Regulamentul 883/29-apr-2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial 0
În vigoare Versiune de la: 1 Februarie 2020
Regulamentul 883/29-apr-2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială
Dată act: 29-apr-2004
Emitent: Parlamentul European;Consiliul Uniunii Europene
(Text cu relevanţă pentru SEE şi pentru Elveţia)
PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolele 42 şi 308,
având în vedere propunerea Comisiei, prezentată după consultarea partenerilor sociali şi a Comisiei administrative pentru securitatea socială a lucrătorilor migranţi (1),
(1)JO C 38, 12.2.1999, p. 10.
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European (2),
(2)JO C 75, 15.3.2000, p. 29.
hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat (3),
(3)Avizul Parlamentului European din 3 septembrie 2003 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial). Poziţia comună a Consiliului din 26 ianuarie 2004 (JO C 79 E, 30.3.2004, p. 15) şi Poziţia Parlamentului European din 20 aprilie 2004 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial). Decizia Consiliului din 26 aprilie 2004.
întrucât:
(1)Regulile de coordonare a sistemelor naţionale de securitate socială se înscriu în cadrul liberei circulaţii a persoanelor şi trebuie să contribuie la îmbunătăţirea nivelului de viaţă şi a condiţiilor de încadrare în muncă a acestora.
(2)Tratatul nu prevede alte competenţe decât cele menţionate la articolul 308 pentru ase lua măsuri adecvate în domeniul securităţii sociale pentru alte persoane decât salariaţii.
(3)Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială salariaţilor, persoanelor care desfăşoară activităţi independente şi membrilor familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunităţii (4) a fost modificat şi actualizat cu numeroase ocazii, pentru a se lua în considerare atât evoluţiile la nivel comunitar, inclusiv hotărârile Curţii de Justiţie, cât şi modificările legislative la nivel naţional. Aceşti factori au contribuit la crearea unor reguli comunitare de coordonare complicate şi voluminoase. înlocuirea acestor reguli prin modernizarea şi simplificarea lor este, prin urmare, esenţială pentru a se atinge scopul liberei circulaţii a persoanelor.
(4)JO L 149, 5.7.1971, p. 2. Regulament modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 1386/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului (JO L 187, 10.7.2001, p. 1).
(4)Este necesar să se respecte caracteristicile proprii legislaţiilor interne privind securitatea socială şi să se elaboreze un sistem unic de coordonare.
(5)În cadrul acestei coordonări, este necesar să se garanteze tratamentul egal în Comunitate, conform diferitelor legislaţii interne, pentru persoanele în cauză.
(6)Legătura strânsă dintre legislaţiile privind securitatea socială şi dispoziţiile contractuale care le completează sau le înlocuiesc şi care au făcut obiectul unei decizii a autorităţilor publice, prin care au devenit obligatorii sau li s-a extins domeniul de aplicare, poate necesita o protecţie similară cu cea oferită de prezentul regulament, în ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor respective. Un prim pas ar putea fi evaluarea experienţei statelor membre care au notificat aceste regimuri.
(7)Date fiind diferenţele majore care există între legislaţiile interne cu privire la persoanele reglementate, este preferabil să se stabilească principiul în conformitate cu care prezentul regulament se aplică resortisanţilor unui stat membru, apatrizilor şi refugiaţilor rezidenţi pe teritoriul unui stat membru, care sunt sau au fost supuşi legislaţiei de securitate socială dintr-unul sau mai multe state membre, precum şi membrilor familiilor acestora şi urmaşilor lor.
(8)Principiul general al egalităţii de tratament este de o deosebită importanţă pentru lucrătorii care nu sunt rezidenţi în statul membru în care lucrează, inclusiv pentru lucrătorii frontalieri.
(9)Curtea de Justiţie şi-a exprimat, în repetate rânduri, opinia cu privire la posibilitatea asimilării prestaţiilor, veniturilor şi faptelor. Acest principiu trebuie adoptat în mod expres şi dezvoltat, respectându-se fondul şi spiritul hotărârilor judecătoreşti.
(10)Cu toate acestea, principiul asimilării anumitor fapte sau evenimente desfăşurate pe teritoriul unui alt stat membru cu fapte sau evenimente similare desfăşurate pe teritoriul statului membru a cărui legislaţie este aplicabilă nu ar trebui să interfereze cu principiul cumulării perioadelor de asigurare, de încadrare în muncă, de activitate independentă sau de rezidenţă realizate în temeiul legislaţiei oricărui alt stat membru cu cele realizate în temeiul legislaţiei statului membru competent. Perioadele realizate în temeiul legislaţiei unui alt stat membru trebuie aşadar să fie luate în considerare doar prin aplicarea principiului cumulării perioadelor.
(11)Asimilarea faptelor sau a evenimentelor desfăşurate într-un stat membru nu poate în nici un caz determina ca alt stat membru să devină competent sau ca legislaţia acestuia să devină aplicabilă.
(12)Pe baza proporţionalităţii, este necesar să se asigure ca principiul asimilării faptelor sau evenimentelor să nu conducă la rezultate nejustificate din punct de vedere obiectiv sau la cumulul unor prestaţii de acelaşi tip pentru aceeaşi perioadă.
(13)Regulile de coordonare trebuie să garanteze că persoanele care se deplasează în interiorul Comunităţii, precum şi persoanele aflate în întreţinere şi urmaşii acestora, îşi păstrează drepturile şi avantajele dobândite şi în curs de a fi dobândite.
(14)Aceste obiective trebuie să fie atinse în special prin cumularea tuturor perioadelor luate în considerare în conformitate cu diferite legislaţii interne, în scopul dobândirii şi menţinerii dreptului la prestaţii şi al calculării valorii acestor prestaţii, precum şi prin oferirea de prestaţii diverselor categorii de persoane incluse în prezentul regulament.
(15)Este necesar ca persoanele care se deplasează în Comunitate să se supună regimului de securitate socială a unui singur stat membru, pentru a se evita suprapunerea dispoziţiilor legislaţiilor interne aplicabile, precum şi complicaţiile care pot rezulta din această cauză.
(16)În interiorul Comunităţii, nu există în principiu nici o justificare pentru ca drepturile de securitate socială să depindă de locul de reşedinţă al persoanei în cauză. Cu toate acestea, în anumite cazuri, în special în ceea ce priveşte prestaţiile speciale ce au legătură cu mediul economic şi social al persoanei în cauză, locul de reşedinţă poate fi luat în considerare.
(17)În vederea garantării, într-un mod cât mai eficient, egalitatea de tratament pentru toate persoanele încadrate în muncă pe teritoriul unui stat membru, este adecvat să se stabilească, în general, ca legislaţie aplicabilă legislaţia statului membru în care persoana în cauză îşi desfăşoară activitatea salariată sau independentă.
(17a) Din momentul în care legislaţia unui stat membru devine aplicabilă unei persoane în temeiul titlului II din prezentul regulament, condiţiile de afiliere şi de obţinere a dreptului la prestaţii ar trebui definite în legislaţia statului membru competent, cu respectarea dreptului comunitar.
(18)În anumite situaţii care justifică alte criterii de aplicabilitate, este necesar să se facă derogare de la regula menţionată.
(18a) Principiul legislaţiei unice aplicabile are o mare importanţă şi ar trebui consolidat. Aceasta nu ar trebui să însemne, totuşi, că simpla acordare a unei prestaţii, în conformitate cu prezentul regulament şi incluzând plata unor cotizaţii pentru asigurare sau a unei acoperiri de asigurare pentru beneficiar, conferă legislaţiei statului membru a cărui instituţie a acordat prestaţia, statutul de legislaţie aplicabilă persoanei în cauză.
(18b) În anexa III la Regulamentul (CEE) nr. 3922/91 al Consiliului din 16 decembrie 1991 privind armonizarea cerinţelor tehnice şi a procedurilor administrative în domeniul aviaţiei civile (*), conceptul de "bază de reşedinţă" pentru membrii echipajului de comandă şi ai echipajului de cabină este definit drept locaţia desemnată de către operator pentru membrul echipajului de unde acesta începe şi încheie în mod normal o perioadă de serviciu sau o serie de perioade de serviciu şi unde, în condiţii normale, operatorul nu este responsabil de cazarea membrului respectiv al echipajului. În scopul facilitării aplicării titlului II din prezentul regulament pentru membrii echipajului de comandă şi ai echipajului de cabină, se justifică utilizarea conceptului de "bază de reşedinţă" drept criteriu pentru a stabili legislaţia aplicabilă membrilor echipajului de comandă şi ai echipajului de cabină. Cu toate acestea, legislaţia aplicabilă membrilor echipajului de comandă şi ai echipajului de cabină ar trebui să rămână stabilă, iar principiul bazei de reşedinţă nu ar trebui să determine modificări frecvente ale legislaţiei aplicabile din cauza modelelor de lucru sau a cererilor sezoniere ale sectorului industrial.
(*)JO L 373, 31.12.1991, p. 4.
(19)În anumite cazuri, prestaţiile de maternitate şi cele de paternitate asimilate pot fi acordate mamei sau tatălui. Dat fiind că în ceea ce îl priveşte pe tată, aceste prestaţii sunt diferite de prestaţiile parentale şi pot fi asimilate prestaţiilor de maternitate în sens restrâns, în măsura în care acestea sunt acordate în primele luni de viaţă ale copilului, este adecvat ca prestaţiile de maternitate şi cele de paternitate asimilate să fie reglementate în comun.
(20)În ceea ce priveşte prestaţiile de boală, de maternitate şi cele de paternitate asimilate, este necesar să se asigure protecţia persoanelor asigurate, precum şi a membrilor familiilor acestora, care sunt rezidenţi sau au drept de şedere într-un alt stat membru decât statul membru competent.
(21)Dispoziţiile privind prestaţiile de boală, de maternitate şi cele de paternitate asimilate au fost elaborate în temeiul jurisprudenţei Curţii de Justiţie. S-au îmbunătăţit dispoziţiile privind acordul prealabil, luându-se în considerare deciziile pertinente ale Curţii de Justiţie.
(22)Poziţia specifică a solicitanţilor şi titularilor de pensii, precum şi a membrilor familiilor acestora, face necesară adoptarea unor dispoziţii care să reglementeze asigurarea de sănătate, adaptate la această situaţie.
(23)Având în vedere diferenţele dintre diferitele sisteme naţionale, este adecvat ca statele membre să prevadă, în cazul în care este posibil, că membrii de familie ai lucrătorilor frontalieri pot primi îngrijiri medicale în statul membru în care aceştia îşi desfăşoară activitatea.
(24)Este necesar să se prevadă dispoziţii specifice pentru a reglementa nesuprapunerea prestaţiilor de boală în natură şi a prestaţiilor de boală în numerar, care sunt de aceeaşi natură ca şi cele care au făcut obiectul hotărârilor Curţii de Justiţie în cauzele nr. C-215/99, Jauch, şi nr. C-160/96, Molenaar, cu condiţia ca prestaţiile respective să acopere acelaşi risc.
(25)În ceea ce priveşte prestaţiile pentru accidente de muncă şi boli profesionale, este important să se reglementeze situaţia persoanelor care sunt rezidenţi sau au drept de şedere într-un stat membru, altul decât statul membru competent, cu scopul de a asigura protecţia acestora.
(26)Este important să se elaboreze un sistem de coordonare a prestaţiilor de invaliditate, care să respecte caracteristicile specifice legislaţiei naţionale, în special în ceea ce priveşte recunoaşterea invalidităţii şi agravarea acesteia.
(27)Este necesar să se elaboreze un sistem de acordare a prestaţiilor pentru limită de vârstă şi a indemnizaţiei de urmaş, în cazul în care persoana în cauză a fost supusă legislaţiei unuia sau mai multor state membre.
(28)Este adecvat să se prevadă un cuantum al pensiei calculat în conformitate cu metoda utilizată pentru cumulare şi calcul pro-rata şi garantat de dreptul comunitar, în cazul în care aplicarea legislaţiei interne, inclusiv a clauzelor privind reducerea, suspendarea sau eliminarea, se dovedeşte mai puţin favorabilă decât metoda menţionată.
(29)Pentru a proteja lucrătorii migranţi şi urmaşii acestora împotriva aplicării extrem de riguroase a legislaţiei interne cu privire la reducere, suspendare sau eliminare, este necesar să se introducă dispoziţii care să condiţioneze strict aplicarea acestor clauze.
(30)După cum a reafirmat în mod constant Curtea de Justiţie, Consiliul nu este considerat competent să adopte reguli care să limiteze cumularea a două sau mai multe pensii dobândite în state membre diferite, printr-o reducere a valorii pensiei dobândite exclusiv în conformitate cu legislaţia internă.
(31)Potrivit Curţii de Justiţie, este rolul legiuitorului naţional să adopte asemenea reguli, luând în considerare faptul că legislatorul Comunităţii trebuie să stabilească limitele în care se pot aplica dispoziţiile dreptului intern privind reducerea, suspendarea sau retragerea unei pensii.
(32)Pentru a se încuraja mobilitatea lucrătorilor, este necesar, în special, să se faciliteze căutarea de locuri de muncă în diferite state membre. Este aşadar necesar să se asigure o coordonare mai completă şi mai eficientă între regimurile de asigurări de şomaj şi serviciile de ocupare a forţei de muncă din toate statele membre.
(33)Este necesar ca regimuri legale de pre-pensionare să fie incluse în domeniul de aplicare a prezentului regulament, garantându-se astfel egalitatea de tratament şi posibilitatea exportării prestaţiilor de pre-pensionare, precum şi acordarea prestaţiilor familiale şi de îngrijire a sănătăţii persoanelor în cauză, în conformitate cu dispoziţiile prezentului regulament. Cu toate acestea, este adecvat să se excludă regula cumulării perioadelor pentru obţinerea dreptului la aceste prestaţii, întrucât regimuri legale de pre-pensionare există doar într-un număr foarte limitat de state membre.
(34)Deoarece prestaţiile familiale au un domeniu de aplicare foarte larg, în măsura în care unele acoperă situaţii care ar putea fi descrise drept clasice, în timp ce altele se disting prin caracterul lor specific, acestea din urmă făcând obiectul hotărârilor Curţii de Justiţie în cauzele comune C-245/94 şi C-312/94, Hoever şi Zachow, şi în cauza C-275/96, Kuusijärvi, este necesar să se reglementeze toate aceste prestaţii.
(35)Pentru a se evita cumulul nejustificat de prestaţii, este necesar să se stabilească reguli de prioritate în cazul cumulului de drepturi la prestaţii familiale în temeiul legislaţiei statului membru competent şi în temeiul legislaţiei statului membru de reşedinţă al membrilor de familie.
(36)Avansurile din pensiile alimentare sunt avansuri recuperabile, care au scopul de a compensa nerespectarea de către un părinte a obligaţiei legale de a-şi întreţine propriul copil, obligaţie ce derivă din dreptul familiei. Prin urmare, aceste avansuri nu trebuie asimilate prestaţiilor directe care rezultă din ajutorul social plătit în favoarea familiilor. Date fiind aceste particularităţi, regulile de coordonare nu trebuie să se aplice acestor avansuri din pensii alimentare.
(37)În conformitate cu jurisprudenţa constantă a Curţii de Justiţie , dispoziţiile care derogă de la principiul exportabilităţii prestaţiilor de securitate socială trebuie să fie interpretate limitativ. Acest lucru înseamnă că dispoziţiile respective se pot aplica doar în cazul prestaţiilor care îndeplinesc condiţiile precizate. Prin urmare, capitolul 9 de la titlul III din prezentul regulament se aplică doar în cazul prestaţiilor enumerate în anexa X la prezentul regulament, care sunt totodată speciale şi de tip necontributiv.
(38)Este necesar să se instituie o comisie administrativă, formată dintr-un reprezentant al guvernului din fiecare stat membru, având ca sarcină, în special, să rezolve orice problemă administrativă sau de interpretare ce rezultă din dispoziţiile prezentului regulament şi să promoveze colaborarea între statele membre.
(39)S-a constatat că dezvoltarea şi utilizarea serviciilor de prelucrare a informaţiei pentru schimbul de informaţii necesită crearea unei comisii tehnice, sub egida comisiei administrative, cu responsabilităţi specifice în domeniul prelucrării informaţiei.
(40)Utilizarea serviciilor de prelucrare a informaţiei pentru schimbul de date dintre instituţii necesită dispoziţii care să garanteze că documentele schimbate sau emise prin mijloace electronice sunt acceptate în acelaşi mod ca şi documentele pe suport de hârtie. Aceste schimburi de informaţii se realizează cu respectarea dispoziţiilor comunitare în materie de protecţie a persoanelor fizice cu privire la prelucrarea şi libera circulaţie a datelor cu caracter personal.
(41)Este necesar să se prevadă dispoziţii speciale care să corespundă caracteristicilor proprii legislaţiilor interne, pentru a se facilita aplicarea regulilor de coordonare.
(42)În conformitate cu principiul proporţionalităţii şi cu principiul de bază în temeiul căruia prezentul regulament trebuie să se aplice tuturor cetăţenilor Uniunii Europene, precum şi pentru a se găsi o soluţie care să ia în considerare constrângerile care ar putea rezulta din caracteristicile speciale ale sistemelor bazate pe rezidenţă, s-a considerat oportun să se prevadă o derogare specială, prin introducerea unui punct referitor la “DANEMARCA" în anexa XI. Într-adevăr, această derogare, care se limitează la dreptul la pensie socială doar pentru noua categorie de “persoane inactive", la care se extinde prezentul regulament, este justificată de trăsăturile specifice ale sistemului în vigoare în Danemarca şi de faptul că pensia respectivă se poate exporta după o perioadă de rezidenţă de zece ani, în conformitate cu legislaţia daneză în vigoare (Legea pensiilor).
(43)În conformitate cu principiul egalităţii de tratament, se consideră oportun să se prevadă o derogare specială prin introducerea unui punct referitor la “FINLANDA" în anexa XI. Această derogare, care se limitează la pensiile naţionale acordate pe criteriul rezidenţei, este justificată de caracteristicile specifice ale legislaţiei finlandeze în materie de securitate socială, obiectivul acesteia fiind acela de a asigura o valoare a pensiei naţionale care să nu fie mai mică decât valoarea pensiei naţionale calculate ca şi cum toate perioadele de asigurare realizate în orice alt stat membru ar fi fost realizate în Finlanda.
(44)Este necesar să se introducă un nou regulament de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71. Este totuşi necesar ca Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 să rămână în vigoare şi ca efectele sale juridice să se menţină în sensul anumitor acte şi acorduri comunitare la care Comunitatea este parte, în scopul asigurării certitudinii juridice.
(45)Dat fiind că obiectivul acţiunii preconizate, adică adoptarea măsurilor de coordonare care să garanteze exercitarea eficientă a dreptului la libera circulaţie a persoanelor, nu se poate realiza într-o măsură suficientă de către statele membre şi, prin urmare, datorită amplorii şi efectelor acţiunii respective, se poate realiza mai bine la nivel comunitar, Comunitatea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarităţii, consacrat la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este enunţat în articolul menţionat, prezentul regulament nu depăşeşte ceea ce este necesar în vederea atingerii acestui obiectiv,
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
-****-
Art. 1: Definiţii
În sensul prezentului regulament:
(a)prin “activitate salariată" se înţelege orice activitate sau situaţie echivalentă considerată ca atare, în aplicarea legislaţiei de securitate socială din statul membru în care se desfăşoară această activitate sau în care există situaţia echivalentă;
(b)prin “activitate independentă" se înţelege orice activitate sau situaţie echivalentă considerată ca atare, în aplicarea legislaţiei de securitate socială din statul membru în care se desfăşoară această activitate sau în care există situaţia echivalentă;
(c)prin “persoană asigurată" se înţelege, în raport cu diferitele ramuri de securitate socială prevăzute de titlul III capitolele 1 şi 3, orice persoană care îndeplineşte condiţiile impuse de legislaţia statului membru competent în temeiul titlului II pentru a avea dreptul la prestaţii, luând în considerare dispoziţiile prezentului regulament;
(d)prin “funcţionar" se înţelege orice persoană considerată astfel sau asimilată de către statul membru de care aparţine administraţia al cărei salariat este;
(e)prin “regim special pentru funcţionari" se înţelege orice regim de securitate socială care diferă de regimul general aplicabil salariaţilor din statul membru interesat şi care vizează în mod direct toţi funcţionarii sau anumite categorii de funcţionari publici;
(f)prin “lucrător frontalier" se înţelege orice persoană care desfăşoară o activitate salariată sau independentă într-un stat membru şi care este rezidentă în alt stat membru, în care se întoarce de regulă zilnic sau cel puţin o dată pe săptămână;
(g)“refugiat" are sensul pe care i-l atribuie articolul 1 din Convenţia privind statutul refugiaţilor, semnată la Geneva la 28 iulie 1951;
(h)“apatrid" are sensul pe care i-l atribuie articolul 1 din Convenţia privind statutul apatrizilor, semnată la New York la 28 septembrie 1954;
(i)prin “membru de familie" se înţelege:
1._
(i)orice persoană definită sau recunoscută ca membru de familie sau desemnată ca membru al gospodăriei de către legislaţia în temeiul căreia sunt acordate prestaţiile;
(ii)în ceea ce priveşte prestaţiile în natură în temeiul titlului III, capitolul 1 pentru boală, maternitate şi prestaţiile de paternitate asimilate, orice persoană definită sau recunoscută ca membru de familie sau desemnată ca membru al gospodăriei de către legislaţia statului membru în care este rezidentă;
2.în cazul în care legislaţia statului membru, care este aplicabilă în temeiul punctului (1), nu face deosebire între membrii de familie şi alte persoane cărora li se aplică legislaţia menţionată, soţul/soţia, copiii minori şi copiii aflaţi în întreţinere care au atins vârsta majoratului se consideră a fi membri de familie;
3.în cazul în care, în conformitate cu legislaţia aplicabilă în temeiul punctelor (1) şi (2), o persoană este considerată membru de familie sau membru al gospodăriei doar în cazul în care locuieşte în aceeaşi gospodărie cu persoana asigurată sau titularul de pensie, această condiţie se consideră îndeplinită dacă persoana respectivă se află în principal în întreţinerea asiguratului sau titularului de pensie;
(j)prin “reşedinţă" se înţelege locul în care o persoană este rezidentă în mod obişnuit;
(k)prin “şedere" se înţelege reşedinţa temporară;
(l)prin “legislaţie" se înţelege pentru fiecare stat membru, actele cu putere de lege şi actele administrative, precum şi orice alte măsuri de aplicare care se referă la ramurile de securitate socială prevăzute de articolul 3 alineatul (1).
Acest termen exclude clauzele contractuale, altele decât cele care servesc la punerea în aplicare a unei obligaţii de asigurare care rezultă din actele cu putere de lege şi actele administrative prevăzute la paragraful anterior sau care au făcut obiectul unei decizii a autorităţilor publice cu privire la caracterul lor obligatoriu sau cu privire la extinderea domeniului de aplicare, cu condiţia ca statul membru interesat să facă o declaraţie în acest sens, notificată preşedintelui Parlamentului European şi preşedintelui Consiliului Uniunii Europene. Această declaraţie se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;
(m)prin “autoritate competentă" se înţelege, pentru fiecare stat membru, ministrul, miniştrii sau o altă autoritate corespunzătoare de care aparţin regimurile de securitate socială pe întreg teritoriul sau în orice parte a statului membru respectiv;
(n)prin “comisie administrativă" se înţelege comisia prevăzută la articolul 71;
(n1)prin «Autoritate Europeană a Muncii» se înţelege organul instituit prin Regulamentul (UE) 2019/1149 al Parlamentului European şi al Consiliului (*) şi menţionat la articolul 74a;
(*)Regulamentul (UE) 2019/1149 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 iunie 2019 de instituire a unei Autorităţi Europene a Muncii, de modificare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004, a Regulamentului (UE) nr. 492/2011 şi a Regulamentului (UE) 2016/589 şi de abrogare a Deciziei (UE) 2016/344 (JO L 186, 11.7.2019, p. 21).
(o)prin “regulament de aplicare" se înţelege regulamentul prevăzut la articolul 89;
(p)prin “instituţie" se înţelege, pentru fiecare stat membru, organismul sau autoritatea responsabilă de aplicarea întregii legislaţii sau a unei părţi din aceasta;
(q)prin “instituţie competentă" se înţelege:
(i)instituţia la care este afiliată persoana în cauză la data la care solicită prestaţia
sau
(ii)instituţia de la care persoana în cauză are sau ar avea dreptul să primească prestaţii, în cazul în care aceasta sau unul sau mai mulţi membri ai familiei sale ar fi rezidenţi în statul membru în care este situată instituţia
sau
(iii)instituţia desemnată de autoritatea competentă a statului membru în cauză
sau
(iv)în cazul unui regim referitor la obligaţiile angajatorului cu privire la prestaţiile prevăzute la articolul 3 alineatul (1), fie angajatorul, fie asigurătorul implicat sau, în lipsa acestora, organismul sau autoritatea desemnată de autoritatea competentă a statului membru în cauză;
(r)prin “instituţia de la locul de reşedinţă" şi “instituţia de la locul de şedere" se înţelege instituţia care este abilitată să acorde prestaţii la locul de reşedinţă al persoanei interesate, respectiv instituţia abilitată să acorde prestaţii la locul de şedere al persoanei interesate, în conformitate cu legislaţia aplicată de instituţia respectivă sau, în cazul în care nu există o astfel de instituţie, de instituţia desemnată de autoritatea competentă a statului membru în cauză;
(s)prin “stat membru competent" se înţelege statul membru în care este situată instituţia competentă;
(t)prin “perioadă de asigurare" se înţeleg perioadele de cotizare, de încadrare în muncă sau de activitate independentă, definite sau recunoscute ca perioade de asigurare de către legislaţia în temeiul căreia au fost realizate sau considerate realizate, precum şi toate perioadele asimilate acestora, în măsura în care sunt considerate de legislaţia menţionată ca fiind echivalente cu perioade de asigurare;
(u)prin “perioadă de încadrare în muncă" sau “perioadă de activitate independentă" se înţeleg perioade definite sau recunoscute astfel de legislaţia în temeiul căreia au fost realizate, precum şi toate perioadele asimilate acestora, în măsura în care sunt recunoscute de legislaţia menţionată ca fiind echivalente cu perioadele de încadrare în muncă sau de activitate independentă;
(v)prin “perioadă de rezidenţă" se înţeleg perioadele definite sau recunoscute ca atare de către legislaţia în temeiul căreia au fost realizate sau considerate realizate;
(va) "prestaţii în natură" înseamnă:
(i)în sensul titlului III capitolul 1 (prestaţii de boală, de maternitate şi de paternitate asimilate) prestaţii în natură, prevăzute în legislaţia unui stat membru, care vizează să acopere, să pună la dispoziţie, să plătească direct sau să ramburseze costul îngrijirilor medicale şi al produselor şi serviciilor auxiliare tratamentului. Acestea includ şi prestaţiile în natură pentru îngrijirea pe termen lung;
(ii)în sensul titlului III capitolul 2 (accidente la locul de muncă şi boli profesionale), toate prestaţiile în natură referitoare la accidente la locul de muncă şi boli profesionale, astfel cum sunt definite la punctul (i) şi prevăzute în cadrul regimurilor privind accidentele de muncă şi bolile profesionale ale statelor membre.
(w)“pensia" include, de asemenea, indemnizaţiile, prestaţiile în capital care le pot substitui şi plăţile efectuate cu titlu de rambursare a cotizaţiilor, precum şi, sub rezerva dispoziţiilor din titlul III, majorările rezultate din re-evaluare sau alocaţiile suplimentare;
(x)prin “prestaţie de prepensionare" se înţeleg toate prestaţiile în numerar, altele decât ajutorul de şomaj sau pensia anticipată, acordate începând de la o anumită vârstă lucrătorilor care şi-au redus, încetat sau suspendat activităţile profesionale până la vârsta la care îndeplinesc condiţiile pentru obţinerea unei pensii pentru limită de vârstă sau a unei pensii anticipate, primirea acesteia nefiind condiţionată de disponibilitatea persoanei în cauză faţă de serviciile de ocupare a forţei de muncă din statul competent; prin “prestaţie anticipată pentru limită de vârstă" se înţelege o prestaţie acordată înainte ca persoana în cauză să fi atins vârsta normală de pensionare şi care fie continuă să fie furnizată după atingerea vârstei menţionate, fie este înlocuită cu o altă pensie pentru limită de vârstă;
(y)prin “ajutor de deces" se înţelege orice plată unică făcută în caz de deces, cu excepţia prestaţiilor în capital prevăzute la litera (w);
(z)“prestaţii familiale": toate prestaţiile în natură sau în numerar pentru acoperirea cheltuielilor familiei, cu excepţia avansurilor din pensiile alimentare şi a alocaţiilor speciale de naştere sau de adopţie prevăzute în anexa I.
Art. 2: Domeniul de aplicare personal
(1)Prezentul regulament se aplică resortisanţilor unuia dintre statele membre, apatrizilor şi refugiaţilor care sunt rezidenţi într-un stat membru şi care se află sau s-au aflat sub incidenţa legislaţiei unuia sau mai multor state membre, precum şi membrilor de familie şi urmaşilor acestora.
(2)Prezentul regulament se aplică, de asemenea, urmaşilor persoanelor care s-au aflat sub incidenţa legislaţiei unuia sau mai multor state membre, indiferent de cetăţenia acestor persoane, în cazul în care urmaşii lor sunt resortisanţi ai unui stat membru sau apatrizi sau refugiaţi care sunt rezidenţi într-unul din statele membre.
Art. 3: Domeniul de aplicare material
(1)Prezentul regulament se aplică tuturor legislaţiilor referitoare la ramurile de securitate socială privind:
a)prestaţiile de boală;
b)indemnizaţiile de maternitate şi de paternitate asimilate;
c)indemnizaţiile de invaliditate;
d)prestaţiile pentru limită de vârstă;
e)prestaţiile de urmaş;
f)prestaţiile în cazul unor accidente de muncă şi boli profesionale;
g)ajutoarele de deces;
h)ajutoarele de şomaj;
i)prestaţiile de prepensionare;
j)prestaţiile familiale.
(2)Cu excepţia cazului în care anexa XI prevede altfel, prezentul regulament se aplică regimurilor de securitate socială generale şi speciale, de tip contributiv sau necontributiv, precum şi regimurilor referitoare la obligaţiile unui angajator sau armator.
(3)Prezentul regulament se aplică şi în cazul prestaţiilor speciale în numerar, de tip necontributiv, prevăzute la articolul 70.
(4)Cu toate acestea, dispoziţiile titlului III din prezentul regulament nu aduc atingere dispoziţiile legale ale statelor membre cu privire la obligaţiile armatorului.
(5)Prezentul regulament nu se aplică:
a)asistenţei sociale sau medicale; sau
b)prestaţiilor acordate în legătură cu care un stat membru îşi asumă răspunderea pentru prejudiciile cauzate persoanelor şi oferă compensaţii, cum ar fi pentru victimele de război şi ale acţiunilor militare sau pentru consecinţele acestora; pentru victimele infracţiunilor, ale asasinatelor sau ale actelor teroriste; pentru victimele acţiunilor unor agenţi ai statului membru aflaţi în exerciţiul funcţiunii; sau pentru victimele care au suferit nedreptăţi din motive politice sau religioase sau legate de familia acestora.
Art. 4: Egalitatea de tratament
Cu excepţia cazului în care prezentul regulament prevede altfel, persoanele cărora li se aplică prezentul regulament beneficiază de aceleaşi prestaţii şi sunt supuse aceloraşi obligaţii, în temeiul legislaţiei unui stat membru, ca şi resortisanţii acelui stat membru.
Art. 5: Asimilarea prestaţiilor, veniturilor, faptelor sau evenimentelor
Cu excepţia cazului în care prezentul regulament prevede altfel şi în temeiul dispoziţiilor speciale de aplicare prevăzute, se aplică următoarele dispoziţii:
(a)în cazul în care, în temeiul legislaţiei statului membru competent, beneficiul prestaţiilor de securitate socială sau al altor venituri produce anumite efecte juridice, dispoziţiile în cauză din legislaţia respectivă sunt, de asemenea, aplicabile în cazul beneficiului prestaţiilor echivalente dobândite în temeiul legislaţiei unui alt stat membru sau al veniturilor dobândite într-un alt stat membru;
(b)în cazul în care, în temeiul legislaţiei statului membru competent, anumite fapte sau evenimente produc efecte juridice, statul membru respectiv ia în considerare faptele sau evenimentele similare desfăşurate în oricare alt stat membru, ca şi cum ar fi avut loc pe teritoriul său.
Art. 6: Cumularea perioadelor
Cu excepţia cazului în care prezentul regulament prevede altfel, instituţia competentă a unui stat membru a cărui legislaţie condiţionează:
- dobândirea, menţinerea, durata sau recuperarea dreptului la prestaţii;
- beneficiul unei anumite legislaţii sau
- accesul la sau scutirea de asigurări obligatorii, facultative continue sau voluntare,
de realizarea perioadelor de asigurare, de încadrare în muncă, de activitate independentă sau de rezidenţă, ia în considerare, atât cât este necesar, perioadele de asigurare, de încadrare în muncă, de activitate independentă sau de rezidenţă realizate în temeiul legislaţiei oricărui alt stat membru, ca şi cum ar fi fost realizate în temeiul legislaţiei pe care o aplică.
Art. 7: Eliminarea clauzelor de rezidenţă
Cu excepţia cazului în care prezentul regulament prevede altfel, prestaţiile în numerar care se plătesc în temeiul legislaţiei unuia sau mai multor state membre sau al prezentului regulament nu pot face obiectul nici unei reduceri, modificări, suspendări, retrageri sau confiscări în temeiul faptului că beneficiarul sau membrii familiei acestuia sunt rezidenţi într-un stat membru, altul decât cel în care este situată instituţia responsabilă de furnizarea prestaţiei.
Art. 8: Relaţiile dintre prezentul regulament şi alte instrumente de coordonare
(1)În domeniul său de aplicare, prezentul regulament înlocuieşte orice convenţie de securitate socială aplicabilă între statele membre. Cu toate acestea, anumite dispoziţii ale convenţiilor de securitate socială, realizate de statele membre înainte de data aplicării prezentului regulament continuă să se aplice, în măsura în care acestea sunt mai favorabile pentru beneficiarii lor sau în cazul în care sunt rezultatul unor împrejurări istorice speciale şi au un efect limitat în timp. Pentru a rămâne în vigoare, aceste dispoziţii trebuie să figureze în anexa II. În cazul în care, din motive obiective, nu este posibil ca unele dintre aceste dispoziţii să se extindă la toate persoanele cărora li se aplică prezentul regulament, acest lucru trebuie să fie precizat.
(2)În cazul în care este necesar, două sau mai multe state membre pot încheia între ele convenţii în temeiul principiilor prezentului regulament şi în spiritul acestuia.
Art. 9: Declaraţii ale statelor membre privind domeniul de aplicare a prezentului regulament
(1)Statele membre notifică în scris Comisiei Europene declaraţiile efectuate în conformitate cu articolul 1 litera (l), legislaţiile şi regimurile prevăzute la articolul 3, convenţiile realizate conform dispoziţiilor prevăzute la articolul 8 alineatul (2), prestaţiile minime menţionate la articolul 58 şi absenţa unui sistem de asigurări prevăzut la articolul 65a alineatul (1), precum şi modificările de fond. Aceste notificări indică data de la care prezentul regulament se va aplica regimurilor specificate de statele membre în declaraţiile lor.
(2)Notificările menţionate se transmit anual Comisiei Europene şi sunt făcute publice în mod corespunzător.
Art. 10: Prevenirea cumulului de prestaţii
Cu excepţia cazului în care se prevede altfel, prezentul regulament nici nu conferă, nici nu menţine dreptul de a beneficia de mai multe prestaţii de acelaşi tip, pentru aceeaşi perioadă de asigurare obligatorie.
Art. 11: Reguli generale
(1)Persoanele cărora li se aplică prezentul regulament sunt supuse legislaţiei unui singur stat membru. Această legislaţie se stabileşte în conformitate cu prezentul titlu.
(2)În aplicarea prezentului titlu, persoanele cărora li se acordă o prestaţie în numerar ca urmare sau ca o consecinţă a desfăşurării unei activităţi salariate sau independente se consideră că desfăşoară activitatea menţionată. Această dispoziţie nu se aplică în cazul pensiei de invaliditate, pentru limită de vârstă sau de urmaş, sau al indemnizaţiilor pentru accidente de muncă, boli profesionale sau al prestaţiilor de boală în numerar, care acoperă tratamentul pentru o perioadă nelimitată.
