Capitolul iv - PLANURI - Directiva 2881/23-oct-2024 privind calitatea aerului înconjurător şi un aer mai curat pentru Europa
Acte UE
Jurnalul Oficial seria L
În vigoare Versiune de la: 20 Noiembrie 2024
CAPITOLUL IV:PLANURI
Art. 19: Planuri privind calitatea aerului şi foi de parcurs privind calitatea aerului
(1)Atunci când, în anumite zone, nivelul poluanţilor în aerul înconjurător depăşeşte orice valoare-limită sau valoare-ţintă prevăzută în anexa I secţiunea 1, statele membre elaborează planuri privind calitatea aerului pentru respectivele zone, care stabilesc măsuri adecvate pentru a atinge valoarea-limită sau valoarea-ţintă în cauză şi pentru ca perioada de depăşire să fie cât mai scurtă posibil şi, în orice caz, nu mai mare de patru ani de la sfârşitul anului calendaristic în care a fost înregistrată prima depăşire. Respectivele planuri privind calitatea aerului se elaborează de îndată ce este posibil şi în termen de cel mult doi ani de la anul calendaristic în care s-a înregistrat respectiva depăşire a oricărei valori-limită sau valori-ţintă.
Atunci când, într-o anumită zonă, o depăşire a unei valori-limită este deja acoperită de o foaie de parcurs privind calitatea aerului, statele membre se asigură că măsurile prevăzute în foaia de parcurs respectivă sunt adecvate pentru ca perioada de depăşire să fie cât mai scurtă posibil şi, după caz, iau măsuri suplimentare şi mai eficiente şi urmează procedura de actualizare a foii de parcurs privind calitatea aerului, astfel cum se prevede la alineatul (5).
(2)În cazul în care, în unităţi teritoriale care acoperă cel puţin o zonă, nivelul poluanţilor din aerul înconjurător depăşeşte orice valoare-ţintă pentru ozon stabilită în anexa I secţiunea 2, statele membre stabilesc planuri privind calitatea aerului pentru respectivele unităţi teritoriale, care stabilesc măsuri adecvate pentru a atinge valoarea-ţintă pentru ozon şi pentru ca perioada de depăşire să fie cât mai scurtă posibil. Respectivele planuri privind calitatea aerului se elaborează de îndată ce este posibil şi în termen de cel mult doi ani de la anul calendaristic în care s-a înregistrat depăşirea valorii-ţintă pentru ozon.
În cazul în care, într-o anumită unitate teritorială, o depăşire a unei valori-ţintă pentru ozon este deja acoperită de o foaie de parcurs privind calitatea aerului, statele membre se asigură că măsurile prevăzute în foaia de parcurs respectivă sunt adecvate pentru ca perioada de depăşire să fie cât mai scurtă posibil şi, după caz, urmează procedura de actualizare a foii de parcurs privind calitatea aerului, astfel cum se prevede la alineatul (5).
Cu toate acestea, statele membre pot decide să nu stabilească astfel de planuri privind calitatea aerului sau foi de parcurs privind calitatea aerului pentru a aborda depăşirea în cazul ozonului atunci când nu există un potenţial semnificativ de reducere a concentraţiilor de ozon, având în vedere condiţiile geografice şi meteorologice, şi atunci când măsurile ar implica costuri disproporţionate.
Atunci când nu este stabilit un plan privind calitatea aerului sau o foaie de parcurs privind calitatea aerului, statele membre furnizează publicului şi Comisiei o justificare detaliată a motivului pentru care nu există un potenţial semnificativ de reducere a depăşirii, ceea ce duce la o decizie de a nu stabili un plan privind calitatea aerului sau o foaie de parcurs privind calitatea aerului.
Cel puţin o dată la cinci ani, statele membre reevaluează potenţialul de reducere a concentraţiilor de ozon.
