Capitolul v - VEHICULE - Directiva 2008/57/CE/17-iun-2008 privind interoperabilitatea sistemului feroviar în Comunitate

Acte UE

Jurnalul Oficial 191L

Ieşit din vigoare
Versiune de la: 22 Aprilie 2015
CAPITOLUL V:VEHICULE
Art. 21: Autorizaţia de punere în funcţiune a vehiculelor
(1)Înainte de a fi utilizat într-o reţea, orice vehicul este autorizat în vederea punerii în funcţiune de către autoritatea naţională de siguranţă competentă pentru reţeaua respectivă, cu excepţia cazurilor în care prezentul capitol prevede altfel.
(2)Un vehicul conform cu STI este autorizat în conformitate cu articolele 22 sau 23.
(3)Un vehicul care nu este conform cu STI este autorizat în conformitate cu articolul 24 sau 25.
(4)Un vehicul care este conform cu un tip autorizat este autorizat în conformitate cu articolul 26.
(5)O autorizaţie acordată de un stat membru este valabilă în toate celelalte state membre, fără a aduce atingere dispoziţiilor articolelor 23 şi 25 privind autorizaţiile suplimentare. Prin adoptarea de norme naţionale specifice şi prin dispoziţiile de aplicare a prezentei directive, statele membre clarifică dacă sunt necesare autorizaţii suplimentare în conformitate cu dispoziţiile relevante ale articolului 23, în cazul vehiculelor conforme cu STI, sau cu articolul 25, în cazul vehiculelor neconforme cu STI.
(6)Orice cerere pentru autorizaţia de punere în funcţiune face obiectul unei decizii a autorităţii naţionale de siguranţă competente, în conformitate cu articolele 22 şi 23 sau cu articolele 24 şi 25. Autorizaţia de punere în funcţiune poate stipula condiţii de utilizare şi alte restricţii.
(7)Orice decizie negativă a unei autorităţi naţionale de siguranţă competente cu privire la punerea în funcţiune a unui vehicul feroviar se motivează în mod corespunzător. În termen de o lună de la primirea deciziei negative, solicitantul poate cere autorităţii naţionale de siguranţă competente revizuirea deciziei din motive justificate în mod corespunzător. În termen de două luni de la primirea contestaţiei, autoritatea naţională de siguranţă confirmă sau infirmă decizia. Dacă se confirmă decizia negativă, solicitantul poate cere organismului de apel desemnat de statul membru competent în conformitate cu articolul 17 alineatul (3) din Directiva 2004/49/CE revizuirea deciziei din motive justificate în mod corespunzător. Statele membre pot desemna organismul de reglementare constituit în conformitate cu articolul 30 din Directiva 2001/14/CE pentru aplicarea acestei proceduri de apel.
(8)În cazul în care o autoritate naţională de siguranţă competentă nu adoptă, în termenele stabilite, o decizie menţionată la articolul 23 alineatul (7) şi la articolul 25 alineatul (5), se consideră că punerea în funcţiune a vehiculului feroviar în cauză a fost autorizată după expirarea unei perioade de trei luni de la sfârşitul termenelor menţionate. Autorizaţiile acordate în temeiul prezentului alineat sunt valabile doar în reţeaua pentru care autoritatea naţională de siguranţă competentă nu a reacţionat în termenele stabilite.
(9)O autoritate naţională de siguranţă care intenţionează să revoce o autorizaţie de punere în funcţiune acordată de ea însăşi sau o autorizaţie acordată de solicitant în conformitate cu alineatul (8) utilizează procedura de revizuire a certificatelor de siguranţă menţionată la articolul 10 alineatul (5) din Directiva 2004/49/CE sau, după caz, procedura de revizuire a autorizaţiilor de siguranţă menţionată la articolul 11 alineatul (2) din respectiva directivă.