(3)Sub rezerva articolelor 12-16:
a)persoana care desfăşoară o activitate salariată sau independentă într-un stat membru se supune legislaţiei din statul membru respectiv;
b)funcţionarii se supun legislaţiei din statul membru de care aparţine administraţia ai căror salariaţi sunt;
c)persoana care beneficiază de ajutor de şomaj în conformitate cu articolul 65, în temeiul legislaţiei statului membru de reşedinţă, se supune legislaţiei statului membru respectiv;
d)persoana convocată sau concentrată pentru îndeplinirea obligaţiilor militare sau efectuarea serviciului civil într-un stat membru se supune legislaţiei statului membru respectiv;
e)orice altă persoană căreia nu i se aplică literele (a)-(d) se supune legislaţiei statului membru de reşedinţă, fără a se aduce atingere altor dispoziţii din prezentul regulament, care îi garantează prestaţii în temeiul legislaţiei unuia sau mai multor state membre.
(4)În sensul prezentului titlu, activitatea salariată sau independentă care se desfăşoară în mod obişnuit la bordul unei nave pe mare sub pavilionul unui stat membru se consideră activitate desfăşurată în statul membru respectiv. Cu toate acestea, un salariat care îşi desfăşoară activitatea la bordul unei nave sub pavilionul unui stat membru şi care este remunerat pentru această activitate de către o întreprindere sau de către o persoană al cărei sediu sau domiciliu se află în alt stat membru, se supune legislaţiei celui de-al doilea stat membru, în cazul în care îşi are reşedinţa în statul membru respectiv. întreprinderea sau persoana care plăteşte remuneraţia se consideră angajator în sensul legislaţiei menţionate.
(5)O activitate desfăşurată în calitate de membru al echipajului de comandă sau al echipajului de cabină care furnizează servicii de transport aerian de pasageri sau de mărfuri este considerată a fi o activitate desfăşurată în statul membru în care se află baza de reşedinţă, astfel cum este definită în anexa III la Regulamentul (CEE) nr. 3922/91
Art. 12: Reguli speciale
(1)Persoana care desfăşoară o activitate salariată într-un stat membru, pentru un angajator care îşi desfăşoară în mod obişnuit activităţile în acest stat membru, şi care este detaşată de angajatorul respectiv în alt stat membru pentru a lucra pentru angajator continuă să fie supusă legislaţiei primului stat membru, cu condiţia ca durata previzibilă a activităţii să nu depăşească 24 de luni şi ca persoana să nu fi fost trimisă pentru a înlocui o altă persoană detaşată.
(2)Persoana care desfăşoară în mod obişnuit o activitate independentă într-un stat membru şi care se deplasează în alt stat membru pentru a desfăşura o activitate similară continuă să fie supusă legislaţiei primului stat membru, cu condiţia ca durata previzibilă a activităţii să nu depăşească douăzeci şi patru de luni.
Art. 13: Desfăşurarea de activităţi în două sau mai multe state membre
(1)Persoana care desfăşoară în mod obişnuit o activitate salariată în două sau mai multe state membre face obiectul:
a)legislaţiei statului membru de reşedinţă, în cazul în care desfăşoară o parte substanţială a activităţii sale în statul membru respectiv; sau
b)dacă el/ea nu desfăşoară o parte substanţială a activităţii sale în statul membru de reşedinţă:
(i)legislaţiei statului membru în care este situat sediul sau locul de desfăşurare a activităţii întreprinderii sau angajatorului, dacă persoana este angajată de o întreprindere sau de un angajator; sau
(ii)legislaţiei statului membru în care este situat sediul sau locul de desfăşurare a activităţii întreprinderii sau angajatorului, dacă persoana este angajată de două sau mai multe întreprinderi sau angajatori ale căror sedii sau locuri de desfăşurare ale activităţii sunt situate într-un singur stat membru; sau
(iii)legislaţiei statului membru în care este situat sediul sau locul de desfăşurare a activităţii întreprinderii sau angajatorului, altul decât statul membru de reşedinţă, dacă persoana este angajată de două sau mai multe întreprinderi sau angajatori care îşi au sediile sau locurile de desfăşurare a activităţii în două state membre, unul dintre acestea fiind statul membru de reşedinţă; sau
(iv)legislaţiei statului membru de reşedinţă, dacă persoana este angajată de două sau mai multe întreprinderi sau angajatori, dintre care cel puţin două (doi) au sediul sau locul de desfăşurare a activităţii în state membre diferite, altele decât statul membru de reşedinţă.
(2)Persoana care desfăşoară în mod obişnuit o activitate independentă în două sau mai multe state membre se supune:
a)legislaţiei statului membru de reşedinţă, în cazul în care exercită o parte substanţială a activităţii sale în statul membru respectiv sau
b)legislaţiei statului membru în care este situat centrul de interes al activităţilor sale, în cazul în care nu îşi are reşedinţa într-unul din statele membre în care desfăşoară o parte substanţială a activităţii sale.
(3)Persoana care desfăşoară în mod obişnuit o activitate salariată şi o activitate independentă în state membre diferite se supune legislaţiei statului membru în care desfăşoară o activitate salariată sau, în cazul în care exercită o astfel de activitate în două sau mai multe state membre, legislaţiei stabilite în conformitate cu alineatul (1).
(4)Persoana angajată ca funcţionar într-un stat membru şi care desfăşoară o activitate salariată şi o activitate independentă în unul sau mai multe state membre se supune legislaţiei statului membru de care aparţine administraţia al cărei angajat este.
(5)În sensul legislaţiei stabilite în conformitate cu aceste dispoziţii, persoanele prevăzute la alineatele (1)-(4) sunt tratate ca şi cum şi-ar desfăşura toate activităţile salariate sau independente şi şi-ar realiza toate veniturile în statul membru interesat.
Art. 14: Asigurarea voluntară sau asigurarea facultativă continuă
(1)Articolele 11-13 sunt aplicabile în cazul asigurării voluntare sau în cel al asigurării continue facultative numai în cazul în care, în ceea ce priveşte una din ramurile prevăzute la articolul 3 alineatul (1), într-un stat membru există doar un regim voluntar de asigurări.
(2)În cazul în care, în temeiul legislaţiei unui stat membru, persoana în cauză se supune asigurării obligatorii în statul membru respectiv, aceasta nu poate fi supusă unui regim de asigurare voluntară sau de asigurare facultativă continuă într-un alt stat membru. În toate celelalte cazuri în care, pentru o ramură dată, există posibilitatea de a alege între mai multe regimuri de asigurare voluntară sau facultativă continuă, persoana în cauză poate fi admisă doar în cadrul regimului pe care l-a ales
(3)Cu toate acestea, în ceea ce priveşte prestaţiile de invaliditate, pentru limită de vârstă sau de urmaş, persoana în cauză poate fi admisă în cadrul regimului de asigurare voluntară sau facultativă continuă a unui stat membru, chiar dacă aceasta se află în mod obligatoriu sub incidenţa legislaţiei unui alt stat membru, cu condiţia ca, într-o anumită etapă din activitatea sa profesională, să fi fost supusă legislaţiei primului stat membru, luând în considerare că a desfăşurat o activitate salariată sau independentă, şi în măsura în care acest cumul este permis explicit sau implicit în temeiul legislaţiei primului stat membru.
(4)În cazul în care legislaţia unui stat membru condiţionează dreptul la asigurare voluntară sau la asigurare facultativă continuă de rezidenţa beneficiarului în statul membru respectiv sau de desfăşurarea anterioară a unei activităţi salariate sau independente, articolul 5 litera (b) se aplică doar în cazul persoanelor care, la un moment dat în trecut, s-au aflat sub incidenţa legislaţiei statului membru în cauză în temeiul desfăşurării unei activităţi salariate sau independente.
Art. 15: Agenţii auxiliari ai Comunităţilor Europene
Personalul contractual al Comunităţilor Europene poate alege între aplicarea legislaţiei statului membru în care este încadrat în muncă şi aplicarea legislaţiei statului membru sub a cărui incidenţă s-a aflat ultima dată sau a legislaţiei statului membru al cărui resortisat este, în ceea ce priveşte alte dispoziţii decât cele privind alocaţiile familiale, acordate în cadrul regimului aplicabil acestui personal. Acest drept de opţiune, care poate fi exercitat numai o singură dată, se aplică de la data intrării în serviciu.
Art. 16: Derogări de la articolele 11-15
(1)Două sau mai multe state membre, autorităţile competente ale acestor state membre sau organismele desemnate de aceste autorităţi pot prevedea derogări de la articolele 11-15 de comun acord, în interesul anumitor persoane sau categorii de persoane.
(2)Persoana care primeşte o pensie sau pensii în temeiul legislaţiei unuia sau mai multor state membre şi care îşi are reşedinţa într-un alt stat membru poate fi scutită, la cererea sa, de aplicarea legislaţiei acestui din urmă stat, cu condiţia să nu fie supusă legislaţiei respective pentru că exercită o activitate salariată sau o activitate independentă.
Secţiunea 1:Persoanele asigurate şi membrii familiilor acestora, cu excepţia titularilor de pensie şi a membrilor familiilor acestora
Art. 17: Reşedinţa într-un alt stat membru decât statul membru competent
Persoana asigurată sau membrii familiei acesteia care îşi au reşedinţa într-un alt stat membru decât statul membru competent beneficiază în statul membru de reşedinţă de prestaţiile în natură acordate, în numele instituţiei competente, de către instituţia de la locul de reşedinţă, în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei pe care o aplică, ca şi cum ar fi fost asigurate în temeiul legislaţiei menţionate.
Art. 18: Şederea în statul membru competent, în cazul în care persoana îşi are reşedinţa într-un alt stat membru. Dispoziţii speciale aplicabile membrilor de familie ai lucrătorilor frontalieri
(1)Cu excepţia cazului în care alineatul (2) prevede altfel, persoana asigurată şi membrii familiei acesteia prevăzuţi la articolul 17 pot beneficia, de asemenea, de prestaţii în natură în timpul şederii în statul membru competent. Prestaţiile în natură se acordă de către instituţia competentă pe cheltuiala sa, în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei pe care o aplică, ca şi cum persoanele în cauză ar rezida în statul membru respectiv.
(2)Membrii de familie ai unui lucrător frontalier au dreptul la prestaţii în natură pe durata şederii lor în statul membru competent.
Cu toate acestea, în cazul în care statul membru competent este inclus în lista din anexa III, membrii de familie ai unui lucrător frontalier care îşi au reşedinţa în acelaşi stat membru ca şi lucrătorul frontalier respectiv au dreptul la prestaţii în natură în statul membru competent numai în condiţiile stabilite la articolul 19 alineatul (1).
Art. 19: Şederea în afara statului membru competent
(1)Cu excepţia cazului în care alineatul (2) prevede altfel, persoana asigurată şi membrii familiei acesteia care au drept de şedere într-un alt stat membru decât statul membru competent pot beneficia de prestaţii în natură care se dovedesc necesare din motive medicale în timpul şederii lor, luându-se în considerare natura prestaţiilor şi durata estimată a şederii. Aceste prestaţii se acordă, în numele instituţiei competente, de către instituţia de la locul de şedere, în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei pe care o aplică, ca şi cum persoanele interesate ar fi fost asigurate în temeiul legislaţiei menţionate.
(2)Comisia administrativă întocmeşte o listă de prestaţii în natură care, pentru a fi acordate în timpul unei şederi într-un alt stat membru, necesită din raţiuni practice un acord prealabil între persoana în cauză şi instituţia care furnizează îngrijirea medicală.
Art. 20: Deplasarea în scopul beneficierii de prestaţii în natură. Autorizaţia de a primi un tratament adaptat în afara statului membru de reşedinţă
(1)Cu excepţia cazului în care prezentul regulament prevede altfel, o persoană asigurată care călătoreşte în alt stat membru pentru a beneficia de prestaţii în natură în timpul şederii sale trebuie să solicite autorizarea din partea instituţiei competente.
(2)Persoana asigurată care este autorizată de către instituţia competentă să se deplaseze în alt stat membru în scopul de a primi un tratament adaptat stării sale beneficiază de prestaţiile în natură acordate, în numele autorităţii competente, de către instituţia de la locul de şedere, în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei pe care o aplică, ca şi cum ar fi fost asigurată în temeiul legislaţiei menţionate. Autorizaţia se acordă în cazul în care tratamentul respectiv se află printre prestaţiile prevăzute de legislaţia statului membru pe teritoriul căruia este rezidentă persoana în cauză şi în cazul în care acesteia nu i se poate acorda un astfel de tratament într-un termen justificat din punct de vedere medical, avându-se în vedere starea sa actuală de sănătate şi evoluţia probabilă a bolii sale.
(3)Alineatele (1) şi (2) se aplică mutatis mutandis membrilor de familie ai persoanei asigurate.
(4)În cazul în care membrii familiei unei persoane asigurate îşi au reşedinţa într-un alt stat membru decât statul membru în care îşi are reşedinţa persoana asigurată şi în cazul în care statul membru respectiv a optat pentru o rambursare pe baza unor sume fixe, costul prestaţiilor în natură prevăzute la alineatul (2) se suportă de către instituţia de la locul de reşedinţă a membrilor de familie. În acest caz, în sensul alineatului (1), instituţia de la locul de reşedinţă a membrilor de familie se consideră instituţie competentă.
Art. 21: Prestaţiile în numerar
(1)Persoana asigurată şi membrii familiei sale care îşi au reşedinţa sau au drept de şedere într-un alt stat membru decât statul membru competent beneficiază de prestaţii în numerar acordate de instituţia competentă în temeiul legislaţiei pe care o aplică. Cu toate acestea, în cadrul unui acord între instituţia competentă şi instituţia de la locul de reşedinţă sau de şedere, aceste prestaţii pot fi acordate de către instituţia de la locul de reşedinţă sau de şedere în numele instituţiei competente, în conformitate cu legislaţia statului membru competent.
(2)Instituţia competentă dintr-un stat membru a cărui legislaţie prevede că prestaţiile în numerar se calculează pe baza venitului mediu sau pe baza unei cotizaţii medii stabileşte venitul mediu sau baza de cotizare medie exclusiv în funcţie de veniturile înregistrate sau de bazele de cotizare aplicate în timpul perioadelor realizate în temeiul legislaţiei menţionate.
(3)Instituţia competentă dintr-un stat membru a cărui legislaţie prevede că prestaţiile în numerar se calculează pe baza venitului forfetar ia în considerare exclusiv venitul forfetar sau, după caz, media veniturilor forfetare corespunzătoare perioadelor realizate în temeiul legislaţiei menţionate.
(4)Alineatele (2) şi (3) se aplică mutatis mutandis în cazurile în care legislaţia aplicată de către instituţia competentă defineşte o anumită perioadă de referinţă, care corespunde în totalitate sau parţial perioadelor pe care persoana în cauză le-a realizat în temeiul legislaţiei unui alt stat membru sau altor state membre.
Art. 22: Solicitanţii de pensie
(1)Persoana asigurată care, la prezentarea sau la examinarea unei cereri de pensie, îşi pierde dreptul la prestaţii în natură în temeiul legislaţiei ultimului stat membru competent, îşi păstrează dreptul la prestaţii în natură în temeiul legislaţiei statului membru în care îşi are reşedinţa, în cazul în care solicitantul de pensie îndeplineşte condiţiile privind asigurarea prevăzută de legislaţia statului membru menţionat la alineatul (2). Membrii de familie ai solicitantului de pensie beneficiază, de asemenea, de prestaţii în natură în statul membru de reşedinţă.
(2)Cheltuielile legate de prestaţiile în natură sunt suportate de instituţia din statul membru care, în cazul acordării pensiei, ar deveni competent prin aplicarea articolelor 23-25.
Art. 23: Dreptul la prestaţii în natură în temeiul legislaţiei statului membru de reşedinţă
O persoană care primeşte o pensie sau pensii în temeiul legislaţiei unuia sau mai multor state membre, dintre care unul este statul membru de reşedinţă şi care are dreptul la prestaţii în natură în temeiul legislaţiei statului membru respectiv, beneficiază, împreună cu membrii familiei sale, de aceste prestaţii în natură acordate de şi în numele instituţiei de la locul de reşedinţă, ca şi cum persoana în cauză ar avea dreptul la pensie numai în temeiul legislaţiei statului membru respectiv.
Art. 24: Absenţa dreptului la prestaţii în natură în temeiul legislaţiei statului membru de reşedinţă
(1)Persoana care primeşte una sau mai multe pensii în temeiul legislaţiei unuia sau mai multor state membre şi care nu beneficiază de prestaţii în natură în temeiul legislaţiei statului membru de reşedinţă are totuşi dreptul la prestaţii, pentru sine şi pentru membrii familiei sale, în măsura în care ar avea acest drept în temeiul legislaţiei statului membru sau, cel puţin, al unuia dintre statele membre cărora le revine rolul de a-i acorda pensia, în cazul în care şi-a avut reşedinţa în statul membru respectiv. Prestaţiile în natură se acordă, în numele instituţiei prevăzute la alineatul (2), de către instituţia de la locul de reşedinţă, ca şi cum persoana în cauză ar beneficia de pensie şi de prestaţii în natură în temeiul legislaţiei statului membru respectiv.
(2)În cazurile prevăzute la alineatul (1), costul prestaţiilor în natură este suportat de instituţia stabilită în conformitate cu regulile următoare:
a)în cazul în care titularul de pensie are dreptul la prestaţii în natură în temeiul legislaţiei unui singur stat membru, costul este suportat de instituţia competentă din statul membru respectiv;
b)în cazul în care titularul de pensie are dreptul la prestaţii în natură în temeiul legislaţiei a două sau mai multe state membre, costul acestora este suportat de instituţia competentă din statul membru în temeiul legislaţiei căruia persoana respectivă s-a aflat pentru perioada de timp cea mai lungă; în cazul în care aplicarea acestei reguli are ca efect atribuirea sarcinii de a acorda prestaţii mai multor instituţii, sarcina îi revine acelei instituţii care aplică legislaţia sub incidenţa căreia s-a aflat titularul de pensie ultima dată.
Art. 25: Pensiile prevăzute de legislaţia unuia sau mai multor state membre, altele decât statul membru de reşedinţă, în timp ce persoana în cauză beneficiază de prestaţii în natură într-un alt stat membru decât statul membru de reşedinţă
În cazul în care persoana care primeşte una sau mai multe pensii în temeiul legislaţiei unuia sau mai multor state membre îşi are reşedinţa într-un stat membru în conformitate cu legislaţia căruia dreptul la prestaţii în natură nu este condiţionat de existenţa perioadelor de asigurare, de activitate salariată sau independentă, şi nu primeşte o pensie din partea statului membru respectiv, costul prestaţiilor în natură care i se acordă acesteia şi membrilor familiei sale este suportat de instituţia dintr-unul din statele membre competente cu privire la pensiile sale, stabilită în conformitate cu articolul 24 alineatul (2), în măsura în care titularul de pensie şi membrii familiei sale ar avea dreptul la aceste prestaţii, în cazul în care ar rezida în statul membru respectiv.
Art. 26: Membrii de familie care îşi au reşedinţa într-un alt stat membru decât cel în care îşi are reşedinţa titularul de pensie
Membrii familiei unei persoane care primeşte una sau mai multe pensii în temeiul legislaţiei unuia sau mai multor state membre au dreptul, în cazul în care îşi au reşedinţa într-un alt stat membru decât cel în care îşi are reşedinţa titularul de pensie, la prestaţii în natură acordate de instituţia de la locul lor de reşedinţă, în conformitate cu legislaţia pe care aceasta o aplică, în măsura în care titularul de pensie are dreptul la prestaţii în natură în temeiul legislaţiei unui stat membru. Costurile prestaţiilor sunt suportate de instituţia competentă răspunzătoare de costurile prestaţiilor în natură acordate titularului de pensie în statul membru în care acesta îşi are reşedinţa.
Art. 27: Şederea titularului de pensie sau a membrilor familiei sale într-un alt stat membru decât statul membru de reşedinţă. Şederea în statul membru competent. Autorizarea tratamentului necesar în afara statului membru de reşedinţă
(1)Articolul 19 se aplică mutatis mutandis persoanei care primeşte una sau mai multe pensii în temeiul legislaţiei unuia sau mai multor state membre şi care beneficiază de o prestaţie în natură în temeiul legislaţiei unuia dintre statele membre care îi acordă pensia sau pensiile, sau membrilor familiei acesteia, care au drept de şedere într-un alt stat membru decât cel în care sunt rezidenţi.
(2)Articolul 18 alineatul (1) se aplică mutatis mutandis persoanelor prevăzute la alineatul (1), în cazul în care au drept de şedere în statul membru în care este situată autoritatea competentă responsabilă de costul prestaţiilor în natură acordate titularului de pensie în statul membru de reşedinţă şi în cazul în care statul membru menţionat a optat pentru această soluţie şi este inclus pe lista din anexa IV.
(3)Articolul 20 se aplică mutatis mutandis unui titular de pensie şi membrilor săi de familie care au drept de şedere într-un alt stat membru decât cel în care îşi au reşedinţa, cu scopul de a primi acolo tratamentul adaptat stării lor.
(4)Cu excepţia cazului în care alineatul (5) prevede altfel, costul prestaţiilor în natură prevăzute la alineatele (1) - (3) se suportă de către instituţia competentă răspunzătoare de costul prestaţiilor în natură acordate titularului de pensie în statul membru de reşedinţă.
(5)Costul prestaţiilor în natură prevăzute la alineatul (3) se suportă de către instituţia de la locul de reşedinţă al titularului de pensie sau al membrilor familiei sale, în cazul în care aceste persoane îşi au reşedinţa într-un stat membru care a optat pentru rambursare pe baza unor sume fixe. În aceste cazuri, în sensul alineatului (3), instituţia de la locul de reşedinţă a titularului de pensie sau al membrilor familiei sale se consideră instituţie competentă.
Art. 28: Dispoziţii speciale aplicabile lucrătorilor frontalieri pensionaţi
(1)Lucrătorul frontalier care s-a pensionat din motive de limită de vârstă sau de invaliditate are dreptul ca, în caz de boală, să continue să beneficieze de prestaţii în natură în statul membru în care şi-a desfăşurat ultima dată activitatea salariată sau independentă, în măsura în care aceste prestaţii reprezintă o continuare a tratamentului care a început în statul membru respectiv. «Continuare a tratamentului» înseamnă continuarea investigării, diagnosticării şi tratamentului unei boli pe parcursul întregii ei durate.
Primul paragraf se aplică mutatis mutandis membrilor de familie ai fostului lucrător frontalier cu excepţia cazului în care statul membru în care lucrătorul frontalier şi-a desfăşurat ultima dată activitatea este inclus în lista din anexa III.
(2)Titularul de pensie care, în cei cinci ani care au precedat data propriu-zisă a pensionării pentru limită de vârstă sau invaliditate, a desfăşurat o activitate salariată sau independentă ca lucrător frontalier timp cel puţin doi ani, are dreptul la prestaţii în natură în statul membru în care a desfăşurat activitatea salariată sau independentă ca lucrător frontalier, în cazul în care statul membru respectiv, precum şi statul membru în care este situată instituţia competentă responsabilă de costul prestaţiilor în natură acordate titularului de pensie în statul membru de reşedinţă au optat pentru această formulă şi ambele se află pe lista din anexa V.
(3)Alineatul (2) se aplică mutatis mutandis membrilor de familie ai unui fost lucrător frontalier sau urmaşilor acestuia, în cazul în care, în timpul perioadelor prevăzute la alineatul (2), aceştia aveau dreptul la prestaţii în natură în temeiul articolului 18 alineatul (2), chiar dacă lucrătorul frontalier a decedat înainte de începerea pensiei, cu condiţia ca acesta să fi desfăşurat o activitate salariată sau independentă ca lucrător frontalier timp de cel puţin doi ani în cei cinci ani care i-au precedat decesul.
(4)Alineatele (2) şi (3) se aplică până când persoana în cauză intră sub incidenţa legislaţiei unui stat membru, pe baza unei activităţi salariate sau independente.
(5)Costul prestaţiilor în natură prevăzute la alineatele (1) - (3) se suportă de către instituţia competentă responsabilă de costul prestaţiilor în natură acordate titularului de pensie sau urmaşilor acestuia în statul membru respectiv.
Art. 29: Prestaţiile în numerar pentru titularii de pensii
(1)Prestaţiile în numerar se plătesc persoanei care primeşte una sau mai multe pensii în temeiul legislaţiei unuia sau mai multor state membre de către instituţia competentă a statului membru în care este situată instituţia competentă răspunzătoare de costul prestaţiilor în natură acordate titularului de pensie în statul membru de reşedinţă. Articolul 21 se aplică mutatis mutandis.
(2)Alineatul (1) se aplică, de asemenea, membrilor familiei titularului pensiei.
Art. 30: Cotizaţiile titularilor de pensii
(1)Instituţia unui stat membru care aplică o legislaţie ce prevede reţineri ale cotizaţiilor pentru prestaţiile de boală, de maternitate şi de paternitate asimilate poate solicita şi recupera aceste cotizaţii, calculate în conformitate cu legislaţia pe care o aplică, numai în măsura în care cheltuielile legate de prestaţiile acordate în temeiul articolelor 23-26 se suportă de către o instituţie din statul membru menţionat.
(2)Dacă, în cazurile prevăzute la articolul 25, titularul de pensie trebuie să plătească contribuţii sau, dacă suma corespunzătoare trebuie să îi fie reţinută pentru a fi acoperite prestaţiile de boală, de maternitate şi de paternitate asimilate, în conformitate cu legislaţia statului membru în care îşi are reşedinţa, aceste cotizaţii nu pot fi recuperate în temeiul respectivei reşedinţe.
Art. 31: Dispoziţie generală
Articolele 23-30 nu sunt aplicabile titularului de pensie sau membrilor familiei sale în cazul în care persoana în cauză beneficiază de prestaţii în conformitate cu legislaţia unui stat membru pe baza unei activităţi salariate sau independente. Într-un asemenea caz, în sensul prezentului capitol, persoana în cauză este supusă articolelor 17-21.
Art. 32: Reguli de prioritate privind dreptul la prestaţii în natură.
Dispoziţie specială privind dreptul membrilor de familie la prestaţii în statul membru de reşedinţă
(1)Un drept autonom la prestaţii în natură, care rezultă din legislaţia unui stat membru sau din prezentul capitol, are prioritate faţă de un drept la prestaţii derivat de care beneficiază membrii de familie. În schimb, un drept derivat la prestaţii în natură are prioritate faţă de drepturile autonome, în cazul în care dreptul autonom din statul membru de reşedinţă rezultă direct şi exclusiv din faptul că persoana în cauză este rezidentă în statul membru respectiv.
(2)În cazul în care membrii familiei unei persoane asigurate sunt rezidenţi într-un stat membru, în temeiul legislaţiei căruia dreptul la prestaţii în natură nu se acordă sub rezerva condiţiilor de asigurare, de activitate salariată sau independentă, prestaţiile în natură se acordă în numele instituţiei competente din statul membru în care sunt rezidenţi, în măsura în care celălalt soţ sau persoana în îngrijirea căreia se află copiii persoanei asigurate desfăşoară o activitate salariată sau independentă în statul membru respectiv sau primeşte o pensie din partea acelui stat membru, în temeiul unei activităţi salariate sau independente.
Art. 33: Prestaţii în natură substanţiale
(1)Persoana asigurată căreia i s-a recunoscut, pentru sine sau pentru un membru al familiei sale, dreptul la o proteză, la un aparat mare sau alte prestaţii în natură substanţiale, de către instituţia unui stat membru, înainte de a fi asigurată în temeiul legislaţiei aplicate de instituţia unui alt stat membru, beneficiază de aceste prestaţii în numele primei instituţii, chiar dacă acestea au fost acordate atunci când persoana menţionată este deja asigurată în temeiul legislaţiei aplicate de a doua instituţie.
(2)Comisia administrativă întocmeşte lista prestaţiilor reglementate de alineatul (1).
Art. 34: Cumulul de prestaţii pentru îngrijirea pe termen lung
(1)În cazul în care beneficiarul unei prestaţii în numerar pentru îngrijirea pe termen lung, care trebuie considerate prestaţii de boală şi, prin urmare, se acordă de către statul membru competent pentru plata prestaţiilor în numerar în temeiul articolului 21 sau 29, poate să beneficieze concomitent şi în condiţiile prezentului capitol de prestaţii în natură destinate aceluiaşi scop din partea instituţiei de la locul de reşedinţă sau de şedere dintr-un alt stat membru, iar o instituţie din primul stat membru este, de asemenea, solicitată să ramburseze costul acestei prestaţii în natură în temeiul articolului 35, se aplică dispoziţia generală privind prevenirea cumulului de prestaţii prevăzută la articolul 10 numai cu următoarea restricţie: dacă persoana în cauză solicită şi primeşte prestaţiile în natură la care are dreptul, valoarea prestaţiei în numerar se reduce cu valoarea prestaţiei în natură care este sau poate fi solicitată de la instituţia competentă din primul stat membru care trebuie să ramburseze costurile.
(2)Comisia administrativă întocmeşte o listă a prestaţiilor în numerar şi în natură cărora li se aplică alineatul (1).
(3)Două sau mai multe state membre, sau autorităţile lor competente pot conveni asupra altor dispoziţii sau asupra dispoziţiilor complementare care nu pot fi totuşi mai puţin favorabile pentru persoanele în cauză decât cele prevăzute la alineatul (1).
Art. 35: Rambursările între instituţii
(1)Prestaţiile în natură acordate de instituţia unui stat membru în numele instituţiei unui alt stat membru, în temeiul prezentului capitol, determină rambursarea integrală.
(2)Rambursările prevăzute la alineatul (1) se stabilesc şi se realizează în conformitate cu modalităţile prevăzute în regulamentul de aplicare, fie la prezentarea dovezii cheltuielilor reale, fie pe baza unor sume forfetare pentru statele membre ale căror structuri juridice sau administrative fac inadecvată rambursarea pe baza cheltuielilor reale.
(3)Două sau mai multe state membre şi autorităţile lor competente pot conveni cu privire la alte metode de rambursare sau pot renunţa la orice rambursare între instituţiile aflate sub jurisdicţia lor.
Art. 36: Dreptul la prestaţii în natură şi în numerar
(1)Fără a aduce atingere dispoziţiilor mai favorabile ale alineatelor (2) şi (2a) din prezentul articol, articolul 17, articolul 18 alineatul (1), articolul 19 alineatul (1) şi articolul 20 alineatul (1) se aplică, de asemenea, prestaţiilor pentru accidente de muncă sau boli profesionale.
(2)Persoana care a suferit un accident de muncă sau a contractat o boală profesională şi care îşi are reşedinţa sau are drept de şedere într-un alt stat membru decât statul membru competent beneficiază de prestaţii în natură speciale în cadrul regimului care acoperă accidente de muncă şi boli profesionale acordate, în numele instituţiei competente, de instituţia de la locul de reşedinţă sau de şedere în conformitate cu legislaţia pe care aceasta o aplică, ca şi cum persoana respectivă ar fi fost asigurată în temeiul legislaţiei menţionate.
(2a) Instituţia competentă nu poate refuza acordarea autorizaţiei prevăzute la articolul 20 alineatul (1) unei persoane asigurate care a suferit un accident la locul de muncă sau care a contractat o boală profesională şi care are dreptul la prestaţii din partea instituţiei respective, în cazul în care nu i se poate acorda un tratament adecvat stării sale de sănătate în statul membru pe teritoriul căruia îşi are reşedinţa, într-un termen justificat din punct de vedere medical, avându-se în vedere starea sa actuală de sănătate şi evoluţia probabilă a bolii.
(3)Articolul 21 se aplică, de asemenea, prestaţiilor prevăzute în prezentul capitol.
Art. 37: Cheltuieli de transport
(1)Instituţia competentă dintr-un stat membru a cărui legislaţie prevede acoperirea cheltuielilor de transport pentru victima unui accident de muncă sau o persoană care suferă de o boală profesională, până la locul de reşedinţă al acesteia sau până la o instituţie spitalicească, suportă aceste cheltuieli până la locul respectiv aflat într-un alt stat membru în care persoana îşi are reşedinţa, în măsura în care instituţia respectivă a autorizat în prealabil transportul, luând în considerare elementele care îl justifică. Această autorizare nu se solicită în cazul unui lucrător frontalier.
(2)Instituţia competentă dintr-un stat membru, a cărui legislaţie prevede acoperirea cheltuielilor pentru transportul cadavrului unei persoane care a decedat într-un accident de muncă până la locul înhumării, suportă aceste cheltuieli până la locul corespunzător dintr-un alt stat membru în care era rezidentă persoana decedată în momentul accidentului, în conformitate cu legislaţia pe care o aplică.
Art. 38: Prestaţiile de boală profesională, în cazul în care persoana care suferă de această boală a fost expusă aceluiaşi risc în mai multe state membre
În cazul în care, în temeiul legislaţiei a două sau mai multe state membre, o persoană care a contractat o boală profesională a desfăşurat o activitate care, prin natura sa, poate provoca boala respectivă, prestaţiile pe care persoana sau urmaşii săi o pot solicita se acordă exclusiv în temeiul legislaţiei ultimului dintre statele membre ale căror condiţii sunt îndeplinite.
Art. 39: Agravarea unei boli profesionale
În cazul agravării unei boli profesionale, pentru care o persoană care suferă de această boală a beneficiat sau beneficiază de prestaţii în temeiul legislaţiei unui stat membru, se aplică următoarele dispoziţii:
(a)în cazul în care persoana în cauză, din momentul în care beneficiază de prestaţii, nu a desfăşurat, în temeiul legislaţiei unui alt stat membru, o activitate salariată sau independentă care să poată provoca sau agrava boala respectivă, instituţia competentă din primul stat membru suportă costul prestaţiei în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei pe care o aplică, luând în considerare agravarea bolii;
(b)în cazul în care persoana interesată, din momentul în care beneficiază de prestaţii, a desfăşurat o astfel de activitate în temeiul legislaţiei unui alt stat membru, instituţia competentă din primul stat membru suportă costul prestaţiilor în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei pe care o aplică, fără a lua în considerare agravarea bolii. Instituţia competentă din al doilea stat membru acordă un supliment persoanei interesate, a cărui valoare este egală cu diferenţa dintre valoarea prestaţiilor cuvenite după agravarea bolii şi valoarea care ar fi fost cuvenită înainte de agravare, în conformitate cu legislaţia pe care o aplică, în cazul în care boala respectivă s-a declanşat în temeiul legislaţiei statului membru respectiv.
(c)clauzele privind reducerea, suspendarea sau retragerea, prevăzute de legislaţia unui stat membru, nu sunt opozabile beneficiarului prestaţiilor acordate de instituţiile din două state membre, în conformitate cu litera (b).
Art. 40: Reguli pentru luarea în considerare a particularităţilor unor legislaţii
(1)În cazul în care nu există o asigurare împotriva accidentelor de muncă sau a bolilor profesionale în statul membru în care persoana în cauză îşi are reşedinţa sau are drept de şedere sau în cazul în care există o astfel de asigurare, dar nu există o instituţie responsabilă pentru acordarea de prestaţii în natură, aceste prestaţii sunt acordate de către instituţia de la locul de reşedinţă sau de şedere care este responsabilă de acordarea prestaţiilor în natură în caz de boală.
(2)În cazul în care în statul membru competent nu există o asigurare împotriva accidentelor de muncă sau bolilor profesionale, dispoziţiile prezentului capitol privind prestaţiile în natură se aplică, cu toate acestea, unei persoane care are drept la prestaţii în caz de boală, de maternitate sau de paternitate asimilate, în temeiul legislaţiei statului membru respectiv, dacă persoana suferă un accident la locul de muncă sau suferă de o boală profesională, pe durata rezidenţei sau şederii în alt stat membru. Costurile se suportă de către instituţia care este competentă pentru prestaţiile în natură, în temeiul legislaţiei statului membru competent.
(3)Articolul 5 se aplică instituţiei competente dintr-un stat membru în ceea ce priveşte asimilarea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale care au apărut sau au fost înregistrate ulterior în temeiul legislaţiei unui alt stat membru, atunci când se evaluează gradul de incapacitate, dreptul la prestaţii sau valoarea acestora, în cazul în care se îndeplinesc următoarele condiţii:
a)accidentul la locul de muncă sau boala profesională, care a apărut sau a fost înregistrată anterior în temeiul legislaţiei pe care o aplică nu a dat naştere indemnizaţiei
şi
b)nu se cuvine nici o compensaţie privind un accident la locul de muncă sau o boală profesională, care a apărut sau a fost confirmată ulterior, în temeiul legislaţiei celuilalt stat membru, în conformitate cu care a apărut sau a fost confirmat accidentul de muncă sau boala profesională.
Art. 41: Rambursările între instituţii
(1)Articolul 35 se aplică şi prestaţiilor prevăzute de prezentul capitol, iar rambursările se realizează pe baza costurilor reale.
(2)Două sau mai multe state membre sau autorităţile lor competente, pot să prevadă alte metode de rambursare sau să renunţe la orice rambursare între instituţiile aflate sub jurisdicţia lor.
Art. 42: Dreptul la ajutor de deces, atunci când decesul survine sau când beneficiarul îşi are reşedinţa într-un alt stat membru decât statul membru competent
(1)În cazul în care persoana asigurată sau un membru al familiei sale decedează într-un alt stat membru decât statul membru competent, decesul se consideră a fi survenit în statul membru competent.
