Titlul iii - CERINŢE PRIVIND ACCESUL LA ACTIVITATEA INSTITUŢIILOR DE CREDIT - Directiva 2013/36/UE/26-iun-2013 cu privire la accesul la activitatea instituţiilor de credit şi supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit, de modificare a Directivei 2002/87/CE şi de abrogare a Directivelor 2006/48/CE şi 2006/49/CE
Acte UE
Jurnalul Oficial 176L
În vigoare Versiune de la: 28 August 2025
TITLUL III:CERINŢE PRIVIND ACCESUL LA ACTIVITATEA INSTITUŢIILOR DE CREDIT
Art. 8: Autorizarea
(1)Statele membre cer instituţiilor de credit să obţină o autorizaţie înainte de începerea propriu-zisă a activităţilor lor. Fără a aduce atingere articolelor 10-14, statele membre stabilesc condiţiile pentru eliberarea acestei autorizaţii şi le notifică ABE.
(2)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza:
a)informaţiile care trebuie furnizate autorităţilor competente în cererea de autorizare a instituţiilor de credit, inclusiv programul de activitate, organizarea structurală şi cadrul de administrare, prevăzute la articolul 10;
b)cerinţele aplicabile acţionarilor şi asociaţilor care deţin o participaţie calificată sau, atunci când nu există participaţii calificate, cerinţele aplicabile celor mai mari 20 de acţionari sau asociaţi, în temeiul articolului 14; şi
c)obstacolele care ar putea împiedica exercitarea efectivă a funcţiilor de supraveghere de către autoritatea competentă, astfel cum sunt menţionate la articolul 14.
Se deleagă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf literele (a), (b) şi (c), în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
(3)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare privind formulare, modele şi proceduri standard pentru transmiterea informaţiilor menţionate la alineatul (2) primul paragraf litera (a).
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
(4)ABE înaintează Comisiei proiectele de standarde tehnice menţionate la alineatele (2) şi (3) până la 31 decembrie 2015.
(5)ABE emite orientări, în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, adresate autorităţilor competente pentru a specifica o metodologie de evaluare comună pentru acordarea de autorizaţii în conformitate cu prezenta directivă.
Art. 8a: Cerinţe specifice pentru autorizarea instituţiilor de credit menţionate la articolul 4 alineatul (1) punctul 1 litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013
(1)Statele membre prevăd obligaţia întreprinderilor menţionate la articolul 4 alineatul (1) punctul 1 litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 care au obţinut deja o autorizaţie în temeiul titlului II din Directiva 2014/65/UE de a solicita o autorizaţie în conformitate cu articolul 8 cel târziu la data la care are loc oricare dintre următoarele evenimente:
a)media activelor totale lunare, calculată pe o perioadă de 12 luni consecutive, este mai mare sau egală cu 30 de miliarde EUR; sau
b)media activelor totale lunare, calculată pe o perioadă de 12 luni consecutive, este mai mică de 30 de miliarde EUR, iar întreprinderea face parte dintr-un grup în cadrul căruia valoarea totală a activelor consolidate ale tuturor întreprinderilor din grup stabilite în Uniune, incluzând oricare din sucursalele şi filialele lor stabilite într-o ţară terţă, care în mod individual au active a căror valoare totală este mai mică de 30 de miliarde EUR şi care desfăşoară oricare dintre activităţile menţionate în secţiunea A punctele 3 şi 6 din anexa I la Directiva 2014/65/UE, este mai mare sau egală cu 30 de miliarde EUR, ambele cuantumuri fiind calculate ca medie pe o perioadă de 12 luni consecutive.
(2)Întreprinderile menţionate la alineatul (1) din prezentul articol pot desfăşura în continuare activităţile menţionate la articolul 4 alineatul (1) punctul 1 litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 până la obţinerea autorizaţiei menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol.
(3)Prin derogare de la alineatul (1) din prezentul articol, întreprinderile menţionate la articolul 4 alineatul (1) punctul 1 litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, care la 24 decembrie 2019 desfăşoară activităţi ca firme de investiţii autorizate în temeiul Directivei 2014/65/UE, trebuie să solicite o autorizaţie în conformitate cu articolul 8 din prezenta directivă până la 27 decembrie 2020.
(31)Prin derogare de la alineatul (1) de la prezentul articol, pe baza solicitării primite în conformitate cu alineatul respectiv şi a informaţiilor primite în conformitate cu articolul 95a din Directiva 2014/65/UE, autoritatea competentă poate, după primirea unei cereri din partea unei întreprinderi menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol, să acorde o derogare întreprinderii respective de la cerinţa de a obţine o autorizaţie ca instituţie de credit în conformitate cu articolul 8 din prezenta directivă.
Atunci când primeşte o cerere de derogare, autoritatea competentă informează ABE în acest sens. ABE emite un aviz cu privire la respectiva cerere de derogare în termen de o lună de la notificarea din partea autorităţii competente. Autoritatea competentă ia o decizie cu privire la cererea de derogare, ţinând seama de avizul ABE şi cel puţin de următoarele elemente:
a)în cazul în care întreprinderea face parte dintr-un grup, structura organizatorică a grupului, practicile de contabilizare predominante în cadrul grupului şi alocarea activelor între entităţile din grup;
b)natura, amploarea şi complexitatea activităţilor desfăşurate de întreprindere în statul membru în care este stabilită şi în Uniune în general;
c)importanţa şi riscul sistemic pe care îl prezintă activităţile desfăşurate de întreprindere în statul membru în care este stabilită şi în Uniune în ansamblu.
În cazul în care decizia autorităţii competente se abate de la avizul furnizat de ABE, autoritatea competentă precizează în decizia sa motivele abaterii.
Autoritatea competentă notifică decizia sa întreprinderii în cauză şi ABE. ABE publică pe site-ul său web decizia respectivă, însoţită de avizul său.
Autoritatea competentă îşi reevaluează decizia o dată la trei ani.
(4)Atunci când, după primirea informaţiilor în conformitate cu articolul 95a din Directiva 2014/65/UE, autoritatea competentă stabileşte că o întreprindere trebuie să fie autorizată ca instituţie de credit în conformitate cu articolul 8 din prezenta directivă, aceasta informează întreprinderea şi autoritatea competentă în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) punctul 26 din Directiva 2014/65/UE şi preia responsabilitatea procedurii de autorizare de la data respectivei notificări.
(5)În cazuri de reautorizare, autoritatea de autorizare competentă se asigură că procesul este cât mai raţionalizat posibil şi că informaţiile din autorizaţiile existente sunt luate în considerare.
(6)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza:
a)informaţiile pe care întreprinderea trebuie să le furnizeze autorităţilor competente în cererea de autorizare, inclusiv programul de activitate prevăzut la articolul 10;
b)metodologia pentru calcularea pragurilor menţionate la alineatul (1).
Se deleagă Comisiei competenţa de a completa prezenta directivă prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf literele (a) şi (b), în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
ABE prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 26 decembrie 2020.
(7)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza mai detaliat elementele care trebuie luate în considerare de către autoritatea competentă atunci când decide dacă să acorde o derogare în conformitate cu alineatul (3a), ţinând seama, în special, de importanţa riscului de credit al contrapărţii la care este expusă o întreprindere.
ABE înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 10 ianuarie 2026.
Comisiei îi este delegată competenţa de a completa prezenta directivă prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
(8)Până la 31 decembrie 2028, ABE înaintează Comisiei un raport privind utilizarea derogării menţionate la alineatul (3a) de la prezentul articol, precum şi privind aplicarea articolului 4 alineatul (1) punctul 1 litera (b) subpunctul (iii) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
Art. 9: Interdicţia impusă persoanelor sau întreprinderilor, altele decât instituţiile de credit, de a desfăşura activitatea de preluare de depozite sau de alte fonduri rambursabile de la populaţie
(1)Statele membre interzic persoanelor sau întreprinderilor care nu sunt instituţii de credit să desfăşoare activitatea de preluare de depozite sau de alte fonduri rambursabile de la populaţie.
(2)Alineatul (1) nu se aplică la preluarea de depozite sau alte fonduri rambursabile de către un stat membru, de către autorităţile regionale sau locale ale unui stat membru, de către organisme publice internaţionale în care sunt membri unul sau mai multe state membre sau în cazurile la care se face referire în mod expres în dreptul intern sau în dreptul Uniunii, cu condiţia ca aceste activităţi să fie supuse unor reglementări şi controale menite să protejeze deponenţii şi investitorii.
(3)Statele membre notifică Comisiei şi ABE legislaţia naţională care permite în mod expres întreprinderilor care nu sunt instituţii de credit să desfăşoare activitatea de preluare de depozite sau de alte fonduri rambursabile de la populaţie.
(4)În temeiul prezentului articol, statele membre nu pot excepta instituţiile de credit de la aplicarea prezentei directive şi a Regulamentului (UE) nr. 575/2013.
Art. 10: Programul de activitate, organizarea structurală şi cadrul de administrare
(1)Statele membre prevăd obligaţia ca cererile de autorizare să fie însoţite de un program de activitate care să descrie tipurile de activităţi prevăzute şi organizarea structurală a instituţiei de credit şi care să indice, de asemenea, întreprinderile-mamă, societăţile financiare holding şi societăţile financiare holding mixte care fac parte din grup. Statele membre solicită, de asemenea, ca cererile de autorizare să fie însoţite de o descriere a cadrului de administrare, a proceselor şi a mecanismelor menţionate la articolul 74 alineatul (1).
(2)Autorităţile competente refuză acordarea autorizaţiei de începere a activităţii unei instituţii de credit, cu excepţia cazului în care constată că procesele, mecanismele şi cadrul de administrare menţionate la articolul 74 alineatul (1) permit o gestionare solidă şi eficace a riscurilor de către instituţia respectivă.
Art. 11: Necesităţi economice
Statele membre nu solicită ca cererea de autorizare să fie examinată în contextul necesităţilor economice ale pieţei.
Art. 12: Capitalul iniţial
(1)Fără a aduce atingere altor condiţii generale prevăzute în dreptul intern, autorităţile competente refuză autorizaţia de începere a activităţii unei instituţii de credit în cazul în care o instituţie de credit nu deţine fonduri proprii separate sau în cazurile în care capitalul său iniţial este mai mic de 5 milioane EUR.
(2)Capital iniţial include doar unul sau mai multe din elementele menţionate la articolul 26 alineatul (1) literele (a)- (e) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
(3)Statele membre pot decide ca instituţiile de credit care nu îndeplinesc cerinţa de a deţine fonduri proprii separate şi care funcţionau deja la 15 decembrie 1979 să îşi poată continua activitatea. Statele membre pot excepta respectivele instituţii de credit de la îndeplinirea cerinţei prevăzute la articolul 13 alineatul (1) primul paragraf.
(4)Statele membre pot acorda autorizaţia anumitor categorii de instituţii de credit al căror capital iniţial este inferior celui menţionat la alineatul (1), sub rezerva următoarelor condiţii:
a)capitalul iniţial nu este mai mic de 1 milion EUR,
b)statele membre în cauză notifică Comisia şi ABE în legătură cu motivele pentru care au recurs la opţiunea respectivă.
Art. 13: Conducerea efectivă a activităţii şi sediul central
(1)Autorităţile competente acordă unei instituţii de credit autorizaţia de a începe activitatea numai dacă cel puţin două persoane administrează în mod efectiv activitatea instituţiei de credit solicitante.
Autorităţile competente refuză o astfel de autorizaţie în cazul în care membrii organului de conducere nu îndeplinesc cerinţele prevăzute la articolul 91 alineatul (1).
(2)Fiecare stat membru solicită următoarele:
a)o instituţie de credit care este persoană juridică şi care, în conformitate cu dreptul intern, are un sediu social, are sediul central în acelaşi stat membru în care se află sediul social;
b)o instituţie de credit, alta decât cea menţionată la litera (a), are sediul central în statul membru care i-a acordat autorizaţia şi în care îşi desfăşoară efectiv activitatea.
Art. 14: Acţionari şi asociaţi
(1)Autorităţile competente refuză autorizaţia de începere a activităţii unei instituţii de credit numai dacă instituţia de credit le-a informat cu privire la identitatea acţionarilor sau a asociaţilor, direcţi sau indirecţi, persoane fizice sau juridice, care deţin participaţii calificate, precum şi cu privire la cuantumul participaţiilor acestora, iar în cazul în care nu există participaţii calificate, cu privire la identitatea celor mai mari 20 de acţionari sau asociaţi.