(10)În cazul unei proceduri de apel, organismul de apel competent menţionat la alineatul (7) poate solicita agenţiei un aviz care, în acest caz, este emis în termen de o lună de la depunerea cererii şi transmis solicitantului, organismului de apel competent şi autorităţii naţionale de siguranţă competente care refuză acordarea autorizaţiei.
(11)În cazul vehiculelor care rulează între un stat membru şi o ţară terţă, pe o reţea al cărei ecartament este diferit de cel al reţelei principale din cadrul Comunităţii şi pentru care se poate acorda o derogare în conformitate cu articolul 9 alineatul (5) sau care reprezintă cazuri specifice, normele naţionale menţionate la articolele 22 şi 24 pot include acorduri internaţionale în măsura în care sunt compatibile cu legislaţia comunitară.
(12)Autorizaţiile de punere în funcţiune care au fost acordate înainte de 19 iulie 2008, inclusiv autorizaţiile emise în temeiul unor acorduri internaţionale, în special RIC (Regolamento Internazionale Carozze) şi RIV (Regolamento Internazionale Veicoli), rămân valabile în conformitate cu condiţiile în care au fost acordate. Această dispoziţie prevalează asupra articolelor 22-25.
(13)Statele membre pot acorda autorizaţii de punere în funcţiune pentru o serie de vehicule. În acest scop, autorităţile naţionale de siguranţă informează solicitantul cu privire la procedura care trebuie urmată.
(14)Autorizaţiile de punere în funcţiune acordate în conformitate cu prezentul articol nu aduc atingere altor condiţii impuse întreprinderilor feroviare şi administratorilor de infrastructură pentru exploatarea unor astfel de vehicule pe reţeaua relevantă în conformitate cu articolele 9, 10 şi 11 din Directiva 2004/49/CE.
Art. 22: Autorizaţia iniţială de punere în funcţiune pentru vehiculele conforme cu STI
(1)Prezentul articol se aplică vehiculelor conforme cu toate STI-urile relevante în vigoare în momentul punerii în funcţiune, cu condiţia ca o parte semnificativă dintre cerinţele esenţiale să fie prevăzute în respectivele STI-uri şi ca STI relevantă privind materialul rulant să fi intrat în vigoare şi să fie aplicabilă.
(2)Autorizaţia iniţială se acordă de către o autoritate naţională de siguranţă după cum urmează:
a)atunci când toate subsistemele structurale ale vehiculului au fost autorizate în conformitate cu dispoziţiile capitolului IV, autorizaţia se acordă fără verificări suplimentare;
b)în cazul vehiculelor care dispun de toate declaraţiile "CE" de verificare necesare, conform dispoziţiilor articolului 18, criteriile pe care o autoritate naţională de siguranţă le poate verifica în scopul emiterii unei autorizaţii de punere în funcţiune pot avea în vedere doar următoarele aspecte:
- compatibilitatea tehnică dintre subsistemele relevante ale vehiculului şi integrarea lor în condiţii de siguranţă în conformitate cu articolul 15 alineatul (1);
- compatibilitatea tehnică dintre vehiculul şi reţeaua în cauză;
- normele naţionale aplicabile punctelor deschise;
- normele naţionale aplicabile cazurilor specifice identificate în mod corespunzător în STI-urile relevante.
Art. 23: Autorizaţii suplimentare pentru punerea în funcţiune a vehiculelor conforme cu STI
(1)Vehiculele care sunt pe deplin conforme cu STI în ceea ce priveşte toate aspectele subsistemelor relevante fără cazuri specifice şi fără puncte deschise legate strict de compatibilitatea tehnică dintre vehicul şi reţea nu trebuie să facă obiectul unei autorizaţii suplimentare pentru punerea în funcţiune atât timp cât circulă în reţele conforme cu STI în alte state membre sau în condiţiile specificate în STI-urile corespunzătoare.
(2)În cazul vehiculelor care sunt puse în funcţiune în conformitate cu articolul 22, dar care nu sunt menţionate la alineatul (1), statele membre decid dacă pe teritoriul lor sunt necesare autorizaţii suplimentare. În acest caz, se aplică alineatele (3)-(7).
