Directiva 2008/57/CE/17-iun-2008 privind interoperabilitatea sistemului feroviar în Comunitate
Acte UE
Jurnalul Oficial 191L
Ieşit din vigoare Versiune de la: 22 Aprilie 2015
Directiva 2008/57/CE/17-iun-2008 privind interoperabilitatea sistemului feroviar în Comunitate
Dată act: 17-iun-2008
Emitent: Parlamentul European;Consiliul Uniunii Europene
(reformare)
(Text cu relevanţă pentru SEE)
PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolele 71 şi 156,
având în vedere propunerea Comisiei,
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European (1),
după consultarea Comitetului Regiunilor,
hotărând în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 251 din tratat (2),
întrucât:
(1)Directiva 96/48/CE a Consiliului din 23 iulie 1996 privind interoperabilitatea sistemului feroviar transeuropean de mare viteză (3) şi Directiva 2001/16/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 martie 2001 privind interoperabilitatea sistemului feroviar transeuropean convenţional (4) au fost modificate în mod substanţial prin Directiva 2004/50/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (5). Pentru că se introduc în prezent noi amendamente, este recomandabil ca, în interesul clarităţii, directivele să fie reformate şi, în interesul simplificării, dispoziţiile acestora să fie contopite într-un singur instrument.
(1)JO C 256, 27.10.2007, p. 39.
(2)Poziţia Parlamentului European din 11 decembrie 2007 şi Decizia Consiliului din 14 mai 2008.
(3)JO L 235, 17.9.1996, p. 6. Directivă modificată ultima dată prin Directiva 2007/32/CE a Comisiei (JO L 141, 2.6.2007, p. 63).
(4)JO L 110, 20.4.2001, p. 1. Directivă modificată ultima dată prin Directiva 2007/32/CE.
(5)Directiva 2004/50/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 aprilie 2004 de modificare a Directivei 96/48/CE a Consiliului privind interoperabilitatea sistemului feroviar transeuropean de mare viteză şi a Directivei 2001/16/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind interoperabilitatea sistemului feroviar transeuropean convenţional (JO L 164, 30.4.2004, p. 114).
(2)Pentru a permite cetăţenilor Uniunii, operatorilor economici, precum şi autorităţilor regionale şi locale să beneficieze pe deplin de avantajele care decurg din realizarea unui spaţiu fără frontiere interne, este recomandabil, în special, să se îmbunătăţească interconectarea şi interoperabilitatea reţelelor feroviare naţionale, precum şi accesul la aceste reţele, prin punerea în aplicare a oricăror măsuri care se pot dovedi necesare în domeniul armonizării standardelor tehnice, în conformitate cu articolul 155 din tratat.
(3)Prin semnarea Protocolului adoptat la Kyoto la 12 decembrie 1997, Uniunea Europeană s-a angajat să reducă emisiile de gaze cu efect de seră. Acest obiectiv necesită o echilibrare a diferitelor moduri de transport şi, în consecinţă, o creştere a competitivităţii transportului feroviar.
(4)Strategia comunitară de integrare a preocupărilor de mediu şi de dezvoltare durabilă în politica comunitară privind transporturile evidenţiază necesitatea de a se acţiona pentru reducerea impactului transporturilor asupra mediului.
(5)Exploatarea comercială a trenurilor pe tot cuprinsul reţelei feroviare transeuropene necesită în special o compatibilitate excelentă între caracteristicile infrastructurii şi cele ale vehiculelor, precum şi o interconectare eficientă a sistemelor de informare şi comunicare ale diferiţilor administratori de infrastructură şi ale diverselor întreprinderi feroviare. Nivelurile de performanţă, siguranţa, calitatea serviciilor şi costurile depind de compatibilitatea şi interconectarea ce se vor realiza îndeosebi prin interoperabilitatea sistemului feroviar.
(6)Statelor membre le revine răspunderea de a asigura respectarea normelor sanitare, de siguranţă şi privind protecţia consumatorilor care se aplică reţelelor de căi ferate în general, în cursul proiectării, construcţiei, dării în exploatare şi operării căilor lor ferate.
(7)Există diferenţe majore între normele de drept intern şi între normele şi specificaţiile tehnice interne aplicabile căilor ferate, deoarece acestea încorporează tehnologii care sunt specifice industriilor naţionale şi prescriu dimensiuni şi dispozitive specifice, precum şi unele caracteristici speciale. Această situaţie împiedică trenurile să circule fără impedimente pe tot cuprinsul reţelei comunitare.
(8)În decursul anilor, această situaţie a generat legături foarte strânse între industriile feroviare naţionale şi căile ferate naţionale, în detrimentul unei deschideri veritabile a pieţelor. Pentru a-şi spori competitivitatea la nivel mondial, aceste industrii necesită o piaţă europeană deschisă, competitivă.
(9)Prin urmare, se recomandă să fie definite cerinţele esenţiale de bază care se vor aplica, în întreaga Comunitate, sistemului său feroviar.
(10)Pentru realizarea acestor obiective, Consiliul a luat, la 23 iulie 1996, o măsură iniţială prin adoptarea Directivei 96/48/CE. Ulterior, Parlamentul European şi Consiliul au adoptat Directiva 2001/16/CE.
(11)Intrarea în vigoare a Directivei 2001/12/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 februarie 2001 de modificare a Directivei 91/440/CEE a Consiliului privind dezvoltarea căilor ferate comunitare (1), a Directivei 2001/13/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 februarie 2001 de modificare a Directivei 95/18/CE a Consiliului privind licenţele întreprinderilor feroviare (2) şi a Directivei 2001/14/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 februarie 2001 privind alocarea capacităţilor de infrastructură feroviară, tarifarea utilizării infrastructurii feroviare şi certificarea în materie de siguranţă (3) a avut efect asupra punerii în aplicare a interoperabilităţii. Similar cazului altor moduri de transport, extinderea drepturilor de acces trebuie însoţită de măsurile conexe de armonizare necesare. În consecinţă, se impune punerea în aplicare a interoperabilităţii în întreaga reţea, prin extinderea treptată a domeniului de aplicare geografică a Directivei 2001/16/CE. De asemenea, se impune extinderea temeiului juridic al Directivei 2001/16/CE la articolul 71 din tratat, care constituie temeiul Directivei 2001/12/CE.
(1)JOL 75, 15.3.2001, p. 1.
(2)JOL 75, 15.3.2001, p. 26.
(3)JO L 75, 15.3.2001, p. 29. Directivă modificată ultima dată prin Directiva 2007/58/CE (JO L 315, 3.12.2007, p. 44).
(12)Elaborarea unor specificaţii tehnice de interoperabilitate (STI-uri) a demonstrat necesitatea de a fi clarificat raportul între cerinţele esenţiale şi STI-uri, pe de o parte, şi standardele europene şi alte documente cu caracter normativ, pe de altă parte. În special, ar trebui să se facă o distincţie clară între standardele sau părţile din standarde care trebuie să devină obligatorii în vederea realizării obiectivului prezentei directive şi standardele "armonizate" care au fost elaborate în spiritul noii abordări a armonizării şi standardizării tehnice.
(13)De regulă, specificaţiile europene sunt elaborate în spiritul noii abordări a armonizării şi standardizării tehnice. Acestea permit prezumţia respectării anumitor cerinţe esenţiale din prezenta directivă, în special în cazul elementelor şi interfeţelor de interoperabilitate. Aceste specificaţii europene sau părţile lor aplicabile nu sunt obligatorii şi nu poate fi formulată nici o trimitere expresă la aceste specificaţii în cuprinsul STI-urilor. Trimiterile la aceste specificaţii europene sunt publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, iar statele membre publică trimiterile la standardele naţionale care transpun standardele europene.
(14)În anumite cazuri, atunci când acest lucru este absolut necesar pentru realizarea obiectivului prezentei directive, STI-urile pot conţine o trimitere expresă la standarde sau specificaţii europene. Această trimitere expresă are efecte care trebuie să fie precizate; în special, aceste standarde sau specificaţii europene devin obligatorii din momentul în care se aplică STI.
(15)O STI stabileşte toate condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească un element constitutiv de interoperabilitate şi procedura care trebuie urmată pentru evaluarea conformităţii. În plus, este necesar să se precizeze faptul că fiecare element constitutiv trebuie să treacă prin procedura de evaluare a conformităţii şi a caracterului adecvat pentru utilizarea indicată în STI-uri şi trebuie să fie însoţit de certificatul corespunzător.
(16)La elaborarea unor noi STI-uri ar trebui să se urmărească întotdeauna asigurarea compatibilităţii cu sistemul autorizat existent. Acest lucru va contribui la promovarea competitivităţii sistemului feroviar şi la prevenirea unor costuri suplimentare inutile generate de necesitatea de a actualiza sau reînnoi subsistemele autorizate existente pentru a asigura compatibilitatea inversă. În cazurile excepţionale în care nu va fi posibilă asigurarea compatibilităţii, STI-urile pot stabili cadrul necesar pentru a se decide dacă este posibilă reautorizarea subsistemului existent şi termenele aferente.
(17)Din motive de siguranţă, se impune să se solicite statelor membre atribuirea unui cod de identificare fiecărui vehicul pus în funcţiune. Vehiculul ar trebui să fie ulterior înregistrat într-un registru naţional al vehiculelor. Registrele trebuie să poată fi consultate de toate statele membre şi de anumiţi operatori economici comunitari. Registrele ar trebui să fie unitare în ceea ce priveşte formatul datelor. În consecinţă, acestea ar trebui să intre sub incidenţa unor specificaţii funcţionale şi tehnice comune.
(18)Ar trebui să se precizeze procedura de urmat în cazul cerinţelor esenţiale aplicabile unui subsistem care nu intră sub incidenţa unor specificaţii detaliate în STI corespunzătoare. Într-un astfel de caz, organismele cărora le revine răspunderea procedurilor de evaluare a conformităţii şi de verificare ar trebui să fie organismele notificate prevăzute la articolul 20 din Directivele 96/48/CE şi 2001/16/CE.
(19)Diferenţele dintre un sistem feroviar de mare viteză şi un sistem feroviar convenţional nu justifică menţinerea a două directive separate. Procedurile de elaborare a STI-urilor, precum şi procedurile de certificare a elementelor constitutive de interoperabilitate şi a subsistemelor sunt aceleaşi pentru ambele sisteme. Cerinţele esenţiale, precum şi modurile de subdivizare a sistemului în subsisteme pentru care trebuie pregătite specificaţiile tehnice sunt practic identice. În plus, deoarece trenurile trebuie să poată circula liber între reţeaua de mare viteză şi reţeaua convenţională, specificaţiile tehnice ale celor două sisteme se suprapun în mare măsură. Demersurile pentru dezvoltarea STI-urilor au arătat că, pentru anumite subsisteme, o singură STI poate servi ambelor sisteme. În consecinţă, se recomandă să fie reunite Directivele 96/48/CE şi 2001/16/CE.
(20)Directiva 2004/50/CE prevedea extinderea treptată a domeniului de aplicare a Directivei 2001/16/CE odată cu adoptarea noilor STI-uri sau cu revizuirea STI-urilor existente. La data intrării în vigoare a prezentei directive, domeniul său de aplicare va acoperi reţelele feroviare convenţionale şi de mare viteză, astfel cum au fost acestea definite în Decizia nr. 1692/96/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 iulie 1996 privind orientările comunitare pentru dezvoltarea reţelei transeuropene de transport (1), precum şi vehiculele care ar putea circula pe reţelele respective. Domeniul de aplicare va fi treptat extins la întreaga reţea şi la toate vehiculele, în cazul în care o evaluare a impactului indică avantajele economice ale acestei extinderi.
(21)Ţinând seama de abordarea graduală pentru eliminarea obstacolelor din calea interoperabilităţii sistemului feroviar şi, prin urmare, de timpul necesar pentru adoptarea STI-urilor, ar trebui să fie adoptate măsuri pentru a se evita o situaţie în care statele membre adoptă noi reglementări naţionale ori iniţiază proiecte care sporesc diversitatea sistemului actual.
(22)Adoptarea unei abordări graduale respectă nevoile speciale ale obiectivului de interoperabilitate a sistemului feroviar, care se caracterizează prin existenţa unor vehicule şi infrastructuri naţionale învechite, care necesită investiţii mari pentru adaptare şi înnoire şi trebuie să se acorde o atenţie specială pentru a nu sancţiona din punct de vedere economic căile ferate, în raport cu alte moduri de transport.
(23)În Rezoluţia sa legislativă din 10 martie 1999 privind pachetul de măsuri în sectorul feroviar, Parlamentul European a solicitat ca deschiderea progresivă a sectorului feroviar să se realizeze în acelaşi timp cu adoptarea măsurilor de armonizare tehnică, cât mai repede şi mai eficace posibil.
(24)Consiliul, în cursul reuniunii sale din 6 octombrie 1999, a solicitat Comisiei să propună o strategie pentru îmbunătăţirea interoperabilităţii transportului feroviar şi reducerea strangulărilor, în vederea eliminării imediate a obstacolelor tehnice, administrative şi economice din calea interoperabilităţii reţelelor, garantând totodată un nivel ridicat de siguranţă, precum şi formarea şi calificarea personalului respectiv.
(25)În temeiul Directivei 91/440/CEE a Consiliului din 29 iulie 1991 privind dezvoltarea căilor ferate comunitare (2), companiile feroviare trebuie să aibă un acces sporit la reţelele feroviare ale statelor membre, ceea ce, la rândul său, necesită interoperabilitatea infrastructurii, a echipamentului, a materialului rulant şi a sistemelor de management şi operare, incluzând aspectele privind calificarea personalului şi condiţiile de igienă şi de siguranţă la locul de muncă, necesare pentru operarea şi întreţinerea subsistemelor în cauză şi pentru punerea în aplicare a fiecărei STI. Cu toate acestea, prezenta directivă nu urmăreşte, direct sau indirect, să armonizeze condiţiile de muncă din sectorul feroviar.
(1)JO L 228, 9.9.1996, p. 1. Decizie modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1791/2006 al Consiliului (JO L 363, 20.12.2006, p. 1).
(2)JO L 237, 24.8.1991, p. 25. Directivă modificată ultima dată prin Directiva 2007/58/CE.
(26)Având în vedere întinderea şi complexitatea sistemului feroviar, s-a dovedit necesar, din motive practice, ca acest sistem să fie divizat în următoarele subsisteme: infrastructură, control-comandă şi semnalizare, energie, material rulant, exploatare şi gestionarea traficului, întreţinere, aplicaţii telematice pentru serviciile de călători şi transport de marfă. Pentru fiecare dintre aceste subsisteme trebuie să fie precizate cerinţele esenţiale şi trebuie să fie stabilite specificaţiile tehnice pentru întreaga Comunitate, îndeosebi cele privind elementele constitutive şi interfeţele, astfel încât să fie respectate aceste cerinţe esenţiale. Acelaşi sistem este divizat în capital fix şi circulant, care cuprinde, pe de o parte, reţeaua, compusă din linii, staţii, terminale şi orice alte echipamente fixe necesare pentru asigurarea exploatării continue şi în condiţii de siguranţă a sistemului, şi, pe de altă parte, toate vehiculele care circulă în această reţea. Prin urmare, în înţelesul prezentei directive, un vehicul este compus dintr-un subsistem (material rulant) şi, după caz, unul sau mai multe componente ale altor subsisteme (în special componentele de la bord ale subsistemului control-comandă şi semnalizare şi componentele de la bord ale subsistemului energie).
(27)Punerea în aplicare a dispoziţiilor privind interoperabilitatea sistemului feroviar nu ar trebui să genereze bariere nejustificate din perspectiva raportului cost-beneficiu pentru păstrarea reţelei feroviare existente în fiecare stat membru, dar trebuie să nu piardă din vedere obiectivul interoperabilităţii.
(28)STI-urile au, de asemenea, un impact asupra condiţiilor de utilizare a transportului feroviar de către beneficiari şi, în consecinţă, este necesar să fie consultaţi beneficiarii asupra aspectelor care îi privesc.
(29)Fiecare stat membru interesat ar trebui să aibă posibilitatea de a nu aplica anumite STI-uri, în cazuri speciale, cu condiţia să existe proceduri care să garanteze că aceste derogări sunt justificate. Articolul 155 din tratat impune ca activităţile întreprinse în Comunitate în domeniul interoperabilităţii să ia în considerare viabilitatea economică potenţială a proiectelor.
(30)Elaborarea STI-urilor şi aplicarea lor la sistemul feroviar nu ar trebui să împiedice inovaţia tehnologică, care ar trebui să fie direcţionată spre ameliorarea performanţelor economice.
(31)Ar trebui să fie valorificată interoperabilitatea sistemului feroviar, îndeosebi în cazul transportului de marfă, pentru a crea condiţiile unei interoperabilităţi sporite între modurile de transport.
(32)Pentru respectarea dispoziţiilor corespunzătoare privind procedurile de achiziţii din sectorul feroviar şi, în special, ale Directivei 2004/17/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (1), entităţile contractante ar trebui să includă specificaţiile tehnice în documentaţiile generale sau în condiţiile contractuale pentru fiecare contract. În acest scop, este necesar să se elaboreze un corpus de specificaţii europene, care să servească drept referinţe pentru aceste specificaţii tehnice.
(33)Ar fi în interesul comunitar să existe un sistem internaţional de standardizare capabil să genereze standarde care să fie utilizate efectiv de cei implicaţi în comerţul internaţional şi care să respecte cerinţele politicii comunitare. Prin urmare, organismele europene de standardizare trebuie să continue cooperarea lor cu organismele de standardizare internaţionale.
(34)Părţile contractante urmează să definească cerinţele suplimentare necesare pentru completarea specificaţiilor europene sau a altor standarde. Aceste specificaţii ar trebui să respecte cerinţele esenţiale care au fost armonizate la nivelul Comunităţii şi pe care trebuie să le îndeplinească sistemul feroviar.
(35)Procedurile care reglementează metodele de evaluare a conformităţii sau a adecvării elementelor constitutive la utilizarea propusă ar trebui să aibă la bază utilizarea modulelor care intră sub incidenţa Deciziei 93/465/CEE a Consiliului (2). În măsura posibilului şi în scopul promovării dezvoltării industriale, se recomandă elaborarea unor proceduri care să implice un sistem de asigurare a calităţii.
(1)Directiva 2004/17/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 31 martie 2004 de coordonare a procedurilor de atribuire a contractelor publice din sectoarele apei, energiei, transporturilor şi serviciilor poştale (JO L 134, 30.4.2004, p. 1). Directivă modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 213/2008 al Comisiei (JO L 74, 15.3.2008, p. 1).
(2)Decizia 93/465/CEE a Consiliului din 22 iulie 1993 privind modulele diverselor etape ale procedurilor de evaluare a conformităţii şi normele de aplicare şi utilizare a mărcii de conformitate CE, care sunt propuse spre a fi utilizate în cadrul directivelor de armonizare tehnică (JO L 220, 30.8.1993, p. 23).
(36)Conformitatea elementelor constitutive este legată în principal de domeniul lor de utilizare, pentru a garanta interoperabilitatea sistemului şi nu numai circulaţia lor liberă pe piaţa Comunităţii. Ar trebui să fie evaluat gradul de adecvare la utilizarea propusă a elementelor constitutive care au un rol decisiv din punctul de vedere al siguranţei, disponibilităţii sau economiei sistemului. De aceea, nu este necesar ca fabricantul să aplice marcajul "CE" pe elementele constitutive care sunt reglementate prin dispoziţiile prezentei directive. Pe baza evaluării conformităţii şi/sau a adecvării pentru utilizare, declaraţia de conformitate a fabricantului ar trebui să fie suficientă.
(37)Cu toate acestea, producătorii sunt obligaţi de a aplica marcajul "CE" pe anumite elemente constitutive, pentru a certifica conformitatea acestor componente cu alte dispoziţii comunitare aplicabile.
(38)La data intrării în vigoare a unei STI, o serie de elemente constitutive de interoperabilitate se comercializează deja. Ar trebui să se prevadă o perioadă de tranziţie, astfel încât aceste elemente constitutive să poată fi integrate într-un subsistem chiar şi în cazul în care nu respectă cu stricteţe respectiva STI.
(39)Subsistemele care constituie sistemul feroviar ar trebui supuse unei proceduri de verificare. Această verificare trebuie să permită autorităţilor responsabile de autorizarea punerii lor în funcţiune să se asigure că în etapele de proiectare, construcţie şi punere în funcţiune rezultatele concordă cu reglementările şi normele tehnice, precum şi cu dispoziţiile de operare în vigoare. Ea trebuie, de asemenea, să permită producătorilor să se bazeze pe principiul egalităţii de tratament în oricare ţară. În consecinţă, se impune stabilirea unuia sau a mai multor module care să definească principiile şi condiţiile ce se aplică la verificarea "CE" a subsistemelor.
(40)După punerea în funcţiune a unui subsistem, ar trebui să fie asigurată exploatarea şi întreţinerea acestora în conformitate cu cerinţele esenţiale aplicabile. În temeiul Directivei 2004/49/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind siguranţa căilor ferate (Directiva privind siguranţa feroviară) (1), răspunderea pentru îndeplinirea acestor cerinţe aparţine, pentru subsistemul corespunzător, administratorului de infrastructură sau întreprinderii feroviare respective. Statele membre pot să verifice respectarea acestor cerinţe la data acordării certificatelor de siguranţă şi a autorizaţiilor de siguranţă, în temeiul articolelor 10 şi 11 din directiva privind siguranţa feroviară.