(2)Instituţia competentă este obligată să acorde ajutorul de deces, care se plăteşte în temeiul legislaţiei pe care o aplică, chiar dacă beneficiarul îşi are reşedinţa într-un alt stat membru decât statul membru competent.
(3)Alineatele (1) şi (2) se aplică, de asemenea, în cazul în care decesul este rezultatul unui accident de muncă sau al unei boli profesionale.
Art. 43: Acordarea de ajutoare în cazul decesului titularului pensiei
(1)În cazul decesului titularului pensiei datorate în temeiul legislaţiei unui stat membru sau al pensiilor datorate în temeiul legislaţiei a două sau mai multor state membre, în cazul în care respectivul titular al pensiei îşi avea reşedinţa într-un alt stat membru decât cel în care este situată instituţia responsabilă de costul prestaţiilor în natură prevăzute la articolele 24 şi 25, ajutorul de deces plătibil în temeiul legislaţiei aplicate de instituţia respectivă este suportat de aceasta, ca şi cum, în momentul decesului, titularul pensiei şi-ar fi avut reşedinţa în statul membru în care este situată instituţia.
(2)Alineatul (1) se aplică mutatis mutandis membrilor familiei titularului unei pensii.
Art. 44: Persoane cărora li se aplică doar legislaţia de tip A
(1)În sensul prezentului capitol, “legislaţie de tip A" înseamnă orice legislaţie în temeiul căreia valoarea prestaţiilor de invaliditate este independentă de durata perioadelor de asigurare sau de rezidenţă şi care este inclusă explicit în anexa VI de către statul membru competent, iar “legislaţia de tip B" înseamnă orice altă legislaţie.
(2)Persoana care, succesiv sau alternativ, a fost supusă legislaţiei a două sau mai multe state membre şi care a realizat perioade de asigurare sau de rezidenţă exclusiv în temeiul legislaţiilor de tip A are dreptul la prestaţii doar din partea instituţiei din statul membru a cărui legislaţie era aplicabilă în momentul în care a apărut incapacitatea de muncă urmată de invaliditate, ţinând seama, după caz, de articolul 45, şi beneficiază de aceste prestaţii în conformitate cu legislaţia respectivă.
(3)Persoana care nu are dreptul la prestaţii în aplicarea dispoziţiilor alineatului (2) beneficiază de prestaţiile la care are încă dreptul, în temeiul legislaţiei altui stat membru, ţinând seama, după caz, de articolul 45.
(4)În cazul în care legislaţia prevăzută la alineatul (2) sau (3) prevede clauze de reducere, suspendare sau retragere a prestaţiilor de invaliditate în cazul cumulului cu prestaţii de alt tip, în sensul articolului 53 alineatul (2), sau cu alte venituri, se aplică mutatis mutandis articolul 53 alineatul (3) şi articolul 55 alineatul (3).
Art. 45: Dispoziţii speciale privind cumularea perioadelor
Instituţia competentă dintr-un stat membru a cărui legislaţie condiţionează dobândirea, menţinerea sau recuperarea dreptului la prestaţii de realizarea perioadelor de asigurare sau rezidenţă aplică mutatis mutandis articolul 51 alineatul (1), în cazul în care acest lucru este necesar.
Art. 46: Persoane care sunt supuse numai legislaţiilor de tip B sau legislaţiilor de tip A şi B
(1)Persoana care, în mod succesiv sau alternativ, a fost supusă legislaţiilor a două sau mai multe state membre, dintre care cel puţin una nu este de tip A, are dreptul la prestaţii în temeiul capitolului 5, care se aplică mutatis mutandis, luându-se în considerare alineatul (3).
(2)Cu toate acestea, în cazul în care persoana interesată a fost anterior supusă unei legislaţii de tip B şi suferă de incapacitate de muncă ce conduce la invaliditate în timp ce este supusă unei legislaţii de tip A, persoana respectivă are dreptul la prestaţii în conformitate cu articolul 44, în măsura în care:
- îndeplineşte condiţiile impuse exclusiv de legislaţia respectivă sau de altele de acelaşi tip, ţinând seama, după caz, de articolul 45, dar fără a recurge la perioade de asigurare sau de rezidenţă realizate în temeiul unei legislaţii de tip B
şi
- nu solicită eventuale drepturi la prestaţii pentru limită de vârstă, ţinând seama de articolul 50 alineatul (1).
(3)Decizia luată de o instituţie a unui stat membru cu privire la gradul de invaliditate al unui solicitant este obligatorie pentru instituţia oricărui alt stat membru interesat, în cazul în care în anexa VII se recunoaşte concordanţa dintre legislaţia acestor state membre cu privire la condiţiile referitoare la gradul de invaliditate.
Art. 47: Agravarea invalidităţii
(1)În cazul agravării unei invalidităţi pentru care persoana beneficiază de prestaţii în temeiul legislaţiei unuia sau mai multor state membre, se aplică următoarele dispoziţii, luându-se în considerare agravarea:
a)prestaţiile se acordă în conformitate cu capitolul 5, care se aplică mutatis mutandis;
b)cu toate acestea, în cazul în care persoana interesată a intrat sub incidenţa a două sau mai multe legislaţii de tip A şi, din momentul în care beneficiază de prestaţie, nu a fost supusă legislaţiei altui stat membru, prestaţia se acordă în conformitate cu articolul 44 alineatul (2).
(2)În cazul în care valoarea totală a prestaţiei sau prestaţiilor plătibile în temeiul alineatului (1) este mai mică decât valoarea prestaţiei de care beneficia persoana în cauză în numele instituţiei anterior competente, instituţia respectivă îi plăteşte un supliment, egal cu diferenţa dintre cele două valori.
(3)În cazul în care persoana în cauză nu are dreptul la prestaţii în numele unei instituţii din alt stat membru, instituţia competentă din statul membru care era anterior competent acordă prestaţiile în conformitate cu legislaţia pe care o aplică, ţinând seama de agravarea invalidităţii şi, după caz, de articolul 45.
Art. 48: Convertirea prestaţiilor de invaliditate în prestaţii pentru limită de vârstă
(1)Prestaţiile de invaliditate se convertesc, după caz, în prestaţii pentru limită de vârstă, în condiţiile prevăzute de legislaţia sau legislaţiile în temeiul căreia sau cărora sunt acordate şi în conformitate cu capitolul 5.
(2)În cazul în care persoana care primeşte prestaţii de invaliditate poate revendica prestaţii de limită de vârstă, în temeiul legislaţiei unuia sau mai multor alte state membre, în conformitate cu articolul 50, orice instituţie care este responsabilă pentru furnizarea prestaţiilor de invaliditate, în conformitate cu legislaţia unui stat membru, continuă să acorde acelei persoane prestaţiile de invaliditate la care aceasta are dreptul, în temeiul legislaţiei pe care o aplică, până când alineatul (1) devine aplicabil în ceea ce priveşte instituţia respectivă sau atât timp cât persoana în cauză îndeplineşte condiţiile necesare pentru a beneficia de acestea.
(3)În cazul în care prestaţiile de invaliditate acordate în temeiul legislaţiei unui stat membru, în conformitate cu articolul 44, se convertesc în prestaţii pentru limită de vârstă şi în cazul în care persoana în cauză încă nu îndeplineşte condiţiile definite de legislaţia altui sau altor state membre pentru a avea dreptul la prestaţii, persoana în cauză beneficiază de prestaţiile de invaliditate, din partea statului sau statelor membre respective, începând cu data convertirii.
Aceste prestaţii de invaliditate se acordă în conformitate cu capitolul 5, ca şi cum capitolul respectiv s-ar fi aplicat în momentul apariţiei incapacităţii de muncă ce a condus la invaliditate, până când persoana în cauză îndeplineşte condiţiile impuse de legislaţiile naţionale interesate pentru a avea dreptul la prestaţii pentru limită de vârstă sau, în cazul în care această convertire nu este prevăzută, atât timp cât persoana are dreptul la prestaţii de invaliditate, în temeiul legislaţiei sau legislaţiilor respective.
(4)Prestaţiile de invaliditate acordate în temeiul articolului 44 se recalculează în conformitate cu capitolul 5, de îndată ce beneficiarul îndeplineşte condiţiile necesare pentru acordarea dreptului la prestaţii de invaliditate în temeiul unei legislaţii de tip B sau de îndată ce beneficiază de prestaţii pentru limită de vârstă în temeiul legislaţiei unui alt stat membru.
Art. 49: Dispoziţii speciale pentru funcţionari
Articolele 6, 44, 46, 47 şi 48, precum şi articolul 60 alineatele (2) şi (3) se aplică mutatis mutandis persoanelor care beneficiază de un regim special destinat funcţionarilor.
Art. 50: Dispoziţii generale
(1)Toate instituţiile competente stabilesc dreptul la prestaţii al unei persoane, în conformitate cu toate legislaţiile statelor membre sub incidenţa cărora persoana în cauză s-a aflat, cu excepţia cazului în care persoana în cauză solicită în mod explicit amânarea acordării prestaţiilor pentru limită de vârstă în temeiul legislaţiei unuia sau mai multor state membre.
(2)În cazul în care, la un moment dat, persoana în cauză nu îndeplineşte sau nu mai îndeplineşte condiţiile definite de toate legislaţiile statelor membre sub incidenţa cărora s-a aflat, instituţiile care aplică legislaţia ale cărei condiţii sunt îndeplinite nu iau în considerare, atunci când efectuează calculul în conformitate cu articolul 52 alineatul (1) litera (a) sau (b), perioadele realizate în temeiul legislaţiilor ale căror condiţii nu sunt îndeplinite sau nu mai sunt îndeplinite, dacă luarea în considerare a perioadelor menţionate permite determinarea unei valori mai mici a prestaţiei.
(3)Alineatul (2) se aplică mutatis mutandis, atunci când persoana în cauză solicită în mod explicit amânarea acordării prestaţiilor pentru limită de vârstă.
(4)Se realizează automat un nou calcul pe măsură ce sunt îndeplinite condiţiile impuse de celelalte legislaţii sau atunci când o persoană solicită acordarea unei prestaţii pentru limită de vârstă amânate în conformitate cu alineatul (1), cu excepţia cazului în care perioadele deja realizate în temeiul altor legislaţii au fost deja luate în considerare în temeiul alineatului (2) sau (3).
Art. 51: Dispoziţii speciale privind cumularea perioadelor
(1)În cazul în care legislaţia unui stat membru condiţionează acordarea anumitor prestaţii de realizarea perioadelor de asigurare exclusiv într-o anumită activitate salariată sau independentă ori într-o ocupaţie supusă unui regim special destinat salariaţilor sau persoanelor care desfăşoară activităţi independente, instituţia competentă din statul membru respectiv ia în considerare perioadele realizate în temeiul legislaţiei altor state membre numai în cazul în care au fost realizate în cadrul unui regim corespunzător sau, în caz contrar, în aceeaşi ocupaţie, ori, după caz, în aceeaşi activitate salariată sau independentă.
În cazul în care, luându-se în considerare perioadele astfel realizate, persoana în cauză nu îndeplineşte condiţiile necesare pentru a beneficia de aceste prestaţii în cadrul unui regim special, aceste perioade sunt luate în considerare pentru acordarea prestaţiilor în cadrul regimului general sau, în absenţa acestuia, în cadrul regimului aplicabil muncitorilor sau angajaţilor, după caz, cu condiţia ca persoana în cauză să fi fost afiliată unuia sau altuia dintre aceste regimuri.
(2)Perioadele de asigurare realizate în cadrul unui regim special a unui stat membru sunt luate în considerare în sensul acordării prestaţiilor în cadrul regimului general sau, în absenţa acestuia, în cadrul regimului aplicabil muncitorilor sau angajaţilor, după caz, cu condiţia ca persoana în cauză să fi fost afiliată unuia sau altuia dintre aceste regimuri, chiar dacă perioadele respective au fost deja luate în considerare în cel de-al doilea stat membru, în cadrul unui regim special.
(3)În cazul în care legislaţia sau regimul specific al unui stat membru condiţionează dobândirea, menţinerea sau recuperarea dreptului la prestaţii de faptul că persoana în cauză este asigurată în momentul materializării riscului, această condiţie se consideră îndeplinită în cazul în care persoana a fost asigurată anterior în temeiul legislaţiei sau al regimului specific din acel stat membru şi, în momentul materializării riscului, este asigurată pentru acelaşi risc în temeiul legislaţiei unui alt stat membru sau, în absenţa unei astfel de asigurări, are dreptul la prestaţii pentru acelaşi risc în temeiul legislaţiei altui stat membru. Această ultimă condiţie se consideră însă îndeplinită în cazurile menţionate la articolul 57.
Art. 52: Acordarea prestaţiilor
(1)Instituţia competentă calculează valoarea prestaţiei care se acordă:
a)în temeiul legislaţiei pe care o aplică, doar în cazul în care sunt îndeplinite condiţiile pentru dreptul la prestaţii, exclusiv în temeiul dreptului intern (prestaţie independentă);
b)prin calcularea unei valori teoretice şi ulterior a valorii reale (prestaţie pro-rata), după cum urmează:
(i)valoarea teoretică a prestaţiei este egală cu prestaţia pe care persoana interesată ar putea să o solicite, în cazul în care toate perioadele de asigurare şi de rezidenţă realizate în temeiul legislaţiilor celorlalte state membre s-ar fi realizat în temeiul legislaţiei pe care o aplică la data acordării prestaţiei. În cazul în care, în conformitate cu această legislaţie, valoarea prestaţiei nu depinde de durata perioadelor realizate, valoarea respectivă se consideră valoare teoretică;
(ii)instituţia competentă stabileşte apoi valoarea reală a prestaţiei pro-rata, prin aplicarea la valoarea teoretică a raportului dintre durata perioadelor realizate înaintea materializării riscului, în temeiul legislaţiei pe care o aplică, în raport cu durata totală a perioadelor realizate înaintea materializării riscului, în temeiul legislaţiilor tuturor statelor membre în cauză.
(2)Dacă este cazul, la valoarea calculată în conformitate cu alineatul (1) literele (a) şi (b), instituţia competentă aplică toate clauzele de reducere, suspendare sau retragere, în temeiul legislaţiei pe care o aplică, în limitele prevăzute de articolele 53-55.
(3)Persoana interesată are dreptul să primească din partea instituţiei competente a fiecărui stat membru în cauză cea mai mare dintre valorile calculate în conformitate cu alineatul (1) literele (a) şi(b).
(4)În cazul în care, într-un singur stat membru, calculul realizat în temeiul alineatului (1) litera (a) are ca rezultat invariabil o prestaţie autonomă egală sau mai mare decât prestaţia pro rata, calculată în conformitate cu alineatul (1) litera (b), instituţia competentă renunţă la calculul pro rata, în următoarele condiţii:
(i)astfel de situaţii sunt prevăzute în partea 1 din anexa VIII;
(ii)nicio legislaţie care cuprinde norme de interzicere a cumulului, astfel cum este prevăzut la articolele 54 şi 55, nu este aplicabilă, cu excepţia cazurilor în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la articolul 55 alineatul (2); şi
(iii)articolul 57 nu este aplicabil, în circumstanţele specifice ale cazului, pentru perioadele desfăşurate în temeiul legislaţiei unui alt stat membru.
(5)Fără a aduce atingere dispoziţiilor alineatelor (1), (2) şi (3), calculul pro rata nu se aplică regimurilor care acordă prestaţii pentru care perioadele de timp nu au relevanţă pentru calcul, sub rezerva regimurilor enumerate în partea 2 din anexa VIII. În astfel de situaţii, persoana în cauză are dreptul la prestaţia calculată în conformitate cu legislaţia statului membru respectiv.
Art. 53: Reguli pentru prevenirea cumulului
(1)Orice cumul al prestaţiilor de invaliditate, pentru limită de vârstă sau de urmaş, calculate sau acordate pe baza perioadelor de asigurare şi de rezidenţă realizate de aceeaşi persoană, se consideră cumul al unor prestaţii de acelaşi tip.
(2)Cumulul de prestaţii care nu pot fi considerate de acelaşi tip în sensul alineatului (1) se consideră cumul de prestaţii de tipuri diferite.
(3)În sensul clauzelor pentru prevenirea cumulului prevăzute de legislaţia unui stat membru, în cazul cumulului de prestaţii de invaliditate, pentru limită de vârstă sau de urmaş cu o prestaţie de acelaşi tip sau de un tip diferit, ori cu alte venituri, se aplică următoarele dispoziţii:
a)instituţia competentă ia în considerare prestaţiile sau veniturile dobândite într-un alt stat membru doar în cazul în care legislaţia pe care o aplică prevede luarea în considerare a prestaţiilor sau veniturilor dobândite în străinătate;
b)instituţia competentă ia în considerare valoarea prestaţiilor ce trebuie plătite de alt stat membru înaintea deducerii impozitelor, a cotizaţiilor de securitate socială şi a altor taxe sau reţineri individuale, cu excepţia cazului în care legislaţia pe care o aplică prevede aplicarea unor clauze de prevenire a cumulului după efectuarea unor astfel de deduceri, în conformitate cu modalităţile şi procedurile prevăzute în regulamentul de aplicare;
c)instituţia competentă nu ia în considerare valoarea prestaţiilor dobândite în temeiul legislaţiei unui alt stat membru acordate pe baza unei asigurări voluntare sau facultative continue;
d)în cazul în care un singur stat membru aplică clauze pentru prevenirea cumulului, deoarece persoana în cauză beneficiază de prestaţii de acelaşi tip sau de tipuri diferite în temeiul legislaţiei altor state membre sau de venituri dobândite în alte state membre, prestaţia cuvenită se poate reduce doar cu valoarea prestaţiilor sau veniturilor respective.
Art. 54: Cumulul prestaţiilor de acelaşi tip
(1)În cazul în care se cumulează prestaţii de acelaşi tip cuvenite în temeiul legislaţiei a două sau mai multe state membre, clauzele pentru prevenirea cumulului prevăzute de legislaţia unui stat membru nu se aplică în cazul unei prestaţii pro-rata.
(2)Clauzele pentru prevenirea cumulului se aplică unei prestaţii autonome, doar în cazul în care prestaţia respectivă este:
a)o prestaţie a cărei valoare nu depinde de durata perioadelor de asigurare sau rezidenţă
sau
b)o prestaţie a cărei valoare se determină în funcţie de o perioadă creditată, considerată realizată între data la care s-a produs materializarea riscului şi o dată ulterioară, care se suprapune cu:
(i)o prestaţie de acelaşi tip, cu excepţia cazului în care s-a încheiat un acord între două sau mai multe state membre pentru a se evita ca aceeaşi perioadă creditată să fie luată în considerare de mai multe ori
sau
(ii)o prestaţie de tipul prevăzut la litera (a).
Prestaţiile şi acordurile prevăzute la literele (a) şi (b) sunt enumerate în anexa IX.
Art. 55: Cumulul prestaţiilor de tipuri diferite
(1)În cazul în care beneficiul prestaţiilor de tipuri diferite sau al altor venituri implică aplicarea regulilor de prevenire a cumulului prevăzute de legislaţia statelor membre în cauză cu privire la:
a)două sau mai multe prestaţii autonome, instituţiile competente împart valorile prestaţiei sau prestaţiilor sau ale altor venituri, astfel cum au fost acestea luate în considerare, la numărul de prestaţii supuse regulilor menţionate;
Cu toate acestea, aplicarea prezentului paragraf nu poate lipsi persoana interesată de statutul său de titular de pensie, în sensul aplicării celorlalte capitole din prezentul titlu, în conformitate cu modalităţile şi procedurile prevăzute în regulamentul de aplicare;
b)una sau mai multe prestaţii pro-rata, instituţiile competente iau în considerare prestaţia sau prestaţiile sau alte venituri, precum şi toate elementele prevăzute pentru aplicarea clauzelor de prevenire a cumulului în funcţie de raportul dintre perioadele de asigurare şi de rezidenţă, întocmit pentru calculul prevăzut la articolul 52 alineatul (1) litera (b) punctul (ii);
c)una sau mai multe prestaţii autonome şi una sau mai multe prestaţii pro-rata, instituţiile competente aplică mutatis mutandis litera (a) cu privire la prestaţiile autonome şi litera (b) cu privire la prestaţiile pro-rata.
(2)Instituţia competentă nu aplică împărţirea prevăzută cu privire la prestaţiile autonome, în cazul în care legislaţia pe care o aplică prevede luarea în considerare a prestaţiilor de tip diferit şi a altui venit, precum şi a tuturor celorlalte elemente, atunci când se calculează o fracţie din valoarea acestora determinată în funcţie de raportul dintre perioadele de asigurare şi de rezidenţă prevăzute la articolul 52 alineatul (1) litera (b) punctul (ii).
(3)Alineatele (1) şi (2) se aplică mutatis mutandis în cazul în care legislaţia unuia sau mai multor state membre prevede că dreptul la o prestaţie nu poate fi dobândit în cazul în care persoana în cauză beneficiază fie de o prestaţie de un tip diferit, care se plăteşte în temeiul legislaţiei altui stat membru, fie de un alt venit.
Art. 56: Dispoziţii suplimentare pentru calcularea prestaţiilor
(1)La calcularea valorilor teoretice şi pro-rata prevăzute la articolul 52 alineatul (1) litera (b), se aplică următoarele reguli:
a)în cazul în care durata totală a perioadelor de asigurare şi de rezidenţă realizate înaintea materializării riscului, în temeiul legislaţiilor tuturor statelor membre în cauză, este mai lungă decât perioada maximă impusă de legislaţia unuia dintre aceste state membre pentru a beneficia de o prestaţie completă, instituţia competentă a statului membru respectiv ia în considerare această perioadă maximă, în locul duratei totale a perioadelor realizate. Această metodă de calcul nu are ca rezultat impunerea asupra instituţiei respective a costului unei prestaţii mai mari decât prestaţia completă prevăzută de legislaţia pe care o aplică. Această dispoziţie nu se aplică în cazul prestaţiilor a căror valoare nu depinde de durata perioadei de asigurare;
b)procedura pentru luarea în considerare a perioadelor care se suprapun este prevăzută în regulamentul de aplicare;
c)în cazul în care legislaţia unui stat membru prevede ca prestaţiile să fie calculate pe baza veniturilor, cotizaţiilor, bazelor de cotizare, majorărilor, câştigurilor sau a altor valori medii, proporţionale, forfetare sau creditate, sau o combinaţie a mai multora dintre aceste elemente, instituţia competentă:
(i)determină baza de calcul pentru prestaţii, în conformitate doar cu perioadele de asigurare realizate în temeiul legislaţiei pe care o aplică;
(ii)utilizează, pentru a determina valoarea de calculat în conformitate cu perioadele de asigurare şi de rezidenţă realizate în temeiul legislaţiei celorlalte state membre, aceleaşi elemente determinate sau înregistrate pentru perioadele de asigurare realizate în temeiul legislaţiei pe care o aplică,
în cazul în care este necesar
în conformitate cu procedurile prevăzute în anexa XI pentru statul membru în cauză.
d)În cazul în care litera (c) nu se aplică deoarece legislaţia unui stat membru prevede calcularea prestaţiei nu în funcţie de perioadele de asigurare sau de rezidenţă, ci pe baza altor elemente care nu sunt legate de timp, instituţia competentă ia în considerare, pentru fiecare perioadă de asigurare sau de rezidenţă desfăşurată în temeiul legislaţiei unui alt stat membru, valoarea capitalului acumulat, capitalul care este considerat a fi acumulat sau oricare alt element utilizat pentru calcul în temeiul legislaţiei pe care instituţia o aplică şi împărţit pe unităţile perioadelor corespunzătoare în cadrul regimului de pensii respectiv.
(2)Dispoziţiile legislaţiei unui stat membru cu privire la reevaluarea elementelor luate în considerare pentru calculul prestaţiilor se aplică, după caz, elementelor care trebuie luate în considerare de către instituţia competentă a statului membru respectiv, în conformitate cu alineatul (1), cu privire la perioadele de asigurare sau de rezidenţă realizate în temeiul legislaţiei altor state membre.
Art. 57: Perioade de asigurare sau de rezidenţă mai mici de un an
(1)Fără a aduce atingere articolului 52 alineatul (1) litera (b), instituţia dintr-un stat membru nu este obligată să acorde prestaţii pentru perioadele realizate în temeiul legislaţiei pe care o aplică, care sunt luate în considerare în momentul materializării riscului, în cazul în care:
- durata totală a perioadelor menţionate este mai mică de un an,
şi
- luându-se în considerare doar aceste perioade, nu se dobândeşte nici un drept la prestaţii în temeiul legislaţiei respective.
În sensul prezentului articol, “perioade" înseamnă toate perioadele de asigurare, de activitate salariată, de activitate independentă sau de rezidenţă, care dau dreptul la prestaţia respectivă sau o majorează în mod direct.
(2)Instituţia competentă a fiecărui stat membru în cauză ia în considerare perioadele prevăzute la alineatul (1), în sensul articolului 52 alineatul (1) litera (b) punctul (i).
(3)În cazul în care, prin aplicarea alineatului (1), toate instituţiile statelor membre interesate sunt scutite de obligaţiile ce le revin, prestaţiile se acordă exclusiv în temeiul legislaţiei ultimului dintre statele membre ale căror condiţii sunt îndeplinite, ca şi cum toate perioadele de asigurare şi de rezidenţă realizate şi luate în considerare în conformitate cu articolele 6 şi 51 alineatele (1) şi (2) ar fi fost realizate în temeiul legislaţiei statului membru respectiv.
(4)Prezentul articol nu se aplică regimurilor enumerate în partea 2 din anexa VIII.
Art. 58: Acordarea unui supliment
(1)Beneficiarului unei prestaţii căruia i se aplică prezentul capitol nu i se poate acorda, în statul membru în care îşi are reşedinţa şi în temeiul legislaţiei căruia i se plăteşte prestaţia, o prestaţie mai mică decât prestaţia minimă stabilită prin legislaţia respectivă pentru o perioadă de asigurare sau de rezidenţă egală cu toate perioadele luate în considerare pentru plata în conformitate cu prezentul capitol.
(2)Instituţia competentă a statului membru respectiv plăteşte beneficiarului, pe durata cât acesta îşi are reşedinţa pe teritoriul său, un supliment egal cu diferenţa dintre totalul prestaţiilor cuvenite în temeiul prezentului capitol şi valoarea prestaţiei minime.
Art. 59: Recalcularea şi reevaluarea prestaţiilor
(1)În cazul în care metoda de stabilire a prestaţiilor sau regulile de calculare a prestaţiilor se modifică în temeiul legislaţiei unui stat membru sau în cazul în care situaţia personală a persoanei în cauză suferă o schimbare pertinentă care, în temeiul legislaţiei respective, ar conduce la o adaptare a valorii prestaţiei, se realizează o recalculare, în conformitate cu articolul 52.
(2)Pe de altă parte, în cazul în care din cauza creşterii costului vieţii, a variaţiei nivelului veniturilor sau din alte motive ce necesită adaptarea, prestaţiile din statul membru în cauză se modifică cu un procentaj sau cu o valoare determinată, procentajul sau valoarea fixă se aplică direct prestaţiilor stabilite în conformitate cu articolul 52, fără a fi necesară o recalculare.
Art. 60: Dispoziţii speciale pentru funcţionari
(1)Articolele 6, 50, 51 alineatul (3) şi articolele 52-59 se aplică mutatis mutandis persoanelor incluse într-un regim special pentru funcţionari.
(2)Cu toate acestea, în cazul în care potrivit legislaţiei unui stat membru competent, dobândirea, acordarea, menţinerea sau recuperarea dreptului la prestaţii în temeiul unui regim special aplicabil funcţionarilor sunt condiţionate de realizarea tuturor perioadelor de asigurare în cadrul uneia sau mai multor regimuri speciale pentru funcţionari în statul membru respectiv sau de faptul că legislaţia statului membru respectiv le consideră asimilate unor astfel de perioade, instituţia competentă din statul membru respectiv ia în considerare doar perioadele care pot fi recunoscute în temeiul legislaţiei pe care o aplică.
În cazul în care, după luarea în considerare a perioadelor astfel realizate, persoana în cauză nu îndeplineşte condiţiile necesare pentru a beneficia de aceste prestaţii, aceste perioade sunt luate în considerare pentru acordarea de prestaţii în cadrul regimului general sau, în absenţa acesteia, în cadrul regimului aplicabil muncitorilor sau funcţionarilor, după cum este cazul.
(3)În cazul în care, în conformitate cu legislaţia unui stat membru, prestaţiile acordate în temeiul unui regim special aplicabile funcţionarilor se calculează în temeiul ultimului salariu sau ultimelor salarii primite în timpul unei perioade de referinţă, instituţia competentă din statul membru respectiv ia în considerare, în scopul calculării, doar acele salarii, reevaluate în mod corespunzător, care au fost primite în timpul perioadei sau perioadelor când persoana în cauză a fost supusă legislaţiei respective.
Art. 61: Reguli speciale privind cumularea perioadelor de asigurare, de încadrare în muncă sau de activitate independentă
(1)Instituţia competentă dintr-un stat membru a cărui legislaţie condiţionează dobândirea, menţinerea, recuperarea sau durata dreptului la prestaţii de realizarea fie a perioadelor de asigurare, fie a perioadelor de încadrare în muncă sau de activitate independentă, ia în considerare, în măsura necesară, perioadele de asigurare, de încadrare în muncă sau de activitate independentă realizate în temeiul legislaţiei altui stat membru, ca şi cum ar fi fost realizate în temeiul legislaţiei pe care o aplică.
Cu toate acestea, în cazul în care legislaţia aplicabilă condiţionează dreptul la prestaţii de realizarea perioadelor de asigurare, a perioadelor de încadrare în muncă sau de activitate independentă realizate în temeiul legislaţiei unui alt stat membru nu sunt luate în considerare, cu excepţia cazului în care perioadele respective ar fi fost considerate perioade de asigurare, dacă ar fi fost realizate în temeiul legislaţiei aplicabile.
(2)Cu excepţia situaţiilor prevăzute la articolul 65 alineatul (5) litera (a), aplicarea alineatului (1) din prezentul articol se aplică doar în cazul în care persoana interesată a realizat cel mai recent, în conformitate cu legislaţia în temeiul căreia se solicită prestaţia:
- perioade de asigurare, în cazul în care legislaţia respectivă impune perioade de asigurare;
- perioade de încadrare în muncă, în cazul în care legislaţia respectivă impune perioade de încadrare în muncă;
sau
- perioade de activitate independentă, în cazul în care legislaţia respectivă impune perioade de activitate independentă.
Art. 62: Calcularea prestaţiilor
(1)Instituţia competentă dintr-un stat membru a cărui legislaţie prevede calcularea prestaţiilor pe baza valorii salariului sau venitului profesional anterior ia în considerare exclusiv salariul sau venitul profesional primit de către persoana în cauză pentru ultima sa activitate salariată sau independentă desfăşurată în temeiul legislaţiei menţionate.
(2)Alineatul (1) se aplică, de asemenea, în cazul în care legislaţia aplicată de instituţia competentă prevede o perioadă de referinţă definită pentru stabilirea salariului care serveşte ca bază pentru calcularea prestaţiilor şi în cazul în care, pentru întreaga perioadă sau o parte a acesteia, persoana în cauză a fost supusă legislaţiei unui alt stat membru.
(3)Prin derogare de la alineatele (1) şi (2), în ceea ce priveşte şomerii prevăzuţi la articolul 65 alineatul (5) litera (a), instituţia de la locul de reşedinţă ia în considerare salariul sau venitul profesional primit de persoana în cauză în statul membru a cărui legislaţie i s-a aplicat în cursul ultimei sale activităţi salariate sau independente, în conformitate cu regulamentul de aplicare.
Art. 63: Dispoziţii speciale pentru renunţarea la clauzele de reşedinţă
În sensul prezentului capitol, articolul 7 se aplică doar în cazurile prevăzute la articolele 64, 65 şi 65a şi în limitele stabilite de acestea.
Art. 64: Şomerii care se deplasează în alt stat membru
(1)Persoana aflată în şomaj total, care îndeplineşte condiţiile impuse de legislaţia statului membru competent pentru a avea dreptul la prestaţii şi care se deplasează în alt stat membru pentru a căuta de lucru, îşi păstrează dreptul la ajutor de şomaj în numerar, în următoarele condiţii şi în următoarele limite:
a)înaintea plecării, şomerul trebuie să se fi înregistrat ca persoană care caută de lucru şi să fi rămas la dispoziţia serviciilor de ocupare a forţei de muncă din statul membru competent timp de cel puţin patru săptămâni după ce a devenit şomer. Cu toate acestea, serviciile sau instituţiile competente pot autoriza plecarea sa înaintea expirării acestui termen;
b)şomerul trebuie să se înregistreze ca persoană care caută de lucru la serviciile de ocupare a forţei de muncă din statul membru în care s-a deplasat, să se supună procedurii de control organizate în statul membru respectiv şi să respecte condiţiile prevăzute de legislaţia acestuia. Această condiţie se consideră îndeplinită pentru perioada anterioară înregistrării, în cazul în care persoana în cauză se înregistrează în termen de şapte zile de la data la care a încetat să se afle la dispoziţia serviciilor de ocupare a forţei de muncă din statul membru din care a plecat. În cazuri excepţionale, serviciile sau instituţiile competente pot prelungi acest termen;
c)dreptul la prestaţii se menţine pe o perioadă de trei luni de la data la care şomerul a încetat să se afle la dispoziţia serviciilor de ocupare a forţei de muncă din statul membru din care a plecat, cu condiţia ca durata totală pentru care sunt acordate prestaţiile să nu depăşească durata totală a perioadei în care şomerul are dreptul la prestaţii, în temeiul legislaţiei statului membru respectiv; serviciile sau instituţiile competente pot prelungi termenul de trei luni până la maximum şase luni;
d)prestaţiile se acordă de către instituţia competentă în conformitate cu legislaţia pe care o aplică şi pe spezele sale.
(2)În cazul în care persoana interesată se întoarce în statul membru competent la expirarea termenului în care are dreptul la prestaţii în temeiul alineatului (1) litera (c) sau înainte de expirare, aceasta continuă să aibă dreptul la prestaţii în conformitate cu legislaţia statului membru respectiv. Persoana interesată pierde orice drept la prestaţii în temeiul legislaţiei statului membru competent, în cazul în care nu se întoarce acolo la expirarea termenului menţionat sau înainte de expirare, sub rezerva dispoziţiilor mai favorabile ale legislaţiei respective. În cazuri excepţionale, serviciile sau instituţiile competente pot permite persoanei în cauză să se întoarcă la o dată ulterioară, fără a-şi pierde dreptul la prestaţii.
(3)Cu excepţia cazului în care legislaţia statului membru competent este mai favorabilă, între două perioade de încadrare în muncă, perioada totală maximă în care se menţine dreptul la prestaţii, în condiţiile stabilite la alineatul (1), este de trei luni. Serviciile sau instituţiile competente pot prelungi această perioadă până la maximum şase luni.
(4)Modalităţile de schimb de informaţii, de cooperare şi de asistenţă reciprocă dintre instituţiile şi serviciile din statul membru competent şi din statul membru în care persoana se deplasează pentru a căuta de lucru sunt stabilite în regulamentul de aplicare.
Art. 65: Şomerii rezidenţi într-un alt stat membru decât statul competent
(1)Persoana care se află în şomaj parţial sau intermitent şi care, în timpul ultimei sale activităţi salariate sau independente, îşi avea reşedinţa într-un alt stat membru decât statul membru competent, se pune la dispoziţia angajatorului său ori a serviciilor de ocupare a forţei de muncă din statul membru competent. Persoana beneficiază de prestaţii în temeiul legislaţiei statului membru competent, ca şi cum ar fi rezidentă în statul membru respectiv. Aceste prestaţii se furnizează de către instituţia statului membru competent.
(2)Persoana aflată în şomaj total care, în timpul ultimei sale activităţi salariate sau independente, îşi avea reşedinţa într-un alt stat membru decât statul membru competent şi care continuă să îşi aibă reşedinţa în statul membru respectiv sau se întoarce în statul membru respectiv, se pune la dispoziţia serviciilor de ocupare a forţei de muncă din statul membru de reşedinţă. Fără a aduce atingere articolului 64, persoana aflată în şomaj total poate, ca măsură suplimentară, să se pună la dispoziţia serviciilor de ocupare a forţei de muncă din statul membru în care şi-a desfăşurat ultima activitate salariată sau independentă.
Persoana aflată în şomaj, care nu este lucrător frontalier şi care nu se întoarce în statul membru de reşedinţă, se pune la dispoziţia serviciilor de ocupare a forţei de muncă din statul membru a cărui legislaţie i s-a aplicat ultima dată.
(3)Şomerul prevăzut la alineatul (2) prima teză se înregistrează ca persoană care caută de lucru la serviciile de ocupare a forţei de muncă din statul membru în care este rezidentă. Acesta se supune procedurii de control organizate în statul membru respectiv şi respectă condiţiile stabilite de legislaţia statului membru respectiv. În cazul în care şomerul decide să se înregistreze ca persoană care caută de lucru şi în statul membru în care a desfăşurat ultima dată o activitate salariată sau independentă, acesta trebuie să respecte obligaţiile aplicabile în statul respectiv.
