-un amplasamente de fond urban sau rural care combină mai multe puncte de prelevare pentru a colecta date pe termen lung cu privire la mai mulţi poluanţi;
31."valoare-limită" înseamnă un nivel care este fixat pe baza cunoaşterii ştiinţifice, în scopul de a evita, a preveni sau a reduce efectele dăunătoare asupra sănătăţii umane sau a mediului, care trebuie să fie atins într-o perioadă dată şi care, odată atins, nu trebuie depăşit;
32."valoare-ţintă" înseamnă un nivel fixat pe baza cunoaşterii ştiinţifice, în scopul de a evita, a preveni sau a reduce efectele dăunătoare asupra sănătăţii umane sau asupra mediului, care trebuie atinsă, în cazul în care este posibil, într-o perioadă dată;
33."indicatorul mediu de expunere" sau "IME" înseamnă un nivel mediu determinat pe baza unor măsurări efectuate în amplasamentele de fond urban din unitatea teritorială cu expunere medie, sau, în cazul în care în unitatea teritorială respectivă nu există nicio arie urbană, în amplasamentele de fond rural, şi care reflectă expunerea populaţiei, folosit pentru a verifica dacă obligaţia de reducere a expunerii medii şi obiectivul privind concentraţia de expunere pentru unitatea teritorială respectivă au fost respectate;
34."obligaţia de reducere a expunerii medii" înseamnă reducerea procentuală a expunerii medii, exprimată ca un indicator mediu de expunere, a populaţiei unei unităţi teritoriale cu expunere medie, stabilită cu scopul de a reduce efectele dăunătoare asupra sănătăţii umane, care trebuie să fie atins într-o perioadă dată şi care, odată atins, nu trebuie depăşit;
35."obiectivul privind concentraţia medie de expunere" înseamnă un nivel al indicatorului mediu de expunere care trebuie să fie atins, cu scopul de a reduce efectele dăunătoare asupra sănătăţii umane;
36."nivel critic" înseamnă un nivel dincolo de care se pot produce efecte adverse pentru anumiţi receptori, cum ar fi copacii, alte plante sau ecosisteme naturale, dar nu pentru oameni;
37."prag de alertă" înseamnă un nivel peste care o expunere de scurtă durată prezintă un risc pentru sănătatea populaţiei în general şi la atingerea căruia statele membre trebuie să ia imediat măsuri;
38."prag de informare" înseamnă un nivel peste care o expunere de scurtă durată prezintă un risc pentru sănătatea populaţiei cu o sensibilitate deosebită şi a grupurilor vulnerabile şi la atingerea căruia sunt necesare informaţii imediate şi adecvate;
39."obiectiv pe termen lung" înseamnă un nivel care trebuie atins pe termen lung, cu excepţia cazurilor când acest lucru nu este realizabil prin măsuri proporţionale, cu scopul de a asigura o protecţie eficace a sănătăţii umane şi a mediului;
40."contribuţii din surse naturale" înseamnă emisii de poluanţi care nu rezultă direct sau indirect din activităţi umane, inclusiv evenimente naturale cum ar fi erupţiile vulcanice, activităţile seismice, activităţile geotermale, focurile de pe terenuri necultivate, vânturile violente, apa de mare vaporizată sau resuspensia în atmosferă ori transportul unor particule naturale provenind din zone deşertice;
41."planul privind calitatea aerului" înseamnă un plan care stabileşte politici şi măsuri pentru a respecta valorile-limită, valorile-ţintă sau obligaţiile de reducere a expunerii medii, odată ce acestea au fost depăşite;
42."foaie de parcurs privind calitatea aerului" înseamnă un plan privind calitatea aerului, adoptat înainte de termenul de atingere a valorilor-limită şi a valorilor-ţintă, care stabileşte politici şi măsuri pentru a respecta respectivele valori-limită şi valori-ţintă în termenul de atingere;
43."plan de acţiune pe termen scurt" înseamnă un plan care stabileşte măsurile de urgenţă care trebuie luate pe termen scurt pentru a reduce riscul imediat sau durata de depăşire a pragurilor de alertă;
44."populaţie sensibilă şi grupuri vulnerabile" înseamnă acele grupuri de populaţie care sunt mai sensibile sau mai vulnerabile, în mod permanent sau temporar, la efectele poluării atmosferice decât populaţia medie, din cauza caracteristicilor specifice care accentuează efectele expunerii asupra sănătăţii sau deoarece au o sensibilitate mai mare sau un prag mai scăzut în ceea ce priveşte efectele asupra sănătăţii sau au o capacitate redusă de a se proteja;
45."publicul interesat" înseamnă una sau mai multe persoane fizice sau juridice afectate sau care ar putea fi afectate de procedurile decizionale legate de punerea în aplicare a articolului 9, 19 sau 20 ori care sunt interesate de aceste proceduri; în sensul prezentei definiţii, se consideră că sunt interesate organizaţiile neguvernamentale care promovează protecţia sănătăţii umane sau a mediului şi care îndeplinesc toate cerinţele prevăzute de legislaţia naţională.
Art. 5: Responsabilităţi
Statele membre desemnează, la nivelurile corespunzătoare, autorităţile şi organismele competente responsabile pentru:
(a)evaluarea calităţii aerului înconjurător, inclusiv asigurarea funcţionării şi întreţinerii corespunzătoare a reţelei de monitorizare;
(b)aprobarea sistemelor de măsurare (metode, echipamente, reţele şi laboratoare);
(c)asigurarea acurateţei măsurărilor şi transferul şi partajarea datelor de măsurare;
(d)promovarea acurateţei aplicaţiilor de modelare;
(e)analiza metodelor de evaluare;
(f)coordonarea pe teritoriul lor a eventualelor programe la nivelul Uniunii de asigurare a calităţii organizate de Comisie;
(g)cooperarea cu celelalte state membre şi cu Comisia, inclusiv în ceea ce priveşte poluarea atmosferică transfrontieră;
(h)stabilirea planurilor privind calitatea aerului şi a foilor de parcurs privind calitatea aerului;
(i)stabilirea planurilor de acţiune pe termen scurt;
(j)furnizarea şi menţinerea unui indice privind calitatea aerului şi a altor informaţii publice relevante, astfel cum se specifică în anexa X.
Art. 6: Stabilirea zonelor şi a unităţilor teritoriale cu expunere medie
Statele membre stabilesc zone şi unităţi teritoriale cu expunere medie pe întreg teritoriul lor, inclusiv, atunci când este adecvat în scopul evaluării şi gestionării calităţii aerului, la nivelul aglomerărilor. Evaluarea calităţii aerului şi gestionarea calităţii aerului sunt realizate în toate zonele şi unităţile teritoriale cu expunere medie.
Art. 7: Regimul de evaluare
(1)Pragurile de evaluare precizate în anexa II se aplică la dioxid de sulf, dioxid de azot şi oxizi de azot, particule în suspensie (PM10 şi PM2,5), benzen, monoxid de carbon, arsen, cadmiu, plumb, nichel, benzo(a)piren şi ozon din aerul înconjurător.
Fiecare zonă este clasificată în funcţie de aceste praguri de evaluare.
(2)Statele membre reexaminează clasificarea menţionată la alineatul (1) cel puţin o dată la fiecare 5 ani în conformitate cu procedura prevăzută la alineatul (3). Cu toate acestea, clasificările se reexaminează mai des în cazul unor modificări importante ale activităţilor care au impact asupra concentraţiilor ambientale de dioxid de sulf, dioxid de azot şi oxizi de azot, particule în suspensie (PM10 şi PM2,5), benzen, monoxid de carbon, arsen, cadmiu, plumb, nichel, benzo(a)piren sau ozon.
(3)Depăşirile pragurilor de evaluare precizate în anexa II se determină în baza concentraţiilor din cei cinci ani anteriori, dacă sunt disponibile suficiente date. Se consideră că un prag de evaluare a fost depăşit dacă a fost depăşit în cel puţin trei din cei cinci ani anteriori.
Atunci când datele sunt disponibile pentru o perioadă mai mică de cinci ani, statele membre pot să combine campanii de măsurare de scurtă durată de-a lungul anului în locuri susceptibile de a fi reprezentative pentru cele mai mari niveluri de poluare cu informaţii din inventare de emisii şi rezultate extrase din aplicaţiile de modelare pentru a determina depăşirile pragurilor de evaluare.
Art. 8: Criterii de evaluare
(1)Statele membre realizează evaluarea calităţii aerului înconjurător cu privire la poluanţii menţionaţi la articolul 7 în toate zonele lor, în conformitate cu criteriile prevăzute la alineatele (2)-(6) de la prezentul articol şi în conformitate cu anexa IV.
(2)În toate zonele clasificate ca depăşind pragurile de evaluare stabilite pentru poluanţii menţionaţi la articolul 7, evaluarea calităţii aerului înconjurător se face prin măsurări în puncte fixe. Respectivele măsurări în puncte fixe pot fi completate cu aplicaţii de modelare sau măsurări indicative pentru a evalua calitatea aerului şi a furniza informaţii adecvate în legătură cu distribuţia spaţială a poluanţilor atmosferici şi în legătură cu reprezentativitatea spaţială a măsurărilor în puncte fixe.
(3)După doi ani de la adoptarea actelor de punere în aplicare menţionate la alineatul (7) de la prezentul articol, pentru evaluarea calităţii aerului înconjurător se folosesc, pe lângă măsurările în puncte fixe, aplicaţii de modelare sau măsurărilor indicative în toate zonele în care nivelul poluanţilor depăşeşte o valoare-limită relevantă sau o valoare-ţintă relevantă stabilită în anexa I.
Aplicaţiile de modelare sau măsurărilor indicative menţionate la primul paragraf furnizează informaţii privind distribuţia spaţială a poluanţilor. Atunci când se folosesc aplicaţii de modelare, acestea furnizează, de asemenea, informaţii privind reprezentativitatea spaţială a măsurărilor în puncte fixe şi se efectuează ori de câte ori este necesar, dar cel puţin la fiecare cinci ani.
(4)În toate zonele clasificate ca fiind sub pragurile de evaluare stabilite pentru poluanţii menţionaţi la articolul 7, aplicaţiile de modelare, măsurările indicative, estimările obiective sau o combinaţie a acestora sunt suficiente pentru evaluarea calităţii aerului înconjurător.
(5)Pentru evaluarea calităţii aerului în ceea ce priveşte respectarea valorilor-limită şi a valorilor-ţintă, se ţine cont de rezultatele provenite de la aplicaţiile de modelare folosite în conformitate cu alineatul (3) sau (4) de la prezentul articol sau cu articolul 9 alineatul (3) sau de rezultatele provenite de la măsurările indicative.
Dacă sunt disponibile măsurări în puncte fixe cu o zonă de reprezentativitate spaţială care acoperă zona de depăşire calculată de aplicaţia de modelare, un stat membru poate alege să nu raporteze depăşirea modelată ca depăşire a valorilor-limită şi a valorilor-ţintă relevante.
(6)În cazul în care aplicaţiile de modelare folosite în conformitate cu alineatul (3) sau (4) indică depăşirea oricărei valori-limită sau valori-ţintă într-o parte a zonei care nu este acoperită de măsurările în puncte fixe şi de aria acestora de reprezentativitate spaţială, se poate folosi cel puţin o măsurare în puncte fixe sau măsurare indicativă suplimentară în alte posibile puncte critice de poluare a aerului din zona identificată de aplicaţia de modelare.
Dacă aplicaţiile de modelare folosite în conformitate cu articolul 9 alineatul (3) indică depăşirea oricărei valori-limită sau valori-ţintă într-o parte a zonei care nu este acoperită de măsurările în puncte fixe şi de ariile acestora de reprezentativitate spaţială, se foloseşte cel puţin o măsurare în puncte fixe suplimentară sau măsurare indicativă în alte posibile puncte critice de poluare a aerului din zona identificată de aplicaţia de modelare.
În cazul în care se folosesc măsurări suplimentare în puncte fixe, măsurările respective se stabilesc în termen de doi ani calendaristici de la modelarea depăşirii. În cazul în care se folosesc măsurări indicative suplimentare, măsurările respective se stabilesc în termen de un an calendaristic de la modelarea depăşirii. Măsurările acoperă cel puţin 1 an calendaristic în conformitate cu cerinţele minime privind acoperirea datelor prevăzute în anexa V partea B, pentru a evalua nivelul concentraţiei poluantului relevant.
Atunci când un stat membru alege să nu efectueze măsurări în puncte fixe sau măsurări indicative suplimentare, se foloseşte depăşirea indicată de aplicaţiile de modelare pentru evaluarea calităţii aerului.
(7)Până la 11 iunie 2026, Comisia furnizează, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, detalii tehnice suplimentare pentru:
a)aplicaţiile de modelare, inclusiv modul în care rezultatele provenite de la aplicaţiile de modelare şi măsurările indicative sunt luate în considerare la evaluarea calităţii aerului şi modul în care pot fi verificate potenţialele depăşiri identificate prin metodele de evaluare respective;
b)determinarea reprezentativităţii spaţiale a punctelor de prelevare.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 26 alineatul (2).
(8)În cazul în care trebuie evaluate modelele regionale ale impactului asupra ecosistemelor, inclusiv în conformitate cu monitorizarea efectuată în temeiul Directivei (UE) 2016/2284, trebuie avută în vedere utilizarea bioindicatorilor.
Art. 9: Puncte de prelevare
(1)Amplasarea punctelor de prelevare pentru măsurarea dioxidului de sulf, a dioxidului de azot şi a oxizilor de azot, a particulelor în suspensie (PM10 şi PM2,5), a benzenului, a monoxidului de carbon, a arsenului, a cadmiului, a plumbului, a nichelului, a benzo(a)pirenului şi a ozonului din aerul înconjurător se determină în conformitate cu anexa IV.
(2)În fiecare zonă unde nivelul poluanţilor depăşeşte pragul de evaluare precizat în anexa II, numărul de puncte de prelevare pentru fiecare poluant nu trebuie să fie inferior numărului minim de puncte de prelevare precizat în anexa III părţile A şi C.
(3)În zonele unde nivelul poluanţilor depăşeşte pragul de evaluare relevant precizat în anexa II, dar nu şi valorile-limită, valorile-ţintă şi nivelurile critice respective precizate în anexa I, numărul minim de puncte de prelevare pentru măsurările în puncte fixe poate fi redus cu până la 50 %, în conformitate cu anexa III părţile A şi C dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)măsurările indicative sau aplicaţiile de modelare furnizează informaţii suficiente pentru evaluarea calităţii aerului cu privire la respectarea valorilor-limită, a valorilor-ţintă, a nivelurilor critice, a pragurilor de alertă şi a pragurilor de informare, precum şi informaţii adecvate pentru public, pe lângă informaţiile furnizate de punctele de prelevare pentru măsurările în puncte fixe;
b)numărul de puncte de prelevare care urmează a fi instalate şi rezoluţia spaţială a măsurărilor indicative şi a aplicaţiilor de modelare sunt suficiente pentru stabilirea concentraţiei poluantului respectiv în conformitate cu obiectivele de calitate a datelor precizate în anexa V părţile A şi B şi permit rezultatelor evaluării să îndeplinească cerinţele stabilite în anexa V partea E;
c)numărul de măsurări indicative, dacă sunt folosite pentru a îndeplini cerinţele de la prezentul alineat, este cel puţin acelaşi cu numărul de măsurări în puncte fixe care sunt înlocuite, iar măsurările indicative sunt distribuite uniform pe întregul an calendaristic;
d)în ceea ce priveşte ozonul, dioxidul de azot este măsurat în toate celelalte puncte de prelevare care măsoară ozonul, cu excepţia amplasamentelor de fond rural pentru evaluarea ozonului, astfel cum se menţionează în anexa IV partea B.
(4)Pe teritoriul unui stat membru se instalează unul sau mai multe puncte de prelevare adaptate obiectivului monitorizării stabilit în anexa VII secţiunea 3 partea A, pentru a furniza date privind concentraţiile substanţelor precursoare ale ozonului enumerate în partea B din secţiunea respectivă în amplasamente determinate în conformitate cu partea C din secţiunea respectivă.
(5)Dioxidul de azot este măsurat în cel puţin 50 % din punctele de prelevare a ozonului prevăzute în anexa III partea A tabelul 2. Măsurările respective trebuie să fie continue, cu excepţia amplasamentelor de fond rural, astfel cum sunt menţionate în anexa IV partea B, unde se pot folosi şi alte metode de măsurare.
(6)Fiecare stat membru se asigură, în conformitate cu anexa IV, că distribuţia punctelor de prelevare utilizată pentru calculul indicatorilor medii de expunere pentru PM2,5 şi dioxid de azot reflectă în mod adecvat expunerea în general a populaţiei. Numărul de puncte de prelevare nu trebuie să fie mai mic decât cel stabilit în aplicarea anexei III partea B.
(7)Punctele de prelevare care au înregistrat în ultimii trei ani depăşiri ale unei valori-limită sau valori-ţintă relevante precizate în anexa I secţiunea 1 nu trebuie relocate decât dacă relocarea este necesară ca urmare a unor circumstanţe speciale, inclusiv amenajarea teritorială. Relocarea unor astfel de puncte de prelevare este susţinută de aplicaţii de modelare sau de măsurări indicative şi, ori de câte ori este posibil, asigură continuitatea măsurărilor şi se efectuează în aria lor de reprezentativitate spaţială. O justificare detaliată a oricărei relocări a unor astfel de puncte de prelevare trebuie pe deplin documentată în conformitate cu cerinţele prevăzute în anexa IV partea D.
(8)Pentru a evalua contribuţia benzo(a)pirenului în aerul înconjurător, fiecare stat membru supraveghează alte hidrocarburi aromatice policiclice relevante într-un număr limitat de puncte de prelevare. Respectivele hidrocarburi aromatice policiclice includ cel puţin: benzo(a)antracenul, benzo(b)fluorantenul, benzo(j)fluorantenul, benzo(k)fluorantenul, indeno(1,2,3-cd)pirenul şi dibenz(a,h)antracenul. Punctele de prelevare a respectivelor hidrocarburi aromatice policiclice sunt plasate în acelaşi loc cu punctele de prelevare pentru benzo(a)piren şi sunt alese astfel încât să poată fi identificate variaţii geografice şi tendinţe pe termen lung.
(9)Pe lângă monitorizarea prevăzută la articolul 10, statele membre monitorizează nivelurile de particule ultrafine în conformitate cu anexa III partea D şi cu anexa VII secţiunea 4. În aceleaşi locuri poate fi efectuată şi monitorizarea concentraţiilor de negru de fum.
Art. 10: Supersituri de monitorizare
(1)Fiecare stat membru stabileşte cel puţin un supersit de monitorizare la 10 milioane de locuitori într-un amplasament de fond urban. Statele membre cu mai puţin de 10 milioane de locuitori stabilesc cel puţin un supersit de monitorizare într-un amplasament de fond urban.
Statele membre cu o suprafaţă a teritoriului mai mare de 10 000 km2, dar de cel mult 100 000 km2stabilesc cel puţin un supersit de monitorizare într-un amplasament de fond rural. Fiecare stat membru cu o suprafaţă a teritoriului mai mare de 100 000 km2stabileşte cel puţin un supersit de monitorizare la 100 000 km2într-un amplasament de fond rural.
(2)Amplasamentul supersiturilor de monitorizare se determină pentru amplasamentele de fond urban şi amplasamentele de fond rural în conformitate cu anexa IV partea B.
(3)Toate punctele de prelevare care îndeplinesc cerinţele prevăzute în anexa IV părţile B şi C şi care sunt instalate în supersituri de monitorizare pot fi luate în considerare în scopul îndeplinirii cerinţelor privind numărul minim de puncte de prelevare pentru poluanţii relevanţi, astfel cum se precizează în anexa III.
(4)Un stat membru poate stabili, împreună cu unul sau mai multe state membre învecinate, unul sau mai multe supersituri comune de monitorizare pentru a îndeplini cerinţele prevăzute la alineatul (1). Acest lucru nu afectează obligaţia fiecărui stat membru de a stabili cel puţin un supersit de monitorizare într-un amplasament de fond urban şi obligaţia fiecărui stat membru cu un teritoriu de peste 10 000 km2de a stabili cel puţin un supersit de monitorizare într-un amplasament de fond rural.
(5)Măsurările efectuate în supersiturile de monitorizare din amplasamentele de fond urban şi din amplasamentele de fond rural includ poluanţii enumeraţi în anexa VII secţiunea 1 tabelele 1 şi 2 şi pot include şi poluanţii enumeraţi în tabelul 3 din secţiunea respectivă.
(6)Un stat membru poate alege să nu măsoare negrul de fum, particulele ultrafine sau amoniacul în jumătate dintre supersiturile sale de monitorizare din amplasamentele de fond rural dacă numărul supersiturilor sale de monitorizare din amplasamentele de fond rural depăşeşte numărul supersiturilor sale de monitorizare din amplasamentele de fond urban cu un raport de cel puţin de 2:1, atât timp cât selectarea supersiturilor sale de monitorizare este reprezentativă pentru poluanţii respectivi.
(7)Dacă este cazul, monitorizarea este coordonată cu strategia de monitorizare şi programul de măsurare EMEP, cu infrastructura de cercetare pentru aerosoli, nori şi gaze de marcare (ACTRIS) şi cu monitorizarea impactului poluării atmosferice efectuată în temeiul Directivei (UE) 2016/2284.
Art. 11: Metode de referinţă pentru măsurări, aplicaţii de modelare şi obiective de calitate a datelor
(1)Statele membre aplică metodele de referinţă pentru măsurări specificate în anexa VI părţile A şi C.
Cu toate acestea, pot fi folosite şi alte metode de măsurare, respectând condiţiile prevăzute în anexa VI părţile B, C şi D.
(2)Statele membre utilizează aplicaţii de modelare a calităţii aerului sub rezerva condiţiilor prevăzute în anexa VI partea E.
(3)Datele privind evaluarea calităţii aerului trebuie să îndeplinească obiectivele de calitate a datelor prevăzute în anexa V.
Art. 12: Cerinţe în cazul în care nivelurile sunt inferioare valorilor-limită, valorilor-ţintă şi obiectivelor privind concentraţia expunerii medii
(1)În zonele în care nivelurile poluanţilor din aerul înconjurător sunt inferioare valorilor-limită respective precizate în anexa I secţiunea 1, statele membre menţin nivelurile respectivilor poluanţi sub valorile-limită.
(2)În zonele în care nivelurile poluanţilor din aerul înconjurător sunt inferioare valorilor-ţintă respective precizate în anexa I secţiunile 1 şi 2, statele membre iau măsurile necesare care nu presupun costuri disproporţionate pentru a menţine nivelurile respective sub valorile-ţintă.
Statele membre depun eforturi pentru a atinge obiectivele pe termen lung pentru ozon precizate în anexa I secţiunea 2 şi, odată ce acestea sunt atinse, depun eforturi pentru a menţine nivelurile de ozon sub respectivele obiective pe termen lung, în măsura în care factori cum ar fi natura transfrontieră a poluării cu ozon, compuşii organici volatili proveniţi din surse biogene şi condiţiile meteorologice o permit şi dacă măsurile necesare nu implică costuri disproporţionate.
(3)În unităţile teritoriale cu expunere medie în care indicatorii medii de expunere pentru PM2,5 şi NO2 se situează sub valoarea respectivă a obiectivelor privind concentraţia expunerii medii pentru respectivii poluanţi, astfel cum se prevede în anexa I secţiunea 5, statele membre menţin nivelurile poluanţilor respectivi sub obiectivele privind concentraţia expunerii medii.
(4)Statele membre depun eforturi pentru a atinge şi a conserva cea mai înaltă calitate a aerului înconjurător şi un înalt nivel de protecţie a sănătăţii umane şi a mediului, cu scopul de a îndeplini obiectivul de reducere la zero a poluării, astfel cum este prevăzut la articolul 1 alineatul (1), în conformitate cu recomandările OMS şi sub pragurile de evaluare prevăzute în anexa II.