(1)JO L 164, 30.4.2004, p. 44.
(41)În ceea ce priveşte vehiculele, ar trebui să fie clarificată procedura de punere în funcţionare, avându-se în vedere definiţia vehiculului care este compus din unul sau mai multe subsisteme. În plus, deoarece Directivele 96/48/CE şi 2001/16/CE reglementează subsisteme noi şi îmbunătăţite, iar Directiva 2004/49/CE reglementează vehiculele aflate în circulaţie, toate dispoziţiile vizând autorizaţii de punere în funcţionare a unor vehicule ar trebui să fie încorporate în prezenta directivă. Mai mult, pentru a facilita punerea în funcţiune a vehiculelor şi a reduce sarcina administrativă, ar trebui să se adauge o procedură de autorizare a tipurilor de vehicule. Pentru a facilita procedura respectivă şi a contribui la identificarea tipurilor autorizate de vehicule, Agenţia Europeană a Căilor Ferate (denumită în continuare "agenţia") ar trebui să creeze şi să păstreze un registru european al tipurilor de vehicule autorizate.
(42)Experienţa a demonstrat că punerea în aplicare a unei astfel de proceduri la nivel naţional este adesea complicată şi supusă unor cerinţe naţionale diferite care sunt lipsite de transparenţă sau care se suprapun. În consecinţă, această procedură constituie un obstacol major în calea înfiinţării de noi întreprinderi feroviare, în special în sectorul transportului de mărfuri. Prin urmare, ar trebui să fie adoptate măsuri pentru clarificarea şi simplificarea procedurilor de autorizare a vehiculelor. În primul rând, ar trebui să se instituie principiul conform căruia o singură autorizaţie este suficientă pentru întreaga reţea feroviară comunitară. În al doilea rând, procedura de autorizare a vehiculelor care sunt conforme cu STI ar trebui să fie mai simplă şi mai rapidă decât în cazul vehiculelor care nu sunt conforme cu STI. În al treilea rând, principul recunoaşterii reciproce ar trebui să se aplice, în măsura posibilului: atunci când un vehicul a fost deja pus în funcţionare într-un stat membru, alte state membre nu ar trebui să invoce normele naţionale pentru a impune cerinţe inutile şi verificări redundante, cu excepţia cazurilor în care acestea sunt strict necesare pentru a verifica compatibilitatea tehnică a vehiculului cu reţeaua relevantă. În acest sens, normele naţionale ar trebui să fie clasificate şi comparate pe baza unei liste de verificare, pentru a stabili în ce măsură normele naţionale pot fi considerate echivalente în ceea ce priveşte cerinţele, performanţele şi siguranţa. În al patrulea rând, ar trebui să se ţină seama de principiul certitudinii juridice în ceea ce priveşte rezultatul procedurii. În acest sens, în absenţa unei decizii a autorităţii naţionale de siguranţă în termenele prestabilite, un solicitant ar trebui să fie autorizat să pună în funcţionare un vehicul. O astfel de autorizare ar trebui să fie posibilă doar în cazul în care vehiculul a fost deja autorizat într-un alt stat membru. În plus, un astfel de vehicul ar putea fi utilizat numai de către o întreprindere feroviară sau un administrator de infrastructură certificat(ă) în mod corespunzător în conformitate cu Directiva 2004/49/CE, sub responsabilitatea deplină a acestora.
(43)Procedurile de autorizare pentru vehiculele conforme cu STI şi cele neconforme cu STI sunt diferite. S-ar putea să existe cazuri în care alegerea procedurii să nu fie simplă. Vehiculele încadrate în categoria vehiculelor conforme cu STI ar trebui să fie cele pentru care toate STI-urile relevante au intrat în vigoare, printre care cel puţin STI privind materialul rulant. Acest lucru ar însemna că a fost stabilită o parte semnificativă dintre cerinţele esenţiale. De exemplu, până la intrarea în vigoare a STI convenţională privind locomotivele, acestea intră în categoria vehiculelor neconforme cu STI, chiar dacă este posibil să fie conforme cu alte STI-uri relevante în vigoare la data punerii în funcţiune.
(44)În cazul în care anumite aspecte tehnice corespunzătoare cerinţelor esenţiale nu pot fi tratate în mod explicit într-o STI, acestea sunt identificate ca puncte deschise într-o anexă la STI. În cazul în care un vehicul conform cu STI a fost deja autorizat într-un stat membru, autorizaţiile suplimentare ar trebui să ia în considerare doar punctele deschise care se referă la compatibilitatea tehnică a vehiculului cu reţeaua.
(45)Lista parametrilor care se verifică în legătură cu punerea în funcţiune a unor vehicule neconforme cu STI reprezintă un element-cheie pentru realizarea interoperabilităţii sistemelor feroviare, în special în ceea ce priveşte vehiculele existente. Lista în cauză ţine seama de experienţa acumulată într-un număr limitat de reţele. Prin urmare, este necesar ca agenţia să revizuiască parametrii din anexa VII şi să prezinte Comisiei recomandările pe care le consideră oportune.
(46)Procedura de verificare "CE" ar trebui să se bazeze pe STI-uri. Aceste STI-uri sunt reglementate de dispoziţiile articolului 18 din Directiva 93/38/CEE. Organismele notificate cărora le revine răspunderea pentru examinarea procedurilor de evaluare a conformităţii şi a adecvării la utilizare a elementelor constitutive, împreună cu procedura de evaluare a subsistemelor, trebuie să-şi coordoneze deciziile cât mai atent posibil, îndeosebi în absenţa specificaţiilor europene.
(47)Organismele notificate ar trebui structurate astfel încât să respecte criteriile care trebuie să se aplice acestui tip de organisme în toate sectoarele noii abordări a armonizării şi standardizării tehnice, în special criteriile de independenţă şi competenţă.
(48)STI-urile vor fi revizuite periodic. Cu toate acestea, în cazurile în care se descoperă erori critice, ar trebui să fie instituită o procedură rapidă ad-hoc, astfel încât să se convină asupra unei rectificări provizorii în cadrul unui comitet, care să fie apoi publicată de agenţie. Astfel, rectificarea va putea fi utilizată mai devreme de către toate părţile interesate, inclusiv de către industrie, organismele notificate şi autorităţi, în aşteptarea unei revizuiri oficiale a STI de către Comisie. Pentru a evita confuzia dintre rectificările oficiale ale Comisiei, se va utiliza termenul aviz tehnic. Această procedură este conformă cu mandatul adoptat de Comisie în Decizia din 13 iulie 2007 privind un mandat-cadru acordat Agenţiei Europene a Căilor Ferate pentru desfăşurarea anumitor activităţi în temeiul Directivelor 96/48/CE şi 2001/16/CE. Cu toate acestea, în cazul în care se impune modificarea unei STI datorită unei erori vădite sau semnificative, ar trebui să se aplice o procedură de revizuire.
(49)Definiţia noţiunii de deţinător ar trebui să fie cât mai apropiată de definiţia utilizată în Convenţia privind transportul internaţional feroviar (COTIF) 1999. Entităţile care pot fi identificate drept deţinătoare de vehicule sunt numeroase, cum este, de exemplu, proprietarul, o companie care exploatează un parc de vagoane, o companie care oferă vehicule în leasing unei întreprinderi feroviare, o întreprindere feroviară, un administrator de infrastructură care utilizează vehicule pentru întreţinerea infrastructurii sale etc. Aceste entităţi deţin controlul asupra vehiculului în vederea utilizării acestuia ca mijloc de transport de către întreprinderile feroviare şi administratorii de infrastructură. Pentru a evita orice incertitudine, deţinătorul ar trebui identificat cu precizie în registrele naţionale ale vehiculelor.
(50)Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a acestei directive ar trebui să fie adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competenţelor de executare conferite Comisiei (1).
(51)Comisia ar trebui, în special, să fie împuternicită să adopte şi să actualizeze STI-urile. Deoarece aceste măsuri au un domeniu general de aplicare şi sunt destinate să modifice elemente neesenţiale ale prezentei directive, printre altele prin completarea acesteia cu noi elemente neesenţiale, acestea trebuie să fie adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE.
(52)Atunci când, din motive imperative de urgenţă, termenele care se aplică în mod normal în cadrul procedurii de reglementare cu control nu pot fi respectate, Comisia ar trebui să aplice procedura de urgenţă prevăzută la articolul 5a alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE pentru adoptarea măsurilor destinate să modifice elemente neesenţiale ale prezentei directive prin completarea acesteia cu STI-uri sau amendamente la acestea.
(53)Deoarece obiectivul prezentei directive, şi anume interoperabilitatea la nivel comunitar a sistemului feroviar, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, întrucât nici un stat membru nu este în măsură să adopte măsurile necesare pentru realizarea acestui grad de interoperabilitate, şi, în consecinţă, pot fi realizate mai bine la nivel comunitar, Comunitatea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarităţii, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este enunţat la respectivul articol, prezenta directivă nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.
(54)În conformitate cu punctul 34 din Acordul interinstituţional privind o mai bună legiferare (2), statele membre sunt încurajate să elaboreze, pentru ele însele şi în interesul Comunităţii, propriile tabele care să ilustreze, cât mai mult posibil, corespondenţa dintre prezenta directivă şi măsurile de transpunere şi să le facă publice.
(1)JO L 184, 17.7.1999, p. 23. Decizie modificată prin Decizia 2006/512/CE (JO L 200, 22.7.2006, p. 11).
(2)JO C 321, 31.12.2003, p. 1.
(55)Obligaţia de a transpune prezenta directivă în legislaţia naţională trebuie limitată la acele dispoziţii care reprezintă o schimbare de esenţă faţă de directivele anterioare. Obligaţia de a transpune dispoziţiile care rămân nemodificate decurge din directivele anterioare.
(56)Articolul 14 din Directiva 2004/49/CE şi Directivele 96/48/CE şi 2001/16/CE ar trebui să fie abrogate în consecinţă,
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
-****-
Art. 1: Obiectivul şi domeniul de aplicare
(1)Prezenta directivă stabileşte condiţiile care trebuie să fie îndeplinite pentru realizarea interoperabilităţii în sistemul feroviar comunitar într-un mod care să asigure compatibilitatea cu dispoziţiile Directivei 2004/49/CE. Aceste condiţii se referă la proiectarea, construirea, punerea în funcţiune, modernizarea, reînnoirea, exploatarea şi întreţinerea elementelor acestui sistem, precum şi calificarea profesională şi condiţiile de sănătate şi de siguranţă ale personalului care contribuie la exploatarea şi întreţinerea sa.
(2)Urmărirea acestui obiectiv trebuie să conducă la definirea unui nivel optim de armonizare tehnică şi să permită:
a)facilitarea, perfecţionarea şi dezvoltarea serviciilor de transport feroviar internaţional, în cadrul Uniunii Europene şi cu ţări terţe;
b)contribuţia la crearea treptată a pieţei interne de echipamente şi servicii pentru construcţia, reînnoirea, îmbunătăţirea şi exploatarea sistemului feroviar în Comunitate;
c)contribuţia la interoperabilitatea sistemului feroviar în Comunitate.
(3)Statele membre pot să excludă din domeniul de aplicare a măsurilor pe care le adoptă pentru punerea în aplicare a prezentei directive:
a)metrourile, tramvaiele şi alte sisteme feroviare uşoare;
b)reţelele care sunt separate din punct de vedere funcţional de restul sistemului feroviar şi sunt destinate exclusiv exploatării de către serviciile locale, urbane sau suburbane de transport de călători, precum şi întreprinderile feroviare care operează exclusiv pe aceste reţele;
c)infrastructura feroviară privată şi vehiculele care sunt utilizate exclusiv pe o astfel de infrastructură şi exclusiv în folosul proprietarului pentru propriile operaţiuni de transport;
d)infrastructura şi vehiculele rezervate pentru o utilizare strict locală, istorică sau turistică.
(4)Domeniul de aplicare a STI-urilor se extinde treptat, în conformitate cu articolul 8, la întreg sistemul feroviar, inclusiv accesul pe calea ferată la terminale şi principalele instalaţii portuare care deservesc sau pot deservi mai mulţi utilizatori, fără a aduce atingere derogărilor de la aplicarea STI-urilor menţionate la articolul 9.
Art. 2: Definiţii
În înţelesul prezentei directive:
a)"sistemul feroviar transeuropean" înseamnă sistemul feroviar convenţional şi cel de mare viteză, prevăzute la punctul 1 şi, respectiv, la punctul 2 din anexa I;
b)"interoperabilitate" înseamnă capacitatea sistemului feroviar de a permite deplasarea sigură şi neîntreruptă a trenurilor care ating nivelurile necesare de performanţă pentru aceste linii. Această capacitate depinde de toate condiţiile tehnice, operaţionale şi de reglementare care trebuie îndeplinite pentru a respecta cerinţele esenţiale;
c)"vehicul" înseamnă un vehicul feroviar care circulă pe propriile roţi pe liniile de cale ferată, cu sau fără tracţiune. Un vehicul este alcătuit din unul sau mai multe subsisteme structurale şi funcţionale sau părţi ale acestor subsisteme;
d)"reţea" înseamnă liniile, staţiile, terminalele şi orice echipamente fixe necesare pentru asigurarea exploatării continue şi în condiţii de siguranţă a sistemului feroviar;
e)"subsisteme" înseamnă rezultatul divizării sistemului feroviar, aşa cum se prezintă în anexa II. Aceste subsisteme, pentru care trebuie formulate cerinţele esenţiale, pot fi structurale sau funcţionale;
f)"elemente constitutive de interoperabilitate" înseamnă orice componentă elementară, grup de componente, subansamblu sau ansamblu complet din echipamentul încorporat sau care se intenţionează a fi încorporat într-un subsistem, de care depinde, direct sau indirect, interoperabilitatea sistemului feroviar. Noţiunea de "element constitutiv" acoperă atât obiectele tangibile, cât şi pe cele intangibile, precum programele de calculator;
g)"cerinţele esenţiale" înseamnă toate condiţiile precizate în anexa III, pe care trebuie să le îndeplinească sistemul feroviar, subsistemele şi elementele constitutive de interoperabilitate, inclusiv interfeţele;
h)"specificaţie europeană" înseamnă o specificaţie tehnică comună, o aprobare tehnică europeană sau un standard naţional care transpune un standard european, definit în anexa XXI la Directiva 2004/17/CE;
i)"specificaţie tehnică de interoperabilitate" (STI) înseamnă o specificaţie adoptată în conformitate cu prezenta directivă pe care trebuie să o respecte fiecare subsistem sau parte de subsistem pentru a îndeplini cerinţele esenţiale şi a asigura interoperabilitatea sistemului feroviar;
j)"organisme notificate" înseamnă organismele responsabile pentru evaluarea conformităţii sau a capacităţii de utilizare a elementelor constitutive de interoperabilitate, sau pentru evaluarea procedurii de verificare "CE" a subsistemelor;
k)"parametri de bază" înseamnă orice condiţie tehnică, operaţională sau de reglementare care este esenţială pentru interoperabilitate şi care este specificată în STI-urile aplicabile;
l)"caz special" înseamnă orice parte a sistemului feroviar care necesită includerea unor dispoziţii speciale în STI-uri, temporare sau definitive, datorită constrângerilor geografice, topografice sau de mediu urban sau de coerenţă în raport cu sistemul existent. Pot fi incluse, în special, linii şi reţele de cale ferată izolate de reţeaua comunitară, gabaritul, ecartamentul sau entraxa liniilor de cale ferată şi vehiculele destinate exclusiv utilizării locale, regionale sau istorice, precum şi vehiculele provenite din terţe ţări sau destinate acestora;
m)"modernizare" înseamnă orice lucrare de modificare majoră a unui subsistem sau a unei părţi de subsistem care îmbunătăţeşte performanţele generale ale subsistemului;
n)"reînnoire" înseamnă orice lucrare majoră de înlocuire a unui subsistem sau a unei părţi de subsistem care nu modifică performanţele generale ale subsistemului;
o)"sistem feroviar existent" înseamnă structura compusă din liniile şi instalaţiile fixe ale sistemului feroviar existent, plus vehiculele, de toate categoriile şi originile, care se deplasează pe această infrastructură;
p)"înlocuire în cadrul întreţinerii" înseamnă orice înlocuire de componente cu piese având funcţii şi performanţe identice în cadrul întreţinerii preventive sau de remediere;
q)"punere în funcţiune" înseamnă toate operaţiunile prin care un subsistem sau un vehicul este adus în starea de funcţionare nominală;
r)"parte contractantă" înseamnă orice entitate, publică sau privată, care comandă proiectarea şi/sau construirea sau reînnoirea sau modernizarea unui subsistem. Entitatea în cauză poate fi o întreprindere feroviară, un administrator de infrastructuri sau un deţinător sau concesionarul responsabil pentru desfăşurarea unui proiect;
s)"deţinător" înseamnă persoana sau entitatea care exploatează un vehicul ca mijloc de transport, fie că este proprietarul unui vehicul, fie că are dreptul de a-l utiliza şi este înregistrat ca atare în Registrul naţional al vehiculelor (RNV) menţionat la articolul 33;
t)"proiect într-un stadiu avansat de dezvoltare" înseamnă orice proiect al cărui stadiu de planificare/construcţie a atins un punct în care o schimbare în specificaţiile tehnice ar fi inacceptabilă pentru statul membru în cauză. Un astfel de impediment poate fi de natură juridică, contractuală, economică, financiară, socială sau de mediu şi trebuie justificat în mod corespunzător;
u)"standard armonizat" înseamnă orice standard european adoptat de unul dintre organismele europene de standardizare menţionate în anexa I la Directiva 98/34/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 iunie 1998 de stabilire a unei proceduri pentru furnizarea de informaţii în domeniul standardelor şi reglementărilor tehnice şi a normelor privind serviciile în societatea informaţională (1) în legătură cu un mandat din partea Comisiei elaborat în conformitate cu procedura la care se face trimitere în articolul 6 alineatul (3) din respectiva directivă şi care, separat sau împreună cu alte standarde, furnizează o soluţie privind conformitatea cu o dispoziţie juridică;
v)"autoritate naţională de siguranţă" înseamnă o "autoritate de siguranţă", astfel cum este definită la articolul 3 litera (g) din Directiva 2004/49/CE;
w)"tip" înseamnă un tip de vehicul care defineşte caracteristicile de proiectare de bază ale vehiculului care fac obiectul unui singur certificat de omologare descris în modulul B din Decizia 93/465/CEE;
x)"serii" înseamnă un număr de vehicule identice aparţinând unui singur tip de proiect;
y)"agenţie" înseamnă "Agenţia Europeană a Căilor Ferate", înfiinţată prin Regulamentul (CE) nr. 881/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 de înfiinţare a Agenţiei Europene a Căilor Ferate (Regulamentul privind agenţia) (2);
(1)JO L 204, 21.7.1998, p. 37. Directivă modificată ultima dată prin Directiva 2006/96/CE a Consiliului (JO L 363, 20.12.2006, p. 81).
(2)JO L 164, 30.4.2004, p. 1.
z)"entitate responsabilă de întreţinere" înseamnă o entitate care răspunde de întreţinerea unui vehicul şi care este înregistrată ca atare în registrul naţional al vehiculelor.
Art. 3: Compatibilitate generală
(1)Prezenta directivă are ca obiect dispoziţiile care privesc, pentru fiecare subsistem, elementele constitutive de interoperabilitate, la interfeţe şi proceduri, precum şi condiţiile de compatibilitate generală a sistemului feroviar, necesare pentru realizarea interoperabilităţii sale.
(2)Dispoziţiile prezentei directive se aplică fără să se aducă atingere oricărei alte dispoziţii comunitare relevante. Cu toate acestea, în cazul elementelor constitutive de interoperabilitate, incluzând interfeţele, concordanţa cu cerinţele esenţiale ale acestei directive poate necesita utilizarea unor specificaţii europene individuale, elaborate în acest scop.
Art. 4: Cerinţe esenţiale
(1)Sistemul feroviar, subsistemele şi elementele de interoperabilitate, inclusiv interfeţele, respectă exigenţele esenţiale aplicabile.
(2)Specificaţiile tehnice suplimentare menţionate la articolul 34 din Directiva 2004/17/CE, necesare pentru a completa specificaţiile europene sau alte standarde care se aplică la nivel comunitar, nu trebuie să contravină exigenţelor esenţiale.
Art. 5: Conţinutul STI-urilor
(1)Fiecare subsistem intră sub incidenţa unei STI. După caz, un subsistem poate intra sub incidenţa mai multor STI, iar sub incidenţa unei STI pot intra mai multe subsisteme. Decizia privind realizarea şi/sau modificarea unei STI şi alegerea domeniului său de aplicare tehnic şi geografic necesită un mandat în conformitate cu articolul 6 alineatul (1).
(2)Subsistemele trebuie să corespundă cu STI-urile în vigoare la data punerii lor în funcţiune, a modernizării sau a reînnoirii lor, în conformitate cu prezenta directivă; această concordanţă este menţinută în permanenţă pe durata utilizării subsistemului.
