Capitolul iv - SUBSISTEME - Directiva 2008/57/CE/17-iun-2008 privind interoperabilitatea sistemului feroviar în Comunitate
Acte UE
Jurnalul Oficial 191L
Ieşit din vigoare Versiune de la: 22 Aprilie 2015
CAPITOLUL IV:SUBSISTEME
Art. 15: Procedura pentru punerea în funcţiune
(1)Fără a aduce atingere capitolului V, fiecare stat membru autorizează punerea în funcţiune a acelor subsisteme structurale din componenţa sistemului feroviar care sunt amplasate sau exploatate pe teritoriul său.
În acest scop, statele membre adoptă toate măsurile adecvate pentru a se asigura că aceste subsisteme pot fi puse în funcţiune numai dacă sunt proiectate, construite şi instalate astfel încât, la integrarea în sistemul feroviar, să respecte cerinţele esenţiale privitoare la ele. În special, statele membre verifică:
- dacă subsistemele sunt compatibile din punct de vedere tehnic cu sistemul în care urmează să fie integrate;
- integrarea în siguranţă a subsistemelor în conformitate cu articolul 4 alineatul (3) şi articolul 6 alineatul (3) din Directiva 2004/49/CE.
(2)Fiecare stat membru verifică, înainte de punerea în funcţiune a acestor subsisteme, dacă acestea se conformează, după caz, dispoziţiilor relevante din STI privind exploatarea şi întreţinerea.
(3)După ce aceste sisteme sunt puse în funcţiune, verificarea se efectuează:
a)pentru infrastructuri, în cadrul acordării şi monitorizării autorizaţiilor de siguranţă în conformitate cu articolul 11 din Directiva 2004/49/CE;
b)pentru vehicule, în cadrul acordării şi monitorizării certificatelor de siguranţă în conformitate cu articolul 10 din Directiva 2004/49/CE.
În acest scop, se folosesc procedurile de evaluare şi verificare stabilite în STI-urile structurale şi funcţionale corespunzătoare.
Art. 16: Libera circulaţie a subsistemelor
Fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 15 alineatul (1), statele membre, prevalându-se de această directivă, nu pot să interzică, să limiteze ori să împiedice, pe teritoriul lor, construcţia, darea în folosinţă şi exploatarea subsistemelor structurale din componenţa sistemului feroviar care respectă cerinţele esenţiale. În special, statele membre nu pot solicita verificări care au fost deja efectuate:
- ca parte a procedurii de acordare a declaraţiei de verificare "CE", ale cărei elemente constitutive sunt prezentate în anexa V; sau
- într-un alt stat membru, înainte sau după intrarea în vigoare a prezentei directive, în vederea verificării conformităţii cu cerinţe identice în condiţii identice de exploatare.
Art. 17: Conformitatea cu STI şi normele naţionale
(1)Statele membre consideră ca fiind interoperabile şi îndeplinind cerinţele esenţiale privitoare la ele subsistemele structurale din componenţa sistemului feroviar care fac obiectul unei declaraţii de verificare "CE".
(2)Verificarea interoperabilităţii, în conformitate cu cerinţele esenţiale, pentru un subsistem structural din componenţa sistemului feroviar se dovedeşte prin raportare la STI-uri, atunci când acestea există.
(3)Statele membre întocmesc, pentru fiecare subsistem, o listă a normelor tehnice utilizate pentru aplicarea cerinţelor esenţiale şi transmite lista în cauză Comisiei, în cazul în care:
- nu există o STI relevantă; sau
- a fost notificată o derogare în temeiul articolului 9; sau
- un caz special impune aplicarea unor norme tehnice care nu sunt incluse în STI relevantă.
Lista este transmisă:
- ori de câte ori se modifică lista cu normele tehnice care trebuia notificată până la 30 aprilie 2005 în conformitate cu articolul 16 alineatul (3) din Directiva 96/48/CE şi cu articolul 16 alineatul (3) din Directiva 2001/16/CE; sau
- după notificarea derogării; sau
- după publicarea STI în cauză.
Cu această ocazie, statele membre desemnează şi organismele responsabile pentru efectuarea, în cazul acestor norme tehnice, a procedurii de verificare menţionate la articolul 18.
Comisia comunică aceste informaţii agenţiei, care le publică.
La cererea Comisiei, statele membre pun la dispoziţie textul integral al normelor notificate. Pentru a preveni crearea de noi obstacole şi a continua clasificarea normelor naţionale în conformitate cu articolul 27, Comisia monitorizează introducerea unor noi norme de către statele membre. În cazul în care consideră că noua normă constituie un mijloc de discriminare arbitrară sau o restricţie mascată asupra operaţiunilor de transport dintre statele membre, Comisia adoptă o decizie adresată statului membru în cauză în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 29 alineatul (3).