Art. 13: Valorile-limită, valorile-ţintă şi obligaţiile de reducere a expunerii medii
(1)Statele membre se asigură că, în ansamblul zonelor lor, nivelurile poluanţilor din aerul înconjurător nu depăşesc valorile-limită respective prevăzute în anexa I secţiunea 1.
(2)Statele membre se asigură, prin luarea tuturor măsurilor necesare care nu presupun costuri disproporţionate, că, în ansamblul zonelor lor, nivelurile poluanţilor nu depăşesc valorile-ţintă respective, astfel cum sunt prevăzute în anexa I secţiunile 1 şi 2.
(3)Statele membre se asigură că obligaţiile de reducere a expunerii medii pentru PM2,5 şi NO2 stabilite în anexa I secţiunea 5 partea B sunt respectate în ansamblul unităţilor lor teritoriale cu expunere medie, în cazul în care sunt depăşite obiectivele privind concentraţia expunerii medii stabilite în anexa I secţiunea 5 partea C.
(4)Gradul de respectare a alineatelor (1), (2) şi (3) de la prezentul articol este evaluat în conformitate cu anexa IV.
(5)Indicatorii medii de expunere se evaluează în conformitate cu anexa I secţiunea 5 partea A.
(6)Termenul pentru atingerea valorilor-limită prevăzute în anexa I secţiunea 1 tabelul 1 poate fi amânat în conformitate cu articolul 18.
(7)Statele membre pot menţine sau introduce măsuri de protecţie mai stricte, inclusiv standarde mai stricte de calitate a aerului decât cele menţionate la prezentul articol, în conformitate cu articolul 193 din TFUE. Statele membre notifică astfel de măsuri Comisiei în termen de trei luni de la data adoptării.
Art. 14: Nivelurile critice pentru protecţia vegetaţiei şi a ecosistemelor naturale
Statele membre asigură conformitatea cu nivelurile critice precizate în anexa I secţiunea 3, evaluate în conformitate cu anexa IV partea A punctul 1 şi anexa IV partea B punctul 3.
Art. 15: Depăşirea pragurilor de alertă sau de informare
(1)Pragurile de alertă pentru concentraţiile de dioxid de sulf, dioxid de azot, particule în suspensie (PM10 şi PM2,5) şi ozon din aerul înconjurător sunt cele prevăzute în anexa I secţiunea 4 partea A.
(2)Pragurile de informare pentru concentraţiile de dioxid de sulf, dioxid de azot, particule în suspensie (PM10 şi PM2,5) şi ozon sunt cele prevăzute în anexa I secţiunea 4 partea B.
(3)Atunci când este depăşit un prag de alertă prevăzut în anexa I secţiunea 4 partea A sau, după caz, dacă se preconizează că acesta va fi depăşit, pe baza aplicaţiilor de modelare sau a altor instrumente de previzionare, statele membre pun în aplicare, după caz, fără întârzieri nejustificate, măsurile de urgenţă menţionate în planurile de acţiune pe termen scurt elaborate în temeiul articolului 20.
(4)În cazul în care oricare prag de alertă sau prag de informare stabilit în anexa I secţiunea 4 este depăşit sau, după caz, dacă se preconizează că acesta va fi depăşit, pe baza aplicaţiilor de modelare sau a altor instrumente de previzionare, statele membre iau măsurile necesare pentru a informa publicul în cel mai scurt termen posibil şi, pe cât posibil, în cel mult câteva ore, în conformitate cu anexa X punctele 2 şi 3, recurgând la diferite mijloace media şi canale de comunicare şi asigurând accesul larg al publicului.
(5)Statele membre pot menţine sau introduce măsuri de protecţie mai stricte, inclusiv praguri de alertă sau praguri de informare mai stricte decât cele menţionate în prezentul articol, în conformitate cu articolul 193 din TFUE. Statele membre notifică astfel de măsuri Comisiei în termen de trei luni de la data adoptării.
Art. 16: Contribuţii din surse naturale
(1)Statele membre pot, pentru un anumit an, să identifice:
a)zonele unde depăşirile valorilor-limită pentru un anumit poluant pot fi atribuite surselor naturale; şi
b)unităţile teritoriale cu expunere medie, în care depăşirile nivelului determinat prin obligaţiile de reducere a expunerii medii pot fi atribuite surselor naturale.
(2)Statele membre pun la dispoziţia Comisiei liste ale unor astfel de zone şi unităţi teritoriale cu expunere medie, astfel cum se menţionează la alineatul (1), împreună cu informaţii cu privire la concentraţii şi surse, precum şi cu privire la dovezile care demonstrează că depăşirile pot fi atribuite surselor naturale.
(3)În cazul în care Comisia a fost informată cu privire la o depăşire care poate fi atribuită surselor naturale în conformitate cu alineatul (2), respectiva depăşire nu este considerată ca o depăşire în înţelesul prezentei directive. Dacă Comisia consideră că dovezile furnizate de un stat membru nu sunt suficiente, aceasta informează statul membru respectiv că depăşirea nu este considerată ca putând fi atribuită surselor naturale până când statul membru respectiv nu furnizează informaţii suplimentare adecvate.
(4)Până la 31 decembrie 2026, Comisia furnizează, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, detalii tehnice privind demonstrarea şi scăderea depăşirilor care pot fi atribuite surselor naturale. Astfel de detalii tehnice precizează conţinutul dovezilor care trebuie furnizate de statele membre în temeiul alineatului (2).
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 26 alineatul (2).
Art. 17: Depăşiri care pot fi atribuite tratării carosabilului cu nisip sau sare în timp de iarnă
(1)Statele membre pot, pentru un anumit an, să identifice zone în interiorul cărora valorile-limită pentru PM10 sunt depăşite în aerul înconjurător ca efect al resuspensiei particulelor în urma tratării carosabilului cu nisip sau sare în timpul iernii.
(2)Statele membre pun la dispoziţia Comisiei listele oricăror astfel de zone, astfel cum sunt menţionate la alineatul (1), împreună cu informaţii privind concentraţiile şi sursele de PM10 din astfel de zone.
Statele membre pun la dispoziţie, de asemenea, dovezile care demonstrează că orice astfel de depăşiri sunt cauzate de resuspensia particulelor şi că au fost luate măsuri rezonabile pentru a diminua astfel de concentraţii.
(3)Fără a aduce atingere articolului 16, în cazul zonelor menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol, statele membre trebuie să elaboreze planul privind calitatea aerului prevăzut la articolul 19 numai în cazul în care depăşirile pot fi atribuite altor surse de PM10 în afara tratării carosabilului cu nisip sau sare în timp de iarnă.
(4)Până la 31 decembrie 2026, Comisia furnizează, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, detalii tehnice privind metodologia de stabilire a contribuţiilor resuspensiei particulelor în urma tratării carosabilului cu nisip sau sare în timpul iernii, precum şi informaţiile care trebuie furnizate de statele membre în temeiul alineatului (2), care includ informaţii privind contribuţia resuspensiei la concentraţiile zilnice, după caz.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 26 alineatul (2).
Art. 18: Prorogarea termenului de atingere a valorilor-limită şi derogarea de la obligaţia de a aplica anumite valori-limită
(1)Atunci când, într-o anumită zonă, conformitatea cu valorile-limită pentru particule în suspensie (PM10 şi PM2,5), dioxid de azot, benzen sau benzo(a)piren nu poate fi atinsă până la termenul precizat în anexa I secţiunea 1 tabelul 1, statele membre pot proroga termenul respectiv pentru zona în cauză cu o perioadă justificată de o foaie de parcurs privind calitatea aerului şi sub rezerva îndeplinirii condiţiilor prevăzute la alineatul (2) de la prezentul articol:
a)până cel târziu la 1 ianuarie 2040, dacă acest lucru este justificat de caracteristici de dispersie specifice locului respectiv, de condiţiile limitelor orografice, de condiţiile climatice nefavorabile, de contribuţiile transfrontiere sau în cazul în care reducerile necesare nu pot fi realizate decât prin înlocuirea unei părţi considerabile din sistemele de încălzire a locuinţelor existente care reprezintă sursa de poluare ce cauzează depăşiri; sau
b)până cel târziu la 1 ianuarie 2035, dacă acest lucru este justificat de prognoze care demonstrează că, chiar dacă se ţine seama de impactul preconizat al măsurilor eficiente de combatere a poluării aerului identificate în foaia de parcurs privind calitatea aerului, valorile-limită nu pot fi atinse până la termenul de atingere.
Atunci când un termen de atingere a fost prorogat în conformitate cu primul paragraf litera (b) de la prezentul alineat, dar atingerea nu poate fi obţinută până la termenul respectiv prorogat, statele membre pot proroga termenul pentru zona respectivă pentru a doua şi ultima oară cu o perioadă care nu depăşeşte doi ani de la încheierea primei perioade de prorogare şi care este justificată de o foaie de parcurs actualizată privind calitatea aerului, sub rezerva îndeplinirii condiţiilor prevăzute la alineatul (2).
(2)Statele membre pot proroga un termen de atingere în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)se stabileşte, până la 31 decembrie 2028, o foaie de parcurs privind calitatea aerului, care îndeplineşte cerinţele enumerate la articolul 19 alineatele (6), (7) şi (8) pentru zona căreia i se aplică prorogarea;
b)foaia de parcurs privind calitatea aerului menţionată la litera (a) de la prezentul alineat este completată cu informaţiile privind măsurile de reducere a poluării aerului enumerate în anexa VIII partea B şi demonstrează cum se vor limita pe cât posibil perioadele de depăşire a valorilor-limită;
c)foaia de parcurs privind calitatea aerului menţionată la litera (a) de la prezentul alineat se bazează pe prognoze privind calitatea aerului, inclusiv pe cele efectuate în sensul anexei VIII partea A punctul 5 şi punctul 7 litera (e), care arată modul în care valorile-limită vor fi atinse cât mai repede posibil şi nu mai târziu de sfârşitul termenului de atingere prorogat, luând în considerare măsuri rezonabile şi proporţionale;
d)foaia de parcurs privind calitatea aerului menţionată la litera (a) de la prezentul alineat prezintă felul în care publicul şi, în special, populaţia sensibilă şi grupurile vulnerabile, vor fi informate într-un mod coerent şi uşor de înţeles, cu privire la consecinţele prorogării asupra sănătăţii umane şi a mediului;
e)foaia de parcurs privind calitatea aerului menţionată la litera (a) de la prezentul alineat prezintă modul în care se va mobiliza finanţare suplimentară, inclusiv prin intermediul programelor de finanţare naţionale şi, după caz, al programelor de finanţare relevante ale Uniunii, pentru a accelera îmbunătăţirea calităţii aerului în zona în care s-ar aplica prorogarea;
f)condiţiile prevăzute la alineatul (3) sunt îndeplinite pe toată perioada de prorogare a termenului de atingere;
g)atunci când un termen de atingere este prorogat în conformitate cu alineatul (1) al doilea paragraf, foaia de parcurs privind calitatea aerului actualizată, menţionată la paragraful respectiv, demonstrează că prima foaie de parcurs privind calitatea aerului a fost pusă în aplicare sau că au fost luate măsuri în vederea punerii sale în aplicare şi aceasta este completată de o analiză care arată că prognozele iniţiale privind conformitatea efectuate în conformitate cu litera (c) de la prezentul alineat nu s-au materializat.
(3)În perioada de prorogare a unui termen de atingere în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol, statul membru se asigură că sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)măsurile din foaia de parcurs privind calitatea aerului menţionată la alineatul (1) de la prezentul articol, după caz astfel cum a fost actualizată în conformitate cu litera (b) de la prezentul alineat, sunt puse în aplicare, astfel cum demonstrează statul membru prin intermediul unui raport de punere în aplicare, incluzând prognoze actualizate ale emisiilor şi, dacă este posibil, ale concentraţiilor furnizate Comisiei o dată la fiecare doi ani şi jumătate şi pentru prima dată până la 30 iunie 2031; după caz, se poate face trimitere la cele mai recente programe şi prognoze ale emisiilor raportate în temeiul Directivei (UE) 2016/2284, precum şi la raportul informativ de inventariere însoţitor şi, după caz, raportul de punere în aplicare poate fi integrat în foaia de parcurs actualizată privind calitatea aerului;
b)foaia de parcurs privind calitatea aerului menţionată la alineatul (1) de la prezentul articol este actualizată în conformitate cu articolul 19 alineatul (5);
c)începând cu 1 ianuarie 2035, nivelurile de concentraţie pentru poluantul relevant indică o tendinţă generală descrescătoare aliniată cu o traiectorie orientativă către conformitate estimată într-o foaie de parcurs privind calitatea aerului actualizată, elaborată în temeiul anexei VIII partea A punctul 7 litera (e);
d)rapoartele de punere în aplicare şi foile de parcurs actualizate privind calitatea aerului sunt comunicate Comisiei în termen de două luni de la adoptarea lor.
(4)Statele membre notifică Comisiei până cel târziu la 31 ianuarie 2029, cazurile în care, în opinia lor, este aplicabil alineatul (1) primul paragraf litera (a) sau (b) şi comunică foaia de parcurs privind calitatea aerului menţionată la alineatul (1) şi toate informaţiile relevante necesare Comisiei pentru a evalua dacă motivul invocat pentru prorogare şi condiţiile prevăzute la alineatul respectiv sunt îndeplinite.
Statele membre notifică Comisiei până cel târziu la 31 ianuarie 2034, cazurile în care, în opinia lor, nu se pot atinge obiectivele în termenul prorogat în conformitate cu alineatul (1) al doilea paragraf şi comunică foaia de parcurs privind calitatea aerului actualizată, menţionată la alineatul (1) şi toate informaţiile relevante necesare Comisiei pentru a evalua dacă motivul invocat pentru o a doua şi ultimă prorogare şi condiţiile prevăzute la alineatul respectiv sunt îndeplinite.
În ceea ce priveşte prognozele furnizate ca motiv pentru prorogare, statele membre justifică metodele, precum şi datele folosite pentru a obţine prognozele respective.
În cadrul evaluării pe care o efectuează, Comisia ţine seama de prognozele privind calitatea aerului furnizate de statul membru în cauză, de efectele estimate asupra calităţii aerului înconjurător din respectivul stat membru ale măsurilor ce au fost luate de statul membru respectiv, precum şi de efectele estimate asupra calităţii aerului înconjurător ale măsurilor Uniunii.
Atunci când Comisia nu ridică obiecţii în termen de nouă luni de la primirea notificării respective, se consideră că sunt îndeplinite condiţiile relevante pentru aplicarea alineatului (1).
În cazul în care se ridică obiecţii, Comisia poate cere statului membru în cauză să modifice sau să furnizeze o nouă foaie de parcurs privind calitatea aerului pentru a îndeplini cerinţele stabilite la alineatul (1).
(5)Până la 31 decembrie 2026, Comisia furnizează, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, detalii tehnice suplimentare pentru cerinţele privind prognozele efectuate în sensul alineatului (1) de la prezentul articol, cu scopul de a arăta modul în care vor fi atinse valorile-limită specificate în anexa I secţiunea 1 tabelul 1, luând în considerare măsuri rezonabile şi proporţionale. În plus, precizează informaţiile care trebuie incluse în rapoartele de punere în aplicare în sensul alineatului (3) de la prezentul articol.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 26 alineatul (2).
Art. 19: Planuri privind calitatea aerului şi foi de parcurs privind calitatea aerului
(1)Atunci când, în anumite zone, nivelul poluanţilor în aerul înconjurător depăşeşte orice valoare-limită sau valoare-ţintă prevăzută în anexa I secţiunea 1, statele membre elaborează planuri privind calitatea aerului pentru respectivele zone, care stabilesc măsuri adecvate pentru a atinge valoarea-limită sau valoarea-ţintă în cauză şi pentru ca perioada de depăşire să fie cât mai scurtă posibil şi, în orice caz, nu mai mare de patru ani de la sfârşitul anului calendaristic în care a fost înregistrată prima depăşire. Respectivele planuri privind calitatea aerului se elaborează de îndată ce este posibil şi în termen de cel mult doi ani de la anul calendaristic în care s-a înregistrat respectiva depăşire a oricărei valori-limită sau valori-ţintă.
Atunci când, într-o anumită zonă, o depăşire a unei valori-limită este deja acoperită de o foaie de parcurs privind calitatea aerului, statele membre se asigură că măsurile prevăzute în foaia de parcurs respectivă sunt adecvate pentru ca perioada de depăşire să fie cât mai scurtă posibil şi, după caz, iau măsuri suplimentare şi mai eficiente şi urmează procedura de actualizare a foii de parcurs privind calitatea aerului, astfel cum se prevede la alineatul (5).
(2)În cazul în care, în unităţi teritoriale care acoperă cel puţin o zonă, nivelul poluanţilor din aerul înconjurător depăşeşte orice valoare-ţintă pentru ozon stabilită în anexa I secţiunea 2, statele membre stabilesc planuri privind calitatea aerului pentru respectivele unităţi teritoriale, care stabilesc măsuri adecvate pentru a atinge valoarea-ţintă pentru ozon şi pentru ca perioada de depăşire să fie cât mai scurtă posibil. Respectivele planuri privind calitatea aerului se elaborează de îndată ce este posibil şi în termen de cel mult doi ani de la anul calendaristic în care s-a înregistrat depăşirea valorii-ţintă pentru ozon.
În cazul în care, într-o anumită unitate teritorială, o depăşire a unei valori-ţintă pentru ozon este deja acoperită de o foaie de parcurs privind calitatea aerului, statele membre se asigură că măsurile prevăzute în foaia de parcurs respectivă sunt adecvate pentru ca perioada de depăşire să fie cât mai scurtă posibil şi, după caz, urmează procedura de actualizare a foii de parcurs privind calitatea aerului, astfel cum se prevede la alineatul (5).
Cu toate acestea, statele membre pot decide să nu stabilească astfel de planuri privind calitatea aerului sau foi de parcurs privind calitatea aerului pentru a aborda depăşirea în cazul ozonului atunci când nu există un potenţial semnificativ de reducere a concentraţiilor de ozon, având în vedere condiţiile geografice şi meteorologice, şi atunci când măsurile ar implica costuri disproporţionate.
Atunci când nu este stabilit un plan privind calitatea aerului sau o foaie de parcurs privind calitatea aerului, statele membre furnizează publicului şi Comisiei o justificare detaliată a motivului pentru care nu există un potenţial semnificativ de reducere a depăşirii, ceea ce duce la o decizie de a nu stabili un plan privind calitatea aerului sau o foaie de parcurs privind calitatea aerului.
Cel puţin o dată la cinci ani, statele membre reevaluează potenţialul de reducere a concentraţiilor de ozon.
Pentru unităţile teritoriale în care valoarea-ţintă pentru ozon este depăşită, statele membre se asigură că programul naţional relevant de control al poluării aerului pregătit în temeiul articolului 6 din Directiva (UE) 2016/2284 include măsuri care abordează substanţele precursoare ale ozonului care intră în domeniul de aplicare al directivei respective.
(3)În cazul în care, într-o anumită unitate teritorială cu expunere medie, obligaţia de reducere a expunerii medii prevăzută în anexa I secţiunea 5 nu este îndeplinită, statele membre elaborează planuri privind calitatea aerului pentru respectivele unităţi teritoriale cu expunere medie, care stabilesc măsuri adecvate pentru a respecta obligaţia de reducere a expunerii medii şi pentru ca perioada de depăşire să fie cât mai scurtă posibil. Respectivele planuri privind calitatea aerului se stabilesc cât mai curând posibil şi în termen de cel mult doi ani de la anul calendaristic în care s-a înregistrat depăşirea obligaţiei de reducere a expunerii medii.
(4)În cazul în care, începând cu 1 ianuarie 2026 şi până la 31 decembrie 2029, într-o zonă sau o unitate teritorială nivelurile poluanţilor depăşesc orice valoare-limită sau valoare-ţintă care trebuie atinsă până la 1 ianuarie 2030, astfel cum se prevede în anexa I secţiunea 1 tabelul 1 şi în anexa I secţiunea 2 partea B şi fără a aduce atingere alineatului (2) al treilea paragraf de la prezentul articol, statele membre stabilesc o foaie de parcurs privind calitatea aerului pentru ca poluantul în cauză să atingă valorile-limită sau valorile-ţintă respective până la expirarea termenului de atingere. Respectivele planuri privind calitatea aerului se elaborează cât mai curând posibil şi în termen de cel mult doi ani de la anul calendaristic în care s-a înregistrat depăşirea.
Cu toate acestea, statele membre pot decide să nu stabilească astfel de foi de parcurs privind calitatea aerului atunci când scenariul de referinţă care rezultă din informaţiile prevăzute în anexa VIII partea A punctul 5 arată că valoarea-limită sau valoarea-ţintă va fi atinsă prin măsurile care sunt deja în vigoare, inclusiv atunci când depăşirea este cauzată de activităţi temporare care influenţează nivelurile poluanţilor într-un singur an. Atunci când nu se stabileşte o foaie de parcurs privind calitatea aerului în temeiul prezentului paragraf, statele membre furnizează publicului şi Comisiei o justificare detaliată.
(5)În cazul în care depăşirile oricărei valori-limită, ale unei obligaţii de reducere a expunerii medii sau ale unei valori-ţintă persistă pe durata celui de-al treilea an calendaristic după termenul pentru stabilirea unui plan privind calitatea aerului sau a unei foi de parcurs privind calitatea aerului şi fără a aduce atingere alineatului (2) al treilea paragraf, statele membre actualizează planul privind calitatea aerului sau foaia de parcurs privind calitatea aerului şi măsurile aferente, inclusiv impactul acestora asupra emisiilor şi concentraţiilor preconizate, în termen de cel mult cinci ani de la termenul-limită pentru stabilirea planului anterior privind calitatea aerului sau a foii anterioare de parcurs privind calitatea aerului şi iau măsuri suplimentare şi mai eficiente pentru ca perioada de depăşire să fie cât mai scurtă posibil.
(6)Planurile privind calitatea aerului şi foile de parcurs privind calitatea aerului cuprind cel puţin următoarele informaţii:
a)informaţiile enumerate în anexa VIII partea A punctele 1-7;
b)după caz, informaţiile enumerate în anexa VIII partea A punctele 8, 9 şi 10;
c)informaţii privind măsurile de reducere enumerate în anexa VIII partea B punctul 2.
Statele membre includ, după caz, măsurile menţionate la articolul 20 alineatul (2) şi măsuri specifice vizând protecţia populaţiei sensibile şi a grupurilor vulnerabile, inclusiv a copiilor, în planurile lor privind calitatea aerului şi în foile lor de parcurs privind calitatea aerului.
Atunci când pregătesc planuri privind calitatea aerului sau foi de parcurs privind calitatea aerului, statele membre evaluează riscul depăşirii pragurilor de alertă respective pentru poluanţii în cauză. Respectiva analiză se utilizează pentru stabilirea planurilor de acţiune pe termen scurt, acolo unde sunt aplicabile.
În cazul în care se stabilesc planuri privind calitatea aerului sau foi de parcurs privind calitatea aerului referitoare la mai mulţi poluanţi sau standarde de calitate a aerului, statele membre stabilesc, după caz, planuri integrate privind calitatea aerului sau foi de parcurs integrate privind calitatea aerului, care acoperă toţi poluanţii şi standardele de calitate a aerului în cauză.
Statele membre asigură, pe cât este posibil, concordanţa planurilor lor privind calitatea aerului şi a foilor lor de parcurs privind calitatea aerului cu alte planuri care au un impact semnificativ asupra calităţii aerului, inclusiv cele cerute în temeiul Directivelor 2002/49/CE, 2010/75/UE şi (UE) 2016/2284 şi în temeiul legislaţiei privind clima, biodiversitatea, energia, transporturile şi agricultura.