Pentru unităţile teritoriale în care valoarea-ţintă pentru ozon este depăşită, statele membre se asigură că programul naţional relevant de control al poluării aerului pregătit în temeiul articolului 6 din Directiva (UE) 2016/2284 include măsuri care abordează substanţele precursoare ale ozonului care intră în domeniul de aplicare al directivei respective.
(3)În cazul în care, într-o anumită unitate teritorială cu expunere medie, obligaţia de reducere a expunerii medii prevăzută în anexa I secţiunea 5 nu este îndeplinită, statele membre elaborează planuri privind calitatea aerului pentru respectivele unităţi teritoriale cu expunere medie, care stabilesc măsuri adecvate pentru a respecta obligaţia de reducere a expunerii medii şi pentru ca perioada de depăşire să fie cât mai scurtă posibil. Respectivele planuri privind calitatea aerului se stabilesc cât mai curând posibil şi în termen de cel mult doi ani de la anul calendaristic în care s-a înregistrat depăşirea obligaţiei de reducere a expunerii medii.
(4)În cazul în care, începând cu 1 ianuarie 2026 şi până la 31 decembrie 2029, într-o zonă sau o unitate teritorială nivelurile poluanţilor depăşesc orice valoare-limită sau valoare-ţintă care trebuie atinsă până la 1 ianuarie 2030, astfel cum se prevede în anexa I secţiunea 1 tabelul 1 şi în anexa I secţiunea 2 partea B şi fără a aduce atingere alineatului (2) al treilea paragraf de la prezentul articol, statele membre stabilesc o foaie de parcurs privind calitatea aerului pentru ca poluantul în cauză să atingă valorile-limită sau valorile-ţintă respective până la expirarea termenului de atingere. Respectivele planuri privind calitatea aerului se elaborează cât mai curând posibil şi în termen de cel mult doi ani de la anul calendaristic în care s-a înregistrat depăşirea.
Cu toate acestea, statele membre pot decide să nu stabilească astfel de foi de parcurs privind calitatea aerului atunci când scenariul de referinţă care rezultă din informaţiile prevăzute în anexa VIII partea A punctul 5 arată că valoarea-limită sau valoarea-ţintă va fi atinsă prin măsurile care sunt deja în vigoare, inclusiv atunci când depăşirea este cauzată de activităţi temporare care influenţează nivelurile poluanţilor într-un singur an. Atunci când nu se stabileşte o foaie de parcurs privind calitatea aerului în temeiul prezentului paragraf, statele membre furnizează publicului şi Comisiei o justificare detaliată.
(5)În cazul în care depăşirile oricărei valori-limită, ale unei obligaţii de reducere a expunerii medii sau ale unei valori-ţintă persistă pe durata celui de-al treilea an calendaristic după termenul pentru stabilirea unui plan privind calitatea aerului sau a unei foi de parcurs privind calitatea aerului şi fără a aduce atingere alineatului (2) al treilea paragraf, statele membre actualizează planul privind calitatea aerului sau foaia de parcurs privind calitatea aerului şi măsurile aferente, inclusiv impactul acestora asupra emisiilor şi concentraţiilor preconizate, în termen de cel mult cinci ani de la termenul-limită pentru stabilirea planului anterior privind calitatea aerului sau a foii anterioare de parcurs privind calitatea aerului şi iau măsuri suplimentare şi mai eficiente pentru ca perioada de depăşire să fie cât mai scurtă posibil.
(6)Planurile privind calitatea aerului şi foile de parcurs privind calitatea aerului cuprind cel puţin următoarele informaţii:
a)informaţiile enumerate în anexa VIII partea A punctele 1-7;
b)după caz, informaţiile enumerate în anexa VIII partea A punctele 8, 9 şi 10;
c)informaţii privind măsurile de reducere enumerate în anexa VIII partea B punctul 2.
Statele membre includ, după caz, măsurile menţionate la articolul 20 alineatul (2) şi măsuri specifice vizând protecţia populaţiei sensibile şi a grupurilor vulnerabile, inclusiv a copiilor, în planurile lor privind calitatea aerului şi în foile lor de parcurs privind calitatea aerului.