(3)În măsura necesară realizării obiectivului menţionat la articolul 1, fiecare STI:
a)prezintă domeniul său de aplicare (parte a reţelei sau vehicule menţionate în anexa I; subsistemul sau partea de subsistem menţionate în anexa II);
b)stabileşte cerinţele esenţiale pentru subsistemul în cauză şi interfeţele acestuia în raport cu alte subsisteme;
c)defineşte specificaţiile funcţionale şi tehnice care trebuie respectate de către subsistem şi interfeţele sale în raport cu alte subsisteme. În cazul în care este necesar, aceste specificaţii pot varia în conformitate cu utilizarea subsistemului, de exemplu în conformitate cu categoriile de linii, noduri şi/sau vehicule prevăzute în anexa I;
d)determină elementele constitutive şi interfeţele de interoperabilitate care trebuie să facă obiectul specificaţiilor europene, inclusiv al standardelor europene, care sunt necesare pentru realizarea interoperabilităţii în cadrul sistemului feroviar;
e)indică, pentru fiecare caz luat în considerare, procedurile care urmează să fie utilizate în vederea evaluării conformităţii sau a caracterului adecvat pentru utilizarea elementelor constitutive de interoperabilitate, pe de o parte, sau a verificării "CE" a subsistemelor, pe de altă parte. Aceste proceduri se bazează pe modulele definite în Decizia 93/465/CEE;
f)indică strategia de punere în aplicare a STI-urilor. În special, este necesar să se precizeze etapele care trebuie finalizate în vederea realizării unei tranziţii treptate de la situaţia existentă la situaţia finală, în care respectarea STI-urilor este generalizată;
g)indică, pentru personalul respectiv, calificările profesionale şi condiţiile de sănătate şi de siguranţă la locul de muncă necesare pentru exploatarea şi întreţinerea subsistemului în cauză, precum şi pentru aplicarea STI-urilor.
(4)Fiecare STI este elaborată plecându-se de la examinarea subsistemului existent şi indică un subsistem-ţintă care poate fi atins în mod progresiv şi într-un interval de timp rezonabil. În acest fel, adoptarea treptată a STI-urilor şi respectarea lor asigură realizarea progresivă a interoperabilităţii sistemului feroviar.
(5)STI-urile menţin o coerenţă corespunzătoare cu sistemul feroviar actual din statele membre. În acest scop, pot fi prevăzute cazuri speciale pentru fiecare STI, atât în ceea ce priveşte reţeaua, cât şi în ceea ce priveşte vehiculele; o atenţie specială este acordată gabaritului, ecartamentului sau entraxei liniilor de cale ferată, precum şi vehiculelor provenite din terţe ţări sau destinate acestora. Pentru fiecare caz specific, STI-urile prevăd modalităţile de aplicare a elementelor din standard indicate la alineatul (3) literele (c)-(g).
(6)În cazul în care anumite aspecte tehnice corespunzătoare cerinţelor esenţiale nu pot fi tratate în mod explicit într-o STI, acestea se identifică în mod explicit într-o anexă la STI ca puncte deschise. În aceste situaţii se aplică articolul 17 alineatul (3).
(7)STI-urile nu împiedică statele membre să adopte decizii referitoare la utilizarea infrastructurilor pentru deplasarea vehiculelor care nu intră sub incidenţa STI-urilor.
(8)Atunci când acest lucru este absolut necesar pentru realizarea obiectivului prezentei directive, STI-urile pot conţine o trimitere explicită, clar identificată, la standarde sau specificaţii europene sau internaţionale sau la documente tehnice publicate de agenţie. În astfel de cazuri, aceste standarde, specificaţii (sau părţi relevante din acestea) sau documente tehnice sunt considerate anexe la STI respectivă şi devin obligatorii din momentul în care STI este aplicabilă. În lipsa unor astfel de standarde, specificaţii sau documente tehnice şi până la elaborarea acestora, se poate face trimitere la alte acte normative identificate în mod clar; în astfel de cazuri, se vor alege acte normative care sunt uşor accesibile şi care se află în domeniul public.
Art. 6: Adoptarea, revizuirea şi publicarea STI-urilor
(1)Proiectele de STI-uri şi proiectele ulterioare de modificări ale STI-urilor se elaborează de către agenţie în temeiul unui mandat acordat de Comisie în conformitate cu procedura de reglementare menţionată la articolul 29 alineatul (3) din prezenta directivă. Acestea se elaborează în conformitate cu articolele 3 şi 12 din Regulamentul (CE) nr. 881/2004 şi în cooperare cu grupurile de lucru menţionate la articolele respective.
Măsurile destinate să modifice elementele neesenţiale ale prezentei directive prin completarea acesteia cu STI-uri sau modificări ale acestora se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 29 alineatul (4).
Din motive imperative de urgenţă, Comisia poate utiliza procedura de urgenţă menţionată la articolul 29 alineatul (5).
(2)Agenţia răspunde pentru pregătirea revizuirii şi actualizării STI-urilor şi pentru formularea oricăror recomandări utile Comisiei, pentru a lua în considerare evoluţia tehnologiei sau a cerinţelor sociale. Comisia informează comitetul menţionat la articolul 29 cu privire la aceste recomandări.
(3)Fiecare proiect de STI se elaborează în două etape.
Mai întâi, agenţia identifică parametrii fundamentali pentru STI respectivă, precum şi interfeţele cu celelalte subsisteme şi oricare alte caz specific necesar. Pentru fiecare dintre aceşti parametri şi interfeţe, se prezintă cele mai avantajoase soluţii alternative, însoţite de justificări tehnice şi economice.
Ulterior, agenţia elaborează proiectul de STI pe baza acestor parametri fundamentali. După caz, agenţia ţine seama de progresul tehnic, de lucrările de standardizare realizate deja, de grupurile de lucru stabilite deja şi de lucrările de cercetare recunoscute. La proiectul de STI se anexează o evaluare globală a costurilor şi a beneficiilor estimate prin punerea în aplicare a STI-urilor; această evaluare indică consecinţele scontate pentru toţi operatorii şi agenţii economici în cauză.
(4)Elaborarea, adoptarea şi revizuirea fiecărei STI (inclusiv parametrii fundamentali) ţin seama de costurile şi beneficiile estimate ale tuturor soluţiilor tehnice avute în vedere, împreună cu interfeţele dintre ele, astfel încât să se definească şi să se pună în aplicare soluţiile cele mai avantajoase. Statele membre participă la această evaluare prin furnizarea datelor solicitate.
(5)Comitetul prevăzut la articolul 29 este informat cu regularitate în legătură cu lucrările de elaborare a STI-urilor. Pe perioada acestor lucrări, la cererea comitetului, Comisia formulează orice termeni de referinţă sau orice recomandări utile privind conceperea STI-urilor şi analiza costuri-beneficii. În special, Comisia poate solicita, la cererea unui stat membru, să se examineze unele soluţii alternative, iar evaluarea costurilor şi beneficiilor acestor soluţii alternative să fie menţionată în raportul anexat la proiectul de STI.
(6)La adoptarea fiecărei STI, data intrării în vigoare a respectivei STI se stabileşte în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 29 alineatul (4). În cazul în care trebuie puse în funcţiune simultan subsisteme diferite, din motive de compatibilitate tehnică, datele intrării în vigoare a STI-urilor corespunzătoare trebuie să coincidă.
(7)Elaborarea, adoptarea şi revizuirea STI-urilor ţin seama de opinia utilizatorilor, în privinţa caracteristicilor care au o influenţă directă asupra condiţiilor în care aceştia utilizează subsistemele. În acest scop, agenţia consultă asociaţii şi organisme care îi reprezintă pe utilizatori, în timpul fazelor de elaborare şi de revizuire a STI-urilor. Aceasta anexează la proiectul de STI un raport privind rezultatele acestei consultări.
Lista asociaţiilor şi organismelor care trebuie consultate este întocmită sub forma sa finală de către Comisie, după consultarea comitetului în conformitate cu procedura de consultare menţionată la articolul 29 alineatul (2), iar aceasta poate fi reexaminată şi actualizată la solicitarea unui stat membru sau la iniţiativa Comisiei.
(8)Elaborarea, adoptarea şi revizuirea STI-urilor iau în considerare avizul partenerilor sociali, în privinţa condiţiilor menţionate la articolul 5 alineatul (3) litera (g).
În acest scop, partenerii sociali sunt consultaţi înainte ca proiectul de STI să fie prezentat spre adoptare sau revizuire comitetului prevăzut la articolul 29.
Partenerii sociali sunt consultaţi în cadrul comitetului de dialog sectorial instituit în conformitate cu Decizia 98/500/CE a Comisiei din 20 mai 1998 privind constituirea comitetelor de dialog sectorial, menite să promoveze dialogul între partenerii sociali la nivel european (1). Partenerii sociali îşi emit avizul în termen de trei luni.
(1)JO L 225, 12.8.1998, p. 27. Decizie modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1792/2006 (JO L 362, 20.12.2006, p. 1).
(9)Atunci când revizuirea unei STI conduce la o modificare a cerinţelor, noua versiune a STI asigură compatibilitatea cu subsistemele puse în funcţiune în conformitate cu versiunile anterioare ale STI.
În cazul în care, din motive de siguranţă sau interoperabilitate justificate în mod corespunzător, este necesară o nouă autorizare sau o reînnoire sau modernizare a unor astfel de subsisteme, termenele aferente se stabilesc fie în STI, fie, după caz, de către statele membre.
(10)STI-urile se publică de către Comisie în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Art. 7: Deficienţe ale STI-urilor
(1)Dacă, după adoptarea unei STI, se constată că aceasta nu îndeplineşte în totalitate cerinţele esenţiale, poate fi consultat comitetul menţionat la articolul 29, la cererea unui stat membru sau la iniţiativa Comisiei.
Comisia poate solicita un aviz tehnic din partea agenţiei. Comisia, împreună cu comitetul, analizează avizul tehnic.
(2)Dacă este nevoie ca STI să fie modificată din cauza unei erori minore şi, prin urmare, nu se justifică revizuirea sa imediată, Comisia poate recomanda utilizarea avizului tehnic până la revizuirea STI în conformitate cu articolul 6 alineatul (1). În acest caz, agenţia publică avizul tehnic.
(3)Dacă este nevoie ca STI să fie modificată din cauza unei erori importante sau critice, se aplică începând din acel moment procedura de revizuire menţionată la articolul 6 alineatul (1).
Art. 8: Extinderea domeniului de aplicare a STI-urilor
(1)Comisia adoptă, în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 29 alineatul (3), unul sau mai multe mandate care au drept scop elaborarea unor noi STI-uri şi/sau revizuirea STI-urilor deja adoptate, pentru a include liniile şi vehiculele care nu au fost încă incluse.
(2)Primul mandat de acest fel indică un prim grup de STI-uri noi şi/sau modificări la STI-urile care urmează să fie adoptate până în ianuarie 2012, fără a aduce atingere articolului 5 alineatul (5) în ceea ce priveşte posibilitatea de a prevedea cazuri specifice şi fără a aduce atingere articolului 9 care permite derogări în circumstanţe speciale. Acest prim mandat va fi stabilit pe baza unei recomandări din partea agenţiei în scopul determinării noilor STI-uri care trebuie elaborate şi/sau a STI-urilor existente care trebuie modificate în funcţie de raportul cost-eficienţă prevăzut pentru fiecare măsură propusă şi de principiul proporţionalităţii măsurilor luate la nivel comunitar. În acest scop, se analizează în mod adecvat punctul 4 din anexa I şi echilibrul necesar dintre, pe de o parte, obiectivele de circulaţie neîntreruptă a trenurilor şi de armonizare tehnică şi, pe de altă parte, nivelul transeuropean, naţional, regional sau local al traficului respectiv.
(3)Până la intrarea în vigoare a extinderii domeniului de aplicare a STI-urilor la întreaga reţea feroviară:
a)autorizaţiile de punere în funcţiune
- a subsistemelor de vehicule şi control-comandă şi semnalizare la bord, a căror utilizare este prevăzută cel puţin parţial pe partea de reţea care nu este încă cuprinsă în domeniul de aplicare al STI-urilor, pentru partea respectivă a reţelei;
- a subsistemelor de infrastructură, energie şi control-comandă şi semnalizare pe calea ferată pe acele părţi de reţea care nu sunt încă cuprinse în domeniul de aplicare al STI-urilor se acordă în conformitate cu normele naţionale menţionate la articolul 8 din Directiva 2004/49/CE sau, după caz, articolul 17 alineatul (3) din prezenta directivă;
b)autorizaţiile de punere în funcţiune a vehiculelor a căror utilizare este prevăzută uneori pe partea de reţea care nu este încă cuprinsă în domeniul de aplicare al STI-urilor, pentru partea respectivă a reţelei, se acordă în conformitate cu articolele 21-27 şi cu normele naţionale menţionate la articolul 8 din Directiva 2004/49/CE sau, după caz, articolul 17 alineatul (3) din prezenta directivă.
(4)Un stat membru poate să nu aplice STI-urile noi sau revizuite adoptate în conformitate cu alineatul (2) în cazul proiectelor aflate într-un stadiu avansat de elaborare sau care fac obiectul unui contract în curs de derulare în momentul publicării grupului de STI-uri relevante.
Art. 9: Derogări
(1)În absenţa unor cazuri specifice relevante, un stat membru poate să nu aplice una sau mai multe STI-uri în conformitate cu prezentul articol în următoarele cazuri:
a)pentru un proiect de subsistem nou, pentru reînnoirea sau modernizarea unui sistem existent sau pentru orice element prevăzut la articolul 1 alineatul (1) care se află într-un stadiu avansat de dezvoltare sau care face obiectul unui contract în curs de executare atunci când se publică aceste STI-uri;
b)pentru orice proiect de reînnoire sau modernizare a unui subsistem existent, în cazul în care gabaritul de încărcare, ecartamentul, spaţiul dintre liniile de cale ferată sau tensiunea de alimentare a liniilor electrificate menţionate în aceste STI-uri nu sunt compatibile cu cele ale subsistemului existent;
c)pentru un proiect de subsistem nou, de reînnoire sau modernizare a unui subsistem existent pe teritoriul statului membru respectiv, în cazul în care reţeaua sa feroviară este separată sau izolată de mare sau separată ca urmare a unor condiţii geografice speciale de reţeaua feroviară din restul Comunităţii;
d)pentru orice reînnoire, extindere sau modernizare a unui subsistem existent, în cazul în care aplicarea acestor STI-uri ar compromite viabilitatea economică a proiectului şi/sau compatibilitatea sistemului feroviar din statul membru respectiv;
e)în cazul în care, în urma unui accident sau a unui dezastru natural, condiţiile pentru refacerea rapidă a reţelei nu permit, din punct de vedere economic sau tehnic, aplicarea parţială sau totală a STI-urilor pertinente;
f)pentru vehiculele care circulă spre/dinspre ţări terţe în care ecartamentul liniilor de cale ferată diferă de ecartamentul reţelei feroviare principale din Comunitate.
(2)În toate cazurile menţionate la alineatul (1), statul membru interesat transmite Comisiei un dosar cuprinzând informaţiile menţionate în anexa IX. Comisia analizează măsurile avute în vedere de statul membru şi informează comitetul prevăzut la articolul 29.
(3)În cazul menţionat la alineatul (1) litera (a), în termen de un an de la data intrării în vigoare a fiecărei STI, fiecare stat membru transmite Comisiei o listă de proiecte care se desfăşoară pe teritoriul său şi se află într-un stadiu avansat de dezvoltare.
(4)În cazurile prevăzute la alineatul (1) literele (a), (c) şi (e), Comisia controlează conformitatea dosarului şi informează statul membru asupra rezultatelor analizei sale. Dacă este necesar, se formulează o recomandare referitoare la specificaţiile ce urmează a se aplica. Statele membre pot aplica fără întârziere dispoziţii alternative prevăzute în anexa IX.
(5)În cazurile prevăzute la alineatul (1) literele (b), (d) şi (f), Comisia adoptă o decizie în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 29 alineatul (3) în privinţa acceptării cererii de derogare. În cazul prevăzut la alineatul (1) litera (b), decizia Comisiei nu vizează gabaritul şi ecartamentul. Comisia adoptă o decizie în termen de şase luni de la prezentarea cererii susţinute de dosarul complet. În absenţa unei astfel de decizii, cererea este considerată acceptată. Până la adoptarea deciziei Comisiei, în cazul prevăzut la alineatul (1) litera (f), un stat membru poate aplica dispoziţii alternative prevăzute în anexa IX.
(6)Toate statele membre sunt informate cu privire la rezultatele analizelor şi rezultatele procedurii prevăzute la alineatele (4) şi (5).
Art. 10: Introducerea pe piaţă a elementelor constitutive de interoperabilitate
(1)Statele membre adoptă toate măsurile necesare pentru a se asigura că elementele constitutive de interoperabilitate:
a)sunt introduse pe piaţă numai dacă permit realizarea interoperabilităţii în cadrul sistemului feroviar şi respectă în acelaşi timp cerinţele esenţiale;
b)sunt folosite în domeniul lor de utilizare conform destinaţiei şi sunt instalate şi întreţinute în mod corespunzător.
Aceste dispoziţii nu împiedică introducerea pe piaţă a acestor elemente constitutive pentru alte aplicaţii.
(2)Statele membre nu pot, pe teritoriul lor şi prevalându-se de prezenta directivă, să interzică, să limiteze ori să împiedice introducerea pe piaţă a elementelor constitutive de interoperabilitate destinate utilizării în sistemul feroviar, dacă acestea respectă directiva. În primul rând, ele nu pot impune verificări care au fost deja efectuate în cadrul procedurii privind declaraţia "CE" de conformitate sau de adecvare pentru utilizare, ale cărei componente sunt prezentate în anexa IV.
Art. 11: Conformitate şi adecvare pentru utilizare
(1)Statele membre consideră că acele elemente constitutive pentru care există declaraţia "CE" de conformitate sau de adecvare pentru utilizare respectă cerinţele esenţiale ale prezentei directive.
(2)Orice element constitutiv de interoperabilitate este supus procedurii de evaluare a conformităţii şi a adecvării pentru utilizarea în scopul indicat în respectiva STI şi este însoţit de certificatul corespunzător.
(3)Statele membre consideră că un element constitutiv de interoperabilitate îndeplineşte cerinţele esenţiale în cazul în care respectă condiţiile prevăzute în respectiva STI sau în specificaţiile europene corespunzătoare, realizate pentru respectarea acestor condiţii.
(4)Piesele de schimb pentru subsisteme care sunt deja puse în funcţiune în momentul intrării în vigoare a STI corespunzătoare pot fi instalate în aceste subsisteme fără a fi nevoie să facă obiectul procedurii menţionate la alineatul (2).
(5)STI-urile pot prevedea o perioadă tranzitorie pentru produsele feroviare identificate de STI-urile respective ca elemente constitutive de interoperabilitate care au fost deja introduse pe piaţă în momentul intrării în vigoare a STI-urilor. Aceste elemente constitutive trebuie să îndeplinească cerinţele prevăzute la articolul 10 alineatul (1).
Art. 12: Neconformitatea specificaţiilor europene cu cerinţele esenţiale
Atunci când un stat membru sau Comisia consideră că specificaţiile europene utilizate direct sau indirect pentru realizarea obiectivului prezentei directive nu îndeplinesc cerinţele esenţiale, comitetul menţionat la articolul 29 este informat cu privire la aceasta şi Comisia adoptă cea mai potrivită măsură, respectiv:
(a)retragerea totală sau parţială a specificaţiilor respective din publicaţiile în care sunt redactate sau modificarea lor, după consultarea, în cazul standardelor europene, a comitetului instituit în conformitate cu Directiva 98/34/CE; sau
(b)revizuirea STI în cauză în conformitate cu articolul 7.
Art. 13: Procedură pentru declaraţia "CE" de conformitate sau de adecvare pentru utilizare
(1)Pentru a elibera declaraţia "CE" de conformitate sau de adecvare pentru utilizare a unui element constitutiv de interoperabilitate, fabricantul sau reprezentantul său autorizat din cadrul Comunităţii aplică dispoziţiile prezentate în STI-urile relevante.
(2)În cazul în care STI corespunzătoare impune acest lucru, evaluarea conformităţii sau a adecvării pentru utilizare a unui element constitutiv de interoperabilitate este efectuată de organismul notificat căruia fabricantul sau reprezentantul său autorizat din cadrul Comunităţii i-a prezentat cererea.
(3)Atunci când elementele constitutive de interoperabilitate intră sub incidenţa altor directive ale Comunităţii, care privesc alte aspecte, declaraţia "CE" de conformitate sau de adecvare pentru utilizare precizează că aceste elemente constitutive de interoperabilitate respectă şi cerinţele acestor directive.
(4)Atunci când nici fabricantul, nici reprezentantul său autorizat din cadrul Comunităţii nu a respectat obligaţiile care îi revin în conformitate cu dispoziţiile alineatelor (1) şi (3), aceste obligaţii revin oricărei persoane care introduce pe piaţă elemente constitutive de interoperabilitate. Aceleaşi obligaţii se aplică oricărei persoane care asamblează elemente constitutive de interoperabilitate sau părţi ale acestora având diverse origini sau care produce elemente constitutive de interoperabilitate pentru uz propriu, în sensul prezentei directive.