(7)Statele membre consultă publicul, în conformitate cu Directiva 2003/35/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (21), şi autorităţile competente care, în virtutea responsabilităţilor care le revin în domeniul poluării aerului şi al calităţii aerului, ar putea fi vizate de punerea în aplicare a planurilor privind calitatea aerului şi a foilor de parcurs privind calitatea aerului, cu privire la proiectele de planuri privind calitatea aerului şi la proiectele de foi de parcurs privind calitatea aerului şi la orice actualizări semnificative ale planurilor privind calitatea aerului şi ale foilor de parcurs privind calitatea aerului înainte de finalizarea acestora. Statele membre se asigură că, atunci când este consultat, publicul are acces la proiectul de plan privind calitatea aerului sau la proiectul de foaie de parcurs privind calitatea aerului care conţine informaţiile minime necesare în temeiul anexei VIII la prezenta directivă şi, dacă este posibil, un rezumat fără caracter tehnic al informaţiilor menţionate la prezentul paragraf.
(21)Directiva 2003/35/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 mai 2003 de instituire a participării publicului la elaborarea anumitor planuri şi programe privind mediul şi de modificare a directivelor 85/337/CEE şi 96/61/CE ale Consiliului în ceea ce priveşte participarea publicului şi accesul la justiţie (JO L 156, 25.6.2003, p. 17).
Statele membre încurajează participarea activă a tuturor părţilor interesate la pregătirea, punerea în aplicare şi actualizarea planurilor privind calitatea aerului şi a foilor de parcurs privind calitatea aerului. Atunci când pregătesc planurile privind calitatea aerului şi foile de parcurs privind calitatea aerului, statele membre se asigură că părţile interesate ale căror activităţi contribuie la situaţia de depăşire sunt încurajate să propună măsuri pe care le pot lua pentru a contribui la încetarea depăşirilor şi că la aceste consultări sunt încurajate să participe organizaţii neguvernamentale, cum ar fi organizaţiile pentru protecţia mediului, organizaţiile din domeniul sănătăţii, organizaţiile pentru protecţia consumatorilor, organizaţiile care reprezintă interesele populaţiei sensibile şi ale grupurilor vulnerabile, alte organisme relevante din domeniul îngrijirii medicale, inclusiv organizaţii care reprezintă cadrele medicale, şi federaţiile industriale relevante.
(8)Planurile privind calitatea aerului şi foile de parcurs privind calitatea aerului sunt comunicate Comisiei în termen de două luni de la adoptare.
Art. 20: Planuri de acţiune pe termen scurt
(1)Atunci când, într-o anumită zonă, există riscul ca nivelurile poluanţilor să depăşească unul sau mai multe dintre pragurile de alertă precizate în anexa I secţiunea 4, statele membre stabilesc planuri de acţiune pe termen scurt care conţin măsurile de urgenţă ce trebuie luate pe termen scurt pentru a reduce riscul sau durata unei asemenea depăşiri.
Cu toate acestea, în cazul în care există riscul ca pragul de alertă pentru ozon să fie depăşit, statele membre pot decide să nu stabilească astfel de planuri de acţiune pe termen scurt atunci când nu există un potenţial important de a reduce riscul, durata sau gravitatea unei astfel de depăşiri, în considerarea condiţiilor geografice, meteorologice şi economice naţionale.
Atunci când, pentru particulele în suspensie (PM10 şi PM2,5), potenţialul de a reduce riscul unei astfel de depăşiri este extrem de limitat, în considerarea condiţiilor geografice şi meteorologice locale şi a particularităţilor sistemelor de încălzire a locuinţelor, statele membre pot stabili un plan de acţiune pe termen scurt care să se concentreze numai pe acţiuni specifice menite să protejeze atât publicul larg, cât şi populaţia sensibilă şi grupurile vulnerabile şi pot furniza informaţii uşor de înţeles privind comportamentul recomandat pentru a reduce expunerea la depăşirea măsurată sau prognozată.
(2)Atunci când stabilesc planurile de acţiune pe termen scurt menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol, statele membre pot furniza, în funcţie de cazul individual, măsuri eficiente de control şi, unde este necesar, de suspendare temporară a activităţilor care contribuie la riscul ca respectivele valori-limită, valori-ţintă sau pragul de alertă, să fie depăşite. Pentru planurile lor de acţiune pe termen scurt, statele membre ţin seama şi de lista măsurilor prezentate în anexa IX şi, în funcţie de ponderea principalelor surse de poluare în depăşirea care trebuie abordată, au în vedere includerea, după caz, de măsuri în ceea ce priveşte activităţi precum transporturile, lucrările de construcţie, instalaţiile industriale, agricultura şi utilizarea produselor şi încălzirea locuinţelor în aceste planuri de acţiune pe termen scurt. Acţiuni specifice vizând protecţia populaţiei sensibile şi a grupurilor vulnerabile, inclusiv a copiilor, sunt, de asemenea, luate în considerare în cadrul acestor planuri.
(3)Statele membre consultă publicul, în conformitate cu Directiva 2003/35/CE, şi autorităţile competente care, în virtutea responsabilităţilor care le revin în domeniul poluării aerului şi al calităţii aerului, ar putea fi vizate de punerea în aplicare a planurilor de acţiune pe termen scurt, cu privire la proiectele de planuri de acţiune pe termen scurt şi la orice actualizări semnificative ale acestora înainte de finalizarea acestora.
(4)Atunci când statele membre au stabilit un plan de acţiune pe termen scurt, acestea pun la dispoziţia publicului şi a organizaţiilor relevante, cum ar fi organizaţiile pentru protecţia mediului şi organizaţiile din domeniul sănătăţii, cele pentru protecţia consumatorilor, organizaţiile care reprezintă interesele populaţiei sensibile şi ale grupurilor vulnerabile, organizaţiile care reprezintă cadrele medicale şi alte organisme relevante din domeniul îngrijirii medicale şi federaţiile industriale relevante, atât rezultatele cercetărilor privind fezabilitatea şi conţinutul planurilor specifice de acţiune pe termen scurt, cât şi informaţii privind punerea în aplicare a respectivelor planuri.
(5)Planurile de acţiune pe termen scurt sunt comunicate Comisiei în termen de un an de la adoptarea lor în cadrul raportării anuale în temeiul articolului 23.
(6)Atunci când îşi stabilesc planurile de acţiune pe termen scurt care prezintă măsurile de urgenţă ce trebuie luate, statele membre îi pot solicita Comisiei să organizeze un schimb de bune practici pentru ca statele membre solicitante să poată beneficia de experienţa altor state membre.
Art. 21: Poluarea transfrontieră a aerului
(1)Atunci când transportul transfrontier al poluării atmosferice din unul sau mai multe state membre contribuie semnificativ la depăşirea oricărei valori-limită, valori-ţintă pentru ozon, obligaţii de reducere a expunerii medii sau prag de alertă în alt stat membru, acesta din urmă notifică acest fapt statelor membre din care provine poluarea atmosferică şi Comisiei.
(2)Statele membre respective cooperează între ele, inclusiv prin înfiinţarea unor echipe comune de experţi şi cu sprijin tehnic din partea Comisiei, pentru a identifica sursele de poluare a aerului, contribuţiile respectivelor surse la depăşiri într-un alt stat membru şi măsurile care trebuie luate individual şi în coordonare cu alte state membre pentru a se ocupa de respectivele surse şi stabilesc acţiuni coordonate, cum ar fi coordonarea planurilor privind calitatea aerului în temeiul articolului 19, în care fiecare stat membru se ocupă de sursele de poluare situate pe teritoriul său, pentru a pune capăt astfel de depăşiri.
Statele membre îşi răspund reciproc şi informează Comisia în timp util şi în cel mult trei luni de la data notificării de către un alt stat membru în conformitate cu primul paragraf.
(3)Comisia este informată şi invitată să ia parte sau să asiste la orice proces de cooperare menţionat la alineatul (2) de la prezentul articol. Comisia poate solicita statelor membre în cauză să furnizeze informaţii actualizate cu privire la progresele înregistrate în punerea în aplicare a oricăror acţiuni coordonate stabilite în temeiul alineatului respectiv. După caz, Comisia, ţinând cont de rapoartele întocmite în conformitate cu articolul 11 din Directiva (UE) 2016/2284, analizează dacă este necesară adoptarea unor măsuri suplimentare la nivelul Uniunii pentru a reduce emisiile de precursori responsabile de poluarea transfrontieră.
(4)După caz, în conformitate cu articolul 20, statele membre pregătesc şi pun în aplicare planuri de acţiune pe termen scurt coordonate care privesc zonele învecinate din alte state membre. Statele membre se asigură că zonele învecinate din alte state membre primesc toate informaţiile necesare referitoare la respectivele planuri de acţiune pe termen scurt fără întârzieri nejustificate.
(5)În cazul în care pragurile de alertă sau pragurile de informare sunt depăşite în zone apropiate de frontierele naţionale, se furnizează informaţii cu privire la respectivele depăşiri cât mai repede posibil autorităţilor competente din statele membre învecinate în cauză. Respectivele informaţii sunt de asemenea puse la dispoziţia publicului.
(6)În notificarea menţionată la alineatul (1), statele membre pot identifica, pentru anul relevant:
a)zonele în care transportul transfrontier al poluării atmosferice din unul sau mai multe state membre contribuie semnificativ la depăşirea valorilor-limită sau a valorilor-ţintă în zonele respective;
b)unităţile teritoriale cu expunere medie în care transportul transfrontier al poluării atmosferice din unul sau mai multe state membre contribuie semnificativ la depăşirea nivelului determinat de obligaţiile de reducere a expunerii medii în unităţile respective.
De asemenea, un stat membru poate furniza statelor membre în cauză şi Comisiei listele cu orice astfel de zone şi unităţi teritoriale cu expunere medie, alături de informaţii privind concentraţiile şi dovezile care demonstrează că poluarea atmosferică din surse transfrontiere, inclusiv din ţări terţe, asupra căreia statul membru respectiv nu are control direct, contribuie semnificativ la depăşiri. Comisia poate lua în considerare respectivele informaţii, când este cazul, în sensul articolului 18.
(7)La stabilirea planurilor astfel cum se prevede la alineatele (2) şi (4) şi la informarea publicului prevăzută la alineatul (5), statele membre depun eforturi, după caz, pentru a coopera cu ţările terţe şi în special cu ţările candidate. După caz, statele membre pot solicita sprijin tehnic din partea Comisiei.
Art. 22: Informarea publicului
(1)Statele membre se asigură că atât publicul, cât şi organizaţiile relevante, cum ar fi organizaţiile pentru protecţia mediului, organizaţiile din domeniul sănătăţii, cele pentru protecţia consumatorilor, organizaţiile care reprezintă interesele populaţiei sensibile şi ale grupurilor vulnerabile, organizaţiile care reprezintă cadrele medicale şi alte organisme relevante din domeniul îngrijirii medicale şi federaţiile industriale relevante sunt informate în mod adecvat şi în timp util privind următoarele aspecte:
a)calitatea aerului în conformitate cu anexa X;
b)amplasarea punctelor de prelevare pentru toţi poluanţii atmosferici, precum şi informaţii privind orice problemă legată de respectarea cerinţelor privind acoperirea datelor pentru fiecare punct de prelevare şi poluant;
c)orice decizie de prorogare în conformitate cu articolul 18;
d)planurile privind calitatea aerului şi foile de parcurs privind calitatea aerului prevăzute la articolul 19;
e)planurile de acţiune pe termen scurt stabilite în temeiul articolului 20;
f)efectele depăşirii valorilor-limită, a valorilor-ţintă, a obligaţiilor de reducere a expunerii medii, a obiectivelor privind concentraţia expunerii medii, a pragurilor de alertă şi a pragurilor de informare într-o evaluare sintetică; evaluarea sintetică include, după caz, informaţii suplimentare şi evaluări privind mediul, precum şi informaţii privind poluanţii care intră sub incidenţa articolului 10 şi a anexei VII.
(2)Statele membre instituie şi pun la dispoziţie, prin intermediul unei surse publice, într-un mod uşor de înţeles, un indice privind calitatea aerului care să ofere informaţii actualizate din oră în oră cu privire cel puţin la dioxidul de sulf, dioxidul de azot, particulele în suspensie (PM10 şi PM2,5) şi ozonul, cu condiţia să existe o obligaţie de monitorizare a acestor poluanţi în temeiul prezentei directive. Indicele respectiv poate include şi alţi poluanţi, dacă este cazul. În măsura posibilului, indicele privind calitatea aerului trebuie să fie comparabil în toate statele membre şi urmează recomandările OMS. Indicele privind calitatea aerului are la bază indicii privind calitatea aerului la scară europeană furnizaţi de Agenţia Europeană de Mediu şi include informaţii privind efectele asupra sănătăţii, inclusiv informaţii specifice pentru populaţia sensibilă şi grupurile vulnerabile. Ca alternativă, statele membre pot folosi indicele privind calitatea aerului furnizat de Agenţia Europeană de Mediu pentru a îndeplini cerinţele prevăzute la prezentul alineat. Dacă un stat membru decide să nu folosească indicele furnizat de Agenţia Europeană de Mediu, se pune la dispoziţie o trimitere la indicele respectiv la nivel naţional.
(3)Statele membre pun la dispoziţia publicului informaţii privind simptomele asociate vârfurilor de poluare atmosferică şi privind comportamentele care asigură reducerea expunerii la poluarea atmosferică şi protecţia faţă de aceasta şi încurajează afişarea acestor informaţii pentru public în locurile frecventate de populaţia sensibilă şi de grupurile vulnerabile, cum ar fi unităţile medicale.
(4)Statele membre informează publicul cu privire la autoritatea sau organismul competent desemnat în legătură cu sarcinile menţionate la articolul 5.
(5)Informaţiile menţionate la prezentul articol sunt puse la dispoziţia publicului gratuit, prin intermediul mijloacelor media şi al unor canale de comunicare uşor accesibile, într-o formă coerentă şi uşor de înţeles, în conformitate cu Directiva 2007/2/CE şi cu Directiva (UE) 2019/1024 a Parlamentului European şi a Consiliului (22), asigurând totodată accesul larg al publicului la aceste informaţii.
(22)Directiva (UE) 2019/1024 a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 iunie 2019 privind datele deschise şi reutilizarea informaţiilor din sectorul public (JO L 172, 26.6.2019, p. 56).
Art. 23: Transmiterea informaţiilor şi raportarea
(1)Statele membre se asigură că informaţiile privind calitatea aerului înconjurător sunt puse la dispoziţia Comisiei în termenele necesare, în conformitate cu actele de punere în aplicare menţionate la alineatul (5) de la prezentul articol şi indiferent dacă respectă obiectivele de acoperire a datelor prevăzute în anexa V partea B.
(2)În scopul specific de a evalua nivelul de respectare a valorilor-limită, a valorilor-ţintă, a obligaţiilor de reducere a expunerii medii şi a nivelurilor critice, informaţiile menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol sunt puse la dispoziţia Comisiei în cel mult nouă luni de la încheierea fiecărui an calendaristic şi includ:
a)modificările aduse în cursul respectivului an listei şi delimitării zonelor sau unităţilor teritoriale cu expunere medie stabilite în conformitate cu articolul 6;
b)lista zonelor şi a unităţilor teritoriale cu expunere medie, precum şi nivelurile poluanţilor evaluaţi;
c)pentru zonele în care nivelurile unuia sau ale mai multor poluanţi depăşesc valorile-limită, valorile-ţintă sau nivelurile critice, precum şi pentru unităţile teritoriale cu expunere medie în care nivelurile unuia sau ale mai multor poluanţi depăşesc nivelul stabilit de obligaţiile de reducere a expunerii medii:
(i)datele şi perioadele când astfel de niveluri au fost observate;
(ii)dacă este cazul, o evaluare privind contribuţiile surselor naturale sau cele provenind din resuspensia particulelor în urma tratării carosabilului cu nisip sau sare în timp de iarnă la nivelurile evaluate, astfel cum au fost puse la dispoziţia Comisiei în conformitate cu articolele 16 şi 17.
(3)Statele membre raportează Comisiei, în conformitate cu alineatul (1), informaţii privind nivelurile înregistrate şi durata perioadelor pe parcursul cărora au fost depăşite pragurile de alertă sau de informare.
(4)Statele membre furnizează Comisiei informaţiile enumerate în anexa IV partea D în termen de trei luni de la data la care li se solicită acest lucru.
(5)Comisia adoptă, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, măsuri:
a)care precizează informaţiile suplimentare care urmează să fie puse la dispoziţie de către statele membre în temeiul prezentului articol, precum şi calendarul conform căruia urmează să fie comunicate astfel de informaţii;
b)care identifică modalităţi de simplificare a modului în care se efectuează raportarea datelor şi schimbul reciproc de informaţii şi date din reţelele şi punctele de prelevare individuale care măsoară poluarea aerului înconjurător din statele membre.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 26 alineatul (2).
Art. 24: Modificări ale anexelor
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 25 pentru modificarea anexelor III-VII, IX şi X, pentru a ţine seama de evoluţiile tehnice şi ştiinţifice în ceea ce priveşte evaluarea calităţii aerului înconjurător, măsurile ce trebuie avute în vedere pentru a fi incluse în planurile de acţiune pe termen scurt şi informaţiile publice.
Cu toate acestea, modificările pot să nu aibă efectul de a modifica, în mod direct sau indirect, oricare dintre următoarele aspecte:
(a)valorile-limită, valorile-ţintă, obiectivele pe termen lung în materie de ozon, nivelurile critice, pragurile de alertă şi de informare, obligaţiile de reducere a expunerii medii şi obiectivele privind concentraţia expunerii medii precizate în anexa I;
(b)datele pentru conformarea cu oricare din parametrii menţionaţi la litera (a).
Art. 25: Exercitarea delegării de competenţe
(1)Competenţa de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condiţiile prevăzute la prezentul articol.
(2)Competenţa de a adopta acte delegate menţionată la articolul 24 se conferă Comisiei pe o perioadă de cinci ani de la 10 decembrie 2024. Comisia elaborează un raport privind delegarea de competenţe cel târziu cu nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competenţe se prelungeşte tacit cu perioade de timp identice, cu excepţia cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cu cel puţin trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.
(3)Delegarea de competenţe menţionată la articolul 24 poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competenţe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menţionată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.
(4)Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experţii desemnaţi de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituţional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.
(5)De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European şi Consiliului.
Un act delegat adoptat în temeiul articolului 24 intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European şi nici Consiliul nu au formulat obiecţii în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European şi Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European şi Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecţii. Respectivul termen se prelungeşte cu două luni la iniţiativa Parlamentului European sau a Consiliului.
Art. 26: Procedura comitetului
(1)Comisia este asistată de Comitetul pentru calitatea aerului înconjurător. Respectivul comitet reprezintă un comitet în înţelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.
(2)În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.
Art. 27: Accesul la justiţie
(1)Statele membre se asigură, în conformitate cu sistemul juridic naţional aplicabil, că membrii publicului interesat au acces la o cale de atac în faţa unei instanţe sau a unui alt organism independent şi imparţial instituit în conformitate cu legea, pentru a contesta legalitatea de fond sau de procedură a tuturor deciziilor, acţiunilor sau omisiunilor statelor membre referitoare la amplasamentul şi numărul punctelor de prelevare prevăzute la articolul 9, în conformitate cu criteriile relevante prevăzute în anexele III şi IV, cu planurile privind calitatea aerului şi foile de parcurs privind calitatea aerului menţionate la articolul 19 şi cu planurile de acţiune pe termen scurt menţionate la articolul 20, ale statului membru, atunci când este îndeplinită oricare dintre următoarele condiţii:
a)aceştia au un interes suficient;
b)aceştia susţin că li s-a încălcat un drept atunci când dispoziţiile de procedură administrativă ale unui stat membru impun această condiţie preliminară.
Statele membre stabilesc ce înseamnă interes suficient şi încălcarea unui drept, în conformitate cu obiectivul de a acorda un acces amplu la justiţie publicului interesat.
În acest sens, interesul oricărei organizaţii neguvernamentale care promovează protecţia sănătăţii umane sau a mediului şi îndeplineşte cerinţele legislaţiei naţionale este considerat suficient în sensul primului paragraf litera (a). De asemenea, astfel de organizaţii sunt considerate ca având drepturi care pot fi încălcate în sensul primului paragraf litera (b).
(2)Căile de atac trebuie să fie corecte, echitabile, oportune şi nu exagerat de costisitoare şi să prevadă mecanisme de recurs adecvate şi eficace, inclusiv prin măsuri provizorii, după caz.
(3)Statele membre stabilesc în ce etapă pot fi contestate deciziile, acţiunile sau omisiunile, astfel încât accesul la o cale de atac în faţa unei instanţe judecătoreşti sau a unui alt organism independent şi imparţial instituit prin lege să nu devină imposibil sau mult prea dificil.
(4)Prezentul articol nu împiedică statele membre să impună o cale de atac preliminară în faţa unei autorităţi administrative şi nu aduce atingere cerinţei de epuizare a căilor de atac administrative înainte de a recurge la căile de atac judiciare, dacă legislaţia internă prevede o astfel de cerinţă.
(5)Statele membre se asigură că informaţiile practice privind accesul la căile de atac administrative şi judiciare menţionate în prezentul articol sunt puse la dispoziţia publicului.
Art. 28: Despăgubiri pentru prejudiciile aduse sănătăţii umane
(1)Statele membre se asigură că persoanele fizice care suferă un prejudiciu adus sănătăţii umane cauzat de o încălcare a normelor naţionale de transpunere a articolului 19 alineatele (1)-(5) şi a articolului 20 alineatele (1) şi (2) din prezenta directivă şi care a fost săvârşită cu intenţie sau din neglijenţă de către autorităţile competente au dreptul de a solicita şi de a obţine despăgubiri pentru prejudiciul respectiv.
(2)Statele membre se asigură că normele şi procedurile naţionale referitoare la cererile de despăgubire sunt concepute şi aplicate astfel încât să nu facă imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea dreptului la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate de o încălcare, în temeiul alineatului (1).
(3)Statele membre pot stabili termene de prescripţie pentru introducerea acţiunilor în despăgubire menţionate la alineatul (1). Astfel de termene încep să curgă doar după încetarea încălcării, iar persoana care solicită despăgubirea are cunoştinţă sau se poate aştepta în mod rezonabil să aibă cunoştinţă că a suferit un prejudiciu ca urmare a unei încălcări, astfel cum se menţionează la alineatul (1).
Art. 29: Sancţiuni
(1)Fără a aduce atingere obligaţiilor care revin statelor membre în temeiul Directivei 2008/99/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (23), statele membre adoptă normele privind sancţiunile care se aplică în cazul nerespectării dispoziţiilor naţionale adoptate în temeiul prezentei directive şi iau toate măsurile necesare pentru a asigura aplicarea acestora. Sancţiunile trebuie să fie efective, proporţionale şi cu efect de descurajare. Statele membre comunică normele şi măsurile respective Comisiei fără întârzieri nejustificate, şi îi comunică acesteia orice modificare ulterioară a acestora.
(23)Directiva 2008/99/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind protecţia mediului prin intermediul dreptului penal (JO L 328, 6.12.2008, p. 28).
(2)Statele membre se asigură că sancţiunile stabilite în temeiul alineatului (1) ţin seama în mod corespunzător de următoarele circumstanţe, după caz:
a)natura, gravitatea, amploarea şi durata încălcării;
b)impactul asupra populaţiei, inclusiv populaţia sensibilă şi grupurile vulnerabile, sau mediul afectat de încălcare, ţinând seama de obiectivul privind atingerea unui nivel ridicat de protecţie a sănătăţii umane şi a mediului;
c)caracterul repetitiv sau singular al încălcării, inclusiv toate eventualele avertismente sau sancţiuni administrative ori penale aplicate anterior;
d)avantajele economice obţinute în urma încălcării comise de persoana fizică sau juridică considerată responsabilă, în măsura în care pot fi stabilite.
