Capitolul i - DISPOZIŢII GENERALE - Directiva 2881/23-oct-2024 privind calitatea aerului înconjurător şi un aer mai curat pentru Europa

Acte UE

Jurnalul Oficial seria L

În vigoare
Versiune de la: 20 Noiembrie 2024
CAPITOLUL I:DISPOZIŢII GENERALE
Art. 1: Obiective
(1)Prezenta directivă stabileşte prevederi privind calitatea aerului cu scopul de a atinge un obiectiv de reducere la zero a poluării, astfel încât calitatea aerului în cadrul Uniunii să fie îmbunătăţită treptat până la niveluri care nu mai sunt considerate dăunătoare pentru sănătatea umană, ecosistemele naturale şi biodiversitate, astfel cum sunt definite prin cele mai bune şi mai recente dovezi ştiinţifice disponibile, contribuind, aşadar, la obţinerea unui mediu fără substanţe toxice până cel târziu în 2050.
(2)Prezenta directivă stabileşte valori-limită, valori-ţintă, obligaţii de reducere a expunerii medii, obiective privind concentraţia expunerii medii, niveluri critice, praguri de alertă, praguri de informare şi obiective pe termen lung. Astfel de standarde de calitate a aerului, care sunt stabilite în anexa I, sunt revizuite în conformitate cu articolul 3, în funcţie de recomandările OMS.
(3)De asemenea, prezenta directivă contribuie la realizarea obiectivelor Uniunii privind reducerea poluării, biodiversitatea şi ecosistemele în conformitate cu al optulea program de acţiune pentru mediu, precum şi sinergii mai puternice între politica Uniunii privind calitatea aerului şi alte politici relevante ale Uniunii.
Art. 2: Obiect
Prezenta directivă stabileşte prevederi în legătură cu următoarele aspecte:
1.definirea şi stabilirea obiectivelor pentru calitatea aerului înconjurător destinate să evite, să prevină sau să reducă efectele dăunătoare asupra sănătăţii umane şi a mediului;
2.stabilirea unor metode şi criterii comune pentru evaluarea calităţii aerului înconjurător în statele membre;
3.monitorizarea calităţii actuale a aerului înconjurător şi a tendinţelor pe termen lung, precum şi efectele măsurilor luate la nivelul Uniunii şi la nivel naţional asupra calităţii aerului înconjurător;
4.asigurarea faptului că informaţiile privind calitatea aerului înconjurător sunt comparabile la nivelul Uniunii şi sunt puse la dispoziţia publicului;
5.menţinerea calităţii aerului acolo unde este corespunzătoare şi îmbunătăţirea acesteia în alte cazuri;
6.promovarea unei cooperări crescute între statele membre şi autorităţile şi organismele lor competente în vederea reducerii poluării aerului.
Art. 3: Reexaminare periodică
(1)Până la 31 decembrie 2030 şi, ulterior, la fiecare cinci ani sau mai des în cazul în care noi descoperiri ştiinţifice importante, cum ar fi orientările revizuite ale OMS privind calitatea aerului, impun acest lucru, Comisia reexaminează dovezile ştiinţifice referitoare la poluanţii atmosferici şi la efectele acestora asupra sănătăţii umane şi a mediului care sunt relevante pentru atingerea obiectivelor stabilite la articolul 1 şi prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport conţinând principalele constatări.
(2)Cu ocazia reexaminării menţionate la alineatul (1) se evaluează dacă standardele de calitate a aerului aplicabile sunt în continuare adecvate pentru atingerea obiectivului de a evita, a preveni sau a reduce efectele dăunătoare asupra sănătăţii umane şi a mediului şi dacă ar trebui să fie incluşi şi alţi poluanţi atmosferici.
Pentru a atinge obiectivele prevăzute la articolul 1, cu ocazia reexaminării se evaluează opţiuni şi calendare în vederea alinierii standardelor de calitate a aerului la cele mai recente orientări ale OMS privind calitatea aerului şi la cele mai recente dovezi ştiinţifice.
În cadrul reexaminării se evaluează, de asemenea, toate celelalte dispoziţii ale prezentei directive, inclusiv cele privind prorogarea termenelor de atingere şi poluarea atmosferică transfrontieră şi, în plus, evaluează cele mai recente dovezi ştiinţifice, inclusiv, după caz, privind poluanţii atmosferici care sunt măsuraţi la supersiturile de monitorizare menţionate la articolul 10, dar care nu sunt incluşi în prezent în anexa I.