Pentru a se stabili dacă au fost respectate criteriile privind participaţia calificată, se ţine seama de drepturile de vot menţionate la articolele 9 şi 10 din Directiva 2004/109/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 decembrie 2004 privind armonizarea obligaţiilor de transparenţă în ceea ce priveşte informaţia referitoare la emitenţii ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată şi de modificare a Directivei 2001/34/CE (1), precum şi de condiţiile de cumulare stabilite la articolul 12 alineatele (4) şi (5) din directiva menţionată.
(1)JO L 390, 31.12.2004, p. 38.
Statele membre nu iau în considerare drepturile de vot sau acţiunile pe care le pot deţine instituţiile ca urmare a subscrierii de instrumente financiare sau a plasării de instrumente financiare în baza unui angajament ferm, prevăzute în secţiunea A punctul 6 din anexa I la Directiva 2004/39/CE, cu condiţia ca drepturile respective să nu fie exercitate sau utilizate în vreun alt mod pentru a interveni în administrarea activităţii emitentului şi să fie cedate în termen de un an de la data achiziţiei.
(2)Autorităţile competente refuză unei instituţii de credit autorizaţia de începere a activităţii dacă, luând în considerare necesitatea de a asigura administrarea corectă şi prudentă a unei instituţii de credit, nu sunt satisfăcute de caracterul adecvat al acţionarilor sau al asociaţilor în conformitate cu criteriile prevăzute la articolul 23 alineatul (1). Se aplică articolul 23 alineatele (2) şi (3) şi articolul 24.
(3)În cazul în care există legături strânse între instituţiile de credit şi orice alte persoane fizice sau juridice, autorităţile competente acordă autorizaţia numai în cazul în care legăturile respective nu împiedică exercitarea efectivă a funcţiilor lor de supraveghere.
Autorităţile competente refuză unei instituţii de credit autorizaţia de începere a unei activităţi în cazul în care actele cu putere de lege sau actele administrative ale unei ţări terţe, care reglementează activitatea uneia sau mai multor persoane fizice sau juridice cu care instituţia de credit respectivă are legături strânse, sau dificultăţile prezentate de punerea în aplicare a respectivelor acte împiedică exercitarea efectivă a funcţiilor de supraveghere ale autorităţilor respective.
Autorităţile competente solicită instituţiilor de credit să le ofere informaţiile necesare pentru a monitoriza în mod continuu respectarea condiţiilor menţionate la prezentul alineat.
Art. 15: Refuzul acordării autorizaţiei
În cazul în care o autoritate competentă refuză să acorde autorizaţia de începerea a activităţii unei instituţii de credit, aceasta îl informează pe solicitant în legătură cu decizia luată şi motivele care au stat la baza acesteia în termen de şase luni de la primirea cererii respective sau, în cazul în care cererea este incompletă, în termen de şase luni de la primirea informaţiilor complete necesare pentru luarea deciziei.
În orice caz, termenul în care se ia o decizie de acordare sau de refuz al autorizaţiei nu va depăşi 12 luni de la primirea cererii.
Art. 16: Consultarea prealabilă a autorităţilor competente ale celorlalte state membre
(1)Înainte de autorizarea unei instituţii de credit, autoritatea competentă consultă autorităţile competente dintr-un alt stat membru în care instituţia de credit este:
a)filiala unei instituţii de credit autorizate în acel alt stat membru;
b)filiala unei întreprinderi-mamă a unei instituţii de credit autorizate în alt stat membru;
c)controlată de aceleaşi persoane fizice sau juridice precum cele care controlează o instituţie de credit autorizată în acel alt stat membru.
(2)Autoritatea competentă consultă, înainte de a acorda autorizaţie unei instituţii de credit, autoritatea competentă care este responsabilă cu supravegherea întreprinderilor de asigurare sau a firmelor de investiţii în statul membru respectiv în care instituţia de credit este:
a)o filială a unei întreprinderi de asigurare sau a unei firme de investiţii autorizate în Uniune;
b)o filială a unei întreprinderi-mamă a unei întreprinderi de asigurare sau a unei firme de investiţii autorizate în Uniune;
c)controlată de aceleaşi persoane fizice sau juridice precum cele care controlează o întreprindere de asigurare sau o firmă de investiţii autorizată în Uniune.
(3)Autorităţile competente relevante menţionate la alineatele (1) şi (2) se consultă în special atunci când evaluează calitatea acţionarilor, precum şi reputaţia şi experienţa membrilor organului de conducere care participă la administrarea unei alte entităţi din acelaşi grup. Autorităţile fac schimb de informaţii privind calitatea acţionarilor, precum şi reputaţia şi experienţa membrilor organului de conducere, informaţii relevante pentru acordarea unei autorizaţii, precum şi pentru evaluarea continuă a respectării condiţiilor de funcţionare.
Art. 17: Sucursalele instituţiilor de credit autorizate în alt stat membru
Statele membre gazdă nu cer autorizare sau capital de dotare pentru sucursalele instituţiilor de credit autorizate în alte state membre. Înfiinţarea şi supravegherea sucursalelor în cauză se face în conformitate cu articolul 35, articolul 36 alineatele (1), (2) şi (3), articolul 37, articolele 40-46, articolul 49, şi articolele 74 şi 75.
Art. 18: Retragerea autorizaţiei
Autorităţile competente pot retrage autorizaţia acordată unei instituţii de credit în cazul în care instituţia de credit:
(a)nu utilizează autorizaţia respectivă în termen de 12 luni, renunţă în mod expres la aceasta sau îşi încetează activitatea pe o perioadă mai mare de şase luni, cu excepţia cazului în care statul membru respectiv prevede că în astfel de situaţii autorizaţia expiră;
(a1)îşi utilizează autorizaţia exclusiv pentru a participa la activităţile menţionate la articolul 4 alineatul (1) punctul 1 litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi pentru o perioadă de cinci ani consecutivi media activelor sale totale este inferioară pragurilor prevăzute la articolul respectiv;
(b)a obţinut autorizaţia pe baza unor informaţii false sau prin orice alt mijloc ilegal;
(c)nu mai îndeplineşte condiţiile care au stat la baza acordării autorizaţiei;
(d)nu mai îndeplineşte cerinţele prudenţiale prevăzute în partea a treia, a patra sau a şasea, mai puţin cerinţele prevăzute la articolele 92a şi 92b din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 sau impuse în temeiul articolului 104 alineatul (1) litera (a) sau al articolului 105 din prezenta directivă sau se consideră că instituţia de credit este susceptibilă de a nu-şi putea onora obligaţiile faţă de creditori şi, în special, nu mai oferă garanţii pentru activele care i-au fost încredinţate de către deponenţi;
(e)se încadrează în una dintre situaţiile pentru care dreptul intern prevede retragerea autorizaţiei; sau
(f)comite una dintre încălcările menţionate la articolul 67 alineatul (1).
(g)îndeplineşte toate condiţiile următoare:
(i)s-a stabilit că este în curs de a intra în dificultate sau că este susceptibilă de a intra în dificultate în conformitate cu articolul 32 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2014/59/UE sau în conformitate cu articolul 18 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014;
(ii)autoritatea de rezoluţie consideră că este îndeplinită condiţia prevăzută la articolul 32 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2014/59/UE sau la articolul 18 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014 în ceea ce priveşte instituţia de credit respectivă;
(iii)autoritatea de rezoluţie consideră că nu este îndeplinită condiţia prevăzută la articolul 32 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2014/59/UE sau la articolul 18 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014 în ceea ce priveşte instituţia de credit respectivă.
Art. 19: Denumirea instituţiilor de credit
În scopul desfăşurării activităţilor specifice şi fără a aduce atingere dispoziţiilor referitoare la utilizarea termenilor "bancă", "casă de economii" sau alţi termeni care denumesc instituţii bancare utilizaţi în statele membre gazde, instituţiile de credit pot utiliza pe întreg teritoriul Uniunii aceeaşi denumire pe care o utilizează şi în statul membru în care îşi au sediul central. În cazul în care există pericolul unor confuzii, statul membru gazdă poate solicita, în scopul clarificării, ca denumirea instituţiei respective să fie însoţită de anumite detalii explicative.
Art. 20: Notificarea autorizaţiei şi a retragerii autorizaţiei
(1)Autorităţile competente notifică ABE cu privire la fiecare autorizaţie acordată în temeiul articolului 8.
(2)ABE publică pe site-ul său web şi actualizează, cel puţin o dată pe an, o listă cu denumirile tuturor instituţiilor de credit care au primit autorizaţie.
(3)Autoritatea responsabilă cu supravegherea consolidată furnizează autorităţilor competente în cauză şi ABE toate informaţiile referitoare la grupul de instituţii de credit în conformitate cu articolul 14 alineatul (3), articolul 74 alineatul (1) şi articolul 109 alineatul (2), în special în ceea ce priveşte structura juridică şi organizaţională a grupului şi guvernanţa sa.
(31)Lista menţionată la alineatul (2) de la prezentul articol include denumirile întreprinderilor menţionate la articolul 4 alineatul (1) punctul 1 litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi identifică respectivele instituţii de credit ca atare. Lista respectivă precizează, de asemenea, orice modificări în comparaţie cu versiunea anterioară a listei.
(4)Lista menţionată la alineatul (2) de la prezentul articol include denumirile instituţiilor de credit care nu deţin capitalul menţionat la articolul 12 alineatul (1) şi identifică respectivele instituţii de credit ca atare.
(5)Autorităţile competente notifică ABE cu privire la fiecare autorizaţie retrasă, comunicând de asemenea motivele care au stat la baza retragerii.
Art. 21: Derogări pentru instituţiile de credit afiliate în mod permanent unui organism central
(1)Autorităţile competente pot institui derogări de la cerinţele prevăzute la articolele 10 şi 12 şi la articolul 13 alineatul (1) din prezenta directivă, cu privire la o instituţie de credit menţionată la articolul 10 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, în conformitate cu condiţiile stabilite în respectivul regulament.
Statele membre pot menţine şi utiliza dreptul intern în vigoare privind aplicarea unei astfel de derogări, dacă aceasta nu intră în conflict cu prezenta directivă şi cu Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
(2)În cazul în care autorităţile competente aplică o derogare menţionată la alineatul (1), articolele 17, 33, 34 şi 35, articolul 36 alineatele (1)-(3), articolele 39-46, titlul VII capitolul 2 secţiunea II şi titlul VII capitolul 4 se aplică întregului compus din organismul central şi instituţiile sale afiliate.
Art. 21a: Aprobarea societăţilor financiare holding şi a societăţilor financiare holding mixte
(1)Societăţile financiare holding mamă dintr-un stat membru, societăţile financiare holding mixte mamă dintr-un stat membru, societăţile financiare holding mamă din UE şi societăţile financiare holding mixte mamă din UE solicită aprobarea în conformitate cu prezentul articol. Alte societăţi financiare holding sau societăţi financiare holding mixte solicită aprobarea în conformitate cu prezentul articol atunci când au obligaţia să respecte prezenta directivă sau Regulamentul (UE) nr. 575/2013 pe bază subconsolidată sau atunci când sunt desemnate ca fiind responsabile cu asigurarea respectării de către grup a cerinţelor prudenţiale pe bază consolidată, astfel cum se menţionează la alineatul (4) litera (c) de la prezentul articol.
Periodic şi, în orice caz, cel puţin anual, autorităţile competente examinează întreprinderile-mamă ale unei instituţii pentru a verifica dacă instituţia respectivă, sau entitatea care solicită o autorizaţie în temeiul articolului 8 sau entitatea desemnată ca fiind responsabilă cu asigurarea respectării de către grup a cerinţelor prudenţiale pe bază consolidată («entitatea desemnată») a identificat în mod corect orice întreprindere care respectă criteriile pentru a fi considerată societate financiară holding mamă dintr-un stat membru, societate financiară holding mixtă mamă dintr-un stat membru, societate financiară holding mamă din UE sau societate financiară holding mixtă mamă din UE.
În sensul celui de al doilea paragraf de la prezentul alineat, în cazul în care întreprinderile-mamă sunt situate în alte state membre decât statul membru în care este stabilită instituţia, entitatea care solicită o autorizaţie în temeiul articolului 8 sau entitatea desemnată, autorităţile competente ale statelor membre respective cooperează îndeaproape pentru a efectua examinarea.
Autorităţile competente publică pe site-urile lor web şi actualizează anual o listă a societăţilor financiare holding şi a societăţilor financiare holding mixte cărora li s-a acordat aprobarea sau care au fost exceptate de la aprobare în statul membru în conformitate cu prezentul articol. În cazul în care s-a acordat o exceptare de la aprobare, lista indică, de asemenea, entitatea desemnată.
