Capitolul vii - ACCESUL LA JUSTIŢIE, DESPĂGUBIRI ŞI SANCŢIUNI - Directiva 2881/23-oct-2024 privind calitatea aerului înconjurător şi un aer mai curat pentru Europa

Acte UE

Jurnalul Oficial seria L

În vigoare
Versiune de la: 20 Noiembrie 2024
CAPITOLUL VII:ACCESUL LA JUSTIŢIE, DESPĂGUBIRI ŞI SANCŢIUNI
Art. 27: Accesul la justiţie
(1)Statele membre se asigură, în conformitate cu sistemul juridic naţional aplicabil, că membrii publicului interesat au acces la o cale de atac în faţa unei instanţe sau a unui alt organism independent şi imparţial instituit în conformitate cu legea, pentru a contesta legalitatea de fond sau de procedură a tuturor deciziilor, acţiunilor sau omisiunilor statelor membre referitoare la amplasamentul şi numărul punctelor de prelevare prevăzute la articolul 9, în conformitate cu criteriile relevante prevăzute în anexele III şi IV, cu planurile privind calitatea aerului şi foile de parcurs privind calitatea aerului menţionate la articolul 19 şi cu planurile de acţiune pe termen scurt menţionate la articolul 20, ale statului membru, atunci când este îndeplinită oricare dintre următoarele condiţii:
a)aceştia au un interes suficient;
b)aceştia susţin că li s-a încălcat un drept atunci când dispoziţiile de procedură administrativă ale unui stat membru impun această condiţie preliminară.
Statele membre stabilesc ce înseamnă interes suficient şi încălcarea unui drept, în conformitate cu obiectivul de a acorda un acces amplu la justiţie publicului interesat.
În acest sens, interesul oricărei organizaţii neguvernamentale care promovează protecţia sănătăţii umane sau a mediului şi îndeplineşte cerinţele legislaţiei naţionale este considerat suficient în sensul primului paragraf litera (a). De asemenea, astfel de organizaţii sunt considerate ca având drepturi care pot fi încălcate în sensul primului paragraf litera (b).
(2)Căile de atac trebuie să fie corecte, echitabile, oportune şi nu exagerat de costisitoare şi să prevadă mecanisme de recurs adecvate şi eficace, inclusiv prin măsuri provizorii, după caz.
(3)Statele membre stabilesc în ce etapă pot fi contestate deciziile, acţiunile sau omisiunile, astfel încât accesul la o cale de atac în faţa unei instanţe judecătoreşti sau a unui alt organism independent şi imparţial instituit prin lege să nu devină imposibil sau mult prea dificil.
(4)Prezentul articol nu împiedică statele membre să impună o cale de atac preliminară în faţa unei autorităţi administrative şi nu aduce atingere cerinţei de epuizare a căilor de atac administrative înainte de a recurge la căile de atac judiciare, dacă legislaţia internă prevede o astfel de cerinţă.
(5)Statele membre se asigură că informaţiile practice privind accesul la căile de atac administrative şi judiciare menţionate în prezentul articol sunt puse la dispoziţia publicului.
Art. 28: Despăgubiri pentru prejudiciile aduse sănătăţii umane
(1)Statele membre se asigură că persoanele fizice care suferă un prejudiciu adus sănătăţii umane cauzat de o încălcare a normelor naţionale de transpunere a articolului 19 alineatele (1)-(5) şi a articolului 20 alineatele (1) şi (2) din prezenta directivă şi care a fost săvârşită cu intenţie sau din neglijenţă de către autorităţile competente au dreptul de a solicita şi de a obţine despăgubiri pentru prejudiciul respectiv.
(2)Statele membre se asigură că normele şi procedurile naţionale referitoare la cererile de despăgubire sunt concepute şi aplicate astfel încât să nu facă imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea dreptului la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate de o încălcare, în temeiul alineatului (1).
(3)Statele membre pot stabili termene de prescripţie pentru introducerea acţiunilor în despăgubire menţionate la alineatul (1). Astfel de termene încep să curgă doar după încetarea încălcării, iar persoana care solicită despăgubirea are cunoştinţă sau se poate aştepta în mod rezonabil să aibă cunoştinţă că a suferit un prejudiciu ca urmare a unei încălcări, astfel cum se menţionează la alineatul (1).
Art. 29: Sancţiuni
(1)Fără a aduce atingere obligaţiilor care revin statelor membre în temeiul Directivei 2008/99/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (23), statele membre adoptă normele privind sancţiunile care se aplică în cazul nerespectării dispoziţiilor naţionale adoptate în temeiul prezentei directive şi iau toate măsurile necesare pentru a asigura aplicarea acestora. Sancţiunile trebuie să fie efective, proporţionale şi cu efect de descurajare. Statele membre comunică normele şi măsurile respective Comisiei fără întârzieri nejustificate, şi îi comunică acesteia orice modificare ulterioară a acestora.
(23)Directiva 2008/99/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind protecţia mediului prin intermediul dreptului penal (JO L 328, 6.12.2008, p. 28).
(2)Statele membre se asigură că sancţiunile stabilite în temeiul alineatului (1) ţin seama în mod corespunzător de următoarele circumstanţe, după caz:
a)natura, gravitatea, amploarea şi durata încălcării;
b)impactul asupra populaţiei, inclusiv populaţia sensibilă şi grupurile vulnerabile, sau mediul afectat de încălcare, ţinând seama de obiectivul privind atingerea unui nivel ridicat de protecţie a sănătăţii umane şi a mediului;
c)caracterul repetitiv sau singular al încălcării, inclusiv toate eventualele avertismente sau sancţiuni administrative ori penale aplicate anterior;
d)avantajele economice obţinute în urma încălcării comise de persoana fizică sau juridică considerată responsabilă, în măsura în care pot fi stabilite.