În scopul reexaminării, Comisia ia în considerare, printre altele, următoarele:
a)cele mai recente informaţii ştiinţifice de la organismele relevante ale Uniunii, de la organizaţiile internaţionale, cum ar fi OMS şi Convenţia CEE-ONU privind poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanţe lungi, precum şi de la alte organizaţii ştiinţifice relevante;
b)schimbările comportamentale, politicile fiscale şi evoluţiile tehnologice care influenţează calitatea aerului şi evaluarea acesteia;
c)situaţia calităţii aerului şi efectele asociate asupra sănătăţii umane şi a mediului, inclusiv efectele ozonului asupra vegetaţiei în statele membre;
d)costurile directe şi indirecte de asistenţă medicală şi de mediu asociate cu poluarea aerului;
e)natura şi impactul socioeconomic al acţiunilor complementare care urmează să fie puse în aplicare pentru a atinge noi obiective, precum şi o analiză cost-beneficiu a respectivelor acţiuni;
f)progresele înregistrate în ceea ce priveşte punerea în aplicare a măsurilor de reducere a poluanţilor şi de îmbunătăţire a calităţii aerului adoptate la nivel naţional şi la nivelul Uniunii;
g)legislaţia privind sursele relevantă la nivelul Uniunii pentru sectoarele şi activităţile care contribuie la poluarea aerului, inclusiv progresele înregistrate în punerea în aplicare a acestei legislaţii;
h)informaţiile relevante transmise de statele membre Comisiei în scopul reexaminării;
i)introducerea de către statele membre individuale a unor standarde mai stricte de calitate a aerului, în conformitate cu articolul 193 din TFUE.
(3)Agenţia Europeană de Mediu asistă Comisia în efectuarea reexaminării.
(4)În cazul în care consideră necesar, ca urmare a reexaminării, Comisia prezintă o propunere de revizuire a standardelor de calitate a aerului sau de includere a altor poluanţi atmosferici. În plus, în cazul în care Comisia consideră că este necesar, prezintă propuneri de introducere sau revizuire a oricărei legislaţii relevante privind sursele pentru a contribui la atingerea la nivelul Uniunii a standardelor revizuite de calitate a aerului propuse.
(5)În cazul în care Comisia identifică, în cursul reexaminării, că sunt necesare măsuri suplimentare pentru a atinge standardele de calitate a aerului aplicabile într-o zonă semnificativă a teritoriului Uniunii, Comisia poate propune acţiuni suplimentare care să fie întreprinse la nivelul Uniunii.
Art. 4: Definiţii
În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiţii:
1."aer înconjurător" înseamnă aerul troposferic, cu excepţia locurilor de muncă astfel cum sunt definite la articolul 2 din Directiva 89/654/CEE a Consiliului (19), cărora li se aplică dispoziţiile privind sănătatea şi siguranţa la locul de muncă şi la care publicul nu are în mod normal acces;
(19)Directiva 89/654/CEE a Consiliului din 30 noiembrie 1989 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate la locul de muncă [prima directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE] (JO L 393, 30.12.1989, p. 1).