(5)Fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 14:
a)în fiecare caz în care un stat membru constată că declaraţia "CE" de conformitate a fost eliberată în mod necorespunzător, fabricantului sau reprezentantului său autorizat din cadrul Comunităţii i se solicită, în cazul în care este necesar, să aducă elementul constitutiv de interoperabilitate la o stare de conformitate şi să nu mai încalce normele, în condiţiile formulate de statul membru;
b)atunci când neconformitatea se menţine, statul membru adoptă toate măsurile adecvate pentru a restrânge sau a interzice introducerea pe piaţă a elementului constitutiv de interoperabilitate în cauză ori pentru a se asigura că acesta este retras de pe piaţă în conformitate cu procedurile prevăzute la articolul 14.
Art. 14: Neconformitatea elementelor constitutive de interoperabilitate cu cerinţele esenţiale
(1)Atunci când constată că este puţin probabil ca unul dintre elementele constitutive de interoperabilitate care face obiectul declaraţiei "CE" de conformitate sau de adecvare pentru utilizare şi care a fost introdus pe piaţă să respecte cerinţele esenţiale dacă este utilizat cu destinaţia propusă, un stat membru ia măsurile necesare pentru a-i restrânge domeniul de aplicare, a interzice utilizarea sa sau pentru a-l retrage de pe piaţă. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la măsurile adoptate şi motivează deciziile lor, precizând în special dacă lipsa conformităţii are drept cauză:
a)neîndeplinirea cerinţelor esenţiale;
b)aplicarea incorectă a specificaţiilor europene, atunci când se are în vedere aplicarea unor astfel de specificaţii;
c)inadecvarea specificaţiilor europene.
(2)Comisia consultă părţile interesate cât mai repede posibil. Atunci când, în urma consultării, Comisia stabileşte că măsura este justificată, ea informează de îndată statul membru care a avut iniţiativa, precum şi toate celelalte state membre cu privire la aceasta. Atunci când, după consultare, Comisia stabileşte că măsura este nejustificată, ea informează de îndată statul membru care a avut iniţiativa, precum şi fabricantul sau reprezentantul său autorizat din cadrul Comunităţii. Atunci când decizia menţionată în alineatul (1) este justificată prin existenţa unei lacune în specificaţiile europene, se aplică procedura definită la articolul 12.
(3)Atunci când un element constitutiv de interoperabilitate care face obiectul declaraţiei "CE" de conformitate nu îndeplineşte cerinţele, statul membru competent adoptă măsuri adecvate împotriva celor care au eliberat declaraţia şi informează Comisia şi celelalte state membre cu privire la aceasta.
(4)Comisia se asigură că statele membre sunt în permanenţă informate asupra derulării şi a rezultatelor acelei proceduri.
Art. 15: Procedura pentru punerea în funcţiune
(1)Fără a aduce atingere capitolului V, fiecare stat membru autorizează punerea în funcţiune a acelor subsisteme structurale din componenţa sistemului feroviar care sunt amplasate sau exploatate pe teritoriul său.
În acest scop, statele membre adoptă toate măsurile adecvate pentru a se asigura că aceste subsisteme pot fi puse în funcţiune numai dacă sunt proiectate, construite şi instalate astfel încât, la integrarea în sistemul feroviar, să respecte cerinţele esenţiale privitoare la ele. În special, statele membre verifică:
- dacă subsistemele sunt compatibile din punct de vedere tehnic cu sistemul în care urmează să fie integrate;
- integrarea în siguranţă a subsistemelor în conformitate cu articolul 4 alineatul (3) şi articolul 6 alineatul (3) din Directiva 2004/49/CE.
(2)Fiecare stat membru verifică, înainte de punerea în funcţiune a acestor subsisteme, dacă acestea se conformează, după caz, dispoziţiilor relevante din STI privind exploatarea şi întreţinerea.
(3)După ce aceste sisteme sunt puse în funcţiune, verificarea se efectuează:
a)pentru infrastructuri, în cadrul acordării şi monitorizării autorizaţiilor de siguranţă în conformitate cu articolul 11 din Directiva 2004/49/CE;
b)pentru vehicule, în cadrul acordării şi monitorizării certificatelor de siguranţă în conformitate cu articolul 10 din Directiva 2004/49/CE.
În acest scop, se folosesc procedurile de evaluare şi verificare stabilite în STI-urile structurale şi funcţionale corespunzătoare.
Art. 16: Libera circulaţie a subsistemelor
Fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 15 alineatul (1), statele membre, prevalându-se de această directivă, nu pot să interzică, să limiteze ori să împiedice, pe teritoriul lor, construcţia, darea în folosinţă şi exploatarea subsistemelor structurale din componenţa sistemului feroviar care respectă cerinţele esenţiale. În special, statele membre nu pot solicita verificări care au fost deja efectuate:
- ca parte a procedurii de acordare a declaraţiei de verificare "CE", ale cărei elemente constitutive sunt prezentate în anexa V; sau
- într-un alt stat membru, înainte sau după intrarea în vigoare a prezentei directive, în vederea verificării conformităţii cu cerinţe identice în condiţii identice de exploatare.
Art. 17: Conformitatea cu STI şi normele naţionale
(1)Statele membre consideră ca fiind interoperabile şi îndeplinind cerinţele esenţiale privitoare la ele subsistemele structurale din componenţa sistemului feroviar care fac obiectul unei declaraţii de verificare "CE".
(2)Verificarea interoperabilităţii, în conformitate cu cerinţele esenţiale, pentru un subsistem structural din componenţa sistemului feroviar se dovedeşte prin raportare la STI-uri, atunci când acestea există.
(3)Statele membre întocmesc, pentru fiecare subsistem, o listă a normelor tehnice utilizate pentru aplicarea cerinţelor esenţiale şi transmite lista în cauză Comisiei, în cazul în care:
- nu există o STI relevantă; sau
- a fost notificată o derogare în temeiul articolului 9; sau
- un caz special impune aplicarea unor norme tehnice care nu sunt incluse în STI relevantă.
Lista este transmisă:
- ori de câte ori se modifică lista cu normele tehnice care trebuia notificată până la 30 aprilie 2005 în conformitate cu articolul 16 alineatul (3) din Directiva 96/48/CE şi cu articolul 16 alineatul (3) din Directiva 2001/16/CE; sau
- după notificarea derogării; sau
- după publicarea STI în cauză.
Cu această ocazie, statele membre desemnează şi organismele responsabile pentru efectuarea, în cazul acestor norme tehnice, a procedurii de verificare menţionate la articolul 18.
Comisia comunică aceste informaţii agenţiei, care le publică.
La cererea Comisiei, statele membre pun la dispoziţie textul integral al normelor notificate. Pentru a preveni crearea de noi obstacole şi a continua clasificarea normelor naţionale în conformitate cu articolul 27, Comisia monitorizează introducerea unor noi norme de către statele membre. În cazul în care consideră că noua normă constituie un mijloc de discriminare arbitrară sau o restricţie mascată asupra operaţiunilor de transport dintre statele membre, Comisia adoptă o decizie adresată statului membru în cauză în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 29 alineatul (3).
Statele membre pot să opteze să nu notifice normele şi restricţiile strict locale. În astfel de cazuri, statele membre menţionează normele şi restricţiile respective în registrele de infrastructură menţionate la articolul 35.
Statele membre se asigură că normele tehnice obligatorii sunt publicate şi puse la dispoziţia tuturor administratorilor de infrastructură, a întreprinderilor feroviare, solicitanţilor de autorizaţii de punere în funcţiune într-un limbaj clar, care poate fi înţeles de părţile interesate.
Art. 18: Procedura de emitere a declaraţiei de verificare "CE"
(1)Pentru emiterea declaraţiei de verificare "CE", solicitantul invită organismul notificat pe care l-a selectat în acest scop să aplice procedura de verificare "CE" menţionată în anexa VI. Solicitantul poate fi partea contractantă sau fabricantul sau reprezentantul lor autorizat din cadrul Comunităţii.
(2)Obligaţia organismului notificat responsabil de verificarea "CE" a unui subsistem începe din faza de proiectare şi acoperă întreaga perioadă de fabricaţie, până la faza de recepţie dinaintea dării în exploatare a subsistemului. Include, de asemenea, verificarea interfeţelor subsistemului în cauză cu sistemul în care este încorporat, pe baza informaţiilor disponibile în STI relevantă şi în registrele prevăzute la articolele 34 şi 35.
(3)Organismul notificat este responsabil de redactarea dosarului tehnic care trebuie să însoţească declaraţia de verificare "CE". Acest dosar tehnic trebuie să conţină toate documentele necesare referitoare la caracteristicile subsistemului şi, după caz, toate documentele care atestă conformitatea elementelor constitutive de interoperabilitate. Dosarul ar trebui să conţină, de asemenea, toate elementele referitoare la condiţiile şi limitele de utilizare, precum şi instrucţiuni referitoare la service, verificare continuă sau periodică, reglare şi întreţinere.
(4)Organismul notificat poate emite declaraţii intermediare de verificare pentru anumite etape ale procedurii de verificare sau anumite părţi ale subsistemului. În acest caz, se aplică procedura prevăzută în anexa VI.
(5)În cazul în care STI relevante permit acest lucru, organismul notificat poate emite certificate de conformitate pentru o serie de subsisteme sau anumite părţi ale subsistemelor respective.
Art. 19: Neconformitatea subsistemelor cu cerinţele esenţiale
(1)Atunci când constată că un subsistem structural care face obiectul unei declaraţii de verificare "CE" însoţite de dosarul tehnic nu este pe deplin conform cu prezenta directivă şi, în special, nu îndeplineşte cerinţele esenţiale, un stat membru poate solicita efectuarea de verificări suplimentare.
(2)Statul membru solicitant informează imediat Comisia cu privire la verificările suplimentare solicitate şi prezintă motivele care le justifică. Comisia consultă părţile interesate.
(3)Statul membru solicitant precizează dacă nerespectarea în întregime a prezentei directive se datorează:
a)nerespectării cerinţelor esenţiale sau a unei STI sau aplicării incorecte a unei STI. În acest caz, Comisia informează de îndată statul membru în care îşi are reşedinţa persoana care a întocmit declaraţia de verificare "CE" eronată şi îi solicită statului membru în cauză să ia măsurile care se impun;
b)caracterului inadecvat al unei STI. În acest caz, se aplică procedura de modificare a STI menţionată la articolul 7.
Art. 20: Punerea în funcţiune a subsistemelor existente după reînnoire sau modernizare
(1)În caz de reînnoire sau de modernizare, entitatea contractantă sau fabricantul transmite statului membru respectiv un dosar care descrie proiectul. Statul membru examinează acest dosar şi, ţinând seama de strategia de punere în aplicare indicată în STI aplicabilă, decide dacă amploarea lucrărilor face necesară o nouă autorizaţie de punere în funcţiune în înţelesul prezentei directive.
O nouă autorizaţie de punere în funcţiune este necesară ori de câte ori nivelul general de siguranţă a subsistemului respectiv poate fi afectat negativ de lucrările avute în vedere. În cazul în care este necesară o autorizaţie nouă, statul membru decide în ce măsură este necesară aplicarea STI-urilor în cazul proiectului.
Statul membru adoptă decizia în cauză în termen de patru luni de la depunerea dosarului complet de către solicitant.
(2)Atunci când este necesară o nouă autorizaţie, iar STI nu este aplicată integral, statul membru notifică următoarele informaţii Comisiei:
- motivul pentru care STI nu este aplicată integral;
- caracteristicile tehnice care se aplică în locul STI;
- organismele responsabile cu aplicarea, în cazul acelor caracteristici, a procedurii de verificare menţionate la articolul 18.
(3)Comisia comunică informaţiile menţionate la alineatul (2) agenţiei, care le publică.
Art. 21: Autorizaţia de punere în funcţiune a vehiculelor
(1)Înainte de a fi utilizat într-o reţea, orice vehicul este autorizat în vederea punerii în funcţiune de către autoritatea naţională de siguranţă competentă pentru reţeaua respectivă, cu excepţia cazurilor în care prezentul capitol prevede altfel.
(2)Un vehicul conform cu STI este autorizat în conformitate cu articolele 22 sau 23.
(3)Un vehicul care nu este conform cu STI este autorizat în conformitate cu articolul 24 sau 25.
(4)Un vehicul care este conform cu un tip autorizat este autorizat în conformitate cu articolul 26.
(5)O autorizaţie acordată de un stat membru este valabilă în toate celelalte state membre, fără a aduce atingere dispoziţiilor articolelor 23 şi 25 privind autorizaţiile suplimentare. Prin adoptarea de norme naţionale specifice şi prin dispoziţiile de aplicare a prezentei directive, statele membre clarifică dacă sunt necesare autorizaţii suplimentare în conformitate cu dispoziţiile relevante ale articolului 23, în cazul vehiculelor conforme cu STI, sau cu articolul 25, în cazul vehiculelor neconforme cu STI.
(6)Orice cerere pentru autorizaţia de punere în funcţiune face obiectul unei decizii a autorităţii naţionale de siguranţă competente, în conformitate cu articolele 22 şi 23 sau cu articolele 24 şi 25. Autorizaţia de punere în funcţiune poate stipula condiţii de utilizare şi alte restricţii.
(7)Orice decizie negativă a unei autorităţi naţionale de siguranţă competente cu privire la punerea în funcţiune a unui vehicul feroviar se motivează în mod corespunzător. În termen de o lună de la primirea deciziei negative, solicitantul poate cere autorităţii naţionale de siguranţă competente revizuirea deciziei din motive justificate în mod corespunzător. În termen de două luni de la primirea contestaţiei, autoritatea naţională de siguranţă confirmă sau infirmă decizia. Dacă se confirmă decizia negativă, solicitantul poate cere organismului de apel desemnat de statul membru competent în conformitate cu articolul 17 alineatul (3) din Directiva 2004/49/CE revizuirea deciziei din motive justificate în mod corespunzător. Statele membre pot desemna organismul de reglementare constituit în conformitate cu articolul 30 din Directiva 2001/14/CE pentru aplicarea acestei proceduri de apel.
(8)În cazul în care o autoritate naţională de siguranţă competentă nu adoptă, în termenele stabilite, o decizie menţionată la articolul 23 alineatul (7) şi la articolul 25 alineatul (5), se consideră că punerea în funcţiune a vehiculului feroviar în cauză a fost autorizată după expirarea unei perioade de trei luni de la sfârşitul termenelor menţionate. Autorizaţiile acordate în temeiul prezentului alineat sunt valabile doar în reţeaua pentru care autoritatea naţională de siguranţă competentă nu a reacţionat în termenele stabilite.
(9)O autoritate naţională de siguranţă care intenţionează să revoce o autorizaţie de punere în funcţiune acordată de ea însăşi sau o autorizaţie acordată de solicitant în conformitate cu alineatul (8) utilizează procedura de revizuire a certificatelor de siguranţă menţionată la articolul 10 alineatul (5) din Directiva 2004/49/CE sau, după caz, procedura de revizuire a autorizaţiilor de siguranţă menţionată la articolul 11 alineatul (2) din respectiva directivă.
(10)În cazul unei proceduri de apel, organismul de apel competent menţionat la alineatul (7) poate solicita agenţiei un aviz care, în acest caz, este emis în termen de o lună de la depunerea cererii şi transmis solicitantului, organismului de apel competent şi autorităţii naţionale de siguranţă competente care refuză acordarea autorizaţiei.
(11)În cazul vehiculelor care rulează între un stat membru şi o ţară terţă, pe o reţea al cărei ecartament este diferit de cel al reţelei principale din cadrul Comunităţii şi pentru care se poate acorda o derogare în conformitate cu articolul 9 alineatul (5) sau care reprezintă cazuri specifice, normele naţionale menţionate la articolele 22 şi 24 pot include acorduri internaţionale în măsura în care sunt compatibile cu legislaţia comunitară.
(12)Autorizaţiile de punere în funcţiune care au fost acordate înainte de 19 iulie 2008, inclusiv autorizaţiile emise în temeiul unor acorduri internaţionale, în special RIC (Regolamento Internazionale Carozze) şi RIV (Regolamento Internazionale Veicoli), rămân valabile în conformitate cu condiţiile în care au fost acordate. Această dispoziţie prevalează asupra articolelor 22-25.
(13)Statele membre pot acorda autorizaţii de punere în funcţiune pentru o serie de vehicule. În acest scop, autorităţile naţionale de siguranţă informează solicitantul cu privire la procedura care trebuie urmată.
(14)Autorizaţiile de punere în funcţiune acordate în conformitate cu prezentul articol nu aduc atingere altor condiţii impuse întreprinderilor feroviare şi administratorilor de infrastructură pentru exploatarea unor astfel de vehicule pe reţeaua relevantă în conformitate cu articolele 9, 10 şi 11 din Directiva 2004/49/CE.
Art. 22: Autorizaţia iniţială de punere în funcţiune pentru vehiculele conforme cu STI
(1)Prezentul articol se aplică vehiculelor conforme cu toate STI-urile relevante în vigoare în momentul punerii în funcţiune, cu condiţia ca o parte semnificativă dintre cerinţele esenţiale să fie prevăzute în respectivele STI-uri şi ca STI relevantă privind materialul rulant să fi intrat în vigoare şi să fie aplicabilă.
(2)Autorizaţia iniţială se acordă de către o autoritate naţională de siguranţă după cum urmează:
a)atunci când toate subsistemele structurale ale vehiculului au fost autorizate în conformitate cu dispoziţiile capitolului IV, autorizaţia se acordă fără verificări suplimentare;
b)în cazul vehiculelor care dispun de toate declaraţiile "CE" de verificare necesare, conform dispoziţiilor articolului 18, criteriile pe care o autoritate naţională de siguranţă le poate verifica în scopul emiterii unei autorizaţii de punere în funcţiune pot avea în vedere doar următoarele aspecte:
- compatibilitatea tehnică dintre subsistemele relevante ale vehiculului şi integrarea lor în condiţii de siguranţă în conformitate cu articolul 15 alineatul (1);
- compatibilitatea tehnică dintre vehiculul şi reţeaua în cauză;
- normele naţionale aplicabile punctelor deschise;
- normele naţionale aplicabile cazurilor specifice identificate în mod corespunzător în STI-urile relevante.
Art. 23: Autorizaţii suplimentare pentru punerea în funcţiune a vehiculelor conforme cu STI
(1)Vehiculele care sunt pe deplin conforme cu STI în ceea ce priveşte toate aspectele subsistemelor relevante fără cazuri specifice şi fără puncte deschise legate strict de compatibilitatea tehnică dintre vehicul şi reţea nu trebuie să facă obiectul unei autorizaţii suplimentare pentru punerea în funcţiune atât timp cât circulă în reţele conforme cu STI în alte state membre sau în condiţiile specificate în STI-urile corespunzătoare.
(2)În cazul vehiculelor care sunt puse în funcţiune în conformitate cu articolul 22, dar care nu sunt menţionate la alineatul (1), statele membre decid dacă pe teritoriul lor sunt necesare autorizaţii suplimentare. În acest caz, se aplică alineatele (3)-(7).
(3)Solicitantul prezintă autorităţii naţionale de siguranţă un dosar privind vehiculul sau tipul de vehicul şi utilizarea planificată în reţea. Dosarul conţine următoarele informaţii:
a)documente care dovedesc faptul că punerea în funcţiune a vehiculului a fost autorizată într-un alt stat membru în conformitate cu articolul 22;
b)o copie a dosarului tehnic conform dispoziţiilor anexei VI. Acesta include, în cazul vehiculelor echipate cu înregistratoare de date, informaţii privind procedura de colectare a datelor, care să permită citirea şi evaluarea, atât timp cât informaţiile nu sunt armonizate de STI corespondentă;
c)registrul de evidenţă în care este înscris istoricul întreţinerii vehiculului şi, dacă este cazul, al modificărilor tehnice efectuate după autorizare;
d)dovezi referitoare la caracteristicile tehnice şi operaţionale care arată că vehiculul este compatibil cu infrastructurile şi instalaţiile fixe (inclusiv condiţiile climatice, sistemul de alimentare cu energie, sistemul de control şi comandă şi semnalizare, ecartamentul liniilor şi gabaritul infrastructurii, sarcina maximă admisă pe osie şi alte constrângeri ale reţelei).
(4)Criteriile verificate de o autoritate naţională de siguranţă pot viza doar următoarele aspecte:
- compatibilitatea tehnică dintre vehiculul şi reţeaua în cauză, inclusiv normele naţionale aplicabile punctelor deschise necesare pentru a asigura o astfel de compatibilitate;
- normele naţionale aplicabile cazurilor specifice identificate în mod corespunzător în STI-urile relevante.
(5)Autoritatea naţională de siguranţă poate solicita furnizarea de informaţii suplimentare, efectuarea de analize de risc în conformitate cu articolul 6 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2004/49/CE sau realizarea de teste pe reţea pentru a verifica criteriile menţionate la alineatul (4). Cu toate acestea, după adoptarea documentului de referinţă menţionat la articolul 27 din prezenta directivă, autoritatea naţională de siguranţă poate efectua o astfel de verificare doar în temeiul normelor naţionale aparţinând grupelor B sau C din prezentul document.