Statele membre pot să opteze să nu notifice normele şi restricţiile strict locale. În astfel de cazuri, statele membre menţionează normele şi restricţiile respective în registrele de infrastructură menţionate la articolul 35.
Statele membre se asigură că normele tehnice obligatorii sunt publicate şi puse la dispoziţia tuturor administratorilor de infrastructură, a întreprinderilor feroviare, solicitanţilor de autorizaţii de punere în funcţiune într-un limbaj clar, care poate fi înţeles de părţile interesate.
Art. 18: Procedura de emitere a declaraţiei de verificare "CE"
(1)Pentru emiterea declaraţiei de verificare "CE", solicitantul invită organismul notificat pe care l-a selectat în acest scop să aplice procedura de verificare "CE" menţionată în anexa VI. Solicitantul poate fi partea contractantă sau fabricantul sau reprezentantul lor autorizat din cadrul Comunităţii.
(2)Obligaţia organismului notificat responsabil de verificarea "CE" a unui subsistem începe din faza de proiectare şi acoperă întreaga perioadă de fabricaţie, până la faza de recepţie dinaintea dării în exploatare a subsistemului. Include, de asemenea, verificarea interfeţelor subsistemului în cauză cu sistemul în care este încorporat, pe baza informaţiilor disponibile în STI relevantă şi în registrele prevăzute la articolele 34 şi 35.
(3)Organismul notificat este responsabil de redactarea dosarului tehnic care trebuie să însoţească declaraţia de verificare "CE". Acest dosar tehnic trebuie să conţină toate documentele necesare referitoare la caracteristicile subsistemului şi, după caz, toate documentele care atestă conformitatea elementelor constitutive de interoperabilitate. Dosarul ar trebui să conţină, de asemenea, toate elementele referitoare la condiţiile şi limitele de utilizare, precum şi instrucţiuni referitoare la service, verificare continuă sau periodică, reglare şi întreţinere.
(4)Organismul notificat poate emite declaraţii intermediare de verificare pentru anumite etape ale procedurii de verificare sau anumite părţi ale subsistemului. În acest caz, se aplică procedura prevăzută în anexa VI.
(5)În cazul în care STI relevante permit acest lucru, organismul notificat poate emite certificate de conformitate pentru o serie de subsisteme sau anumite părţi ale subsistemelor respective.
Art. 19: Neconformitatea subsistemelor cu cerinţele esenţiale
(1)Atunci când constată că un subsistem structural care face obiectul unei declaraţii de verificare "CE" însoţite de dosarul tehnic nu este pe deplin conform cu prezenta directivă şi, în special, nu îndeplineşte cerinţele esenţiale, un stat membru poate solicita efectuarea de verificări suplimentare.
(2)Statul membru solicitant informează imediat Comisia cu privire la verificările suplimentare solicitate şi prezintă motivele care le justifică. Comisia consultă părţile interesate.
(3)Statul membru solicitant precizează dacă nerespectarea în întregime a prezentei directive se datorează:
a)nerespectării cerinţelor esenţiale sau a unei STI sau aplicării incorecte a unei STI. În acest caz, Comisia informează de îndată statul membru în care îşi are reşedinţa persoana care a întocmit declaraţia de verificare "CE" eronată şi îi solicită statului membru în cauză să ia măsurile care se impun;
b)caracterului inadecvat al unei STI. În acest caz, se aplică procedura de modificare a STI menţionată la articolul 7.
Art. 20: Punerea în funcţiune a subsistemelor existente după reînnoire sau modernizare
(1)În caz de reînnoire sau de modernizare, entitatea contractantă sau fabricantul transmite statului membru respectiv un dosar care descrie proiectul. Statul membru examinează acest dosar şi, ţinând seama de strategia de punere în aplicare indicată în STI aplicabilă, decide dacă amploarea lucrărilor face necesară o nouă autorizaţie de punere în funcţiune în înţelesul prezentei directive.
O nouă autorizaţie de punere în funcţiune este necesară ori de câte ori nivelul general de siguranţă a subsistemului respectiv poate fi afectat negativ de lucrările avute în vedere. În cazul în care este necesară o autorizaţie nouă, statul membru decide în ce măsură este necesară aplicarea STI-urilor în cazul proiectului.
Statul membru adoptă decizia în cauză în termen de patru luni de la depunerea dosarului complet de către solicitant.
(2)Atunci când este necesară o nouă autorizaţie, iar STI nu este aplicată integral, statul membru notifică următoarele informaţii Comisiei:
- motivul pentru care STI nu este aplicată integral;
- caracteristicile tehnice care se aplică în locul STI;
- organismele responsabile cu aplicarea, în cazul acelor caracteristici, a procedurii de verificare menţionate la articolul 18.
(3)Comisia comunică informaţiile menţionate la alineatul (2) agenţiei, care le publică.