2."standarde de calitate a aerului" înseamnă valori-limită, valori-ţintă, obligaţii de reducere a expunerii medii, obiective privind concentraţia expunerii medii, niveluri critice, praguri de alertă, praguri de informare şi obiective pe termen lung;
3."poluant" înseamnă orice substanţă prezentă în aerul înconjurător şi care poate avea efecte dăunătoare asupra sănătăţii umane sau a mediului;
4."nivel" înseamnă concentraţia unui poluant în aerul înconjurător sau depunerea acestuia pe suprafeţe într-o perioadă de timp dată;
5."depunere totală" înseamnă masa totală de poluanţi care este transferată din atmosferă pe suprafeţe, precum sol, vegetaţie, apă sau clădiri, într-o anumită zonă şi într-o anumită perioadă;
6."PM10" înseamnă particulele în suspensie care trec printr-un orificiu de aspiraţie calibrat, astfel cum este definit de metoda de referinţă pentru prelevarea şi măsurarea PM10, EN 12341, cu un randament de separare de 50 % pentru un diametru aerodinamic de 10 m;
7."PM2,5" înseamnă particulele în suspensie care trec printr-un orificiu de aspiraţie calibrat, astfel cum este definit de metoda de referinţă pentru prelevarea şi măsurarea PM2,5, EN 12341, cu un randament de separare de 50 % pentru un diametru aerodinamic de 2,5 m;
8."oxizi de azot" înseamnă suma raportului concentraţiilor volumice amestecate (ppbv) de monoxid de azot (oxid nitric) şi de dioxid de azot, exprimate în unităţi de concentraţie masică a dioxidului de azot (g/m3);
9."arsen", "cadmiu", "plumb", "nichel" şi "benzo(a)piren" înseamnă conţinutul total al acestor elemente şi compuşi în fracţiunea PM10;
10."hidrocarburi aromatice policiclice" înseamnă acei compuşi organici, formaţi din cel puţin două inele aromatice fuzionate constituite în întregime din carbon şi din hidrogen;
11."mercur gazos total" înseamnă vaporul de mercur elementar (Hg0) şi mercurul gazos reactiv, de exemplu specii de mercur solubil în apă care au o presiune de vapor suficient de ridicată pentru a exista în fază gazoasă;
12."compuşi organici volatili" sau "COV" înseamnă compuşii organici proveniţi din surse antropice şi biotice, alţii decât metanul, care pot produce oxidanţi fotochimici prin reacţie cu oxizii de azot în prezenţa luminii solare;
13."substanţe precursoare ale ozonului" înseamnă substanţele care contribuie la formarea ozonului de la nivelul solului;
14."negru de fum" înseamnă aerosoli carbonici măsuraţi prin absorbţia luminii;
15."particule ultrafine" înseamnă particule cu un diametru mai mic sau egal cu 100 nm, unde particulele ultrafine sunt măsurate drept concentraţii numerice de particule pe centimetru cub pentru un interval de mărime cu limita inferioară de 10 nm şi pentru un interval de mărime fără restricţii în ceea ce priveşte limita superioară;
16."potenţialul de oxidare al particulelor în suspensie" înseamnă o măsură a capacităţii particulelor în suspensie de a oxida moleculele ţintă potenţiale;
17."zonă" înseamnă o parte a teritoriului unui stat membru delimitată de acesta în scopul evaluării şi gestionării calităţii aerului;
18."unitate teritorială cu expunere medie" înseamnă o parte a teritoriului unui stat membru desemnată de statul membru respectiv în scopul determinării indicatorului mediu de expunere, care corespunde unei regiuni NUTS 1 sau NUTS 2, astfel cum se prevede în Regulamentul (CE) nr. 1059/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului (20), sau unei combinaţii de două sau mai multe regiuni NUTS 1 sau NUTS 2 adiacente, cu condiţia ca dimensiunea lor totală combinată să fie mai mică decât întregul teritoriu al statului membru respectiv şi să nu depăşească 85 000 km2;
(20)Regulamentul (CE) nr. 1059/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului din 26 mai 2003 privind instituirea unui nomenclator comun al unităţilor teritoriale de statistică (NUTS) (JO L 154, 21.6.2003, p. 1).