(4)Punerea în aplicare a alineatului (2) a doua teză şi a alineatului (3) a doua teză, precum şi modalităţile de schimb de informaţii, de cooperare şi de asistenţă reciprocă dintre instituţiile şi serviciile din statul membru de reşedinţă şi din statul membru în care persoana a desfăşurat ultima dată o activitate profesională sunt prevăzute în regulamentul de aplicare.
(5)_
a)Şomerul prevăzut la alineatul (2) prima şi a doua teză beneficiază de prestaţii în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei din statul membru de reşedinţă, ca şi cum ar fi fost supus legislaţiei respective în timpul ultimei sale activităţi salariate sau independente. Aceste prestaţii se acordă de către instituţia de la locul de reşedinţă.
b)Cu toate acestea, un lucrător care nu este lucrător frontalier şi care a primit prestaţii în numele instituţiei competente din statul membru a cărui legislaţie i s-a aplicat ultima oară beneficiază mai întâi, la întoarcerea în statul membru de reşedinţă, de prestaţii în conformitate cu articolul 64, acordarea de prestaţii în conformitate cu litera (a) fiind suspendată pe perioada în care lucrătorul primeşte prestaţii în temeiul legislaţiei care i s-a aplicat ultima dată.
(6)Prestaţiile acordate de instituţia de la locul de reşedinţă în temeiul alineatului (5) rămân în sarcina acesteia. Cu toate acestea, sub rezerva alineatului (7), instituţia competentă din statul membru a cărui legislaţie s-a aplicat persoanei ultima dată, rambursează instituţiei de la locul de reşedinţă întreaga valoare a prestaţiilor acordate de către această din urmă instituţie în primele trei luni de indemnizaţie. Valoarea rambursării în timpul acestei perioade nu poate fi mai mare decât valoarea care se plăteşte, în caz de şomaj, în aplicarea legislaţiei statului membru competent. În cazul prevăzut la alineatul (5) litera (b), perioada în care sunt furnizate prestaţii în temeiul articolului 64 se deduce din perioada prevăzută în prezentul alineat teza a doua. Modalităţile de rambursare sunt prevăzute în regulamentul de aplicare.
(7)Cu toate acestea, perioada de rambursare prevăzută la alineatul (6) se extinde la cinci luni în cazul în care, în timpul celor 24 de luni precedente, persoana interesată a realizat perioade de încadrare în muncă sau de activitate independentă în statul membru a cărui legislaţie i s-a aplicat ultima dată, în cazul în care aceste perioade ar fi suficiente pentru a-i da dreptul la ajutor de şomaj.
(8)În sensul alineatelor (6) şi (7), două sau mai multe state membre sau autorităţile lor competente, pot să prevadă alte metode de rambursare sau să renunţe la orice rambursare între instituţiile aflate în jurisdicţia lor.
Art. 65a: Dispoziţii speciale pentru lucrătorii frontalieri care desfăşoară o activitate independentă aflaţi în şomaj total, atunci când în statul membru de reşedinţă nu există un sistem de prestaţii de şomaj care să acopere persoanele care desfăşoară activităţi independente
(1)Prin derogare de la articolul 65, o persoană aflată în şomaj total care a realizat cel mai recent, ca lucrător frontalier, perioade de asigurare în calitate de persoană care desfăşoară activităţi independente sau perioade de activitate independentă recunoscute în scopul acordării unor prestaţii de şomaj într-un alt stat membru decât statul său membru de reşedinţă şi al cărei stat membru de reşedinţă a transmis o notificare conform căreia nu există posibilitatea pentru oricare dintre categoriile de persoane care desfăşoară activităţi independente de a fi acoperite printr-un sistem de prestaţii de şomaj din statul membru respectiv se înregistrează şi se pune la dispoziţia serviciilor de ocupare a forţei de muncă din statul membru în care şi-a desfăşurat ultima activitate în calitate de persoană care desfăşoară o activitate independentă şi, în momentul în care solicită să beneficieze de prestaţii, aderă în mod continuu la condiţiile prevăzute în legislaţia acestui din urmă stat membru. Persoana aflată în şomaj total poate, ca o etapă suplimentară, să se pună la dispoziţia serviciilor de ocupare a forţei de muncă aflate în statul său membru de reşedinţă.
(2)Se furnizează prestaţii persoanei aflate în şomaj total menţionate la alineatul (1) de către statul membru sub incidenţa legislaţiei căruia s-a aflat cel mai recent, în conformitate cu legislaţia pe care o aplică respectivul stat membru.
(3)Dacă persoana aflată în şomaj total menţionată la alineatul (1) nu doreşte să se pună sau să rămână la dispoziţia serviciilor de ocupare a forţei de muncă aflate în statul membru unde şi-a desfăşurat ultima activitate după ce s-a înregistrat la aceste servicii, ci doreşte să caute un loc de muncă în statul membru de reşedinţă, se aplică mutatis mutandis articolul 64, cu excepţia alineatului (1) litera (a) din acesta. Instituţia competentă poate prelungi perioada menţionată la prima teză din articolul 64 alineatul (1) litera (c) până la sfârşitul perioadei în care persoana are dreptul la prestaţii.
Art. 66: Prestaţii
În cazul în care legislaţia care se aplică condiţionează dreptul la prestaţii prepensie de realizarea unor perioade de asigurare, de încadrare în muncă sau de activitate independentă, articolul 6 nu se aplică.
Art. 67: Membrii de familie care îşi au reşedinţa într-un alt stat membru
Persoana are dreptul la prestaţii familiale în conformitate cu legislaţia statului membru competent, inclusiv pentru membrii familiei sale care îşi au reşedinţa în alt stat membru, ca şi cum aceştia şi-ar avea reşedinţa în primul stat membru. Cu toate acestea, titularul unei pensii are dreptul la prestaţii familiale în conformitate cu legislaţia statului membru competent pentru pensia sa.
Art. 68: Reguli de prioritate în caz de cumul
(1)În cazul în care, pentru aceleaşi perioade şi pentru aceiaşi membri de familie, se prevăd prestaţii în legislaţia a mai mult de un stat membru, se aplică următoarele reguli de prioritate:
a)în cazul prestaţiilor ce se plătesc de către mai mult de un stat membru cu titluri diferite, ordinea de prioritate este după cum urmează: în primul rând, drepturile dobândite în temeiul unei activităţi salariate sau independente, în al doilea rând, drepturile dobândite în temeiul primirii unei pensii şi, în ultimul rând, drepturile dobândite în temeiul rezidenţei;
b)în cazul prestaţiilor ce se plătesc de către mai mult de un stat membru cu acelaşi titlu, ordinea de prioritate se stabileşte cu trimitere la următoarele criterii subsidiare:
(i)în cazul drepturilor dobândite în temeiul unei activităţi salariate sau independente, locul de reşedinţă al copiilor, cu condiţia să existe activitatea menţionată şi, în subsidiar, după caz, cea mai mare valoare a prestaţiilor prevăzută de legislaţiile conflictuale. În acest din urmă caz, costul prestaţiilor se împarte în conformitate cu criteriile definite în regulamentul de aplicare;
(ii)în cazul drepturilor dobândite în temeiul primirii unei pensii: locul de reşedinţă al copiilor, cu condiţia să se plătească o pensie în temeiul legislaţiei sale şi, în plus, în cazul în care este necesar, cea mai lungă perioadă de asigurare sau de rezidenţă realizată în temeiul legislaţiilor conflictuale;
(iii)în cazul drepturilor dobândite în temeiul rezidenţei: locul de reşedinţă al copiilor.
(2)În cazul cumulului de drepturi, prestaţiile familiale se acordă în conformitate cu legislaţia desemnată ca având prioritate în conformitate cu alineatul (1). Drepturile la prestaţii familiale acordate în temeiul altei sau altor legislaţii conflictuale se suspendă până la valoarea prevăzută de prima legislaţie şi se acordă, după caz, sub forma unui supliment reprezentând diferenţa, pentru partea care depăşeşte această valoare. Nu este însă necesar ca această diferenţă suplimentară să fie acordată copiilor care sunt rezidenţi într-un alt stat membru, dacă dreptul la prestaţiile în cauză se întemeiază exclusiv pe locul de reşedinţă.
(3)În cazul în care, în temeiul articolului 67, se prezintă o cerere de prestaţii familiale către instituţia competentă dintr-un stat membru a cărui legislaţie se aplică, dar nu pe baza dreptului de prioritate, în conformitate cu alineatele (1) şi (2) din prezentul articol:
a)instituţia respectivă înaintează fără întârziere cererea către instituţia competentă din statul membru a cărui legislaţie se aplică cu prioritate, informează persoana în cauză şi, fără a se aduce atingere dispoziţiilor regulamentului de aplicare cu privire la acordarea provizorie de prestaţii, furnizează, dacă este necesar, un supliment reprezentând diferenţa, prevăzut la alineatul (2);
b)instituţia competentă din statul membru a cărui legislaţie se aplică cu prioritate tratează cererea ca şi cum i-ar fi fost prezentată direct, iar data la care această cerere a fost prezentată primei instituţii se consideră data prezentării sale la instituţia prioritară.
Art. 68a: Acordarea de prestaţii
În cazul în care prestaţiile familiale nu sunt utilizate pentru întreţinerea membrilor de familie de către persoana căreia ar trebui să îi fie acordate, instituţia competentă îşi îndeplineşte obligaţiile legale, acordând aceste prestaţii persoanei fizice sau juridice care întreţine efectiv membrii de familie, la solicitarea şi prin intermediul instituţiei din statul membru de reşedinţă al acestora sau al instituţiei desemnate sau organismului stabilit în acest scop de către autoritatea competentă din statul membru de reşedinţă al acestora.
Art. 69: Dispoziţii suplimentare
(1)În cazul în care, în temeiul legislaţiei desemnate în temeiul articolelor 67 şi 68, nu se dobândeşte nici un drept la plata unor prestaţii familiale suplimentare sau speciale pentru orfani, aceste prestaţii se acordă automat şi se adaugă celorlalte prestaţii familiale dobândite în temeiul legislaţiei prevăzute anterior, în temeiul legislaţiei statului membru care i s-a aplicat lucrătorului defunct pentru perioada de timp cea mai lungă, în măsura în care dreptul a fost dobândit în temeiul legislaţiei respective. În cazul în care nu s-a dobândit nici un drept în temeiul legislaţiei respective, se examinează condiţiile pentru dobândirea unui astfel de drept în temeiul legislaţiilor celorlalte state membre şi se acordă prestaţii în ordinea descrescătoare a duratei perioadelor de asigurare sau de rezidenţă realizate în temeiul legislaţiei statelor membre respective.
(2)Prestaţiile plătite sub formă de pensii sau suplimente la pensii se acordă şi se calculează în conformitate cu capitolul 5.
Art. 70: Dispoziţii generale
(1)Prezentul articol se aplică prestaţiilor speciale în numerar de tip necontributiv, furnizate în conformitate cu legislaţia care, dat fiind domeniul său de aplicare personal, obiectivele şi condiţiile de eligibilitate, are totodată caracteristicile legislaţiei de securitate socială prevăzute la articolul 3 alineatul (1) şi ale asistenţei sociale.
(2)În sensul prezentului capitol, “prestaţii speciale în numerar de tip necontributiv" înseamnă prestaţii:
a)care sunt destinate să furnizeze:
(i)o acoperire suplimentară, de substituţie sau ancilară împotriva riscurilor acoperite de ramurile de securitate socială prevăzute la articolul 3 alineatul (1), care garantează persoanelor în cauză un venit minim de subzistenţă, avându-se în vedere situaţia economică şi socială din statul membru în cauză
sau
(ii)exclusiv protecţie specială pentru persoane cu handicap, în strânsă legătură cu mediul social al acestor persoane din statul membru în cauză
şi
b)în cazul în care finanţarea provine exclusiv din contribuţii fiscale obligatorii destinate acoperirii cheltuielilor publice generale şi condiţiile pentru atribuirea şi calcularea prestaţiilor nu depind de vreo contribuţie din partea beneficiarului acestora. Cu toate acestea, prestaţiile furnizate ca supliment al unei prestaţii de tip contributiv nu se consideră prestaţii de tip contributiv exclusiv din acest motiv
şi
c)sunt enumerate în anexa X.
(3)Articolul 7 şi celelalte capitole din prezentul titlu nu se aplică prestaţiilor prevăzute la alineatul (2) din prezentul articol.
(4)Prestaţiile prevăzute la alineatul (2) se acordă exclusiv în statul membru în care persoana în cauză este rezidentă, în conformitate cu legislaţia acestuia. Aceste prestaţii se acordă de către şi pe spezele instituţiei de la locul de reşedinţă.
Art. 71: Componenţa şi funcţionarea Comisiei administrative
(1)Comisia administrativă pentru coordonarea sistemelor de securitate socială (denumită în continuare “Comisia administrativă"), constituită pe lângă Comisia Europeană, este compusă dintr-un reprezentant al guvernului din fiecare dintre statele membre, asistat, în cazul în care acest lucru este necesar, de consilieri de specialitate. Un reprezentant al Comisiei Comunităţilor Europene participă la întrunirile Comisiei administrative în calitate de consultant.
(2)Comisia administrativă hotărăşte cu majoritate calificată, astfel cum se defineşte în tratate, cu excepţia adoptării statutului său, care se stabileşte de comun acord de către membrii săi.
Deciziile privind chestiunile de interpretare prevăzute la articolul 72 litera (a) sunt făcute publice în mod corespunzător.
(3)Secretariatul Comisiei administrative este asigurat de serviciile Comisiei Comunităţilor Europene.
Art. 72: Sarcinile Comisiei administrative
Comisia administrativă:
(a)tratează orice chestiune administrativă sau de interpretare care decurge din dispoziţiile prezentului regulament sau din cele ale regulamentului de aplicare, sau din orice acord ori înţelegere încheiată în conformitate cu acestea, fără a aduce atingere dreptului autorităţilor, instituţiilor şi persoanelor în cauză să recurgă la procedurile şi jurisdicţiile prevăzute de legislaţiile statelor membre, de prezentul regulament sau de tratat;
(b)facilitează aplicarea uniformă a dreptului comunitar, în special prin promovarea schimbului de experienţe şi de bune practici administrative;
(c)promovează şi dezvoltă cooperarea dintre statele membre şi instituţiile acestora în materie de securitate socială, având drept scop, între altele, să ia în considerare problemele speciale ale anumitor categorii de persoane; facilitează realizarea acţiunilor de cooperare transfrontalieră în domeniul coordonării sistemelor de securitate socială;
(d)încurajează utilizarea cât mai extinsă de noi tehnologii, pentru a facilita libera circulaţie a persoanelor, în special prin modernizarea procedurilor necesare schimbului de informaţii şi prin adaptarea fluxului informaţional interinstituţional la schimburile electronice, luând în considerare evoluţia prelucrării de date din fiecare stat membru. Comisia administrativă adoptă regulile structurale comune pentru serviciile de prelucrare electronică a datelor, în special cu privire la securitate şi la utilizarea standardelor, şi stabileşte modalităţile de funcţionare a părţii comune a serviciilor respective;
(e)îndeplineşte orice altă funcţie care este de competenţa sa în temeiul prezentului regulament şi al regulamentului de aplicare sau al oricărui acord sau al oricărei înţelegeri încheiate în cadrul acestora;
(f)face propuneri relevante Comisiei Comunităţilor Europene cu privire la coordonarea sistemelor de securitate socială, în vederea îmbunătăţirii şi modernizării acquis-ului comunitar, prin elaborarea de regulamente ulterioare sau prin intermediul altor instrumente prevăzute de tratat;
(g)stabileşte factorii care se iau în considerare la întocmirea conturilor privind costurile ce sunt suportate de către instituţiile statelor membre în temeiul prezentului regulament şi adoptă conturile anuale între aceste instituţii, în baza raportului Comisiei de audit prevăzute la articolul 74.
Art. 73: Comisia tehnică pentru prelucrarea datelor
(1)O Comisie tehnică pentru prelucrarea datelor (denumită în continuare “Comisia tehnică") se constituie în cadrul Comisiei administrative. Comisia tehnică propune Comisiei administrative regulile arhitecturale comune pentru gestionarea serviciilor de prelucrare electronică a datelor, în special cu privire la securitate şi la utilizarea standardelor; comisia întocmeşte rapoarte şi emite un aviz motivat înainte de luarea unei decizii de către Comisia administrativă, în temeiul articolului 72 litera (d). Componenţa şi modul de funcţionare a Comisiei tehnice se stabilesc de către Comisia administrativă.
(2)În acest scop, Comisia tehnică:
a)colectează documentele tehnice relevante şi întreprinde studiile şi lucrările necesare pentru îndeplinirea sarcinilor sale;
b)prezintă Comisiei administrative rapoartele şi avizele motivate prevăzute la alineatul (1);
c)realizează toate celelalte sarcini şi studii cu privire la problemele ce i-au fost transmise de către Comisia administrativă;
d)asigură orientarea proiectelor pilot comunitare de utilizare a serviciilor de prelucrare electronică a datelor şi, pentru partea comunitară, sisteme operaţionale utilizând aceleaşi servicii de prelucrare a datelor.
Art. 74: Comisia de audit
(1)Se constituie o Comisie de audit în cadrul Comisiei administrative. Componenţa şi modalităţile de funcţionare ale Comisiei de audit se stabilesc de către Comisia administrativă.
Comisia de audit:
a)verifică metoda de stabilire şi calculare a costurilor medii anuale prezentate de statele membre;
b)colectează datele necesare şi realizează calculele necesare pentru stabilirea situaţiei anuale a creanţelor din fiecare stat membru;
c)prezintă Comisiei administrative rapoarte periodice privind rezultatele aplicării prezentului regulament şi a regulamentului de aplicare, în special pe plan financiar;
d)furnizează datele şi rapoartele necesare adoptării deciziilor de către Comisia administrativă, în temeiul articolului 72 litera (g);
e)prezintă Comisiei administrative orice sugestie utilă, inclusiv cu privire la prezentul regulament, în legătură cu literele (a) - (c);
f)realizează toate lucrările, studiile sau misiunile cu privire la problemele ce i-au fost transmise de către Comisia administrativă.
Art. 74a: Autoritatea Europeană a Muncii
(1)Fără a aduce atingere atribuţiilor şi activităţilor comisiei administrative, Autoritatea Europeană a Muncii sprijină aplicarea prezentului regulament în conformitate cu sarcinile sale prevăzute în Regulamentul (UE) 2019/1149. Comisia administrativă cooperează cu Autoritatea Europeană a Muncii pentru a-şi coordona activităţile pe baza unui acord reciproc şi a evita orice suprapunere. În acest scop, comisia administrativă încheie un acord de cooperare cu Autoritatea Europeană a Muncii.
(2)Comisia administrativă poate solicita Autorităţii Europene a Muncii să transfere cazurile referitoare la securitatea socială aflate în curs de mediere în conformitate cu articolul 13 alineatul (11) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) 2019/1149.
Art. 75: Comitetul consultativ pentru coordonarea sistemelor de securitate socială
(1)Se instituie un Comitet consultativ pentru coordonarea sistemelor de securitate socială (denumit în continuare “Comitetul consultativ"), compus, pentru fiecare stat membru, din:
a)un reprezentant al guvernului;
b)un reprezentant al organizaţiilor sindicale ale lucrătorilor;
c)un reprezentant al organizaţiilor patronale.
Pentru fiecare dintre categoriile menţionate mai sus, se numeşte un membru supleant din fiecare stat membru.
Membrii şi membrii supleanţi ai Comitetului consultativ sunt numiţi de către Consiliu. Comitetul consultativ este prezidat de un reprezentant al Comisiei Comunităţilor Europene. Comitetul consultativ îşi stabileşte regulamentul de procedură.
(2)La cererea Comisiei Comunităţilor Europene, a Comisiei administrative sau din proprie iniţiativă, Comitetul consultativ este împuternicit:
a)să examineze problemele generale sau de principiu, precum şi problemele rezultate din aplicarea dispoziţiilor comunitare privind coordonarea sistemelor de securitate socială, în special cu privire la anumite categorii de persoane;
b)să formuleze avize asupra unor astfel de probleme pentru Comisia administrativă, precum şi propuneri privind orice revizuiri ale dispoziţiilor menţionate.
Art. 76: Cooperarea
(1)Autorităţile competente din statele membre îşi comunică toate informaţiile cu privire la:
a)măsurile luate în aplicarea prezentului regulament;
b)modificările din legislaţia lor, care ar putea afecta aplicarea prezentului regulament.
(2)În sensul prezentului regulament, autorităţile şi instituţiile statelor membre îşi oferă reciproc bunele oficii şi acţionează ca şi cum ar fi vorba despre aplicarea propriei legislaţii. Asistenţa administrativă acordată de autorităţile şi instituţiile menţionate este, de regulă, gratuită. Cu toate acestea, Comisia administrativă stabileşte natura cheltuielilor rambursabile şi pragurile peste care este prevăzută rambursarea.
(3)În sensul prezentului regulament, autorităţile şi instituţiile statelor membre pot comunica direct între ele, precum şi cu persoanele în cauză sau cu mandatarii acestora.
(4)Instituţiile şi persoanele reglementate de prezentul regulament au obligaţia să se informeze reciproc şi să coopereze pentru a asigura aplicarea corectă a prezentului regulament.
Instituţiile, în conformitate cu principiul bunei administrări, răspund tuturor solicitărilor într-un termen rezonabil şi comunică, în această privinţă, persoanelor în cauză orice informaţie necesară pentru exercitarea drepturilor ce le sunt conferite de prezentul regulament.
Persoanele în cauză au obligaţia de a informa instituţiile din statul membru competent şi statul membru de reşedinţă, în cel mai scurt termen, cu privire la orice modificare a situaţiei lor personale sau familiale, care aduce atingere drepturilor la prestaţiile prevăzute de prezentul regulament.
(5)Nerespectarea obligaţiei de informare prevăzute la alineatul (4) al treilea paragraf poate face obiectul unor sancţiuni proporţionale, în conformitate cu dreptul intern. Cu toate acestea, aceste măsuri sunt echivalente cu cele aplicabile în situaţii similare, care ţin de ordinea juridică internă, astfel încât pentru solicitanţi să nu fie imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea practică a drepturilor conferite persoanelor în cauză de prezentul regulament.
(6)În cazul unor dificultăţi de interpretare sau de aplicare a prezentului regulament, care ar putea pune în pericol drepturile unei persoane pe care acesta le reglementează, instituţia din statul membru competent sau din statul membru de reşedinţă al persoanei interesate ia legătura cu instituţia sau instituţiile din statul sau statele membre în cauză. În cazul în care nu se poate găsi o soluţie într-un termen rezonabil, autorităţile respective pot sesiza Comisia administrativă.
(7)Autorităţile, instituţiile şi jurisdicţiile dintr-un stat membru nu pot respinge cererile sau alte documente ce le sunt prezentate, în temeiul faptului că sunt redactate într-o limbă oficială a altui stat membru, în cazul în care această limbă este recunoscută ca limbă oficială a instituţiilor Comunităţii, în conformitate cu articolul 290 din tratat.
Art. 77: Protecţia datelor cu caracter personal
(1)În cazul în care, în temeiul prezentului regulament sau al regulamentului de aplicare, autorităţile sau instituţiile dintr-un stat membru comunică date cu caracter personal autorităţilor sau instituţiilor din alt stat membru, această comunicare de date se supune legislaţiei privind protecţia datelor din statul membru care le transmite. Orice comunicare din partea autorităţii sau instituţiei din statul membru care le primeşte, precum şi stocarea, modificarea sau distrugerea datelor furnizate de statul membru respectiv fac obiectul legislaţiei privind protecţia datelor din statul membru care le primeşte.
(2)Datele necesare pentru aplicarea prezentului regulament şi a regulamentului de aplicare sunt transmise de un stat membru altui stat membru, cu respectarea dispoziţiilor comunitare privind protecţia persoanelor fizice cu privire la prelucrarea şi libera circulaţie a datelor cu caracter personal.
Art. 78: Prelucrarea electronică a datelor
(1)Statele membre utilizează treptat noile tehnologii pentru schimbul, accesarea şi prelucrarea datelor necesare pentru aplicarea prezentului regulament şi a regulamentului de aplicare. Comisia Europeană îşi oferă sprijinul la realizarea unor activităţi de interes comun, de îndată ce statele membre creează aceste servicii de prelucrare electronică a datelor.
(2)Fiecare stat membru răspunde de gestionarea părţii ce îi revine în serviciile de prelucrare electronică a datelor, cu respectarea dispoziţiilor comunitare privind protecţia persoanelor fizice cu privire la prelucrarea şi libera circulaţie a datelor cu caracter personal.
(3)Un document electronic trimis sau emis de o instituţie în conformitate cu prezentul regulament şi cu regulamentul de aplicare nu poate fi respins de nici o autoritate sau instituţie dintr-un alt stat membru, în temeiul faptului că a fost primit prin mijloace electronice, în cazul în care instituţia care îl primeşte a declarat că poate primi documente electronice. Reproducerea şi înregistrarea acestor documente se presupune a fi o reproducere corectă şi exactă a documentului original sau o reprezentare a informaţiilor la care acesta se referă, în cazul în care nu există dovezi în sens contrar.
(4)Un document electronic este considerat valabil în cazul în care sistemul informatic în care s-a înregistrat documentul conţine elementele de securitate necesare pentru a preveni orice modificare, dezvăluire sau acces neautorizat la înregistrare. Trebuie să existe posibilitatea să se reproducă informaţia înregistrată, în orice moment, într-o formă care se poate citi imediat. În cazul în care un document electronic este transferat de la o instituţie de securitate socială la alta, se iau măsuri adecvate de siguranţă, în conformitate cu dispoziţiile comunitare privind protecţia persoanelor fizice cu privire la prelucrarea şi libera circulaţie a datelor cu caracter personal.
Art. 79: Finanţarea acţiunilor din domeniul securităţii sociale
În contextul prezentului regulament şi al regulamentului de aplicare, Comisia Europeană poate finanţa total sau parţial:
(a)acţiunile destinate să îmbunătăţească schimburile de informaţii dintre autorităţile şi instituţiile de securitate socială din statele membre, în special schimbul electronic de date;
(b)orice altă activitate destinată să furnizeze informaţii persoanelor reglementate de prezentul regulament, precum şi reprezentanţilor acestora, cu privire la drepturile şi obligaţiile rezultate din prezentul regulament, utilizându-se cele mai adecvate mijloace.
Art. 80: Scutiri
(1)Beneficiul scutirilor sau reducerilor de impozite, taxe de timbru, onorarii notariale sau de înregistrare, prevăzute în conformitate cu legislaţia unui stat membru cu privire la certificatele sau documentele care trebuie prezentate în aplicarea legislaţiei statului membru respectiv, se extinde la certificatele sau documentele similare ce trebuie prezentate în aplicarea legislaţiei unui alt stat membru sau a prezentului regulament.
(2)Toate actele, documentele şi certificatele de orice tip ce trebuie prezentate atunci când se aplică prezentul regulament sunt scutite de autentificarea de către autorităţile diplomatice sau consulare.
Art. 81: Revendicări, declaraţii sau recursuri
Revendicările, declaraţiile sau recursurile care ar fi trebuit introduse, în aplicarea legislaţiei unui stat membru, într-un anumit termen la o autoritate, instituţie sau jurisdicţie din statul membru respectiv, sunt admise, în cazul în care sunt introduse în acelaşi termen menţionat la o autoritate, o instituţie sau o jurisdicţie corespunzătoare dintr-un alt stat membru. În acest caz, autoritatea, instituţia sau jurisdicţia astfel sesizată transmite fără întârziere aceste revendicări, declaraţii sau recursuri autorităţii, instituţiei sau jurisdicţiei competente din primul stat membru, fie direct, fie prin intermediul autorităţilor competente din statul membru în cauză. Data la care aceste revendicări, declaraţii sau recursuri sunt prezentate unei autorităţi, unei instituţii sau unei jurisdicţii din al doilea stat membru se consideră data prezentării lor la autoritatea, instituţia sau jurisdicţia competentă.
Art. 82: Examene medicale
La cererea instituţiei competente, examenele medicale prevăzute de legislaţia unui stat membru pot fi realizate într-un alt stat membru de către instituţia de la locul de reşedinţă sau de şedere al solicitantului sau al persoanei care are dreptul la prestaţii, în condiţiile prevăzute în regulamentul de aplicare sau convenite între autorităţile competente ale statelor membre în cauză.
Art. 83: Aplicarea legislaţiilor
Dispoziţiile speciale de aplicare a legislaţiilor anumitor state membre sunt menţionate în anexa XI.
Art. 84: Colectarea cotizaţiilor şi recuperarea prestaţiilor
(1)Colectarea cotizaţiilor cuvenite unei instituţii dintr-un stat membru şi recuperarea prestaţiilor necuvenite acordate de instituţia unui stat membru se pot realiza în alt stat membru, în conformitate cu procedurile şi cu garanţiile şi privilegiile aplicabile în cazul colectării cotizaţiilor cuvenite instituţiei corespunzătoare din cel de-al doilea stat membru şi al recuperării prestaţiilor necuvenite acordate de aceasta.
(2)Hotărârile executorii pronunţate de instanţele judecătoreşti şi deciziile emise de autorităţile administrative privind colectarea cotizaţiilor, a dobânzilor şi a oricăror alte cheltuieli sau recuperarea prestaţiilor necuvenite în temeiul legislaţiei unui stat membru sunt recunoscute şi puse în executare, la cererea instituţiei competente într-un alt stat membru, în limitele şi în conformitate cu procedurile prevăzute de legislaţia şi de orice alte proceduri care sunt aplicabile unor decizii similare din statul membru din urmă. Aceste hotărâri şi decizii sunt declarate executorii în statul membru respectiv, în măsura în care legislaţia şi orice alte proceduri din statul membru respectiv impun acest lucru.
(3)În caz de executare silită, faliment sau concordat, creanţele instituţiei dintr-un stat membru beneficiază, în alt stat membru, de privilegii identice cu cele pe care legislaţia celui de-al doilea stat membru le acordă creanţelor de acelaşi tip.
(4)Modalităţile de aplicare a prezentului articol, inclusiv costurile care urmează să fie rambursate, vor fi reglementate de regulamentul de aplicare sau, la nevoie şi ca măsură suplimentară, prin intermediul unor acorduri între statele membre.
Art. 85: Drepturile instituţiilor
(1)În cazul în care, în temeiul legislaţiei unui stat membru, o persoană beneficiază de prestaţii ca urmare a unui prejudiciu rezultat din fapte desfăşurate într-un alt stat membru, toate drepturile instituţiei debitoare faţă de o parte terţă care are obligaţia să furnizeze compensaţii pentru repararea prejudiciului sunt reglementate de următoarele reguli:
a)în cazul în care instituţia responsabilă de furnizarea prestaţiilor este, în temeiul legislaţiei pe care o aplică, subrogată în drepturile pe care beneficiarul le are împotriva părţii terţe, această subrogare se recunoaşte de fiecare stat membru;
b)în cazul în care instituţia responsabilă de furnizarea prestaţiilor are un drept direct împotriva părţii terţe, fiecare stat membru recunoaşte acest drept.
(2)În cazul în care o persoană beneficiază de prestaţii în temeiul legislaţiei unui stat membru ca urmare a unui prejudiciu cauzat de fapte survenite în alt stat membru, dispoziţiile legislaţiei menţionate, care stabilesc cazurile în care este exclusă răspunderea civilă a angajatorilor sau a personalului lor, sunt aplicabile cu privire la persoana menţionată sau la instituţia competentă.
Alineatul (1) se aplică, de asemenea, cu privire la orice drepturi ale instituţiei responsabile de furnizarea prestaţiilor împotriva angajatorilor sau a personalului lor, în cazurile în care răspunderea lor nu este exclusă.
(3)În cazul în care, în conformitate cu articolul 35 alineatul (3) şi cu articolul 41 alineatul (2), două sau mai multe state membre ori autorităţile lor competente au încheiat un acord prin care renunţă la rambursarea între instituţiile aflate sub jurisdicţia lor sau în cazul în care rambursarea nu depinde de valoarea prestaţiilor acordate, orice drepturi ce rezultă împotriva unei părţi terţe responsabile sunt reglementate în următorul mod:
a)în cazul în care instituţia din statul membru de reşedinţă sau de şedere acordă prestaţii unei persoane cu privire la un prejudiciu produs pe teritoriul său, instituţia respectivă exercită, în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei pe care o aplică, dreptul la subrogare sau acţiune directă împotriva părţii terţe responsabile pentru repararea prejudiciului;
b)pentru aplicarea literei (a):
(i)beneficiarul prestaţiilor este considerat afiliat la instituţia de la locul de reşedinţă sau de şedere
şi
(ii)instituţia respectivă trebuie să fie instituţia responsabilă de furnizarea prestaţiilor;
c)alineatele (1) şi (2) rămân aplicabile cu privire la orice prestaţii care nu sunt prevăzute de acordul de renunţare sau printr-o rambursare care nu depinde de valoarea prestaţiilor acordate efectiv.
Art. 86: Acorduri bilaterale
În ceea ce priveşte relaţiile dintre Luxemburg, pe de o parte, şi Franţa, Germania şi Belgia, pe de altă parte, aplicarea şi durata perioadei prevăzute la articolul 65 alineatul (7) vor face obiectul unor acorduri bilaterale.
Art. 87: Dispoziţii tranzitorii
(1)În conformitate cu prezentul regulament, nu se dobândesc drepturi pentru perioada anterioară datei aplicării sale.
(2)Orice perioadă de asigurare, precum şi, după caz, orice perioadă de încadrare în muncă, de activitate independentă sau de rezidenţă realizată în conformitate cu legislaţia unui stat membru, înainte de data aplicării prezentului regulament în statul membru în cauză, se ia în considerare pentru stabilirea drepturilor dobândite în temeiul prezentului regulament.
(3)Sub rezerva alineatului (1), în conformitate cu prezentul regulament, un drept se dobândeşte chiar dacă se referă la un eveniment desfăşurat înaintea datei aplicării regulamentului în statul membru în cauză.
(4)La cererea persoanei în cauză, orice prestaţie care nu a fost acordată sau a fost suspendată, pe motive de cetăţenie sau de loc de reşedinţă a persoanei în cauză, se acordă sau se restabileşte de la data aplicării prezentului regulament în statul membru interesat, cu condiţia ca drepturile pentru care au fost acordate prestaţiile anterior să nu fi dat naştere unei plăţi globale.
(5)Drepturile persoanelor în cauză cărora li s-a acordat o pensie într-un stat membru, anterior datei de aplicare a prezentului regulament într-un stat membru, pot fi revizuite la cererea persoanei în cauză, avându-se în vedere dispoziţiile prezentului regulament.
(6)În cazul în care cererea prevăzută la alineatul (4) sau (5) se prezintă în termen de doi ani de la data aplicării prezentului regulament într-un stat membru, drepturile dobândite în temeiul prezentului regulament sunt dobândite începând cu data respectivă, fără ca legislaţia oricărui stat membru privind decăderea din drepturi sau prescrierea drepturilor să poată fi opozabilă persoanelor în cauză.
(7)În cazul în care cererea prevăzută la alineatul (4) sau (5) se prezintă după expirarea termenului de doi ani de la data aplicării prezentului regulament în statul membru în cauză, drepturile care nu devin caduce sau nu sunt prescrise sunt dobândite de la data la care a fost prezentată cererea, sub rezerva oricăror dispoziţii mai favorabile din legislaţia unui stat membru.
(8)În cazul în care, în urma aplicării prezentului regulament, o persoană este supusă legislaţiei altui stat membru decât cel determinat în conformitate cu titlul II din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71, legislaţia respectivă continuă să se aplice atât timp cât situaţia relevantă rămâne neschimbată şi în orice caz pentru cel mult 10 ani de la data aplicării prezentului regulament, cu excepţia cazului în care persoana în cauză solicită să i se aplice legislaţia aplicabilă în temeiul prezentului regulament. Solicitarea se transmite în termen de trei luni de la data aplicării prezentului regulament instituţiei competente a statului membru a cărui legislaţie este aplicabilă în temeiul prezentului regulament, în cazul în care persoana respectivă este supusă legislaţiei statului membru respectiv de la data aplicării prezentului regulament. În cazul în care cererea este transmisă după termenul menţionat, schimbarea legii aplicabile are loc din prima zi a lunii următoare.
(9)Articolul 55 din prezentul regulament se aplică doar în cazul pensiilor care, la data aplicării prezentului regulament, nu fac obiectul dispoziţiilor articolului 46c din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71.
(10)Dispoziţiile de la articolul 65 alineatul (2) teza a doua şi alineatul (3) teza a doua se aplică pentru Luxemburg în termen de cel mult doi ani de la data aplicării prezentului regulament.
(10a) Menţiunile din anexa III privind Estonia, Spania, Italia, Lituania, Ungaria şi Ţările de Jos încetează să mai producă efecte după patru ani de la data aplicării prezentului regulament.