Art. 30: Transpunerea
(1)Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative necesare pentru a se conforma articolelor 1 şi 3, articolului 4 punctele 2, 7, 9, 14, 15, 16, 18, 21-30, 33, 34 şi 41-45, articolelor 5-8, articolului 9 alineatele (1), (2), (3) şi (5)-(9), articolelor 10, 11 şi 12, articolului 13 alineatele (1), (2), (3), (5), (6) şi (7), articolului 15, articolului 16 alineatele (1), (2) şi (4), articolului 17 alineatul (4), articolelor 18-21, articolului 22 alineatele (1), (2), (3) şi (5), articolelor 23-29 şi anexelor I-X până la 11 decembrie 2026. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul dispoziţiilor respective.
Atunci când statele membre adoptă dispoziţiile respective, acestea conţin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoţite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Acestea conţin, de asemenea, o menţiune care precizează că trimiterile, în acte cu putere de lege şi acte administrative în vigoare, la directivele abrogate prin prezenta directivă se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a unei astfel de trimiteri şi de formulare a acestei menţiuni.
(2)Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziţii de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.
Art. 31: Abrogare
(1)Directivele 2004/107/CE şi 2008/50/CE, astfel cum au fost modificate prin directivele enumerate în partea A din anexa XI la prezenta directivă, se abrogă de la 12 decembrie 2026, fără a aduce atingere obligaţiilor statelor membre privind termenele pentru transpunerea în dreptul intern a directivelor prevăzute în partea B din anexa XI la prezenta directivă.
(2)Trimiterile la directivele abrogate se interpretează ca fiind trimiteri la prezenta directivă şi se citesc în conformitate cu tabelul de corespondenţă prevăzut în anexa XII la prezenta directivă.
Art. 32: Intrarea în vigoare şi aplicarea
Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
- Articolul 2, articolul 4 punctele 1, 3-6, 8, 10-13, 17, 19, 20, 31, 32 şi 35-40, articolul 9 alineatul (4), articolul 13 alineatul (4), articolul 14, articolul 16 alineatul (3), articolul 17 alineatele (1), (2) şi (3) şi articolul 22 alineatul (4) şi se aplică de la 12 decembrie 2026.
-****-
Adoptată la Strasbourg, 23 octombrie 2024.
Pentru Parlamentul European Preşedinta R. METSOLA Pentru Consiliu Preşedintele ZSIGMOND B. P. |
ANEXA I:Standardele de calitate a aerului
Secţiunea 1:Valorile-limită pentru protecţia sănătăţii umane
Tabelul 1 Valorile-limită pentru protecţia sănătăţii umane de atins până la 1 ianuarie 2030
Perioada de calcul a mediei | Valoare-limită | |
PM2,5 | ||
1 zi | 25 | a nu se depăşi mai mult de 18 ori într-un an calendaristic |
An calendaristic | 10 | |
PM10 | ||
1 zi | 45 | a nu se depăşi mai mult de 18 ori într-un an calendaristic |
An calendaristic | 20 | |
Dioxid de azot (NO2) | ||
1 oră | 200 | a nu se depăşi mai mult de 3 ori într-un an calendaristic |
1 zi | 50 | a nu se depăşi mai mult de 18 ori într-un an calendaristic |
An calendaristic | 20 | |
Dioxid de sulf (SO2) | ||
1 oră | 350 | a nu se depăşi mai mult de 3 ori într-un an calendaristic |
1 zi | 50 | a nu se depăşi mai mult de 18 ori într-un an calendaristic |
An calendaristic | 20 | |
Benzen | ||
An calendaristic | 3,4 | |
Monoxid de carbon (CO) | ||
Valoarea maximă zilnică a mediei pe 8 ore (1) | 10 mg/m3 | |
1 zi | 4 mg/m3 | a nu se depăşi mai mult de 18 ori într-un an calendaristic |
Plumb (Pb) | ||
An calendaristic | 0,5 | |
Arsen (As) | ||
An calendaristic | 6,0 ng/m3 | |
Cadmiu (Cd) | ||
An calendaristic | 5,0 ng/m3 | |
Nichel (Ni) | ||
An calendaristic | 20 ng/m3 | |
Benzo(a)piren | ||
An calendaristic | 1,0 ng/m3 | |
(1) Valoarea maximă zilnică a mediei pe 8 ore va fi selecţionată după examinarea mediilor mobile pe 8 ore, calculate pe baza datelor orare şi actualizate în fiecare oră. Fiecare medie pe 8 ore calculată astfel este atribuită zilei în care se termină; altfel spus, prima perioadă de calcul într-o anumită zi va fi perioada cuprinsă între ora 17.00 în ziua anterioară şi ora 1.00 în ziua respectivă; ultima perioadă de calcul pentru o anumită zi va fi perioada cuprinsă între orele 16.00 şi 24.00 din ziua respectivă. | ||
g/m3
g/m3
g/m3
g/m3
g/m3
g/m3
g/m3
g/m3
g/m3
g/m3
g/m3
g/m3Tabelul 2 Valorile-limită pentru protecţia sănătăţii umane de atins până la 11 decembrie 2026
Perioada de calcul a mediei | Valoare-limită | |
PM2,5 | ||
An calendaristic | 25 | |
PM10 | ||
1 zi | 50 | a nu se depăşi mai mult de 35 de ori într-un an calendaristic |
An calendaristic | 40 | |
Dioxid de azot (NO2) | ||
1 oră | 200 | a nu se depăşi mai mult de 18 ori într-un an calendaristic |
An calendaristic | 40 | |
Dioxid de sulf (SO2) | ||
1 oră | 350 | a nu se depăşi mai mult de 24 de ori într-un an calendaristic |
1 zi | 125 | a nu se depăşi mai mult de 3 ori într-un an calendaristic |
Benzen | ||
An calendaristic | 5 | |
Monoxid de carbon (CO) | ||
Valoarea maximă zilnică a mediei pe 8 ore (2) | 10 mg/m3 | |
Plumb (Pb) | ||
An calendaristic | 0,5 | |
(2) Valoarea maximă zilnică a mediei pe 8 ore va fi selecţionată după examinarea mediilor mobile pe 8 ore, calculate pe baza datelor orare şi actualizate în fiecare oră. Fiecare medie pe 8 ore calculată astfel este atribuită zilei în care se termină; altfel spus, prima perioadă de calcul într-o anumită zi va fi perioada cuprinsă între ora 17.00 în ziua anterioară şi ora 1.00 în ziua respectivă; ultima perioadă de calcul pentru o anumită zi va fi perioada cuprinsă între orele 16.00 şi 24.00 din ziua respectivă. | ||
g/m3
g/m3
g/m3
g/m3
g/m3
g/m3
g/m3
g/m3
g/m3Tabelul 3 Valorile-ţintă pentru protecţia sănătăţii umane de atins până la 11 decembrie 2026
Arsen (As) | ||
An calendaristic | 6,0 ng/m3 | |
Cadmiu (Cd) | ||
An calendaristic | 5,0 ng/m3 | |
Nichel (Ni) | ||
An calendaristic | 20 ng/m3 | |
Benzo(a)piren | ||
An calendaristic | 1,0 ng/m3 | |
Secţiunea 2:Valorile-ţintă şi obiectivele pe termen lung pentru ozon
A.Definiţii şi criterii
"Expunerea cumulată la ozon peste concentraţia limită de 40 de părţi pe miliard" (AOT40), exprimată în "(
g/m3) × ore", înseamnă suma diferenţelor dintre concentraţiile orare mai mari decât 80 
g/m3(= 40 de părţi pe miliard) şi 80 
g/m3în timpul unei perioade date, folosind doar valorile pe 1 h măsurate zilnic între 8.00 şi 20.00 ora Europei Centrale (CET).
g/m3) × ore", înseamnă suma diferenţelor dintre concentraţiile orare mai mari decât 80 g/m3(= 40 de părţi pe miliard) şi 80 g/m3în timpul unei perioade date, folosind doar valorile pe 1 h măsurate zilnic între 8.00 şi 20.00 ora Europei Centrale (CET).B.Valorile-ţintă pentru ozon
Obiectiv | Perioada de calcul a mediei | Valoare-ţintă | |
Protecţia sănătăţii umane | Valoarea maximă zilnică a mediei pe 8 ore (3) | 120 | valoare care nu trebuie să fie depăşită în mai mult de 18 zile pe an calendaristic, medie calculată pe 3 ani (4) (5) |
Protecţia vegetaţiei | mai-iulie | AOT40 (calculată pe baza valorilor pe 1 h) | 18 000 |
(3) Valoarea maximă zilnică a mediei pe 8 ore va fi selecţionată după examinarea mediilor mobile pe 8 ore, calculate pe baza datelor orare şi actualizate în fiecare oră. Fiecare medie pe 8 ore calculată astfel este atribuită zilei în care se termină; altfel spus, prima perioadă de calcul într-o anumită zi va fi perioada cuprinsă între ora 17.00 în ziua anterioară şi ora 1.00 în ziua respectivă; ultima perioadă de calcul pentru o anumită zi va fi perioada cuprinsă între orele 16.00 şi 24.00 din ziua respectivă. (4) Dacă mediile pe 3 sau 5 ani nu pot fi determinate pe baza unei serii complete şi consecutive de date anuale, datele anuale minime necesare pentru verificarea respectării valorilor-ţintă pentru ozon vor fi după cum urmează: - pentru valoarea-ţintă privind protecţia sănătăţii umane: date valabile timp de 1 an; - pentru valoarea-ţintă privind protecţia vegetaţiei: date valabile timp de 3 ani. (5) Până la 1 ianuarie 2030, 120 | |||
g/m3
g/m3× oră, medie calculată pe 5 ani (4)
g/m3, valoare care nu trebuie depăşită în mai mult de 25 de zile pe an calendaristic, medie calculată pe 3 ani.C.Obiectivele pe termen lung pentru ozon (O3) de atins până la 1 ianuarie 2050
Obiectiv | Perioada de calcul a mediei | Obiectivul pe termen lung | |
Protecţia sănătăţii umane | Valoarea maximă zilnică a mediei pe 8 ore pe parcursul unui an calendaristic | 100 | |
Protecţia vegetaţiei | mai-iulie | AOT40 (calculată pe baza valorilor pe 1 h) | 6 000 |
g/m3valoare care nu trebuie să fie depăşită în mai mult de 3 zile pe an calendaristic (percentila 99)
g/m3× hSecţiunea 3:Nivelurile critice pentru protecţia vegetaţiei şi a ecosistemelor naturale
Perioada de calcul a mediei | Nivel critic |
Dioxid de sulf (SO2) | |
An calendaristic şi iarnă (1 octombrie-31 martie) | 20 |
Oxizi de azot (NOx) | |
An calendaristic | 30 |
g/m3
g/m3Secţiunea 4:Praguri de alertă şi de informare
A.Pragurile de alertă
Trebuie măsurate ca medie orară timp de trei ore consecutive în cazul dioxidului de sulf şi al dioxidului de azot şi ca medie zilnică timp de trei zile consecutive sau mai puţin în cazul PM10 şi PM2,5, în locuri reprezentative pentru calitatea aerului pe cel puţin 100 km2sau într-o zonă întreagă, oricare dintre acestea este mai mică.
Trebuie măsurate timp de o oră pentru ozon; în scopul punerii în aplicare a articolului 20, depăşirea pragului trebuie măsurată sau prognozată pentru trei ore consecutive.
Poluant | Perioada de calcul a mediei | Prag de alertă |
Dioxid de sulf (SO2) | o oră | 350 |
Dioxid de azot (NO2) | o oră | 200 |
PM2,5 | o zi | 50 |
PM10 | o zi | 90 |
Ozon | o oră | 240 |
g/m3
g/m3
g/m3
g/m3
g/m3B.Praguri de informare
Trebuie măsurate timp de o oră în cazul dioxidului de sulf şi al dioxidului de azot şi timp de o zi în cazul PM10 şi PM2,5, în locuri reprezentative pentru calitatea aerului pe cel puţin 100 km2sau într-o zonă întreagă, oricare dintre acestea este mai mică.
Trebuie măsurate timp de o oră pentru ozon.
Poluant | Perioada de calcul a mediei | Pragul de informare |
Dioxid de sulf (SO2) | o oră | 275 |
Dioxid de azot (NO2) | o oră | 150 |
PM2,5 | o zi | 50 |
PM10 | o zi | 90 |
Ozon | o oră | 180 |
g/m3
g/m3
g/m3
g/m3
g/m3Secţiunea 5:Obligaţia de reducere a expunerii medii pentru PM2,5 şi NO2
(A)Indicatorul mediu de expunere
Indicatorul mediu de expunere (IME) exprimat în 
g/m3se determină pe baza măsurărilor efectuate în toate punctele de prelevare din amplasamentele de fond urban din unităţi teritoriale cu expunere medie, pe întregul teritoriul unui stat membru. Indicatorul este evaluat drept concentraţia medie anuală pe trei ani calendaristici consecutivi, în medie în toate punctele de prelevare a poluantului în cauză înfiinţate în temeiul anexei III partea B în fiecare unitate teritorială cu expunere medie. IME pentru un anumit an este concentraţia medie din anul respectiv şi din ultimii doi ani.
g/m3se determină pe baza măsurărilor efectuate în toate punctele de prelevare din amplasamentele de fond urban din unităţi teritoriale cu expunere medie, pe întregul teritoriul unui stat membru. Indicatorul este evaluat drept concentraţia medie anuală pe trei ani calendaristici consecutivi, în medie în toate punctele de prelevare a poluantului în cauză înfiinţate în temeiul anexei III partea B în fiecare unitate teritorială cu expunere medie. IME pentru un anumit an este concentraţia medie din anul respectiv şi din ultimii doi ani.În cazul în care statele membre identifică depăşiri care pot fi atribuite surselor naturale, contribuţiile din surse naturale se scad înainte de calculul IME.
IME este utilizat pentru a examina dacă se respectă obligaţia de reducere a expunerii medii.
(B)Obligaţii de reducere a expunerii medii
Începând cu 2030, IME nu trebuie să depăşească un nivel care este:
1.pentru PM2,5
a)atunci când IME în urmă cu 10 ani era < 10,0 
g/m3: cu 10 % mai scăzut decât era IME în urmă cu 10 ani sau 8,5 
g/m3, reţinându-se valoarea cea mai mică, cu excepţia cazului în care IME are deja o valoare care nu depăşeşte obiectivul privind concentraţia expunerii medii pentru PM2,5 definit în partea C;
g/m3: cu 10 % mai scăzut decât era IME în urmă cu 10 ani sau 8,5 g/m3, reţinându-se valoarea cea mai mică, cu excepţia cazului în care IME are deja o valoare care nu depăşeşte obiectivul privind concentraţia expunerii medii pentru PM2,5 definit în partea C;b)atunci când IME în urmă cu 10 ani era < 12,0 
g/m3şi > = 10,0 
g/m3: cu 15 % mai scăzut decât era IME în urmă cu 10 ani sau 9,0 
g/m3, reţinându-se valoarea cea mai mică;
g/m3şi > = 10,0 g/m3: cu 15 % mai scăzut decât era IME în urmă cu 10 ani sau 9,0 g/m3, reţinându-se valoarea cea mai mică;c)atunci când IME în urmă cu 10 ani era > = 12,0 
g/m3: cu 25 % mai scăzut decât era IME în urmă cu 10 ani;
g/m3: cu 25 % mai scăzut decât era IME în urmă cu 10 ani;2.pentru NO2:
a)atunci când IME în urmă cu 10 ani era < 20,0 
g/m3: cu 15 % mai scăzut decât era IME în urmă cu 10 ani sau 15,0 
g/m3, reţinându-se valoarea cea mai mică, cu excepţia cazului în care IME are deja o valoare care nu depăşeşte obiectivul privind concentraţia expunerii medii pentru NO2 definit în partea C;
g/m3: cu 15 % mai scăzut decât era IME în urmă cu 10 ani sau 15,0 g/m3, reţinându-se valoarea cea mai mică, cu excepţia cazului în care IME are deja o valoare care nu depăşeşte obiectivul privind concentraţia expunerii medii pentru NO2 definit în partea C;b)atunci când IME în urmă cu 10 ani era > = 20,0 
g/m3: cu 25 % mai scăzut decât era IME în urmă cu 10 ani.
g/m3: cu 25 % mai scăzut decât era IME în urmă cu 10 ani.La calculul nivelurilor pentru anii 2030, 2031 şi 2032, statele membre pot exclude anul 2020 din calculul IME pentru anul de referinţă.
(C)Obiective privind concentraţia expunerii medii
Obiectivul privind concentraţia expunerii medii este următorul nivel al IME.
Poluant | Obiectiv privind concentraţia expunerii medii |
PM2,5 | IME = 5 |
NO2 | IME = 10 |
g/m3
g/m3ANEXA II:Pragurile de evaluare
Secţiunea 1:Praguri de evaluare pentru protecţia sănătăţii umane
Poluant | Pragul de evaluare (media anuală, cu excepţia cazului în care se indică altfel) |
PM2,5 | 5 |
PM10 | 15 |
Dioxid de azot (NO2) | 10 |
Dioxid de sulf (SO2) | 40 |
Benzen | 1,7 |
Monoxid de carbon (CO) | 4 mg/m3(media pe 24 de ore) (1) |
Plumb (Pb) | 0,25 |
Arsen (As) | 3,0 ng/m3 |
Cadmiu (Cd) | 2,5 ng/m3 |
Nichel (Ni) | 10 ng/m3 |
Benzo(a)piren | 0,30 ng/m3 |
Ozon (O3) | 100 |
(1) Percentila 99, şi anume trei zile de depăşiri pe an. | |
g/m3
g/m3
g/m3
g/m3(media pe 24 de ore) (1)
g/m3
g/m3
g/m3(valoarea maximă a mediei pe 8 ore) (1)Secţiunea 2:Pragurile de evaluare pentru protecţia vegetaţiei şi a ecosistemelor naturale
Poluant | Pragul de evaluare (media anuală, cu excepţia cazului în care se indică altfel) |
Dioxid de sulf (SO2) | 8 |
Oxizi de azot (NOx) | 19,5 |
g/m3(media pentru perioada 1 octombrie-31 martie)
g/m3ANEXA III:Numărul minim de puncte de prelevare pentru măsurările în puncte fixe
(A)Numărul minim de puncte de prelevare pentru măsurările în puncte fixe în scopul evaluării respectării valorilor-limită şi a valorilor-ţintă pentru protecţia sănătăţii umane, a valorilor-ţintă pentru ozon, a obiectivelor pe termen lung, a pragurilor de alertă şi a pragurilor de informare
1.Surse difuze
Tabelul 1 Numărul minim de puncte de prelevare pentru măsurările în puncte fixe în scopul evaluării respectării valorilor-limită şi a valorilor-ţintă pentru protecţia sănătăţii umane şi a pragurilor de alertă şi a pragurilor de informare (pentru toţi poluanţii, cu excepţia ozonului)
Populaţia zonei (mii) | Numărul minim de puncte de prelevare în cazul în care concentraţiile depăşesc pragul de evaluare | |||||
NO2, SO2, CO, benzen | PM10 | PM2,5 | Pb, Cd, As, Ni în PM10 | Benzo(a)piren în PM10 | ||
0-249 | 2 | 2 | 2 | 1 | 1 | |
250-499 | 2 | 2 | 2 | 1 | 1 | |
500-749 | 2 | 2 | 2 | 1 | 1 | |
750-999 | 3 | 2 | 2 | 2 | 2 | |
1 000 -1 499 | 4 | 3 | 3 | 2 | 2 | |
1 500 -1 999 | 5 | 3 | 4 | 2 | 2 | |
2 000 -2 749 | 6 | 4 | 4 | 2 | 3 | |
2 750 -3 749 | 7 | 5 | 5 | 2 | 3 | |
3 750 -4 749 | 8 | 5 | 6 | 3 | 4 | |
4 750 -5 999 | 9 | 6 | 7 | 4 | 5 | |
6 000 + | 10 | 7 | 8 | 5 | 5 | |
Tabelul 2 Numărul minim de puncte de prelevare pentru măsurările în puncte fixe în vederea evaluării respectării valorilor-ţintă pentru ozon, a obiectivelor pe termen lung şi a pragurilor de alertă şi a pragurilor de informare (numai pentru ozon)
Populaţia zonei (mii) | Numărul minim de puncte de prelevare (1) |
< 250 | 1 |
< 500 | 2 |
< 1 000 | 2 |
< 1 500 | 3 |
< 2 000 | 4 |
< 2 750 | 5 |
< 3 750 | 6 |
> = 3 750 | 1 punct de prelevare suplimentar la 2 milioane de locuitori |
(1) Cel puţin un punct de prelevare în zonele în care este probabil ca populaţia să fie expusă la cele mai mari concentraţii de ozon. În aglomerări, cel puţin 50 % din punctele de prelevare sunt amplasate în arii suburbane. | |
Tabelul 3 Numărul minim de puncte de prelevare pentru măsurările în puncte fixe în scopul evaluării respectării valorilor-limită şi a valorilor-ţintă pentru protecţia sănătăţii umane şi a pragurilor de alertă şi a pragurilor de informare în zonele în care se aplică o reducere de 50 % pentru astfel de măsurări (pentru toţi poluanţii, cu excepţia ozonului)
Populaţia zonei (mii) | Numărul minim de puncte de prelevare în cazul în care numărul de puncte de prelevare este redus cu până la 50 % | |||||
NO2, SO2, CO, benzen | PM10 | PM2,5 | Pb, Cd, As, Ni în PM10 | Benzo(a)piren în PM10 | ||
0-249 | 1 | 1 | 1 | 1 | 1 | |
250-499 | 1 | 1 | 1 | 1 | 1 | |
500-749 | 1 | 1 | 1 | 1 | 1 | |
750-999 | 2 | 1 | 1 | 1 | 1 | |
1 000 -1 499 | 2 | 1 | 2 | 1 | 1 | |
1 500 -1 999 | 3 | 2 | 2 | 1 | 1 | |
2 000 -2 749 | 3 | 2 | 2 | 1 | 2 | |
2 750 -3 749 | 4 | 2 | 3 | 1 | 2 | |
3 750 -4 749 | 4 | 3 | 3 | 2 | 2 | |
4 750 -5 999 | 5 | 3 | 4 | 2 | 3 | |
6 000 + | 5 | 4 | 4 | 3 | 3 | |
Tabelul 4 Numărul minim de puncte de prelevare pentru măsurările în puncte fixe în vederea evaluării respectării valorilor-ţintă pentru ozon, a obiectivelor pe termen lung şi a pragurilor de alertă şi a pragurilor de informare în zonele în care se aplică o reducere de 50 % pentru astfel de măsurări (numai pentru ozon)
Populaţia zonei (mii) | Numărul minim de puncte de prelevare în cazul în care numărul de puncte de prelevare este redus cu până la 50 % (2) |
< 250 | 1 |
< 500 | 1 |
< 1 000 | 1 |
< 1 500 | 2 |
< 2 000 | 2 |
< 2 750 | 3 |
< 3 750 | 3 |
> = 3 750 | 1 punct de prelevare suplimentar la 4 milioane de locuitori |
(2) Cel puţin un punct de prelevare în zonele în care este probabil ca populaţia să fie expusă la cele mai mari concentraţii de ozon. În aglomerări, cel puţin 50 % din punctele de prelevare sunt amplasate în arii suburbane. | |
Pentru fiecare zonă, numărul minim de puncte de prelevare pentru măsurările în puncte fixe stabilit în tabelele 1-4 din prezenta parte include cel puţin un punct de prelevare într-un amplasament de fond şi un punct de prelevare într-un punct critic de poluare a aerului în conformitate cu anexa IV partea B, cu condiţia ca acest lucru să nu sporească numărul punctelor de prelevare. Pentru dioxidul de azot, particulele în suspensie, benzen şi monoxidul de carbon, este inclus cel puţin un punct de prelevare care se axează pe măsurarea contribuţiei emisiilor generate de transporturi. Cu toate acestea, în cazurile în care este obligatoriu doar un punct de prelevare, acesta trebuie să fie amplasat într-un punct critic de poluare a aerului.
