Art. 10. - Art. 10: Supersituri de monitorizare - Directiva 2881/23-oct-2024 privind calitatea aerului înconjurător şi un aer mai curat pentru Europa
Acte UE
Jurnalul Oficial seria L
În vigoare Versiune de la: 20 Noiembrie 2024
Art. 10: Supersituri de monitorizare
(1)Fiecare stat membru stabileşte cel puţin un supersit de monitorizare la 10 milioane de locuitori într-un amplasament de fond urban. Statele membre cu mai puţin de 10 milioane de locuitori stabilesc cel puţin un supersit de monitorizare într-un amplasament de fond urban.
Statele membre cu o suprafaţă a teritoriului mai mare de 10 000 km2, dar de cel mult 100 000 km2stabilesc cel puţin un supersit de monitorizare într-un amplasament de fond rural. Fiecare stat membru cu o suprafaţă a teritoriului mai mare de 100 000 km2stabileşte cel puţin un supersit de monitorizare la 100 000 km2într-un amplasament de fond rural.
(2)Amplasamentul supersiturilor de monitorizare se determină pentru amplasamentele de fond urban şi amplasamentele de fond rural în conformitate cu anexa IV partea B.
(3)Toate punctele de prelevare care îndeplinesc cerinţele prevăzute în anexa IV părţile B şi C şi care sunt instalate în supersituri de monitorizare pot fi luate în considerare în scopul îndeplinirii cerinţelor privind numărul minim de puncte de prelevare pentru poluanţii relevanţi, astfel cum se precizează în anexa III.
(4)Un stat membru poate stabili, împreună cu unul sau mai multe state membre învecinate, unul sau mai multe supersituri comune de monitorizare pentru a îndeplini cerinţele prevăzute la alineatul (1). Acest lucru nu afectează obligaţia fiecărui stat membru de a stabili cel puţin un supersit de monitorizare într-un amplasament de fond urban şi obligaţia fiecărui stat membru cu un teritoriu de peste 10 000 km2de a stabili cel puţin un supersit de monitorizare într-un amplasament de fond rural.
(5)Măsurările efectuate în supersiturile de monitorizare din amplasamentele de fond urban şi din amplasamentele de fond rural includ poluanţii enumeraţi în anexa VII secţiunea 1 tabelele 1 şi 2 şi pot include şi poluanţii enumeraţi în tabelul 3 din secţiunea respectivă.
(6)Un stat membru poate alege să nu măsoare negrul de fum, particulele ultrafine sau amoniacul în jumătate dintre supersiturile sale de monitorizare din amplasamentele de fond rural dacă numărul supersiturilor sale de monitorizare din amplasamentele de fond rural depăşeşte numărul supersiturilor sale de monitorizare din amplasamentele de fond urban cu un raport de cel puţin de 2:1, atât timp cât selectarea supersiturilor sale de monitorizare este reprezentativă pentru poluanţii respectivi.
(7)Dacă este cazul, monitorizarea este coordonată cu strategia de monitorizare şi programul de măsurare EMEP, cu infrastructura de cercetare pentru aerosoli, nori şi gaze de marcare (ACTRIS) şi cu monitorizarea impactului poluării atmosferice efectuată în temeiul Directivei (UE) 2016/2284.