Art. 20. - Art. 20: Planuri de acţiune pe termen scurt - Directiva 2881/23-oct-2024 privind calitatea aerului înconjurător şi un aer mai curat pentru Europa
Acte UE
Jurnalul Oficial seria L
În vigoare Versiune de la: 20 Noiembrie 2024
Art. 20: Planuri de acţiune pe termen scurt
(1)Atunci când, într-o anumită zonă, există riscul ca nivelurile poluanţilor să depăşească unul sau mai multe dintre pragurile de alertă precizate în anexa I secţiunea 4, statele membre stabilesc planuri de acţiune pe termen scurt care conţin măsurile de urgenţă ce trebuie luate pe termen scurt pentru a reduce riscul sau durata unei asemenea depăşiri.
Cu toate acestea, în cazul în care există riscul ca pragul de alertă pentru ozon să fie depăşit, statele membre pot decide să nu stabilească astfel de planuri de acţiune pe termen scurt atunci când nu există un potenţial important de a reduce riscul, durata sau gravitatea unei astfel de depăşiri, în considerarea condiţiilor geografice, meteorologice şi economice naţionale.
Atunci când, pentru particulele în suspensie (PM10 şi PM2,5), potenţialul de a reduce riscul unei astfel de depăşiri este extrem de limitat, în considerarea condiţiilor geografice şi meteorologice locale şi a particularităţilor sistemelor de încălzire a locuinţelor, statele membre pot stabili un plan de acţiune pe termen scurt care să se concentreze numai pe acţiuni specifice menite să protejeze atât publicul larg, cât şi populaţia sensibilă şi grupurile vulnerabile şi pot furniza informaţii uşor de înţeles privind comportamentul recomandat pentru a reduce expunerea la depăşirea măsurată sau prognozată.
(2)Atunci când stabilesc planurile de acţiune pe termen scurt menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol, statele membre pot furniza, în funcţie de cazul individual, măsuri eficiente de control şi, unde este necesar, de suspendare temporară a activităţilor care contribuie la riscul ca respectivele valori-limită, valori-ţintă sau pragul de alertă, să fie depăşite. Pentru planurile lor de acţiune pe termen scurt, statele membre ţin seama şi de lista măsurilor prezentate în anexa IX şi, în funcţie de ponderea principalelor surse de poluare în depăşirea care trebuie abordată, au în vedere includerea, după caz, de măsuri în ceea ce priveşte activităţi precum transporturile, lucrările de construcţie, instalaţiile industriale, agricultura şi utilizarea produselor şi încălzirea locuinţelor în aceste planuri de acţiune pe termen scurt. Acţiuni specifice vizând protecţia populaţiei sensibile şi a grupurilor vulnerabile, inclusiv a copiilor, sunt, de asemenea, luate în considerare în cadrul acestor planuri.
(3)Statele membre consultă publicul, în conformitate cu Directiva 2003/35/CE, şi autorităţile competente care, în virtutea responsabilităţilor care le revin în domeniul poluării aerului şi al calităţii aerului, ar putea fi vizate de punerea în aplicare a planurilor de acţiune pe termen scurt, cu privire la proiectele de planuri de acţiune pe termen scurt şi la orice actualizări semnificative ale acestora înainte de finalizarea acestora.
(4)Atunci când statele membre au stabilit un plan de acţiune pe termen scurt, acestea pun la dispoziţia publicului şi a organizaţiilor relevante, cum ar fi organizaţiile pentru protecţia mediului şi organizaţiile din domeniul sănătăţii, cele pentru protecţia consumatorilor, organizaţiile care reprezintă interesele populaţiei sensibile şi ale grupurilor vulnerabile, organizaţiile care reprezintă cadrele medicale şi alte organisme relevante din domeniul îngrijirii medicale şi federaţiile industriale relevante, atât rezultatele cercetărilor privind fezabilitatea şi conţinutul planurilor specifice de acţiune pe termen scurt, cât şi informaţii privind punerea în aplicare a respectivelor planuri.
(5)Planurile de acţiune pe termen scurt sunt comunicate Comisiei în termen de un an de la adoptarea lor în cadrul raportării anuale în temeiul articolului 23.
(6)Atunci când îşi stabilesc planurile de acţiune pe termen scurt care prezintă măsurile de urgenţă ce trebuie luate, statele membre îi pot solicita Comisiei să organizeze un schimb de bune practici pentru ca statele membre solicitante să poată beneficia de experienţa altor state membre.