Pentru fiecare zonă, pentru dioxidul de azot, particulele în suspensie, benzen şi monoxidul de carbon, numărul total al punctelor de prelevare din amplasamentele de fond urban şi numărul total al punctelor de prelevare obligatorii în punctele critice de poluare a aerului nu trebuie să difere cu mai mult decât un factor de 2. Numărul de puncte de prelevare pentru PM2,5 şi dioxid de azot în amplasamentele de fond urban trebuie să îndeplinească cerinţele prevăzute în partea B.
2.Surse punctuale
Pentru evaluarea poluării în apropierea surselor punctuale, numărul de puncte de prelevare pentru măsurările în puncte fixe se calculează ţinându-se seama de densităţile de emisii, de tiparele probabile de distribuţie a poluării în aerul înconjurător şi de expunerea potenţială a populaţiei. Astfel de puncte de prelevare pot fi amplasate astfel încât să se poată monitoriza aplicarea BAT (cele mai bune tehnici disponibile) astfel cum sunt definite în Directiva 2010/75/UE.
(B)Numărul minim de puncte de prelevare pentru măsurările în puncte fixe în scopul evaluării respectării obligaţiilor de reducere a expunerii medii la PM2,5 şi NO2 pentru protecţia sănătăţii umane
În acest scop, atât pentru PM2,5, cât şi pentru NO2, se exploatează cel puţin un punct de prelevare pe unitate teritorială cu expunere medie şi cel puţin un punct de prelevare la fiecare milion de locuitori calculat în ariile urbane cu o populaţie mai mare de 100 000 de locuitori. Respectivele puncte de prelevare pot să coincidă cu punctele de prelevare menţionate în partea A.
(C)Numărul minim de puncte de prelevare pentru măsurările în puncte fixe în vederea evaluării respectării nivelurilor critice pentru SO2 şi NOx şi a obiectivelor pe termen lung pentru ozon
1.Nivelurile critice pentru protecţia vegetaţiei şi a ecosistemelor naturale
În cazul în care concentraţiile maxime depăşesc nivelurile critice | un punct de prelevare la fiecare 20 000 km2 |
În cazul în care concentraţiile maxime depăşesc pragul de evaluare | un punct de prelevare la fiecare 40 000 km2 |
În zonele insulare, numărul de puncte de prelevare pentru măsurările în puncte fixe se calculează ţinându-se seama de tiparele probabile de distribuţie a poluării în aerul înconjurător şi de expunerea potenţială a vegetaţiei.
2.Obiectivul pe termen lung pentru ozon pentru protecţia sănătăţii umane şi a vegetaţiei
Pentru măsurările în amplasamentele de fond rural, statele membre trebuie să asigure cel puţin un punct de prelevare la 50 000 km2, ca densitate medie pentru totalitatea zonelor pe ţară. Pentru zonele cu topografie complexă se recomandă un punct de prelevare la 25 000 km2.
(D)Numărul minim de puncte de prelevare pentru măsurările în puncte fixe ale particulelor ultrafine în zonele în care este probabil să se înregistreze concentraţii mari
Particulele ultrafine trebuie măsurate în anumite locuri selectate, în plus faţă de alţi poluanţi atmosferici. Punctele de prelevare pentru măsurarea particulelor ultrafine trebuie să coincidă, după caz, cu punctele de prelevare pentru particulele în suspensie sau pentru dioxidul de azot menţionate la partea A din prezenta anexă şi trebuie amplasate în conformitate cu secţiunea 4 din anexa VII. În acest scop, se instalează cel puţin un punct de prelevare la 5 milioane de locuitori în locuri în care este probabil să apară concentraţii mari de particule ultrafine. Statele membre care au mai puţin de 5 milioane de locuitori trebuie să instaleze cel puţin un punct de prelevare pentru măsurări în puncte fixe într-un loc în care este probabil să apară concentraţii mari de particule ultrafine.
În cazul statelor membre cu peste 2 milioane de locuitori, supersiturile de monitorizare în amplasamentele de fond urban sau rural stabilite în conformitate cu articolul 10 nu sunt incluse în scopul îndeplinirii cerinţelor privind numărul minim de puncte de prelevare pentru particulele ultrafine prevăzut aici.
ANEXA IV:Evaluarea calităţii aerului înconjurător şi amplasarea punctelor de prelevare
(A)Generalităţi
Calitatea aerului înconjurător se evaluează în toate zonele după cum urmează:
1.Calitatea aerului înconjurător se evaluează în toate amplasamentele, cu excepţia celor enumerate la punctul 2.
Părţile B şi C se aplică pentru amplasarea punctelor de prelevare. Principiile prevăzute în părţile B şi C se aplică de asemenea, în măsura în care sunt relevante, identificării locurilor specifice în care este determinată concentraţia poluanţilor relevanţi, atunci când calitatea aerului înconjurător este evaluată prin măsurări indicative sau prin aplicaţii de modelare.
2.Respectarea valorilor-limită şi a valorilor-ţintă stabilite în scopul protecţiei sănătăţii umane nu se evaluează în următoarele amplasamente:
a)toate amplasamentele situate în zone în care publicul nu are acces şi unde nu există locuinţe permanente;
b)în conformitate cu articolul 4 punctul 1, la sediile fabricilor sau instalaţiile industriale în cazul cărora se aplică toate prevederile relevante referitoare la sănătate şi siguranţa la locul de muncă;
c)pe şosele şi drumuri, precum şi pe spaţiile care separă sensurile de mers ale acestora, cu excepţia cazurilor în care pietonii şi bicicliştii au în mod normal acces la spaţiile respective.
(B)Amplasarea la macroscară a punctelor de prelevare
1.Informare
Amplasarea punctelor de prelevare ia în considerare datele naţionale privind emisiile, sub formă de matrice, raportate în temeiul Directivei (UE) 2016/2284, datele privind emisiile raportate în cadrul Registrului European al Poluanţilor Emişi şi Transferaţi şi, dacă sunt disponibile, inventarele locale de emisii.
2.Protecţia sănătăţii umane
a)Punctele de prelevare care au ca scop protecţia sănătăţii umane se amplasează în aşa fel încât să furnizeze date fiabile despre toate elementele următoare:
(i)nivelurile concentraţiei în punctele critice de poluare a aerului în interiorul zonelor;
(ii)nivelurile concentraţiei din alte areale din interiorul zonelor care sunt reprezentative pentru nivelul de expunere în general a populaţiei, în amplasamente de fond atât urban, cât şi rural;
(iii)pentru arsen, cadmiu, plumb, mercur, nichel şi hidrocarburile aromatice policiclice, ratele de depunere care reprezintă expunerea indirectă a populaţiei prin lanţul trofic;
b)în general, punctele de prelevare se amplasează în aşa fel încât să se evite măsurarea unor microclimate din imediata apropiere a punctului de prelevare, ceea ce înseamnă că, atunci când este fezabil, un punct de prelevare trebuie să fie amplasat în aşa fel încât aerul prelevat să fie reprezentativ pentru calitatea aerului pentru un segment de stradă cu o lungime egală sau mai mare de 100 m în cazul locurilor unde se măsoară contribuţia traficului rutier, egală cu sau mai mare de 25 m × 25 m în cazul locurilor unde se măsoară contribuţia instalaţiilor de încălzire a locuinţelor şi egală cu sau mai mare de 250 m × 250 m în cazul locurilor unde se măsoară contribuţia siturilor industriale sau a altor surse, precum porturile sau aeroporturile;
c)în cazul în care obiectivul este de a evalua calitatea aerului în punctele critice de poluare a aerului, punctele de prelevare se instalează în arealele din interiorul zonelor cu cele mai mari concentraţii la care populaţia este probabil să fie expusă direct sau indirect pentru o perioadă semnificativă pentru perioada de calcul a mediei valorilor-limită sau a valorilor-ţintă; astfel de puncte de prelevare se situează, după caz şi în măsura posibilului, în areale în care este probabil ca populaţia sensibilă şi grupurile vulnerabile să fie expuse direct sau indirect pentru o perioadă semnificativă în raport cu perioada de calcul a mediei valorilor-limită sau a valorilor-ţintă, inclusiv zone rezidenţiale, şcoli, spitale, centre de îngrijire şi zone de birouri, dar fără a se limita la acestea;
d)punctele de prelevare din amplasamentele de fond urban se amplasează astfel încât nivelul lor de poluare să fie influenţat de contribuţiile integrate provenind din toate sursele relevante; nivelul de poluare nu trebuie să fie dominat de o sursă unică, cu excepţia cazului în care o astfel de situaţie este tipică pentru o arie urbană mai mare; de regulă, punctele de prelevare respective trebuie să fie reprezentative pentru mai mulţi kilometri pătraţi;
e)punctele de prelevare din amplasamentele de fond rural se amplasează astfel încât nivelul lor de poluare să fie influenţat de contribuţia integrată a surselor relevante, dar nu de ariile urbane, de drumurile principale sau de siturile industriale din apropierea lor, adică aflate la o distanţă de sub 5 km;
f)în cazul în care obiectivul este de a evalua contribuţia traficului rutier, punctele de prelevare se amplasează astfel încât să transmită date privind străzile pe care se înregistrează cele mai mari concentraţii, ţinând cont de volumul traficului (reprezentând cea mai mare densitate a traficului în zonă), de condiţiile locale de dispersie şi de amenajarea spaţială a teritoriului (de exemplu, pe străzi de tip canion);
g)în cazul în care obiectivul este de a evalua contribuţia instalaţiilor de încălzire a locuinţelor, se instalează puncte de prelevare în direcţia vântului în raport cu sursele principale în direcţia predominantă relevantă a vântului în raport cu respectivele surse;
h)în cazul în care obiectivul este de a evalua contribuţiile surselor industriale, ale porturilor sau ale aeroporturilor, cel puţin un punct de prelevare trebuie instalat în direcţia vântului în raport cu sursa principală, în direcţia predominantă relevantă a vântului, în cea mai apropiată zonă rezidenţială; în cazul în care concentraţia de fond nu este cunoscută, se instalează un punct de prelevare suplimentar în direcţia opusă vântului în raport cu sursa principală, în raport cu direcţia predominantă a vântului; punctele de prelevare pot fi amplasate astfel încât să poată fi monitorizată punerea în aplicare a BAT;
i)în măsura posibilului, punctele de prelevare trebuie să fie reprezentative şi pentru locuri similare care nu se află în imediata vecinătate a punctelor de prelevare; în zonele în care nivelul poluanţilor atmosferici depăşeşte pragul de evaluare, se defineşte în mod clar aria pentru care este reprezentativ fiecare punct de prelevare; atunci când este posibil, întreaga zonă trebuie acoperită de diferitele arii de reprezentativitate definite pentru punctele de prelevare respective; concentraţiile din arealele dintr-o zonă care nu sunt acoperite de punctele de prelevare din zona respectivă se evaluează prin metode adecvate;
j)se ţine cont de necesitatea de a amplasa puncte de prelevare pe insule, atunci când este necesar pentru protecţia sănătăţii umane;
k)punctele de prelevare care măsoară arsenul, cadmiul, plumbul, mercurul, nichelul şi hidrocarburile aromatice policiclice sunt amplasate, dacă este posibil, în acelaşi loc cu punctele de prelevare pentru PM10.
3.Protecţia vegetaţiei şi a ecosistemelor naturale
Punctele de prelevare care au ca scop protecţia vegetaţiei şi a ecosistemelor naturale se amplasează la o distanţă mai mare de 20 km de ariile urbane sau la o distanţă mai mare de 5 km de alte suprafeţe construite, situri industriale, autostrăzi sau şosele principale cu un trafic care depăşeşte 50 000 de vehicule pe zi, ceea ce înseamnă că punctul de prelevare se amplasează în aşa fel încât aerul prelevat să fie reprezentativ pentru calitatea aerului dintr-o zonă înconjurătoare de cel puţin 1 000 km2. Un stat membru poate să dispună ca un punct de prelevare să fie amplasat la o distanţă mai mică sau să fie reprezentativ pentru calitatea aerului dintr-o arie mai puţin extinsă, din motive care ţin de condiţiile geografice sau de oportunităţile de a proteja unele areale cu un grad de vulnerabilitate mai ridicat.
Se ţine cont de necesitatea de a evalua calitatea aerului pe insule.
4.Criterii suplimentare pentru punctele de prelevare a ozonului
Măsurărilor în puncte fixe şi măsurărilor indicative li se aplică următoarele:
Tipul punctului de prelevare | Obiectivele măsurării | Reprezentativitate (1) | Criteriile amplasării la macroscară |
Amplasamente de fond urban pentru evaluările ozonului | Protecţia sănătăţii umane: pentru evaluarea expunerii populaţiei urbane la ozon, adică în locurile în care densitatea populaţiei şi concentraţia de ozon sunt relativ mari şi reprezentative pentru expunerea în general a populaţiei. | 1 până la 10 km2 | Departe de influenţa emisiilor locale precum traficul, staţiile de benzină etc.; locuri aerisite în care pot fi măsurate niveluri bine omogenizate; după caz şi în măsura posibilului, locuri frecventate de populaţie sensibilă şi de grupuri vulnerabile, precum şcolile, terenurile de joacă, spitalele şi căminele pentru vârstnici; locuri precum zonele rezidenţiale şi comerciale ale oraşelor, parcuri (departe de arbori), marile bulevarde sau pieţe cu trafic foarte redus sau inexistent, spaţii deschise utilizate în general în amenajările educative, sportive sau recreative. |
Amplasamente suburbane pentru evaluările ozonului | Protecţia sănătăţii umane şi a vegetaţiei: pentru evaluarea expunerii populaţiei şi a vegetaţiei situate la periferia ariilor urbane, cu cele mai mari niveluri de ozon la care populaţia şi vegetaţia este probabil să fie expuse în mod direct sau indirect. | 10 până la 100 km2 | La o anumită distanţă de zona de emisii maxime, în direcţia vântului, urmând direcţia/direcţiile predominantă (predominante) a (ale) vântului pe durata condiţiilor favorabile formării ozonului; în locurile în care populaţia, culturile sensibile sau ecosistemele naturale situate la periferia extremă a unei zone arii urbane sunt expuse la niveluri ridicate de ozon; după caz, câteva puncte de prelevare suburbane şi în direcţia opusă vântului în raport cu zona de emisii maxime, cu scopul de a determina nivelurile regionale de fond ale ozonului. |
Amplasamente rurale pentru evaluările ozonului | Protecţia sănătăţii umane şi a vegetaţiei: pentru evaluarea expunerii populaţiei, a culturilor şi a ecosistemelor naturale la concentraţiile de ozon la scară subregională. | Niveluri subregionale (100 până la 1 000 km2) | Punctele de prelevare pot fi amplasate în localităţi mici sau în locuri cu ecosisteme naturale, păduri sau culturi; reprezentative pentru ozon, departe de influenţa emisiilor locale imediate de tipul siturilor industriale şi a drumurilor; în situri cu spaţii deschise. |
Amplasamente de fond rural pentru evaluările ozonului | Protecţia sănătăţii umane şi a vegetaţiei: pentru evaluarea expunerii culturilor şi a ecosistemelor naturale la concentraţiile de ozon la scară regională, precum şi a expunerii populaţiei. | Niveluri regionale/naţionale/continentale (1 000 până la 10 000 km2) | Puncte de prelevare amplasate în locuri cu o densitate scăzută a populaţiei, de exemplu, cu ecosisteme naturale, păduri, la o distanţă de cel puţin 20 km de zonele urbane şi industriale şi departe de emisiile locale; se evită locurile afectate de formarea intensificată pe plan local a condiţiilor de inversiune în apropierea solului; nu se recomandă zonele de coastă cu cicluri pronunţate de vânturi diurne cu caracter local. |
(1) În măsura posibilului, punctele de prelevare trebuie să fie reprezentative pentru locuri similare care nu se află în imediata vecinătate a punctelor de prelevare. | |||
Amplasarea punctelor de prelevare pentru amplasamentele rurale şi amplasamentele de fond rural pentru evaluarea ozonului se coordonează, după caz, cu cerinţele de monitorizare prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1737/2006 al Comisiei (2).
(2)Regulamentul (CE) nr. 1737/2006 al Comisiei din 7 noiembrie 2006 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 2152/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului privind supravegherea pădurilor şi interacţiunile ecologice în cadrul Comunităţii (JO L 334, 30.11.2006, p. 1).
5.Criterii de stabilire a ariei de reprezentativitate spaţială a punctelor de prelevare
La stabilirea ariei de reprezentativitate spaţială, se iau în considerare următoarele caracteristici:
a)aria geografică poate include domenii discontinue, dar suprafaţa sa este limitată la limitele zonei vizate;
b)în cazul în care evaluarea se efectuează prin aplicaţii de modelare, se aplică un sistem de modelare adecvat scopului şi se utilizează concentraţii modelate în amplasamentul punctului de prelevare pentru a preveni perturbarea evaluării din cauza erorilor sistematice de măsurare prin modelare;
c)pot fi luaţi în considerare şi alţi indicatori decât concentraţiile absolute, cum ar fi, de exemplu, percentilele;
d)nivelurile de toleranţă şi posibilele praguri pentru diferiţii poluanţi pot diferi în funcţie de caracteristicile punctului de prelevare;
e)media anuală a concentraţiei de poluanţi observate se utilizează ca indicator al calităţii aerului pentru un anumit an.
(C)Amplasarea la microscară a punctelor de prelevare
În măsura posibilului, se aplică următoarele:
a)orificiul de aspiraţie al punctului de prelevare trebuie să fie degajat (în general, trebuie să fie liber pe un arc de cerc de cel puţin 270osau, în cazul punctelor de prelevare la aliniamentul construcţiei, de cel puţin 180o), iar debitul aerului din vecinătatea orificiului de aspiraţie (amplasat la o distanţă de cel puţin 1,5 m de clădiri, balcoane, copaci sau alte obstacole şi la cel puţin 0,5 m de cea mai apropiată clădire în cazul punctelor de prelevare reprezentative pentru calitatea aerului la aliniamentul construcţiei) nu trebuie să fie obstrucţionat;
b)în general, orificiul de aspiraţie al punctului de prelevare se plasează la o înălţime între 0,5 m (zona de respiraţie) şi 4 m deasupra solului; amplasarea la o înălţime mai mare poate fi, şi ea, adecvată în cazul în care punctul de prelevare este amplasat într-un amplasament de fond; decizia de a recurge la o astfel de amplasare la o înălţime mai mare trebuie documentată temeinic;
c)orificiul de aspiraţie al sondei nu se plasează în imediata apropiere a surselor pentru a evita admisia directă de emisii care nu sunt în amestec cu aerul înconjurător la care publicul nu este probabil să fie expus;
d)orificiul de evacuare al prelevatorului se plasează în aşa fel încât să se evite recircularea aerului evacuat către orificiul de aspiraţie;
e)pentru toţi poluanţii, sondele de prelevare care au ca scop măsurarea contribuţiilor traficului rutier se amplasează la cel puţin 25 m de extremitatea intersecţiilor majore şi la cel mult 10 m de bordura trotuarului; în sensul prezentei litere, "bordura trotuarului" înseamnă linia care separă traficul motorizat de alte zone; prin "intersecţie majoră" se înţelege o intersecţie care întrerupe fluxul de trafic şi care cauzează emisii diferite (emisii de oprire şi pornire) faţă de restul drumului;
f)pentru măsurările depunerilor în amplasamentele de fond, se aplică orientările şi criteriile EMEP;
g)pentru măsurările ozonului, statele membre se asigură că punctul de prelevare este poziţionat foarte departe de surse precum coşurile furnalelor şi coşurile de incinerare şi la mai mult de 10 m de cel mai apropiat drum, distanţa crescând în funcţie de densitatea traficului;
h)următorii factori pot fi, de asemenea, luaţi în considerare:
(i)sursele de interferenţă;
(ii)securitatea;
(iii)accesul;
(iv)disponibilitatea energiei electrice şi a comunicaţiilor telefonice;
(v)vizibilitatea amplasamentului în raport cu împrejurimile sale;
(vi)siguranţa publicului şi a operatorilor;
(vii)oportunitatea amplasării mai multor puncte de prelevare pentru diferiţi poluanţi în acelaşi loc;
(viii)cerinţele urbanistice.