(6)Autoritatea naţională de siguranţă defineşte, după consultarea solicitantului, domeniul de aplicare şi conţinutul informaţiilor suplimentare, al analizelor de risc sau al testelor solicitate. Administratorul infrastructurii, prin consultare cu solicitantul, depune toate eforturile pentru a garanta că orice test se poate efectua în termen de trei luni de la data depunerii cererii solicitantului. Dacă este cazul, autoritatea naţională de siguranţă adoptă măsuri pentru ca testele să poată fi efectuate.
(7)Toate cererile pentru o autorizaţie de punere în funcţiune depuse în conformitate cu prezentul articol fac obiectul unei decizii care este adoptată de autoritatea naţională de siguranţă competentă cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de:
a)două luni de la prezentarea dosarului menţionat la alineatul (3);
b)după caz, o lună de la furnizarea oricăror informaţii suplimentare solicitate de autoritatea naţională de siguranţă;
c)după caz, o lună de la furnizarea rezultatelor oricăror teste solicitate de autoritatea naţională de siguranţă.
Art. 24: Autorizaţia iniţială de punere în funcţiune pentru vehiculele neconforme cu STI
(1)Prezentul articol se aplică vehiculelor care nu sunt conforme cu toate STI relevante în vigoare la data dării lor în exploatare, inclusiv vehiculelor care fac obiectul unor derogări, sau atunci când o parte semnificativă dintre cerinţele esenţiale nu a fost prevăzută în una sau mai multe STI-uri.
(2)Autorizaţia iniţială se acordă de către o autoritate naţională de siguranţă după cum urmează:
- pentru aspectele tehnice reglementate de o STI, dacă există, se aplică procedura de verificare "CE";
- pentru alte aspecte tehnice, se aplică normele naţionale notificate în temeiul articolului 17 alineatul (3) din prezenta directivă şi al articolului 8 din Directiva 2004/49/CE.
Autorizaţia iniţială este valabilă numai în reţeaua statului membru emitent.
Art. 25: Autorizaţii suplimentare de punere în funcţiune pentru vehiculele neconforme cu STI
(1)În cazul vehiculelor a căror punere în funcţiune a fost autorizată într-un stat membru în conformitate cu articolul 21 alineatul (12) sau articolul 24, alte state membre pot hotărî, în conformitate cu prezentul articol, dacă pe teritoriul lor sunt necesare autorizaţii suplimentare pentru punerea în funcţiune.
(2)Solicitantul prezintă autorităţii naţionale de siguranţă un dosar tehnic privind vehiculul sau tipul de vehicul împreună cu detalii privind utilizarea planificată în reţea. Dosarul conţine următoarele informaţii:
a)documente care dovedesc faptul că punerea în funcţiune a vehiculului a fost autorizată într-un alt stat membru, împreună cu documentaţia privind procedura urmată pentru a demonstra că vehiculul a respectat cerinţele de siguranţă în vigoare, inclusiv, dacă este cazul, informaţii privind derogările acordate în conformitate cu articolul 9;
b)datele tehnice, programul de întreţinere şi caracteristicile funcţionale. Acestea includ, în cazul vehiculelor echipate cu înregistratoare de date, informaţii privind procedura de colectare a datelor, care să permită citirea şi evaluarea prevăzute la articolul 20 alineatul (2) litera (c) din Directiva 2004/49/CE;
c)registrul de evidenţă în care este înscris istoricul exploatării şi întreţinerii vehiculului şi, dacă este cazul, al modificărilor tehnice efectuate după autorizare;
d)dovezi referitoare la caracteristicile tehnice şi operaţionale care arată că vehiculul este compatibil cu infrastructurile şi instalaţiile fixe (inclusiv condiţiile climatice, sistemul de alimentare cu energie, sistemul de control şi comandă şi semnalizare, ecartamentul liniilor şi gabaritul infrastructurii, sarcina maximă admisă pe osie şi alte constrângeri ale reţelei).
(3)Informaţiile menţionate la alineatul (2) literele (a) şi (b) nu pot fi puse la îndoială de către autoritatea naţională de siguranţă, cu excepţia cazului în care aceasta poate demonstra, fără a aduce atingere articolului 16, existenţa unui important risc de siguranţă. După adoptarea documentului de referinţă menţionat la articolul 27, autoritatea naţională de siguranţă nu poate invoca în acest sens niciuna dintre regulile din grupa A enumerate în acel document.
(4)Autoritatea naţională de siguranţă poate solicita furnizarea unor informaţii suplimentare, efectuarea unor analize de risc în conformitate cu articolul 6 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2004/49/CE sau realizarea unor teste pe reţea pentru a verifica dacă informaţiile menţionate la alineatul (2) literele (c) şi (d) din prezentul articol respectă normele naţionale în vigoare notificate Comisiei în conformitate cu articolul 8 din Directiva 2004/49/CE sau cu articolul 17 din prezenta directivă. Cu toate acestea, după adoptarea documentului de referinţă menţionat la articolul 27 din prezenta directivă, autoritatea naţională de siguranţă poate efectua o astfel de verificare doar în temeiul normelor naţionale aparţinând grupelor B sau C enumerate în acel document.
Autoritatea naţională de siguranţă defineşte, după consultarea solicitantului, domeniul de aplicare şi conţinutul informaţiilor suplimentare, al analizelor de risc sau al testelor solicitate. Administratorul infrastructurii, prin consultare cu solicitantul, depune toate eforturile pentru a garanta că orice test se poate efectua în termen de trei luni de la data depunerii cererii solicitantului. Dacă este cazul, autoritatea naţională de siguranţă adoptă măsuri pentru ca testele să poată fi efectuate.
(5)Toate cererile pentru o autorizaţie de punere în funcţiune depuse în conformitate cu prezentul articol fac obiectul unei decizii care este adoptată de autoritatea naţională de siguranţă competentă cât mai curând posibil, dar în cel mult:
a)patru luni de la prezentarea dosarului tehnic menţionat la alineatul (2);
b)dacă este cazul, două luni de la furnizarea informaţiilor suplimentare sau a analizelor de risc solicitate de către autoritatea naţională de siguranţă în conformitate cu alineatul (4);
c)dacă este cazul, două luni de la furnizarea rezultatelor testelor solicitate de către autoritatea naţională de siguranţă în conformitate cu alineatul (4).
Art. 26: Autorizarea unor tipuri de vehicule
(1)Statele membre pot acorda autorizaţii pentru tipuri de vehicule.
(2)Cu toate acestea, dacă autorizează un vehicul, un stat membru autorizează, în acelaşi timp, tipul de vehicul.
(3)Un vehicul care este conform cu un tip deja autorizat într-un stat membru este autorizat de statul membru respectiv pe baza unei declaraţii de conformitate cu tipul în cauză, prezentată de solicitant, fără verificări suplimentare. Totuşi, în cazul în care se modifică dispoziţiile relevante ale STI-urilor şi normele naţionale pe baza cărora un tip de vehicul a fost autorizat, statele membre decid dacă autorizaţiile de tip acordate deja rămân valabile sau trebuie reînnoite. Criteriile pe care o autoritate naţională de siguranţă le verifică în vederea reînnoirii unei autorizaţii de tip pot viza doar normele modificate. Reînnoirea autorizaţiei de tip nu afectează autorizaţiile de vehicule acordate deja pe baza tipurilor autorizate anterior.
(4)Modelul de declaraţie de conformitate cu tipul este adoptat de Comisie până la 19 iulie 2009 pe baza unui proiect prezentat de agenţie şi în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 29 alineatul (3).
(5)Declaraţia de conformitate cu tipul se întocmeşte în conformitate cu:
a)procedurile de verificare a STI-urilor relevante, pentru vehiculele conforme cu STI;
b)procedurile de verificare definite în modulele D sau E din Decizia 93/465/CEE, pentru vehiculele neconforme cu STI. Dacă este cazul, Comisia poate adopta o procedură de verificare ad-hoc în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 29 alineatul (3).
(6)Solicitantul poate cere o autorizaţie de tip în mai multe state membre în acelaşi timp. În acest caz, autorităţile naţionale de siguranţă cooperează pentru simplificarea procedurii şi reducerea la minimum a eforturilor administrative.
(7)Autorizaţiile de tip se înregistrează în Registrul european al tipurilor autorizate de vehicule în conformitate cu articolul 34. Acest registru specifică statul sau statele membre în care este autorizat un tip de vehicul.
Art. 27: Clasificarea normelor naţionale
(1)Pentru a facilita procedura de autorizare pentru punerea în funcţiune a vehiculelor menţionate la articolul 25, normele naţionale sunt clasificate în conformitate cu anexa VII.
(2)Fără a aduce atingere articolului 30 alineatul (3), până la 19 ianuarie 2009, agenţia revizuieşte parametrii prevăzuţi în secţiunea 1 din anexa VII şi prezintă Comisiei recomandările pe care le consideră necesare.
(3)Agenţia elaborează o recomandare pentru un document de referinţă care face trimitere la toate normele de drept intern aplicabile în statele membre pentru punerea în funcţiune a vehiculelor. Autorităţile naţionale de siguranţă cooperează cu agenţia în vederea îndeplinirii acestei sarcini.
(4)Comisia adoptă atât documentul de referinţă, cât şi orice decizie de actualizare a acestuia pe baza recomandării agenţiei şi în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 29 alineatul (3).
Art. 28: Organismele notificate
(1)Statele membre informează Comisia şi celelalte state membre cu privire la organismele responsabile pentru îndeplinirea procedurii de evaluare a conformităţii sau adecvării pentru utilizare menţionate la articolul 13 şi a procedurii de verificare menţionate la articolul 18, indicând pentru fiecare organism domeniul de responsabilitate şi numerele de identificare obţinute în avans de la Comisie. Comisia publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene lista organismelor, numerele lor de identificare şi domeniile lor de responsabilitate şi menţine lista actualizată.
(2)Statele membre aplică criteriile prevăzute în anexa VIII pentru evaluarea organismelor ce urmează a fi notificate. Organismele care îndeplinesc criteriile de evaluare prevăzute în standardele europene relevante sunt considerate ca îndeplinind şi criteriile menţionate.
(3)Un stat membru retrage aprobarea dată unui organism care nu mai respectă criteriile menţionate în anexa VIII. Acest stat informează de îndată Comisia şi celelalte state membre cu privire la aceasta.
(4)Dacă un stat membru sau Comisia consideră că un organism notificat de un alt stat membru nu îndeplineşte criteriile menţionate în anexa VIII, Comisia consultă părţile interesate. Comisia informează al doilea stat membru asupra tuturor modificărilor care sunt necesare pentru ca organismul notificat să-şi poată păstra statutul care i-a fost acordat.
(5)Comisia instituie un grup de coordonare a organismelor notificate (denumit în continuare "grupul de coordonare"), care discută orice problemă legată de aplicarea procedurilor de evaluare a conformităţii sau a adecvării pentru utilizare menţionate la articolul 13 şi a procedurii de verificare menţionate la articolul 18 sau aplicarea STI-urilor relevante. Reprezentanţii statelor membre pot participa, în calitate de observatori, la lucrările grupului de coordonare.
Comisia şi observatorii informează comitetul menţionat la articolul 29 în legătură cu activitatea desfăşurată în cadrul grupului de coordonare. Comisia propune, după caz, măsurile necesare pentru rezolvarea problemelor. În cazul în care este necesar, coordonarea organismelor notificate se realizează în conformitate cu articolul 30 alineatul (4).
(6)Primul dintre rapoartele menţionate la articolul 39 evaluează, de asemenea, aplicarea criteriilor menţionate în anexa VIII şi, dacă este necesar, propune măsurile adecvate.
Art. 29: Procedura comitetului
(1)Comisia este asistată de comitetul înfiinţat prin articolul 21 din Directiva 96/48/CE (denumit în continuare "comitetul").
(2)Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 3 şi 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispoziţiile articolului 8 din respectiva decizie.
(3)Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 şi 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispoziţiile articolului 8 din respectiva decizie.
Termenul prevăzut la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabileşte la trei luni.
(4)Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 a alineatele (1)-(4) şi articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispoziţiile articolului 8 din respectiva decizie.
(5)Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5a alineatele (1), (2), (4) şi (6) şi articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispoziţiile articolului 8 din respectiva decizie.
Art. 30: Sarcini complementare
(1)Comisia poate prezenta comitetului orice problemă legată de punerea în aplicare a prezentei directive. Dacă este necesar, Comisia adoptă o recomandare de punere în aplicare, în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 29 alineatul (2).
(2)Comitetul poate discuta orice problemă referitoare la interoperabilitatea sistemului feroviar, inclusiv chestiunile legate de interoperabilitatea dintre sistemul feroviar din Comunitate şi sistemele feroviare ale ţărilor terţe.
(3)Măsurile destinate să modifice elemente neesenţiale ale prezentei directive privind adaptarea anexelor II-IX sunt adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 29 alineatul (4).
(4)În cazul în care este necesar, comitetul poate înfiinţa grupuri de lucru care să îl asiste în îndeplinirea sarcinilor sale, în special în vederea coordonării organismelor notificate.
Art. 31: Programul de lucru
(1)Comisia elaborează un program de lucru, ţinând seama de extinderea domeniului de aplicare menţionat la articolul 8, de modificare a STI-urilor, prevăzută la articolul 6 alineatul (1), precum şi de celelalte obligaţii care i-au fost încredinţate prin prezenta directivă. Comisia pune la dispoziţia comitetului toate informaţiile privind elaborarea şi actualizarea programului şi îl implică în aceste activităţi.
(2)Programul de lucru constă în următoarele etape:
a)realizarea, pe baza unui proiect stabilit de agenţie, a unui model al sistemului feroviar comunitar, bazată pe lista subsistemelor (anexa II), pentru a garanta caracterul unitar al STI-urilor; acest model trebuie să includă, în special, diferitele elemente constitutive ale sistemului şi interfeţele acestora şi să servească drept cadru de referinţă pentru definirea domeniilor de utilizare ale fiecărei STI;
b)conceperea unei structuri model pentru elaborarea STI-urilor;
c)conceperea unei metode de analiză cost-beneficiu a soluţiilor formulate în STI-uri;
d)adoptarea mandatelor necesare pentru elaborarea STI-urilor;
e)adoptarea parametrilor fundamentali pentru fiecare STI;
f)aprobarea proiectelor programelor de standardizare;
g)managementul perioadei de tranziţie între data intrării în vigoare a Directivei 2004/50/CE şi publicarea STI-urilor, inclusiv adoptarea sistemului de referinţă menţionat la articolul 36.
Art. 32: Sistemul de numerotare a vehiculelor
(1)Orice vehicul pus în funcţiune în sistemul feroviar comunitar poartă un număr european de vehicul (NEV) atribuit în momentul acordării primei autorizaţii de punere în funcţiune.
(2)Solicitantul autorizaţiei iniţiale are şi responsabilitatea marcării vehiculului în cauză cu NEV care i-a fost alocat.
(3)NEV va fi specificat în STI privind exploatarea şi gestionarea traficului.
(4)Unui vehicul i se alocă un număr NEV doar o singură dată, cu excepţia cazului în care STI privind exploatarea şi gestionarea traficului precizează altfel.
(5)Sub rezerva alineatului (1), în cazul vehiculelor care circulă sau care sunt destinate să circule dinspre sau înspre ţări terţe în care ecartamentul este diferit de cel din reţeaua principală din cadrul Comunităţii, statele membre pot accepta vehiculele identificate în mod clar în conformitate cu un sistem de codare diferit.
Art. 33: Registrele naţionale ale vehiculelor
Arată norme de aplicare(1)Fiecare stat membru ţine un registru al vehiculelor feroviare autorizate de pe teritoriul său. Acesta îndeplineşte următoarele criterii:
a)respectă specificaţiile comune menţionate la alineatul (2);
b)este păstrat şi actualizat de către un organism independent de orice întreprindere feroviară;
c)este accesibil autorităţilor de siguranţă şi organismelor de anchetă menţionate la articolele 16 şi 21 din Directiva 2004/49/CE; de asemenea, el este accesibil, în urma oricărei solicitări legitime, organismelor de reglementare menţionate la articolul 30 din Directiva 2001/14/CE, agenţiei, întreprinderilor feroviare şi administratorilor de infrastructură, precum şi persoanelor/organizaţiilor care înregistrează vehicule sau care sunt identificate în registru.
(2)Specificaţiile comune privind registrul se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 29 alineatul (3) şi pe baza proiectelor de specificaţii întocmite de agenţie. Aceste proiecte de specificaţii includ: conţinutul, formatul datelor, arhitectura funcţională şi tehnică, modul de operare, inclusiv modalitatea de efectuare a schimbului de date, regulile de introducere şi de consultare a datelor. Pentru fiecare vehicul, registrul conţine cel puţin următoarele informaţii:
a)NEV;
b)trimiteri la declaraţia "CE" de verificare şi la organismul emitent;
c)trimiteri la registrul european al tipurilor de vehicule autorizate menţionat la articolul 34;
d)identificarea proprietarului şi a deţinătorului vehiculului;
e)restricţii privind utilizarea vehiculului;
f)entitatea responsabilă de întreţinere.
(3)Titularul înregistrării declară imediat orice modificare a datelor introduse în registrul naţional al vehiculelor, distrugerea unui vehicul sau decizia sa de a nu mai înregistra un vehicul, autorităţii oricărui stat membru în care a fost autorizat vehiculul.
(4)Atât timp cât registrele naţionale ale vehiculelor ale statelor membre nu sunt interconectate, fiecare stat membru îşi actualizează registrul cu modificările efectuate de alt stat membru în registrul său în ceea ce priveşte datele care îl interesează.
(5)În cazul vehiculelor care sunt puse în funcţiune pentru prima dată într-o ţară terţă şi sunt autorizate într-un stat membru pentru a fi puse în funcţiune pe teritoriul său, respectivul stat membru garantează că datele enumerate la alineatul (2) literele (d)-(f) pot fi recuperate prin intermediul registrului naţional al vehiculelor. Datele menţionate la alineatul (2) litera (f) pot fi înlocuite cu date critice de siguranţă privind programul de întreţinere.
Art. 34: Registrul european al tipurilor de vehicule autorizate
(1)Agenţia creează şi păstrează un registru al tipurilor de vehicule autorizate de statele membre pentru punerea în funcţiune în reţeaua feroviară a Comunităţii. Acest registru îndeplineşte următoarele criterii:
a)este public şi accesibil tuturor în format electronic;
b)respectă specificaţiile comune menţionate la alineatul (4);
c)este conectat cu toate registrele naţionale ale vehiculelor.
(2)Registrul conţine, în cazul fiecărui vehicul, următoarele informaţii:
a)caracteristicile tehnice ale tipului de vehicul, definite în STI-urile relevante;
b)denumirea fabricantului;
c)datele, referinţele şi statele membre emitente ale autorizaţiilor succesive pentru tipul de vehicul respectiv, inclusiv eventualele restricţii sau retrageri.
(3)La data eliberării, modificării, suspendării sau retragerii unei autorizaţii de tip într-un stat membru, autoritatea naţională de siguranţă a statului membru respectiv informează agenţia, astfel încât aceasta să-şi poată actualiza registrul.
(4)Specificaţiile comune în ceea ce priveşte registrul se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 29 alineatul (3), pe baza proiectelor de specificaţii elaborate de agenţie. Aceste proiecte de specificaţii includ: conţinutul, formatul datelor, arhitectura funcţională şi tehnică, modul de operare şi regulile de introducere şi de consultare a datelor.
Art. 35: Registrul de infrastructură
(1)Fiecare stat membru asigură publicarea şi actualizarea unui registru de infrastructură conform ciclului de revizuire menţionat la alineatul (2). În acest registru se precizează caracteristicile principale ale fiecărui subsistem sau ale fiecărei părţi de subsistem implicate (de exemplu, parametrii de bază) şi conformitatea acestora cu caracteristicile prescrise de STI-urile aplicabile. În acest scop, fiecare STI specifică cu exactitate care informaţie trebuie inclusă în registrul de infrastructură.
(2)Agenţia elaborează un proiect de specificaţii privind registrul respectiv referitor la prezentarea şi formatul său, ciclul de revizuire şi instrucţiunile de utilizare ale acestuia, luând în considerare o perioadă de tranziţie corespunzătoare pentru infrastructurile puse în funcţiune înaintea intrării în vigoare a prezentei directive. Comisia adoptă specificaţiile în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 29 alineatul (3).
Art. 36: Proiect de sisteme de referinţă
(1)Agenţia dezvoltă, în conformitate cu articolele 3 şi 12 din Regulamentul (CE) nr. 881/2004, pe baza informaţiilor transmise de statele membre în baza articolului 17 alineatul (3) din prezenta directivă, documente tehnice din domeniu şi textele acordurilor internaţionale relevante, un proiect de sistem de referinţă privind normele tehnice care asigură gradul actual de interoperabilitate a reţelelor şi a vehiculelor asupra cărora se va extinde domeniul de aplicare a prezentei directive, în conformitate cu definiţia de la articolul 1 din prezenta directivă. Dacă este necesar, Comisia adoptă sistemul de referinţă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 29 alineatul (3) din prezenta directivă.
(2)În urma adoptării sistemului de referinţă menţionat anterior, statele membre informează Comisia în cazul intenţiei de a adopta o dispoziţie naţională sau în cazul dezvoltării pe teritoriul lor a unui proiect care ar încălca sistemul de referinţă.