(10b) Lista cuprinsă în anexa III este reexaminată cel târziu la 31 octombrie 2014, pe baza unui raport al Comisiei administrative. Acest raport include un studiu de impact al semnificaţiei, frecvenţei, amplorii şi costurilor, atât în termeni absoluţi, cât şi relativi, ale aplicării dispoziţiilor anexei III. Acest raport abordează, de asemenea, efectele posibile ale abrogării dispoziţiilor respectivei anexe pentru acele state membre care vor fi încă enumerate în respectiva anexă după data menţionată la alineatul (10a). Pe baza acestui raport, Comisia decide cu privire la prezentarea unei propuneri privind o listă revizuită, în principiu cu scopul de a o abroga, cu excepţia cazului în care raportul Comisiei administrative prezintă motive clare pentru a nu face acest lucru.
(11)Statele membre asigură furnizarea de informaţii adecvate cu privire la modificările drepturilor şi obligaţiilor introduse de prezentul regulament şi de regulamentul de aplicare.
Art. 87a: Dispoziţii tranzitorii pentru aplicarea Regulamentului (UE) nr. 465/2012
(1)În cazul în care, în urma intrării în vigoare a Regulamentului (UE) nr. 465/2012, o persoană, în conformitate cu titlul II din prezentul regulament, face obiectul legislaţiei altui stat membru decât cel stabilit înainte de respectiva intrare în vigoare, legislaţia statului membru aplicabilă înainte de data respectivă continuă să i se aplice pentru o perioadă tranzitorie atât timp cât situaţia relevantă rămâne neschimbată şi, în orice caz, pentru cel mult 10 ani de la data intrării în vigoare a Regulamentului (UE) nr. 465/2012. Persoana în cauză poate solicita ca perioada tranzitorie să nu i se mai aplice. O astfel de cerere se depune la instituţia desemnată de autoritatea competentă din statul membru de reşedinţă. Cererile depuse până la 29 septembrie 2012 se consideră a produce efecte la 28 iunie 2012. Cererile depuse după 29 septembrie 2012 produc efecte în prima zi a lunii următoare lunii în care sau depus acestea.
(2)Nu mai târziu de 29 iunie 2014, Comisia administrativă evaluează punerea în aplicare a dispoziţiilor prevăzute la articolul 65a din prezentul regulament şi prezintă un raport privind aplicarea acestora. Pe baza acestui raport, Comisia Europeană poate, după caz, să prezinte propuneri de modificare a acestor dispoziţii.
Art. 89: Regulamentul de aplicare
Un regulament ulterior va stabili procedura de aplicare a prezentului regulament.
Art. 90: Abrogarea
(1)Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului se abrogă de la data aplicării prezentului regulament.
Cu toate acestea, Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 rămâne în vigoare şi continuă să aibă efect juridic, în sensul următoarelor:
a)Regulamentul (CE) nr. 859/2003 al Consiliului din 14 mai 2003 de extindere a dispoziţiilor Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 şi Regulamentului (CEE) nr. 574/72 la resortisanţii unor ţări terţe care nu sunt supuşi dispoziţiilor respective exclusiv pe motive de cetăţenie (1), atât timp cât regulamentul respectiv nu este abrogat sau modificat;
(1)JO L 124, 20.5.2003, p. 1.
b)Regulamentul (CEE) nr. 1661/85 al Consiliului din 13 iunie 1985 de stabilire a adaptărilor tehnice la regulile Comunităţii privind securitatea socială a lucrătorilor migranţi cu privire la Groenlanda (2), atât timp cât regulamentul respectiv nu este abrogat sau modificat;
(2)JO L 160, 20.6.1985, p. 7.
c)Acordul privind Spaţiul Economic European (3) şi Acordul dintre Comunitatea Europeană şi statele membre, pe de o parte, şi Confederaţia Elveţiană, pe de altă parte, cu privire la libera circulaţie a persoanelor (4), precum şi alte acorduri care includ o trimitere la Regulamentul (CEE) nr. 1408/71, atât timp cât aceste acorduri nu se modifică în funcţie de prezentul regulament.
(3)JO L 1, 3.1.1994, p. 1.
(4)JO L 114, 30.4.2002, p. 6, acord modificat ultima dată de Decizia nr. 2/2003 al Comitetului mixt UE-Elveţia (JO L 187, 26.7.2003, p. 55).
(2)Trimiterile la Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 din Directiva 98/49/CE a Consiliului din 29 iunie 1998 privind protecţia drepturilor la pensie suplimentară ale salariaţilor şi persoanelor care desfăşoară activităţi independente, care se deplasează în cadrul Comunităţii (5), se consideră trimiteri la prezentul regulament.
(5)JO L 209, 25.7.1998, p. 46.
Art. 91: Intrarea în vigoare
Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Prezentul regulament se aplică de la data intrării în vigoare a regulamentului de aplicare.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în toate statele membre.
-****-
Adoptat la Strasburg, 29 aprilie 2004.
Pentru Parlamentul European Preşedintele P. COX Pentru Consiliu Preşedintele M. McDOWELL |
ANEXA I:AVANSURI DIN PENSII ALIMENTARE, INDEMNIZAŢII SPECIALE DE NAŞTERE ŞI DE ADOPŢIE
[- Articolul 1 litera (z)]
I.Avansuri din pensiile alimentare
(A)BELGIA
Avansuri din pensiile alimentare prevăzute de Legea din 21 februarie 2003 de creare a unui serviciu pentru pensiile alimentare neplătite în cadrul serviciului public federal, Ministerul de Finanţe.
BULGARIA
Pensii alimentare acordate de stat, în temeiul articolului 92 din Codul Familiei.
(B)DANEMARCA
Plata în avans a pensiei alimentare prevăzute în Legea privind alocaţiile familiale.
Plata în avans a pensiei alimentare codificată prin Legea nr. 765 din 11 septembrie 2002.
(C)GERMANIA
Avansuri din pensii alimentare în conformitate cu legea federală germană privind avansurile din pensiile alimentare (Unterhaltsvorschussgesetz) din 23 iulie 1979.
ESTONIA
Pensii alimentare în conformitate cu Legea privind pensiile alimentare din 21 februarie 2007.
SPANIA
Avansuri din pensiile alimentare în conformitate cu Decretul regal 1618/2007 din 7 decembrie 2007.
(D)FRANŢA
Alocaţia de sprijin familial plătită unui copil, când unul dintre părinţii săi sau ambii părinţi nu îşi îndeplinesc sau sunt incapabili să-şi îndeplinească obligaţiile de întreţinere ori să plătească o pensie alimentară stabilită prin hotărâre judecătorească.
LITUANIA
Plăţi din Fondul de pensii alimentare pentru copii în conformitate cu Legea privind Fondul de pensii alimentare pentru copii.
LUXEMBURG
Avansuri din pensii alimentare şi recuperarea acestora, în sensul legii din 26 iulie 1980.
CROAŢIA
Avansuri temporare plătite de centrele pentru bunăstare socială în baza obligaţiei de a furniza alocaţii temporare de întreţinere în temeiul Legii familiei (OG 116/03, modificată)
(E)AUSTRIA
Avansuri din pensiile alimentare în conformitate cu Legea privind acordarea de avansuri din pensiile alimentare (Unterhaltsvorschussgesetz 1985 - UVG).
POLONIA
Prestaţii din Fondul de pensii alimentare în conformitate cu Legea privind asistenţa acordată persoanelor cu drept de pensie alimentară.
(F)PORTUGALIA
Avansuri din pensiile alimentare (Legea nr. 75/98 din 19 noiembrie 1998 privind garantarea pensiilor alimentare pentru minori).
SLOVENIA
Înlocuirea pensiei alimentare în conformitate cu Legea din 25 iulie 2006 privind fondurile de garantare publică şi de pensie alimentară a Republicii Slovenia.
SLOVACIA
Pensia alimentară de înlocuire, în temeiul Legii nr. 452/2004 Coll. privind pensia alimentară de înlocuire, astfel cum a fost modificată prin regulamente ulterioare.
(G)FINLANDA
Pensii alimentare plătite în conformitate cu Legea privind securitatea pensiilor alimentare în favoarea copiilor (671/1998).
(H)SUEDIA
Pensii alimentare plătite în conformitate cu Legea privind pensia alimentară (1996:1030).
Elveţia
Legislaţia cantonală privind avansurile aferente plăţilor de întreţinere în temeiul articolului 131 alineatul (2) şi al articolului 293 alineatul (2) din Legea federală civilă.
II.Indemnizaţii speciale de naştere şi de adopţie.
(A)BELGIA
Indemnizaţie de naştere şi indemnizaţie de adopţie.
BULGARIA
Indemnizaţie forfetară de maternitate (Legea privind alocaţiile familiale pentru copii). REPUBLICA CEHĂ Indemnizaţie de naştere.
ESTONIA
(a)Indemnizaţie de naştere.
(b)Indemnizaţie de adopţie.
SPANIA
Indemnizaţii de naştere sub formă de plată unică şi indemnizaţii de adopţie.
FRANŢA
Indemnizaţii de naştere sau de adopţie ca parte a “indemnizaţiei pentru copii" ", cu excepţia cazului în care sunt plătite unei persoane care rămâne sub incidenţa legislaţiei franceze în temeiul articolului 12 sau articolului 16
LETONIA
a)Indemnizaţie de naştere.
CROAŢIA
Prestaţie unică în numerar pentru un nou-născut în conformitate cu Legea privind prestaţiile de maternitate şi parentale (OG 85/08, modificată)
Prestaţie unică în numerar pentru un copil adoptat în conformitate cu Legea privind prestaţiile de maternitate şi parentale (OG 85/08, modificată)
Prestaţii unice în numerar pentru un nou-născut sau un copil adoptat, prevăzute de reglementările privind autoguvernarea locală şi regională, în conformitate cu articolul 59 din Legea privind prestaţiile de maternitate şi parentale (OG 85/08, modificată)
b)Indemnizaţie de adopţie.
LITUANIA
Indemnizaţie forfetară pentru copii.
(D)LUXEMBURG
Indemnizaţii prenatale.
Indemnizaţii de naştere.
UNGARIA
Indemnizaţie de maternitate.
POLONIA
Indemnizaţie de naştere sub formă de plată unică (Legea privind prestaţiile familiale).
ROMÂNIA
(a)Indemnizaţie de naştere.
(b)Trusou pentru nou-născuţi. SLOVENIA
Indemnizaţie de naştere.
SLOVACIA
(a)Indemnizaţie de naştere.
(b)Supliment la indemnizaţia de naştere.
(E)FINLANDA
Indemnizaţie globală de maternitate, indemnizaţie forfetară de maternitate şi asistenţă sub forma unei plăţi globale destinate să compenseze costul adopţiei internaţionale, în aplicarea Legii privind indemnizaţiile de maternitate.
Elveţia
Alocaţiile de naştere şi alocaţiile de adopţie, în conformitate cu legislaţia cantonală relevantă în temeiul articolului 3 alineatul (2) din Legea federală privind alocaţiile de familie.
ANEXA II:DISPOZIŢII ALE CONVENŢIILOR CARE RĂMÂN ÎN VIGOARE ŞI CARE, DACĂ SUNT APLICABILE, SUNT LIMITATE LA PERSOANELE CĂRORA LI SE APLICĂ RESPECTIVELE CONVENŢII [articolul 8 alineatul (1)]
Observaţii generale
Trebuie menţionat faptul că dispoziţiile convenţiilor bilaterale care nu intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament şi care rămân în vigoare între statele membre nu sunt enumerate în prezenta anexă. Acestea includ obligaţiile dintre statele membre care rezultă din convenţiile care prevăd, de exemplu, dispoziţii privind cumularea perioadelor de asigurare efectuate într-o ţară terţă.
Dispoziţii ale convenţiilor de securitate socială care rămân în vigoare:
BELGIA-GERMANIA
Articolele 3 şi 4 ale Protocolului final din 7 decembrie 1957 la Convenţia generală de la aceeaşi dată, astfel cum este prevăzut în Protocolul complementar din 10 noiembrie 1960 (luând în considerare perioadele de asigurare realizate în anumite zone frontaliere anterior, în timpul şi după Al Doilea Război Mondial).
BELGIA-LUXEMBURG
Convenţia din 24 martie 1994 privind securitatea socială pentru lucrătorii frontalieri (referitoare la rambursarea forfetară complementară)
BULGARIA-GERMANIA
- Articolul 28 alineatul (1) litera (b) din Convenţia din 17 decembrie 1997 privind asigurările sociale (menţinerea convenţiilor încheiate între Bulgaria şi fosta Republică Democrată Germană pentru persoanele care au primit deja pensie înainte de 1996).
BULGARIA-AUSTRIA
- Articolul 38 alineatul (3) din Convenţia din 14 aprilie 2005 privind asigurările sociale (luarea în considerare a perioadelor de asigurare realizate înainte de 27 noiembrie 1961); aplicarea respectivei dispoziţii rămâne limitată la persoanele cărora li se adresează convenţia.
BULGARIA-SLOVENIA
- Articolul 32 alineatul (2) din Convenţia din 18 decembrie 1957 privind asigurările sociale (luarea în considerare a perioadelor de asigurare realizate până la 31 decembrie 1957).
REPUBLICA CEHĂ-GERMANIA
- Articolul 39 alineatul (1) literele (b) şi (c) din Convenţia din 27 iulie 2001 privind asigurările sociale (menţinerea convenţiei încheiate între fosta Republică Cehoslovacă şi fosta Republică Democrată Germană pentru persoanele care au primit deja pensie înainte de 1996; luarea în considerare a perioadelor de asigurare realizate într-unul din statele contractante pentru persoanele care au primit deja pensie pentru aceste perioade la 1 septembrie 2002 din celălalt stat contractant în timp ce erau rezidente pe teritoriul acestuia).
REPUBLICA CEHĂ-CIPRU
- Articolul 32 alineatul (4) din Convenţia din 19 ianuarie 1999 privind asigurările sociale (stabilind competenţa pentru calcularea perioadelor de încadrare realizate în conformitate cu convenţia relevantă din 1976); aplicarea respectivei dispoziţii rămâne limitată la persoanele cărora li se adresează convenţia.
REPUBLICA CEHĂ-LUXEMBURG
- Articolul 52 alineatul (8) din Convenţia din 17 noiembrie 2000 privind asigurările sociale (luarea în considerare a perioadelor de asigurare pentru pensie pentru refugiaţii politici).
REPUBLICA CEHĂ-AUSTRIA
- Articolul 32 alineatul (3) din Convenţia din 20 iulie 1999 privind asigurările sociale (luarea în considerare a perioadelor de asigurare realizate înainte de 27 noiembrie 1961); aplicarea respectivei dispoziţii rămâne limitată la persoanele cărora li se adresează convenţia.
REPUBLICA CEHĂ-SLOVACIA
Articolele 12, 20 şi 33 din Convenţia din 29 octombrie 1992 privind asigurările sociale (articolul 12 stabileşte competenţa pentru acordarea prestaţiilor de urmaş; articolul 20 stabileşte competenţa pentru calcularea perioadelor de asigurare realizate până la data scindării Republicii Federale Cehe şi Slovace; articolul 33 stabileşte competenţa pentru plata pensiilor acordate înainte de data scindării Republicii Federale Cehe şi Slovace).
DANEMARCA-FINLANDA
- Articolul 7 din Convenţia nordică din 18 august 2003 privind asigurările sociale (privind asigurarea cheltuielilor de călătorie suplimentare sau a celor necesare în caz de boală pe durata şederii pe teritoriul altui stat nordic, ceea ce ar duce la creşterea costurilor de întoarcere în ţara de reşedinţă).
DANEMARCA-SUEDIA
- Articolul 7 din Convenţia nordică din 18 august 2003 privind asigurările sociale (privind asigurarea cheltuielilor de călătorie suplimentare sau a celor necesare în caz de boală pe durata şederii pe teritoriul altui stat nordic, ceea ce ar duce la creşterea costurilor de întoarcere în ţara de reşedinţă).
GERMANIA-SPANIA
- Articolul 45 alineatul (2) din Convenţia din 4 decembrie 1973 privind asigurările sociale (reprezentare de către autorităţile diplomatice şi consulare).
GERMANIA-FRANŢA
(a)Acordul complementar nr. 4 din 10 iulie 1950 la Convenţia generală de la aceeaşi dată, astfel cum este prevăzut în Protocolul complementar nr. 2 din 18 iunie 1955 (luând în considerare perioadele de asigurare realizate între 1 iulie 1940 şi 30 iunie 1950).
(b)Titlul I din respectivul acord complementar nr. 2 (luarea în considerare a perioadelor de asigurare realizate înainte de 8 mai 1945).
(c)Punctele 6, 7 şi 8 ale Protocolului general din 10 iulie 1950 la Convenţia generală de la aceeaşi dată (dispoziţii administrative).
(d)Titlurile II, III şi IV ale Acordului din 20 decembrie 1963 (asigurările sociale în regiunea Saar).
GERMANIA-CROAŢIA
- Articolul 41 din Convenţia privind securitatea socială din 24 noiembrie 1997 (reglementarea drepturilor dobândite înainte de 1 ianuarie 1956 în cadrul regimului de securitate socială al celuilalt stat contractant); aplicarea respectivei dispoziţii rămâne limitată la persoanele cărora li se adresează convenţia.
GERMANIA-LUXEMBURG
Articolele 4, 5, 6 şi 7 din Convenţia din 11 iulie 1959 (luarea în considerare a perioadelor de asigurare realizate între septembrie 1940 şi iunie 1946).
GERMANIA-UNGARIA
- Articolul 40 alineatul (1) litera (b) din Convenţia din 2 mai 1998 privind asigurările sociale (menţinerea convenţiilor încheiate între fosta Republică Democrată Germană şi Ungaria pentru persoanele care au primit deja pensie înainte de 1996).
GERMANIA-ŢĂRILE DE JOS
Articolele 2 şi 3 din Acordul complementar nr. 4 din 21 decembrie 1956 la Convenţia din 29 martie 1951 (reglementarea drepturilor obţinute în baza regimului de asigurare socială german de către lucrătorii olandezi, între 13 mai 1940 şi 1 septembrie 1945).
GERMANIA-AUSTRIA
(a)Articolul 1 alineatul (5) şi articolul 8 din Convenţia din 19 iulie 1978 privind asigurarea de şomaj şi articolul 10 din Protocolul final la această convenţie (acordarea de prestaţii de şomaj lucrătorilor frontalieri de către statul membru unde s-a desfăşurat activitatea de muncă) continuă să se aplice în cazul persoanelor care îşi desfăşoară activitatea ca lucrători frontalieri la 1 ianuarie 2005 sau înainte de această dată şi devin şomeri înainte de 1 ianuarie 2011.
(b)Articolul 14 alineatul (2) literele (g), (h), (i) şi (j) din Convenţia din 4 octombrie 1995 privind asigurările sociale (repartiţia competenţelor între ambele ţări în ceea ce priveşte cazurile de asigurare trecute şi perioadele de asigurare obţinute); aplicarea respectivei dispoziţii rămâne limitată la persoanele cărora li se adresează convenţia.
GERMANIA-POLONIA
(a)Convenţia din 9 octombrie 1975 privind dispoziţiile referitoare la limita de vârstă şi accidentele de muncă, în baza condiţiilor şi a domeniului de aplicare definite la articolul 27 alineatele (2)-(4) din Convenţia din 8 decembrie 1990 privind asigurările sociale (menţinerea, în temeiul convenţiei din 1975, a statutului juridic al persoanelor care şi-au stabilit rezidenţa pe teritoriul Germaniei sau al Poloniei înainte de 1 ianuarie 1991 şi care îşi au în continuare rezidenţa în statele respective).
(b)Articolul 27 alineatul (5) şi articolul 28 alineatul (2) din Convenţia din 8 decembrie 1990 privind asigurările sociale (menţinerea dreptului la o pensie plătită în temeiul convenţiei din 1957 încheiate între fosta Republică Democrată Germană şi Polonia; luarea în considerare a perioadelor de asigurare realizate de salariaţii polonezi în conformitate cu convenţia din 1988 încheiată între fosta Republică Democrată Germană şi Polonia).
GERMANIA-ROMÂNIA
- Articolul 28 alineatul (1) litera (b) din Convenţia din 8 aprilie 2005 privind asigurările sociale (menţinerea convenţiei încheiate între fosta Republică Democrată Germană şi România pentru persoanele care au primit deja pensie înainte de 1996).
GERMANIA-SLOVENIA
- Articolul 42 din Convenţia din 24 septembrie 1997 privind asigurările sociale (reglementarea drepturilor obţinute înainte de 1 ianuarie 1956 în temeiul regimului de securitate socială al celuilalt stat contractant); aplicarea respectivei dispoziţii rămâne limitată la persoanele cărora li se adresează convenţia.
GERMANIA-SLOVACIA
- Articolul 29 alineatul (1) al doilea şi al treilea paragraf din Acordul din 12 septembrie 2002 (menţinerea convenţiei încheiate între fosta Republică Cehoslovacă şi fosta Republică Democrată Germană pentru persoanele care au primit deja pensie înainte de 1996; luarea în considerare a perioadelor de asigurare realizate într-unul din statele contractante pentru persoanele care au primit deja pensie pentru aceste perioade la 1 decembrie 2003 din celălalt stat contractant în timp ce erau rezidente pe teritoriul acestuia).
GERMANIA-REGATUL UNIT
(a)Articolul 7 alineatele (5) şi (6) din Convenţia din 20 aprilie 1960 privind asigurările sociale (legislaţie aplicabilă civililor aflaţi în serviciul forţelor militare).
(b)Articolul 5 alineatele (5) şi (6) din Convenţia din 20 aprilie 1960 privind asigurările de şomaj (legislaţie aplicabilă civililor aflaţi în serviciul forţelor militare).
IRLANDA-REGATUL UNIT
- Articolul 19 alineatul (2) din Acordul din 14 decembrie 2004 privind asigurările sociale (referitor la transferul şi luarea în considerare a unor cotizaţii creditate privind cazurile de invaliditate).
SPANIA-PORTUGALIA
- Articolul 22 din Convenţia generală din 11 iunie 1969 (exportarea prestaţiilor de şomaj). Această menţiune va rămâne valabilă timp de doi ani de la data aplicării prezentului regulament.
CROAŢIA-ITALIA
(a)Acordul dintre Iugoslavia şi Italia privind reglementarea obligaţiilor reciproce de asigurare socială cu referire la punctul 7 din anexa XIV la Tratatul de Pace, încheiat prin schimb de note la 5 februarie 1959 (luarea în considerare a perioadelor de asigurare finalizate înainte de 18 decembrie 1954); aplicarea rămâne limitată la persoanele cărora li se adresează respectivul acord.
(b)- Articolul 44 alineatul (3) din Convenţia privind securitatea socială dintre Republica Croaţia şi Republica Italiană din 27 iunie 1997, privind fosta zonă B din teritoriul liber al regiunii Trieste (luarea în considerare a perioadelor de asigurare finalizate înainte de 5 octombrie 1956); aplicarea respectivei dispoziţii rămâne limitată la persoanele cărora li se adresează convenţia.
CROAŢIA-UNGARIA
- Articolul 43 alineatul (6) din Convenţia privind securitatea socială din 8 februarie 2005 (recunoaşterea perioadelor de asigurare finalizate până la 29 mai 1956 pe cheltuiala statului contractant în care persoana asigurată şi-a avut reşedinţa până la 29 mai 1956).
CROAŢIA-AUSTRIA
- Articolul 35 din Convenţia privind securitatea socială din 16 ianuarie 1997 (luarea în considerare a perioadelor de asigurare finalizate înainte de 1 ianuarie 1956); aplicarea respectivei dispoziţii rămâne limitată la persoanele cărora li se adresează convenţia.
CROAŢIA-SLOVENIA
(a)- Articolul 35 alineatul (3) din Acordul privind securitatea socială din 28 aprilie 1997 (recunoaşterea perioadelor cu bonus în conformitate cu legislaţia fostului stat unic).
(b)Articolele 36 şi 37 din Acordul privind securitatea socială din 28 aprilie 1997 (prestaţiile dobândite înainte de 8 octombrie 1991 rămân obligaţia statului contractant care le-a acordat); în ceea ce priveşte perioadele de asigurare finalizate în celălalt stat contractant până la 31 ianuarie 1998, pensiile acordate în perioada 8 octombrie 1991-1 februarie 1998, data intrării în vigoare a acordului susmenţionat, fac obiectul recalculării).
ITALIA-SLOVENIA
(a)Acordul privind reglementarea obligaţiilor reciproce de asigurare socială cu referire la alineatul (7) din anexa XIV la Tratatul de Pace, încheiat printr-un schimb de scrisori la 5 februarie 1959 (luarea în considerare a perioadelor de asigurare realizate înainte de 18 decembrie 1954); aplicarea respectivei dispoziţii rămâne limitată la persoanele cărora li se adresează acordul.
(b)Articolul 45 alineatul (3) din Convenţia din 7 iulie 1997 privind asigurările sociale referitor la fosta Zonă B din Teritoriul liber al regiunii Trieste (luarea în considerare a perioadelor de asigurare realizate înainte de 5 octombrie 1956); aplicarea respectivei dispoziţii rămâne limitată la persoanele cărora li se adresează convenţia.
LUXEMBURG-PORTUGALIA
Acordul din 10 martie 1997 (privind recunoaşterea hotărârilor de către instituţiile aparţinând unei părţi contractante referitoare la starea de invaliditate a solicitanţilor de pensii de la instituţiile celeilalte părţi contractante).
LUXEMBURG-SLOVACIA
- Articolul 50 alineatul (5) din Convenţia din 23 mai 2002 privind asigurările sociale (luarea în considerare a perioadelor de asigurare de pensie pentru refugiaţii politici).
UNGARIA-AUSTRIA
- Articolul 36 alineatul (3) din Convenţia din 31 martie 1999 privind asigurările sociale (luarea în considerare a perioadelor de asigurare realizate înainte de 27 noiembrie 1961); aplicarea respectivei dispoziţii rămâne limitată la persoanele cărora li se adresează convenţia.
UNGARIA-SLOVENIA
- Articolul 31 din Convenţia din 7 octombrie 1957 privind asigurările sociale (luarea în considerare a perioadelor de asigurare realizate înainte de 29 mai 1956); aplicarea respectivei dispoziţii rămâne limitată la persoanele cărora li se adresează convenţia.
UNGARIA-SLOVACIA
- Articolul 34 alineatul (1) din Convenţia din 30 ianuarie 1959 privind asigurările sociale [articolul 34 alineatul (1) din convenţie prevede că perioadele de asigurare acordate înainte de data semnării convenţiei sunt perioade de asigurare ale statului contractant pe teritoriul căruia persoana îndreptăţită şi-a avut reşedinţa]; aplicarea respectivei dispoziţii rămâne limitată la persoanele cărora li se adresează convenţia.
AUSTRIA-POLONIA
- Articolul 33 alineatul (3) din Convenţia din 7 septembrie 1998 privind asigurările sociale (luarea în considerare a perioadelor de asigurare realizate înainte de 27 noiembrie 1961); aplicarea respectivei dispoziţii rămâne limitată la persoanele cărora li se adresează convenţia.
AUSTRIA-ROMÂNIA
- Articolul 37 alineatul (3) din Acordul din 28 octombrie 2005 privind asigurările sociale (luarea în considerare a perioadelor de asigurare realizate înainte de 27 noiembrie 1961); aplicarea respectivei dispoziţii rămâne limitată la persoanele cărora li se adresează acordul.
AUSTRIA-SLOVENIA
- Articolul 37 din Convenţia din 10 martie 1997 privind asigurările sociale (luarea în considerare a perioadelor de asigurare realizate înainte de 1 ianuarie 1956); aplicarea respectivei dispoziţii rămâne limitată la persoanele cărora li se adresează convenţia.
AUSTRIA-SLOVACIA
- Articolul 34 alineatul (3) din Convenţia din 21 decembrie 2001 privind asigurările sociale (luarea în considerare a perioadelor de asigurare realizate înainte de 27 noiembrie 1961); aplicarea respectivei dispoziţii rămâne limitată la persoanele cărora li se adresează convenţia.
FINLANDA-SUEDIA
- Articolul 7 din Convenţia nordică din 18 august 2003 privind asigurările sociale (privind asigurarea cheltuielilor de călătorie suplimentare sau a celor necesare în caz de boală pe durata şederii pe teritoriul altui stat nordic, ceea ce ar duce la creşterea costurilor de întoarcere în ţara de reşedinţă).
Germania-Elveţia
(a)Convenţia privind securitatea socială din 25 februarie 1964, astfel cum a fost modificată prin convenţiile complementare nr. 1 din 9 septembrie 1975 şi nr. 2 din 2 martie 1989:
(i)punctul 9b alineatul (1) subpunctele 1-4 din Protocolul final (legislaţia aplicabilă şi dreptul la prestaţii în natură pentru caz de boală pentru rezidenţii exclavei germane din Busingen);
(ii)punctul 9e alineatul (1) litera (b) prima, a doua şi a patra teză din Protocolul final (accesul la asigurarea voluntară de boală din Germania, prin relocare în Germania).
(b)Convenţia privind asigurarea de şomaj din 20 octombrie 1982, astfel cum a fost modificată prin Protocolul adiţional din 22 decembrie 1992:
(i)conform articolului 8 alineatul (5), Germania (teritoriul Busingen) contribuie, cu o sumă echivalentă contribuţiei cantonale, în temeiul legislaţiei elveţiene, la costul locurilor de muncă efective pentru promovarea măsurilor privind ocuparea forţei de muncă pentru lucrătorii care intră sub incidenţa acestei dispoziţii.
Spania-Elveţia
Punctul 17 din Protocolul final la Convenţia privind securitatea socială din 13 octombrie 1969, astfel cum a fost modificată prin Convenţia complementară din 11 iunie 1982; conform acestei dispoziţii, persoanele asigurate în baza sistemului spaniol sunt scutite de cerinţa de afiliere la sistemul elveţian de asigurări de boală.
Italia-Elveţia
BULGARIA-CROAŢIA
- Articolul 35 alineatul (3) din Convenţia privind securitatea socială din 14 iulie 2003 (recunoaşterea perioadelor de asigurări finalizate până la 31 decembrie 1957 pe cheltuiala statului contractant în care persoana asigurată şi-a avut reşedinţa la 31 decembrie 1957).
- Articolul 9 alineatul (1) din Convenţia privind securitatea socială din 14 decembrie 1962, astfel cum a fost modificată de Convenţia complementară nr. 1 din 18 decembrie 1963, Acordul complementar din 4 iulie 1969, Protocolul adiţional din 25 februarie 1974 şi Acordul complementar nr. 2 din 2 aprilie 1980.
REGATUL UNIT-GERMANIA
(a)- Articolul 7 alineatele (5) şi (6) din Convenţia din 20 aprilie 1960 privind securitatea socială (legislaţie aplicabilă cetăţenilor civili aflaţi în serviciul forţelor armate);
(b)- Articolul 5 alineatele (5) şi (6) din Convenţia din 20 aprilie 1960 privind asigurările de şomaj (legislaţie aplicabilă cetăţenilor civili aflaţi în serviciul forţelor armate).
REGATUL UNIT-IRLANDA
- Articolul 19 alineatul (2) din Acordul din 14 decembrie 2004 privind securitatea socială (referitor la transferul
ANEXA III:RESTRICŢII PRIVIND DREPTUL MEMBRILOR DE FAMILIE AI UNUI LUCRĂTOR FRONTALIER LA PRESTAŢII ÎN NATURĂ
[menţionate la articolul 18 alineatul (2)]
DANEMARCA
ESTONIA [această menţiune va fi valabilă pe perioada menţionată la articolul 87 alineatul (10a)]
IRLANDA
SPANIA [această menţiune va fi valabilă pe perioada menţionată la articolul 87 alineatul (10a)]
CROAŢIA
ITALIA [această menţiune va fi valabilă pe perioada menţionată la articolul 87 alineatul (10a)]
LITUANIA [această menţiune va fi valabilă pe perioada menţionată la articolul 87 alineatul (10a)]
UNGARIA [această menţiune va fi valabilă pe perioada menţionată la articolul 87 alineatul (10a)]
ŢĂRILE DE JOS [această menţiune va fi valabilă pe perioada menţionată la articolul 87 alineatul (10a)]
FINLANDA
SUEDIA
REGATUL UNIT
REGATUL UNIT
ANEXA IV:DREPTURI SUPLIMENTARE PENTRU TITULARII DE PENSII CARE SE ÎNTORC ÎN STATUL MEMBRU COMPETENT
[- Articolul 27 alineatul (2)]
BELGIA
BULGARIA
REPUBLICA CEHĂ
GERMANIA
GRECIA
SPANIA
FRANŢA
CIPRU
[textul din anexa IV a fost abrogat la 31-oct-2009 de punctul 2. din anexa 1, partea 4 din Regulamentul 988/16-sept-2009]
LUXEMBURG
UNGARIA
ŢĂRILE DE JOS
AUSTRIA
POLONIA
SLOVENIA
SUEDIA
Elveţia
ANEXA V:DREPTURI SUPLIMENTARE PENTRU FOŞTII LUCRĂTORI FRONTALIERI CARE SE ÎNTORC ÎN STATUL MEMBRU ÎN CARE AU EXERCITAT ANTERIOR O ACTIVITATE SALARIATĂ SAU INDEPENDENTĂ (SE APLICĂ DOAR ÎN CAZUL ÎN CARE STATUL MEMBRU ÎN CARE ESTE SITUATĂ INSTITUŢIA COMPETENTĂ PENTRU PLATA PRESTAŢIILOR ÎN NATURĂ ACORDATE TITULARULUI DE PENSIE ÎN STATUL MEMBRU DE REŞEDINŢĂ ESTE INCLUS ÎN LISTĂ)
[- Articolul 28 alineatul (2)]
BELGIA
GERMANIA
SPANIA
FRANŢA
LUXEMBURG
AUSTRIA
PORTUGALIA
ANEXA VI:IDENTIFICAREA LEGISLAŢIEI DE TIP A CARE AR TREBUI SĂ FACĂ OBIECTUL COORDONĂRII SPECIALE
REPUBLICA CEHĂ
Pensii de invaliditate complete pentru persoane a căror invaliditate totală a survenit înaintea împlinirii vârstei de optsprezece ani şi care nu erau asigurate pe perioada de timp necesară (secţiunea 42 din Legea nr. 155/1995 Coll. privind asigurarea de pensie).
ESTONIA
(a)Pensii de invaliditate acordate înainte de 1 aprilie 2000 în baza Legii privind alocaţiile de stat şi care sunt reţinute în temeiul Legii privind asigurarea naţională de pensie.
(b)Pensii naţionale acordate în cazuri de invaliditate, în conformitate cu Legea privind asigurarea naţională de pensie.
(c)Pensii de invaliditate acordate în conformitate cu Legea privind serviciul în cadrul forţelor armate, Legea privind serviciile în cadrul forţelor de poliţie, Legea referitoare la Parchet, Legea privind statutul magistraţilor, Legea privind salariile, pensiile şi alte garanţii sociale ale membrilor Riigikogu şi Legea referitoare la indemnizaţiile oficiale ale preşedintelui republicii.
[- Articolul 44 alineatul (1)]
(d)Alocaţia privind capacitatea de muncă acordată în baza Legii privind capacitatea de muncă.
IRLANDA
- Partea 2, capitolul 17 din Legea consolidată din 2005 privind asigurările sociale (Social Welfare Consolidation Act).
GRECIA
Legislaţia privind regimul de asigurări din agricultură (Organizaţia asigurărilor din agricultură), introdus prin Legea nr. 4169/1961.
CROAŢIA
(a)Pensia de invaliditate cauzată de accidente de muncă sau boli profesionale, în conformitate cu articolul 52 alineatul (5) din Legea privind asigurările de pensie (OG 102/98, modificată).
(b)Alocaţia pentru vătămare corporală, în conformitate cu articolul 56 din Legea privind asigurările de pensie (OG 102/98, modificată).
LETONIA
Pensii de invaliditate (al treilea grup), în temeiul articolului 16 alineatul (1) punctul 2 din Legea din 1 ianuarie 1996 privind pensiile de stat.
UNGARIA
Începând cu 1 ianuarie 2012, în temeiul Legii CXCI din 2011 privind prestaţiile pentru persoanele cu capacitate de lucru modificată şi modificările aduse anumitor alte acte:
(a)alocaţia de reabilitare;
(b)prestaţia de invaliditate. SLOVACIA
Pensie de invaliditate pentru o persoană care a devenit invalidă având statutul de copil aflat în întreţinere sau în timpul studiilor de doctorat cu program de zi înainte de vârsta de 26 de ani şi în legătură cu care se consideră întotdeauna că a realizat perioada de asigurare necesară [articolul 70 alineatul (2), articolul 72 alineatul (3) şi articolul 73 alineatele (3) şi (4) din Legea nr. 461/2003 privind asigurarea socială, modificată].
FINLANDA
Pensii naţionale pentru persoane cu handicap din naştere sau care au dobândit un handicap la o vârstă timpurie (Legea privind pensiile naţionale, 568/2007).