(D)Selectarea sitului, examinarea şi documentarea acestuia
1. | Autorităţile competente responsabile cu evaluarea calităţii aerului documentează în mod exhaustiv, în cazul tuturor zonelor, procedurile de alegere a siturilor şi înregistrează informaţiile justificative cu privire la proiectarea reţelei şi la alegerea amplasamentului pentru toate siturile de monitorizare. Proiectarea reţelei de monitorizare trebuie să fie susţinută cel puţin cu ajutorul aplicaţiilor de modelare sau al măsurărilor indicative. |
2. | Documentaţia include amplasamentul punctelor de prelevare prin furnizarea de coordonate spaţiale, de hărţi detaliate şi fotografii orientate pe punctele cardinale ale împrejurimilor siturilor de monitorizare şi include informaţii privind reprezentativitatea spaţială a tuturor punctelor de prelevare. |
3. | Documentaţia include dovezi privind motivele pentru care reţeaua a fost concepută într-un anumit mod şi dovada respectării părţilor B şi C, în special: (a) justificarea selectării locurilor reprezentative pentru cele mai mari niveluri de poluare din zonă sau din aglomerare, pentru fiecare poluant; (b) motivele pentru selectarea locurilor reprezentative pentru expunerea populaţiei în general; şi (c) orice abatere de la criteriile de amplasare la microscară, motivele subiacente şi impactul probabil asupra nivelurilor măsurate. |
4. | În cazul în care într-o zonă sunt utilizate măsurările indicative, aplicaţiile de modelare sau estimarea obiectivă ori o combinaţie a acestor metode, documentaţia include detalii referitoare la aceste metode şi informaţii legate de modul în care sunt îndeplinite criteriile prevăzute la articolul 9 alineatul (3). |
5. | În cazul în care sunt utilizate măsurările indicative, aplicaţiile de modelare sau estimarea obiectivă, autorităţile competente utilizează datele sub formă de matrice raportate în temeiul Directivei (UE) 2016/2284 şi informaţiile privind emisiile raportate în temeiul Directivei 2010/75/UE şi inventarele de emisii locale, dacă sunt disponibile. |
6. | Pentru măsurările ozonului, statele membre trebuie să verifice şi să interpreteze corect datele de monitorizare în contextul proceselor meteorologice şi fotochimice care afectează concentraţiile de ozon măsurate în siturile în cauză. |
7. | După caz, documentaţia include lista substanţelor precursoare ale ozonului, obiectivul urmărit pentru măsurarea lor şi metodele utilizate pentru prelevarea şi măsurarea acestora. |
8. | După caz, documentaţia include şi informaţiile privind metodele de măsurare utilizate pentru măsurarea compoziţiei chimice a PM2,5. |
9. | Cel puţin o dată la fiecare cinci ani, criteriile de selecţie, proiectarea reţelei şi amplasamentul siturilor de monitorizare, definite de autorităţile competente în conformitate cu cerinţele din prezenta anexă, sunt revizuite pentru a se asigura că rămân valabile şi optime în timp. Revizuirea trebuie să fie susţinută cel puţin cu ajutorul aplicaţiilor de modelare sau al măsurărilor indicative. Atunci când o astfel de revizuire constată că proiectarea reţelei şi amplasamentul siturilor de monitorizare nu mai sunt valabile, autoritatea competentă le actualizează cât mai curând posibil. |
10. | Documentaţia este actualizată în urma fiecărei revizuiri şi a altor modificări relevante ale reţelei de monitorizare şi este făcută publică prin canale de comunicare adecvate. |
ANEXA V:Obiectivele de calitate a datelor
A.Incertitudinea măsurărilor şi a aplicaţiilor de modelare pentru evaluarea calităţii aerului înconjurător
Tabelul 1 Incertitudinea pentru măsurarea şi modelarea concentraţiilor medii (anuale) pe termen lung
Poluantul atmosferic | Incertitudinea maximă a măsurărilor în puncte fixe | Incertitudinea maximă a măsurărilor indicative (1) | Raportul maxim dintre, pe de o parte, incertitudinea aplicaţiilor de modelare şi a estimării obiective şi, pe de altă parte, incertitudinea măsurărilor în puncte fixe | ||
Valoare absolută | Valoare relativă | Valoare absolută | Valoare relativă | Raportul maxim | |
PM2,5 | 3,0 | 30 % | 4,0 | 40 % | 1,7 |
PM10 | 4,0 | 20 % | 6,0 | 30 % | 1,3 |
SO2/NO2/NOx | 6,0 | 30 % | 8,0 | 40 % | 1,4 |
Benzen | 0,85 | 25 % | 1,2 | 35 % | 1,7 |
Plumb | 0,125 | 25 % | 0,175 | 35 % | 1,7 |
Arsen | 2,4 ng/m3 | 40 % | 3,0 ng/m3 | 50 % | 1,1 |
Cadmiu | 2,0 ng/m3 | 40 % | 2,5 ng/m3 | 50 % | 1,1 |
Nichel | 8,0 ng/m3 | 40 % | 10,0 ng/m3 | 50 % | 1,1 |
Benzo(a)piren | 0,5 ng/m3 | 50 % | 0,6 ng/m3 | 60 % | 1,1 |
(1) Atunci când sunt utilizate măsurări indicative în alte scopuri decât evaluarea conformităţii, cum ar fi, dar fără a se limita la: proiectarea sau revizuirea reţelei de monitorizare, calibrarea şi validarea aplicaţiilor de modelare, incertitudinea poate fi cea stabilită pentru aplicaţiile de modelare. | |||||
g/m3
g/m3
g/m3
g/m3
g/m3
g/m3
g/m3
g/m3
g/m3
g/m3Tabelul 2 Incertitudinea pentru măsurarea şi modelarea concentraţiilor medii pe termen scurt (la 24 de ore, la 8 ore şi pe oră)
Poluantul atmosferic | Incertitudinea maximă a măsurărilor în puncte fixe | Incertitudinea maximă a măsurărilor indicative (2) | Raportul maxim dintre, pe de o parte, incertitudinea aplicaţiilor de modelare şi a estimării obiective şi, pe de altă parte, incertitudinea măsurărilor în puncte fixe | ||
Valoare absolută | Valoare relativă | Valoare absolută | Valoare relativă | Raportul maxim | |
PM2,5 (la 24 de ore) | 6,3 | 25 % | 8,8 | 35 % | 2,5 |
PM10 (la 24 de ore) | 11,3 | 25 % | 22,5 | 50 % | 2,2 |
NO2 (la 24 de ore) | 7,5 | 15 % | 12,5 | 25 % | 3,2 |
NO2 (pe oră) | 30 | 15 % | 50 | 25 % | 3,2 |
SO2 (la 24 de ore) | 7,5 | 15 % | 12,5 | 25 % | 3,2 |
SO2 (pe oră) | 52,5 | 15 % | 87,5 | 25 % | 3,2 |
CO (24 de ore) | 0,6 mg/m3 | 15 % | 1,0 mg/m3 | 25 % | 3,2 |
CO (8 ore) | 1,0 mg/m3 | 10 % | 2,0 mg/m3 | 20 % | 4,9 |
Ozon (medie pe 8 ore) | 18 | 15 % | 30 | 25 % | 2,2 |
(2) Atunci când sunt utilizate măsurări indicative în alte scopuri decât evaluarea conformităţii, cum ar fi, dar fără a se limita la: proiectarea sau revizuirea reţelei de monitorizare, calibrarea şi validarea aplicaţiilor de modelare, incertitudinea poate fi cea stabilită pentru aplicaţiile de modelare. | |||||
g/m3
g/m3
g/m3
g/m3
g/m3
g/m3
g/m3
g/m3
g/m3
g/m3
g/m3
g/m3
g/m3
g/m3Atunci când se evaluează conformitatea cu obiectivele privind calitatea datelor din tabelele 1 şi 2 din prezenta parte, incertitudinea pentru măsurări (exprimată cu un nivel de încredere de 95 %) a metodelor de evaluare se calculează în conformitate cu standardul EN corespunzător fiecărui poluant. Pentru metodele pentru care nu este disponibil niciun standard, incertitudinea metodei de evaluare se calculează în conformitate cu principiile Comitetului mixt de orientare în metrologie (JCGM) 100:2008 "Evaluarea datelor de măsurare - Ghid pentru exprimarea incertitudinii de măsurare" şi cu metodologia din partea 5 din ISO 5725:1998. Pentru măsurările indicative, în lipsa unui standard EN relevant, incertitudinea se calculează în conformitate cu orientările privind demonstrarea echivalenţei menţionate în anexa VI partea B.
Procentele de incertitudine din tabelele 1 şi 2 din prezenta parte literă se aplică pentru toate valorile-limită şi valorile-ţintă care sunt calculate făcând media aritmetică a măsurărilor individuale, cum ar fi media orară, media zilnică sau valorile medii anuale, fără a lua în considerare incertitudinea suplimentară pentru calculul numărului de depăşiri. Incertitudinea se interpretează ca fiind aplicabilă în regiunea cu valoarea-limită sau valorile-ţintă corespunzătoare. Calculul incertitudinii nu se aplică AOT40 şi valorilor care includ mai mult de un an, mai mult de un punct de prelevare (de exemplu, IME) sau mai mult de o componentă. De asemenea, aceasta nu se aplică pragurilor de alertă, pragurilor de informare şi nivelurilor critice pentru protecţia vegetaţiei şi a ecosistemelor naturale.
Înainte de 2030, valorile relative pentru incertitudinile maxime din tabelele 1 şi 2 se aplică tuturor poluanţilor, cu excepţia PM2,5 şi NO2/NOx din tabelul 1, pentru care incertitudinile maxime ale măsurărilor în puncte fixe sunt de 25 % şi, respectiv, 15 %. Începând cu 2030, incertitudinea datelor de măsurare utilizate pentru evaluarea calităţii aerului înconjurător nu trebuie să depăşească valoarea absolută sau valoarea relativă exprimată în prezenta parte, în funcţie de care dintre acestea este mai mare.
Incertitudinea maximă a aplicaţiilor de modelare este stabilită la incertitudinea pentru măsurările în puncte fixe înmulţită cu raportul maxim aplicabil. Obiectivul de calitate a modelării (şi anume, un indicator de calitate a modelării mai mic sau egal cu 1) se verifică la cel puţin 90 % din punctele de prelevare disponibile, în zona şi perioada de evaluare luate în considerare. La un anumit punct de prelevare, indicatorul de calitate a modelării se calculează ca raportul dintre rădăcină pătrată a erorii (erorilor) medii pătratice dintre rezultatele şi măsurările modelării şi rădăcina pătrată a sumei (sumelor) pătratice a (ale) incertitudinilor aplicaţiilor de modelare şi măsurărilor, pe parcursul întregii perioade de evaluare. De notat că suma se va reduce la o singură valoare atunci când se iau în considerare mediile anuale. Pentru evaluarea incertitudinii aplicaţiei de modelare se utilizează toate măsurările în puncte fixe care îndeplinesc obiectivele de calitate a datelor (şi anume incertitudinea măsurărilor şi acoperirea datelor, astfel cum se precizează în prezenta parte şi, respectiv, în partea B din prezenta anexă) amplasate în zona de evaluare a aplicaţiei de modelare. De notat că raportul maxim se interpretează ca fiind aplicabil pentru întregul interval al concentraţiilor.
Pentru concentraţiile medii pe termen scurt, incertitudinea maximă a datelor de măsurare utilizate pentru a evalua obiectivul de calitate a modelării este incertitudinea absolută calculată utilizând valoarea relativă exprimată la prezentul punct, peste valoarea-limită, şi aceasta scade liniar de la valoarea absolută la valoarea-limită, până la un prag la concentraţie zero (3). Trebuie îndeplinite obiectivele de calitate ale modelării atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung.
(3)Pragul se fixează la 4, 3, 10, 3 şi 5 
g/m3pentru PM10, PM2,5, O3, NO2 şi respectiv, SO2 şi la 0,5 mg/m3pentru CO. Aceste valori reprezintă nivelul curent al cunoştinţelor şi sunt actualizate periodic, cel puţin o dată la cinci ani, pentru a reflecta evoluţiile stadiului actual al tehnologiei.
g/m3pentru PM10, PM2,5, O3, NO2 şi respectiv, SO2 şi la 0,5 mg/m3pentru CO. Aceste valori reprezintă nivelul curent al cunoştinţelor şi sunt actualizate periodic, cel puţin o dată la cinci ani, pentru a reflecta evoluţiile stadiului actual al tehnologiei.Pentru modelarea concentraţiilor medii anuale de benzen, arsen, cadmiu, plumb, nichel şi benzo(a)piren, incertitudinea maximă a datelor de măsurare utilizate pentru evaluarea obiectivului de calitate a modelării nu depăşeşte valoarea relativă prevăzută în prezenta parte.
Pentru modelarea concentraţiilor medii anuale de PM10, PM2,5 şi dioxid de azot, incertitudinea maximă a datelor de măsurare utilizate pentru evaluarea obiectivului de calitate a modelării nu depăşeşte valoarea absolută sau valoarea relativă prevăzute în prezenta parte.
În cazul în care este folosit un model de calitate a aerului pentru evaluare, sunt compilate referinţe privind descrierile aplicaţiei de modelare şi informaţii privind calculul obiectivului de calitate a modelării.
Incertitudinea estimării obiective nu depăşeşte incertitudinea pentru măsurările indicative cu mai mult decât raportul maxim aplicabil şi nu depăşeşte 85 %. Incertitudinea în cazul estimării obiective se defineşte ca deviaţia maximă a nivelurilor de concentraţie măsurate şi calculate, pe perioada avută în vedere, de la valoarea-limită sau valoarea-ţintă, fără a lua în considerare ordinea evenimentelor.
B.Acoperirea datelor de măsurare în cazul evaluării calităţii aerului înconjurător
"Acoperirea datelor" înseamnă proporţia din anul calendaristic pentru care sunt disponibile date de măsurare valabile, exprimată ca procent.
Poluantul atmosferic | Timp minim acoperit | |||
Măsurări în puncte fixe (4) | Măsurări indicative (5) | |||
Medii anuale | Medii pe 1 oră, 8 ore sau 24 de ore | Medii anuale | Medii pe 1 oră, 8 ore sau 24 de ore | |
SO2, NO2, NOx, CO | 85 % | 85 % | 13 % | 50 % |
O3 şi NO şi NO2 corespunzătoare | 85 % | 85 % | 13 % | 50 % |
PM10, PM2,5 | 85 % | 85 % | 13 % | 50 % |
Benzen | 85 % | - | 13 % | - |
Benzo(a)piren, hidrocarburi aromatice policiclice, mercur gazos total, mercur bivalent sub formă de particule şi sub formă gazoasă | 30 % | - | 13 % | - |
As, Cd, Ni, Pb | 45 % | - | 13 % | - |
Negru de fum, amoniac, particule ultrafine, distribuţia în funcţie de mărime a particulelor ultrafine | 80 % | - | 13 % | - |
Acid azotic, levoglucosan, carbon organic (CO), carbon elementar (CE), compoziţia chimică a PM2,5, potenţialul de oxidare al PM | 45 % | - | 13 % | - |
Depunerea totală | - | - | 30 % | - |
(4) Pentru O3, cerinţele minime privind acoperirea datelor trebuie îndeplinite atât pentru întregul an calendaristic, cât şi pentru perioadele aprilie-septembrie şi, respectiv, octombrie-martie. Pentru evaluarea AOT40, cerinţele minime privind acoperirea datelor în ceea ce priveşte ozonul trebuie să fie îndeplinite în perioada de timp definită pentru calculul valorii AOT40. (5) Pentru O3, acoperirea minimă a datelor se aplică pentru perioada aprilie-septembrie (nu este necesar niciun criteriu privind acoperirea minimă a datelor în perioada de iarnă). | ||||
Pentru SO2, NO2, CO, O3, PM10, PM2,5 şi benzen se efectuează măsurări în puncte fixe în mod continuu, pe parcursul întregului an calendaristic.
Pentru celelalte cazuri, măsurările trebuie să fie distribuite uniform pe parcursul anului calendaristic (sau în perioada aprilie-septembrie pentru măsurările indicative ale O3). Pentru a respecta cerinţele respective şi pentru a se asigura că eventualele pierderi de date nu distorsionează rezultatele, cerinţele minime privind acoperirea datelor trebuie îndeplinite pentru perioade specifice (trimestru, lună, zi a săptămânii) ale întregului an, în funcţie de poluant şi de metoda sau frecvenţa măsurării.
Pentru evaluarea valorilor medii anuale cu ajutorul măsurărilor indicative şi, prin măsurări fixe pentru poluanţi cu o acoperire minimă a datelor sub 80 %, statele membre pot efectua măsurări aleatorii în locul măsurărilor continue în cazul în care pot demonstra că incertitudinea, inclusiv incertitudinea legată de prelevarea aleatorie de probe, respectă obiectivele impuse de calitate a datelor şi acoperirea minimă a datelor pentru măsurările indicative. O astfel de prelevare aleatorie de probe trebuie să fie distribuită uniform pe parcursul anului pentru a se evita distorsionarea rezultatelor. Incertitudinea legată de prelevarea aleatorie de probe poate fi determinată prin procedura prevăzută în standardul ISO 11222 (2002) "Calitatea aerului. Determinarea incertitudinii măsurărilor de calitate a aerului pe perioada de mediere".
Întreţinerea normală a instrumentelor nu se efectuează în perioadele de vârf de poluare.
Este obligatorie o prelevare de probe de minim 24 de ore pentru a măsura benzo(a)pirenul şi alte hidrocarburi aromatice policiclice. Mostrele individuale prelevate pe o perioadă de până la o lună pot fi combinate şi analizate în calitate de probă compozită, cu condiţia ca metoda să garanteze că mostrele sunt stabile pentru acea perioadă. Cei trei congeneri, care sunt benzo(b)fluorantenul, benzo(j)fluorantenul şi benzo(k)fluorantenul, pot fi greu de separat în mod analitic. În acest caz, ei pot fi raportaţi împreună ca o sumă. Prelevarea de probe se repartizează uniform pe zilele săptămânii şi pe an. Pentru măsurarea vitezei de depunere, se recomandă prelevări lunare sau săptămânale de probe de-a lungul anului.
În plus, dispoziţiile referitoare la mostrele individuale se aplică şi în cazul arsenului, cadmiului, plumbului, nichelului şi mercurului gazos total. În plus, este permisă prelevarea de subprobe din filtrele de PM10 pentru colectarea metalelor în scopul unor analize ulterioare, cu condiţia să existe dovezi că subproba respectivă este reprezentativă pentru ansamblu şi că sensibilitatea de detectare nu este compromisă în comparaţie cu obiectivele relevante de calitate a datelor. Ca alternativă la prelevarea zilnică de probe, este permisă prelevarea săptămânală de metale din filtrele de PM10, cu condiţia ca proprietăţile colectării să nu fie compromise.
Pentru depunerea totală, statele membre pot folosi numai prelevări umede în loc de prelevări totale în cazul în care pot demonstra că diferenţa între ele este în limita de 10 %. Viteza de depunere se exprimă, în general, în 
g/m2pe zi.
g/m2pe zi.C.Criterii de agregare a datelor pentru evaluarea calităţii aerului înconjurător
Se utilizează următoarele criterii pentru verificarea validităţii în momentul agregării datelor pentru a calcula parametrii statistici:
Parametru | Proporţia necesară de date valide |
medie pe 1 oră | 75 % (adică 45 de minute) |
medie pe 8 ore | 75 % din valori (adică 6 ore) |
medie pe 24 de ore | 75 % din mediile pe 1 oră (adică cel puţin 18 valori orare în timpul zilei) |
Valoarea maximă zilnică a mediei pe 8 ore | 75 % din media orară mobilă pe 8 ore (adică cel puţin 18 valori pe opt ore în timpul zilei) |
D.Metode de evaluare a conformităţii şi de estimare a parametrilor statistici pentru a ţine seama de nivelul scăzut de acoperire a datelor sau de pierderile semnificative de date
Se efectuează o evaluare a respectării valorilor-limită şi a valorilor-ţintă relevante, indiferent dacă obiectivele de calitate a datelor pentru acoperirea datelor sunt atinse, cu condiţia ca datele disponibile să permită o evaluare concludentă. În cazurile legate de valorile-limită pe termen scurt şi de valorile-ţintă, măsurările care acoperă doar o fracţiune din anul calendaristic şi care nu au furnizat suficiente date valabile, astfel cum se prevede în partea B, pot constitui în continuare cazuri de neconformitate. În această situaţie şi dacă nu există motive clare de îndoială cu privire la calitatea datelor valabile obţinute, se consideră că s-a înregistrat o depăşire a valorii-limită sau a valorii-ţintă care trebuie raportată ca atare.
E.Rezultatele evaluării calităţii aerului
Pentru zonele în care se utilizează aplicaţii de modelare a calităţii aerului sau estimarea obiectivă, se compilează următoarele informaţii:
(a)o descriere a activităţilor de evaluare efectuate;
(b)metodele specifice folosite, cu trimiteri la descrierile metodei;
(c)sursele de date şi informaţii;
(d)o descriere a rezultatelor, inclusiv incertitudinile şi, în special, suprafaţa ariei, sau, după caz, lungimea de drum din cadrul zonei în care concentraţiile depăşesc orice valoare-limită, valoare-ţintă sau obiectiv pe termen lung, şi suprafaţa oricărei arii în care concentraţiile depăşesc pragul de evaluare;
(e)populaţia potenţial expusă la niveluri care depăşesc orice valoare-limită stabilită în vederea protecţiei sănătăţii umane.
F.Asigurarea calităţii pentru evaluarea calităţii aerului înconjurător; validarea datelor
1. | Pentru a asigura acurateţea măsurărilor şi respectarea obiectivelor de calitate a datelor prevăzute în partea A din prezenta anexă, autorităţile şi organismele competente corespunzătoare, desemnate în temeiul articolului 5, se asigură că: (a) toate măsurările efectuate în legătură cu evaluarea aerului înconjurător în temeiul articolului 8 pot fi urmărite în conformitate cu cerinţele prevăzute în standardul armonizat pentru laboratoarele de încercări şi etalonări; (b) instituţiile care exploatează reţelele şi punctele de prelevare individuale dispun de un sistem consolidat de asigurare şi control al calităţii care prevede o întreţinere periodică şi verificări tehnice pentru asigurarea acurateţei permanente a dispozitivelor de măsurare şi că rămân operaţionale; sistemul de calitate este revizuit în funcţie de necesităţi şi cel puţin o dată la cinci ani de către laboratorul naţional de referinţă relevant; (c) este stabilită o procedură de asigurare a calităţii/de control al calităţii pentru procesul de colectare şi raportare a datelor, iar organizaţiile desemnate pentru această sarcină participă activ la programele conexe de asigurare a calităţii la nivelul Uniunii; (d) autoritatea sau organismul competent desemnat în temeiul articolului 5 din prezenta directivă desemnează laboratoarele naţionale de referinţă şi le acreditează pentru metodele de referinţă menţionate în anexa VI la prezenta directivă, cel puţin pentru poluanţii ale căror concentraţii depăşesc pragul de evaluare, în conformitate cu standardul armonizat relevant pentru laboratoarele de încercări şi etalonări ale cărui referinţe s-au publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene în temeiul articolului 2 punctul 9 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului (6) de stabilire a cerinţelor de acreditare şi de supraveghere a pieţei; respectivele laboratoare au în responsabilitatea lor şi coordonarea, pe teritoriul statelor membre, a programelor de asigurare a calităţii la nivelul Uniunii care urmează să fie organizate de către Centrul Comun de Cercetare (JRC) al Comisiei, precum şi coordonarea la nivel naţional a utilizării adecvate a metodelor de referinţă şi demonstrarea echivalenţei metodelor care nu sunt de referinţă; laboratoarele naţionale de referinţă care organizează comparaţii între laboratoare la nivel naţional sunt, de asemenea, acreditate în conformitate cu standardul armonizat relevant pentru testarea competenţei; (e) laboratoarele naţionale de referinţă participă, cel puţin o dată la trei ani, la programele de asigurare a calităţii la nivelul Uniunii organizate de JRC cel puţin pentru poluanţii ale căror concentraţii depăşesc pragul de evaluare; se recomandă participarea la programe referitoare la alţi poluanţi; în cazul în care rezultatele respectivei participări sunt nesatisfăcătoare, laboratorul naţional trebuie să demonstreze, la următoarea participare la comparaţia între laboratoare, că a adoptat măsuri de remediere satisfăcătoare şi să prezinte JRC un raport cu privire la aceste măsuri; (f) laboratoarele naţionale de referinţă sprijină activităţile desfăşurate de reţeaua europeană a laboratoarelor naţionale de referinţă instituită de JRC; (g) reţeaua europeană a laboratoarelor naţionale de referinţă este responsabilă de revizuirea periodică, cel puţin o dată la cinci ani, a incertitudinilor măsurărilor în puncte fixe şi a măsurărilor indicative enumerate în tabelele 1 şi 2 din partea A a prezentei anexe, precum şi de propunerea ulterioară a oricăror modificări necesare către Comisie. | |
(6) Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a cerinţelor de acreditare şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 339/93 (JO L 218, 13.8.2008, p. 30). | ||
2. | Toate datele raportate în temeiul articolului 23 sunt considerate valabile, cu excepţia celor semnalate ca fiind provizorii. |
G.Promovarea unor abordări armonizate în materie de modelare a calităţii aerului
Pentru a promova şi a sprijini utilizarea armonizată de către autorităţile competente a unor abordări de modelare a calităţii aerului solide din punct de vedere ştiinţific, cu accent pe aplicaţiile de modelare, autorităţile şi organismele competente corespunzătoare desemnate în temeiul articolului 5 se asigură că:
(a)instituţiile de referinţă desemnate participă la reţeaua europeană privind modelarea calităţii aerului instituită de JRC;
(b)în cadrul aplicaţiilor relevante de modelare a calităţii aerului sunt adoptate cele mai bune practici în materie de modelare a calităţii aerului identificate de reţea prin consens ştiinţific, în scopul îndeplinirii cerinţelor legale prevăzute de legislaţia Uniunii, fără a aduce atingere adaptărilor modelelor care sunt impuse de circumstanţe singulare;
(c)calitatea aplicaţiilor relevante de modelare a calităţii aerului este verificată periodic şi îmbunătăţită prin exerciţii de comparare între laboratoare organizate de JRC;
(d)reţeaua europeană privind modelarea calităţii aerului este responsabilă de revizuirea periodică, cel puţin o dată la cinci ani, a raportului maxim al incertitudinilor modelării enumerate în tabelele 1 şi 2 din partea A a prezentei anexe, precum şi de propunerea ulterioară a oricăror modificări necesare către Comisie.