(2)În sensul alineatului (1), societăţile financiare holding şi societăţile financiare holding mixte menţionate la respectivul alineat transmit supraveghetorului consolidant şi, atunci când acesta este diferit, autorităţii competente din statul membru în care sunt stabilite următoarele informaţii:
a)organizarea structurală a grupului din care face parte societatea financiară holding sau societatea financiară holding mixtă, cu indicarea clară a filialelor şi, dacă este cazul, a întreprinderilor-mamă ale acesteia, precum şi a situării şi a tipului de activitate desfăşurată de fiecare dintre entităţile grupului;
b)informaţii privind numirea a cel puţin două persoane care conduc efectiv societatea financiară holding sau societatea financiară holding mixtă şi privind respectarea criteriilor şi cerinţelor prevăzute la articolul 91 alineatul (1);
c)informaţii privind respectarea criteriilor prevăzute la articolul 14 privind acţionarii şi asociaţii, atunci când societatea financiară holding sau societatea financiară holding mixtă are ca filială o instituţie de credit;
d)organizarea internă şi repartizarea sarcinilor în cadrul grupului;
e)orice altă informaţie care poate fi necesară pentru efectuarea evaluărilor menţionate la alineatele (3) şi (4) din prezentul articol.
În cazul în care aprobarea sau exceptarea de la aprobare a unei societăţi financiare holding sau a unei societăţi financiare holding mixte menţionate la alineatele (3) şi (4) de la prezentul articol are loc în acelaşi timp cu evaluarea efectuată în temeiul articolului 8, 22 sau 27a, autoritatea competentă în sensul articolelor respective se coordonează, după caz, cu supraveghetorul consolidant şi, în cazul în care este vorba despre o autoritate diferită, cu autoritatea competentă din statul membru în care este stabilită societatea financiară holding sau societatea financiară holding mixtă. Termenul de evaluare menţionat la articolul 22 alineatul (2) al doilea paragraf sau la articolul 27a alineatul (6) se suspendă până la încheierea procedurii prevăzute la prezentul articol.
(3)Aprobarea poate fi acordată unei societăţi financiare holding sau unei societăţi financiare holding mixte în temeiul prezentului articol doar în cazul în care sunt îndeplinite toate condiţiile de mai jos:
a)mecanismele interne şi repartizarea sarcinilor în interiorul grupului sunt adecvate pentru respectarea cerinţelor impuse de prezenta directivă şi de Regulamentul (UE) nr. 575/2013 pe bază consolidată sau subconsolidată şi, în special, sunt eficace pentru:
(i)a coordona toate filialele societăţii financiare holding sau ale societăţii financiare holding mixte, inclusiv, în situaţiile în care este necesar, prin intermediul unei repartizări adecvate a sarcinilor între instituţiile care sunt filiale;
(ii)a preîntâmpina sau a gestiona conflictele din interiorul grupului; şi
(iii)a asigura respectarea politicilor stabilite pentru întregul grup de societatea financiară holding-mamă sau de societatea financiară holding mixtă-mamă;
b)organizarea structurală a grupului din care face parte societatea financiară holding sau societatea financiară holding mixtă nu obstrucţionează şi nu împiedică în alt fel supravegherea efectivă a instituţiilor care sunt filiale sau a instituţiilor-mamă ale acesteia în ceea ce priveşte obligaţiile individuale, consolidate şi, acolo unde este cazul, subconsolidate care li se aplică. Evaluarea respectivului criteriu ţine seama, în special, de:
(i)poziţia societăţii financiare holding sau a societăţii financiare holding mixte într-un grup cu mai multe niveluri;
(ii)structura acţionariatului; şi
(iii)rolul societăţii financiare holding sau al societăţii financiare holding mixte în cadrul grupului;
c)sunt respectate criteriile privind acţionarii şi asociaţii instituţiilor de credit prevăzute la articolul 14 şi cerinţele prevăzute la articolul 121.
(4)Societatea financiară holding sau societatea financiară holding mixtă poate solicita o exceptare de la aprobare în temeiul prezentului articol, care se acordă în cazul în care sunt îndeplinite toate condiţiile următoare:
a)activitatea principală a societăţii financiare holding este aceea de a achiziţiona participaţii în filiale sau, în cazul unei societăţi financiare holding mixte, activitatea sa principală în raport cu instituţiile sau cu instituţiile financiare este aceea de a achiziţiona participaţii în filiale;
b)societatea financiară holding sau societatea financiară holding mixtă nu a fost desemnată ca entitate de rezoluţie în niciunul dintre grupurile de rezoluţie din cadrul grupului în conformitate cu strategia de rezoluţie stabilită de autoritatea de rezoluţie relevantă în temeiul Directivei 2014/59/UE;
c)o instituţie de credit filială, o societate financiară holding filială sau o societate financiară holding mixtă filială căreia i s-a acordat aprobarea în conformitate cu prezentul articol este desemnată ca fiind responsabilă cu asigurarea respectării de către grup a cerinţelor prudenţiale pe bază consolidată şi i se pun la dispoziţie toate mijloacele necesare şi autoritatea legală pentru a îndeplini obligaţiile respective în mod eficace;
d)societatea financiară holding sau societatea financiară holding mixtă nu este angajată în luarea unor decizii de management, operaţionale sau financiare care afectează grupul sau filialele acestuia care sunt instituţii sau instituţii financiare;
e)nu există niciun impediment în calea supravegherii efective a grupului pe bază consolidată.
Societăţile financiare holding şi societăţile financiare holding mixte exceptate de la aprobare în conformitate cu prezentul alineat nu sunt excluse din perimetrul de consolidare astfel cum este stabilit în prezenta directivă şi în Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
(41)Fără a aduce atingere alineatului (4), supraveghetorul consolidant poate permite, de la caz la caz, excluderea din perimetrul de consolidare a societăţilor financiare holding sau a societăţilor financiare holding mixte exceptate de la aprobare, însă doar dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)excluderea nu afectează eficacitatea supravegherii instituţiei de credit filială sau a grupului;
b)societatea financiară holding sau societatea financiară holding mixtă nu are alte expuneri din titluri de capital, cu excepţia expunerii din titluri de capital în instituţia de credit filială sau din societatea financiară holding mamă intermediară ori din societatea financiară holding mixtă mamă intermediară care controlează instituţia de credit filială;
c)societatea financiară holding sau societatea financiară holding mixtă nu recurge în mod substanţial la efectul de levier şi nu are expuneri care nu au legătură cu participaţia sa în instituţia de credit filială sau în societatea financiară holding mamă intermediară ori în societatea financiară holding mixtă mamă intermediară care controlează instituţia de credit filială.
(5)Supraveghetorul consolidant monitorizează în permanenţă respectarea condiţiilor menţionate la alineatul (3) sau, după caz, alineatul (4). Societăţile financiare holding şi societăţile financiare holding mixte furnizează supraveghetorului consolidant informaţiile necesare pentru a monitoriza permanent organizarea structurală a grupului şi respectarea condiţiilor menţionate la alineatul (3) sau, după caz, alineatul (4). Supraveghetorul consolidant împărtăşeşte aceste informaţii autorităţii competente din statul membru în care este stabilită societatea financiară holding sau societatea financiară holding mixtă.
(6)În cazul în care supraveghetorul consolidant a hotărât că nu sunt sau nu mai sunt îndeplinite condiţiile stabilite la alineatul (3), societatea financiară holding sau societatea financiară holding mixtă este supusă măsurilor de supraveghere adecvate pentru asigurarea sau restabilirea, după caz, a continuităţii şi integrităţii supravegherii consolidate şi pentru asigurarea respectării cerinţelor prevăzute în prezenta directivă şi în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 pe bază consolidată. În cazul unei societăţi financiare holding mixte, măsurile de supraveghere ţin seama, în special, de efectele asupra conglomeratului financiar.
Măsurile de supraveghere menţionate la primul paragraf pot include:
a)suspendarea exercitării dreptului de vot aferent acţiunilor instituţiilor care sunt filiale deţinute de societatea financiară holding sau de societatea financiară holding mixtă;
b)stabilirea de interdicţii sau sancţiuni împotriva societăţii financiare holding, a societăţii financiare holding mixte sau a membrilor organului de conducere şi a administratorilor, sub rezerva articolelor 65-72;
c)adresarea de instrucţiuni sau de directive societăţii financiare holding sau societăţii financiare holding mixte de a transfera acţionarilor săi participaţiile la instituţiile sale filiale;
d)desemnarea temporară a altei societăţi financiare holding, societăţi financiare holding mixte sau instituţii din cadrul grupului drept responsabilă pentru asigurarea respectării cerinţelor prevăzute în prezenta directivă şi în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 pe bază consolidată;
e)restricţionarea sau interzicerea distribuirilor sau a plăţilor sub formă de dobânzi către acţionari;
f)obligarea societăţilor financiare holding sau a societăţilor financiare holding mixte să cesioneze sau să-şi reducă participaţiile în instituţii sau în alte entităţi din sectorul financiar;
g)obligarea societăţilor financiare holding sau a societăţilor financiare holding mixte să transmită un plan privind revenirea, fără întârzieri, la conformitate.
(7)În cazul în care supraveghetorul consolidant hotărăşte că nu mai sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alineatul (4), societatea financiară holding sau societatea financiară holding mixtă solicită aprobarea în conformitate cu prezentul articol.
(8)În cazul în care supraveghetorul consolidant este diferit de autoritatea competentă din statul membru în care este stabilită societatea financiară holding sau societatea financiară holding mixtă, cele două autorităţi colaborează în consultare deplină în scopul luării deciziilor cu privire la aprobare, la exceptarea de la aprobare şi la excluderea din perimetrul de consolidare menţionate la alineatele (3), (4) şi (4a), precum şi cu privire la măsurile de supraveghere menţionate la alineatele (6) şi (7). Supraveghetorul consolidant pregăteşte o evaluare a aspectelor menţionate la alineatele (3), (4), (4a), (6) şi (7), după caz, şi înaintează respectiva evaluare autorităţii competente din statul membru în care este stabilită societatea financiară holding sau societatea financiară holding mixtă. Cele două autorităţi fac tot ce este posibil în limita competenţelor lor pentru a ajunge la o decizie comună în termen de două luni de la data primirii evaluării respective.
În cazul în care se ajunge la o decizie comună, dacă supraveghetorul consolidant este diferit de autoritatea competentă din statul membru în care este stabilită societatea financiară holding sau societatea financiară holding mixtă, decizia comună este, de asemenea, pusă în aplicare sau, dacă dreptul intern permite acest lucru, se aplică direct în statul membru în care este stabilită societatea financiară holding sau societatea financiară holding mixtă.
Decizia comună este documentată şi justificată în mod corespunzător. Supraveghetorul consolidant comunică decizia comună societăţii financiare holding sau societăţii financiare holding mixte.
În cazul unui dezacord, supraveghetorul consolidant sau autoritatea competentă din statul membru în care este stabilită societatea financiară holding sau societatea financiară holding mixtă se abţine de la adoptarea unei decizii şi sesizează ABE cu privire la respectiva chestiune în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010. ABE ia decizia în termen de o lună de la primirea sesizării de către ABE. Autorităţile competente în cauză adoptă o decizie comună în conformitate cu decizia ABE. ABE nu poate fi sesizată după expirarea perioadei de două luni sau după ce s-a luat o decizie comună.
(9)În cazul societăţilor financiare holding mixte pentru care supraveghetorul consolidant sau autoritatea competentă din statul membru în care este stabilită societatea financiară holding mixtă este diferit(ă) de coordonatorul stabilit în conformitate cu articolul 10 din Directiva 2002/87/CE, acordul coordonatorului este obligatoriu în scopul deciziilor sau al deciziilor comune menţionate la alineatele (3), (4), (6) şi (7) din prezentul articol, după caz. În cazul în care este obligatoriu acordul coordonatorului, dezacordurile sunt soluţionate de autoritatea europeană de supraveghere relevantă, şi anume ABE sau Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea europeană de asigurări şi pensii ocupaţionale) (EIOPA) instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului (*), care îşi adoptă decizia în termen de o lună de la primirea sesizării. Orice decizie adoptată în conformitate cu prezentul alineat nu aduce atingere obligaţiilor în temeiul Directivei 2002/87/CE sau al Directivei 2009/138/CE.
(*)Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea europeană de asigurări şi pensii ocupaţionale), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE şi de abrogare a Deciziei 2009/79/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 48).
(10)În cazul în care unei societăţi financiare holding sau unei societăţi financiare holding mixte i se refuză aprobarea sau exceptarea de la aprobare în temeiul prezentului articol, supraveghetorul consolidant notifică solicitantului decizia respectivă şi motivele acesteia în termen de patru luni de la primirea solicitării sau, în cazul în care solicitarea este incompletă, în termen de patru luni de la primirea tuturor informaţiilor necesare pentru adoptarea deciziei.