(3)Solicitantul prezintă autorităţii naţionale de siguranţă un dosar privind vehiculul sau tipul de vehicul şi utilizarea planificată în reţea. Dosarul conţine următoarele informaţii:
a)documente care dovedesc faptul că punerea în funcţiune a vehiculului a fost autorizată într-un alt stat membru în conformitate cu articolul 22;
b)o copie a dosarului tehnic conform dispoziţiilor anexei VI. Acesta include, în cazul vehiculelor echipate cu înregistratoare de date, informaţii privind procedura de colectare a datelor, care să permită citirea şi evaluarea, atât timp cât informaţiile nu sunt armonizate de STI corespondentă;
c)registrul de evidenţă în care este înscris istoricul întreţinerii vehiculului şi, dacă este cazul, al modificărilor tehnice efectuate după autorizare;
d)dovezi referitoare la caracteristicile tehnice şi operaţionale care arată că vehiculul este compatibil cu infrastructurile şi instalaţiile fixe (inclusiv condiţiile climatice, sistemul de alimentare cu energie, sistemul de control şi comandă şi semnalizare, ecartamentul liniilor şi gabaritul infrastructurii, sarcina maximă admisă pe osie şi alte constrângeri ale reţelei).
(4)Criteriile verificate de o autoritate naţională de siguranţă pot viza doar următoarele aspecte:
- compatibilitatea tehnică dintre vehiculul şi reţeaua în cauză, inclusiv normele naţionale aplicabile punctelor deschise necesare pentru a asigura o astfel de compatibilitate;
- normele naţionale aplicabile cazurilor specifice identificate în mod corespunzător în STI-urile relevante.
(5)Autoritatea naţională de siguranţă poate solicita furnizarea de informaţii suplimentare, efectuarea de analize de risc în conformitate cu articolul 6 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2004/49/CE sau realizarea de teste pe reţea pentru a verifica criteriile menţionate la alineatul (4). Cu toate acestea, după adoptarea documentului de referinţă menţionat la articolul 27 din prezenta directivă, autoritatea naţională de siguranţă poate efectua o astfel de verificare doar în temeiul normelor naţionale aparţinând grupelor B sau C din prezentul document.
(6)Autoritatea naţională de siguranţă defineşte, după consultarea solicitantului, domeniul de aplicare şi conţinutul informaţiilor suplimentare, al analizelor de risc sau al testelor solicitate. Administratorul infrastructurii, prin consultare cu solicitantul, depune toate eforturile pentru a garanta că orice test se poate efectua în termen de trei luni de la data depunerii cererii solicitantului. Dacă este cazul, autoritatea naţională de siguranţă adoptă măsuri pentru ca testele să poată fi efectuate.
(7)Toate cererile pentru o autorizaţie de punere în funcţiune depuse în conformitate cu prezentul articol fac obiectul unei decizii care este adoptată de autoritatea naţională de siguranţă competentă cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de:
a)două luni de la prezentarea dosarului menţionat la alineatul (3);
b)după caz, o lună de la furnizarea oricăror informaţii suplimentare solicitate de autoritatea naţională de siguranţă;
c)după caz, o lună de la furnizarea rezultatelor oricăror teste solicitate de autoritatea naţională de siguranţă.
Art. 24: Autorizaţia iniţială de punere în funcţiune pentru vehiculele neconforme cu STI
(1)Prezentul articol se aplică vehiculelor care nu sunt conforme cu toate STI relevante în vigoare la data dării lor în exploatare, inclusiv vehiculelor care fac obiectul unor derogări, sau atunci când o parte semnificativă dintre cerinţele esenţiale nu a fost prevăzută în una sau mai multe STI-uri.