Atunci când pregătesc planuri privind calitatea aerului sau foi de parcurs privind calitatea aerului, statele membre evaluează riscul depăşirii pragurilor de alertă respective pentru poluanţii în cauză. Respectiva analiză se utilizează pentru stabilirea planurilor de acţiune pe termen scurt, acolo unde sunt aplicabile.
În cazul în care se stabilesc planuri privind calitatea aerului sau foi de parcurs privind calitatea aerului referitoare la mai mulţi poluanţi sau standarde de calitate a aerului, statele membre stabilesc, după caz, planuri integrate privind calitatea aerului sau foi de parcurs integrate privind calitatea aerului, care acoperă toţi poluanţii şi standardele de calitate a aerului în cauză.
Statele membre asigură, pe cât este posibil, concordanţa planurilor lor privind calitatea aerului şi a foilor lor de parcurs privind calitatea aerului cu alte planuri care au un impact semnificativ asupra calităţii aerului, inclusiv cele cerute în temeiul Directivelor 2002/49/CE, 2010/75/UE şi (UE) 2016/2284 şi în temeiul legislaţiei privind clima, biodiversitatea, energia, transporturile şi agricultura.
(7)Statele membre consultă publicul, în conformitate cu Directiva 2003/35/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (21), şi autorităţile competente care, în virtutea responsabilităţilor care le revin în domeniul poluării aerului şi al calităţii aerului, ar putea fi vizate de punerea în aplicare a planurilor privind calitatea aerului şi a foilor de parcurs privind calitatea aerului, cu privire la proiectele de planuri privind calitatea aerului şi la proiectele de foi de parcurs privind calitatea aerului şi la orice actualizări semnificative ale planurilor privind calitatea aerului şi ale foilor de parcurs privind calitatea aerului înainte de finalizarea acestora. Statele membre se asigură că, atunci când este consultat, publicul are acces la proiectul de plan privind calitatea aerului sau la proiectul de foaie de parcurs privind calitatea aerului care conţine informaţiile minime necesare în temeiul anexei VIII la prezenta directivă şi, dacă este posibil, un rezumat fără caracter tehnic al informaţiilor menţionate la prezentul paragraf.
(21)Directiva 2003/35/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 mai 2003 de instituire a participării publicului la elaborarea anumitor planuri şi programe privind mediul şi de modificare a directivelor 85/337/CEE şi 96/61/CE ale Consiliului în ceea ce priveşte participarea publicului şi accesul la justiţie (JO L 156, 25.6.2003, p. 17).
Statele membre încurajează participarea activă a tuturor părţilor interesate la pregătirea, punerea în aplicare şi actualizarea planurilor privind calitatea aerului şi a foilor de parcurs privind calitatea aerului. Atunci când pregătesc planurile privind calitatea aerului şi foile de parcurs privind calitatea aerului, statele membre se asigură că părţile interesate ale căror activităţi contribuie la situaţia de depăşire sunt încurajate să propună măsuri pe care le pot lua pentru a contribui la încetarea depăşirilor şi că la aceste consultări sunt încurajate să participe organizaţii neguvernamentale, cum ar fi organizaţiile pentru protecţia mediului, organizaţiile din domeniul sănătăţii, organizaţiile pentru protecţia consumatorilor, organizaţiile care reprezintă interesele populaţiei sensibile şi ale grupurilor vulnerabile, alte organisme relevante din domeniul îngrijirii medicale, inclusiv organizaţii care reprezintă cadrele medicale, şi federaţiile industriale relevante.
(8)Planurile privind calitatea aerului şi foile de parcurs privind calitatea aerului sunt comunicate Comisiei în termen de două luni de la adoptare.
Art. 20: Planuri de acţiune pe termen scurt
(1)Atunci când, într-o anumită zonă, există riscul ca nivelurile poluanţilor să depăşească unul sau mai multe dintre pragurile de alertă precizate în anexa I secţiunea 4, statele membre stabilesc planuri de acţiune pe termen scurt care conţin măsurile de urgenţă ce trebuie luate pe termen scurt pentru a reduce riscul sau durata unei asemenea depăşiri.
