Art. 9. - Art. 9: Puncte de prelevare - Directiva 2881/23-oct-2024 privind calitatea aerului înconjurător şi un aer mai curat pentru Europa
Acte UE
Jurnalul Oficial seria L
În vigoare Versiune de la: 20 Noiembrie 2024
Art. 9: Puncte de prelevare
(1)Amplasarea punctelor de prelevare pentru măsurarea dioxidului de sulf, a dioxidului de azot şi a oxizilor de azot, a particulelor în suspensie (PM10 şi PM2,5), a benzenului, a monoxidului de carbon, a arsenului, a cadmiului, a plumbului, a nichelului, a benzo(a)pirenului şi a ozonului din aerul înconjurător se determină în conformitate cu anexa IV.
(2)În fiecare zonă unde nivelul poluanţilor depăşeşte pragul de evaluare precizat în anexa II, numărul de puncte de prelevare pentru fiecare poluant nu trebuie să fie inferior numărului minim de puncte de prelevare precizat în anexa III părţile A şi C.
(3)În zonele unde nivelul poluanţilor depăşeşte pragul de evaluare relevant precizat în anexa II, dar nu şi valorile-limită, valorile-ţintă şi nivelurile critice respective precizate în anexa I, numărul minim de puncte de prelevare pentru măsurările în puncte fixe poate fi redus cu până la 50 %, în conformitate cu anexa III părţile A şi C dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)măsurările indicative sau aplicaţiile de modelare furnizează informaţii suficiente pentru evaluarea calităţii aerului cu privire la respectarea valorilor-limită, a valorilor-ţintă, a nivelurilor critice, a pragurilor de alertă şi a pragurilor de informare, precum şi informaţii adecvate pentru public, pe lângă informaţiile furnizate de punctele de prelevare pentru măsurările în puncte fixe;
b)numărul de puncte de prelevare care urmează a fi instalate şi rezoluţia spaţială a măsurărilor indicative şi a aplicaţiilor de modelare sunt suficiente pentru stabilirea concentraţiei poluantului respectiv în conformitate cu obiectivele de calitate a datelor precizate în anexa V părţile A şi B şi permit rezultatelor evaluării să îndeplinească cerinţele stabilite în anexa V partea E;
c)numărul de măsurări indicative, dacă sunt folosite pentru a îndeplini cerinţele de la prezentul alineat, este cel puţin acelaşi cu numărul de măsurări în puncte fixe care sunt înlocuite, iar măsurările indicative sunt distribuite uniform pe întregul an calendaristic;
d)în ceea ce priveşte ozonul, dioxidul de azot este măsurat în toate celelalte puncte de prelevare care măsoară ozonul, cu excepţia amplasamentelor de fond rural pentru evaluarea ozonului, astfel cum se menţionează în anexa IV partea B.
(4)Pe teritoriul unui stat membru se instalează unul sau mai multe puncte de prelevare adaptate obiectivului monitorizării stabilit în anexa VII secţiunea 3 partea A, pentru a furniza date privind concentraţiile substanţelor precursoare ale ozonului enumerate în partea B din secţiunea respectivă în amplasamente determinate în conformitate cu partea C din secţiunea respectivă.
(5)Dioxidul de azot este măsurat în cel puţin 50 % din punctele de prelevare a ozonului prevăzute în anexa III partea A tabelul 2. Măsurările respective trebuie să fie continue, cu excepţia amplasamentelor de fond rural, astfel cum sunt menţionate în anexa IV partea B, unde se pot folosi şi alte metode de măsurare.
(6)Fiecare stat membru se asigură, în conformitate cu anexa IV, că distribuţia punctelor de prelevare utilizată pentru calculul indicatorilor medii de expunere pentru PM2,5 şi dioxid de azot reflectă în mod adecvat expunerea în general a populaţiei. Numărul de puncte de prelevare nu trebuie să fie mai mic decât cel stabilit în aplicarea anexei III partea B.
(7)Punctele de prelevare care au înregistrat în ultimii trei ani depăşiri ale unei valori-limită sau valori-ţintă relevante precizate în anexa I secţiunea 1 nu trebuie relocate decât dacă relocarea este necesară ca urmare a unor circumstanţe speciale, inclusiv amenajarea teritorială. Relocarea unor astfel de puncte de prelevare este susţinută de aplicaţii de modelare sau de măsurări indicative şi, ori de câte ori este posibil, asigură continuitatea măsurărilor şi se efectuează în aria lor de reprezentativitate spaţială. O justificare detaliată a oricărei relocări a unor astfel de puncte de prelevare trebuie pe deplin documentată în conformitate cu cerinţele prevăzute în anexa IV partea D.
(8)Pentru a evalua contribuţia benzo(a)pirenului în aerul înconjurător, fiecare stat membru supraveghează alte hidrocarburi aromatice policiclice relevante într-un număr limitat de puncte de prelevare. Respectivele hidrocarburi aromatice policiclice includ cel puţin: benzo(a)antracenul, benzo(b)fluorantenul, benzo(j)fluorantenul, benzo(k)fluorantenul, indeno(1,2,3-cd)pirenul şi dibenz(a,h)antracenul. Punctele de prelevare a respectivelor hidrocarburi aromatice policiclice sunt plasate în acelaşi loc cu punctele de prelevare pentru benzo(a)piren şi sunt alese astfel încât să poată fi identificate variaţii geografice şi tendinţe pe termen lung.
(9)Pe lângă monitorizarea prevăzută la articolul 10, statele membre monitorizează nivelurile de particule ultrafine în conformitate cu anexa III partea D şi cu anexa VII secţiunea 4. În aceleaşi locuri poate fi efectuată şi monitorizarea concentraţiilor de negru de fum.