19."aglomerare" înseamnă o conurbaţie cu o populaţie de peste 250 000 de locuitori sau, acolo unde populaţia este de 250 000 de locuitori sau mai mică, cu o densitate a populaţiei pe km2care urmează să fie stabilită de către statele membre;
20."evaluare" înseamnă orice metodă folosită pentru a măsura, calcula, prognoza sau estima niveluri;
21."prag de evaluare" înseamnă nivelul care determină regimul de evaluare necesar care trebuie utilizat pentru a evalua calitatea aerului înconjurător;
22."măsurări în puncte fixe" înseamnă măsurări efectuate în puncte de prelevare fie continuu, fie prin prelevări aleatorii de probe în locuri invariabile timp de cel puţin 1 an calendaristic, pentru a determina nivelurile în conformitate cu obiectivele relevante de calitate a datelor;
23."măsurări indicative" înseamnă măsurări efectuate fie la intervale regulate pe parcursul unui an calendaristic, fie prin eşantionare aleatorie, pentru a determina nivelurile în conformitate cu obiective de calitate a datelor mai puţin stricte decât cele pentru măsurările în puncte fixe;
24."aplicaţie de modelare" înseamnă aplicarea unui sistem de modelare, înţeles ca un lanţ de modele şi submodele, inclusiv toate datele de intrare necesare, şi orice prelucrare ulterioară;
25."estimare obiectivă" înseamnă informaţii privind nivelul de concentraţie sau de depunere al unui poluant specific, obţinute prin analizele experţilor şi care pot include utilizarea de instrumente statistice;
26."reprezentativitate spaţială" înseamnă o abordare în materie de evaluare potrivit căreia indicatorii de calitate a aerului observaţi la un punct de prelevare sunt reprezentativi pentru o arie geografică delimitată în mod explicit, în măsura în care indicatorii de calitate a aerului din aria respectivă nu diferă de indicatorii observaţi la punctul de prelevare cu mai mult de un nivel de toleranţă predefinit;
27."puncte critice de poluare a aerului" înseamnă locuri dintr-o zonă cu cele mai mari concentraţii la care este probabil ca populaţia să fie expusă direct sau indirect pentru o perioadă semnificativă în raport cu perioada de calcul a mediei valorilor-limită sau a valorilor-ţintă, inclusiv în cazul în care nivelul de poluare este puternic influenţat de emisiile provenite din surse de poluare puternică, cum ar fi drumurile aglomerate şi cu trafic intens din apropiere, o singură sursă industrială sau o zonă industrială cu multe surse, porturi, aeroporturi, încălzire rezidenţială intensivă sau o combinaţie a acestora;
28."amplasamente de fond urban" înseamnă locuri din ariile urbane şi suburbane în care nivelurile sunt reprezentative pentru expunerea în general a populaţiei urbane;
29."amplasamente de fond rural" înseamnă locuri din ariile rurale cu o densitate redusă a populaţiei, în care nivelurile sunt reprezentative pentru expunerea în general a populaţiei rurale, a vegetaţiei şi a ecosistemelor naturale;
30."supersit de monitorizare" înseamnă o staţie de monitorizare situată într-un amplasamente de fond urban sau rural care combină mai multe puncte de prelevare pentru a colecta date pe termen lung cu privire la mai mulţi poluanţi;
31."valoare-limită" înseamnă un nivel care este fixat pe baza cunoaşterii ştiinţifice, în scopul de a evita, a preveni sau a reduce efectele dăunătoare asupra sănătăţii umane sau a mediului, care trebuie să fie atins într-o perioadă dată şi care, odată atins, nu trebuie depăşit;
32."valoare-ţintă" înseamnă un nivel fixat pe baza cunoaşterii ştiinţifice, în scopul de a evita, a preveni sau a reduce efectele dăunătoare asupra sănătăţii umane sau asupra mediului, care trebuie atinsă, în cazul în care este posibil, într-o perioadă dată;
33."indicatorul mediu de expunere" sau "IME" înseamnă un nivel mediu determinat pe baza unor măsurări efectuate în amplasamentele de fond urban din unitatea teritorială cu expunere medie, sau, în cazul în care în unitatea teritorială respectivă nu există nicio arie urbană, în amplasamentele de fond rural, şi care reflectă expunerea populaţiei, folosit pentru a verifica dacă obligaţia de reducere a expunerii medii şi obiectivul privind concentraţia de expunere pentru unitatea teritorială respectivă au fost respectate;
34."obligaţia de reducere a expunerii medii" înseamnă reducerea procentuală a expunerii medii, exprimată ca un indicator mediu de expunere, a populaţiei unei unităţi teritoriale cu expunere medie, stabilită cu scopul de a reduce efectele dăunătoare asupra sănătăţii umane, care trebuie să fie atins într-o perioadă dată şi care, odată atins, nu trebuie depăşit;