În orice caz, termenul în care se ia o decizie de acordare sau de refuz al aprobării nu depăşeşte şase luni de la primirea cererii. Refuzul poate fi însoţit, dacă este necesar, de oricare dintre măsurile menţionate la alineatul (6).
Art. 21b: Întreprinderea-mamă din UE intermediară
(1)Două sau mai multe instituţii din Uniune care fac parte din acelaşi grup dintr-o ţară terţă au o singură întreprindere-mamă din UE intermediară stabilită în Uniune.
(2)Autorităţile competente le pot permite instituţiilor menţionate la alineatul (1) să aibă două întreprinderi-mamă din UE intermediare în cazul în care decid că stabilirea unei singure întreprinderi-mamă din UE intermediară:
a)ar fi incompatibilă cu cerinţa obligatorie de separare a activităţilor, impusă prin normele sau de autorităţile de supraveghere ale ţării terţe în care îşi are sediul central întreprinderea-mamă de cel mai înalt rang din grupul dintr-o ţară terţă; sau
b)ar face mai puţin eficiente posibilităţile de soluţionare decât atunci când există două întreprinderi-mamă din UE intermediare în conformitate cu o evaluare efectuată de autoritatea de rezoluţie competentă a întreprinderii-mamă din UE intermediare.
(3)O întreprindere-mamă din UE intermediară este o instituţie de credit autorizată în conformitate cu articolul 8 ori o societate financiară holding sau societate financiară holding mixtă, căreia i s-a acordat aprobare în conformitate cu articolul 21a.
Prin derogare de la primul paragraf de la prezentul alineat, în cazul în care niciuna dintre instituţiile menţionate la alineatul (1) din prezentul articol nu este o instituţie de credit sau în cazul în care o a doua întreprindere-mamă din UE intermediară trebuie să fie înfiinţată în legătură cu activităţile de investiţii pentru a respecta o cerinţă obligatorie astfel cum se prevede la alineatul (2) din prezentul articol, întreprinderea-mamă din UE intermediară sau a doua întreprindere-mamă din UE intermediară poate fi o firmă de investiţii autorizată în conformitate cu articolul 5 alineatul (1) din Directiva 2014/65/UE şi aflată sub incidenţa Directivei 2014/59/UE.
(4)Alineatele (1), (2) şi (3) nu se aplică atunci când valoarea totală a activelor din Uniune ale grupului dintr-o ţară terţă este mai mică de 40 de miliarde EUR.
(5)În sensul prezentului articol:
a)valoarea totală a activelor din Uniune ale grupului din ţara terţă este suma următoarelor elemente:
(i)valoarea totală a activelor fiecărei instituţii din Uniune din cadrul grupului dintr-o ţară terţă, astfel cum rezultă din bilanţurile sale consolidate sau, în cazul în care bilanţul instituţiei nu este consolidat, din bilanţul său individual; şi
(ii)valoarea totală a activelor fiecărei sucursale a grupului din ţara terţă, autorizată în Uniune în conformitate cu prezenta directivă, cu Regulamentul (UE) nr. 600/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului (*8) sau cu Directiva 2014/65/UE;
(*8)Regulamentul (UE) nr. 600/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului din 15 mai 2014 privind pieţele instrumentelor financiare şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 173, 12.6.2014, p. 84).
b)termenul «instituţie» include, de asemenea, firmele de investiţii.
(6)Autorităţile competente notifică ABE următoarele informaţii cu privire la fiecare grup dintr-o ţară terţă care îşi desfăşoară activitatea în jurisdicţia lor:
a)numele şi valoarea totală a activelor ale instituţiilor supravegheate care aparţin unui grup dintr-o ţară terţă;
b)numele şi valoarea totală a activelor corespunzătoare sucursalelor autorizate în statul membru respectiv în conformitate cu prezenta directivă, cu Directiva 2014/65/UE sau cu Regulamentul (UE) nr. 600/2014 şi tipurile de activităţi pe care sunt autorizate să le desfăşoare;
c)numele şi forma, astfel cum este menţionată la alineatul (3), ale oricărei întreprinderi-mamă din UE intermediare înfiinţate în statul membru respectiv şi numele grupului dintr-o ţară terţă din care face parte.
(61)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a specifica formatele uniforme şi definiţiile şi dezvoltă soluţiile informatice care trebuie aplicate în Uniune, în scopul raportării informaţiilor menţionate la alineatul (6).
ABE înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare până la 10 ianuarie 2026.
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la al doilea paragraf de la prezentul alineat, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
(7)ABE publică pe site-ul său o listă a tuturor grupurilor din ţări terţe care îşi desfăşoară activitatea în Uniune, incluzând şi întreprinderea sau întreprinderile-mamă din UE intermediare ale acestora, după caz.
Autorităţile competente se asigură că fiecare instituţie aflată sub jurisdicţia lor care face parte dintr-un grup dintr-o ţară terţă îndeplineşte una dintre următoarele condiţii:
a)are o întreprindere-mamă din UE intermediară;
b)este o întreprindere-mamă din UE intermediară;
c)este singura instituţie în Uniune din grupul dintr-o ţară terţă; sau
d)face parte dintr-un grup dintr-o ţară terţă a cărui valoare totală a activelor în Uniune este mai mică de 40 de miliarde EUR.
(8)Prin derogare de la alineatul (1), grupurile din ţările terţe care îşi desfăşoară activitatea prin intermediul mai multor instituţii din Uniune şi care au o valoare totală a activelor din Uniune egală sau mai mare de 40 de miliarde EUR la 27 iunie 2019 au o întreprindere-mamă din UE intermediară sau, în cazul în care se aplică alineatul (2), două întreprinderi-mamă din UE intermediare până la 30 decembrie 2023.
(9)Până la 30 decembrie 2026, Comisia, după consultarea ABE, revizuieşte cerinţele impuse instituţiilor de prezentul articol şi prezintă un raport Parlamentului European şi Consiliului. Raportul respectiv evaluează cel puţin:
a)dacă cerinţele prevăzute la prezentul articol sunt funcţionale, necesare şi proporţionale şi dacă alte măsuri ar fi mai adecvate;
b)dacă cerinţele impuse instituţiilor de prezentul articol ar trebui revizuite pentru a reflecta cele mai bune practici de la nivel internaţional.
(10)Până la 28 iunie 2021, ABE prezintă un raport Parlamentului European, Consiliului şi Comisiei cu privire la tratamentul aplicat sucursalelor din ţări terţe în conformitate cu dreptul intern din statele membre. Raportul respectiv evaluează cel puţin:
a)dacă şi în ce măsură practicile de supraveghere din dreptul intern referitoare la sucursalele din ţări terţe diferă între statele membre;
b)dacă un tratament diferit al sucursalelor din ţări terţe în dreptul intern ar putea avea ca rezultat arbitrajul de reglementare;
c)dacă continuarea armonizării regimurilor naţionale pentru sucursalele din ţări terţe ar fi necesară şi adecvată, în special în ceea ce priveşte sucursalele importante din ţări terţe.
Dacă este cazul, Comisia transmite o propunere legislativă Parlamentului European şi Consiliului, pe baza recomandărilor făcute de ABE.
Art. 21c: Cerinţa de a înfiinţa o sucursală pentru furnizarea de servicii bancare de către întreprinderi din ţări terţe
(1)Statele membre impun întreprinderilor stabilite într-o ţară terţă, astfel cum sunt menţionate la articolul 47, obligaţia de a înfiinţa o sucursală pe teritoriul lor şi de a solicita autorizarea în conformitate cu titlul VI pentru a începe sau a continua să desfăşoare în statul membru relevant activităţile menţionate la articolul 47 alineatul (1).
(2)Obligaţia prevăzută la alineatul (1) de la prezentul articol nu se aplică în cazul în care întreprinderea stabilită într-o ţară terţă furnizează un serviciu sau o activitate unui client sau unei contrapărţi stabilite sau situate în Uniune care este:
a)un client de retail, o contraparte eligibilă sau un client profesional în sensul secţiunilor I şi II din anexa II la Directiva 2014/65/UE stabilit sau situat în Uniune, dacă clientul respectiv sau contrapartea respectivă se adresează, din proprie iniţiativă, unei întreprinderi stabilite într-o ţară terţă solicitându-i furnizarea oricărui serviciu sau a oricărei activităţi menţionate la articolul 47 alineatul (1) din prezenta directivă;
b)o instituţie de credit;
c)o întreprindere din acelaşi grup din care face parte şi întreprinderea stabilită într-o ţară terţă.
Fără a aduce atingere literei (c) de la primul paragraf, situaţia în care o întreprindere dintr-o ţară terţă contactează un client sau o contraparte ori un potenţial client sau o potenţială contraparte, menţionat(ă) la litera (a) de la paragraful respectiv, prin intermediul unei entităţi care acţionează în nume propriu sau care are legături strânse cu respectiva întreprindere dintr-o ţară terţă ori prin intermediul oricărei alte persoane care acţionează în numele întreprinderii, nu se consideră a fi un serviciu furnizat la iniţiativa exclusivă a clientului sau a contrapărţii ori a potenţialului client sau a potenţialei contrapărţi.
Statele membre se asigură că autorităţile competente au competenţa de a le impune instituţiilor de credit şi sucursalelor stabilite pe teritoriul lor obligaţia de a le furniza informaţiile de care au nevoie pentru a monitoriza serviciile furnizate la iniţiativa exclusivă a clientului sau a contrapărţii stabilite sau situate pe teritoriul lor, în cazul în care astfel de servicii sunt furnizate de întreprinderi stabilite în ţări terţe care fac parte din acelaşi grup.
(3)Iniţiativa unui client sau a unei contrapărţi, astfel cum este menţionată la alineatul (2), nu îi conferă întreprinderii dintr-o ţară terţă dreptul să comercializeze alte categorii de produse, activităţi sau servicii decât cele solicitate de client sau de contraparte, altfel decât prin intermediul unei sucursale dintr-o ţară terţă stabilite într-un stat membru. Cu toate acestea, înfiinţarea unei sucursale dintr-o ţară terţă nu este obligatorie pentru niciun fel de serviciu, activitate sau produs necesar pentru furnizarea serviciilor, a produselor sau a activităţilor solicitate iniţial de client sau de contraparte sau strâns legate de acestea, inclusiv în cazul în care astfel de servicii, activităţi sau produse strâns legate sunt furnizate ulterior celor solicitate iniţial.
(4)Obligaţia prevăzută la alineatul (1) de la prezentul articol nu se aplică în cazul serviciilor sau al activităţilor enumerate în secţiunea A din anexa I la Directiva 2014/65/UE şi nici serviciilor auxiliare, cum ar fi atragerea de depozite conexe sau acordarea de credite ori împrumuturi al căror scop este de a furniza servicii în temeiul directivei respective.
(5)Pentru a menţine drepturile dobândite de clienţi în temeiul unor contracte existente, obligaţia prevăzută la alineatul (1) nu aduce atingere contractelor existente care au fost încheiate înainte de 11 iulie 2026.
(6)Până la 10 iulie 2025, ABE, după consultarea EIOPA şi a ESMA, analizează dacă vreo entitate din sectorul financiar, în plus faţă de instituţiile de credit, ar trebui să fie exceptată de la obligaţia de a înfiinţa o sucursală pentru furnizarea de servicii bancare de către întreprinderi din ţări terţe în conformitate cu prezentul articol. ABE prezintă un raport în acest sens Parlamentului European, Consiliului şi Comisiei. Raportul ţine seama de preocupările legate de stabilitatea financiară şi de impactul asupra competitivităţii Uniunii.
Pe baza raportului respectiv, Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului o propunere legislativă, dacă este cazul.
Art. 22: Notificarea şi evaluarea proiectelor de achiziţie
(1)Statele membre cer oricărei persoane fizice sau juridice sau unor astfel de persoane care acţionează concertat ("potenţialul achizitor"), care au decis să achiziţioneze, direct sau indirect, o participaţie calificată într-o instituţie de credit sau să majoreze, direct sau indirect, o astfel de participaţie calificată într-o instituţie de credit, astfel încât proporţia drepturilor de vot sau a capitalului deţinut să fie cel puţin 20 %, 30 % sau 50 % sau astfel încât instituţia de credit să devină filiala lor ("proiect de achiziţie"), să notifice în scris autorităţile competente ale instituţiei de credit în cadrul căreia intenţionează să achiziţioneze ori să majoreze o participaţie calificată înaintea achiziţiei, indicând valoarea participaţiei vizate şi informaţiile relevante, astfel cum sunt precizate în conformitate cu articolul 23 alineatul (4). Statelor membre nu li se impune să aplice pragul de 30 % în cazurile în care, în conformitate cu articolul 9 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2004/109/CE, aplică un prag de o treime.