(2)Autorizaţia iniţială se acordă de către o autoritate naţională de siguranţă după cum urmează:
- pentru aspectele tehnice reglementate de o STI, dacă există, se aplică procedura de verificare "CE";
- pentru alte aspecte tehnice, se aplică normele naţionale notificate în temeiul articolului 17 alineatul (3) din prezenta directivă şi al articolului 8 din Directiva 2004/49/CE.
Autorizaţia iniţială este valabilă numai în reţeaua statului membru emitent.
Art. 25: Autorizaţii suplimentare de punere în funcţiune pentru vehiculele neconforme cu STI
(1)În cazul vehiculelor a căror punere în funcţiune a fost autorizată într-un stat membru în conformitate cu articolul 21 alineatul (12) sau articolul 24, alte state membre pot hotărî, în conformitate cu prezentul articol, dacă pe teritoriul lor sunt necesare autorizaţii suplimentare pentru punerea în funcţiune.
(2)Solicitantul prezintă autorităţii naţionale de siguranţă un dosar tehnic privind vehiculul sau tipul de vehicul împreună cu detalii privind utilizarea planificată în reţea. Dosarul conţine următoarele informaţii:
a)documente care dovedesc faptul că punerea în funcţiune a vehiculului a fost autorizată într-un alt stat membru, împreună cu documentaţia privind procedura urmată pentru a demonstra că vehiculul a respectat cerinţele de siguranţă în vigoare, inclusiv, dacă este cazul, informaţii privind derogările acordate în conformitate cu articolul 9;
b)datele tehnice, programul de întreţinere şi caracteristicile funcţionale. Acestea includ, în cazul vehiculelor echipate cu înregistratoare de date, informaţii privind procedura de colectare a datelor, care să permită citirea şi evaluarea prevăzute la articolul 20 alineatul (2) litera (c) din Directiva 2004/49/CE;
c)registrul de evidenţă în care este înscris istoricul exploatării şi întreţinerii vehiculului şi, dacă este cazul, al modificărilor tehnice efectuate după autorizare;
d)dovezi referitoare la caracteristicile tehnice şi operaţionale care arată că vehiculul este compatibil cu infrastructurile şi instalaţiile fixe (inclusiv condiţiile climatice, sistemul de alimentare cu energie, sistemul de control şi comandă şi semnalizare, ecartamentul liniilor şi gabaritul infrastructurii, sarcina maximă admisă pe osie şi alte constrângeri ale reţelei).
(3)Informaţiile menţionate la alineatul (2) literele (a) şi (b) nu pot fi puse la îndoială de către autoritatea naţională de siguranţă, cu excepţia cazului în care aceasta poate demonstra, fără a aduce atingere articolului 16, existenţa unui important risc de siguranţă. După adoptarea documentului de referinţă menţionat la articolul 27, autoritatea naţională de siguranţă nu poate invoca în acest sens niciuna dintre regulile din grupa A enumerate în acel document.
(4)Autoritatea naţională de siguranţă poate solicita furnizarea unor informaţii suplimentare, efectuarea unor analize de risc în conformitate cu articolul 6 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2004/49/CE sau realizarea unor teste pe reţea pentru a verifica dacă informaţiile menţionate la alineatul (2) literele (c) şi (d) din prezentul articol respectă normele naţionale în vigoare notificate Comisiei în conformitate cu articolul 8 din Directiva 2004/49/CE sau cu articolul 17 din prezenta directivă. Cu toate acestea, după adoptarea documentului de referinţă menţionat la articolul 27 din prezenta directivă, autoritatea naţională de siguranţă poate efectua o astfel de verificare doar în temeiul normelor naţionale aparţinând grupelor B sau C enumerate în acel document.
Autoritatea naţională de siguranţă defineşte, după consultarea solicitantului, domeniul de aplicare şi conţinutul informaţiilor suplimentare, al analizelor de risc sau al testelor solicitate. Administratorul infrastructurii, prin consultare cu solicitantul, depune toate eforturile pentru a garanta că orice test se poate efectua în termen de trei luni de la data depunerii cererii solicitantului. Dacă este cazul, autoritatea naţională de siguranţă adoptă măsuri pentru ca testele să poată fi efectuate.