Cu toate acestea, în cazul în care există riscul ca pragul de alertă pentru ozon să fie depăşit, statele membre pot decide să nu stabilească astfel de planuri de acţiune pe termen scurt atunci când nu există un potenţial important de a reduce riscul, durata sau gravitatea unei astfel de depăşiri, în considerarea condiţiilor geografice, meteorologice şi economice naţionale.
Atunci când, pentru particulele în suspensie (PM10 şi PM2,5), potenţialul de a reduce riscul unei astfel de depăşiri este extrem de limitat, în considerarea condiţiilor geografice şi meteorologice locale şi a particularităţilor sistemelor de încălzire a locuinţelor, statele membre pot stabili un plan de acţiune pe termen scurt care să se concentreze numai pe acţiuni specifice menite să protejeze atât publicul larg, cât şi populaţia sensibilă şi grupurile vulnerabile şi pot furniza informaţii uşor de înţeles privind comportamentul recomandat pentru a reduce expunerea la depăşirea măsurată sau prognozată.
(2)Atunci când stabilesc planurile de acţiune pe termen scurt menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol, statele membre pot furniza, în funcţie de cazul individual, măsuri eficiente de control şi, unde este necesar, de suspendare temporară a activităţilor care contribuie la riscul ca respectivele valori-limită, valori-ţintă sau pragul de alertă, să fie depăşite. Pentru planurile lor de acţiune pe termen scurt, statele membre ţin seama şi de lista măsurilor prezentate în anexa IX şi, în funcţie de ponderea principalelor surse de poluare în depăşirea care trebuie abordată, au în vedere includerea, după caz, de măsuri în ceea ce priveşte activităţi precum transporturile, lucrările de construcţie, instalaţiile industriale, agricultura şi utilizarea produselor şi încălzirea locuinţelor în aceste planuri de acţiune pe termen scurt. Acţiuni specifice vizând protecţia populaţiei sensibile şi a grupurilor vulnerabile, inclusiv a copiilor, sunt, de asemenea, luate în considerare în cadrul acestor planuri.
(3)Statele membre consultă publicul, în conformitate cu Directiva 2003/35/CE, şi autorităţile competente care, în virtutea responsabilităţilor care le revin în domeniul poluării aerului şi al calităţii aerului, ar putea fi vizate de punerea în aplicare a planurilor de acţiune pe termen scurt, cu privire la proiectele de planuri de acţiune pe termen scurt şi la orice actualizări semnificative ale acestora înainte de finalizarea acestora.
(4)Atunci când statele membre au stabilit un plan de acţiune pe termen scurt, acestea pun la dispoziţia publicului şi a organizaţiilor relevante, cum ar fi organizaţiile pentru protecţia mediului şi organizaţiile din domeniul sănătăţii, cele pentru protecţia consumatorilor, organizaţiile care reprezintă interesele populaţiei sensibile şi ale grupurilor vulnerabile, organizaţiile care reprezintă cadrele medicale şi alte organisme relevante din domeniul îngrijirii medicale şi federaţiile industriale relevante, atât rezultatele cercetărilor privind fezabilitatea şi conţinutul planurilor specifice de acţiune pe termen scurt, cât şi informaţii privind punerea în aplicare a respectivelor planuri.
(5)Planurile de acţiune pe termen scurt sunt comunicate Comisiei în termen de un an de la adoptarea lor în cadrul raportării anuale în temeiul articolului 23.
(6)Atunci când îşi stabilesc planurile de acţiune pe termen scurt care prezintă măsurile de urgenţă ce trebuie luate, statele membre îi pot solicita Comisiei să organizeze un schimb de bune practici pentru ca statele membre solicitante să poată beneficia de experienţa altor state membre.