Pensii de invaliditate stabilite în conformitate cu dispoziţiile tranzitorii şi acordate înainte de 1 ianuarie 1994 (Legea privind aplicarea legii pensiilor naţionale, 569/2007).
SUEDIA
Indemnizaţie de boală în funcţie de venituri şi alocaţie de înlocuire "[Capitolul 34 din Codul de asigurare socială (2010:110)]
REGATUL UNIT
Alocaţia pentru încadrare în muncă şi sprijin
(a)Regatul Unit
- Partea 1 din Legea privind reforma protecţiei sociale 2007.
(b)Irlanda de Nord
- Partea 1 din Legea privind reforma protecţiei sociale (Irlanda de Nord) 2007.
*)- Secţiunea "SUEDIA" se înlocuieşte cu următorul text:
SUEDIA
Indemnizaţie de boală în funcţie de venit şi indemnizaţie de activitate în funcţie de venit (capitolul 34 din Codul de asigurare socială)
**)- Secţiunea "REGATUL UNIT" se înlocuieşte cu următorul text:
REGATUL UNIT
Alocaţia pentru încadrare în muncă şi sprijin (Employment and Support Allowance - ESA)
a)Pentru sumele acordate înainte de 1 aprilie 2016, ESA este o prestaţie de boală în numerar pentru primele 91 de zile (faza de evaluare). Din ziua a 92-a, ESA (faza principală) devine o prestaţie de invaliditate.
b)Pentru sumele acordate la data de 1 aprilie 2016 sau după această dată, ESA este o prestaţie de boală în numerar pentru primele 365 de zile (faza de evaluare). Din ziua a 366-a, ESA (grup de sprijin) devine o prestaţie de invaliditate.
Legislaţia Marii Britanii: Partea 1 din Legea privind reforma protecţiei sociale 2007.
Legislaţia Irlandei de Nord: Partea 1 din Legea privind reforma protecţiei sociale (Irlanda de Nord) 2007.
REGATUL UNIT
Alocaţia pentru încadrare în muncă şi sprijin («Employment and Support Allowance» - ESA)
(a)Pentru sumele acordate înainte de 1 aprilie 2016, ESA este o prestaţie de boală în numerar pentru primele 91 de zile (faza de evaluare). Din ziua a 92-a, ESA (faza principală) devine o prestaţie de invaliditate.
(b)Pentru sumele acordate la data de 1 aprilie 2016 sau după această dată, ESA este o prestaţie de boală în numerar pentru primele 365 de zile (faza de evaluare). Din ziua a 366-a, ESA (grup de sprijin) devine o prestaţie de invaliditate.
Legislaţia Marii Britanii: partea 1 din Legea privind reforma protecţiei sociale 2007.
Legislaţia Irlandei de Nord: partea 1 din Legea privind reforma protecţiei sociale (Irlanda de Nord) 2007.
ANEXA VII:CONCORDANŢA DINTRE LEGISLAŢIILE STATELOR MEMBRE CU PRIVIRE LA CONDIŢIILE PRIVIND GRADUL DE INVALIDITATE
[- Articolul 46 alineatul (3) din regulament]
BELGIA
State membre | Regimuri aplicate de instituţiile statelor membre care au luat o decizie de recunoaştere a gradului de invaliditate | Regimuri aplicate de instituţii din Belgia pentru care decizia este obligatorie, în cazuri de concordanţă | ||||
Regim general | Regim destinat minerilor | Regim destinată marinarilor | Ossom (L'Office de Sécurité Sociale d'Outre-mer) | |||
Invaliditate generală | Invaliditate profesională | |||||
FRANŢA | 1. Regim general: | |||||
- grup III (îngrijire permanentă) | concordanţă | concordanţă | concordanţă | concordanţă | neconcordanţă | |
- grup II | concordanţă | concordanţă | concordanţă | concordanţă | neconcordanţă | |
- grup I | concordanţă | concordanţă | concordanţă | concordanţă | neconcordanţă | |
2. Regim pentru agricultură: | ||||||
- invaliditate generală totală | concordanţă | concordanţă | concordanţă | concordanţă | neconcordanţă | |
- două treimi invaliditate generală | concordanţă | concordanţă | concordanţă | concordanţă | neconcordanţă | |
- îngrijire permanentă | concordanţă | concordanţă | concordanţă | concordanţă | neconcordanţă | |
3. Regim destinat minerilor: | ||||||
- invaliditate generală parţială | concordanţă | concordanţă | concordanţă | concordanţă | neconcordanţă | |
- îngrijire permanentă | concordanţă | concordanţă | concordanţă | concordanţă | neconcordanţă | |
- invaliditate profesională | ne-concordanţă | ne-concordanţă | concordanţă | ne-concordanţă | neconcordanţă | |
4. Regim destinat marinarilor | ||||||
- invaliditate generală | concordanţă | concordanţă | concordanţă | concordanţă | neconcordanţă | |
- îngrijire permanentă | concordanţă | concordanţă | concordanţă | concordanţă | neconcordanţă | |
- invaliditate profesională | neconcordanţă | neconcordanţă | neconcordanţă | neconcordanţă | neconcordanţă | |
ITALIA | 1. Regim general: | |||||
- invaliditate - muncitori | neconcordanţă | concordanţă | concordanţă | concordanţă | neconcordanţă | |
- invaliditate - angajaţi | neconcordanţă | concordanţă | concordanţă | concordanţă | neconcordanţă | |
2. Regim destinat marinarilor: | ||||||
- inapt pentru navigaţie | neconcordanţă | neconcordanţă | neconcordanţă | neconcordanţă | neconcordanţă | |
LUXEMBURG (1) | Invaliditate - muncitori | concordanţă | concordanţă | concordanţă | concordanţă | neconcordanţă |
Invaliditate - angajaţi | concordanţă | concordanţă | concordanţă | concordanţă | neconcordanţă | |
(1)Articolele privind concordanţa dintre Luxemburg, pe de o parte, şi Franţa şi Belgia, pe de altă parte, vor face obiectul unei reexaminări tehnice, luându-se în considerare modificările aduse legislaţiei naţionale luxemburgheze. | ||||||
*) În rubrica intitulată "BELGIA" se elimină menţiunile referitoare la Luxemburg.
FRANŢA
State membre | Regimuri aplicate de instituţiile statelor membre care au luat o decizie de recunoaştere a gradului de invaliditate | Regimuri aplicate de instituţii din | Franţa pentru care decizia este obligatorie, în cazuri de concordanţă | ||||||||||
Regim general | Regim pentru agricultură | Regim destinat minerilor | Regim destinat marinarilor | ||||||||||
Grup I | Grup II | Grup III Îngrijire permanentă | 2/3 invaliditate | Invaliditate totală | Îngrijire permanentă | 2/3 invaliditate generală | Îngrijire permanentă | Invaliditate profesională | 2/3 invaliditate generală | Invaliditate profesională totală | Îngrijire permanentă | ||
BELGIA | 1. Regim general | concordanţă | neconcordanţă | neconcordanţă | concordanţă | neconcordanţă | neconcordanţă | concordanţă | neconcordanţă | neconcordanţă | neconcordanţă | neconcordanţă | neconcordanţă . |
2. Regim destinat minerilor | |||||||||||||
- invaliditate generală parţială | concordanţă | neconcordanţă | neconcordanţă | concordanţă | neconcordanţă | neconcordanţă | concordanţă | neconcordanţă | neconcordanţă | neconcordanţă | neconcordanţă | neconcordanţă | |
- invaliditate profesională | neconcordanţă | neconcordanţă | neconcordanţă | neconcordanţă | neconcordanţă | neconcordanţă | neconcordanţă | neconcordanţă | concordanţă (1) | ||||
3. Regim destinat marinarilor | concordanţă (2) | neconcordanţă | neconcordanţă | concordanţă (2) | neconcordanţă | neconcordanţă | concordanţă (2) | neconcordanţă | neconcordanţă | neconcordanţă | neconcordanţă | neconcordanţă | |
ITALIA | 1. Regim general | ||||||||||||
- invaliditate - muncitori | concordanţă | neconcordanţă | neconcordanţă | concordanţă | neconcordanţă | neconcordanţă | concordanţă | neconcordanţă | neconcordanţă | neconcordanţă | neconcordanţă | neconcordanţă | |
- invaliditate - angajaţi | concordanţă | neconcordanţă | neconcordanţă | concordanţă | neconcordanţă | neconcordanţă | concordanţă | neconcordanţă | neconcordanţă | neconcordanţă | neconcordanţă | neconcordanţă | |
2. Regim destinat marinarilor | |||||||||||||
- inapt pentru navigaţie | neconcordanţă | neconcordanţă | neconcordanţă | neconcordanţă | neconcordanţă | neconcordanţă | neconcordanţă | neconcordanţă | neconcordanţă | neconcordanţă | neconcordanţă | neconcordanţă | |
LUXEMBURG (3) | Invaliditate - muncitori | concordanţă | neconcordanţă | neconcordanţă | concordanţă | neconcordanţă | neconcordanţă | concordanţă | neconcordanţă | neconcordanţă | neconcordanţă | neconcordanţă | neconcordanţă |
Invaliditate - angajaţi | neconcordanţă | neconcordanţă | neconcordanţă | neconcordanţă | neconcordanţă | neconcordanţă | neconcordanţă | neconcordanţă | neconcordanţă | neconcordanţă | neconcordanţă | neconcordanţă | |
(1)Doar dacă instituţia belgiană a recunoscut că lucrătorul este inapt pentru munca în subteran sau la suprafaţă. (2)În măsura în care invaliditatea recunoscută de instituţiile belgiene este invaliditate generală. (3)Articolele privind concordanţa dintre Luxemburg, pe de o parte, şi Franţa şi Belgia, pe de altă parte, vor face obiectul unei reexaminări tehnice, luându-se în considerare modificările aduse legislaţiei naţionale luxemburgheze. | |||||||||||||
*) În rubrica intitulată "FRANŢA", se elimină menţiunile referitoare la Luxemburg.
ITALIA
State membre | Regimuri aplicate de instituţii din Italia pentru care decizia este obligatorie, în cazuri de concordanţă | |||
Regimuri aplicate de instituţiile statelor membre care au luat o decizie de recunoaştere a gradului de invaliditate | Regim general | Angajaţi | ||
Marinari inapţi pentru navigaţie | Muncitori | |||
BELGIA | 1. Regim general | neconcordanţă | neconcordanţă | neconcordanţă |
2. Regim destinat minerilor | ||||
- invaliditate generală parţială | concordanţă | concordanţă | neconcordanţă | |
- invaliditate profesională | neconcordanţă | neconcordanţă | neconcordanţă | |
3. Regimuri destinate marinarilor | neconcordanţă | neconcordanţă | neconcordanţă | |
FRANŢA | 1. Regimuri generale: | |||
- grup III (îngrijire permanentă) | concordanţă | concordanţă | neconcordanţă | |
- grup II | concordanţă | concordanţă | neconcordanţă | |
- grup I | concordanţă | concordanţă | neconcordanţă | |
2. Regim pentru agricultură: | ||||
- invaliditate generală totală | concordanţă | concordanţă | neconcordanţă | |
- invaliditate generală parţială | concordanţă | concordanţă | neconcordanţă | |
- îngrijire permanentă | concordanţă | concordanţă | neconcordanţă | |
3. Regim destinat minerilor: | ||||
- invaliditate generală parţială | concordanţă | concordanţă | neconcordanţă | |
- îngrijire permanentă | concordanţă | concordanţă | neconcordanţă | |
- invaliditate profesională | neconcordanţă | neconcordanţă | neconcordanţă | |
4. Regim destinat marinarilor | ||||
- invaliditate generală parţială | neconcordanţă | neconcordanţă | neconcordanţă | |
- îngrijire permanentă | neconcordanţă | neconcordanţă | neconcordanţă | |
- invaliditate profesională | ||||
[textul din anexa VII a fost abrogat la 31-oct-2009 de punctul 2. din anexa 1, partea 6 din Regulamentul 988/16-sept-2009]
[textul din anexa VII a fost abrogat la 31-oct-2009 de punctul 2. din anexa 1, partea 6 din Regulamentul 988/16-sept-2009]
State membre | Regimuri aplicate de instituţiile statelor membre care au luat o decizie de recunoaştere a gradului de invaliditate | Regimuri aplicate de instituţii din Luxemburg pentru care decizia este obligatorie, în cazuri de concordanţă | |
Muncitori | Angajaţi | ||
BELGIA | 1. Regim general | concordanţă | concordanţă |
2. Regim destinat minerilor | |||
- invaliditate generală parţială | neconcordanţă | neconcordanţă | |
- profesională | neconcordanţă | neconcordanţă | |
3. Regim destinat marinarilor | concordanţă (1) | neconcordanţă (1) | |
FRANŢA | 1. Regim general: | ||
- grup III (îngrijire permanentă) | concordanţă | concordanţă | |
- grup II | concordanţă | concordanţă | |
- grup I | concordanţă | concordanţă | |
2. Regim pentru agricultură: | |||
- invaliditate generală totală | concordanţă | concordanţă | |
- două treimi invaliditate generală | concordanţă | concordanţă | |
- îngrijire permanentă | concordanţă | concordanţă | |
3. Regim destinat minerilor: | |||
- două treimi invaliditate generală | concordanţă | concordanţă | |
- îngrijire permanentă | concordanţă | concordanţă | |
- invaliditate generală totală | neconcordanţă | neconcordanţă | |
4. Regim destinat marinarilor | |||
- invaliditate generală parţială | concordanţă | concordanţă | |
- îngrijire permanentă | concordanţă | concordanţă | |
- invaliditate profesională | neconcordanţă | neconcordanţă | |
(1) În măsura în care invaliditatea recunoscută de instituţia belgiană este invaliditate generală. | |||
ANEXA VIII:CAZURI ÎN CARE SE RENUNŢĂ LA CALCULUL PRO RATA SAU ÎN CARE ACESTA NU SE APLICĂ
[- articolul 52 alineatele (4) şi (5)]
Partea 1:Cazuri în care se renunţă la calculul pro rata în temeiul articolului 52 alineatul (4)
DANEMARCA
Toate cererile de pensii menţionate în legea privind pensiile sociale, cu excepţia pensiilor menţionate în anexa IX.
IRLANDA
Toate cererile de pensii de stat (de tranziţie), pensii de stat (de tip contributiv), pensia de soţie supravieţuitoare (de tip contributiv), pensia de soţ supravieţuitor (de tip contributiv).
CIPRU
Toate cererile de pensii pentru limită de vârstă, de invaliditate, de soţie supravieţuitoare şi de soţ supravieţuitor.
LETONIA
(a)Toate cererile de pensii pentru invaliditate (Legea privind pensiile de stat din 1 ianuarie 1996).
(b)Toate cererile de pensii de urmaş (Legea privind pensiile de stat din 1 ianuarie 1996; Legea privind pensiile finanţate de stat din 1 iulie 2001).
LITUANIA
Toate cererile de pensii de urmaş plătite din fondul asigurărilor sociale de stat, calculate în funcţie de cuantumul de bază al pensiei de urmaş (Legea privind pensiile plătite din fondul asigurărilor sociale de stat).
ŢĂRILE DE JOS
Toate cererile de pensii pentru limită de vârstă, în temeiul Legii privind asigurarea generală pentru limită de vârstă (AOW).
AUSTRIA
(a)Toate cererile de prestaţii, în temeiul Legii federale din 9 septembrie 1955 privind asigurările sociale generale -ASVG, al Legii federale din 11 octombrie 1978 privind asigurările sociale ale persoanelor care lucrează în domeniul comercial - GSVG, al Legii federale din 11 octombrie 1978 privind asigurările sociale ale agricultorilor - BSVG şi al Legii federale din 30 noiembrie 1978 privind asigurările sociale ale persoanelor care desfăşoară activităţi independente (FSVG).
(b)Toate cererile de pensii de invaliditate pe baza unui cont de pensie în temeiul Legii generale a pensiilor (APG) din 18 noiembrie 2004.
(c)Toate cererile de pensii de urmaş bazate pe sistemul de conturi de pensii în temeiul Legii generale a pensiilor (APG) din 18 noiembrie 2004, cu excepţia cazurilor prevăzute în partea 2.
(d)Toate cererile de pensii de invaliditate şi de urmaş ale Camerelor austriece regionale ale medicilor (Landesărzteka-mmer) fondate pe servicii de bază (prestaţiile de bază şi toate prestaţiile suplimentare sau pensia de bază).
(e)Toate cererile de ajutor de invaliditate profesională permanentă şi de urmaş din fondul de pensii ai Camerei austriece a medicilor veterinari.
(f)Toate cererile de prestaţii din fondul de pensii de invaliditate profesională, pensii de soţ supravieţuitor şi pensii de orfan în conformitate cu partea A din statutul instituţiilor de securitate socială ale Asociaţiilor baroului austriac.
(g)Toate cererile de prestaţii în conformitate cu Legea privind securitatea socială a notarilor din 3 februarie 1972 - NVG 1972.
POLONIA
Toate cererile de pensii pentru handicap, de limită de vârstă în cadrul regimului întemeiat pe principiul prestaţiilor definite şi de pensii de urmaş, cu excepţia cazurilor în care perioadele de asigurare totalizate realizate în temeiul legislaţiei a mai mult de un stat membru sunt egale cu sau mai mari de 20 de ani pentru femei şi 25 de ani pentru bărbaţi, dar perioadele naţionale de asigurare sunt mai mici decât aceste limite (şi nu mai mici de 15 ani pentru femei şi 20 de ani pentru bărbaţi), calculul se face în conformitate cu articolele 27 şi 28 din Legea din 17 decembrie 1998 (JO 2015, 748).
PORTUGALIA
Toate cererile de pensie de invaliditate, pentru limită de vârstă şi de urmaş, cu excepţia cazurilor în care durata totală a perioadelor de asigurare realizate în temeiul legislaţiei a mai mult de un stat membru este egală cu sau mai mare de 21 de ani calendaristici, dar perioadele naţionale de asigurare sunt egale cu sau mai mici de 20 de ani, iar calculul se realizează în conformitate cu articolele 32 şi 33 din Decretul-lege nr. 187/2007 din 10 mai 2007.
SLOVACIA
(a)Toate cererile de pensii de urmaş (pensia de soţie supravieţuitoare, de soţ supravieţuitor sau de orfan) calculate în conformitate cu legislaţia în vigoare înainte de 1 ianuarie 2004, al căror cuantum este derivat din pensia care era plătită persoanei decedate.
(b)Toate cererile de pensii calculate în conformitate cu Legea nr. 461/2003 Coll. privind securitatea socială, astfel cum a fost modificată.
SUEDIA
(a)Cererile de pensii garantate sub formă de pensii pentru limită de vârstă [capitolele 66 şi 67 din Codul asigurărilor sociale (2010:110)].
(b)Cererile de pensii garantate sub formă de pensie de urmaş [capitolul 81 din Codul asigurărilor sociale (2010:110)].
REGATUL UNIT
Toate cererile de pensii pentru retragerea din activitate, de pensii de stat în conformitate cu partea 1 din Legea pensiilor din 2014, de prestaţii pentru soţ supravieţuitor sau în caz de deces, cu excepţia cazurilor în care în timpul unui exerciţiu fiscal început la 6 aprilie 1975 sau după această dată:
(i)persoana în cauză a realizat perioade de asigurare, de încadrare în muncă sau de rezidenţă în temeiul legislaţiei Regatului Unit şi al unui alt stat membru; şi unul (sau mai multe) dintre exerciţiile fiscale prevăzute la punctul (i) nu este considerat ca generator de drepturi, în sensul legislaţiei Regatului Unit;
(ii)perioadele de asigurare realizate în temeiul legislaţiei în vigoare din Regatul Unit pentru perioadele anterioare datei de 5 iulie 1948 ar fi luate în considerare în sensul articolului 52 alineatul (1) litera (b) din regulament, prin aplicarea perioadelor de asigurare, de încadrare în muncă sau de rezidenţă realizate în temeiul legislaţiei unui alt stat membru.
Toate cererile de pensii suplimentare în temeiul secţiunii 44 din Legea privind cotizaţiile şi prestaţiile de securitate socială din 1992 şi al secţiunii 44 din Legea privind cotizaţiile şi prestaţiile de securitate socială (aplicabilă în Irlanda de Nord) din 1992.
Elveţia
Toate cererile de pensii pentru bătrâneţe, pensii de urmaş şi pensii de invaliditate, în temeiul sistemului de bază (Legea federală privind asigurările de pensii pentru bătrâneţe şi pensii de urmaş, precum şi Legea federală privind asigurarea de invaliditate) şi pensiile pentru bătrâneţe în cadrul sistemului obligatoriu de prestaţii ocupaţionale (Legea federală privind sistemul de prestaţii ocupaţionale pentru asigurările de pensii pentru bătrâneţe, pensii de urmaş şi pensii de invaliditate).
*) În partea 1, secţiunea "SUEDIA" se înlocuieşte cu următorul text:
SUEDIA
a)Cererile de pensii pentru limită de vârstă sub formă de pensii garantate (capitolele 66 şi 67 din Codul asigurărilor sociale).
b)Cererile de pensii pentru limită de vârstă sub formă de pensii suplimentare (capitolul 63 din Codul asigurărilor sociale).
REGATUL UNIT
Toate cererile de pensii pentru retragerea din activitate, de pensii de stat în conformitate cu partea 1 din Legea pensiilor din 2014, de prestaţii pentru soţ supravieţuitor sau în caz de deces, cu excepţia cazurilor în care în timpul unui exerciţiu fiscal început la 6 aprilie 1975 sau după această dată:
(i)persoana în cauză a acumulat perioade de asigurare, de încadrare în muncă sau de şedere în temeiul legislaţiei Regatului Unit şi a unui alt stat membru; şi unul (sau mai multe) dintre exerciţiile fiscale nu este considerat ca generator de drepturi, în sensul legislaţiei Regatului Unit;
(ii)perioadele de asigurare acumulate în temeiul legislaţiei în vigoare din Regatul Unit pentru perioadele anterioare datei de 5 iulie 1948 ar fi luate în considerare în sensul articolului 52 alineatul (1) litera (b) din regulament, prin aplicarea perioadelor de asigurare, de încadrare în muncă sau de şedere acumulate în temeiul legislaţiei unui alt stat membru.
Toate cererile de pensie complementară în temeiul secţiunii 44 din Legea privind cotizaţiile şi prestaţiile de securitate socială din 1992 şi al secţiunii 44 din Legea privind cotizaţiile şi prestaţiile de securitate socială (Irlanda de Nord) din 1992.
Partea 2:Cazuri în care se aplică articolul 52 alineatul (5)
BULGARIA
Pensiile pentru limită de vârstă din asigurarea de pensie complementară obligatorie, în temeiul părţii II titlul II din Codul de asigurare socială.
ESTONIA
Regim obligatoriu finanţat de pensie pentru limită de vârstă.
FRANŢA
Regimuri de bază sau complementare în cadrul cărora prestaţiile pentru limită de vârstă sunt calculate pe baza punctelor de pensionare.
CROAŢIA
Pensiile din sistemul de asigurări obligatorii bazat pe economiile capitalizate individuale în conformitate cu Legea privind fondurile de pensie obligatorii şi voluntare (OG 49/99, modificată) şi cu Legea privind societăţile de asigurări de pensii şi plata pensiilor pe baza economiilor capitalizate individuale (OG 106/99, modificată), cu excepţia cazurilor prevăzute la articolele 47 şi 48 din Legea privind fondurile de pensie obligatorii şi voluntare (pensia de invaliditate pe bază de incapacitate generală de muncă şi pensia de urmaş).
LETONIA
Pensiile pentru limită de vârstă (Legea privind pensiile de stat din 1 ianuarie 1996. Legea privind pensiile finanţate de stat din 1 iulie 2001).
UNGARIA
Prestaţiile de pensii bazate pe afilierea la fonduri private de pensii.
AUSTRIA
(a)Pensiile pentru limită de vârstă şi pensiile de urmaş derivate din acestea, pe baza unui cont de pensie în temeiul Legii generale a pensiilor (APG) din 18 noiembrie 2004;
(b)Indemnizaţii obligatorii în temeiul articolului 41 din Legea federală din 28 decembrie 2001, BGB1 I nr. 154 privind fondul general de salarii al farmaciştilor austrieci (Pharmazeutische Gehaltskasse fur Osterreich).
(c)Pensionarea şi pensionarea anticipată a Camerelor austriece regionale ale medicilor fondate pe servicii de bază (prestaţiile de bază şi toate prestaţiile suplimentare sau pensia de bază) şi toate prestaţiile aferente pensiei Camerelor austriece regionale ale medicilor bazate pe servicii suplimentare (pensiile individuale sau suplimentare).
(d)Ajutorul acordat persoanelor în vârstă din fondul de pensii al Camerei austriece a medicilor veterinari.
(e)Prestaţiile, în conformitate cu părţile A şi B din statutul instituţiilor de securitate socială ale Asociaţiilor baroului austriac, cu excepţia cererilor de prestaţii din fondul de pensii de invaliditate, de soţ supravieţuitor şi de orfan, în conformitate cu partea A din statutul instituţiilor de securitate socială ale Asociaţiilor baroului austriac.
(f)Prestaţiile din partea instituţiilor de securitate socială ale Camerei federale a arhitecţilor şi inginerilor consultanţi în temeiul Legii camerei austriece a inginerilor de construcţii civile (Ziviltechnikerkammergesetz) din 1993 şi al statutelor instituţiilor de securitate socială, cu excepţia prestaţiilor din motive de invaliditate permanentă şi ale prestaţiilor de urmaş care derivă din prestaţiile menţionate anterior.
(g)Prestaţii în conformitate cu statutul instituţiei de securitate socială a Camerei Federale a Contabililor Profesionişti şi a Consultanţilor Fiscali, în conformitate cu Legea austriacă privind contabilii profesionişti şi consultanţii fiscali (Wirtschaftstreuhandberufsgesetz).
POLONIA
Pensiile pentru limită de vârstă în cadrul regimului întemeiat pe cotizaţii definite.
PORTUGALIA
Pensiile suplimentare acordate în temeiul Decretului-lege nr. 26/2008 din 22 februarie 2008 (sistemul public de capitalizare).
SLOVENIA
Pensiile rezultate din asigurarea complementară obligatorie de pensie.
SLOVACIA
Economiile obligatorii pentru pensia pentru limită de vârstă.
SUEDIA
Pensiile bazate pe venit şi primele de pensii [capitolele 62 şi 64 din Codul asigurărilor sociale (2010:110)].
REGATUL UNIT
Prestaţii proporţionale pentru limită de vârstă plătite în temeiul secţiunilor 36 şi 37 din Legea asigurărilor naţionale din 1965 şi al secţiunilor 35 şi 36 din Legea asigurărilor naţionale (aplicabilă în Irlanda de Nord) din 1966.
Elveţia
Pensiile pentru bătrâneţe, pensiile de urmaş şi pensiile de invaliditate în cadrul sistemului obligatoriu de prestaţii ocupaţionale (Legea federală privind sistemul obligatoriu de prestaţii ocupaţionale pentru asigurările de pensii pentru bătrâneţe, pensii de urmaş şi pensii de invaliditate).
*) În partea 2, după secţiunea "BULGARIA" se introduce următoarea secţiune nouă:
DANEMARCA
REPUBLICA CEHĂ
Pensiile plătite din schema celui de al doilea pilon, stabilită prin Legea nr. 426/2011 col. cu privire la economiile din pensii.
(a)Pensii personale.
(b)Prestaţii în caz de deces (drepturi dobândite pe baza contribuţiilor la Arbejdsmarkedets Tillxgspension corespunzând perioadei de dinainte de 1 ianuarie 2002).
(c)Prestaţii în caz de deces (drepturi dobândite pe baza contribuţiilor la Arbejdsmarkedets Tillxgspension corespunzând perioadei de după 1 ianuarie 2002) menţionate în Legea consolidată privind pensiile suplimentare pentru piaţa forţei de muncă (Arbejdsmarkedets Tillxgspension) 942:2009.
*) În partea 2, secţiunea "SUEDIA" se înlocuieşte cu următorul text:
SUEDIA
Pensiile pentru limită de vârstă sub formă de pensii bazate pe venit şi pensii bazate pe prime (capitolele 62 şi 64 din Codul asigurărilor sociale).
REGATUL UNIT
Prestaţii proporţionale pentru limită de vârstă plătite în temeiul secţiunilor 36 şi 37 din Legea asigurărilor naţionale din 1965 şi al secţiunilor 35 şi 36 din Legea asigurărilor naţionale (Irlanda de Nord) din 1966.
ANEXA IX:PRESTAŢII ŞI ACORDURI CARE PERMIT APLICAREA ARTICOLULUI 54
I.Prestaţii prevăzute la articolul 54 alineatul (2) litera (a) din regulament, a căror valoare este independentă de durata perioadelor de asigurare sau de rezidenţă realizate
BELGIA
Prestaţiile acordate în cadrul regimului general de invaliditate, al regimului special de invaliditate pentru mineri şi al regimului special pentru navigatorii din marina comercială.
Prestaţii acordate în cadrul asigurării persoanelor care desfăşoară activităţi independente împotriva incapacităţii de muncă.
Prestaţii acordate pentru invaliditate în cadrul regimului de securitate socială în provinciile extracontinentale şi al regimului de invaliditate pentru foşti angajaţi din Congo Belgian şi Rwanda-Urundi.
DANEMARCA
Pensia naţională daneză completă pentru limită de vârstă, dobândită după o perioadă de rezidenţă de 10 ani de către persoane care ar fi avut dreptul la o pensie până la 1 octombrie 1989 cel târziu.
IRLANDA
Pensie de invaliditate de tip A.
GRECIA
Prestaţii acordate în conformitate cu Legea nr. 4169/1961 privind regimul de asigurări din agricultură (OGA).
SPANIA
Pensiile de urmaş acordate în cadrul regimului general şi al regimurilor speciale, cu excepţia regimului special pentru funcţionari.
FRANŢA
Pensii de invaliditate în cadrul regimului general francez de securitate socială sau în cadrul regimului pentru lucrătorii din agricultură.
Pensie de invaliditate pentru soţul supravieţuitor, în conformitate cu regimul general de securitate socială sau în conformitate cu regimul pentru lucrătorii din agricultură, calculată pe baza pensiei de invaliditate a soţului decedat, acordată în aplicarea articolului 52 alineatul (1) litera (a).
LETONIA
Pensii de invaliditate (al treilea grup), în temeiul articolului 16 alineatul (1) punctul 2 din Legea din 1 ianuarie 1996 privind pensiile de stat.
ŢĂRILE DE JOS
Legea privind asigurarea de invaliditate din 18 februarie 1966, cu modificările ulterioare (WAO);
Legea privind prestaţiile de invaliditate pentru persoanele care desfăşoară activităţi independente din 24 aprilie 1997, cu modificările ulterioare (WAZ);
Legea generală privind rudele supravieţuitoare din 21 decembrie 1995 (ANW)
Legea privind munca şi veniturile în funcţie de capacitatea de muncă din 10 noiembrie 2005 (WIA).
FINLANDA
Pensii naţionale pentru persoane cu handicap din naştere sau care au dobândit un handicap la o vârstă timpurie (Legea privind pensiile naţionale, 568/2007).
Pensii naţionale şi pensiile soţului stabilite în conformitate cu dispoziţiile tranzitorii şi acordate înainte de 1 ianuarie 1994 (Legea privind aplicarea legii pensiilor naţionale, 569/2007).
Pensia de orfan suplimentară atunci când se calculează prestaţiile independente în conformitate cu Legea privind pensiile naţionale (Legea privind pensiile naţionale, 568/2007).
SUEDIA
Plăţi compensatorii în funcţie de venituri în caz de boală şi incapacitate de muncă în Suedia [Capitolul 34 din Codul asigurărilor sociale (2010:110)]
Pensia de garantare şi compensaţiile garantate suedeze care au înlocuit pensiile de stat suedeze complete, acordate în temeiul legislaţiei privind pensia naţională aplicată înainte de 1 ianuarie 1993 şi pensia naţională completă acordată în temeiul dispoziţiilor tranzitorii ale legislaţiei aplicabile de la acea dată.
*) În partea I, secţiunea "SUEDIA" se înlocuieşte cu următorul text:
SUEDIA
Indemnizaţie de boală în funcţie de venit şi indemnizaţie de activitate în funcţie de venit (capitolul 34 din Codul de asigurare socială).
Pensia garantată şi indemnizaţia garantată care au înlocuit pensiile de stat complete, acordate în temeiul legislaţiei privind pensia de stat aplicată înainte de 1 ianuarie 1993 şi pensia de stat completă acordată în temeiul dispoziţiilor tranzitorii ale legislaţiei aplicabile de la acea dată.
II.Prestaţii prevăzute la articolul 54 alineatul (2) litera (b) din regulament, a căror valoare este stabilită în funcţie de o perioadă creditată, considerată realizată între data materializării riscului şi o dată ulterioară
GERMANIA
Pensii de invaliditate şi de urmaş, pentru care se ia în considerare o perioadă suplimentară. Pensii pentru limită de vârstă, pentru care se ia în considerare o perioadă suplimentară, deja dobândită.
SPANIA
Pensiile pentru încetarea activităţii sau încetarea activităţii din cauza unui handicap permanent (invaliditate) din cadrul regimului special pentru funcţionari, cuvenite în conformitate cu titlul I din textul consolidat al Legii privind titularii de pensii de stat, în cazul în care, în momentul materializării riscului, beneficiarul era funcţionar activ sau era considerat ca atare; ajutoare de deces şi pensii de urmaş (persoane văduve, orfani şi părinţi), cuvenite în conformitate cu titlul I din textul consolidat al Legii privind titularii de pensii de stat, în cazul în care, la data decesului, funcţionarul era activ sau era considerat ca atare.
ITALIA
Pensiile italiene pentru incapacitate totală de muncă (inabilita).
LETONIA
Pensie de urmaş calculată pe baza perioadelor de asigurare presupuse [articolul 23 alineatul (8) din Legea privind pensiile de stat, din 1 ianuarie 1996].
LITUANIA
(a)Pensii de incapacitate de muncă în cadrul asigurărilor sociale de stat, plătite în baza Legii privind asigurările naţionale de pensie.
(b)Pensii de asigurare socială de stat pentru orfani şi de urmaşi, calculate pe baza pensiei de incapacitate de muncă de care a beneficiat defunctul, în temeiul Legii privind asigurările sociale naţionale de pensie.
LUXEMBURG
Pensii de invaliditate şi de urmaş
SLOVACIA
(a)Pensie de invaliditate slovacă şi pensie de urmaş derivată din aceasta.
[textul din subpunctul II.. din anexa IX a fost abrogat la 08-ian-2013 de Art. 1, punctul 3. din Regulamentul 1224/18-dec-2012]
FINLANDA
Pensii pentru salariaţi, pentru care se iau în considerare perioadele din viitor, în conformitate cu legislaţia internă
SUEDIA
Indemnizaţie de boală şi indemnizaţie de activitate sub formă de prestaţii de garantare [capitolul 35 din Codul asigurărilor sociale (2010:110)].
Pensia de soţie supravieţuitoare/soţ supravieţuitor calculată pe baza perioadelor de asigurare în cursul cărora s-au plătit contribuţii [capitolul 84 din Codul asigurărilor sociale (2010:110)].
[textul din subpunctul II.. din anexa IX a fost abrogat la 08-ian-2013 de Art. 1, punctul 3., alin. (C) din Regulamentul 1224/18-dec-2012]
Elveţia
Pensiile pentru bătrâneţe, pensiile de urmaş şi pensiile de invaliditate în cadrul sistemului obligatoriu de prestaţii ocupaţionale (Legea federală privind sistemul obligatoriu de prestaţii ocupaţionale pentru asigurările de pensii pentru bătrâneţe, pensii de urmaş şi pensii de invaliditate).
*) În partea II, secţiunea "SUEDIA" se înlocuieşte cu următorul text:
SUEDIA
Indemnizaţie de boală şi indemnizaţie de activitate sub formă de prestaţii de garantare (capitolul 35 din Codul asigurărilor sociale).
Pensia de supravieţuitor calculată pe baza perioadelor de asigurare în cursul cărora s-au plătit contribuţii (capitolele 76-85 din Codul asigurărilor sociale).
III.Acorduri prevăzute la articolul 54 alineatul (2) litera (b) punctul (i) din regulament, destinate să prevină luarea în considerare de două sau mai multe ori a aceleiaşi perioade creditate:
Acordul privind securitatea socială din 28 aprilie 1997 dintre Republica Finlanda şi Republica Federală Germania.
Acordul privind securitatea socială din 10 noiembrie 2000 dintre Republica Finlanda şi Marele Ducat al Luxemburgului.
Convenţia nordică din 18 august 2003 privind securitatea socială.
ANEXA X:PRESTAŢII SPECIALE ÎN BANI DE TIP NECONTRIBUTIV
[- articolul 70 alineatul (2) litera (c)] BELGIA
(a)Alocaţii de înlocuire a veniturilor (Legea din 27 februarie 1987).
(b)Venitul garantat pentru persoanele în vârstă (Legea din 22 martie 2001).