(5)Toate cererile pentru o autorizaţie de punere în funcţiune depuse în conformitate cu prezentul articol fac obiectul unei decizii care este adoptată de autoritatea naţională de siguranţă competentă cât mai curând posibil, dar în cel mult:
a)patru luni de la prezentarea dosarului tehnic menţionat la alineatul (2);
b)dacă este cazul, două luni de la furnizarea informaţiilor suplimentare sau a analizelor de risc solicitate de către autoritatea naţională de siguranţă în conformitate cu alineatul (4);
c)dacă este cazul, două luni de la furnizarea rezultatelor testelor solicitate de către autoritatea naţională de siguranţă în conformitate cu alineatul (4).
Art. 26: Autorizarea unor tipuri de vehicule
(1)Statele membre pot acorda autorizaţii pentru tipuri de vehicule.
(2)Cu toate acestea, dacă autorizează un vehicul, un stat membru autorizează, în acelaşi timp, tipul de vehicul.
(3)Un vehicul care este conform cu un tip deja autorizat într-un stat membru este autorizat de statul membru respectiv pe baza unei declaraţii de conformitate cu tipul în cauză, prezentată de solicitant, fără verificări suplimentare. Totuşi, în cazul în care se modifică dispoziţiile relevante ale STI-urilor şi normele naţionale pe baza cărora un tip de vehicul a fost autorizat, statele membre decid dacă autorizaţiile de tip acordate deja rămân valabile sau trebuie reînnoite. Criteriile pe care o autoritate naţională de siguranţă le verifică în vederea reînnoirii unei autorizaţii de tip pot viza doar normele modificate. Reînnoirea autorizaţiei de tip nu afectează autorizaţiile de vehicule acordate deja pe baza tipurilor autorizate anterior.
(4)Modelul de declaraţie de conformitate cu tipul este adoptat de Comisie până la 19 iulie 2009 pe baza unui proiect prezentat de agenţie şi în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 29 alineatul (3).
(5)Declaraţia de conformitate cu tipul se întocmeşte în conformitate cu:
a)procedurile de verificare a STI-urilor relevante, pentru vehiculele conforme cu STI;
b)procedurile de verificare definite în modulele D sau E din Decizia 93/465/CEE, pentru vehiculele neconforme cu STI. Dacă este cazul, Comisia poate adopta o procedură de verificare ad-hoc în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 29 alineatul (3).
(6)Solicitantul poate cere o autorizaţie de tip în mai multe state membre în acelaşi timp. În acest caz, autorităţile naţionale de siguranţă cooperează pentru simplificarea procedurii şi reducerea la minimum a eforturilor administrative.
(7)Autorizaţiile de tip se înregistrează în Registrul european al tipurilor autorizate de vehicule în conformitate cu articolul 34. Acest registru specifică statul sau statele membre în care este autorizat un tip de vehicul.
Art. 27: Clasificarea normelor naţionale
(1)Pentru a facilita procedura de autorizare pentru punerea în funcţiune a vehiculelor menţionate la articolul 25, normele naţionale sunt clasificate în conformitate cu anexa VII.
(2)Fără a aduce atingere articolului 30 alineatul (3), până la 19 ianuarie 2009, agenţia revizuieşte parametrii prevăzuţi în secţiunea 1 din anexa VII şi prezintă Comisiei recomandările pe care le consideră necesare.
(3)Agenţia elaborează o recomandare pentru un document de referinţă care face trimitere la toate normele de drept intern aplicabile în statele membre pentru punerea în funcţiune a vehiculelor. Autorităţile naţionale de siguranţă cooperează cu agenţia în vederea îndeplinirii acestei sarcini.
(4)Comisia adoptă atât documentul de referinţă, cât şi orice decizie de actualizare a acestuia pe baza recomandării agenţiei şi în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 29 alineatul (3).