(2)Autorităţile competente confirmă în scris primirea notificării prevăzute la alineatul (1) sau a informaţiilor suplimentare prevăzute la alineatul (3), cu promptitudine şi, în orice caz, în termen de 10 zile lucrătoare de la primirea notificării sau a informaţiilor.
Autorităţile competente au la dispoziţie un termen de cel mult 60 de zile lucrătoare de la data confirmării scrise de primire a notificării şi a tuturor documentelor pe care statele membre le doresc anexate la notificare în baza listei prevăzute la articolul 23 alineatul (4) ("termen de evaluare"), pentru a finaliza evaluarea menţionată la articolul 23 alineatul (1) ("evaluarea").
În momentul transmiterii confirmării de primire, autorităţile competente comunică potenţialului achizitor data de expirare a termenului de evaluare.
(3)În cursul termenului de evaluare, dar nu mai târziu de cea de a 50-a zi lucrătoare a termenului respectiv, autorităţile competente pot, dacă este necesar, să solicite informaţiile suplimentare necesare pentru finalizarea evaluării. O astfel de solicitare se face în scris, precizându-se informaţiile suplimentare necesare.
Termenul de evaluare se suspendă între data solicitării de informaţii de către autorităţile competente şi data primirii răspunsului potenţialului achizitor la această solicitare. Suspendarea nu poate depăşi 20 de zile lucrătoare. Orice solicitări suplimentare formulate de autorităţile competente în vederea completării sau clarificării informaţiilor sunt la discreţia autorităţilor competente, dar nu pot conduce la suspendare a termenului de evaluare.
(4)Autorităţile competente pot prelungi perioada de suspendare menţionată la alineatul (3) al doilea paragraf până la 30 de zile lucrătoare, în cazul în care potenţialul achizitor este stabilit sau reglementat într-o ţară terţă sau este o persoană fizică sau juridică care nu face obiectul supravegherii în temeiul prezentei directive sau al Directivei 2009/65/CE, 2009/138/CE sau 2004/39/CE.
(5)În cazul în care autorităţile competente decid să se opună proiectului de achiziţie, acestea informează în scris potenţialul achizitor în termen de două zile lucrătoare de la finalizarea evaluării şi fără a depăşi termenul de evaluare, indicând motivele. În conformitate cu dreptul intern, la cererea achizitorului potenţial, se poate pune la dispoziţia publicului o motivare corespunzătoare a deciziei. Aceasta nu împiedică un stat membru să permită autorităţii competente să publice respectivele informaţii, chiar dacă potenţialul achizitor nu a formulat o cerere în acest sens.
(6)În cazul în care autorităţile competente nu se opun în scris proiectului de achiziţie în cursul termenului de evaluare, acesta se consideră aprobat.
(7)Autorităţile competente pot stabili un termen maxim pentru finalizarea proiectului de achiziţie şi îl pot prelungi, atunci când este necesar.
(8)Statele membre nu impun cerinţe mai stricte decât cele prevăzute în prezenta directivă pentru notificarea autorităţilor competente sau pentru aprobarea de către acestea a unor achiziţii directe sau indirecte de capital sau de drepturi de vot.
(9)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare, în scopul stabilirii unor proceduri, formulare şi modele comune pentru procesul de consultare între autorităţile competente relevante, aşa cum se menţionează la articolul 24.
ABE înaintează Comisiei proiectele de standarde tehnice respective până la 31 decembrie 2015
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la primul paragraf, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Art. 23: Criterii de evaluare
(1)La examinarea notificării prevăzute la articolul 22 alineatul (1) şi a informaţiilor menţionate la articolul 22 alineatul (3), autorităţile competente evaluează, pentru a asigura administrarea viabilă şi prudentă a instituţiei de credit vizate de achiziţie şi ţinând seama de posibila influenţă a potenţialului achizitor asupra instituţiei de credit respective, adecvarea potenţialului achizitor, precum şi soliditatea financiară a proiectului de achiziţie, în conformitate cu următoarele criterii:
a)reputaţia potenţialului achizitor;
b)reputaţia, cunoştinţele, aptitudinile şi experienţa, astfel cum sunt menţionate la articolul 91 alineatul (1), ale oricărui membru al organului de conducere care va conduce activitatea instituţiei de credit ca urmare a proiectului de achiziţie;
c)soliditatea financiară a potenţialului achizitor, în special în ceea ce priveşte tipul de activitate desfăşurată şi prevăzută a se desfăşura în cadrul instituţiei de credit vizate de proiectul de achiziţie;
d)capacitatea instituţiei de credit de a respecta şi de a continua să respecte cerinţele prudenţiale prevăzute în prezenta directivă şi în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi, după caz, în dreptul Uniunii, în special Directivele 2002/87/CE şi 2009/110/CE, inclusiv condiţia ca grupul din care va face parte să aibă o structură care să permită exercitarea unei supravegheri efective, schimbul real de informaţii între autorităţile competente şi împărţirea responsabilităţilor între autorităţile competente;
e)existenţa unor motive rezonabile de a suspecta că, în legătură cu proiectul de achiziţie, a fost sau este săvârşită o faptă sau o tentativă de spălare de bani sau de finanţare a unor acte de terorism în sensul articolului 1 din Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European şi a Consiliului (*7) sau că proiectul de achiziţie ar putea face să crească un astfel de risc.
(*7)Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanţării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului şi de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi a Directivei 2006/70/CE a Comisiei (JO L 141, 5.6.2015, p. 73).
În scopul evaluării criteriului prevăzut la primul paragraf litera (e) de la prezentul alineat, autorităţile competente consultă, în contextul verificărilor lor, autorităţile responsabile cu supravegherea instituţiilor de credit în conformitate cu Directiva (UE) 2015/849.
Autorităţile competente pot formula obiecţii privind proiectul de achiziţie în cazul în care potenţialul achizitor este situat într-o ţară terţă inclusă pe lista ţărilor terţe cu grad înalt de risc care au deficienţe strategice în regimurile lor privind combaterea spălării banilor şi a finanţării terorismului, în conformitate cu articolul 9 din Directiva (UE) 2015/849, sau într-o ţară terţă care face obiectul unor măsuri restrictive ale Uniunii, iar autorităţile competente consideră că acest lucru afectează capacitatea potenţialului achizitor de a dispune de practicile şi procesele necesare pentru a respecta cerinţele regimului privind combaterea spălării banilor şi a finanţării terorismului.
(2)Autorităţile competente se pot opune proiectului de achiziţie numai în cazul în care există motive rezonabile în acest sens, în conformitate cu criteriile stabilite la alineatul (1), sau în cazul în care informaţiile furnizate de potenţialul achizitor sunt incomplete.
În scopul prezentului alineat şi în ceea ce priveşte criteriul prevăzut la alineatul (1) litera (e) de la prezentul articol, un aviz negativ emis de autorităţile responsabile cu supravegherea instituţiilor de credit în conformitate cu Directiva (UE) 2015/849, primit de autorităţile competente în termen de 30 de zile lucrătoare de la cererea iniţială, este luat în considerare în mod corespunzător de către autorităţile competente atunci când evaluează proiectul de achiziţie şi poate constitui un motiv rezonabil de opoziţie.
(3)Statele membre nu impun condiţii prealabile în ceea ce priveşte nivelul participaţiei care trebuie să fie achiziţionată şi nici nu permit autorităţilor lor competente să examineze proiectul de achiziţie din punctul de vedere al nevoilor economice ale pieţei.
(4)Statele membre publică o listă cu informaţiile necesare pentru a realiza evaluarea şi care trebuie furnizate autorităţilor competente în momentul notificării prevăzute la articolul 22 alineatul (1). Informaţiile solicitate sunt proporţionale cu şi adaptate naturii potenţialului achizitor şi proiectului de achiziţie. Statele membre nu cer informaţii care nu prezintă relevanţă pentru o evaluare prudenţială.
(5)Fără a aduce atingere articolului 22 alineatele (2), (3) şi (4), în cazul în care autoritatea competentă este notificată în legătură cu două sau mai multe proiecte de achiziţie sau majorare de participaţii calificate pentru aceeaşi instituţie de credit, autoritatea competentă tratează potenţialii achizitori în mod nediscriminatoriu.
(6)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a specifica lista informaţiilor minime care trebuie furnizate autorităţii competente de către potenţialul achizitor în momentul notificării menţionate la articolul 22 alineatul (1).
În scopul primului paragraf, ABE ia în considerare titlul II din Directiva (UE) 2017/1132 a Parlamentului European şi a Consiliului (*8).
(*8)Directiva (UE) 2017/1132 a Parlamentului European şi a Consiliului din 14 iunie 2017 privind anumite aspecte ale dreptului societăţilor comerciale (JO L 169, 30.6.2017, p. 46).
ABE înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 10 ianuarie 2026.
Comisiei îi este delegată competenţa de a completa prezenta directivă prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Art. 24: Cooperarea dintre autorităţile competente
(1)Autorităţile competente relevante se consultă reciproc pe deplin atunci când efectuează evaluarea, în cazul în care potenţialul achizitor este:
a)o instituţie de credit, o întreprindere de asigurare, o întreprindere de reasigurare, o firmă de investiţii sau o societate de administrare în înţelesul articolului 2 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2009/65/CE ("societate de administrare a OPCVM") autorizată într-un alt stat membru sau într-un alt sector decât cel vizat de achiziţie;
b)întreprinderea-mamă a unei instituţii de credit, a unei întreprinderi de asigurare, a unei întreprinderi de reasigurare, a unei firme de investiţii sau a unei societăţi de administrare a OPCVM, autorizată într-un alt stat membru sau într-un alt sector decât cel vizat de achiziţie;
c)o persoană fizică sau juridică ce controlează o instituţie de credit, o întreprindere de asigurare, o întreprindere de reasigurare, o firmă de investiţii sau o societate de administrare a OPCVM, autorizată într-un alt stat membru sau într-un alt sector decât cel vizat de achiziţie.
(2)Autorităţile competente îşi furnizează reciproc, fără întârziere, informaţii esenţiale sau relevante pentru evaluare. Astfel, acestea îşi comunică, la cerere, orice informaţie relevantă şi, din proprie iniţiativă, orice informaţie esenţială. Orice decizie a autorităţii competente care a autorizat instituţia de credit vizată de proiectul de achiziţie indică eventualele opinii sau rezerve formulate de autoritatea competentă responsabilă pentru potenţialul achizitor.
Art. 25: Notificarea în caz de cesionare
Statele membre cer oricărei persoane fizice sau juridice care a decis să cedeze, direct sau indirect, o participaţie calificată într-o instituţie de credit să notifice în scris autorităţile competente, indicând mărimea participaţiei vizate, înainte de cesiune. O astfel de persoană notifică, de asemenea, autorităţile competente dacă a decis să îşi reducă participaţia calificată, iar drept consecinţă proporţia drepturilor de vot sau a capitalului deţinut scade sub 20, 30 sau 50 % ori instituţia de credit încetează să mai fie filiala sa. Statelor membre nu li se impune să aplice pragul de 30 % în cazurile în care, în conformitate cu articolul 9 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2004/109/CE, aplică un prag de o treime.
Art. 26: Obligaţii de informare şi sancţiuni
(1)Instituţiile de credit comunică autorităţilor competente, de îndată ce dobândesc informaţii în acest sens, achiziţiile sau vânzările de participaţii la capitalul lor care fac ca participaţiile să depăşească sau să scadă sub pragurile menţionate la articolul 22 alineatul (1) şi la articolul 25.
Cel puţin o dată pe an, instituţiile de credit admise la bursă pe o piaţă reglementată informează autorităţile competente cu privire la numele acţionarilor şi asociaţilor care deţin participaţii calificate, precum şi mărimea respectivelor participaţii, aşa cum apar acestea, de exemplu, în informaţiile primite în cadrul adunărilor generale anuale ale acţionarilor şi asociaţilor sau ca rezultat al respectării reglementărilor referitoare la societăţile admise la bursă pe o piaţă reglementată.
(2)Statele membre cer ca, în cazul în care influenţa exercitată de persoanele menţionate la articolul 22 alineatul (1) ar putea afecta administrarea viabilă şi prudenţială a instituţiei, autorităţile competente să adopte măsuri adecvate pentru încetarea situaţiei respective. Astfel de măsuri pot consta, de exemplu, în interdicţii, sancţiuni, sub rezerva articolelor 6572, împotriva membrilor organului de conducere şi a administratorilor sau în suspendarea exercitării drepturilor de vot aferente acţiunilor deţinute de acţionarii sau asociaţii instituţiei de credit în cauză.