BULGARIA
Pensii sociale pentru limită de vârstă (articolul 89 din Codul de asigurare socială).
REPUBLICA CEHĂ
Indemnizaţii sociale (Legea nr. 117/1995 Sb. privind ajutorul social acordat de stat).
DANEMARCA
Cheltuieli cu locuinţa pentru pensionari (Legea privind ajutorul pentru locuinţă individuală, consolidată prin Legea nr. 204 din 29 martie 1995).
GERMANIA
(a)Venit minim de subzistenţă pentru persoanele în vârstă şi pentru persoanele cu o capacitate limitată de câştig, conform capitolului 4 din cartea XII din Codul social.
(b)Prestaţii pentru asigurarea costurilor de subzistenţă, în temeiul dispoziţiilor de bază, pentru persoanele care caută un loc de muncă, cu excepţia cazului în care, referitor la aceste prestaţii, condiţiile de eligibilitate pentru un supliment temporar ca urmare a primirii unor prestaţii de şomaj [articolul 24 alineatul (1) din cartea II din Codul social] sunt îndeplinite.
ESTONIA
(a)Indemnizaţii de invaliditate pentru adulţi (Legea din 27 ianuarie 1999 privind prestaţiile sociale pentru persoanele cu handicap).
(b)Prestaţii de şomaj (Legea din 29 septembrie 2005 privind serviciile şi sprijinul acordat pe piaţa muncii).
IRLANDA
(a)Indemnizaţie pentru persoanele care caută un loc de muncă [partea 3, capitolul 2, din Legea consolidată din 2005 privind securitatea socială (Social Welfare Consolidation Act)].
(b)Pensie de stat (de tip necontributiv) (Social Welfare Consolidation Act 2005 - Legea consolidată din 2005 privind securitatea socială şi serviciile sociale, partea 3 capitolul 4).
(c)Pensia de soţie supravieţuitoare (de tip necontributiv) şi pensia de soţ supravieţuitor (de tip necontributiv) (Social Welfare Consolidation Act 2005 - Legea consolidată din 2005 privind securitatea socială şi serviciile sociale, partea 3 secţiunea 6).
(d)Alocaţie pentru handicap (Social Welfare Consolidation Act 2005 - Legea consolidată din 2005 privind securitatea socială şi serviciile sociale, partea 3 capitolul 10).
(e)Indemnizaţie de mobilitate (secţiunea 61 din Legea din 1970 privind sănătatea).
(f)Pensie pentru nevăzători [partea 3 capitolul 5 din Legea consolidată din 2005 privind securitatea socială (Social Welfare Consolidation Act)].
GRECIA
Prestaţii speciale pentru persoanele în vârstă (Legea nr. 1296/82).
SPANIA
(a)Venit minim garantat (Legea nr. 13/82 din 7 aprilie 1982).
(b)Prestaţii în bani pentru sprijinirea persoanelor în vârstă şi a invalizilor incapabili de a desfăşura activitate de muncă (Decretul regal nr. 2620/81 din 24 iulie 1981).
(c)_
(i)Pensii de invaliditate şi de limită de vârstă, de tip necontributiv, prevăzute la articolul 38 alineatul (1) din textul consolidat al Legii generale privind securitatea socială, aprobat prin Decretul-lege regal nr. 1/1994 din 20 iunie 1994; şi
(ii)prestaţiile care completează pensiile sus-menţionate, astfel cum sunt prevăzute în legislaţiile aparţinând Comu-nidades Autonomas, în cadrul cărora astfel de suplimente garantează un venit minim de subzistenţă având în vedere situaţia economică şi socială din Comunidades Autonomas respective.
(d)Indemnizaţii pentru promovarea mobilităţii şi pentru cheltuielile de transport (Legea nr. 13/1982 din 7 aprilie 1982).
FRANŢA
(a)Indemnizaţii suplimentare pentru:
(i)Fondul special de invaliditate; şi
(ii)Fondul de solidaritate pentru vârsta a treia în privinţa drepturilor dobândite (Legea din 30 iunie 1956, codificată în cartea VIII din Codul de securitate socială).
(b)Indemnizaţii de invaliditate pentru adulţi (Legea din 30 iunie 1975, codificată în cartea VIII din Codul de securitate socială).
(c)Indemnizaţie specială (Legea din 10 iulie 1952, codificată în cartea VIII din Codul de securitate socială) în privinţa drepturilor dobândite.
(d)Indemnizaţie de solidaritate pentru vârsta a treia (Ordonanţa din 24 iunie 2004, codificată în cartea VIII din Codul de securitate socială) începând cu 1 ianuarie 2006.
ITALIA
(a)Pensie socială pentru resortisanţii fără mijloace de subzistenţă (Legea nr. 153 din 30 aprilie 1969).
(b)Pensii şi indemnizaţii pentru mutilaţii şi invalizii civili (Legile nr. 118 din 30 martie 1971, nr. 18 din 11 februarie 1980 şi nr. 508 din 23 noiembrie 1988).
(c)Pensii şi indemnizaţii pentru surdomuţi (Legile nr. 381 din 26 mai 1970 şi nr. 508 din 23 noiembrie 1988).
(d)Pensii şi indemnizaţii pentru nevăzătorii civili (Legile nr. 382 din 27 mai 1970 şi nr. 508 din 23 noiembrie 1988).
(e)Prestaţii care completează pensiile minime (Legile nr. 218 din 4 aprilie 1952, nr. 638 din 11 noiembrie 1983 şi nr. 407 din 29 decembrie 1990).
(f)Prestaţii care completează indemnizaţiile de invaliditate (Legea nr. 222 din 12 iunie 1984).
(g)Alocaţie socială (Legea nr. 335 din 8 august 1995).
(h)Majorare socială [articolul 1 alineatele (1) şi (12) din Legea nr. 544 din 29 decembrie 1988 şi modificările ulterioare].
CIPRU
(a)Pensie socială [Legea din 1995 privind pensia socială (Legea 25(I)/95), modificată].
(b)Alocaţie pentru handicapuri motorii grave (Deciziile Consiliului de Miniştri nr. 38210 din 16 octombrie 1992, nr. 41370 din 1 august 1994, nr. 46183 din 11 iunie 1997 şi nr. 53675 din 16 mai 2001).
(c)Alocaţie specială pentru nevăzători [Legea privind alocaţiile speciale din 1996 (Legea 77(I)/96), modificată].
LETONIA
(a)Indemnizaţia de securitate socială de stat (Legea privind prestaţiile sociale de stat din 1 ianuarie 2003).
(b)Indemnizaţie pentru compensarea cheltuielilor de transport pentru persoanele cu handicap cu mobilitate redusă (Legea privind prestaţiile sociale de stat din 1 ianuarie 2003).
LITUANIA
(a)Pensia de asigurare socială (articolul 5 din Legea din 2005 privind prestaţiile de stat pentru asistenţă socială).
(b)Indemnizaţie specială de asistenţă (articolul 15 din Legea din 2005 privind prestaţiile de stat pentru asistenţă socială).
(c)Indemnizaţie specială de transport pentru persoanele cu handicap cu probleme de mobilitate (articolul 7 din Legea din 2000 privind indemnizaţia de transport).
LUXEMBURG
Venit pentru persoanele cu handicapuri grave [articolul 1 alineatul (2) din Legea din 12 septembrie 2003], exceptând persoanele recunoscute drept lucrători cu handicap şi având un loc de muncă pe piaţa de muncă obişnuită sau într-un mediu protejat.
UNGARIA
(a)Rentă de invaliditate [Decretul nr. 83/1987 (XII 27) al Consiliului de Miniştri cu privire la renta de invaliditate].
(b)Pensia de tip necontributiv pentru limită de vârstă (Legea III din 1993 privind administraţia şi prestaţiile sociale).
(c)Indemnizaţia de transport [Decretul guvernamental nr. 164/1995 (XII 27) privind indemnizaţiile de transport pentru persoane cu handicap fizic sever].
MALTA
(a)Alocaţie suplimentară [secţiunea 73 din Legea privind securitatea socială (capitolul 318) din 1987].
(b)Pensie pentru limită de vârstă [Legea privind securitatea socială (capitolul 318) 1987).
ŢĂRILE DE JOS
(a)Legea privind încurajarea muncii şi angajării persoanelor tinere cu handicap din 24 aprilie 1997 (Wet Wajong)
(b)Legea din 6 noiembrie 1986 (TW) privind prestaţiile suplimentare.
AUSTRIA
Supliment compensatoriu (Legea federală din 9 septembrie 1955 privind asigurarea socială generală - ASVG, Legea federală din 11 octombrie 1978 privind asigurarea socială pentru persoane implicate în activităţi industriale şi comerciale - GSVG şi Legea federală din 11 octombrie 1978 privind asigurarea socială pentru agricultori - BSVG).
POLONIA
Pensia socială (Legea din 27 iunie 2003 privind pensiile sociale).
PORTUGALIA
(a)Pensia de stat de tip necontributiv pentru limită de vârstă şi pensia de invaliditate (Decretul-lege nr. 464/80 din 13 octombrie 1980).
(b)Pensia de văduvie de tip necontributiv (Decret-regulament nr. 52/81 din 11 noiembrie 1981).
(c)Supliment de solidaritate pentru persoanele în vârstă (Decretul-lege nr. 232/2005 din 29 decembrie 2005, modificat prin Decretul-lege nr. 236/2006 din 11 decembrie 2006).
SLOVENIA
(a)Pensie de stat (Legea din 23 decembrie 1999 privind pensiile şi asigurarea de invaliditate).
(b)Ajutor bănesc pentru pensionari (Legea din 23 decembrie 1999 privind pensiile şi asigurarea de invaliditate).
(c)Alocaţie de întreţinere (Legea din 23 decembrie 1999 privind pensiile şi asigurarea de invaliditate).
SLOVACIA
(a)Adaptare acordată înainte de 1 ianuarie 2004 în cazul pensiilor care constituie unica sursă de venit.
(b)Pensie socială acordată înainte de 1 ianuarie 2004.
FINLANDA
(a)Indemnizaţie de locuinţă pentru pensionari (Legea 571/2007 privind indemnizaţia de locuinţă pentru pensionari).
(b)Sprijinul acordat pe piaţa muncii (Legea 1290/2002 privind prestaţiile de şomaj).
(c)Ajutor special pentru imigranţi (Legea 1192/2002 privind ajutorul special pentru imigranţi).
SUEDIA
(a)Ajutoare suplimentare de locuinţă pentru pensionari (Legea 2001:761).
(b)Sprijin financiar pentru persoanele în vârstă (Legea 2001:853).
REGATUL UNIT
(a)Credit de pensie [Legea din 2002 privind creditul de pensie şi Legea din 2002 (Irlanda de Nord) privind creditul de pensie].
(b)Alocaţii pentru persoane care caută un loc de muncă având ca bază veniturile [Legea din 1995 privind persoanele care caută un loc de muncă şi Ordinul din 1995 (Irlanda de Nord) privind persoanele care caută un loc de muncă].
[textul din anexa X a fost abrogat la 28-iun-2012 de punctul 1. din anexa 1 din Regulamentul 465/22-mai-2012]
(d)Ajutor suplimentar de mobilitate la alocaţia pentru persoanele cu handicap [Legea din 1992 privind cotizaţiile şi prestaţiile de securitate socială şi Legea din 1992 (Irlanda de Nord) privind cotizaţiile şi prestaţiile de securitate socială].
(e)Alocaţia pentru încadrare în muncă şi sprijin acordată în funcţie de venituri [Legea privind reforma protecţiei sociale adoptată în 2007 şi Legea privind reforma protecţiei sociale (Irlanda de Nord) adoptată în 2007].
1.Prestaţii suplimentare (Legea federală privind prestaţiile suplimentare din 6 octombrie 2006) şi prestaţii similare prevăzute de legislaţia cantonală.
2.Pensii pentru situaţii dificile în baza asigurării de invaliditate (articolul 28 paragraful 1a din Legea federală privind asigurările de invaliditate din 19 iunie 1959, astfel cum a fost modificată la 7 octombrie 1994).
3.Prestaţii necontributive de tip mixt prevăzute de legislaţia cantonală pentru situaţii de şomaj.
4.Pensii necontributive extraordinare de invaliditate pentru persoanele cu handicap (articolul 39 din Legea federală privind asigurările de invaliditate din 19 iunie 1959) care, înainte de incapacitatea acestora de a munci, nu au făcut obiectul legislaţiei elveţiene în baza unei activităţi prestate în calitate de persoană salariată sau persoană independentă.
REGATUL UNIT
(a)Credit de pensie [Legea privind creditul de pensie din 2002 şi Legea privind creditul de pensie (Irlanda de Nord) din 2002];
(b)Alocaţii bazate pe venituri pentru persoane care caută un loc de muncă [Legea privind persoanele care caută un loc de muncă din 1995 şi Ordinul privind persoanele care caută un loc de muncă (Irlanda de Nord) din 1995];
(d)Ajutor suplimentar de mobilitate la alocaţia pentru persoanele cu handicap [Legea privind cotizaţiile şi prestaţiile de securitate socială din 1992 şi Legea privind cotizaţiile şi prestaţiile de securitate socială (Irlanda de Nord) din 1992];
(e)Alocaţia pentru încadrare în muncă şi sprijin acordată în funcţie de venituri [Legea privind reforma protecţiei sociale din 2007 şi Legea privind reforma protecţiei sociale (Irlanda de Nord) din 2007].
ANEXA XI:DISPOZIŢII SPECIALE PENTRU APLICAREA LEGISLAŢIEI STATELOR MEMBRE
[- articolul 51 alineatul (3), articolul 56 alineatul (1) şi articolul 83]
BULGARIA
- Articolul 33 alineatul (1) din Legea bulgară privind asigurarea de sănătate se aplică în cazul tuturor persoanelor pentru care Bulgaria reprezintă statul competent în conformitate cu capitolul 1 din titlul III din prezentul regulament.
REPUBLICA CEHĂ
În scopul definirii membrilor de familie în conformitate cu articolul 1 litera (i), soţii includ de asemenea partenerii declaraţi, astfel cum sunt definiţi în Legea cehă nr. 115/2006 Coll. privind parteneriatul declarat.
DANEMARCA
1._
(a)La calcularea pensiei în temeiul Legii privind pensia socială (lov om social pension), perioadele de activitate salariată sau independentă realizate în temeiul legislaţiei daneze de către un lucrător frontalier sau de către un lucrător care s-a deplasat în Danemarca pentru a efectua o muncă sezonieră sunt considerate perioade de rezidenţă realizate în Danemarca de către soţul supravieţuitor în măsura în care, în aceste perioade, soţul supravieţuitor a fost legat de lucrătorul în cauză prin căsătorie, fără să existe separare judiciară sau o separare în fapt din motive de incompatibilitate şi cu condiţia ca în aceste perioade soţul să fi avut reşedinţa pe teritoriul altui stat membru. În sensul prezentei litere, «muncă sezonieră» înseamnă o muncă ce depinde de succesiunea anotimpurilor şi se repetă în fiecare an.
(b)La calcularea pensiei în temeiul Legii privind pensia socială (lov om social pension), perioadele de activitate salariată sau independentă realizate în temeiul legislaţiei daneze înainte de 1 ianuarie 1984 de către o persoană căreia nu i se aplică punctul 1 litera (a) sunt considerate perioade de rezidenţă realizate în Danemarca de către soţul supravieţuitor în măsura în care, în aceste perioade, soţul supravieţuitor a fost unit de lucrătorul în cauză prin căsătorie, fără să existe o separare judiciară sau o separare în fapt pe motive de incompatibilitate, şi cu condiţia ca în aceste perioade soţul să îşi fi avut reşedinţa pe teritoriul altui stat membru.
(c)Perioadele care trebuie să fie luate în considerare în temeiul literelor (a) şi (b) nu sunt luate în considerare în cazul în care coincid cu perioadele luate în considerare pentru calcularea pensiei cuvenite persoanei în cauză în temeiul legislaţiei privind asigurarea obligatorie dintr-un alt stat membru sau cu perioadele în care persoana în cauză a primit o pensie în temeiul acestei legislaţii. Aceste perioade sunt, însă, luate în considerare în cazul în care cuantumul anual al pensiei menţionate reprezintă mai puţin de jumătate din cuantumul de bază al pensiei sociale.
2._
(a)Fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 6 din prezentul regulament, persoanele care nu au desfăşurat o activitate remunerată într-unul sau mai multe state membre au dreptul la o pensie socială în Danemarca numai în cazul în care au reşedinţa permanentă în Danemarca de cel puţin trei ani sau au avut reşedinţa permanentă în Danemarca timp de cel puţin trei ani, fiind supuse limitelor de vârstă prevăzute de legislaţia daneză. Sub rezerva articolului 4 din prezentul regulament, articolul 7 nu se aplică unei pensii sociale daneze la care aceste persoane au obţinut dreptul.
(b)Dispoziţiile menţionate anterior nu se aplică în cazul dreptului la o pensie socială daneză pe care îl au membrii familiilor persoanelor care desfăşoară sau au desfăşurat o activitate remunerată în Danemarca sau studenţii sau membrii familiilor acestora.
3.Prestaţia interimară acordată şomerilor care au fost admişi pentru sistemul ledighedsydelse («flexjob») (Legea nr. 455 din 10 iunie 1997) este reglementată de dispoziţiile din titlul III, capitolul 6 din prezentul regulament. În privinţa şomerilor care merg într-un alt stat membru, dispoziţiile articolelor 64 şi 65 din prezentul regulament se aplică în situaţia în care statul membru respectiv dispune de condiţii de încadrare în muncă similare pentru aceeaşi categorie de persoane.
4.În cazul în care beneficiarul unei pensii sociale în Danemarca are dreptul şi la o pensie de urmaş din partea unui alt stat membru, aceste pensii sunt considerate, în vederea aplicării legislaţiei daneze, ca fiind prestaţii de acelaşi tip în sensul articolului 53 alineatul (1) din prezentul regulament, cu condiţia ca persoana ale cărei perioade de asigurare sau de rezidenţă servesc drept bază pentru calcularea pensiei de urmaş să fi dobândit, de asemenea, dreptul la o pensie socială daneză.
GERMANIA
1.Fără a aduce atingere articolului 5 litera (a) din prezentul regulament şi articolului 5 alineatul (4) din volumul VI al Codului social (Sozialgesetzbuch VI), o persoană care primeşte o pensie completă pentru limită de vârstă în temeiul legislaţiei altui stat membru poate solicita asigurarea obligatorie în cadrul regimului german de asigurări de pensii.
2.Fără a aduce atingere articolului 5 litera (a) din prezentul regulament şi articolului 7 alineatul (1) din volumul VI al Codului social (Sozialgesetzbuch VI), o persoană care deţine o asigurare obligatorie într-un alt stat membru sau care primeşte o pensie pentru limită de vârstă în temeiul legislaţiei altui stat membru poate subscrie la regimul de asigurare voluntară din Germania.
3.În vederea acordării de prestaţii în bani persoanelor asigurate care trăiesc în alt stat membru, în temeiul articolului 47 alineatul (1) din volumul V al Codului social (SGB V), articolului 47 alineatul (1) din volumul VII al Codului social (SGB VII) şi articolului 200 alineatul (2) din Codul german al asigurărilor sociale (Reichsversicherungsord-nung), sistemele germane de asigurări calculează remuneraţia netă, pe baza căreia se evaluează prestaţiile, ca şi cum persoana asigurată ar trăi în Germania, cu excepţia cazului în care persoana asigurată solicită evaluarea pe baza remuneraţiei nete pe care o primeşte efectiv.
4.Cetăţenii altor state membre, al căror domiciliu sau reşedinţă obişnuită este situată în afara Germaniei şi care îndeplinesc condiţiile regimului german de asigurări de pensii, pot cotiza în mod voluntar la acest regim numai în cazul în care, la un moment dat în trecut, au fost asiguraţi voluntar sau obligatoriu în cadrul regimului german de asigurări de pensii; această dispoziţie se aplică, de asemenea, apatrizilor şi refugiaţilor al căror domiciliu sau reşedinţă obişnuită este în alt stat membru.
5.În conformitate cu articolul 253 din volumul VI al Codului Social (Sozialgesetzbuch VI), perioada forfetară de imputare (pauschale Anrechnungszeit) se stabileşte exclusiv cu referire la perioadele germane.
6.În cazurile în care legislaţia germană privind pensiile, în vigoare la 31 decembrie 1991, se aplică în situaţia recalculării unor pensii, numai legislaţia germană menţionată se aplică pentru creditarea perioadelor asimilate germane (Ersatzzeiten).
7.Legislaţia germană cu privire la accidentele de muncă şi bolile profesionale pentru care se acordă indemnizaţie în temeiul legii care reglementează pensiile obţinute în străinătate şi cu privire la prestaţiile pentru perioadele de asigurare care pot fi creditate în temeiul legii care reglementează pensiile obţinute în străinătate pentru teritoriile menţionate la articolul 1 alineatele (2) şi (3) din Legea privind persoanele strămutate şi persoanele refugiate (Bundesvertriebenengesetz) se aplică în continuare, în domeniul de aplicare al prezentului regulament, fără a aduce atingere dispoziţiilor articolul 2 din Legea privind pensiile obţinute în străinătate (Fremdrentengesetz).
8.Pentru calcularea cuantumului teoretic menţionat la articolul 52 alineatul (1) litera (b) punctul (i) din prezentul regulament, în regimurile de pensii pentru profesiile liberale, instituţia competentă ia drept bază de calcul, pentru fiecare an de asigurare finalizat în temeiul legislaţiei unui alt stat membru, dreptul la pensie mediu şi anual, dobândit prin plata cotizaţiilor pe parcursul perioadei de afiliere la instituţia competentă.
ESTONIA
Pentru calcularea prestaţiilor parentale, perioadele de încadrare în muncă în alte state membre decât Estonia se consideră a fi bazate pe acelaşi cuantum mediu al cotizaţiilor sociale plătite în perioadele de încadrare în muncă în Estonia, cu care se cumulează. Dacă, pe durata anului de referinţă, persoana a fost încadrată în muncă numai în alt stat membru, calculul prestaţiei se face pe baza cuantumului mediu al cotizaţiilor sociale plătite în Estonia în perioada dintre anul de referinţă şi concediul de maternitate.
IRLANDA
1.Fără a aduce atingere articolului 21 alineatul (2) şi articolului 62 din prezentul regulament, în scopul calculării câştigurilor săptămânale recunoscute ale unei persoane asigurate pentru acordarea prestaţiei de boală sau a prestaţiei de şomaj în temeiul legislaţiei irlandeze, persoanei respective i se atribuie o sumă egală cu salariul săptămânal mediu al salariaţilor din anul de referinţă, pentru fiecare săptămână de activitate salariată realizată sub incidenţa legislaţiei altui stat membru în anul de referinţă în cauză.
2.Atunci când se aplică articolul 46 din prezentul regulament şi în cazul în care persoana în cauză este în incapacitate de muncă ce conduce la invaliditate în timp ce se află sub incidenţa legislaţiei unui alt stat membru, Irlanda, pentru aplicarea secţiunii 118 punctul 1 litera (a) din Legea consolidată privind securitatea socială şi serviciile sociale (Social Welfare Consolidation Act) din 2005, ia în considerare toate perioadele în care, cu privire la invaliditatea care a urmat incapacităţii de muncă, persoana ar fi fost considerată în incapacitate de muncă în temeiul legislaţiei irlandeze.
GRECIA
1.Legea nr. 1469/84 privind afilierea voluntară la regimul de asigurări de pensii pentru cetăţenii greci şi cetăţenii străini de origine greacă se aplică cetăţenilor altor state membre, apatrizilor şi refugiaţilor, în cazul în care persoanele în cauză, indiferent de domiciliu sau reşedinţă, au fost, la un moment dat în trecut, afiliaţi voluntar sau obligatoriu la regimul grec de asigurări de pensii.
2.Fără a aduce atingere articolului 5 litera (a) din prezentul regulament şi articolului 34 din Legea 1140/1981, o persoană care primeşte, în temeiul legislaţiei altui stat membru, o pensie pentru accidente de muncă sau boli profesionale, poate solicita asigurarea obligatorie în temeiul legislaţiei aplicate de OGA, în măsura în care această persoană exercită o activitate cuprinsă în domeniul de aplicare a respectivei legislaţii.
SPANIA
1.În vederea punerii în aplicare a dispoziţiilor articolului 52 alineatul (1) litera (b) punctul (i) din prezentul regulament, anii care îi lipsesc lucrătorului pentru a atinge vârsta de pensionare la cerere sau obligatorie, prevăzută la articolul 31 alineatul (4) din textul consolidat al Legii pensionarilor de stat (Ley de clases pasivas del Estado), sunt consideraţi drept perioadă de serviciu efectuat doar în cazul în care, în momentul producerii accidentului pentru care se cuvine pensia de invaliditate sau de deces, beneficiarul era acoperit de regimul special spaniol pentru funcţionari de stat sau desfăşura o activitate asimilată acestui regim sau în cazul în care, în momentul producerii respectivului accident, beneficiarul desfăşura o activitate care l-ar fi obligat să fie inclus în regimul special al statului spaniol pentru funcţionarii de stat, forţele armate sau justiţie, dacă respectiva activitate ar fi fost desfăşurată în Spania.
2._
(a)În temeiul articolului 56 alineatul (1) litera (c) din prezentul regulament, calcularea prestaţiei teoretice spaniole se efectuează pe baza cotizaţiilor efective ale persoanei pe parcursul anilor ce preced imediat plata ultimei cotizaţii la regimul spaniol de securitate socială. În cazul în care, pentru stabilirea bazei de calcul al pensiei, trebuie să se ia în considerare perioadele de asigurare şi/sau de rezidenţă în temeiul legislaţiei altor state membre, pentru aceste perioade se utilizează baza de cotizare din Spania cea mai apropiată în timp de perioadele de referinţă, ţinându-se cont de evoluţia indicelui preţurilor cu amănuntul.
(b)La cuantumul pensiei obţinute se adaugă cuantumul majorărilor şi reevaluărilor calculate pentru fiecare an ulterior pentru pensiile de aceeaşi natură.
3.Perioadele încheiate în alte state membre, care trebuie luate în calcul în cadrul regimului special pentru funcţionarii de stat, forţele armate şi administraţia judiciară, sunt asimilate, în scopul aplicării articolului 56 din prezentul regulament, perioadelor celor mai apropiate în timp de cele realizate ca funcţionar de stat în Spania.
4.Sumele suplimentare calculate în funcţie de vârstă, prevăzute în a doua dispoziţie tranzitorie a Legii generale privind securitatea socială, se aplică tuturor beneficiarilor regulamentului care au cotizaţii pe numele lor, în temeiul legislaţiei spaniole, anterioare datei de 1 ianuarie 1967; nu este posibil, în punerea în aplicare a articolului 5 din prezentul regulament, ca perioadele de asigurare creditate într-un alt stat membru anterior datei sus-menţionate să fie asimilate cotizaţiilor plătite în Spania doar în sensul prezentului regulament. Datele corespunzătoare datei de 1 ianuarie 1967 sunt 1 august 1970 pentru Regimul special pentru navigatori şi 1 aprilie 1969 pentru Regimul special de securitate socială pentru minerii din bazinele carbonifere.
FRANŢA
[textul din anexa XI a fost abrogat la 28-iun-2012 de punctul 2., alin. (B) din anexa 1 din Regulamentul 465/22-mai-2012]
2.În cazul persoanelor care primesc prestaţii în natură în Franţa în conformitate cu articolele 17, 24 sau 26 din prezentul regulament, care îşi au reşedinţa în departamentele franceze Haut-Rhin, Bas-Rhin sau Moselle, prestaţiile în natură acordate în numele instituţiei dintr-un alt stat membru care trebuie să suporte costurile lor includ atât prestaţiile acordate de regimul general de asigurări de sănătate, cât şi cele acordate de regimul local obligatoriu complementar de asigurări de sănătate din Alsace-Moselle.
3.Legislaţia franceză aplicabilă unei persoane care desfăşoară sau a desfăşurat o activitate salariată sau independentă cuprinde, în vederea punerii în aplicare a titlului III capitolul 5 din prezentul regulament, atât regimul (regimurile) de bază privind asigurarea pentru limită de vârstă, cât şi regimul (regimurile) complementar(e) de pensii în care a fost inclusă persoana în cauză.
CIPRU
În scopul aplicării dispoziţiilor articolelor 6, 51 şi 61 din prezentul regulament, pentru orice perioadă începând la sau după 6 octombrie 1980, o săptămână de asigurare în temeiul legislaţiei Republicii Cipru se stabileşte împărţind câştigurile totale asigurabile aferente perioadei în cauză la valoarea săptămânală a câştigurilor asigurabile de bază aplicabile în anul de cotizare corespunzător, cu condiţia ca numărul de săptămâni stabilite în acest mod să nu depăşească numărul de săptămâni calendaristice din perioada în cauză.
MALTA
Dispoziţii speciale pentru funcţionari
(a)Doar în scopul aplicării articolelor 49 şi 60 din prezentul regulament, persoanele încadrate în temeiul Legii privind forţele armate din Malta (capitolul 220 din Legislaţia Maltei), al Legii privind poliţia (capitolul 164 din Legislaţia Maltei) şi al Legii privind penitenciarele (capitolul 260 din Legislaţia Maltei) sunt considerate funcţionari.
(b)Pensiile plătibile în temeiul actelor sus-menţionate şi în temeiul Ordonanţei privind pensiile (capitolul 93 din Legislaţia Maltei) sunt considerate, în sensul articolului 1 litera (e) din prezentul regulament: «regimuri speciale pentru funcţionari».
ŢĂRILE DE JOS
1.Asigurarea de sănătate
(a)În ceea ce priveşte dreptul la prestaţii în natură în temeiul legislaţiei Ţărilor de Jos, persoanele care au dreptul la prestaţii în natură în sensul titlului III capitolele 1 şi 2 din prezentul regulament sunt:
(fa)După cum se face referire la articolul 69 alineatul (1) din Zorgverzekeringswet (Legea privind asigurările de sănătate), orice persoană care, în ultima zi a lunii precedente lunii în care împlineşte vârsta de 65 de ani, primeşte o pensie sau un beneficiu care, în temeiul alineatului (1) litera (f) din prezenta secţiune, este tratată drept pensie datorată în temeiul legislaţiei neerlandeze, va fi considerată drept un solicitant de pensie în temeiul articolului 22 din prezentul regulament până când persoana respectivă atinge vârsta de pensionare după cum se face referire în articolul 7a din Algemene Ouderdomswet (Legea generală privind pensiile pentru limită de vârstă).
(i)persoanele care, în temeiul articolului 2 din Zorgverzekeringswet (Legea privind asigurările de sănătate), sunt obligate să încheie o asigurare de sănătate la un asigurator; şi
(ii)în măsura în care nu sunt deja incluşi la punctul (i), membrii de familie ai personalului militar activ care locuiesc într-un alt stat membru şi persoanele care îşi au reşedinţa într-un alt stat membru şi care, în temeiul prezentului regulament, au dreptul la îngrijiri de sănătate în statul lor de reşedinţă, cheltuielile fiind suportate de către Ţările de Jos.
(b)Persoanele menţionate la alineatul (1) litera (a) punctul (i) trebuie să încheie, în conformitate cu dispoziţiile Zorgverzekeringswet (Legii privind asigurările de sănătate), o asigurare de sănătate la un asigurator, iar persoanele menţionate la punctul 1 litera (a) punctul (ii) trebuie să se înregistreze la College voor zorgverzekerin-gen (Consiliul pentru asigurări de sănătate).
(c)Dispoziţiile Zorgverzekeringswet (Legii privind asigurările de sănătate) şi ale Algemene wet bijzondere ziekte-kosten (Legii privind asigurarea generală pentru cheltuielile medicale speciale) referitoare la răspunderea pentru plata cotizaţiilor se aplică persoanelor menţionate la litera (a) şi membrilor familiilor acestora. În privinţa membrilor de familie, cotizaţiile sunt percepute asupra persoanelor din partea cărora provine dreptul la îngrijiri de sănătate, cu excepţia membrilor de familie ai personalului militar care locuiesc într-un alt stat membru, caz în care acestea sunt percepute direct.
(d)Dispoziţiile Zorgverzekeringswet (Legii privind asigurările de sănătate) privind încheierea tardivă a asigurării se aplică mutatis mutandis în cazul înregistrării tardive la College voor zorgverzekeringen (Consiliul pentru asigurări de sănătate) a persoanelor menţionate la punctul 1 litera (a) punctul (ii).
(e)Persoanele care au dreptul la prestaţii în natură în temeiul legislaţiei unui stat membru, altul decât Ţările de Jos, care îşi au reşedinţa în Ţările de Jos sau petrec o perioadă de şedere temporară în Ţările de Jos, au dreptul la prestaţii în natură în conformitate cu poliţa oferită asiguraţilor din Ţările de Jos de către instituţia de la locul de reşedinţă sau de la locul de şedere, în conformitate cu articolul 11 alineatele (1), (2) şi (3) şi articolul 19 alineatul (1) din Zorgverzekeringswet (Legea privind asigurările de sănătate), precum şi la prestaţii în natură prevăzute de Algemene wet bijzondere ziektekosten (Legea privind asigurarea generală pentru cheltuieli medicale speciale).
(f)În sensul articolelor 23-30 din prezentul regulament, următoarele prestaţii (pe lângă pensiile aflate sub incidenţa titlului III capitolele 4 şi 5 din prezentul regulament) sunt considerate pensii cuvenite în temeiul legislaţiei Ţărilor de Jos:
- pensiile acordate în temeiul Legii din 6 ianuarie 1966 privind pensiile pentru funcţionarii publici şi urmaşii acestora (Algemene burgerlijke pensioenwet) (Legea privind pensiile funcţionarilor publici din Ţările de Jos);
- pensiile acordate în temeiul Legii din 6 octombrie 1966 privind pensiile militarilor şi ale urmaşilor acestora (Algemene militaire pensioenwet) (Legea privind pensiile militarilor);
- prestaţiile pentru incapacitate de muncă acordate în temeiul Legii din 7 iunie 1972 privind prestaţiile pentru incapacitate de muncă acordate militarilor (Wet arbeidsongeschiktheidsvoorziening militairen) (Legea privind incapacitatea de muncă a militarilor);
- pensiile acordate în temeiul Legii din 15 februarie 1967 privind pensiile angajaţilor NV Nederlandse Spoorwegen (Compania Olandeză de Căi Ferate) şi ale urmaşilor acestora (Spoorwegpensioenwet) (Legea privind pensiile angajaţilor Companiei de căi ferate);
- pensiile acordate în temeiul Regulamentului privind condiţiile de muncă în cadrul Companiei Olandeze de Căi Ferate (Reglement Dienstvoorwaarden Nederlandse Spoorwegen);
- prestaţiile acordate persoanelor pensionate înainte de a atinge vârsta de pensionare de 65 de ani în cadrul unui regim de pensii menit să ofere foştilor salariaţi un venit la bătrâneţe sau prestaţiile prevăzute în cazul ieşirii premature de pe piaţa muncii în cadrul unui regim instituit de stat sau printr-un acord în domeniul industrial pentru persoanele în vârstă de cel puţin 55 de ani;
- prestaţii acordate personalului militar şi funcţionarilor publici în cadrul unui regim aplicabil în cazul concedierii, al pensionării şi al pensionării premature.
(h)În sensul articolului 18 alineatul (1) din prezentul regulament, persoanele menţionate la punctul 1 litera (a) punctul (ii) din prezenta anexă care petrec o perioadă de şedere temporară în Ţările de Jos au dreptul la prestaţii în natură în conformitate cu poliţa oferită asiguraţilor din Ţările de Jos de către instituţia de la locul de şedere, în conformitate cu articolul 11 alineatele (1), (2) şi (3) şi cu articolul 19 alineatul (1) din Zorgverzekeringswet (Legea privind asigurările de sănătate), precum şi la prestaţii în natură prevăzute de Algemene Wet Bijzondere Ziektekosten (Legea privind asigurarea generală pentru cheltuieli medicale speciale).
[textul din anexa XI a fost abrogat la 28-iun-2012 de punctul 2., alin. (B) din anexa 1 din Regulamentul 465/22-mai-2012]
2.Punerea în aplicare a Legii generale privind pensiile pentru limită de vârstă [Algemene Ouderdom- swet (AOW)]
(a)Reducerea prevăzută la articolul 13 alineatul (1) din Legea generală privind pensiile pentru limită de vârstă [Algemene Ouderdomswet (AOW)] nu se aplică pentru anii calendaristici dinainte de 1 ianuarie 1957, pe parcursul cărora un beneficiar care nu îndeplineşte condiţiile necesare pentru asimilarea acestor ani cu perioade de asigurare:
- a avut reşedinţa în Ţările de Jos între vârsta de 15 ani şi vârsta de 65 de ani; sau
- a avut reşedinţa într-un alt stat membru, dar a lucrat în Ţările de Jos pentru un angajator stabilit în Ţările de Jos; sau
- a lucrat într-un alt stat membru în perioadele considerate perioade de asigurare în cadrul sistemului de securitate socială al Ţărilor de Jos.