35."obiectivul privind concentraţia medie de expunere" înseamnă un nivel al indicatorului mediu de expunere care trebuie să fie atins, cu scopul de a reduce efectele dăunătoare asupra sănătăţii umane;
36."nivel critic" înseamnă un nivel dincolo de care se pot produce efecte adverse pentru anumiţi receptori, cum ar fi copacii, alte plante sau ecosisteme naturale, dar nu pentru oameni;
37."prag de alertă" înseamnă un nivel peste care o expunere de scurtă durată prezintă un risc pentru sănătatea populaţiei în general şi la atingerea căruia statele membre trebuie să ia imediat măsuri;
38."prag de informare" înseamnă un nivel peste care o expunere de scurtă durată prezintă un risc pentru sănătatea populaţiei cu o sensibilitate deosebită şi a grupurilor vulnerabile şi la atingerea căruia sunt necesare informaţii imediate şi adecvate;
39."obiectiv pe termen lung" înseamnă un nivel care trebuie atins pe termen lung, cu excepţia cazurilor când acest lucru nu este realizabil prin măsuri proporţionale, cu scopul de a asigura o protecţie eficace a sănătăţii umane şi a mediului;
40."contribuţii din surse naturale" înseamnă emisii de poluanţi care nu rezultă direct sau indirect din activităţi umane, inclusiv evenimente naturale cum ar fi erupţiile vulcanice, activităţile seismice, activităţile geotermale, focurile de pe terenuri necultivate, vânturile violente, apa de mare vaporizată sau resuspensia în atmosferă ori transportul unor particule naturale provenind din zone deşertice;
41."planul privind calitatea aerului" înseamnă un plan care stabileşte politici şi măsuri pentru a respecta valorile-limită, valorile-ţintă sau obligaţiile de reducere a expunerii medii, odată ce acestea au fost depăşite;
42."foaie de parcurs privind calitatea aerului" înseamnă un plan privind calitatea aerului, adoptat înainte de termenul de atingere a valorilor-limită şi a valorilor-ţintă, care stabileşte politici şi măsuri pentru a respecta respectivele valori-limită şi valori-ţintă în termenul de atingere;
43."plan de acţiune pe termen scurt" înseamnă un plan care stabileşte măsurile de urgenţă care trebuie luate pe termen scurt pentru a reduce riscul imediat sau durata de depăşire a pragurilor de alertă;
44."populaţie sensibilă şi grupuri vulnerabile" înseamnă acele grupuri de populaţie care sunt mai sensibile sau mai vulnerabile, în mod permanent sau temporar, la efectele poluării atmosferice decât populaţia medie, din cauza caracteristicilor specifice care accentuează efectele expunerii asupra sănătăţii sau deoarece au o sensibilitate mai mare sau un prag mai scăzut în ceea ce priveşte efectele asupra sănătăţii sau au o capacitate redusă de a se proteja;
45."publicul interesat" înseamnă una sau mai multe persoane fizice sau juridice afectate sau care ar putea fi afectate de procedurile decizionale legate de punerea în aplicare a articolului 9, 19 sau 20 ori care sunt interesate de aceste proceduri; în sensul prezentei definiţii, se consideră că sunt interesate organizaţiile neguvernamentale care promovează protecţia sănătăţii umane sau a mediului şi care îndeplinesc toate cerinţele prevăzute de legislaţia naţională.
Art. 5: Responsabilităţi
Statele membre desemnează, la nivelurile corespunzătoare, autorităţile şi organismele competente responsabile pentru:
(a)evaluarea calităţii aerului înconjurător, inclusiv asigurarea funcţionării şi întreţinerii corespunzătoare a reţelei de monitorizare;
(b)aprobarea sistemelor de măsurare (metode, echipamente, reţele şi laboratoare);
(c)asigurarea acurateţei măsurărilor şi transferul şi partajarea datelor de măsurare;
(d)promovarea acurateţei aplicaţiilor de modelare;
(e)analiza metodelor de evaluare;
(f)coordonarea pe teritoriul lor a eventualelor programe la nivelul Uniunii de asigurare a calităţii organizate de Comisie;
(g)cooperarea cu celelalte state membre şi cu Comisia, inclusiv în ceea ce priveşte poluarea atmosferică transfrontieră;
(h)stabilirea planurilor privind calitatea aerului şi a foilor de parcurs privind calitatea aerului;
(i)stabilirea planurilor de acţiune pe termen scurt;
(j)furnizarea şi menţinerea unui indice privind calitatea aerului şi a altor informaţii publice relevante, astfel cum se specifică în anexa X.
Art. 6: Stabilirea zonelor şi a unităţilor teritoriale cu expunere medie
Statele membre stabilesc zone şi unităţi teritoriale cu expunere medie pe întreg teritoriul lor, inclusiv, atunci când este adecvat în scopul evaluării şi gestionării calităţii aerului, la nivelul aglomerărilor. Evaluarea calităţii aerului şi gestionarea calităţii aerului sunt realizate în toate zonele şi unităţile teritoriale cu expunere medie.