Art. 37: Motivare
Orice decizie privind evaluarea conformităţii sau a caracterului adecvat pentru utilizare al elementelor constitutive de interoperabilitate, luată ca urmare a prezentei directive, verificarea subsistemelor care formează sistemul feroviar şi orice decizie adoptată în conformitate cu articolele 7, 12, 14 şi 19 trebuie să precizeze în detaliu motivele pe care se bazează. Partea în cauză este notificată în cel mai scurt timp posibil, în acelaşi timp indicându-se soluţiile posibile în baza dreptului în vigoare în statul membru în cauză şi termenele acordate pentru punerea în aplicare a acestor soluţii.
Art. 38: Transpunere
(1)Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege şi actele administrative necesare în vederea respectării dispoziţiilor de la articolul 1, articolul 2, articolul 4 alineatul (2), articolul 5 alineatele (2), (5), (6) şi (8), articolul 6 alineatele (1), (2), (3), (9) şi (10), articolele 7, 8 şi 9, articolul 11 alineatele (4) şi (5), articolul 12, articolul 13 alineatul (5), articolele 15, 16 şi 17, articolul 18 alineatele (1), (2), (4) şi (5), articolul 19 alineatul (3), articolele 20-27, articolul 28 alineatele (4) şi (6), articolele 32-35 şi anexele I-IX, până la 19 iulie 2010. Comisiei îi sunt comunicate de îndată de către statele membre textele respectivelor dispoziţii.
Atunci când statele membre adoptă aceste măsuri, ele conţin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoţite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri. Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziţii de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.
(2)Obligaţiile de transpunere şi aplicare referitoare la capitolele IV, V, VII şi VIII din prezenta directivă nu se aplică Republicii Cipru şi Republicii Malta atât timp cât pe teritoriul acestora nu există un sistem feroviar.
Cu toate acestea, imediat ce o entitate publică sau privată depune o cerere oficială de construire a unei linii de cale ferată care să fie exploatată de una sau mai multe întreprinderi feroviare, statele membre în cauză vor stabili o legislaţie de aplicare a capitolelor menţionate la primul paragraf, în termen de un an de la primirea cererii.
Art. 39: Raportare şi informare
(1)La fiecare trei ani şi, pentru prima dată, până la 19 iulie 2011, Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport privind progresele înregistrate privind obţinerea interoperabilităţii sistemului feroviar. Raportul include o analiză a cazurilor specificate la articolul 9.
(2)Comisia publică, până la 19 iulie 2013, un raport care să cuprindă o analiză a punerii în aplicare a dispoziţiilor din capitolul V şi a progreselor făcute privind acceptarea reciprocă a vehiculelor feroviare din Comunitate din punctul de vedere al duratei şi al costului procedurilor pentru solicitanţi. Atunci când este cazul, raportul evaluează şi impactul diverselor opţiuni pentru continuarea simplificării procedurilor privind autorizarea vehiculelor. În acest caz, se analizează mai multe opţiuni privind cooperarea dintre autorităţile naţionale de siguranţă şi agenţie.
(3)Agenţia dezvoltă şi actualizează cu regularitate un instrument care poate furniza, la cererea statului membru sau a Comisiei, un grafic al nivelului de interoperabilitate al sistemului feroviar. Instrumentul utilizează informaţiile conţinute în registrele prevăzute la articolele 33, 34 şi 35.
Art. 40: Abrogare
Directivele 96/48/CE şi 2001/16/CE se abrogă de la 19 iulie 2010, fără a aduce atingere obligaţiilor statelor membre în ceea ce priveşte termenele de transpunere în legislaţia naţională şi de aplicare a acestor directive.
Trimiterile la directivele abrogate se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă şi se citesc în conformitate cu tabelul de corespondenţă prevăzut în anexa XI.
- Articolul 14 din Directiva 2004/49/CE se abrogă de la 19 iulie 2008.
Art. 41: Intrarea în vigoare
Prezenta directivă intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
-****-
Adoptată la Strasbourg, 17 iunie 2008.
Pentru Parlamentul European Preşedintele H.-G. POTTERING Pentru Consiliu Preşedintele J. LENARCIC |
ANEXA I:DOMENIUL DE APLICARE
1.Sistemul feroviar transeuropean convenţional
1.1.Reţea
Reţeaua sistemului feroviar transeuropean convenţional va fi aceea a liniilor convenţionale ale reţelei transeuropene de transport prevăzute în Decizia nr. 1692/96/CE.
În sensul prezentei directive, această reţea poate fi împărţită în următoarele categorii:
- linii destinate serviciilor pentru pasageri;
- linii destinate traficului mixt (pasageri şi marfă);
- linii destinate în mod special sau modernizate pentru servicii de transport de marfă;
- noduri de călători;
- noduri de marfă, inclusiv terminale intermodale;
- linii de legătură între elementele de mai sus.
Această reţea include sisteme de gestionare a traficului, de localizare şi navigaţie: instalaţiile tehnice pentru prelucrarea datelor şi telecomunicaţiile destinate serviciilor de transport de călători de lung parcurs şi transportului de marfă în cadrul reţelei, în vederea garantării unei exploatări sigure şi armonioase a reţelei, precum şi a unei gestionări eficiente a traficului.
1.2.Vehicule
Sistemul feroviar transeuropean convenţional cuprinde toate vehiculele adecvate deplasării pe întreaga reţea feroviară transeuropeană convenţională sau pe o parte a acesteia, incluzând:
- trenurile autopropulsate cu motoare termice sau electrice;
- unităţile de tracţiune termică sau electrică;
- vagoanele de călători;
- vagoanele de marfă, inclusiv vehiculele pentru transportul camioanelor. Echipamentul mobil de construcţie şi menţinere a infrastructurilor feroviare poate fi inclus. Fiecare dintre categoriile de mai sus poate fi împărţită în:
- vehicule pentru uz internaţional;
- vehicule pentru uz naţional.
2.Sistemul feroviar transeuropean de mare viteză
2.1.Reţea
Reţeaua sistemului feroviar transeuropean de mare viteză va fi aceea a liniilor de mare viteză ale reţelei transeuropene de transport prevăzute în Decizia nr. 1692/96/CE.
Liniile de mare viteză includ:
- linii special construite pentru mare viteză, echipate pentru viteze în general egale cu sau mai mari de 250 km/h;
- linii special modernizate pentru mare viteză, echipate pentru viteze de ordinul a 200 km/h;
- linii special modernizate pentru mare viteză, care au caracteristici speciale din cauza constrângerilor de ordin topografic, de relief sau de sistematizare urbană şi pe care viteza trebuie adaptată fiecărui caz în parte. Această categorie include şi liniile de interconectare între reţelele de mare viteză şi cele convenţionale, liniile din staţii, liniile de acces către terminale, depouri etc. pe care materialul rulant "de mare viteză" circulă cu viteza convenţională.
Această reţea include sisteme de gestionare a traficului, de localizare şi navigaţie, instalaţiile tehnice pentru prelucrarea datelor şi telecomunicaţiile destinate serviciilor pe aceste linii, în vederea garantării unei exploatări sigure şi armonioase a reţelei, precum şi a unei gestionări eficiente a traficului.
2.2.Vehicule
Sistemul feroviar transeuropean de mare viteză include vehicule proiectate să ruleze:
- fie la viteze de cel puţin 250 km/h pe linii special construite pentru mare viteză, permiţând în acelaşi timp rularea la viteze de peste 300 km/h în circumstanţe adecvate;
- fie la viteze de ordinul a 200 km/h pe liniile menţionate în secţiunea 2.1, atunci când sunt compatibile cu nivelurile de performanţă ale acestor linii.
În plus, vehiculele destinate să ruleze cu o viteză maximă mai mică de 200 km/h care este posibil să se deplaseze pe întreaga reţea transeuropeană de mare viteză sau pe o parte a acesteia, atunci când sunt compatibile cu nivelurile de performanţă ale reţelei respective, îndeplinesc cerinţele pentru funcţionarea în condiţii de siguranţă pe reţeaua respectivă. În acest scop, STI-urile pentru vehiculele convenţionale specifică, de asemenea, cerinţe pentru funcţionarea în condiţii de siguranţă a vehiculelor convenţionale pe reţelele de mare viteză.
3.Compatibilitatea sistemului feroviar
Calitatea serviciilor feroviare din Europa depinde, printre altele, de o coerenţă excelentă între caracteristicile reţelei (în sensul cel mai larg, părţile fixe ale tuturor subsistemelor implicate) şi cele ale vehiculelor (incluzând componentele de bord ale tuturor subsistemelor implicate). Nivelurile de performanţă, siguranţa, calitatea serviciilor şi costurile depind de acest factor.
4.Extinderea sferei de aplicare
4.1.Subcategorii de reţele şi vehicule
Domeniul de aplicare a STI-urilor este extins progresiv la întregul sistem feroviar menţionat la articolul 1 alineatul (4). Pentru a garanta eficacitatea interoperabilităţii din punctul de vedere al costurilor, se vor crea, dacă va fi necesar, mai multe subcategorii ale tuturor categoriilor de reţele şi vehicule menţionate în prezenta anexă. Dacă este necesar, specificaţiile funcţionale şi tehnice menţionate la articolul 5 alineatul (3) pot varia în funcţie de subcategorie.
4.2.Garanţii în materie de costuri
Analiza cost-beneficiu a măsurilor propuse va lua în considerare, printre altele, următoarele elemente:
- costul măsurii propuse;
- beneficiile pentru interoperabilitate ale extinderii domeniului de aplicare la anumite subcategorii de reţele şi vehicule;
- reducerea costurilor de capital şi a taxelor datorate economiilor de scară şi unei mai bune utilizări a vehiculelor;
- reducerea costurilor investiţiilor şi a celor de întreţinere/operare datorită competiţiei sporite între producători şi societăţile de întreţinere;
- avantaje asupra mediului, datorită îmbunătăţirilor tehnice ale sistemului feroviar;
- o funcţionare mai sigură.
De asemenea, această evaluare va indica impactul probabil pentru toţi operatorii şi agenţii economici implicaţi.
ANEXA II:SUBSISTEME
1.Lista subsistemelor
În sensul prezentei directive, sistemul care constituie sistemul feroviar poate fi divizat în următoarele subsisteme:
(a)din domeniul structural:
- infrastructură;
- energie;
- control-comandă şi semnalizare terestră;
- control-comandă şi semnalizare la bord;
- material rulant;
(b)din domeniul funcţional:
- operare şi gestionarea traficului;
- întreţinere;
- aplicaţii telematice pentru serviciile de transport călători şi marfă.
2.Descrierea subsistemelor
Pentru fiecare subsistem sau parte a unui subsistem, lista elementelor constitutive şi a aspectelor referitoare la interoperabilitate este propusă de agenţie în momentul elaborării proiectului de STI relevantă. Fără a aduce atingere determinării aspectelor şi elementelor constitutive referitoare la interoperabilitate sau ordinii în care acestea vor face obiectul STI-urilor, subsistemele includ:
2.1.Infrastructură
Linia ferată, macazurile, lucrările de inginerie (poduri, tuneluri etc.), infrastructura asociată a staţiilor (peroane, zone de acces, incluzând nevoile persoanelor cu mobilitate redusă etc.), echipamente de siguranţă şi de protecţie.
2.2.Energie
Sistemul de electrificare, inclusiv liniile aeriene şi componentele terestre ale sistemului de măsurare a consumului de energie electrică.
2.3.Control-comandă şi semnalizare terestră
Toate echipamentele terestre necesare pentru a asigura siguranţa şi pentru a comanda şi controla mişcările trenurilor autorizate să circule în reţea.
2.4.Control-comandă şi semnalizare la bord
Toate echipamentele de bord necesare pentru a asigura siguranţa şi pentru a comanda şi controla mişcările trenurilor autorizate să circule în reţea.
2.5.Operare şi gestionarea traficului
Procedurile şi echipamentele asociate care permit operarea coerentă a diferitelor subsisteme structurale, atât în cursul unei operări normale, cât şi al unei operări în condiţii degradate, incluzând, în special, compunerea şi conducerea trenurilor, planificarea şi gestionarea traficului.
Calificările profesionale care pot fi necesare pentru efectuarea serviciilor transfrontaliere.
2.6.Aplicaţii telematice
În conformitate cu anexa I, acest subsistem cuprinde două elemente:
(a)aplicaţii pentru serviciile destinate călătorilor, incluzând sistemele care oferă călătorilor informaţii înaintea şi în cursul călătoriei, sistemele de rezervare şi plată, gestionarea bagajelor şi gestionarea legăturilor între trenuri şi cu alte tipuri de transport;
(b)aplicaţii pentru serviciile de transport de marfă, incluzând sistemele de informare (monitorizarea în timp real a mărfurilor şi a trenurilor), sistemele de selectare şi de alocare, sistemele de rezervare, plată şi facturare, gestionarea legăturilor cu alte tipuri de transport şi eliberarea documentelor electronice de însoţire.
2.7.Material rulant
Structură, sistem de comandă şi control pentru toate echipamentele trenului, dispozitive de captare a curentului electric, unităţi de tracţiune şi de transformare a energiei, echipamente de bord pentru măsurarea consumului de energie electrică, mecanisme de frânare, cuplare şi rulare (boghiuri, osii etc.) şi suspensii, uşi, interfeţe om/maşină (mecanic, personal de bord şi călători, incluzând nevoile persoanelor cu mobilitate redusă), dispozitive de siguranţă pasive sau active şi dispozitive necesare pentru asigurarea sănătăţii călătorilor şi a personalului de bord.
2.8.întreţinere
Procedurile, echipamentele asociate, centrele logistice pentru lucrări de întreţinere şi componente de rezervă care efectuează întreţinerea corectivă şi preventivă obligatorie pentru asigurarea interoperabilităţii sistemului feroviar şi garantarea performanţelor cerute.
ANEXA III:CERINŢE ESENŢIALE
1.Cerinţe generale
1.1.Siguranţă
1.1.1.Proiectarea, construcţia sau asamblarea, întreţinerea şi supravegherea componentelor critice pentru siguranţă şi, în special, a elementelor implicate în circulaţia trenurilor trebuie să garanteze siguranţa la un nivel care să corespundă obiectivelor fixate pentru reţea, inclusiv pentru situaţii-limită speciale.
1.1.2.Parametrii implicaţi în contactul roată/şină trebuie să respecte cerinţele de stabilitate necesare pentru garantarea deplasării sigure la viteza maximă autorizată. Parametrii echipamentului de frânare trebuie să garanteze posibilitatea de oprire într-o anumită distanţă de frânare la viteza maximă autorizată.
1.1.3.Componentele folosite trebuie să reziste la solicitările normale sau excepţionale specificate pe timpul duratei lor de serviciu. Consecinţele în materie de siguranţă ale unor defecţiuni accidentale trebuie limitate prin mijloace adecvate.
1.1.4.Proiectarea instalaţiilor fixe şi a materialului rulant, precum şi alegerea materialelor utilizate trebuie să urmărească limitarea producerii, a propagării şi a efectelor focului şi fumului în caz de incendiu.
1.1.5.Orice dispozitive destinate a fi manevrate de utilizatori trebuie proiectate astfel încât să nu fie afectate funcţionarea sigură a dispozitivelor sau sănătatea şi siguranţa utilizatorilor, în cazul unei utilizări previzibile care, cu toate acestea, nu respectă instrucţiunilor afişate.
1.2.Fiabilitate şi disponibilitate
Monitorizarea şi întreţinerea componentelor fixe sau mobile care sunt implicate în deplasările trenurilor trebuie să fie organizate, efectuate şi cuantificate astfel încât să menţină funcţionarea lor în condiţiile proiectate.
1.3.Sănătate
1.3.1.Materialele susceptibile, datorită modului de utilizare, să pună în pericol sănătatea persoanelor care au acces la ele nu trebuie utilizate în trenuri şi infrastructuri feroviare.
1.3.2.Aceste materiale trebuie selectate, instalate şi utilizate astfel încât să limiteze emisiile de fumuri sau gaze nocive şi periculoase, în special în caz de incendiu.
1.4.Protecţia mediului
1.4.1.Impactul asupra mediului al constituirii şi funcţionării sistemului feroviar transeuropean convenţional trebuie să fie evaluat şi luat în considerare în etapa de proiectare a sistemului, în conformitate cu dispoziţiile comunitare în vigoare.
1.4.2.Materialele folosite în trenuri şi infrastructuri trebuie să împiedice emisiile de fumuri sau gaze nocive şi periculoase pentru mediu, în special în caz de incendiu.
1.4.3.Materialul rulant şi sistemele de alimentare cu energie trebuie proiectate şi produse astfel încât să fie compatibile din punct de vedere electromagnetic cu instalaţiile, echipamentele şi reţelele publice sau private cu care ar putea să interfereze.
1.1.4.Prin proiectare şi exploatare, sistemul feroviar nu trebuie să genereze un nivel inadmisibil de emisii de zgomot:
- în zonele apropiate infrastructurii feroviare, astfel cum este definită la articolul 3 din Directiva 2012/34/UE; şi
- în cabina mecanicului de locomotivă.
1.4.5.Funcţionarea sistemului feroviar nu trebuie să provoace un nivel inadmisibil de vibraţii ale solului pentru activităţile şi zonele apropiate infrastructurii, într-un stadiu normal de întreţinere.
1.5.Compatibilitate tehnică
Caracteristicile tehnice ale infrastructurii şi ale instalaţiilor fixe trebuie să fie compatibile între ele şi cu cele ale trenurilor ce urmează a se folosi în sistemul feroviar.
În cazul în care conformitatea cu aceste caracteristici se dovedeşte dificilă pe anumite secţiuni ale reţelei, se pot aplica soluţii temporare, care să asigure compatibilitatea în viitor.
1.6.Accesibilitate
1.6.1.Subsistemele «infrastructură» şi «material rulant» trebuie să fie accesibile persoanelor cu handicap şi persoanelor cu mobilitate redusă, pentru a garanta accesul acestora în condiţii de egalitate cu celelalte persoane, prin prevenirea sau eliminarea barierelor şi prin alte măsuri corespunzătoare. Aceasta include proiectarea, construcţia, reînnoirea, modernizarea, întreţinerea şi exploatarea elementelor relevante ale subsistemelor la care publicul are acces.
1.6.2.Subsistemele «operaţiuni» şi «aplicaţii telematice pentru călători» trebuie să asigure funcţionalitatea necesară pentru a facilita accesul persoanelor cu handicap şi al persoanelor cu mobilitate redusă în condiţii de egalitate cu celelalte persoane, prin prevenirea sau eliminarea barierelor şi prin alte măsuri corespunzătoare.
2.Cerinţe specifice fiecărui subsistem
2.1.Infrastructură
2.1.1.Siguranţă
Trebuie adoptate măsuri adecvate pentru a preveni accesul la instalaţii sau pătrunderile neautorizate.
Trebuie adoptate măsuri de limitare a pericolelor la care sunt expuse persoanele, în special la trecerea trenurilor prin staţii.
Infrastructura la care publicul are acces trebuie proiectată şi realizată astfel încât să limiteze orice pericole pentru siguranţa oamenilor (stabilitate, incendiu, acces, evacuare, peroane etc.).
Este necesar să se adopte dispoziţii corespunzătoare care să ţină seama de condiţiile speciale de siguranţă în tunelurile şi pe viaductele foarte lungi.
2.1.2.Accesibilitate
2.1.2.1.Subsistemele «infrastructură» la care publicul are acces trebuie să fie accesibile persoanelor cu handicap şi persoanelor cu mobilitate redusă în conformitate cu punctul 1.6.
2.2.Energie
2.2.1.Siguranţă
Funcţionarea sistemelor de alimentare cu energie trebuie să nu afecteze siguranţa trenurilor şi a persoanelor (utilizatori, personal de exploatare, locuitori din zona limitrofă căii ferate şi terţe părţi).
2.2.2.Protecţia mediului
Funcţionarea sistemelor de alimentare cu energie electrică sau termică nu trebuie să perturbe mediul dincolo de limitele specificate.
2.2.3.Compatibilitatea tehnică
Sistemele utilizate pentru alimentarea cu electricitate/energie termică trebuie:
- să permită trenurilor atingerea nivelurilor de performanţă specificate;
- în cazul sistemelor de alimentare cu energie electrică, să fie compatibile cu dispozitivele de captare din dotarea trenurilor.
2.3.Control şi comandă şi semnalizare
2.3.1.Siguranţă
Instalaţiile şi procedurile de control şi comandă şi semnalizare trebuie să permită trenurilor să se deplaseze la un nivel de siguranţă care să corespundă obiectivelor fixate pentru reţea. Sistemele de control şi comandă şi semnalizare trebuie să permită în continuare circulaţia, în condiţii de siguranţă, a trenurilor cărora li s-a permis să circule în condiţii necorespunzătoare.
2.3.2.Compatibilitatea tehnică
Întreaga infrastructură nouă şi întregul material rulant nou, produse sau dezvoltate după adoptarea sistemelor compatibile de control şi comandă şi semnalizare, trebuie să fie adaptate pentru utilizarea acestor sisteme.
Echipamentul de control şi comandă şi semnalizare instalat în cabinele mecanicilor de locomotivă trebuie să permită funcţionarea normală, în condiţiile specificate, pe tot parcursul sistemului feroviar.