Art. 21: Poluarea transfrontieră a aerului
(1)Atunci când transportul transfrontier al poluării atmosferice din unul sau mai multe state membre contribuie semnificativ la depăşirea oricărei valori-limită, valori-ţintă pentru ozon, obligaţii de reducere a expunerii medii sau prag de alertă în alt stat membru, acesta din urmă notifică acest fapt statelor membre din care provine poluarea atmosferică şi Comisiei.
(2)Statele membre respective cooperează între ele, inclusiv prin înfiinţarea unor echipe comune de experţi şi cu sprijin tehnic din partea Comisiei, pentru a identifica sursele de poluare a aerului, contribuţiile respectivelor surse la depăşiri într-un alt stat membru şi măsurile care trebuie luate individual şi în coordonare cu alte state membre pentru a se ocupa de respectivele surse şi stabilesc acţiuni coordonate, cum ar fi coordonarea planurilor privind calitatea aerului în temeiul articolului 19, în care fiecare stat membru se ocupă de sursele de poluare situate pe teritoriul său, pentru a pune capăt astfel de depăşiri.
Statele membre îşi răspund reciproc şi informează Comisia în timp util şi în cel mult trei luni de la data notificării de către un alt stat membru în conformitate cu primul paragraf.
(3)Comisia este informată şi invitată să ia parte sau să asiste la orice proces de cooperare menţionat la alineatul (2) de la prezentul articol. Comisia poate solicita statelor membre în cauză să furnizeze informaţii actualizate cu privire la progresele înregistrate în punerea în aplicare a oricăror acţiuni coordonate stabilite în temeiul alineatului respectiv. După caz, Comisia, ţinând cont de rapoartele întocmite în conformitate cu articolul 11 din Directiva (UE) 2016/2284, analizează dacă este necesară adoptarea unor măsuri suplimentare la nivelul Uniunii pentru a reduce emisiile de precursori responsabile de poluarea transfrontieră.
(4)După caz, în conformitate cu articolul 20, statele membre pregătesc şi pun în aplicare planuri de acţiune pe termen scurt coordonate care privesc zonele învecinate din alte state membre. Statele membre se asigură că zonele învecinate din alte state membre primesc toate informaţiile necesare referitoare la respectivele planuri de acţiune pe termen scurt fără întârzieri nejustificate.
(5)În cazul în care pragurile de alertă sau pragurile de informare sunt depăşite în zone apropiate de frontierele naţionale, se furnizează informaţii cu privire la respectivele depăşiri cât mai repede posibil autorităţilor competente din statele membre învecinate în cauză. Respectivele informaţii sunt de asemenea puse la dispoziţia publicului.
(6)În notificarea menţionată la alineatul (1), statele membre pot identifica, pentru anul relevant:
a)zonele în care transportul transfrontier al poluării atmosferice din unul sau mai multe state membre contribuie semnificativ la depăşirea valorilor-limită sau a valorilor-ţintă în zonele respective;
b)unităţile teritoriale cu expunere medie în care transportul transfrontier al poluării atmosferice din unul sau mai multe state membre contribuie semnificativ la depăşirea nivelului determinat de obligaţiile de reducere a expunerii medii în unităţile respective.
De asemenea, un stat membru poate furniza statelor membre în cauză şi Comisiei listele cu orice astfel de zone şi unităţi teritoriale cu expunere medie, alături de informaţii privind concentraţiile şi dovezile care demonstrează că poluarea atmosferică din surse transfrontiere, inclusiv din ţări terţe, asupra căreia statul membru respectiv nu are control direct, contribuie semnificativ la depăşiri. Comisia poate lua în considerare respectivele informaţii, când este cazul, în sensul articolului 18.
(7)La stabilirea planurilor astfel cum se prevede la alineatele (2) şi (4) şi la informarea publicului prevăzută la alineatul (5), statele membre depun eforturi, după caz, pentru a coopera cu ţările terţe şi în special cu ţările candidate. După caz, statele membre pot solicita sprijin tehnic din partea Comisiei.