Art. 21c. - Art. 21 c : Cerinţa de a înfiinţa o sucursală pentru furnizarea de servicii bancare de către întreprinderi din ţări terţe - Directiva 2013/36/UE/26-iun-2013 cu privire la accesul la activitatea instituţiilor de credit şi supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit, de modificare a Directivei 2002/87/CE şi de abrogare a Directivelor 2006/48/CE şi 2006/49/CE
Acte UE
Jurnalul Oficial 176L
În vigoare Versiune de la: 28 August 2025
Art. 21c: Cerinţa de a înfiinţa o sucursală pentru furnizarea de servicii bancare de către întreprinderi din ţări terţe
(1)Statele membre impun întreprinderilor stabilite într-o ţară terţă, astfel cum sunt menţionate la articolul 47, obligaţia de a înfiinţa o sucursală pe teritoriul lor şi de a solicita autorizarea în conformitate cu titlul VI pentru a începe sau a continua să desfăşoare în statul membru relevant activităţile menţionate la articolul 47 alineatul (1).
(2)Obligaţia prevăzută la alineatul (1) de la prezentul articol nu se aplică în cazul în care întreprinderea stabilită într-o ţară terţă furnizează un serviciu sau o activitate unui client sau unei contrapărţi stabilite sau situate în Uniune care este:
a)un client de retail, o contraparte eligibilă sau un client profesional în sensul secţiunilor I şi II din anexa II la Directiva 2014/65/UE stabilit sau situat în Uniune, dacă clientul respectiv sau contrapartea respectivă se adresează, din proprie iniţiativă, unei întreprinderi stabilite într-o ţară terţă solicitându-i furnizarea oricărui serviciu sau a oricărei activităţi menţionate la articolul 47 alineatul (1) din prezenta directivă;
b)o instituţie de credit;
c)o întreprindere din acelaşi grup din care face parte şi întreprinderea stabilită într-o ţară terţă.
Fără a aduce atingere literei (c) de la primul paragraf, situaţia în care o întreprindere dintr-o ţară terţă contactează un client sau o contraparte ori un potenţial client sau o potenţială contraparte, menţionat(ă) la litera (a) de la paragraful respectiv, prin intermediul unei entităţi care acţionează în nume propriu sau care are legături strânse cu respectiva întreprindere dintr-o ţară terţă ori prin intermediul oricărei alte persoane care acţionează în numele întreprinderii, nu se consideră a fi un serviciu furnizat la iniţiativa exclusivă a clientului sau a contrapărţii ori a potenţialului client sau a potenţialei contrapărţi.
Statele membre se asigură că autorităţile competente au competenţa de a le impune instituţiilor de credit şi sucursalelor stabilite pe teritoriul lor obligaţia de a le furniza informaţiile de care au nevoie pentru a monitoriza serviciile furnizate la iniţiativa exclusivă a clientului sau a contrapărţii stabilite sau situate pe teritoriul lor, în cazul în care astfel de servicii sunt furnizate de întreprinderi stabilite în ţări terţe care fac parte din acelaşi grup.
(3)Iniţiativa unui client sau a unei contrapărţi, astfel cum este menţionată la alineatul (2), nu îi conferă întreprinderii dintr-o ţară terţă dreptul să comercializeze alte categorii de produse, activităţi sau servicii decât cele solicitate de client sau de contraparte, altfel decât prin intermediul unei sucursale dintr-o ţară terţă stabilite într-un stat membru. Cu toate acestea, înfiinţarea unei sucursale dintr-o ţară terţă nu este obligatorie pentru niciun fel de serviciu, activitate sau produs necesar pentru furnizarea serviciilor, a produselor sau a activităţilor solicitate iniţial de client sau de contraparte sau strâns legate de acestea, inclusiv în cazul în care astfel de servicii, activităţi sau produse strâns legate sunt furnizate ulterior celor solicitate iniţial.
(4)Obligaţia prevăzută la alineatul (1) de la prezentul articol nu se aplică în cazul serviciilor sau al activităţilor enumerate în secţiunea A din anexa I la Directiva 2014/65/UE şi nici serviciilor auxiliare, cum ar fi atragerea de depozite conexe sau acordarea de credite ori împrumuturi al căror scop este de a furniza servicii în temeiul directivei respective.
(5)Pentru a menţine drepturile dobândite de clienţi în temeiul unor contracte existente, obligaţia prevăzută la alineatul (1) nu aduce atingere contractelor existente care au fost încheiate înainte de 11 iulie 2026.
(6)Până la 10 iulie 2025, ABE, după consultarea EIOPA şi a ESMA, analizează dacă vreo entitate din sectorul financiar, în plus faţă de instituţiile de credit, ar trebui să fie exceptată de la obligaţia de a înfiinţa o sucursală pentru furnizarea de servicii bancare de către întreprinderi din ţări terţe în conformitate cu prezentul articol. ABE prezintă un raport în acest sens Parlamentului European, Consiliului şi Comisiei. Raportul ţine seama de preocupările legate de stabilitatea financiară şi de impactul asupra competitivităţii Uniunii.
Pe baza raportului respectiv, Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului o propunere legislativă, dacă este cazul.