2.4.Materialul rulant
2.4.1.Siguranţă
Structura materialului rulant şi a legăturilor dintre vehicule trebuie să fie proiectată astfel încât să protejeze compartimentele pasagerilor şi ale mecanicilor în caz de coliziune sau de deraiere.
Echipamentele electrice trebuie să nu afecteze siguranţa şi funcţionarea instalaţiilor de control şi comandă şi semnalizare.
Tehnicile de frânare şi tensiunile exercitate trebuie să fie compatibile cu concepţia şinelor, a lucrărilor de construcţie căi ferate şi a sistemelor de semnalizare.
Trebuie adoptate măsuri pentru prevenirea accesului la componentele aflate sub tensiune, pentru a nu periclita siguranţa persoanelor.
În caz de pericol, dispozitivele trebuie să permită pasagerilor să informeze mecanicul de locomotivă şi personalului însoţitor să îl contacteze.
Uşile de acces trebuie să fie dotate cu un sistem de deschidere şi închidere care să garanteze siguranţa pasagerilor. Trebuie prevăzute şi semnalizate ieşiri de siguranţă.
Este necesar să se adopte dispoziţii corespunzătoare care să ţină seama de condiţiile speciale de siguranţă în tunelurile foarte lungi.
Un sistem de iluminare în caz de urgenţă, de intensitate şi durată suficientă, este obligatoriu la bordul trenurilor.
Trenurile trebuie să fie dotate cu un sistem de sonorizare care să permită personalului de bord să se adreseze pasagerilor.
2.4.2.Fiabilitate şi disponibilitate
Proiectarea echipamentelor esenţiale, a echipamentelor de rulare, tracţiune şi frânare şi a sistemului de control-comandă trebuie să permită, într-o situaţie deteriorată specifică, continuarea călătoriei fără consecinţe nefavorabile pentru echipamentele care rămân în funcţiune.
2.4.3.Compatibilitatea tehnică
Echipamentul electric trebuie să fie compatibil cu funcţionarea instalaţiilor de control şi comandă şi semnalizare.
În cazul tracţiunii electrice, caracteristicile dispozitivelor de captare a curentului trebuie să permită trenurilor să se deplaseze în condiţiile sistemelor de alimentare cu energie ale sistemului feroviar.
Caracteristicile materialului rulant trebuie să permită deplasarea acestuia pe orice linie pe care este prevăzută funcţionarea sa, ţinând seama de condiţiile climatice relevante.
2.4.4.Controale
Trenurile trebuie dotate cu un dispozitiv de înregistrare. Datele captate de acest dispozitiv şi prelucrarea informaţiilor trebuie armonizate.
2.4.5.Accesibilitate
2.4.5.1.Subsistemele «material rulant» la care publicul are acces trebuie să fie accesibile persoanelor cu handicap şi persoanelor cu mobilitate redusă în conformitate cu punctul 1.6.
2.5.Întreţinere
2.5.1.Sănătate şi securitate
Instalaţiile tehnice şi procedurile folosite în centrele de întreţinere trebuie să asigure funcţionarea în condiţii de siguranţă a subsistemului şi să nu constituie un pericol pentru sănătate şi siguranţă.
2.5.2.Protecţia mediului
Instalaţiile tehnice şi procedurile utilizate în centrele de întreţinere nu trebuie să depăşească nivelurile de noxe admisibile pentru mediul înconjurător.
2.5.3.Compatibilitatea tehnică
Instalaţiile de întreţinere pentru materialul rulant trebuie să permită realizarea operaţiunilor de siguranţă, sănătate şi confort pentru toate vehiculele pentru care au fost proiectate.
2.6.Operarea şi gestionarea traficului
2.6.1.Siguranţă
Alinierea normelor de funcţionare în reţea şi calificările mecanicilor, ale personalului de bord şi ale personalului din centrele de control trebuie să asigure operarea în condiţii de siguranţă, ţinând seama de diferenţa dintre cerinţele serviciilor transfrontaliere şi cele ale serviciilor interne.
Lucrările de întreţinere şi intervalele dintre acestea, formarea şi calificările personalului din centrele de întreţinere şi control, precum şi sistemul de asigurare a calităţii adoptat de operatorii respectivi în centrele de întreţinere şi control trebuie să asigure un nivel înalt de siguranţă.
2.6.2.Fiabilitate şi disponibilitate
Lucrările de întreţinere şi perioadele de efectuare a acestora, formarea şi calificările personalului din centrele de întreţinere şi control, precum şi sistemul de asigurare a calităţii adoptat de operatorii respectivi în centrele de întreţinere şi control trebuie să asigure un nivel înalt de fiabilitate şi disponibilitate a sistemului.
2.6.3.Compatibilitatea tehnică
Alinierea normelor de funcţionare în reţea şi calificările mecanicilor, ale personalului de bord şi ale impiegaţilor de mişcare trebuie să asigure eficienţa funcţionării în sistemul feroviar, ţinând seama de diferenţa dintre cerinţele serviciilor transfrontaliere şi cele ale serviciilor interne.
2.6.4.Accesibilitate
2.6.4.1.Trebuie luate măsuri adecvate pentru a se garanta faptul că normele de exploatare prevăd funcţionalitatea necesară în vederea asigurării accesibilităţii pentru persoanele cu handicap şi persoanele cu mobilitate redusă.
2.7.Aplicaţii telematice pentru serviciile de călători şi transport de marfă
2.7.1.Compatibilitatea tehnică
Cerinţele esenţiale pentru aplicaţiile telematice garantează o calitate minimă a serviciilor de călători şi transport de marfă, mai ales în ceea ce priveşte compatibilitatea tehnică.
Trebuie adoptate măsuri pentru a asigura:
- faptul că bazele de date, programele informatice şi protocoalele de comunicare a datelor sunt realizate într-un mod care să permită schimbul de date la nivel maxim între diferitele aplicaţii şi diferiţii operatori, excluzând datele comerciale confidenţiale;
- facilitarea accesului la informaţii pentru utilizatori.
2.7.2.Fiabilitate şi disponibilitate
Metodele de utilizare, gestionarea, actualizarea şi întreţinerea acestor baze de date, programe informatice şi protocoale de comunicare a datelor trebuie să garanteze eficienţa acestor sisteme şi calitatea serviciilor.
2.7.3.Sănătate
Interfeţele dintre aceste sisteme şi utilizatori trebuie să fie în concordanţă cu normele minime privind ergonomia şi protecţia sănătăţii.
2.7.4.Siguranţă
Pentru stocarea sau transmiterea informaţiilor privind siguranţa trebuie asigurate niveluri corespunzătoare de integritate şi fiabilitate.
2.7.5.Accesibilitate
2.7.5.1.Trebuie luate măsuri adecvate pentru a se garanta faptul că subsistemele «aplicaţii telematice pentru călători» oferă funcţionalitatea necesară în vederea asigurării accesibilităţii pentru persoanele cu handicap şi persoanele cu mobilitate redusă.
ANEXA IV:DECLARAŢIA "CE" DE CONFORMITATE ŞI ADECVARE PENTRU UTILIZAREA ELEMENTELOR CONSTITUTIVE DE INTEROPERABILITATE
1.Elementele constitutive de interoperabilitate
Declaraţia "CE" se aplică elementelor constitutive de interoperabilitate implicate în interoperabilitatea sistemului feroviar, astfel cum se menţionează la articolul 3. Aceste elemente constitutive de interoperabilitate pot fi:
1.1.Elemente constitutive cu utilizare multiplă
Acestea sunt elemente constitutive care nu sunt specifice sistemului feroviar şi pot fi folosite ca atare în alte domenii.
1.2.Elemente constitutive cu utilizare multiplă având caracteristici specifice
Acestea sunt elemente constitutive care nu sunt specifice ca atare sistemului feroviar, dar care trebuie să dispună de niveluri de performanţă specifice atunci când sunt folosite în scopuri feroviare.
1.3.Elemente constitutive specifice
Aceste elemente constitutive sunt specifice aplicaţiilor feroviare.
2.Domeniul de aplicare
Sub incidenţa declaraţiei "CE" intră:
- evaluarea de către unul sau mai multe organisme autorizate a conformităţii intrinseci a unui element constitutiv de interoperabilitate, analizat în mod izolat, în raport cu specificaţiile tehnice pe care trebuie să le respecte;
- evaluarea/aprecierea de către unul sau mai multe organisme autorizate a eligibilităţii pentru utilizarea propusă a unui element constitutiv de interoperabilitate, analizat în mediul său feroviar şi, în special în cazurile în care sunt implicate interfeţe, în raport cu specificaţiile tehnice, îndeosebi cu cele de natură funcţională, care urmează a fi verificate.
Procedurile de evaluare puse în aplicare de către organismele autorizate în etapele de proiectare şi de fabricaţie vor utiliza modulele definite în Decizia 93/465/CEE, în conformitate cu condiţiile menţionate în STI-uri.
3.Conţinutul declaraţiei "CE"
Declaraţia de conformitate sau de adecvare pentru utilizare "CE" şi documentele însoţitoare trebuie să fie datate şi semnate.
Declaraţia se redactează în aceeaşi limbă ca şi instrucţiunile şi trebuie să conţină următoarele:
- trimiterile la directivă;
- denumirea şi adresa fabricantului sau a reprezentantului său autorizat cu sediul în Comunitate (a se indica denumirea comercială şi adresa completă; în cazul reprezentantului autorizat, a se indica şi denumirea comercială a fabricantului);
- descrierea elementului constitutiv de interoperabilitate (origine, tipul etc.);
- descrierea procedurii utilizate pentru declararea conformităţii sau a eligibilităţii pentru utilizare (articolul 13);
- toate prescripţiile relevante pe care trebuie să le îndeplinească elementul constitutiv de interoperabilitate şi, în special, condiţiile de utilizare;
- denumirea şi adresa organismului sau a organismelor autorizate implicate în procedura urmată în privinţa conformităţii sau a eligibilităţii pentru utilizare şi data certificatului de verificare, împreună cu durata şi condiţiile de valabilitate ale certificatului, atunci când este cazul;
- trimitere la specificaţiile europene, atunci când este cazul;
- identificarea semnatarului împuternicit să angajeze fabricantul sau pe reprezentantul autorizat al acestuia stabilit în Comunitate.
ANEXA V:DECLARAŢIA «CE» DE VERIFICARE A SUBSISTEMELOR
1.DECLARAŢIA «CE» DE VERIFICARE A SUBSISTEMELOR
Declaraţia «CE» de verificare a unui subsistem este o declaraţie efectuată de către «solicitant» în sensul articolului 18, în care acesta declară pe răspunderea sa exclusivă că subsistemul în cauză, care a fost supus procedurilor de verificare relevante, respectă cerinţele din legislaţia relevantă a Uniunii, inclusiv orice norme naţionale relevante.
Declaraţia «CE» de verificare şi documentele însoţitoare trebuie să fie datate şi semnate.
Declaraţia «CE» de verificare trebuie să se bazeze pe informaţiile rezultate în urma procedurii «CE» de verificare pentru subsisteme, prevăzută în anexa VI. Declaraţia trebuie să fie întocmită în aceeaşi limbă ca şi dosarul tehnic care însoţeşte declaraţia «CE» de verificare şi trebuie să cuprindă cel puţin următoarele:
(a)trimiterea la prezenta directivă, la specificaţiile tehnice de interoperabilitate (STI) şi la normele aplicabile la nivel naţional;
(b)trimiterea la STI-urile sau la părţile din acestea pentru care nu s-a examinat conformitatea în cursul procedurii CE de verificare şi la normele naţionale care au fost aplicate în cazul unei derogări, al aplicării parţiale a STI-urilor din motive de adaptare sau de reînnoire, al unei perioade de tranziţie pentru o STI sau într-un caz specific;
(c)denumirea şi adresa «solicitantului» în sensul articolului 18 (indicându-se denumirea comercială şi adresa completă; în cazul reprezentantului autorizat, se indică şi denumirea comercială a entităţii contractante sau a producătorului);
(d)o scurtă descriere a subsistemului;
(e)denumirea (denumirile) şi adresa (adresele), precum şi numărul (numerele) de identificare ale organismului (organismelor) notificat(e) care a(u) efectuat verificările «CE» menţionate la articolul 18;
(f)denumirea (denumirile) şi adresa (adresele), precum şi numărul (numerele) de identificare ale organismului (organismelor) notificat(e) care a(u) efectuat evaluarea conformităţii cu alte reglementări care decurg din tratat;
(g)denumirea (denumirile) şi adresa (adresele) organismului (organismelor) desemnat(e) care a(u) efectuat verificarea (verificările) conformităţii cu normele naţionale menţionate la articolul 17 alineatul (3);
(h)denumirea şi adresa organismului (organismelor) de evaluare care a (au) întocmit rapoartele de evaluare a siguranţei, legate de utilizarea metodelor de siguranţă comune (MSC), în ceea ce priveşte evaluarea riscurilor, în cazurile prevăzute de prezenta directivă;
(i)trimiteri la documentele conţinute în dosarul tehnic care însoţeşte declaraţia «CE» de verificare;
(j)toate dispoziţiile relevante, provizorii sau finale, pe care trebuie să le respecte subsistemele şi, în special, orice restricţii sau condiţii de funcţionare, dacă este cazul;
(k)identitatea semnatarului (adică persoana fizică sau persoanele autorizate să semneze declaraţia).
Atunci când în anexa VI se face trimitere la «declaraţia intermediară de verificare» (DIV), dispoziţiile prezentei secţiuni se aplică declaraţiei respective.
2.DECLARAŢIA «CE» DE VERIFICARE A SUBSISTEMELOR ÎN CAZUL UNOR MODIFICĂRI
În cazul unei modificări, care nu este o înlocuire în cadrul întreţinerii, a unui subsistem care face obiectul unei declaraţii «CE» de verificare, se aplică, fără a aduce atingere articolului 20, dispoziţiile de mai jos.
2.1.Dacă entitatea care introduce modificarea demonstrează că modificarea nu afectează caracteristicile de proiectare de bază ale subsistemului, care sunt relevante pentru conformitatea cu cerinţele privind parametrii de bază:
(a)entitatea care introduce modificarea actualizează trimiterile din documentele conţinute în dosarul tehnic care însoţeşte declaraţia «CE» de verificare;
(b)nu trebuie întocmită o nouă declaraţie «CE» de verificare.
2.2.Dacă entitatea care introduce modificarea demonstrează că modificarea afectează caracteristicile de proiectare de bază ale subsistemului, care sunt relevante pentru conformitatea cu cerinţele privind unii parametri de bază:
(a)entitatea care introduce modificarea întocmeşte o declaraţie «CE» de verificare complementară cu trimitere la parametrii de bază vizaţi;
(b)declaraţia «CE» de verificare complementară este însoţită de o listă cuprinzând documentele care nu mai sunt valabile din dosarul tehnic iniţial care însoţeşte declaraţia «CE» de verificare iniţială;
(c)dosarul tehnic care însoţeşte declaraţia «CE» de verificare cuprinde o demonstraţie a faptului că impactul modificărilor se limitează la parametrii de bază menţionaţi la litera (a);
(d)dispoziţiile de la secţiunea 1 din prezenta anexă se aplică mutatis mutandis acestei declaraţii «CE» de verificare complementare;
(e)declaraţia «CE» de verificare iniţială este considerată valabilă pentru parametrii de bază care nu sunt vizaţi de modificare.
3.DECLARAŢIA «CE» DE VERIFICARE A SUBSISTEMELOR ÎN CAZUL UNOR VERIFICĂRI SUPLIMENTARE
O declaraţie «CE» de verificare a unui subsistem poate fi completată în cazul efectuării unor verificări suplimentare, în special atunci când acestea sunt necesare pentru a obţine o autorizaţie suplimentară de punere în funcţiune. În acest caz, domeniul de aplicare al declaraţiei complementare este limitat la domeniul de aplicare al verificărilor suplimentare.
ANEXA VI:PROCEDURA «CE» DE VERIFICARE A SUBSISTEMELOR
1.PRINCIPII GENERALE
Verificarea «CE» înseamnă o procedură efectuată de solicitant în sensul articolului 18 pentru a demonstra că cerinţele din legislaţia relevantă a Uniunii, inclusiv orice norme naţionale relevante referitoare la un subsistem, au fost respectate şi că subsistemul poate fi autorizat pentru punerea în funcţiune.
2.CERTIFICAT DE VERIFICARE ELIBERAT DE UN ORGANISM NOTIFICAT
2.1.Introducere
În sensul prezentei directive, verificarea prin trimitere la STI-uri este procedura prin care un organism notificat verifică şi certifică faptul că subsistemul respectă specificaţiile tehnice de interoperabilitate (STI) relevante.
Această dispoziţie nu afectează obligaţiile entităţii contractante sau ale producătorului (adică ale solicitantului în sensul articolului 18 de a respecta celelalte acte legislative aplicabile care decurg din tratat, inclusiv orice verificări pe care organismele de evaluare trebuie să le efectueze conform celorlalte acte legislative.
2.2.Declaraţia intermediară de verificare (DIV)
2.2.1.Principii
La cererea entităţii contractante sau a producătorului (adică a solicitantului în sensul articolului 18, verificările pot fi efectuate pentru părţi ale unui subsistem sau se pot limita la anumite etape ale procedurii de verificare. În aceste cazuri, rezultatele verificării pot fi documentate într-o «declaraţie intermediară de verificare» (DIV) emisă de organismul notificat ales de entitatea contractantă sau de producător (adică de solicitant în sensul articolului 18.
DIV trebuie să facă trimitere la STI-urile în raport cu care a fost evaluată conformitatea.
2.2.2.Părţile subsistemului
Solicitantul în sensul articolului 18 poate cere o DIV pentru orice parte rezultată în urma deciziei sale de a diviza subsistemul. Fiecare parte este verificată în fiecare dintre etapele prevăzute la punctul 2.2.3.
2.2.3.Etapele procedurii de verificare
Subsistemul sau anumite părţi ale subsistemului sunt verificate în fiecare dintre următoarele etape:
(a)proiectarea generală;
(b)producţie: construcţia subsistemului, incluzând, în special, activităţile de construcţii civile, fabricarea, asamblarea elementelor constitutive, reglajele generale;
(c)încercarea finală.
Solicitantul (în sensul articolului 18) poate cere o DIV pentru etapa de proiectare (inclusiv pentru testele de tip) şi pentru etapa de producţie pentru întregul subsistem sau pentru orice parte rezultată în urma deciziei solicitantului de a diviza subsistemul (a se vedea punctul 2.2.2).
2.3.Certificatul de verificare
2.3.1.Organismele notificate responsabile pentru verificare evaluează proiectarea, producţia şi încercarea finală a subsistemului şi întocmesc certificatul de verificare destinat entităţii contractante sau producătorului (adică solicitantului în sensul articolului 18), care, la rândul său, întocmeşte declaraţia «CE» de verificare. Certificatul de verificare trebuie să facă trimitere la STI-urile în raport cu care a fost evaluată conformitatea.
Dacă un subsistem nu a fost evaluat în ceea ce priveşte conformitatea sa cu toate STI-urile relevante (de exemplu, în cazul unei derogări, al aplicării parţiale a STI-urilor din motive de adaptare sau de reînnoire, al unei perioade de tranziţie pentru o STI sau într-un caz specific), certificatul de verificare face trimitere în mod precis la STI-urile sau la părţile acestora pentru care conformitatea nu a fost examinată de către organismul notificat în cursul procedurii de verificare.
2.3.2.Dacă au fost eliberate DIV-uri, organismul notificat responsabil pentru verificarea subsistemului ţine seama de aceste DIV-uri şi, înainte de eliberarea certificatului de verificare:
(a)verifică dacă DIV-urile acoperă în mod corect cerinţele relevante ale STI-urilor;
(b)verifică toate aspectele care nu sunt acoperite de DIV-uri; şi
(c)verifică încercarea finală a subsistemului în ansamblul său.
2.3.3.În cazul unei modificări a unui subsistem acoperit deja de un certificat de verificare, organismul notificat efectuează numai acele examinări şi încercări care sunt relevante şi necesare, adică evaluarea va viza doar acele părţi ale subsistemului care s-au modificat şi interfeţele lor cu părţile nemodificate ale subsistemului.
2.3.4.Fiecare organism notificat implicat în verificarea unui subsistem întocmeşte un dosar tehnic în conformitate cu articolul 18 alineatul (3), care acoperă sfera de cuprindere a activităţilor sale.
