Art. 26. - Art. 26: Obligaţii de informare şi sancţiuni - Directiva 2013/36/UE/26-iun-2013 cu privire la accesul la activitatea instituţiilor de credit şi supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit, de modificare a Directivei 2002/87/CE şi de abrogare a Directivelor 2006/48/CE şi 2006/49/CE

Acte UE

Jurnalul Oficial 176L

În vigoare
Versiune de la: 28 August 2025
Art. 26: Obligaţii de informare şi sancţiuni
(1)Instituţiile de credit comunică autorităţilor competente, de îndată ce dobândesc informaţii în acest sens, achiziţiile sau vânzările de participaţii la capitalul lor care fac ca participaţiile să depăşească sau să scadă sub pragurile menţionate la articolul 22 alineatul (1) şi la articolul 25.
Cel puţin o dată pe an, instituţiile de credit admise la bursă pe o piaţă reglementată informează autorităţile competente cu privire la numele acţionarilor şi asociaţilor care deţin participaţii calificate, precum şi mărimea respectivelor participaţii, aşa cum apar acestea, de exemplu, în informaţiile primite în cadrul adunărilor generale anuale ale acţionarilor şi asociaţilor sau ca rezultat al respectării reglementărilor referitoare la societăţile admise la bursă pe o piaţă reglementată.
(2)Statele membre cer ca, în cazul în care influenţa exercitată de persoanele menţionate la articolul 22 alineatul (1) ar putea afecta administrarea viabilă şi prudenţială a instituţiei, autorităţile competente să adopte măsuri adecvate pentru încetarea situaţiei respective. Astfel de măsuri pot consta, de exemplu, în interdicţii, sancţiuni, sub rezerva articolelor 6572, împotriva membrilor organului de conducere şi a administratorilor sau în suspendarea exercitării drepturilor de vot aferente acţiunilor deţinute de acţionarii sau asociaţii instituţiei de credit în cauză.
Măsuri similare se aplică persoanelor fizice sau juridice care nu respectă obligaţia de a furniza informaţii prealabile, astfel cum se prevede la articolul 22 alineatul (1) şi sub rezerva articolelor 65-72.
În cazul în care se dobândeşte o participaţie în pofida opoziţiei autorităţilor competente, statele membre, indiferent de sancţiunile ce urmează a fi adoptate, dispun fie suspendarea exercitării drepturilor de vot aferente, fie nulitatea voturilor exprimate, fie posibilitatea anulării acestora.