Art. 21. - Art. 21: Poluarea transfrontieră a aerului - Directiva 2881/23-oct-2024 privind calitatea aerului înconjurător şi un aer mai curat pentru Europa
Acte UE
Jurnalul Oficial seria L
În vigoare Versiune de la: 20 Noiembrie 2024
Art. 21: Poluarea transfrontieră a aerului
(1)Atunci când transportul transfrontier al poluării atmosferice din unul sau mai multe state membre contribuie semnificativ la depăşirea oricărei valori-limită, valori-ţintă pentru ozon, obligaţii de reducere a expunerii medii sau prag de alertă în alt stat membru, acesta din urmă notifică acest fapt statelor membre din care provine poluarea atmosferică şi Comisiei.
(2)Statele membre respective cooperează între ele, inclusiv prin înfiinţarea unor echipe comune de experţi şi cu sprijin tehnic din partea Comisiei, pentru a identifica sursele de poluare a aerului, contribuţiile respectivelor surse la depăşiri într-un alt stat membru şi măsurile care trebuie luate individual şi în coordonare cu alte state membre pentru a se ocupa de respectivele surse şi stabilesc acţiuni coordonate, cum ar fi coordonarea planurilor privind calitatea aerului în temeiul articolului 19, în care fiecare stat membru se ocupă de sursele de poluare situate pe teritoriul său, pentru a pune capăt astfel de depăşiri.
Statele membre îşi răspund reciproc şi informează Comisia în timp util şi în cel mult trei luni de la data notificării de către un alt stat membru în conformitate cu primul paragraf.
(3)Comisia este informată şi invitată să ia parte sau să asiste la orice proces de cooperare menţionat la alineatul (2) de la prezentul articol. Comisia poate solicita statelor membre în cauză să furnizeze informaţii actualizate cu privire la progresele înregistrate în punerea în aplicare a oricăror acţiuni coordonate stabilite în temeiul alineatului respectiv. După caz, Comisia, ţinând cont de rapoartele întocmite în conformitate cu articolul 11 din Directiva (UE) 2016/2284, analizează dacă este necesară adoptarea unor măsuri suplimentare la nivelul Uniunii pentru a reduce emisiile de precursori responsabile de poluarea transfrontieră.
(4)După caz, în conformitate cu articolul 20, statele membre pregătesc şi pun în aplicare planuri de acţiune pe termen scurt coordonate care privesc zonele învecinate din alte state membre. Statele membre se asigură că zonele învecinate din alte state membre primesc toate informaţiile necesare referitoare la respectivele planuri de acţiune pe termen scurt fără întârzieri nejustificate.
(5)În cazul în care pragurile de alertă sau pragurile de informare sunt depăşite în zone apropiate de frontierele naţionale, se furnizează informaţii cu privire la respectivele depăşiri cât mai repede posibil autorităţilor competente din statele membre învecinate în cauză. Respectivele informaţii sunt de asemenea puse la dispoziţia publicului.
(6)În notificarea menţionată la alineatul (1), statele membre pot identifica, pentru anul relevant:
a)zonele în care transportul transfrontier al poluării atmosferice din unul sau mai multe state membre contribuie semnificativ la depăşirea valorilor-limită sau a valorilor-ţintă în zonele respective;
b)unităţile teritoriale cu expunere medie în care transportul transfrontier al poluării atmosferice din unul sau mai multe state membre contribuie semnificativ la depăşirea nivelului determinat de obligaţiile de reducere a expunerii medii în unităţile respective.
De asemenea, un stat membru poate furniza statelor membre în cauză şi Comisiei listele cu orice astfel de zone şi unităţi teritoriale cu expunere medie, alături de informaţii privind concentraţiile şi dovezile care demonstrează că poluarea atmosferică din surse transfrontiere, inclusiv din ţări terţe, asupra căreia statul membru respectiv nu are control direct, contribuie semnificativ la depăşiri. Comisia poate lua în considerare respectivele informaţii, când este cazul, în sensul articolului 18.
(7)La stabilirea planurilor astfel cum se prevede la alineatele (2) şi (4) şi la informarea publicului prevăzută la alineatul (5), statele membre depun eforturi, după caz, pentru a coopera cu ţările terţe şi în special cu ţările candidate. După caz, statele membre pot solicita sprijin tehnic din partea Comisiei.