2.4.Dosarul tehnic care însoţeşte declaraţia «CE» de verificare
Dosarul tehnic care însoţeşte declaraţia CE de verificare trebuie să fie întocmit de solicitant (în sensul articolului 18) şi trebuie să conţină următoarele:
(a)caracteristicile tehnice legate de proiect, inclusiv planuri generale şi detaliate privind execuţia, scheme electrice şi hidraulice, scheme ale circuitelor de control, descrierea sistemelor automate şi de procesare a datelor la un nivel de detaliere suficient pentru a documenta verificarea efectuată a conformităţii, documentaţia privind operarea şi întreţinerea etc. relevante pentru subsistemul respectiv;
(b)lista elementelor constitutive de interoperabilitate, menţionate la articolul 5 alineatul (3) litera (d), care sunt încorporate în subsistem;
(c)dosarele tehnice menţionate la articolul 18 alineatul (3), întocmite de fiecare dintre organismele notificate implicate în verificarea subsistemului, care trebuie să cuprindă:
- copii ale declaraţiilor «CE» de conformitate şi, unde este cazul, declaraţii «CE» de adecvare pentru utilizare întocmite pentru elementele constitutive de interoperabilitate menţionate la articolul 5 alineatul (3) litera (d), însoţite, unde este cazul, de note de calcul corespunzătoare şi o copie a înregistrărilor încercărilor şi ale examinărilor efectuate de organismele notificate în baza specificaţiilor tehnice comune;
- în cazul în care sunt disponibile, DIV-urile care însoţesc certificatul de verificare, inclusiv rezultatul verificării efectuate de organismul notificat cu privire la valabilitatea DIV-urilor;
- certificatul de verificare, însoţit de notele de calcul corespunzătoare şi semnat de organismul notificat responsabil pentru verificare, în care se declară că subsistemul îndeplineşte cerinţele STI-urilor relevante şi se menţionează orice rezerve formulate în cursul desfăşurării activităţilor şi care nu au fost retrase; certificatul de verificare trebuie să fie însoţit şi de rapoartele de inspecţie şi de audit întocmite de acelaşi organism în exercitarea atribuţiilor sale menţionate la punctele 2.5.2 şi 2.5.3;
(d)certificatele de verificare eliberate în conformitate cu alte acte legislative care decurg din tratat;
(e)în cazul în care este necesară verificarea integrării în siguranţă în conformitate cu articolul 15, dosarul tehnic relevant include raportul (rapoartele) evaluatorilor privind metodele de siguranţă comune (MSC) pentru evaluarea riscului menţionate la articolul 6 alineatul (3) din Directiva 2004/49/CE.
2.5.Supravegherea de către organismele notificate
2.5.1.Organismul notificat responsabil pentru verificarea producţiei trebuie să aibă acces permanent în şantierele de construcţii, în atelierele de producţie, în depozite şi, dacă este cazul, în instalaţiile de prefabricare sau de încercare şi, în general, în toate incintele în care consideră că îi este necesar accesul pentru îndeplinirea atribuţiilor sale. Organismul notificat trebuie să primească de la entitatea contractantă sau de la producători (adică solicitantul în sensul articolului 18) toate documentele necesare în acest scop şi, în special, planurile de implementare şi documentaţia tehnică referitoare la subsistem.
2.5.2.Organismul notificat responsabil pentru verificarea implementării trebuie să efectueze periodic audituri în vederea confirmării respectării STI-urilor relevante. Acest organism trebuie să furnizeze persoanelor responsabile de implementare un raport de audit. Prezenţa acestuia poate fi necesară în anumite etape ale lucrărilor de construcţie.
2.5.3.În plus, organismul notificat poate efectua vizite neanunţate pe şantier sau în atelierele de producţie. Cu ocazia unor astfel de vizite, organismul notificat poate efectua audituri complete sau parţiale. Organismul respectiv trebuie să furnizeze persoanelor responsabile de implementare un raport de inspecţie şi, dacă este cazul, un raport de audit.
2.5.4.Organismul notificat trebuie să fie în măsură să monitorizeze un subsistem pe care este montat un element constitutiv de interoperabilitate pentru a evalua, atunci când STI corespunzătoare o cere, adecvarea acestuia pentru utilizare în domeniul feroviar căruia îi este destinat.
2.6.Prezentare
O copie a dosarului tehnic care însoţeşte declaraţia «CE» de verificare trebuie să fie păstrată de producător sau de entitatea contractantă (adică de solicitant în sensul articolului 18 pe toată durata de funcţionare a subsistemului. Acest dosar este comunicat oricărui stat membru la cerere.
Documentaţia depusă pentru o cerere de autorizare a punerii în funcţiune se depune la autoritatea naţională de siguranţă din statul membru în care se solicită autorizarea. Autoritatea naţională de siguranţă poate cere ca o parte dintre documentele depuse împreună cu autorizaţia sau părţi din acestea să fie traduse în propria sa limbă.
2.7.Publicare
Fiecare organism notificat trebuie să publice periodic informaţii relevante cu privire la:
(a)cererile de verificare şi DIV-urile primite;
(b)cererile de evaluare a conformităţii şi a adecvării pentru utilizare a elementelor constitutive de interoperabilitate;
(c)DIV-urile eliberate sau refuzate;
(d)certificatele de conformitate şi certificatele «CE» de adecvare pentru utilizare eliberate sau refuzate;
(e)certificatele de verificare eliberate sau refuzate.
2.8.Limba
Dosarele şi corespondenţa referitoare la procedura «CE» de verificare trebuie să fie redactate într-o limbă oficială a Uniunii, din statul membru în care entitatea contractantă sau producătorii (adică solicitantul în sensul articolului 18) sunt stabiliţi sau într-o limbă oficială a Uniunii acceptată de către entitatea contractantă sau producători (adică solicitantul în sensul articolului 18).
3.CERTIFICAT DE VERIFICARE ELIBERAT DE UN ORGANISM DESEMNAT
3.1.Introducere
În cazul în care se aplică norme naţionale, verificarea include o procedură prin care organismul desemnat în temeiul articolului 17 alineatul (3) al treilea paragraf (organismul desemnat) verifică şi certifică faptul că subsistemul este conform cu normele naţionale notificate în conformitate cu articolul 17 alineatul (3), pentru fiecare stat membru în care se are în vedere autorizarea punerii în funcţiune a subsistemului.
3.2.Certificatul de verificare
Organismul desemnat întocmeşte certificatul de verificare destinat entităţii contractante sau producătorilor (adică solicitantului în sensul articolului 18).
Certificatul conţine o trimitere precisă la norma (normele) naţională (naţionale) a cărei (căror) conformitate a fost examinată de organismul desemnat în procesul de verificare.
În cazul normelor naţionale referitoare la subsistemele care compun un vehicul, organismul desemnat împarte certificatul în două părţi: o parte care cuprinde trimiterile la acele norme naţionale care se referă strict la compatibilitatea tehnică dintre vehicul şi reţeaua în cauză şi o parte pentru toate celelalte norme naţionale.
3.3.Dosarul tehnic
Dosarul tehnic întocmit de organismul desemnat şi care însoţeşte certificatul de verificare în cazul normelor naţionale trebuie să fie inclus în dosarul tehnic care însoţeşte certificatul «CE» de verificare, menţionat la punctul 2.4, şi să conţină datele tehnice relevante pentru evaluarea conformităţii subsistemului cu normele naţionale în cauză.
3.4.Limba
Dosarele şi corespondenţa referitoare la procedura «CE» de verificare trebuie să fie redactate într-o limbă oficială a Uniunii, din statul membru în care entitatea contractantă sau producătorii (adică solicitantul în sensul articolului 18) sunt stabiliţi sau într-o limbă oficială a Uniunii acceptată de entitatea contractantă sau de producători (adică de solicitant în sensul articolului 18).
4.VERIFICAREA UNOR PĂRŢI ALE SUBSISTEMELOR ÎN CONFORMITATE CU ARTICOLUL 18 ALINEATUL (5)
În cazul în care se eliberează un certificat de verificare pentru anumite părţi ale unui subsistem, dispoziţiile prezentei anexe se aplică mutatis mutandis părţilor în cauză.
ANEXA VII:PARAMETRII CARE TREBUIE VERIFICAŢI LA PUNEREA ÎN FUNCŢIUNE A VEHICULELOR NECONFORME CU STI ŞI CLASIFICAREA NORMELOR NAŢIONALE
(1)Lista parametrilor
1.Documentaţie generală
Documentaţia generală (inclusiv descrierea vehiculului nou, reînnoit sau modernizat şi utilizarea preconizată a acestuia, informaţii privind proiectarea, activităţile de reparaţie, exploatarea şi întreţinerea, fişa tehnică etc.)
2.Caracteristici structurale şi mecanice
Integritatea mecanică şi interfaţa dintre vehicule (inclusiv dispozitivele de ciocnire şi tractare, coridoarele de trecere), rezistenţa structurii vehiculului şi a dotărilor (de exemplu, scaunele), capacitatea de încărcare, siguranţa pasivă (inclusiv rezistenţa interioară şi exterioară la şoc)
3.Interacţiunea şi calibrarea şinelor
Interfeţele mecanice ale infrastructurii (inclusiv comportamentul static şi dinamic, jocuri şi toleranţe, gabaritul, mecanismul de rulare etc.)
4.Echipament de frânare
Articole de frânare (inclusiv sistemul de antipatinare, sistemul de control al frânării, performanţele frânării de serviciu, frâna de staţionare şi frâna de urgenţă)
5.Articole pentru pasageri
Instalaţii destinate uzului pasagerilor şi mediul configurat pentru aceştia (inclusiv ferestrele şi uşile pentru pasageri, exigenţele pentru persoanele cu mobilitate redusă etc.)
6.Condiţii de mediu şi efecte aerodinamice
Impactul mediului asupra vehiculului şi impactul vehiculului asupra mediului (inclusiv condiţiile aerodinamice, interfaţa dintre vehicul şi zona limitrofă căii ferate a sistemului feroviar, precum şi interfaţa cu mediul extern)
7.Avertizarea externă, marcajele, cerinţe privind funcţiile şi integritatea software-ului
Avertizări externe, marcaje, funcţiile şi integritatea software-ului, de exemplu funcţii legate de siguranţă cu impact asupra comportamentului trenului, inclusiv asupra magistralei trenului
8.Reţeaua de alimentare cu curent electric şi sistemele de control de la bord
Sistemele de propulsie, de alimentare cu curent electric şi de control de la bord, la care se adaugă interfaţa vehiculului cu infrastructura de alimentare cu curent electric şi toate aspectele legate de compatibilitatea electromagnetică
9.Dotări, interfeţe şi mediu pentru personal
Dotările, interfeţele, condiţiile de lucru şi mediu pentru personal existente la bord (inclusiv cabinele mecanicului de locomotivă, interfaţa mecanic/maşină)
10.Protecţia împotriva incendiilor şi evacuarea
11.Întreţinere
Dotări şi interfeţe pentru întreţinere existente la bord
12.Control-comandă şi semnalizare la bord
Toate echipamentele existente la bord, necesare pentru a garanta siguranţa şi control-comanda mişcărilor trenurilor autorizate să circule pe reţea şi efectele acestora asupra zonei limitrofe căii ferate a sistemului feroviar
13.Cerinţe operaţionale specifice
Cerinţe operaţionale specifice pentru vehicule (inclusiv modul de funcţionare în caz de avarie, recuperarea vehiculului etc.)
14.Articole referitoare la marfă
Exigenţe specifice referitoare la marfă şi mediu (inclusiv dotările specifice mărfurilor periculoase)
Explicaţiile şi informaţiile de mai sus, scrise cu caractere cursive, au caracter informativ şi nu reprezintă definiţii ale parametrilor.
(2)Clasificarea normelor
Normele naţionale referitoare la parametrii enumeraţi în secţiunea 1 sunt alocate uneia dintre următoarele trei grupe. Normele şi restricţiile de natură strict locală nu se includ aici; verificarea lor implică verificări care vor fi stabilite de comun acord între întreprinderile feroviare şi administratorii de infrastructură.
Grupa A
Grupa A include:
- standardele internaţionale;
- normele naţionale considerate a fi echivalente la nivel de siguranţă feroviară cu normele naţionale ale altor state membre.
Grupa B
Grupa B include toate normele care nu intră în domeniul de aplicare al grupei A sau al grupei C sau care nu au putut fi clasificate încă în vreuna dintre aceste grupe.
Grupa C
Grupa C include normele care sunt strict necesare şi care sunt asociate cu caracteristicile infrastructurii tehnice în vederea asigurării unei utilizări în condiţii de siguranţă şi interoperabilitate a reţelei vizate (de exemplu, gabaritul).
ANEXA VIII:CRITERIILE MINIME CARE TREBUIE AVUTE ÎN VEDERE DE CĂTRE STATELE MEMBRE ATUNCI CÂND NOTIFICĂ ORGANISMELE
1.Organismul în cauză, directorul său şi personalul responsabil de efectuarea verificărilor nu pot interveni, fie direct, fie ca reprezentanţi autorizaţi, în proiectarea, fabricaţia, construcţia, comercializarea sau întreţinerea elementelor constitutive de interoperabilitate ori a subsistemelor şi nici în utilizarea lor. Aceasta nu exclude posibilitatea unui schimb de informaţii tehnice între fabricant şi organismul în cauză.
2.Organismul în cauză şi personalul responsabil pentru verificări trebuie să efectueze aceste verificări la cel mai înalt nivel posibil de integritate profesională şi competenţă tehnică şi să se situeze în afara oricăror presiuni şi interese, în special de ordin financiar, care le-ar putea afecta judecata sau rezultatele controlului, în special din partea persoanelor sau a grupurilor de persoane afectate de rezultatele verificărilor.
În special, organismul şi personalul ce sunt responsabili de verificări trebuie să fie independente, din punct de vedere funcţional, faţă de autorităţile desemnate pentru a emite autorizaţii de punere în funcţiune în temeiul prezentei directive, licenţe în temeiul Directivei 95/18/CE şi certificate de siguranţă în temeiul Directivei 2004/49/CE, şi faţă de organismele de anchetă în caz de accident.
3.Organismul în cauză trebuie să folosească personalul şi să posede mijloacele necesare pentru a îndeplini în mod adecvat atribuţiile tehnice şi administrative legate de verificări; acest organism ar trebui să aibă, de asemenea, acces la echipamentul necesar pentru verificări excepţionale.
4.Personalul responsabil de verificări trebuie să deţină:
- o pregătire tehnică şi profesională adecvată;
- cunoştinţe satisfăcătoare privind cerinţele legate de verificările pe care le efectuează şi experienţă suficientă în efectuarea lor;
- capacitatea de a întocmi certificatele, înregistrările şi rapoartele din care este constituit dosarul formal al controalelor efectuate.
5.Independenţa personalului responsabil de verificări trebuie garantată. Niciun funcţionar nu trebuie remunerat în funcţie de numărul de verificări efectuate sau de rezultatele acestora.
6.Organismul în cauză trebuie să încheie asigurări de răspundere civilă, în afară de cazul în care această răspundere este asigurată de către stat în cadrul legislaţiei interne sau de cazul în care verificările sunt efectuate direct de către statul membru.
7.Personalul organismului în cauză este obligat să păstreze secretul profesional cu privire la informaţiile obţinute pe parcursul exercitării sarcinilor sale (dar nu şi faţă de autorităţile administrative sau organele care anchetează accidente din statul în care se efectuează aceste activităţi şi nici faţă de organele de anchetă responsabile de investigarea accidentelor cauzate de defectarea elementelor constitutive de interoperabilitate sau a subsistemelor verificate), în temeiul prezentei directive sau al oricărei alte dispoziţii de drept intern pentru punerea în aplicare a directivei.
ANEXA IX:DOSARUL PENTRU DEPUNEREA UNEI CERERI DE DEROGARE
Atunci când depun o cerere de derogare, statele membre trebuie să prezinte următoarele documente:
a)o scrisoare oficială prin care Comisiei i se comunică derogarea propusă;
b)un dosar, anexat la scrisoare, care să includă cel puţin:
- o descriere a lucrării, a bunurilor şi a serviciilor care fac obiectul derogării, în care se precizează datele-cheie, locaţia geografică şi zona operaţională şi tehnică;
- o referire exactă la STI-uri (sau la părţi ale acestora) pentru care este necesară o derogare;
- o referire exactă şi detalii ale dispoziţiilor alternative care vor fi aplicate;
- pentru cereri efectuate în temeiul articolului 7 alineatul (1) litera (a), justificarea etapei avansate de dezvoltare a proiectului;
- justificarea derogării, incluzând motivele principale de natură tehnică, economică, comercială, operaţională şi/sau administrativă;
- alte informaţii care justifică cererea de derogare;
- o descriere a măsurilor pe care le propune statul membru pentru a promova interoperabilitatea finală a proiectului. În cazul unei derogări minore, această descriere nu este necesară.
Documentaţia trebuie furnizată în format tipărit şi electronic, pentru a putea fi distribuită membrilor comitetului.
ANEXA X:
PARTEA A:Directive abrogate
(menţionate la articolul 40)
Directiva 96/48/CE | numai articolul 14 |
PARTEA B:Termene pentru transpunerea în legislaţia naţională
(menţionate la articolul 40)
Directivă | Termen pentru transpunere |
96/48/CE | 9 aprilie 1999 |
2001/16/CE | 20 aprilie 2003 |
2004/49/CE | 30 aprilie 2006 |
ANEXA XI:TABEL DE CORESPONDENŢĂ
Directiva 96/48/CE | Directiva 2001/16/CE | Prezenta directivă |
Articolul 1 alineatul (1) | Articolul 1 alineatul (1) | Articolul 1 alineatul (1) |
Articolul 1 alineatul (2) | Articolul 1 alineatul (2) | Articolul 1 alineatul (2) |
- | - | Articolul 1 alineatul (3) |
- | Articolul 1 alineatul (3) | Articolul 1 alineatul (4) |
Articolul 2 teza introductivă | Articolul 2 teza introductivă | Articolul 2 teza introductivă |
Articolul 2 literele (a)-(l) | Articolul 2 literele (a)-(l) | Articolul 2 literele (a)-(b) şi (e)-(m) |
- | - | Articolul 2 literele (c) şi (d) |
Articolul 2 litera (n) | Articolul 2 litera (m) | Articolul 2 litera (n) |
Articolul 2 litera (o) | Articolul 2 litera (n) | Articolul 2 litera (o) |
Articolul 2 litera (m) | Articolul 2 litera (o) | Articolul 2 litera (p) |
Articolul 2 litera (p) | Articolul 2 litera (p) | Articolul 2 litera (q) |
- | - | Articolul 2 literele (r)-(z) |
Articolele 3, 4 şi 5 | Articolele 3, 4 şi 5 | Articolele 3, 4 şi articolul 5 alineatele (1)-(5) |
Articolul 5 alineatul (6) | Articolul 5 alineatul (7) | Articolul 5 alineatul (7) |
- | - | Articolul 5 alineatul (6) |
Articolul 5 alineatul (8) | ||
Articolul 6 alineatele (1)-(8) | Articolul 6 alineatele (1)-(8) | Articolul 6 alineatele (1)-(8) |
- | - | Articolul 6 alineatele (9) şi (10) |
- | - | Articolele 7 şi 8 |
Articolul 7 | Articolul 7 | Articolul 9 |
Articolul 8 | Articolul 8 | Articolul 10 alineatul (1) |
Articolul 9 | Articolul 9 | Articolul 10 alineatul (2) |
Articolul 10 alineatele (1)-(3) | Articolul 11 alineatele (1)-(3) | Articolul 11 alineatele (1)-(3) |
- | Articolul 10 alineatul (6) | Articolul 11 alineatul (4) |
- | - | Articolul 11 alineatul (5) |
Articolele 11-13 | Articolele 11-13 | Articolele 12-14 |
Articolul 14 alineatele (1) şi (2) | Articolul 14 alineatele (1) şi (2) | Articolul 15 alineatele (1) şi (2) |
Articolul 14 alineatul (3) | Articolul 14 alineatul (3) | Articolul 20 |
Articolul 14 alineatele (4) şi (5) | Articolul 14 alineatele (4) şi (5) | Articolul 33 |
- | - | Articolul 15 alineatele (2) şi (3) |
Articolele 15 şi 16 | Articolele 15 şi 16 | Articolele 16 şi 17 |
Articolul 16 alineatul (3) | Articolul 17 alineatul (3) | Articolul 17 alineatul (3) |
Articolul 18 alineatele (1)-(3) | Articolul 18 alineatele (1)-(3) | Articolul 18 alineatele (1)-(3) |
- | - | Articolul 18 alineatele (4) şi (5) |
Articolul 19 | Articolul 19 | Articolul 19 |
Articolul 20 | Articolul 20 | Articolul 28 |
- | - | Articolele 21-27 |
Articolul 21 alineatele (1)-(3) | Articolul 29 alineatele (1)-(3) | Articolul 29 alineatele (1)-(3) |
- | - | Articolul 29 alineatele (4) şi (5) |
Articolul 21a alineatul (1) | Articolul 22 | Articolul 30 alineatul (2) |
Articolul 21 alineatul (4) | Articolul 30 alineatul (4) | Articolul 30 alineatul (4) |
Articolul 21a alineatul (2) | Articolul 21a | Articolul 30 alineatul (1) |
Articolul 21b | - | - |
Articolul 21c | Articolul 21b | Articolul 30 alineatul (3) |
Articolul 22 | Articolul 26 | Articolul 37 |
Articolul 22a | Articolul 24 | Articolele 34 şi 35 |
- | - | Articolul 32 |
- | Articolul 23 | Articolul 31 |
- | Articolul 25 | Articolul 36 |
Articolul 23 | Articolul 27 | Articolul 38 |
Articolul 24 | Articolul 28 | Articolul 39 |
- | - | Articolul 40 |
Articolul 25 | Articolul 29 | Articolul 41 |
Articolul 26 | Articolul 30 | Articolul 42 |
Anexele I-VI | Anexele I-VI | Anexele I-VI |
- | - | Anexa VII |
Anexa VII | Anexa VII | Anexa VIII |
- | - | Anexele IX-XI |
Publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene cu numărul 191L din data de 18 iulie 2008