Măsuri similare se aplică persoanelor fizice sau juridice care nu respectă obligaţia de a furniza informaţii prealabile, astfel cum se prevede la articolul 22 alineatul (1) şi sub rezerva articolelor 65-72.
În cazul în care se dobândeşte o participaţie în pofida opoziţiei autorităţilor competente, statele membre, indiferent de sancţiunile ce urmează a fi adoptate, dispun fie suspendarea exercitării drepturilor de vot aferente, fie nulitatea voturilor exprimate, fie posibilitatea anulării acestora.
Art. 27: Criterii privind participaţiile calificate
Pentru a se stabili dacă au fost respectate criteriile privind participaţiile calificate astfel cum se menţionează la articolele 22, 25 şi 26, se ţine seama de drepturile de vot menţionate la articolele 9, 10 şi 11 din Directiva 2004/109/CE, precum şi de condiţiile de cumulare stabilite la articolul 12 alineatele (4) şi (5) din directiva respectivă.
Pentru a se stabili dacă au fost respectate criteriile privind participaţiile calificate prevăzute la articolul 26, statele membre nu ţin seama de drepturile de vot sau acţiunile deţinute de instituţii ca urmare a subscrierii de instrumente financiare sau a plasării instrumentelor financiare în baza unui angajament ferm, prevăzute în anexa I secţiunea A punctul 6 la Directiva 2004/39/CE, cu condiţia ca drepturile respective să nu fie exercitate sau utilizate în vreun alt mod pentru a interveni în administrarea activităţii emitentului şi să fie cedate în termen de un an de la data achiziţiei.
Art. 27a: Notificarea şi evaluarea achiziţiilor
(1)Statele membre impun instituţiilor, precum şi societăţilor financiare holding şi societăţilor financiare holding mixte care intră sub incidenţa articolului 21a alineatul (1) («potenţialul achizitor») obligaţia de a notifica în scris în prealabil autoritatea lor competentă în cazul în care intenţionează să achiziţioneze, direct sau indirect, o deţinere semnificativă («proiectul de achiziţie»). În notificare se indică dimensiunea proiectului de achiziţie şi informaţiile relevante, astfel cum sunt menţionate la articolul 27b alineatul (5).
(2)În sensul alineatului (1), o participaţie este considerată semnificativă dacă reprezintă 15 % sau mai mult din capitalul eligibil al potenţialului achizitor.
(3)În sensul alineatului (1), în cazul în care potenţialul achizitor este o instituţie, pragul menţionat la alineatul (2) se aplică atât pe bază individuală, cât şi pe baza situaţiei consolidate a grupului. În cazul în care pragul menţionat la alineatul (2) este depăşit numai pe bază individuală, potenţialul achizitor notifică autoritatea competentă din statul membru în care este stabilit. Autoritatea competentă respectivă evaluează proiectul de achiziţie. În cazul în care pragul respectiv este depăşit pe bază individuală şi pe baza situaţiei consolidate a grupului, potenţialul achizitor notifică, de asemenea, supraveghetorul consolidant. Supraveghetorul consolidant evaluează, de asemenea, proiectul de achiziţie.
(4)În cazul în care potenţialul achizitor este o societate financiară holding sau o societate financiară holding mixtă care intră sub incidenţa articolul 21a alineatul (1), pragul menţionat la alineatul (2) de la prezentul articol se aplică pe baza situaţiei consolidate, iar supraveghetorul consolidant este autoritatea competentă în sensul alineatului (1) de la prezentul articol.
(5)Autoritatea competentă confirmă în scris primirea notificării menţionate la alineatul (1) sau a oricăror informaţii suplimentare în conformitate cu alineatul (9), cu promptitudine şi, în orice caz, în termen de 10 zile lucrătoare de la primirea notificării sau a informaţiilor suplimentare.
(6)Autoritatea competentă are la dispoziţie 60 de zile lucrătoare de la data confirmării scrise de primire a notificării şi de la primirea tuturor documentelor, inclusiv a celor solicitate de statul membru ca anexă la notificare în conformitate cu articolul 27b alineatul (5) («termenul de evaluare»), pentru a efectua evaluarea prevăzută la articolul 27b alineatul (1).
În cazul în care proiectul de achiziţie vizează achiziţionarea unei deţineri calificate într-o instituţie de credit, astfel cum se menţionează la articolul 22 alineatul (1), potenţialul achizitor este supus şi obligaţiei de notificare şi evaluării prevăzute la articolul respectiv. În acest caz, termenul în care autoritatea competentă trebuie să efectueze atât evaluarea prevăzută la articolul 27b alineatul (1), cât şi evaluarea menţionată la articolul 22 alineatul (2) expiră numai la expirarea ultimului dintre cele două termene de evaluare relevante.
(7)În cazul în care proiectul de achiziţie a unei deţineri semnificative se desfăşoară între entităţi din acelaşi grup, astfel cum se menţionează la articolul 113 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, sau între entităţi din cadrul aceluiaşi sistem instituţional de protecţie, astfel cum se menţionează la articolul 113 alineatul (7) din regulamentul respectiv, autoritatea competentă nu este obligată să efectueze evaluarea prevăzută la articolul 27b alineatul (1) din prezenta directivă.
(8)În momentul transmiterii confirmării de primire menţionate la alineatul (5), autoritatea competentă comunică potenţialului achizitor data de expirare a termenului de evaluare.
(9)Dacă este necesar, în cursul termenului de evaluare şi, în orice caz, cel târziu în cea de a cincizecea zi lucrătoare a termenului de evaluare, autoritatea competentă poate să solicite informaţii suplimentare care sunt necesare pentru finalizarea evaluării prevăzute la articolul 27b alineatul (1). O astfel de solicitare se face în scris, precizându-se informaţiile suplimentare necesare.
(10)Termenul de evaluare se suspendă pe perioada cuprinsă între data solicitării de informaţii suplimentare de către autoritatea competentă şi data primirii de la potenţialul achizitor a răspunsului la această solicitare, prin care se oferă toate informaţiile cerute. Suspendarea respectivă nu depăşeşte 20 de zile lucrătoare. Orice solicitări suplimentare formulate de autoritatea competentă în vederea completării sau clarificării informaţiilor furnizate sunt la discreţia autorităţii competente, dar nu conduc la suspendarea termenului de evaluare.
(11)Autoritatea competentă poate prelungi suspendarea menţionată la alineatul (10) cu maximum 30 de zile lucrătoare în următoarele situaţii:
a)în cazul în care entitatea achiziţionată este situată într-o ţară terţă sau este supusă cadrului de reglementare al acesteia;
b)în cazul în care, pentru efectuarea evaluării prevăzute la articolul 27b alineatul (1) din prezenta directivă, este necesar un schimb de informaţii cu autorităţile responsabile cu supravegherea potenţialului achizitor în conformitate cu Directiva (UE) 2015/849.
(12)În cazul în care aprobarea unei societăţi financiare holding sau a unei societăţi financiare holding mixte care intră sub incidenţa articolului 21a alineatul (1) are loc în acelaşi timp cu evaluarea prevăzută la articolul 27b alineatul (1), autoritatea competentă în sensul articolului 21a alineatul (1) se coordonează, după caz, cu supraveghetorul consolidant şi, în cazul în care este vorba despre o autoritate diferită, cu autoritatea competentă din statul membru în care este stabilită societatea financiară holding sau societatea financiară holding mixtă. În acest caz, termenul de evaluare se suspendă până la încheierea procedurii prevăzute la articolul 21a.
(13)În cazul în care autoritatea competentă decide să se opună proiectului de achiziţie, aceasta informează în scris potenţialul achizitor în termen de două zile lucrătoare de la finalizarea evaluării prevăzute la articolul 27b alineatul (1) şi înainte de expirarea termenului de evaluare, indicând motivele pentru care se opune.
(14)În cazul în care autoritatea competentă nu se opune în scris proiectului de achiziţie până la expirarea termenului de evaluare, achiziţia se consideră aprobată.
(15)Autoritatea competentă poate stabili un termen maxim pentru finalizarea proiectului de achiziţie şi îl poate prelungi, atunci când este necesar.
Art. 27b: Criterii de evaluare
(1)Atunci când evaluează notificarea proiectului de achiziţie prevăzută la articolul 27a alineatul (1) şi a informaţiilor menţionate la articolul 27a alineatul (9), autoritatea competentă evaluează perspectiva unei administrări sănătoase şi prudente de către potenţialul achizitor şi, în special, riscurile la care acesta este sau ar putea fi expus după achiziţie, în conformitate cu următoarele criterii:
a)dacă potenţialul achizitor va putea respecta şi va putea continua să respecte cerinţele prudenţiale prevăzute în prezenta directivă şi în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi, după caz, în alte acte juridice ale Uniunii;
b)dacă există motive rezonabile de a se suspecta că, în legătură cu proiectul de achiziţie, a fost sau este săvârşită o faptă sau o tentativă de spălare de bani sau de finanţare a unor acte de terorism în sensul articolului 1 din Directiva (UE) 2015/849 sau că proiectul de achiziţie ar putea face să crească un astfel de risc.
(2)În scopul evaluării criteriului prevăzut la alineatul (1) litera (b) de la prezentul articol, autoritatea competentă consultă, în contextul verificărilor sale, autorităţile responsabile cu supravegherea potenţialului achizitor în conformitate cu Directiva (UE) 2015/849.
(3)Autoritatea competentă se poate opune proiectului de achiziţie numai în cazul în care există motive rezonabile în acest sens, pe baza criteriilor prevăzute la alineatul (1) de la prezentul articol, sau în cazul în care informaţiile furnizate de potenţialul achizitor sunt incomplete în ciuda unei solicitări efectuate în conformitate cu articolul 27a alineatul (9).
În scopul prezentului alineat şi în ceea ce priveşte criteriul prevăzut la alineatul (1) litera (b) de la prezentul articol, un aviz negativ emis de autorităţile responsabile cu supravegherea potenţialului achizitor în conformitate cu Directiva (UE) 2015/849, primit de autorităţile competente în termen de 30 de zile lucrătoare de la cererea iniţială, este luat în considerare în mod corespunzător de către autorităţile competente atunci când evaluează proiectul de achiziţie şi poate constitui un motiv rezonabil de opoziţie.
(4)Statele membre nu impun condiţii prealabile în ceea ce priveşte nivelul proiectului de achiziţie şi nici nu permit autorităţii competente să examineze proiectul de achiziţie din punctul de vedere al necesităţilor economice ale pieţei.
(5)Statele membre publică o listă a informaţiilor necesare pentru efectuarea evaluării. Potenţialul achizitor furnizează informaţiile respective autorităţii competente în momentul notificării menţionate la articolul 27a alineatul (1). Informaţiile solicitate sunt proporţionale şi adecvate naturii proiectului de achiziţie. Statele membre nu solicită informaţii care nu prezintă relevanţă pentru evaluarea prudenţială în temeiul prezentului articol.
(6)Fără a aduce atingere articolului 27a alineatele (5)-(11), în cazul în care primeşte notificări în legătură cu două sau mai multe proiecte de achiziţie de deţineri semnificative în aceeaşi entitate, autoritatea competentă tratează potenţialii achizitori în mod nediscriminatoriu.
(7)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza:
a)lista informaţiilor minime care trebuie furnizate de potenţialul achizitor autorităţii competente în momentul notificării menţionate la articolul 27a alineatul (1), articolul 27f alineatul (1) şi articolul 27i alineatul (1);
b)o metodologie comună de evaluare a criteriilor prevăzute la prezentul articol şi la articolul 27j;
c)procesul aplicabil notificării şi evaluării prudenţiale impuse în temeiul articolelor 27a şi 27i.
În scopul primului paragraf, ABE ia în considerare titlul II din Directiva (UE) 2017/1132.
ABE înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 10 iulie 2026.