ANEXA VI:Metodele de referinţă pentru evaluarea concentraţiilor din aerul înconjurător şi a vitezei de depunere
(A)Metodele de referinţă pentru evaluarea concentraţiilor de dioxid de sulf, dioxid de azot şi oxizi de azot, particule în suspensie (PM10 şi PM2,5), benzen, monoxid de carbon, arsen, cadmiu, plumb, mercur, nichel, hidrocarburi aromatice policiclice, ozon şi alţi poluanţi din aerul înconjurător şi a vitezei de depunere
1.Metoda de referinţă pentru măsurarea dioxidului de sulf din aerul înconjurător
Metoda de referinţă pentru măsurarea dioxidului de sulf din aerul înconjurător este cea descrisă în standardul EN 14212:2012 "Aer înconjurător. Metodă standardizată pentru măsurarea concentraţiei de dioxid de sulf prin fluorescenţă în ultraviolet".
2.Metoda de referinţă pentru măsurarea dioxidului de azot şi a oxizilor de azot din aerul înconjurător
Metoda de referinţă pentru măsurarea dioxidului de azot şi a oxizilor de azot din aerul înconjurător este cea descrisă în standardul EN 14211:2012 "Aer înconjurător. Metodă standardizată pentru măsurarea concentraţiei de dioxid de azot şi monoxid de azot prin chemiluminescenţă".
3.Metoda de referinţă pentru prelevarea de probe şi măsurarea PM10 din aerul înconjurător
Metoda de referinţă pentru prelevarea de probe şi măsurarea PM10 din aerul înconjurător este cea descrisă în standardul EN 12341:2023 "Calitatea aerului. Metodă standardizată de măsurare gravimetrică pentru determinarea fracţiei masice de PM10 sau PM2,5 a particulelor în suspensie".
4.Metoda de referinţă pentru prelevarea de probe şi măsurarea PM2,5 din aerul înconjurător
Metoda de referinţă pentru prelevarea de probe şi măsurarea PM2,5 din aerul înconjurător este cea descrisă în standardul EN 12341:2023 "Calitatea aerului. Metodă standardizată de măsurare gravimetrică pentru determinarea fracţiei masice de PM10 sau PM2,5 a particulelor în suspensie".
5.Metoda de referinţă pentru prelevarea de probe şi măsurarea arsenului, a cadmiului, a plumbului şi a nichelului din aerul înconjurător
Metoda de referinţă pentru prelevarea de probe de arsen, cadmiu, plumb şi nichel din aerul înconjurător este cea descrisă în standardul EN 12341:2023 "Calitatea aerului. Metodă standardizată de măsurare gravimetrică pentru determinarea fracţiei masice de PM10 sau PM2,5 a particulelor în suspensie". Metoda de referinţă pentru măsurarea arsenului, cadmiului, plumbului şi nichelului din aerul înconjurător este cea descrisă în standardul EN 14902:2005 "Calitatea aerului înconjurător. Metodă standardizată pentru determinarea Pb, Cd, As şi Ni în fracţia PM10 a particulelor în suspensie".
6.Metoda de referinţă pentru prelevarea de probe şi măsurarea benzenului din aerul înconjurător
Metoda de referinţă pentru prelevarea de probe şi măsurarea benzenului din aerul înconjurător este cea descrisă în standardul EN 14662, părţile 1 (2005), 2 (2005) şi 3 (2016) "Calitatea aerului înconjurător. Metodă standardizată pentru măsurarea concentraţiei de benzen".
7.Metoda de referinţă pentru măsurarea monoxidului de carbon din aerul înconjurător
Metoda de referinţă pentru măsurarea monoxidului de carbon din aerul înconjurător este cea descrisă în standardul EN 14626:2012 "Aer înconjurător. Metodă standardizată pentru măsurarea concentraţiei de monoxid de carbon prin spectroscopie în infraroşu nedispersiv".
8.Metoda de referinţă pentru prelevarea de probe şi măsurarea hidrocarburilor aromatice policiclice din aerul înconjurător
Metoda de referinţă pentru prelevarea de probe de hidrocarburi aromatice policiclice din aerul înconjurător este cea descrisă în standardul EN 12341:2023 "Calitatea aerului înconjurător. Metodă standardizată de măsurare gravimetrică pentru determinarea fracţiei masice de PM10 sau PM2,5 a particulelor în suspensie". Metoda de referinţă pentru măsurarea benzo(a)pirenului din aerul înconjurător este cea descrisă în standardul EN 15549:2008 "Calitatea aerului înconjurător. Metodă standardizată pentru măsurarea concentraţiei de benzo(a)piren în aerul înconjurător". În absenţa unei metode standardizate EN pentru celelalte hidrocarburi aromatice policiclice menţionate la articolul 9 alineatul (8), statele membre sunt autorizate să utilizeze metode standardizate la nivel naţional sau metode ISO, de exemplu, standardul ISO 12884.
9.Metoda de referinţă pentru prelevarea de probe şi măsurarea mercurului gazos total din aerul înconjurător
Metoda de referinţă pentru măsurarea concentraţiilor de mercur gazos total din aerul înconjurător este cea descrisă în standardul EN 15852:2010 "Calitatea aerului înconjurător. Metoda standardizată pentru determinarea mercurului gazos total".
10.Metoda de referinţă pentru prelevarea de probe şi analizarea depunerilor de arsen, cadmiu, plumb, nichel, mercur şi hidrocarburi aromatice policiclice
Metoda de referinţă pentru determinarea depunerilor de arsen, cadmiu, plumb şi nichel este cea descrisă în standardul EN 15841:2009 "Calitatea aerului înconjurător. Metoda standardizată pentru determinarea conţinutului de arsen, cadmiu, plumb şi nichel în depunerile atmosferice".
Metoda de referinţă pentru determinarea depunerilor de mercur este cea descrisă în standardul EN 15853:2010 "Calitatea aerului înconjurător. Metodă standardizată pentru determinarea depunerilor de mercur".
Metoda de referinţă pentru determinarea depunerilor de benzo(a)piren şi de alte hidrocarburi aromatice policiclice menţionate la articolul 9 alineatul (8) este cea descrisă în standardul EN 15980:2011 "Calitatea aerului. Determinarea depunerilor de benz[a]antracen, benzo[b]fluoranten, benzo[j]fluoranten, benzo[k]fluoranten, benzo[a]piren, dibenz[a,h]antracen şi indeno[1,2,3-cd]piren".
11.Metoda de referinţă pentru măsurarea ozonului din aerul înconjurător
Metoda de referinţă pentru măsurarea ozonului din aerul înconjurător este cea descrisă în standardul EN 14625:2012 "Aer înconjurător. Metodă standardizată pentru măsurarea concentraţiei de ozon prin fotometrie în ultraviolet".
12.Metoda de referinţă pentru prelevarea de probe şi măsurarea carbonului elementar şi a carbonului organic din aerul înconjurător
Metoda de referinţă pentru prelevarea de probe de carbon elementar şi carbon organic din aerul înconjurător este cea descrisă în standardul EN 12341:2023 "Calitatea aerului înconjurător. Metodă standardizată de măsurare gravimetrică pentru determinarea fracţiei masice de PM10 sau PM2,5 a particulelor în suspensie". Metoda de referinţă pentru măsurarea carbonului elementar şi a carbonului organic din aerul înconjurător este cea descrisă în standardul EN 16909:2017 "Aer înconjurător. Măsurare a carbonului elementar (EC) şi a carbonului organic (OC) colectat pe filtre".
13.Metoda de referinţă pentru prelevarea de probe şi măsurarea NO3 -, SO4 2-, Cl-, NH4 +, Na+, K+, Mg2+, Ca2+în fracţia PM2,5 din aerul înconjurător
Metoda de referinţă pentru prelevarea de probe de NO3 -, SO4 2-, Cl-, NH4 +, Na+, K+, Mg2+, Ca2+în fracţia PM2,5 din aerul înconjurător este cea descrisă în standardul EN 12341:2023 "Calitatea aerului înconjurător. Metodă standardizată de măsurare gravimetrică pentru determinarea fracţiei masice de PM10 sau PM2,5 a particulelor în suspensie". Metoda de referinţă pentru măsurarea NO3 -, SO4 2-, Cl-, NH4 +, Na+, K+, Mg2+, Ca2+în fracţia PM2,5 din aerul înconjurător este cea descrisă în standardul EN 16913:2017 "Aer înconjurător. Metodă standardizată pentru măsurarea NO3 -, SO4 2-, Cl-, NH4 +, Na+, K+, Mg2+, Ca2+în fracţia PM2,5 aşa cum este depusă pe filtre".
14.Metode pentru prelevarea de probe şi măsurarea compuşilor organici volatili care sunt precursori ai ozonului, metanului, particulelor ultrafine, negrului de fum, distribuţiei dimensionale a particulelor ultrafine, amoniacului, mercurului bivalent sub formă de particule şi sub formă gazoasă, acidului azotic, levoglucosanului şi potenţialului de oxidare al particulelor în suspensie
În absenţa unei metode standard EN pentru prelevarea de probe şi măsurarea compuşilor organici volatili care sunt precursori ai ozonului, metanului, particulelor ultrafine, negrului de fum, distribuţiei dimensionale a particulelor ultrafine, amoniacului, mercurului bivalent sub formă de particule şi sub formă gazoasă, acidului azotic, levoglucosanului şi potenţialului de oxidare al particulelor în suspensie, statele membre pot alege metodele de prelevare a probelor şi de măsurare pe care le utilizează, în conformitate cu anexa V şi ţinând seama de obiectivele de măsurare, inclusiv de cele stabilite, după caz, în anexa VII secţiunea 3 partea A sau în anexa VII secţiunea 4 partea A. În cazul în care sunt disponibile metode de măsurare de referinţă internaţionale, EN sau naţionale sau specificaţii tehnice CEN, acestea pot fi utilizate.
(B)Demonstrarea echivalenţei
1. | Un stat membru poate folosi orice altă metodă dacă poate să demonstreze că rezultatele acesteia sunt echivalente cu cele ale oricărei metode de referinţă prevăzute în partea A din prezenta anexă sau, în cazul particulelor în suspensie, orice altă metodă, dacă poate demonstra că aceasta prezintă un raport corelat cu metoda de referinţă, cum ar fi o metodă de măsurare automată care îndeplineşte cerinţele standardului EN 16450:2017 "Aer înconjurător - Sisteme automatizate de măsurare pentru măsurarea concentraţiei de particule în suspensie (PM10; PM2,5)". În astfel de cazuri, rezultatele obţinute prin acea altă metodă trebuie să fie corectate astfel încât să se obţină rezultate echivalente cu cele care ar fi fost obţinute prin utilizarea metodei de referinţă. |
2. | Comisia poate să ceară statelor membre să întocmească şi să prezinte un raport privind demonstrarea echivalenţei în conformitate cu punctul 1. |
3. | Atunci când evaluează acceptabilitatea raportului menţionat la punctul 2, Comisia face referire la orientările sale privind demonstrarea echivalenţei. Atunci când statele membre au folosit factori interimari pentru aproximarea echivalenţei, aproximarea echivalenţei este confirmată sau modificată prin trimitere la orientările respective. |
4. | Statele membre se asigură că, atunci când este cazul, corecţia se aplică şi retroactiv datelor de măsurare din trecut, în scopul obţinerii unei comparabilităţi mai mari a datelor. |
(C)Standardizarea
Pentru poluanţii gazoşi, volumul este standardizat la o temperatură de 293 K şi o presiune atmosferică de 101,3 kPa. Pentru particulele în suspensie şi substanţele care urmează să fie analizate din particulele în suspensie [inclusiv arsen, cadmiu, plumb, nichel şi benzo(a)piren], volumul de prelevare se raportează la condiţiile de mediu, în ceea ce priveşte temperatura şi presiunea atmosferică înregistrate la data măsurărilor.
(D)Recunoaşterea reciprocă a datelor
Pentru a demonstra că echipamentele îndeplinesc cerinţele de performanţă ale metodelor de referinţă enumerate în partea A din prezenta anexă, autorităţile şi organismele competente desemnate în temeiul articolului 5 acceptă rapoarte de încercare emise în alte state membre, cu condiţia ca laboratoarele de încercări să fie acreditate conform standardului armonizat relevant privind laboratoarele de încercări şi etalonări.
Rapoartele de încercare detaliate şi toate rezultatele încercărilor sunt puse la dispoziţia altor autorităţi competente sau a organismelor desemnate ale acestora. Rapoartele de încercare demonstrează că echipamentele îndeplinesc toate cerinţele de performanţă, inclusiv în cazul în care anumite condiţii legate de mediu şi de sit sunt specifice unui anumit stat membru şi nu intră în sfera condiţiilor pentru care echipamentul a fost deja testat şi certificat de tip într-un alt stat membru.
€ Aplicaţii de referinţă pentru modelarea calităţii aerului
În absenţa unui standard EN privind obiectivele de calitate ale modelării, statele membre pot alege aplicaţiile de modelare pe care le utilizează, în conformitate cu anexa V partea F.
ANEXA VII:Măsurări la supersiturile de monitorizare, precum şi măsurări privind concentraţia masică şi compoziţia chimică ale PM2,5, măsurări ale substanţelor precursoare ale ozonului şi măsurări ale particulelor ultrafine
Secţiunea 1:Măsurări ale poluanţilor la supersiturile de monitorizare
Măsurările efectuate în toate supersiturile de monitorizare din amplasamentele de fond urban şi din amplasamentele de fond rural includ poluanţii enumeraţi în tabelele 1 şi, respectiv, 2.
Tabelul 1 Poluanţii care urmează să fie măsuraţi în supersiturile de monitorizare din amplasamentele de fond urban
Poluant | Tipul măsurării |
PM10, PM2,5, particule ultrafine, negru de fum | Măsurări în puncte fixe |
NO2, O3 | Măsurări în puncte fixe |
SO2, CO | Măsurări în puncte fixe sau indicative |
Distribuţia dimensională a particulelor ultrafine | Măsurări în puncte fixe sau indicative |
Benzo(a)piren, alte hidrocarburi aromatice policiclice, după caz (1) | Măsurări în puncte fixe sau indicative |
Depunerea totală (2) de benzo(a)piren şi alte hidrocarburi aromatice policiclice, după caz | Măsurări în puncte fixe sau indicative |
Arsen, cadmiu, plumb şi nichel | Măsurări în puncte fixe sau indicative |
Depunerea totală (2) de arsen, cadmiu, plumb, nichel şi mercur | Măsurări în puncte fixe sau indicative |
Benzen | Măsurări în puncte fixe sau indicative |
Compoziţia chimică a PM2,5 în conformitate cu secţiunea 2 | Măsurări în puncte fixe sau indicative |
(1) Benzo(a)piren şi alte hidrocarburi aromatice policiclice menţionate la articolul 9 alineatul (8). (2) În cazul în care amplasarea unui supersit de monitorizare într-un amplasament de fond urban nu permite aplicarea orientărilor şi a criteriilor EMEP în conformitate cu anexa IV partea C litera (f), măsurarea corespunzătoare a depunerilor poate fi efectuată într-un amplasament de fond urban separat din aria de reprezentativitate. | |
Tabelul 2 Poluanţii care urmează să fie măsuraţi în supersiturile de monitorizare din amplasamentele de fond rural
Poluant | Tipul măsurării |
PM10, PM2,5, particule ultrafine, negru de fum | Măsurări în puncte fixe |
NO2, O3 şi amoniac | Măsurări în puncte fixe |
SO2, CO | Măsurări în puncte fixe sau indicative |
Depunerea totală de benzo(a)piren şi alte hidrocarburi aromatice policiclice, după caz | Măsurări în puncte fixe sau indicative |
Depunerea totală de arsen, cadmiu, plumb, nichel şi mercur | Măsurări în puncte fixe sau indicative |
Benzo(a)piren, alte hidrocarburi aromatice policiclice, după caz (3) | Măsurări în puncte fixe sau indicative |
Arsen, cadmiu, plumb şi nichel | Măsurări în puncte fixe sau indicative |
Compoziţia chimică a PM2,5 în conformitate cu secţiunea 2 | Măsurări în puncte fixe sau indicative |
Mercur gazos total | Măsurări în puncte fixe sau indicative |
(3) Benzo(a)piren şi celelalte hidrocarburi aromatice policiclice menţionate la articolul 9 alineatul (8). | |
Tabelul 3 Poluanţii recomandaţi a fi măsuraţi în supersiturile de monitorizare din amplasamentele de fond urban şi din amplasamentele de fond rural dacă nu fac obiectul cerinţelor din tabelele 1 şi 2
Poluant | Tipul măsurării |
Distribuţia dimensională a particulelor ultrafine | Măsurări în puncte fixe sau indicative |
Potenţialul de oxidare al particulelor în suspensie | Măsurări în puncte fixe sau indicative |
Amoniac | Măsurări în puncte fixe sau indicative |
Levoglucosan care trebuie măsurat ca parte a compoziţiei chimice a PM2,5 | Măsurări în puncte fixe sau indicative |
Mercur gazos total | Măsurări în puncte fixe sau indicative |
Mercur bivalent sub formă de particule şi sub formă gazoasă | Măsurări în puncte fixe sau indicative |
Acid azotic | Măsurări în puncte fixe sau indicative |
Secţiunea 2:Măsurări privind concentraţia masică şi compoziţia chimică ale PM2,5
A.Obiective
Obiectivele principale ale unor astfel de măsurări sunt garantarea unei informări adecvate cu privire la nivelul de poluare în amplasamentele de fond urban şi în amplasamentele de fond rural. Informarea respectivă este esenţială pentru estimarea nivelurilor ridicate din zonele mai poluate (cum ar fi amplasamentele de fond urban, punctele critice de poluare a aerului, siturile industriale, arii cu trafic rutier), pentru evaluarea eventualei contribuţii a transportului poluanţilor pe distanţă lungă, pentru sprijinirea analizei contribuţiei surselor şi pentru înţelegerea unor poluanţi specifici, cum ar fi particulele în suspensie. În plus, aceste informaţii sunt esenţiale şi pentru o utilizare sporită a aplicaţiilor de modelare în ariile urbane.
B.Substanţe
Măsurările PM2,5 cuprind cel puţin concentraţia masică totală şi concentraţiile compuşilor adecvaţi pentru caracterizarea compoziţiei sale chimice. Trebuie să se includă cel puţin lista speciilor chimice de mai jos.
SO4 2- | Na+ | NH4 + | Ca2+ | carbon elementar (CE) |
NO3- | K+ | Cl- | Mg2+ | carbon organic (CO) |
C.Amplasare
Măsurările se efectuează în special în amplasamentele de fond urban şi în amplasamentele de fond rural în conformitate cu anexa IV.
Secţiunea 3:Măsurările substanţelor precursoare ale ozonului
A.Obiective
Măsurările substanţelor precursoare ale ozonului au ca obiective principale analizarea oricărei evoluţii a substanţelor precursoare ale ozonului, verificarea eficienţa strategiilor de reducere a emisiilor, verificarea coerenţei inventarelor de emisii, contribuirea la o mai bună înţelegere a proceselor de formare a ozonului şi de dispersie a substanţelor precursoare ale acestuia, precum şi aplicarea modelelor fotochimice şi contribuirea la stabilirea de legături între sursele de emisie şi concentraţiile de poluanţi observate.
B.Substanţe
Măsurările substanţelor precursoare ale ozonului includ cel puţin oxizii de azot (NO şi NO2) şi, după caz, metan (CH4) şi compuşi organici volatili (COV). Selectarea compuşilor specifici care urmează să fie măsuraţi va depinde de obiectivul urmărit şi poate fi completată de alţi compuşi de interes. Statele membre pot utiliza metoda pe care o consideră adecvată pentru obiectivul urmărit. Metoda de referinţă, astfel cum este precizată în anexa VI, se aplică pentru dioxidul de azot şi oxizii de azot.
O listă a compuşilor organici volatili pentru care sunt recomandate măsurări este prezentată mai jos:
Familia chimică | Substanţa | |||
Denumirea comună | Denumirea IUPAC | Formula | Numărul CAS | |
Alcooli | Metanol | Metanol | CH4O | 67-56-1 |
Etanol | Etanol | C2H6O | 64-17-5 | |
Aldehidă | Formaldehidă | Metanal | CH2O | 50-00-0 |
Acetaldehidă | Etanal | C2H4O | 75-07-0 | |
Metacroleină | 2-Metilprop-2-enal | C4H6O | 78-85-3 | |
Alchine | Acetilenă | Etină | C2H2 | 74-86-2 |
Alcani | Etan | Etan | C2H6 | 74-84-0 |
Propan | Propan | C3H8 | 74-98-6 | |
n-Butan | Butan | C4H10 | 106-97-8 | |
i-Butan | 2-Metilpropan | C4H10 | 75-28-5 | |
n-Pentan | Pentan | C5H12 | 109-66-0 | |
i-Pentan | 2-Metilbutan | C5H12 | 78-78-4 | |
n-Hexan | Hexan | C6H14 | 110-54-3 | |
i-Hexan | 2-Metilpentan | C6H14 | 107-83-5 | |
n-Heptan | Heptan | C7H16 | 142-82-5 | |
n-Octan | Octan | C8H18 | 111-65-9 | |
i-Octan | 2,2,4-Trimetilpentan | C8H18 | 540-84-1 | |
Alchene | Etilenă | Etenă | C2H4 | 75-21-8 |
Propenă/propilenă | Propenă | C3H6 | 115-07-1 | |
1,3-Butadienă | Buta-1,3-dienă | C4H6 | 106-99-0 | |
1-Butenă | but-1-enă | C4H8 | 106-98-9 | |
Trans-2-Butenă | (E)-but-2-enă | C4H8 | 624-64-6 | |
cis-2-Butenă | (Z)-but-2-enă | C4H8 | 590-18-1 | |
1-Pentenă | pent-1-enă | C5H10 | 109-67-1 | |
2-Pentenă | (Z)-pent-2-enă | C5H10 | 627-20-3 (cis-2 pentenă) | |
(E)-Pent-2-enă | 646-04-8 (trans-2 pentenă) | |||
Hidrocarburi aromatice | Benzen | Benzen | C6H6 | 71-43-2 |
Toluen/Metilbenzen | Toluen | C7H8 | 108-88-3 | |
Etil benzen | Etilbenzen | C8H10 | 100-41-4 | |
m + p-Xilen | 1,3-Dimetilbenzen (m-Xilen) | C8H10 | 108-38-3 (m-Xilen) | |
1,4-Dimetilbenzen (p-Xilen) | 106-42-3 (p-Xilen) | |||
o-Xilen | 1,2-Dimetilbenzen (o-Xilen) | C8H10 | 95-47-6 | |
1,2,4-Trimetilbenzen | 1,2,4-Trimetilbenzen | C9H12 | 95-63-6 | |
1,2,3-Trimetilbenzen | 1,2,3-Trimetilbenzen | C9H12 | 526-73-8 | |
1,3,5-Trimetilbenzen | 1,3,5-Trimetilbenzen | C9H12 | 108-67-8 | |
Cetone | Acetonă | Propan-2-onă | C3H6O | 67-64-1 |
Metil etil cetonă | Butan-2-onă | C4H8O | 78-93-3 | |
Metil vinil cetonă | 3-Buten-2-onă | C4H6O | 78-94-4 | |
Terpene | Izopren | 2-Metilbut-1,3-dienă | C5H8 | 78-79-5 |
p-Cimen | 1-metil-4-(1-metiletil) benzen | C10H14 | 99-87-6 | |
Limonen | 1-metil-4-(1-metiletenil)-ciclohexenă | C10H16 | 138-86-3 | |
| 7-Metil-3-metilen-1,6-octadienă | C10H16 | 123-35-3 | |
| 2,6,6-Trimetil-biciclo[3.1.1]hept-2-enă | C10H16 | 80-56-8 | |
| 6,6-Dimetil-2-metil-enbiciclo [3.1.1]heptan | C10H16 | 127-91-3 | |
Camfen | 2,2-dimetil-3-metil-enbiciclo [2.2.1]heptan | C10H16 | 79-92-5 | |
| 3,7,7-Trimetil-biciclo[4.1.0]hept-3-enă | C10H16 | 13466-78-9 | |
1,8-Cineol | 1,3,3-trimetil 2 oxabiciclo [2.2.2]octan | C10H18O | 470-82-6 | |
-Mircen
-Pinen
-Pinen
3-CarenăC.Amplasare
Măsurările sunt efectuate în puncte de prelevare stabilite în conformitate cu cerinţele prezentei directive şi considerate adecvate pentru obiectivele monitorizării menţionate în partea A din prezenta secţiune.