Comisiei îi este delegată competenţa de a completa prezenta directivă prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Art. 27c: Cooperarea dintre autorităţile competente
(1)Autoritatea competentă consultă autorităţile care au îndatorirea publică de a supraveghea alte entităţi în cauză din sectorul financiar atunci când efectuează evaluarea prevăzută la articolul 27b alineatul (1) în cazul în care proiectul de achiziţie vizează una dintre următoarele:
a)o instituţie de credit, o întreprindere de asigurare, o întreprindere de reasigurare, o firmă de investiţii sau o societate de administrare a activelor autorizată într-un alt stat membru sau într-un alt sector decât cel al potenţialului achizitor;
b)o întreprindere-mamă a unei instituţii de credit, a unei întreprinderi de asigurare, a unei întreprinderi de reasigurare, a unei firme de investiţii sau a unei societăţi de administrare a activelor autorizată într-un alt stat membru sau într-un alt sector decât cel al potenţialului achizitor;
c)o persoană juridică ce controlează o instituţie de credit, o întreprindere de asigurare, o întreprindere de reasigurare, o firmă de investiţii sau o societate de administrare a activelor autorizată într-un alt stat membru sau într-un alt sector decât cel vizat de proiectul de achiziţie.
(2)În cazul în care potenţialul achizitor este o instituţie, iar pragul menţionat la articolul 27a alineatul (2) este depăşit doar pe bază individuală, autoritatea competentă care evaluează proiectul de achiziţie notifică supraveghetorul consolidant cu privire la proiectul de achiziţie în termen de 10 zile lucrătoare de la primirea notificării de către potenţialul achizitor, în cazul în care acesta face parte dintr-un grup, iar autoritatea competentă este diferită de supraveghetorul consolidant. Autoritatea competentă transmite evaluarea sa şi supraveghetorului consolidant.
În cazul în care potenţialul achizitor este o societate financiară holding sau o societate financiară holding mixtă care intră sub incidenţa articolului 21a alineatul (1), supraveghetorul consolidant care evaluează proiectul de achiziţie notifică autoritatea competentă din statul membru în care este stabilit potenţialul achizitor cu privire la acest proiect în termen de 10 zile lucrătoare de la primirea notificării de către potenţialul achizitor, în cazul în care autoritatea competentă respectivă este diferită de supraveghetorul consolidant. Supraveghetorul consolidant transmite de asemenea evaluarea sa autorităţii competente respective.
În cazul în care potenţialul achizitor este o instituţie, iar pragul menţionat la articolul 27a alineatul (2) este depăşit atât pe bază individuală, cât şi pe baza situaţiei consolidate a grupului, autoritatea competentă şi supraveghetorul consolidant care evaluează proiectul de achiziţie încearcă să îşi coordoneze evaluările, în special în ceea ce priveşte consultarea de către aceştia a autorităţilor relevante menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol.
(3)În cazul în care evaluarea proiectului de achiziţie trebuie efectuată de supraveghetorul consolidant menţionat la articolul 27a alineatul (3), iar supraveghetorul consolidant este diferit de autoritatea competentă din statul membru în care este stabilit potenţialul achizitor, cele două autorităţi colaborează în deplină consultare. Supraveghetorul consolidant pregăteşte o evaluare a proiectului de achiziţie şi transmite evaluarea respectivă autorităţii competente din statul membru în care este stabilit potenţialul achizitor. Cele două autorităţi fac tot ce este posibil în limita competenţelor lor pentru a ajunge la o decizie comună în termen de două luni de la data primirii evaluării respective. Decizia comună este documentată şi justificată în mod corespunzător. Supraveghetorul consolidant comunică potenţialului achizitor decizia comună respectivă.
În cazul în care nu se ia o decizie comună în termen de două luni de la primirea evaluării, supraveghetorul consolidant sau autoritatea competentă din statul membru în care este stabilit potenţialul achizitor se abţine de la luarea unei decizii şi sesizează ABE în această privinţă în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010. ABE ia o decizie în termen de o lună de la primirea sesizării. Autorităţile în cauză adoptă o decizie comună în conformitate cu decizia ABE.
(4)Autorităţile competente îşi furnizează reciproc, fără întârziere, informaţii esenţiale sau relevante pentru evaluare. În această privinţă, autorităţile competente îşi comunică, la cerere sau din proprie iniţiativă, orice informaţie relevantă pentru evaluare.
Autorităţile competente urmăresc să îşi coordoneze evaluările şi să asigure coerenţa deciziilor lor. În acest sens, decizia autorităţii competente responsabile cu evaluarea indică orice opinii sau rezerve formulate de alte autorităţi competente relevante.
(5)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare în scopul stabilirii unor proceduri şi formulare comune, precum şi modele pentru procesul de consultare dintre autorităţile competente relevante, astfel cum se menţionează la prezentul articol.
ABE înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare până la 10 iulie 2026.
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Art. 27d: Notificarea cesionării
Statele membre impun instituţiilor, precum şi societăţilor financiare holding şi societăţilor financiare holding mixte care intră sub incidenţa articolului 21a alineatul (1) obligaţia de a trimite o notificare autorităţii competente în cazul în care intenţionează să cedeze, direct sau indirect, o deţinere semnificativă, astfel cum este stabilită în conformitate cu articolul 27a alineatul (2). Notificarea respectivă se face în scris şi înainte de cesionare, indicând dimensiunea participaţiei în cauză.
Art. 27e: Obligaţii de informare şi sancţiuni
În cazul în care potenţialul achizitor nu notifică în prealabil proiectul de achiziţie în conformitate cu articolul 27a alineatul (1) sau a achiziţionat o deţinere semnificativă, astfel cum se menţionează la articolul respectiv, în pofida opoziţiei din partea autorităţii competente, statele membre impun autorităţii competente obligaţia de a lua măsurile corespunzătoare. În cazul în care se achiziţionează o deţinere semnificativă în pofida opoziţiei autorităţii competente, statele membre, fără a aduce atingere potenţialelor sancţiuni, dispun fie suspendarea exercitării drepturilor de vot aferente, fie declararea voturilor exprimate ca fiind nule.
Art. 27f: Notificarea transferurilor semnificative de active şi pasive
(1)Statele membre impun instituţiilor, precum şi societăţilor financiare holding şi societăţilor financiare holding mixte care intră sub incidenţa articolului 21a alineatul (1) obligaţia de a notifica în scris în prealabil autoritatea lor competentă cu privire la orice transfer semnificativ de active sau pasive pe care îl execută fie printr-o vânzare, fie prin orice alt tip de operaţiune («operaţiunea propusă»).
În cazul în care în operaţiunea propusă sunt implicate numai entităţi din cadrul aceluiaşi grup, entităţile respective intră, de asemenea, sub incidenţa primului paragraf.
În sensul primului şi al celui de al doilea paragraf, fiecare dintre entităţile implicate în aceeaşi operaţiune propusă este supusă individual obligaţiei de notificare prevăzute la paragrafele respective.
(2)În scopul alineatului (1), se consideră că operaţiunea propusă este semnificativă pentru o entitate atunci când este egală cu cel puţin 10 % din activele sau pasivele totale ale acesteia, cu excepţia situaţiei în care operaţiunea propusă se execută între entităţi din cadrul aceluiaşi grup, caz în care se consideră că operaţiunea propusă este semnificativă pentru o entitate atunci când este egală cu cel puţin 15 % din activele sau pasivele totale ale acesteia.
În scopul primului paragraf de la prezentul alineat, pentru societăţile financiare holding mamă şi societăţile financiare holding mixte mamă menţionate la alineatul (1), procentele se aplică pe baza situaţiei lor consolidate.
La calcularea procentelor menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat nu se iau în considerare următoarele:
a)transferurile de active neperformante;
b)transferurile de active în scopul includerii într-un portofoliu de acoperire, astfel cum este definit la articolul 3 punctul 3 din Directiva (UE) 2019/2162 a Parlamentului European şi a Consiliului (*9);
(*9)Directiva (UE) 2019/2162 a Parlamentului European şi a Consiliului din 27 noiembrie 2019 privind emisiunea de obligaţiuni garantate şi supravegherea publică a obligaţiunilor garantate şi de modificare a Directivelor 2009/65/CE şi 2014/59/UE (JO L 328, 18.12.2019, p. 29).
c)transferurile de active care urmează să fie securitizate;
d)transferurile de active sau de pasive în contextul utilizării instrumentelor, competenţelor şi mecanismelor de rezoluţie prevăzute în titlul IV din Directiva 2014/59/UE.
(3)Autoritatea competentă confirmă în scris primirea notificării prevăzute la alineatul (1) cu promptitudine şi, în orice caz, în termen de 10 zile lucrătoare de la primirea notificării.
Art. 27g: Obligaţii de informare şi sancţiuni
În cazul în care entităţile nu notifică în prealabil operaţiunea propusă în conformitate cu articolul 27f alineatul (1), statele membre impun autorităţilor competente obligaţia de a lua măsuri corespunzătoare.
Art. 27h: Domeniu de aplicare şi definiţii
Prezentul capitol nu aduce atingere aplicării Regulamentului (CE) nr. 139/2004 al Consiliului (*10) şi nici Directivei (UE) 2017/1132.
(*10)Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului din 20 ianuarie 2004 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi [Regulamentul (CE) privind concentrările economice] (JO L 24, 29.1.2004, p. 1).
Fuziunile şi divizările care rezultă din aplicarea Directivei 2014/59/UE nu fac obiectul obligaţiilor prevăzute în prezentul capitol.
În sensul prezentului capitol se aplică următoarele definiţii:
1.«fuziune» înseamnă oricare dintre următoarele operaţiuni prin care:
(a)una sau multe societăţi comerciale îşi transferă, ca urmare a dizolvării fără a intra în lichidare, toate activele şi pasivele sau părţi ale acestora unei alte societăţi comerciale existente (societatea comercială absorbantă) în schimbul emiterii către propriii asociaţi a unor titluri de valoare sau acţiuni reprezentând capitalul societăţii comerciale absorbante în cauză şi, după caz, în schimbul unei plăţi în numerar care nu depăşeşte 10 % din valoarea nominală, cu excepţia cazului în care dreptul intern aplicabil prevede altfel, sau, în absenţa unei valori nominale, din valoarea contabilă nominală a titlurilor de valoare sau acţiunilor respective;
(b)una sau mai multe societăţi comerciale îşi transferă, ca urmare a dizolvării fără a intra în lichidare, toate activele şi pasivele sau părţi ale acestora unei alte societăţi comerciale existente (societatea comercială absorbantă), fără emiterea de noi titluri de valoare sau acţiuni de către societatea comercială absorbantă, cu condiţia ca o persoană să deţină direct sau indirect totalitatea titlurilor de valoare sau a acţiunilor societăţilor comerciale care fuzionează sau cu condiţia ca asociaţii societăţilor comerciale care fuzionează să deţină în aceeaşi proporţie titluri de valoare şi acţiuni în toate societăţile comerciale care fuzionează;
(c)două sau multe societăţi comerciale îşi transferă, ca urmare a dizolvării fără a intra în lichidare, toate activele şi pasivele sau părţi ale acestora unei societăţi comerciale pe care o constituie (societate comercială nouă), în schimbul emiterii către propriii asociaţi a unor titluri de valoare sau acţiuni reprezentând capitalul noii societăţi comerciale respective şi, după caz, în schimbul unei plăţi în numerar care nu depăşeşte 10 % din valoarea nominală, cu excepţia cazului în care dreptul intern aplicabil prevede altfel, sau, în absenţa unei valori nominale, din valoarea contabilă nominală a titlurilor de valoare sau acţiunilor respective;
(d)o societate comercială îşi transferă, ca urmare a dizolvării fără intrare în lichidare, toate activele şi pasivele sau părţi ale acestora către societatea comercială care deţine toate titlurile de valoare sau acţiunile reprezentând capitalul său;
2.«divizare» înseamnă oricare dintre următoarele:
(a)o operaţiune prin care, după dizolvarea fără a intra în lichidare, o societate comercială îşi transferă toate activele şi pasivele mai multor societăţi comerciale, în schimbul alocării, către acţionarii societăţii comerciale care face obiectul divizării, de titluri de valoare sau acţiuni la societăţile comerciale care primesc contribuţii ca urmare a divizării şi, după caz, în schimbul unei plăţi în numerar care nu depăşeşte 10 % din valoarea nominală, cu excepţia cazului în care dreptul intern aplicabil prevede altfel, sau, în absenţa unei valori nominale, din valoarea contabilă nominală a titlurilor de valoare sau acţiunilor respective;
(b)o operaţiune prin care, după dizolvarea fără a intra în lichidare, o societate comercială îşi transferă toate activele şi pasivele mai multor societăţi comerciale nou-create, în schimbul alocării, către acţionarii societăţii comerciale care face obiectul divizării, de titluri de valoare sau acţiuni la societăţile comerciale beneficiare şi, după caz, în schimbul unei plăţi în numerar care nu depăşeşte 10 % din valoarea nominală, cu excepţia cazului în care dreptul intern aplicabil prevede altfel, sau, în absenţa unei valori nominale, din valoarea contabilă nominală a titlurilor de valoare sau acţiunilor respective;
(c)o operaţiune care constă într-o combinaţie de operaţiuni descrise la literele (a) şi (b);
(d)o operaţiune prin care o societate comercială care face obiectul divizării îşi transferă o parte din active şi pasive uneia sau mai multor societăţi comerciale beneficiare în schimbul emiterii, către asociaţii societăţii comerciale care face obiectul divizării, de titluri de valoare sau acţiuni la societăţile comerciale beneficiare, la societatea comercială care face obiectul divizării ori atât la societăţile comerciale beneficiare, cât şi la societatea comercială care face obiectul divizării şi, după caz, în schimbul unei plăţi în numerar care nu depăşeşte 10 % din valoarea nominală, cu excepţia cazului în care dreptul intern aplicabil prevede altfel, sau, în absenţa unei valori nominale, din valoarea contabilă nominală a titlurilor de valoare sau acţiunilor respective;
(e)o operaţiune prin care o societate comercială care face obiectul divizării îşi transferă o parte din active şi pasive uneia sau mai multor societăţi comerciale beneficiare în schimbul emiterii, către societatea comercială care face obiectul divizării, de titluri de valoare sau acţiuni la societăţile comerciale beneficiare.
Art. 27i: Notificarea şi evaluarea fuziunii sau divizării
(1)Statele membre impun instituţiilor, precum şi societăţilor financiare holding şi societăţilor financiare holding mixte care intră sub incidenţa articolului 21a alineatul (1) («părţile interesate financiare») care efectuează o fuziune sau o divizare («operaţiunea propusă») obligaţia de a trimite o notificare, după adoptarea proiectului operaţiunii propuse şi înainte de finalizarea operaţiunii propuse, autorităţii competente care va fi responsabilă cu supravegherea entităţilor rezultate din operaţiunea propusă, indicând informaţiile relevante, specificate în conformitate cu articolul 27j alineatul (5).
În scopul primului paragraf de la prezentul alineat, în cazul în care operaţiunea propusă constă într-o divizare, autoritatea competentă responsabilă cu supravegherea entităţii care efectuează operaţiunea propusă este autoritatea competentă care trebuie notificată şi care răspunde de evaluarea prevăzută la articolul 27j alineatul (1).
(2)Prin derogare de la alineatul (1) de la prezentul articol, în cazul în care operaţiunea propusă este o fuziune în care sunt implicate numai părţi interesate financiare din cadrul aceluiaşi grup, inclusiv un grup de instituţii de credit care sunt afiliate în mod permanent unui organism central şi care sunt supravegheate ca grup, autoritatea competentă nu este obligată să efectueze evaluarea prevăzută la articolul 27j alineatul (1).
(3)Evaluarea prevăzută la articolul 27j alineatul (1) nu se efectuează în cazul în care operaţiunea propusă necesită o autorizaţie în conformitate cu articolul 8 sau o aprobare în conformitate cu articolul 21a.
(4)Autoritatea competentă confirmă în scris primirea notificării menţionate la alineatul (1) sau a informaţiilor suplimentare prezentate în conformitate cu alineatul (5), cu promptitudine şi, în orice caz, în termen de 10 zile lucrătoare de la primirea notificării sau a informaţiilor suplimentare.
În cazul în care în operaţiunea propusă sunt implicate numai părţi interesate financiare din cadrul aceluiaşi grup, autoritatea competentă are la dispoziţie un termen de 60 de zile lucrătoare de la data confirmării scrise de primire a notificării şi de la primirea tuturor documentelor solicitate de statul membru ca anexă la notificare în conformitate cu articolul 27j alineatul (5) («termenul de evaluare») pentru a efectua evaluarea prevăzută la articolul 27j alineatul (1).
În momentul transmiterii confirmării de primire, autoritatea competentă comunică părţilor interesate financiare data de expirare a termenului de evaluare.
(5)Autoritatea competentă poate solicita informaţii suplimentare care sunt necesare pentru finalizarea evaluării prevăzute la articolul 27j alineatul (1). O astfel de solicitare se face în scris, precizându-se informaţiile suplimentare necesare.
În cazul în care în operaţiunea propusă sunt implicate numai părţi interesate financiare din cadrul aceluiaşi grup, autoritatea competentă poate solicita informaţii suplimentare până cel târziu în a cincizecea zi lucrătoare a termenului de evaluare.
Termenul de evaluare se suspendă pe perioada cuprinsă între data solicitării de informaţii suplimentare de către autoritatea competentă şi data primirii de la părţile interesate financiare a răspunsului la această solicitare, prin care se oferă toate informaţiile cerute. Suspendarea respectivă nu depăşeşte 20 de zile lucrătoare. Orice solicitări suplimentare formulate de autoritatea competentă în vederea completării sau clarificării informaţiilor furnizate sunt la discreţia autorităţii competente, dar nu conduc la suspendarea termenului de evaluare.
(6)Autoritatea competentă poate prelungi suspendarea menţionată la alineatul (5) al treilea paragraf cu maximum 30 de zile lucrătoare în următoarele situaţii:
a)în cazul în care cel puţin una dintre părţile interesate financiare este situată într-o ţară terţă sau este supusă cadrului de reglementare al unei ţări terţe;
b)în cazul în care, pentru efectuarea evaluării prevăzute la articolul 27j alineatul (1) din prezenta directivă, este necesar un schimb de informaţii cu autorităţile responsabile cu supravegherea părţilor interesate financiare în conformitate cu Directiva (UE) 2015/849.
(7)Operaţiunea propusă nu se finalizează înainte ca autoritatea competentă să fi emis un aviz pozitiv.
(8)În termen de două zile lucrătoare de la finalizarea evaluării sale, autoritatea competentă emite în scris un aviz pozitiv sau negativ motivat adresat părţilor interesate financiare. Părţile interesate financiare transmit avizul motivat autorităţilor responsabile, în temeiul dreptului intern, cu examinarea operaţiunii propuse.
(9)Atunci când în operaţiunea propusă sunt implicate numai părţi interesate financiare din cadrul aceluiaşi grup, iar autoritatea competentă nu se opune în scris operaţiunii propuse în cursul termenului de evaluare, se consideră că avizul este pozitiv.
(10)Avizul pozitiv motivat emis de autoritatea competentă poate prevedea un termen limitat în care operaţiunea propusă trebuie să fie efectuată.
Art. 27j: Criterii de evaluare
(1)Atunci când evaluează notificarea operaţiunii propuse prevăzută la articolul 27i alineatul (1) şi informaţiile menţionate la articolul 27i alineatul (5), pentru a asigura soliditatea profilului prudenţial al părţilor interesate financiare după finalizarea operaţiunii propuse şi, în special, pentru a aborda riscurile la care părţile interesate financiare sunt sau ar putea fi expuse în cursul operaţiunii propuse şi riscurile la care ar putea fi expusă entitatea rezultată din operaţiunea propusă, autoritatea competentă evaluează operaţiunea propusă în conformitate cu următoarele criterii:
a)reputaţia părţilor interesate financiare implicate în operaţiunea propusă;
b)soliditatea financiară a părţilor interesate financiare implicate în operaţiunea propusă, în special în ceea ce priveşte tipul de activitate desfăşurată şi prevăzută a se desfăşura pentru entitatea rezultată din operaţiunea propusă;
c)dacă entitatea rezultată din operaţiunea propusă va putea respecta şi continua să respecte cerinţele prudenţiale prevăzute în prezenta directivă şi în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi, după caz, în alte acte juridice ale Uniunii, în special Directivele 2002/87/CE şi 2009/110/CE;
d)dacă planul de punere în aplicare al operaţiunii propuse este realist şi solid din punct de vedere prudenţial;
e)dacă există motive rezonabile de a suspecta că, în legătură cu operaţiunea propusă, a fost sau este săvârşită o faptă sau o tentativă de spălare de bani ori de finanţare a unor acte de terorism în sensul articolului 1 din Directiva (UE) 2015/849 sau că operaţiunea propusă ar putea face să crească un astfel de risc.
Planul de punere în aplicare menţionat la primul paragraf litera (d) este monitorizat în mod corespunzător de autoritatea competentă până la finalizarea operaţiunii propuse.
(2)În scopul evaluării criteriului prevăzut la alineatul (1) litera (e) de la prezentul articol, autoritatea competentă consultă, în contextul verificărilor sale, autorităţile responsabile cu supravegherea părţilor interesate financiare în conformitate cu Directiva (UE) 2015/849.
(3)Autoritatea competentă poate emite un aviz negativ referitor la operaţiunea propusă numai în cazul în care nu sunt întrunite criteriile prevăzute la alineatul (1) de la prezentul articol sau în cazul în care informaţiile furnizate de partea interesată financiară sunt incomplete în pofida unei cereri formulate în conformitate cu articolul 27i alineatul (5).
În ceea ce priveşte criteriul prevăzut la alineatul (1) litera (e) de la prezentul articol, un aviz negativ emis de autorităţile responsabile cu supravegherea părţilor interesate financiare în conformitate cu Directiva (UE) 2015/849, primit de autoritatea competentă în termen de 30 de zile lucrătoare de la cererea iniţială, este luat în considerare în mod corespunzător de către autoritatea competentă atunci când evaluează operaţiunea propusă şi poate constitui un motiv rezonabil pentru emiterea unui aviz negativ, astfel cum este menţionat la primul paragraf de la prezentul alineat.
(4)Statele membre nu permit autorităţilor competente să examineze operaţiunea propusă din perspectiva necesităţilor economice ale pieţei.
(5)Statele membre publică o listă a informaţiilor necesare pentru efectuarea evaluării prevăzute la alineatul (1) de la prezentul articol. Părţile interesate financiare furnizează informaţiile respective autorităţilor competente la momentul notificării menţionate la articolul 27i alineatul (1). Informaţiile solicitate sunt proporţionale şi adecvate naturii operaţiunii propuse. Statele membre nu solicită informaţii care nu prezintă relevanţă pentru o evaluare prudenţială în temeiul prezentului articol.
Art. 27k: Cooperarea dintre autorităţile competente
(1)Autoritatea competentă consultă autorităţile care au îndatorirea publică de a supraveghea alte entităţi în cauză din sectorul financiar atunci când efectuează evaluarea prevăzută la articolul 27j alineatul (1) în cazul în care, pe lângă părţile interesate financiare, în operaţiunea propusă sunt implicate entităţi care sunt oricare dintre următoarele:
a)o instituţie de credit, o întreprindere de asigurare, o întreprindere de reasigurare, o firmă de investiţii sau o societate de administrare a activelor autorizată într-un alt stat membru sau într-un alt sector decât cel în care este efectuată operaţiunea propusă;
b)o întreprindere-mamă a unei instituţii de credit, a unei întreprinderi de asigurare, a unei întreprinderi de reasigurare, a unei firme de investiţii sau a unei societăţi de administrare a activelor autorizată într-un alt stat membru sau într-un alt sector decât cel în care este efectuată operaţiunea propusă;
c)o persoană juridică ce controlează o instituţie de credit, o întreprindere de asigurare, o întreprindere de reasigurare, o firmă de investiţii sau o societate de administrare a activelor autorizată într-un alt stat membru sau într-un alt sector decât cel în care este efectuată operaţiunea propusă.
(2)Autorităţile competente îşi furnizează reciproc, fără întârziere, orice informaţii care sunt esenţiale sau relevante pentru evaluare. În acest sens, autorităţile competente îşi comunică, la cerere sau din proprie iniţiativă, orice informaţie relevantă pentru evaluare. În avizul emis de autoritatea competentă a unei părţi interesate financiare se indică orice opinii sau rezerve exprimate de autoritatea competentă care supraveghează una sau mai multe dintre entităţile enumerate la alineatul (1).
Autorităţile competente urmăresc să îşi coordoneze evaluările şi să asigure coerenţa avizelor lor.
(3)ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare în scopul stabilirii unor proceduri şi formulare comune, precum şi modele pentru procesul de consultare dintre autorităţile competente relevante, astfel cum se menţionează la prezentul articol.
În scopul primului paragraf, ABE ia în considerare titlul II din Directiva (UE) 2017/1132.
ABE înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare până la 10 ianuarie 2027.
Se conferă Comisiei competenţa de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Art. 27l: Obligaţii de informare şi sancţiuni
În cazul în care părţile interesate financiare nu notifică în prealabil operaţiunea propusă în conformitate cu articolul 27i alineatul (1) sau au efectuat operaţiunea propusă astfel cum se menţionează la articolul respectiv în lipsa unui aviz pozitiv prealabil emis de autorităţile competente, statele membre impun autorităţilor competente obligaţia de a lua măsuri corespunzătoare.