Secţiunea 4:Măsurările particulelor ultrafine
A.Obiective
Obiectivul unor astfel de măsurări este de a asigura disponibilitatea unor informaţii adecvate în locurile în care apar concentraţii mari de particule ultrafine, care sunt influenţate în principal de surse de emisii provenind de la transportul aerian, naval sau rutier (cum ar fi aeroporturi, porturi, drumuri), situri industriale sau instalaţii de încălzire a locuinţelor. Informaţiile trebuie să fie adecvate pentru a evalua nivelurile crescute ale concentraţiilor de particule ultrafine cauzate de aceste surse.
B.Substanţe
Particulele ultrafine.
C.Amplasare
Punctele de prelevare sunt instalate în conformitate cu anexele IV şi V într-un loc în care este posibil să apară concentraţii mari de particule ultrafine şi în direcţia vântului în raport cu sursele principale de emisii, în direcţia predominantă relevantă a vântului respectivelor surse.
ANEXA VIII:Informaţiile care urmează a fi incluse în planurile privind calitatea aerului şi în foile de parcurs privind calitatea aerului pentru a îmbunătăţi calitatea aerului înconjurător
(A)Informaţiile care urmează a fi furnizate în temeiul articolului 19 alineatul (6)
1.Localizarea poluării excesive
a)regiune;
b)oraş/oraşe (hărţi);
c)punctul (punctele) de prelevare (hartă, coordonate geografice).
2.Informaţii generale
a)tipul de arie (urbană, industrială sau rurală) sau caracteristicile unităţii teritoriale cu expunere medie sau ale altei unităţi teritoriale menţionată la articolul 19 alineatul (2) (inclusiv ariile urbane, industriale sau rurale);
b)estimarea ariei poluate (în km2) şi a populaţiei expuse poluării;
c)concentraţiile sau indicatorul mediu de expunere al poluantului relevant observat începând cu cel puţin cinci ani înainte de depăşire până la datele cele mai recente, inclusiv compararea acestora cu valorile-limită sau cu obligaţia de reducere a expunerii medii şi cu obiectivul privind concentraţia expunerii medii.
3.Autorităţi responsabile
Denumirile şi adresele autorităţilor competente responsabile de elaborarea şi punerea în aplicare a planurilor privind calitatea aerului sau a foilor de parcurs privind calitatea aerului.
4.Originea poluării, ţinând seama de raportarea în temeiul Directivei (UE) 2016/2284 şi de informaţiile furnizate în cadrul programului naţional de control al poluării atmosferice
a)lista principalelor surse de emisie responsabile de poluare;
b)cantitatea totală a emisiilor din aceste surse (în tone/an);
c)evaluarea nivelului emisiilor (de exemplu, la nivel de oraş, nivel regional, nivel naţional şi contribuţii transfrontiere);
d)contribuţia surselor în funcţie de sectoarele relevante care contribuie la depăşire în cadrul programului naţional de control al poluării atmosferice.
5.Descrierea scenariului de referinţă utilizat ca bază pentru planul privind calitatea aerului sau pentru foaia de parcurs privind calitatea aerului pentru a demonstra efectele lipsei de acţiune, inclusiv o evoluţie preconizată atât a emisiilor, cât şi a concentraţiilor.
6.Identificarea şi detaliile măsurilor de reducere a poluării aerului care pot fi luate în considerare pentru selecţie:
a)enumerarea şi descrierea tuturor măsurilor avute în vedere în planul privind calitatea aerului sau în foaia de parcurs privind calitatea aerului, inclusiv identificarea autorităţii competente responsabile cu punerea lor în aplicare;
b)cuantificarea sau estimarea reducerii emisiilor (în tone/an) şi, dacă este cazul, reducerea concentraţiei pentru fiecare măsură menţionată la litera (a).
7.Măsurile selectate şi efectele preconizate ale acestora pentru asigurarea conformităţii în termenele stabilite la articolul 19:
a)lista măsurilor selectate, inclusiv o listă de informaţii (cum ar fi rezultatele modelării şi evaluării măsurilor) necesare pentru respectarea standardului de calitate a aerului în cauză în conformitate cu anexa I; dacă este cazul, dacă lista de măsuri în temeiul punctului 6 litera (a) din prezenta parte include măsuri cu un potenţial ridicat de îmbunătăţire a calităţii aerului, dar acestea nu au fost selectate în vederea adoptării, o explicaţie a motivelor pentru care măsurile nu sunt selectate în vederea adoptării;
b)calendarul de punere în aplicare a fiecărei măsuri şi actorii responsabili;
c)cuantificarea reducerii emisiilor (în tone/an) din combinaţia de măsuri prevăzute la litera (a) de la prezentul punct;
d)reducerea cuantificată a concentraţiei (în 
g/m3) la fiecare punct de prelevare la care sunt depăşite valorile-limită, valorile-ţintă sau indicatorul mediu de expunere în cazul unei depăşiri a obligaţiei de reducere a expunerii medii, care se estimează că se va obţine prin setul de măsuri menţionate la litera (a) de la prezentul punct;
g/m3) la fiecare punct de prelevare la care sunt depăşite valorile-limită, valorile-ţintă sau indicatorul mediu de expunere în cazul unei depăşiri a obligaţiei de reducere a expunerii medii, care se estimează că se va obţine prin setul de măsuri menţionate la litera (a) de la prezentul punct;e)traiectoria orientativă în vederea obţinerii conformităţii şi anul în care se estimează că se va obţine conformitatea pentru fiecare poluant atmosferic vizat de foaia de parcurs privind calitatea aerului sau de planul privind calitatea aerului, ţinând seama de setul de măsuri menţionate la litera (a) de la prezentul punct;
f)în ceea ce priveşte foile de parcurs privind calitatea aerului şi planurile privind calitatea aerului, justificarea din care să rezulte modul în care astfel de planuri sau foi de parcurs stabilesc măsuri pentru a se asigura că perioada de depăşire este cât mai scurtă posibil, inclusiv în ceea ce priveşte calendarul de punere în aplicare.
8.Anexa 1 la planurile privind calitatea aerului sau foile de parcurs privind calitatea aerului: Informaţii generale suplimentare
a)date climatice;
b)date privind topografia;
c)informaţii privind tipul de ţinte care necesită protecţie în zonă, după caz;
d)enumerarea şi descrierea tuturor măsurilor suplimentare care au un impact deplin asupra concentraţiilor de poluanţi din aerul înconjurător în cursul unei perioade de trei ani sau mai mult;
e)informaţii socioeconomice privind zona respectivă, pentru a promova aspectele legate de echitatea de mediu şi protecţia populaţiei sensibile şi a grupurilor vulnerabile;
f)o descriere a metodei utilizate şi a ipotezelor formulate sau a datelor utilizate pentru prognozele privind evoluţia calităţii aerului, inclusiv, dacă este posibil, marja de incertitudine a prognozelor şi scenariile de sensibilitate pentru a ţine seama de scenariul cel mai optimist, scenariul cel mai probabil şi scenariul cel mai pesimist;
g)documente de fundamentare şi informaţii folosite pentru evaluare.
9.Anexa 2 la planurile privind calitatea aerului sau foile de parcurs privind calitatea aerului: Un rezumat al măsurilor de informare şi consultare a publicului adoptate în temeiul articolului 19 alineatul (7), al rezultatelor acestora şi o explicaţie a modului în care au fost luate în considerare aceste rezultate în planul final privind calitatea aerului sau în foaia de parcurs finală privind calitatea aerului.
10.Anexa 3 la planurile privind calitatea aerului sau foile de parcurs privind calitatea aerului: Evaluarea măsurilor (în cazul unei actualizări a planului privind calitatea aerului)
a)evaluarea calendarului măsurilor din planul anterior privind calitatea aerului;
b)estimarea efectelor măsurilor din planul anterior privind calitatea aerului asupra reducerii emisiilor şi a concentraţiilor de poluanţi.
(B)Lista orientativă a măsurilor de reducere a poluării aerului
1.Informaţii privind stadiul punerii în aplicare a directivelor menţionate la articolul 14 alineatul (3) litera (b) din Directiva (UE) 2016/2284.
2.Informaţii privind toate măsurile de reducere a poluării aerului a căror implementare a fost luată în considerare la nivel local, regional sau naţional în legătură cu atingerea obiectivelor de calitate a aerului, precum:
a)reducerea emisiilor provenite din surse staţionare prin asigurarea faptului că sursele staţionare de combustie mici şi mijlocii (inclusiv pentru biomasă) sunt dotate cu echipamente de control al emisiilor sau că acestea sunt înlocuite, precum şi prin îmbunătăţirea eficienţei energetice a clădirilor;
b)reducerea emisiilor provenite de la vehicule prin intermediul modernizării cu ajutorul unor sisteme de propulsie cu zero emisii şi a unor echipamente de control al emisiilor; se are în vedere utilizarea de stimulente de natură economică pentru a accelera adoptarea acestor sisteme şi echipamente;
c)achiziţionarea de către autorităţile publice, în conformitate cu manualul privind achiziţiile publice verzi, de combustibili, echipament de combustie în scopul reducerii emisiilor şi de vehicule cu zero emisii, astfel cum sunt definite la articolul 3 alineatul (1) litera (m) din Regulamentul (UE) 2019/631 al Parlamentului European şi al Consiliului (1);
(1)Regulamentul (UE) 2019/631 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 aprilie 2019 de stabilire a standardelor de performanţă privind emisiile de CO2 pentru autoturismele noi şi pentru vehiculele utilitare uşoare noi şi de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 443/2009 şi (UE) nr. 510/2011 (JO L 111, 25.4.2019, p. 13).
d)reducerea emisiilor prin achiziţionarea de vehicule cu zero emisii şi cu emisii scăzute pentru transportul în comun şi public sau de vehicule echipate cu soluţii digitale moderne care influenţează reducerea emisiilor;
e)măsuri de îmbunătăţire a calităţii, a eficienţei, a accesibilităţii ca preţ şi a conectivităţii transportului în comun şi public;
f)măsuri legate de adoptarea şi punerea în funcţiune a infrastructurii pentru combustibili alternativi;
g)măsuri de limitare a emisiilor provenite din transporturi prin intermediul planurilor urbanistice şi al gestionării traficului rutier, inclusiv:
(i)taxarea congestiei din trafic, de exemplu, taxe de drum şi taxe de utilizare în funcţie de kilometraj;
(ii)alegerea materialelor rutiere;
(iii)tarife pentru parcare pe terenurile publice sau alte stimulente de natură economică şi cu tarife diferenţiate pentru vehiculele poluante şi pentru cele cu zero emisii;
(iv)instituirea unor sisteme de restricţionare a accesului vehiculelor în oraşe, inclusiv a unor zone cu emisii scăzute şi zone cu zero emisii;
(v)înfiinţarea unor cartiere cu trafic redus, superblocuri şi cartiere fără automobile;
(vi)stabilirea unor străzi fără vehicule;
(vii)măsuri de asigurare a unor emisii (de eşapament) egale cu zero pe ultimul kilometru;
(viii)promovarea partajării şi a folosirii în comun a autoturismelor;
(ix)punerea în aplicare a sistemelor de transport inteligente;
(x)crearea de noduri multimodale care să conecteze diferite soluţii de transport durabile şi spaţii de parcare;
(xi)stimularea mersului cu bicicleta şi a mersului pe jos, de exemplu prin extinderea spaţiului pentru biciclişti şi pietoni, acordarea de prioritate mersului cu bicicleta şi mersului pe jos în planificarea infrastructurii, extinderea reţelei de rute pentru biciclete;
(xii)planificarea unor oraşe compacte;
h)măsuri de încurajare a schimbării modale la o mobilitate activă şi la forme de transport mai puţin poluante (precum mersul pe jos, mersul cu bicicleta, transportul public sau transportul feroviar), inclusiv:
(i)electrificarea transportului public, consolidarea reţelei de transport public şi simplificarea accesului şi a utilizării, de exemplu prin rezervări digitale şi interconectate şi prin informaţii în timp real privind tranzitul;
(ii)asigurarea unei intermodalităţi fără obstacole pentru naveta rural-urban, de exemplu între transportul feroviar şi mersul cu bicicleta şi între autoturisme şi transportul public (cum ar fi sistemele "park and ride");
(iii)redirecţionarea stimulentelor fiscale şi economice către mobilitatea activă şi partajată, inclusiv stimulente pentru deplasarea cu bicicleta şi mersul pe jos la locul de muncă;
(iv)programe de casare a celor mai poluante vehicule;
i)măsuri de încurajare a trecerii la vehicule şi utilaje fără destinaţie rutieră cu zero emisii, atât pentru aplicaţii private, cât şi pentru aplicaţii comerciale;
j)măsuri pentru asigurarea faptului că se acordă prioritate combustibililor cu nivel scăzut de emisie în sursele staţionare de scară mică, medie şi mare şi în sursele mobile;
k)măsuri de reducere a poluării aerului din surse industriale în temeiul Directivei 2010/75/UE şi prin utilizarea unor instrumente economice precum impozitele, taxele sau comercializarea certificatelor de emisii, ţinând seama, în acelaşi timp, de particularităţile IMM-urilor;
l)reducerea emisiilor generate de transportul maritim şi aerian prin utilizarea combustibililor alternativi şi instalarea infrastructurii pentru combustibili alternativi, precum şi utilizarea de stimulente economice pentru a accelera adoptarea acestora şi stabilirea unor cerinţe specifice pentru navele şi ambarcaţiunile aflate la dană şi în port, accelerând în acelaşi timp alimentarea cu energie electrică de la mal şi electrificarea navelor şi a maşinilor de lucru portuare;
m)măsuri de reducere a emisiilor din agricultură;
n)măsuri vizând protecţia sănătăţii copiilor sau a altor grupuri sensibile ale populaţiei şi grupuri vulnerabile;
o)măsuri de încurajare a modificărilor de comportament.
ANEXA IX:Măsuri de urgenţă care pot fi avute în vedere pentru a fi incluse în planurile de acţiune pe termen scurt prevăzute la articolul 20
Măsuri care trebuie avute în vedere pe termen scurt care vizează abordarea surselor care contribuie la riscul de depăşire a pragului de alertă, în funcţie de circumstanţele locale şi de poluantul luat în considerare:
(a)restricţionarea circulaţiei vehiculelor, în special în jurul locurilor frecventate de populaţia sensibilă şi de grupurile vulnerabile;
(b)transport public cu tarife reduse sau gratuit;
(c)suspendarea operaţiunilor la lucrările de construcţii;
(d)curăţarea drumurilor;
(e)formule flexibile de lucru.
ANEXA X:Informarea publicului
1.Statele membre trebuie să prezinte publicului cel puţin următoarele informaţii:
(a)date orare actualizate pentru fiecare punct de prelevare a dioxidului de sulf, a dioxidului de azot, a particulelor în suspensie (PM10 şi PM2,5), a monoxidului de carbon şi a ozonului; această dispoziţie se aplică informaţiilor provenite de la toate punctele de prelevare unde sunt disponibile informaţii actualizate şi cel puţin informaţiilor provenite de la numărul minim de puncte de prelevare prevăzut în anexa III, dacă metoda de măsurare este adecvată pentru date actualizate (UTD), în pofida faptului că statele membre furnizează publicului cât mai multe informaţii privind UTD şi îşi adaptează treptat metodele de măsurare în acest sens; atunci când sunt disponibile, se furnizează, de asemenea, informaţii actualizate care rezultă din aplicaţiile de modelare;
(b)concentraţiile măsurate ale tuturor poluanţilor şi, dacă este posibil, modul în care acestea se compară cu cele mai recente valori orientative recomandate de OMS, prezentate în funcţie de perioadele corespunzătoare stabilite în anexa I;
(c)informaţii privind depăşirea (depăşirile) observată (observate) a(le) oricărei valori-limită, valori-ţintă şi a(le) obligaţiei de reducere a expunerii medii, inclusiv cel puţin:
(i)locul sau aria depăşirii;
(ii)momentul începerii şi durata depăşirii;
(iii)concentraţia măsurată în comparaţie cu standardele aplicabile de calitate a aerului sau cu indicatorul mediu de expunere în cazul unei depăşiri a obligaţiei de reducere a expunerii medii;
(d)informaţii privind efectele asupra sănătăţii, inclusiv cel puţin:
(i)efectele poluării aerului asupra sănătăţii populaţiei în general şi, în măsura posibilului, a fiecărui poluant care intră sub incidenţa prezentei directive;
(ii)efectele poluării aerului asupra sănătăţii populaţiei sensibile şi a grupurilor vulnerabile şi, în măsura posibilului, a fiecărui poluant care intră sub incidenţa prezentei directive;
(iii)descrierea simptomelor probabile;
(iv)măsurile de precauţie recomandabile care sunt de luat, defalcate în măsuri de precauţie care trebuie luate de populaţie în general şi respectiv de populaţia sensibilă şi grupurile vulnerabile;
(v)locul unde se găsesc informaţii suplimentare;
(e)informaţii privind efectele asupra vegetaţiei;
(f)informaţii privind acţiunile de prevenire în scopul reducerii poluării şi a expunerii la aceasta: indicarea sectoarelor principalelor surse; recomandări cu privire la acţiunile de reducere a emisiilor;
(g)informaţii privind campaniile de măsurare sau activităţile similare şi rezultatele acestora, în cazul în care au fost efectuate.
2.Statele membre trebuie să asigure punerea la timp la dispoziţia publicului a informaţiilor privind depăşirile actuale sau prognozate ale pragurilor de alertă, precum şi eventualele praguri de informare; detaliile furnizate trebuie să cuprindă cel puţin următoarele informaţii:
(a)informaţii privind depăşirea (depăşirile) observată (observate):
(i)locul sau aria depăşirii;
(ii)tipul de prag depăşit (de alertă sau de informare);
(iii)momentul începerii şi durata depăşirii;
(iv)cea mai mare concentraţie orară şi, în plus, cea mai mare concentraţie medie pe un interval de opt ore în cazul ozonului;
(b)prognoza următoarei (următoarelor) după-amiezi/zi (zile):
(i)aria geografică a depăşirilor preconizate ale pragului de alertă sau ale pragului de informare;
(ii)modificările preconizate ale poluării (şi anume ameliorare, stabilizare sau deteriorare), alături de motivele care determină acele modificări;
(c)informaţii privind tipul de populaţie vizat, posibilele efecte asupra sănătăţii şi comportamentul recomandat:
(i)informaţii privind grupurile de populaţie expuse riscului;
(ii)descrierea simptomelor probabile;
(iii)măsurile de precauţie recomandate populaţiei vizate;
(iv)locul de unde se pot obţine informaţii suplimentare;
(d)informaţii privind planurile de acţiune pe termen scurt şi acţiunile de prevenire în scopul reducerii poluării sau a expunerii la aceasta: indicarea sectoarelor principalelor surse; recomandări cu privire la acţiunile de reducere a emisiilor din surse antropice;
(e)recomandări cu privire la acţiunile de reducere a expunerii;
(f)în cazul depăşirilor prognozate, statele membre trebuie să ia măsuri pentru a se asigura că detaliile respective sunt furnizate în măsura în care acest lucru este posibil.
3.Atunci când are loc o depăşire sau când există un risc de depăşire a oricărei valori-limită, a valorii-ţintă, a obligaţiei de reducere a expunerii medii, a pragurilor de alertă sau a pragurilor de informare, statele membre se asigură că informaţiile menţionate în prezenta anexă sunt, de asemenea, aduse la cunoştinţa publicului.
ANEXA XI:
PARTEA A:Directivele abrogate cu lista modificărilor lor ulterioare (menţionate la articolul 31)
Directiva 2004/107/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (JO L 23, 26.1.2005, p. 3). | |
Regulamentul (CE) nr. 219/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului (JO L 87, 31.3.2009, p. 109). | numai punctul 3.8 din anexă |
Directiva (UE) 2015/1480 a Comisiei (JO L 226, 29.8.2015, p. 4). | numai articolele 1 şi 2 |
Directiva 2008/50/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (JO L 152, 11.6.2008, p. 1). |
PARTEA B:Termene de transpunere în dreptul intern (menţionate la articolul 31)
Directiva | Termen de transpunere |
2004/107/CE | 15 februarie 2007 |
2008/50/CE | 11 iunie 2010 |
(UE) 2015/1480 | 31 decembrie 2016 |
ANEXA XII:Tabel de corespondenţă
Prezenta directivă | Directiva 2008/50/CE | Directiva 2004/107/CE |
articolul 1 | - | - |
articolul 2 | articolul 1 | articolul 1 |
articolul 3 | articolul 32 | articolul 8 |
articolul 4 | articolul 2 | articolul 2 |
articolul 5 | articolul 3 | - |
articolul 6 | articolul 4 | articolul 4 alineatul (1) |
articolul 7 | articolul 5 şi articolul 9 alineatul (2) anexa II secţiunea B | articolul 4 alineatele (2), (3) şi (6) anexa II secţiunea II |
articolul 8 | articolul 6 şi articolul 9 alineatul (1) | articolul 4 alineatele (1)-(5) şi (10) |
articolul 9 | articolele 7 şi 10 anexa V, secţiunea A, punctul 1, nota de subsol 1 | articolul 4 alineatele (7), (8) şi (11) |
articolul 10 | - | articolul 4 alineatul (9) |
articolul 11 | articolele 8 şi 11 | articolul 4 alineatele (12) şi (13) |
articolul 12 | articolul 12, articolul 17 alineatele (1) şi (3) şi articolul 18 | articolul 3 alineatul (2) |
articolul 13 | articolele 13, 15, articolul 16 alineatul (2) şi articolul 17 alineatul (1) | articolul 3 alineatele (1) şi (3) |
articolul 14 | articolul 14 | - |
articolul 15 | articolul 19 primul paragraf | - |
articolul 16 | articolul 20 | - |
articolul 17 | articolul 21 | - |
articolul 18 | articolul 22 | - |
articolul 19 | articolul 17 alineatul (2) şi articolul 23 | articolul 3 alineatul (3) şi articolul 5 alineatul (2) |
articolul 20 | articolul 24 | - |
articolul 21 | articolul 25 | - |
articolul 22 | articolul 26 | articolul 7 |
articolul 23 | articolul 19 al doilea paragraf şi articolul 27 anexa III secţiunea D | articolul 5 alineatele (1) şi (4) |
articolul 24 | articolul 28 | articolul 4 alineatul (15) |
articolul 25 | - | - |
articolul 26 | articolul 29 | articolul 6 |
articolul 27 | - | - |
articolul 28 | - | - |
articolul 29 | articolul 30 | articolul 9 |
articolul 30 | articolul 33 | articolul 10 |
articolul 31 | articolul 31 | - |
articolul 32 | articolul 34 | articolul 11 |
articolul 33 | articolul 35 | articolul 12 |
anexa I | anexele VII, XI, XII, XIII şi XIV | anexa I |
anexa II | anexa II secţiunea B | anexa II secţiunea I |
anexa III | anexele V şi IX | anexa III secţiunea IV |
anexa IV | anexele III şi VIII | anexa III secţiunile I, II şi III |
anexa V | anexa I | anexa IV |
anexa VI | anexa VI | anexa V |
anexa VII | anexele IV şi X | - |
anexa VIII | anexa XV | - |
anexa IX | - | - |
anexa X | anexa XVI | - |
anexa XI | - | - |
anexa XII | anexa XVII | - |
Publicat în Jurnalul Oficial seria L din data de 20 noiembrie 2024