Prin derogare de la dispoziţiile articolului 7 din AOW, se consideră că orice persoană care a avut reşedinţa sau a lucrat în Ţările de Jos numai înainte de 1 ianuarie 1957 conform condiţiilor menţionate anterior are, de asemenea, dreptul la pensie.
(b)Reducerea prevăzută la articolul 13 alineatul (1) din AOW nu se aplică pentru anii calendaristici dinainte de 2 august 1989 în care, între vârsta de 15 ani şi vârsta de 65 de ani, o persoană care este sau a fost căsătorită nu a fost asigurată în temeiul legislaţiei menţionate anterior şi a avut reşedinţa pe teritoriul unui stat membru, altul decât Ţările de Jos, în cazul în care aceşti ani calendaristici coincid cu perioadele de asigurare realizate de soţul persoanei în temeiul legislaţiei menţionate anterior sau cu ani calendaristici ce sunt luaţi în considerare în temeiul punctului 2 litera (a), cu condiţia ca în perioada respectivă cei doi parteneri să fi rămas căsătoriţi.
Prin derogare de la dispoziţiile articolului 7 din AOW, se consideră că o astfel de persoană are dreptul la pensie.
(c)Reducerea prevăzută la articolul 13 alineatul (2) din AOW nu se aplică pentru anii calendaristici dinainte de 1 ianuarie 1957 în cazul în care soţul titularului pensiei, care nu îndeplineşte condiţiile necesare pentru asimilarea acestor ani cu perioade de asigurare:
- a avut reşedinţa în Ţările de Jos între vârsta de 15 ani şi vârsta de 65 de ani; sau
- a avut reşedinţa într-un alt stat membru, dar a lucrat în Ţările de Jos pentru un angajator stabilit în Ţările de Jos; sau
- a lucrat într-un alt stat membru în perioadele considerate perioade de asigurare în cadrul sistemului de securitate socială al Ţărilor de Jos.
(d)Reducerea prevăzută la articolul 13 alineatul (2) din AOW nu se aplică pentru anii calendaristici dinainte de 2 august 1989 în care, între vârsta de 15 ani şi vârsta de 65 de ani, soţul titularului pensiei, având reşedinţa în alt stat membru decât Ţările de Jos, nu a fost asigurat în temeiul legislaţiei menţionate, în cazul în care aceşti ani calendaristici coincid cu perioadele de asigurare realizate de titular în temeiul acestei legislaţii sau cu ani calendaristici ce sunt luaţi în considerare în temeiul punctului 2 litera (a), cu condiţia ca în perioada respectivă cei doi parteneri să fi rămas căsătoriţi.
(e)Punctul 2 literele (a), (b), (c) şi (d) nu se aplică perioadelor care coincid cu:
- perioadele care pot fi luate în considerare pentru calcularea drepturilor la pensie în temeiul legislaţiei privind asigurarea pentru limită de vârstă a unui stat membru, altul decât Ţările de Jos; sau
- perioadele pentru care persoana în cauză a beneficiat de o pensie pentru limită de vârstă în temeiul respectivei legislaţii.
Perioadele de asigurare voluntară în cadrul sistemului unui alt stat membru nu sunt luate în considerare în sensul prezentei dispoziţii.
(f)Punctul 2 literele (a), (b), (c) şi (d) se aplică numai în cazul în care persoana în cauză are reşedinţa în unul sau mai multe state membre timp de şase ani după vârsta de 59 de ani şi numai pentru perioada în care persoana respectivă îşi are reşedinţa în unul dintre aceste state membre.
(g)Prin derogare de la dispoziţiile capitolului IV din AOW, orice persoană cu reşedinţa într-un stat membru, altul decât Ţările de Jos, al cărei soţ are o asigurare obligatorie în temeiul acestei legislaţii, este autorizată să încheie o asigurare voluntară în temeiul acestei legislaţii pentru perioadele în care soţul beneficiază de asigurarea obligatorie.
Această autorizare nu expiră în cazul în care asigurarea obligatorie a soţului încetează ca urmare a decesului acestuia şi atunci când urmaşul primeşte doar o pensie în temeiul Legii generale privind rudele supravieţuitoare (Algemene nabestaandenwet).
În orice caz, autorizarea privind asigurarea voluntară expiră la data la care persoana atinge vârsta de 65 de ani.
Cotizaţia care trebuie plătită pentru asigurarea voluntară se stabileşte în conformitate cu dispoziţiile referitoare la stabilirea cotizaţiei pentru asigurarea voluntară în temeiul AOW. Cu toate acestea, în cazul în care asigurarea voluntară urmează unei perioade de asigurare precum cea prevăzută la punctul 2 litera (b), cotizaţia se stabileşte în conformitate cu dispoziţiile referitoare la stabilirea cotizaţiei pentru asigurarea obligatorie în temeiul AOW, considerându-se că venitul care este luat în considerare a fost obţinut în Ţările de Jos.
(h)Autorizarea prevăzută la punctul 2 litera (g) nu se acordă persoanelor asigurate în temeiul legislaţiei privind pensiile sau prestaţiile de urmaş dintr-un alt stat membru.
(i)Persoanele care intenţionează să încheie asigurarea voluntară prevăzută la punctul 2 litera (g) trebuie să depună o cerere în acest sens la Banca de asigurări sociale (Sociale Verzekeringsbank) în termen de cel mult un an de la data la care îndeplinesc condiţiile de participare.
3.Aplicarea [Legii generale privind rudele supravieţuitoare [Algemene nabestaandenwet (ANW)]
(a)În cazul în care soţul supravieţuitor are dreptul la pensie de urmaş în temeiul Legii generale privind rudele supravieţuitoare [Algemene Nabestaandenwet (ANW)], în conformitate cu articolul 51 alineatul (3) din prezentul regulament, pensia respectivă se calculează conform dispoziţiilor articolului 52 alineatul (1) litera (b) din prezentul regulament.
În vederea aplicării acestor dispoziţii, perioadele de asigurare anterioare datei de 1 octombrie 1959 sunt, de asemenea, considerate perioade de asigurare realizate în temeiul legislaţiei Ţărilor de Jos în cazul în care, în aceste perioade, persoana asigurată, după vârsta de 15 ani:
- şi-a avut reşedinţa în Ţările de Jos; sau
- şi-a avut reşedinţa într-un alt stat membru, dar a lucrat în Ţările de Jos pentru un angajator stabilit în Ţările de Jos; sau
- a lucrat într-un alt stat membru în perioadele considerate perioade de asigurare în cadrul sistemului de securitate socială al Ţărilor de Jos.
(b)Nu se iau în considerare perioadele prevăzute a fi luate în considerare în temeiul punctului 3 litera (a), care coincid cu perioade de asigurare obligatorie realizate în temeiul legislaţiei privind pensiile de urmaş dintr-un alt stat membru.
(c)În sensul articolului 52 alineatul (1) litera (b) din prezentul regulament, doar perioadele de asigurare realizate după vârsta de 15 ani în temeiul legislaţiei Ţărilor de Jos sunt luate în considerare ca perioade de asigurare.
(d)Prin derogare de la dispoziţiile articolului 63a alineatul (1) din ANW, persoana cu reşedinţa într-un stat membru, altul decât Ţările de Jos, al cărei soţ are o asigurare obligatorie în temeiul ANW, este autorizată să încheie o asigurare voluntară în temeiul legislaţiei menţionate anterior, cu condiţia ca perioada de asigurare să fi început deja la data aplicării prezentului regulament, dar numai pentru perioadele în care soţul are asigurare obligatorie.
Această autorizare expiră la data încetării asigurării obligatorii a soţului în temeiul ANW, cu excepţia cazului în care asigurarea obligatorie a soţului încetează ca urmare a decesului acestuia, iar soţul supravieţuitor primeşte doar o pensie în temeiul ANW.
În orice caz, autorizarea privind asigurarea voluntară expiră la data la care persoana atinge vârsta de 65 de ani.
Cotizaţia care trebuie plătită pentru asigurarea voluntară se stabileşte în conformitate cu dispoziţiile referitoare la stabilirea cotizaţiei pentru asigurarea voluntară în temeiul ANW. Cu toate acestea, în cazul în care asigurarea voluntară urmează unei perioade de asigurare precum cea prevăzută la punctul 2 litera (b), cotizaţia se stabileşte în conformitate cu dispoziţiile referitoare la stabilirea cotizaţiei pentru asigurarea obligatorie în temeiul ANW, considerându-se că venitul care este luat în considerare a fost obţinut în Ţările de Jos.
4.Aplicarea legislaţiei olandeze privind incapacitatea de muncă
(a)În cazul în care, în temeiul articolului 51 alineatul (3) din prezentul regulament, persoana în cauză are dreptul la o prestaţie de invaliditate în Ţările de Jos, cuantumul prevăzut la articolul 52 alineatul (1) litera (b) din prezentul regulament pentru calcularea prestaţiei se stabileşte:
(i)în cazul în care, în perioada imediat anterioară apariţiei incapacităţii de muncă, persoana a desfăşurat o activitate salariată în înţelesul articolului 1 litera (a) din prezentul regulament:
- în conformitate cu dispoziţiile prevăzute de Legea privind asigurarea de invaliditate [Wet op arbeidsongeschiktheidsverzekering (WAO)], în cazul în care incapacitatea de muncă a survenit înainte de 1 ianuarie 2004; sau
- în conformitate cu dispoziţiile prevăzute de Legea privind munca şi veniturile în funcţie de capacitatea de muncă [Wet Werk en inkomen naar arbeidsvermogen (WIA)], în cazul în care incapacitatea de muncă a survenit după data de 1 ianuarie 2004 inclusiv;
(ii)în cazul în care, în perioada imediat anterioară apariţiei incapacităţii de muncă, persoana în cauză a desfăşurat o activitate independentă în înţelesul articolului 1 litera (b) din prezentul regulament, în conformitate cu dispoziţiile prevăzute de Legea privind prestaţiile de invaliditate pentru persoanele care desfăşoară activităţi independente [Wet arbeidsongeschiktheidsverzekering zelfstandigen (WAZ)], în cazul în care incapacitatea de muncă a survenit înainte de 1 august 2004.
(b)Pentru calcularea prestaţiilor, în temeiul WAO, WIA sau WAZ, instituţiile din Ţările de Jos iau în considerare:
- perioadele de activitate remunerată şi perioadele asimilate acestora, realizate în Ţările de Jos înainte de 1 iulie 1967;
- perioadele de asigurare realizate în temeiul WAO;
- perioadele de asigurare realizate de persoana în cauză, după vârsta de 15 ani, în temeiul Legii generale privind incapacitatea de muncă [Algemene Arbeidsongeschiktheidswet (AAW)], în măsura în care acestea nu coincid cu perioadele de asigurare realizate în temeiul WAO;
- perioadele de asigurare realizate în temeiul WAZ;
- perioadele de asigurare realizate în temeiul WIA.
AUSTRIA
1.În scopul acumulării de perioade pentru asigurarea de pensie, frecventarea unei şcoli sau a unei instituţii de învăţământ comparabile într-un alt stat membru este considerată echivalentă cu frecventarea unei şcoli sau a unei instituţii de învăţământ în temeiul articolului 227 alineatul (1) punctul 1 şi al articolului 228 alineatul (1) punctul 3 din Legea generală privind securitatea socială [Allgemeines Sozialversicherungsgesetz (ASVG)], cu articolul 116 alineatul (7) din Legea federală privind asigurările sociale ale persoanelor care lucrează în domeniul comercial [Gewer-bliches Sozialversicherungsgesetz (GSVG)] şi cu articolul 107 alineatul (7) din Legea privind securitatea socială a agricultorilor [Bauern-Sozialversicherungsgesetz (BSVG)], în cazul în care persoana în cauză a fost pentru o perioadă sub incidenţa legislaţiei austriece, în temeiul faptului că a desfăşurat o activitate salariată sau independentă, şi sunt plătite cotizaţiile speciale prevăzute la articolul 227 alineatul (3) din ASVG, la articolul 116 alineatul (9) din GSVG şi la articolul 107 alineatul (9) din BSGV, în scopul achitării respectivelor perioade de şcolarizare.
2.La calcularea prestaţiei pro rata prevăzute la articolul 52 alineatul (1) litera (b) din prezentul regulament, nu se iau în considerare majorările speciale ale cotizaţiilor pentru asigurări suplimentare şi prestaţiile suplimentare pentru mineri în temeiul legislaţiei austriece. În aceste cazuri, la prestaţia pro rata calculată fără aceste cotizaţii se adaugă, dacă este cazul, majorările speciale nereduse ale cotizaţiilor pentru asigurări suplimentare şi prestaţiile suplimentare pentru mineri.
3.În cazul în care, în conformitate cu articolul 6 din prezentul regulament, au fost realizate perioade asimilate în temeiul unui regim austriac de asigurări de pensii, dar acestea nu pot constitui o bază de calcul în temeiul articolelor 238 şi 239 din Legea generală privind securitatea socială [Allgemeines Sozialversicherungsgesetz (ASVG)], al articolelor 122 şi 123 din Legea federală privind asigurările sociale ale persoanelor care lucrează în domeniul comercial [Gewerbliches Sozialversicherungsgesetz (GSVG)] şi al articolelor 113 şi 114 din Legea privind securitatea socială a agricultorilor [Bauern-Sozialversicherungsgesetz (BSVG)], se utilizează baza de calcul pentru perioadele de îngrijire a copilului în conformitate cu articolul 239 din ASVG, cu articolul 123 din GSVG şi cu articolul 114 din BSVG.
FINLANDA
1.În scopul stabilirii dreptului la pensie şi al calculării cuantumului pensiei naţionale finlandeze în temeiul articolelor 52-54 din prezentul regulament, pensiile dobândite în temeiul legislaţiei unui alt stat membru sunt tratate în acelaşi mod ca pensiile dobândite în temeiul legislaţiei finlandeze.
2.La aplicarea articolului 52 alineatul (1) litera (b) punctul (i) din prezentul regulament, la calcularea câştigurilor pentru perioada creditată în temeiul legislaţiei finlandeze privind pensiile în funcţie de venit, în cazul în care persoana are perioade de asigurare de pensie bazate pe desfăşurarea unei activităţi salariate sau independente într-un alt stat membru pentru o parte din perioada de referinţă prevăzută de legislaţia finlandeză, câştigurile aferente perioadei creditate sunt echivalente cu suma câştigurilor obţinute în partea din perioada de referinţă petrecută în Finlanda, împărţită la numărul de luni pentru care au existat perioade de asigurare în Finlanda în timpul perioadei de referinţă.
SUEDIA
1.Atunci când indemnizaţia de concediu parental este plătită în temeiul dispoziţiilor articolului 67 din prezentul regulament unui membru de familie care este şomer, plata indemnizaţiei se face la nivelul de bază sau la nivelul minim.
2.În scopul calculării indemnizaţiei de concediu parental în conformitate cu capitolul 4 punctul 6 din Lag (1962:381) om allmăn forsăkring (Legea asigurărilor naţionale) pentru persoanele eligibile pentru o indemnizaţie de concediu parental în baza încadrării în muncă, se aplică următoarele dispoziţii:
Pentru un părinte pentru care prestaţiile de boală care generează venit sunt calculate în baza veniturilor provenite din activităţi profesionale lucrative în Suedia, cerinţa de a fi fost asigurat pentru prestaţii de boală pentru o perioadă care depăşeşte nivelul minim de 240 zile consecutive înainte de naşterea copilului trebuie îndeplinită dacă, în timpul perioadei menţionate, părintele a avut, în alt stat membru, venituri din activităţi profesionale lucrative care corespund unei asigurări peste nivelul minim.
3.Dispoziţiile prezentului regulament privitoare la cumularea perioadelor de asigurare şi a perioadelor de reşedinţă nu se aplică dispoziţiilor tranzitorii din legislaţia suedeză privind dreptul la pensie garantată al persoanelor născute înainte de 1937 inclusiv, care au avut reşedinţa în Suedia pentru o perioadă determinată înainte de a depune cererea de pensie (Legea 2000:798).
4.În vederea calculării venitului pentru indemnizaţiile teoretice de boală şi indemnizaţiile teoretice de reinserţie profesională în funcţie de venit, în conformitate cu capitolul 8 din Legea asigurărilor naţionale [Lag (1962:381) om all-măn forsăkring], se aplică următoarele dispoziţii:
(a)în cazul în care, pe parcursul perioadei de referinţă, o persoană asigurată s-a aflat şi sub incidenţa legislaţiei unui alt stat membru sau a mai multor state membre, în baza desfăşurării unei activităţi salariate sau independente, venitul din statul membru (statele membre) în cauză este considerat echivalent cu venitul mediu brut obţinut în Suedia de persoana asigurată în acea parte din perioada de referinţă petrecută în Suedia, venit calculat prin împărţirea câştigurilor obţinute în Suedia la numărul de ani în care au fost obţinute aceste câştiguri;
(b)în cazul în care prestaţiile sunt calculate în temeiul articolului 46 din prezentul regulament şi persoana nu este asigurată în Suedia, perioada de referinţă este stabilită în conformitate cu dispoziţiile capitolului 8 punctele 2 şi 8 din legea sus-menţionată, ca şi cum persoana în cauză ar fi asigurată în Suedia. În cazul în care persoana în cauză nu are, în această perioadă, un venit care să îi confere dreptul la pensie în temeiul Legii privind pensia de vârstă bazată pe venit (1998:674), perioada de referinţă se calculează începând de la data la care persoana asigurată a încasat prima oară un venit dintr-o activitate lucrativă în Suedia.
5._
(a)Pentru calcularea capitalului de pensie teoretic în vederea stabilirii pensiei de urmaş în funcţie de venit (Legea 2000:461) şi în cazul în care nu este îndeplinită cerinţa legislaţiei suedeze privind o perioadă de cel puţin trei ani care să dea dreptul la pensie din cei cinci ani calendaristici care precedă imediat decesul persoanei asigurate (perioada de referinţă), se iau în considerare şi perioadele de asigurare realizate în alte state membre, ca şi cum acestea ar fi fost realizate în Suedia. Perioadele de asigurare realizate în alte state membre sunt considerate a fi întemeiate pe media veniturilor care acordă dreptul la pensie în Suedia. În cazul în care persoana în cauză are un singur an în Suedia care îi acordă dreptul la pensie, fiecare perioadă de asigurare realizată într-un alt stat membru este considerată echivalentă cu această valoare.
(b)Pentru calcularea punctelor de pensie teoretice în vederea stabilirii pensiei de soţ supravieţuitor, pentru decesele survenite după 1 ianuarie 2003 inclusiv, în cazul în care nu este îndeplinită cerinţa legislaţiei suedeze cu privire la punctele de pensie acumulate pe parcursul unei perioade de cel puţin doi ani din cei patru ani care precedă imediat decesul persoanei asigurate (perioada de referinţă) şi în cazul în care au fost realizate perioade de asigurare într-un alt stat membru în timpul perioadei de referinţă, anii în cauză se consideră întemeiaţi pe aceleaşi puncte de pensie ca şi anul din Suedia.
REGATUL UNIT
1.În cazul în care, în conformitate cu legislaţia Regatului Unit, o persoană poate avea dreptul la pensie la retragerea din activitate în cazul în care:
(a)cotizaţiile unui fost soţ sunt luate în considerare ca şi cum ar fi cotizaţiile persoanei în cauză; sau
(b)soţul sau fostul soţ al persoanei în cauză îndeplineşte condiţiile necesare cu privire la cotizaţie; în orice astfel de situaţie, în cazul în care soţul sau fostul soţ desfăşoară sau a desfăşurat o activitate salariată sau independentă şi a fost sub incidenţa legislaţiei a două sau mai multe state membre, se aplică dispoziţiile titlului III capitolul 5 din prezentul regulament în vederea stabilirii dreptului la pensie în temeiul legislaţiei Regatului Unit. În acest caz, trimiterile la «perioade de asigurare» din capitolul 5 menţionat anterior se interpretează ca trimiteri la perioade de asigurare realizate de:
(i)soţ sau fostul soţ, în cazul în care solicitarea este făcută de:
- o femeie căsătorită; sau
- o persoană a cărei căsătorie a încetat în alt mod decât prin decesul soţului; sau
(ii)fostul soţ, în cazul în care solicitarea este făcută de:
- un văduv care, imediat înainte de vârsta de pensionare, nu are dreptul la alocaţia de părinte supravieţuitor; sau
- o văduvă care, imediat înainte de vârsta de pensionare, nu are dreptul la alocaţie de mamă văduvă, la alocaţie de părinte supravieţuitor sau la pensie de văduvă sau care are dreptul doar la o pensie de văduvă în funcţie de vârstă, calculată în temeiul articolului 52 alineatul (1) litera (b) din prezentul regulament; în acest sens, «pensie de văduvă în funcţie de vârstă» înseamnă o pensie de văduvă plăti-bilă la o rată redusă în conformitate cu secţiunea 39 punctul 4 din Legea privind cotizaţiile şi prestaţiile de securitate socială (Social Security Contributions and Benefits Act) din 1992.
2.În scopul aplicării articolului 6 din prezentul regulament dispoziţiilor care reglementează dreptul la o alocaţie de asistenţă, la o alocaţie de îngrijitor şi la o alocaţie de subzistenţă pentru persoanele cu handicap, o perioadă de activitate salariată, independentă sau de rezidenţă desfăşurată pe teritoriul unui stat membru, altul decât Regatul Unit, este luată în considerare în măsura în care este necesar pentru a îndeplini condiţiile referitoare la perioadele obligatorii de prezenţă în Regatul Unit, anterior datei la care rezultă prima dată dreptul la prestaţia în cauză.
3.În scopul aplicării articolului 7 din prezentul regulament, în cazul prestaţiilor în bani pentru invaliditate, limită de vârstă sau de urmaş, precum şi al pensiilor pentru accidente de muncă sau boli profesionale şi al ajutoarelor de deces, orice beneficiar al unei prestaţii în temeiul legislaţiei Regatului Unit care locuieşte pe teritoriul altui stat membru se consideră, în cursul şederii sale, ca având reşedinţa pe teritoriul statului membru respectiv.
4.Atunci când se aplică articolul 46 din prezentul regulament, în cazul în care persoana în cauză se află în incapacitate de muncă ce duce la invaliditate în timp ce se află sub incidenţa legislaţiei unui alt stat membru, Regatul Unit ia în considerare, în sensul secţiunii 30A alineatul (5) din Legea privind cotizaţiile şi prestaţiile de securitate socială (Social Security Contributions and Benefits Act) din 1992, toate perioadele în care persoana în cauză a primit, pentru această incapacitate de muncă:
(i)prestaţii de boală în bani, un salariu sau o remuneraţie; sau
(ii)prestaţii în înţelesul titlului III capitolele 4 şi 5 din prezentul regulament, acordate pentru invaliditatea care a urmat incapacităţii de muncă, în temeiul legislaţiei celuilalt stat membru, ca şi cum ar fi perioade de prestaţii pentru incapacitate temporară de scurtă durată plătite în conformitate cu secţiunea 30A punctele 1-4 din Legea privind cotizaţiile şi prestaţiile de securitate socială (Social Security Contributions and Benefits Act) din 1992.
La aplicarea acestei dispoziţii se iau în considerare doar perioadele în care persoana s-ar fi aflat în incapacitate de muncă în sensul legislaţiei Regatului Unit.
5._
1.Pentru calcularea factorului «câştig», în vederea stabilirii dreptului la prestaţii în temeiul legislaţiei Regatului Unit, pentru fiecare săptămână de activitate salariată sub incidenţa legislaţiei altui stat membru şi care a început în anul fiscal corespunzător în înţelesul legislaţiei Regatului Unit, se consideră că persoana în cauză a plătit cotizaţii ca salariat sau are câştiguri pentru care s-au plătit cotizaţii, pe baza unor câştiguri echivalente cu două treimi din limita superioară a câştigurilor din anul respectiv.
2.În sensul articolului 52 alineatul (1) litera (b) punctul (ii) din prezentul regulament, atunci când:
(a)în orice an fiscal care a început după data de 6 aprilie 1975 inclusiv, o persoană care a desfăşurat o activitate salariată a realizat perioade de asigurare, de muncă salariată sau de rezidenţă într-un stat membru, altul decât Regatul Unit, şi din punerea în aplicare a punctului 5.1 de mai sus rezultă că anul respectiv este generator de drepturi în temeiul legislaţiei Regatului Unit, în înţelesul articolului 52 alineatul (1) litera (b) punctul (i) din prezentul regulament, se consideră că persoana în cauză a fost asigurată pentru 52 de săptămâni din anul respectiv în celălalt stat membru;
(b)orice an fiscal care a început după data de 6 aprilie 1975 inclusiv nu este considerat generator de drepturi în temeiul legislaţiei Regatului Unit, în înţelesul articolului 52 alineatul (1) litera (b) punctul (i) din prezentul regulament, toate perioadele de asigurare, de muncă salariată sau de rezidenţă realizate în anul respectiv nu sunt luate în considerare.
3.În vederea convertirii unui factor «câştig» în perioade de asigurare, factorul «câştig» realizat în anul fiscal corespunzător în sensul legislaţiei Regatului Unit se împarte la limita inferioară a câştigurilor pe anul respectiv. Rezultatul se exprimă ca număr întreg, ignorându-se zecimalele. Se consideră că valoarea astfel calculată reprezintă numărul de săptămâni de asigurare realizate în temeiul legislaţiei Regatului Unit în anul respectiv, cu condiţia ca această cifră să nu depăşească numărul de săptămâni din anul respectiv în care persoana a fost sub incidenţa acestei legislaţii.
Elveţia
1.- Articolul 2 din Legea federală privind asigurările de pensii pentru bătrâneţe şi pensii de urmaş şi articolul 1 din Legea federală privind asigurarea de invaliditate, care reglementează asigurarea voluntară în aceste clase de asigurare pentru resortisanţii elveţieni care sunt rezidenţi ai unor state care nu intră sub incidenţa prezentului acord, se aplică persoanelor care sunt rezidente în afara Elveţiei şi care sunt resortisanţi ai celorlalte state cărora li se aplică prezentul acord, precum şi refugiaţilor şi apatrizilor cu reşedinţa pe teritoriul acestor state, în cazul în care aceste persoane se afiliază la un sistem voluntar de asigurare în termen de cel mult un an de la data la care au încetat să deţină o asigurare de pensie pentru bătrâneţe, pensie de urmaş şi pensie de invaliditate după o perioadă continuă de asigurare de cel puţin cinci ani.
2.În cazul în care o persoană încetează să mai fie asigurată în cadrul unui sistem elveţian de asigurări de pensii pentru bătrâneţe, de urmaş şi de invaliditate după o perioadă continuă de asigurare de cel puţin cinci ani, aceasta are în continuare dreptul de a fi asigurată cu acordul angajatorului, în cazul în care lucrează într-un stat căruia nu i se aplică prezentul acord pentru un angajator din Elveţia şi în cazul în care depune o cerere în acest sens în termen de şase luni de la data la care a încetat să mai fie asigurată.
3.Asigurarea obligatorie în cadrul asigurării de boală în Elveţia şi eventualele scutiri
(a)Dispoziţiile legale elveţiene care reglementează asigurările obligatorii de boală se aplică următoarelor persoane care nu sunt rezidente în Elveţia:
(i)persoanele care intră sub incidenţa legislaţiei elveţiene, în temeiul titlului II din regulament;
(ii)persoanele pentru care Elveţia suportă costurile prestaţiilor, în conformitate cu articolele 24, 25 şi 26 din regulament;
(iii)persoanele care beneficiază de indemnizaţii de şomaj în baza unei asigurări elveţiene;
(iv)membrii de familie ai persoanelor menţionate la punctele (i) şi (iii) sau ai persoanelor care prestează o activitate salariată sau independentă şi sunt rezidente în Elveţia, fiind asigurate în cadrul sistemului elveţian de asigurări de boală, în afara cazului în care aceşti membri de familie au rezidenţa în unul dintre următoarele state: Danemarca, Spania, Ungaria, Portugalia, Suedia sau Regatul Unit;
(v)membrii de familie ai persoanelor menţionate la punctul (ii) sau ai unui pensionar cu reşedinţa în Elveţia, care este asigurat în cadrul sistemului elveţian de asigurări de boală, în afara cazului în care aceşti membri de familie sunt rezidenţi în unul dintre următoarele state: Danemarca, Portugalia, Suedia sau Regatul Unit.
Sunt consideraţi membri de familie acele persoane care sunt definite ca membri de familie în conformitate cu legislaţia statului de rezidenţă.
(b)Persoanele menţionate la litera (a) au posibilitatea, la cerere, să fie scutite de asigurarea obligatorie în cazul în care îşi au reşedinţa într-unul dintre următoarele state şi dacă pot dovedi că sunt eligibile de o acoperire în caz de boală: Germania, Franţa, Italia, Austria şi, cu privire la persoanele menţionate la litera (a) punctele (iv) şi (v), Finlanda şi, cu privire la persoanele menţionate la litera (a) punctul (ii), Portugalia.
Această cerere:
(aa)trebuie depusă în termen de trei luni de la data la care intră în vigoare obligaţia de a contracta o asigurare în Elveţia; în cazul în care, în situaţii motivate, cererea este depusă după acest termen, scutirea produce efecte de la data la care începe obligaţia de asigurare;
(bb)se aplică tuturor membrilor de familie care sunt rezidenţi în acelaşi stat.
4.În cazul în care o persoană care intră sub incidenţa dispoziţiilor legale elveţiene prevăzute la titlul II din regulament face obiectul, în aplicarea dispoziţiilor de la punctul 3 litera (b) şi cu privire la asigurarea de boală, dispoziţiilor legale ale altui stat prevăzut de acest acord, costurile acestor prestaţii în natură pentru accidente neocupaţionale se repartizează în mod egal între asigurătorul elveţian pentru accidente ocupaţionale şi neocupaţionale şi pentru boli industriale şi instituţia de asigurări de boală competentă, atunci când există un drept la prestaţii în natură în raport cu ambele organisme. Asigurătorul elveţian pentru accidente ocupaţionale şi neocupaţionale şi boli industriale suportă toate costurile în eventualitatea unor accidente ocupaţionale, accidente intervenite pe drumul către locul de muncă sau boli industriale, chiar dacă există un drept la prestaţii de la un organism de asigurări de boală din ţara de rezidenţă.
*) În secţiunea "GERMANIA", punctul 2 se înlocuieşte cu următorul text:
2.Prin derogare de la articolul 5 litera (a) din prezentul regulament şi articolul 7 din volumul VI al Codului Social (Sozialgesetzbuch VI), o persoană care deţine o asigurare obligatorie într-un alt stat membru sau care primeşte o pensie pentru limită de vârstă în temeiul legislaţiei altui stat membru poate subscrie la regimul de asigurare voluntară din Germania.
5.Persoanele active, însă nerezidente în Elveţia şi care beneficiază de o asigurare legală în statul lor de rezidenţă, în conformitate cu punctul 3 litera (b), precum şi membrii de familie ai acestora beneficiază de dispoziţiile articolului 19 din regulament pe perioada şederii în Elveţia.
6.În vederea aplicării articolelor 18, 19, 20 şi 27 din regulament în Elveţia, asigurătorul competent suportă toate costurile facturate.
7.Perioadele definitive de asigurare pentru indemnizaţii zilnice în cadrul sistemului de asigurări al unui alt stat căruia i se aplică prezentul acord se iau în calcul la reducerea sau la creşterea unei eventuale rezerve de asigurări pentru indemnizaţii zilnice în caz de maternitate sau de boală, atunci când persoana contractează o asigurare la un asigurător elveţian în termen de trei luni de la încetarea asigurării contractate într-o altă ţară.
8.În cazul în care o persoană care a depus o activitate remunerată sau independentă în Elveţia pentru a-şi acoperi cerinţele vitale şi-a încetat activitatea din cauza unui accident sau din cauza bolii şi nu mai intră sub incidenţa legislaţiei elveţiene privind asigurarea de invaliditate, se consideră că persoana respectivă este acoperită de această asigurare în sensul eligibilităţii pentru măsuri de reabilitare până la plata pensiei de invaliditate şi pe toată durata în care beneficiază de aceste măsuri, cu condiţia să nu se fi angajat într-o nouă activitate în afara Elveţiei.
REGATUL UNIT
1.Atunci când, în conformitate cu legislaţia Regatului Unit, o persoană poate avea dreptul la pensie la retragerea din activitate în cazul în care:
(a)cotizaţiile unui fost soţ sunt luate în considerare ca şi cum ar fi cotizaţiile persoanei în cauză; sau
(b)soţul sau fostul soţ al persoanei în cauză îndeplineşte condiţiile necesare cu privire la cotizaţie; în orice astfel de situaţie, în cazul în care soţul sau fostul soţ desfăşoară sau a desfăşurat o activitate salariată sau independentă şi a fost sub incidenţa legislaţiei a două sau mai multe state membre, se aplică dispoziţiile titlului III capitolul 5 din prezentul regulament în vederea stabilirii dreptului la pensie în temeiul legislaţiei Regatului Unit. În acest caz, trimiterile la «perioade de asigurare» din capitolul 5 menţionat anterior se interpretează ca trimiteri la perioade de asigurare acumulate de:
(i)soţ sau fostul soţ, în cazul în care solicitarea este făcută de:
- o femeie căsătorită; sau
- o persoană a cărei căsătorie a încetat în alt mod decât prin decesul soţului; sau
(ii)fostul soţ (fosta soţie), în cazul în care solicitarea este făcută de:
- un văduv care, imediat înainte de vârsta de pensionare, nu are dreptul la alocaţia de părinte supravieţuitor; sau
- o văduvă care, imediat înainte de vârsta de pensionare, nu are dreptul la alocaţia de mamă văduvă, la alocaţia de părinte supravieţuitor sau la pensia de văduvă sau care are dreptul doar la o pensie de văduvă în funcţie de vârstă, calculată în temeiul articolului 52 alineatul (1) litera (b) din prezentul regulament; în acest sens, «pensie de văduvă în funcţie de vârstă» înseamnă o pensie de văduvă plătibilă la o rată redusă în conformitate cu secţiunea 39 punctul 4 din Legea privind cotizaţiile şi prestaţiile de securitate socială din 1992.
2.În scopul aplicării articolului 6 din prezentul regulament dispoziţiilor care reglementează dreptul la o alocaţie de asistenţă, la o alocaţie de îngrijitor şi la o alocaţie de subzistenţă pentru persoanele cu handicap, o perioadă de activitate salariată, independentă sau de şedere desfăşurată pe teritoriul unui stat membru, altul decât Regatul Unit, este luată în considerare în măsura în care este necesară pentru a îndeplini condiţiile referitoare la perioadele obligatorii de prezenţă în Regatul Unit, anterior datei la care rezultă prima dată dreptul la prestaţia în cauză.
3.În scopul aplicării articolului 7 din prezentul regulament, în cazul prestaţiilor în bani pentru invaliditate, limită de vârstă sau de urmaş, precum şi al pensiilor pentru accidente de muncă sau boli profesionale şi al ajutoarelor de deces, orice beneficiar al unei prestaţii în temeiul legislaţiei Regatului Unit care locuieşte pe teritoriul altui stat membru se consideră, în cursul şederii sale, ca având reşedinţa pe teritoriul statului membru respectiv.
4.Atunci când se aplică articolul 46 din prezentul regulament, în cazul în care persoana în cauză se află în incapacitate de muncă ce duce la invaliditate în timp ce se află sub incidenţa legislaţiei unui alt stat membru, Regatul Unit ia în considerare, în sensul secţiunii 30A punctul 5 din Legea privind cotizaţiile şi prestaţiile de securitate socială din 1992, toate perioadele în care persoana în cauză a primit, pentru această incapacitate de muncă:
(i)prestaţii de boală în bani, un salariu sau o remuneraţie; sau
(ii)prestaţii în sensul titlului III capitolele 4 şi 5 din prezentul regulament, acordate pentru invaliditatea care a urmat incapacităţii de muncă, în temeiul legislaţiei celuilalt stat membru, ca şi cum ar fi perioade de prestaţii pentru incapacitate de scurtă durată plătite în conformitate cu secţiunea 30A punctele 1-4 din Legea privind cotizaţiile şi prestaţiile de securitate socială din 1992.
La aplicarea acestei dispoziţii se iau în considerare doar perioadele în care persoana s-ar fi aflat în incapacitate de muncă în sensul legislaţiei Regatului Unit.
5._
(1)Pentru calcularea factorului «câştig», în vederea stabilirii dreptului la prestaţii în temeiul legislaţiei Regatului Unit, pentru fiecare săptămână de activitate salariată sub incidenţa legislaţiei altui stat membru şi care a început în anul fiscal corespunzător în înţelesul legislaţiei Regatului Unit, se consideră că persoana în cauză a plătit cotizaţii ca salariat sau are câştiguri pentru care s-au plătit cotizaţii, pe baza unor câştiguri echivalente cu două treimi din limita superioară a câştigurilor din anul respectiv.
(2)În sensul articolului 52 alineatul (1) litera (b) punctul (ii) din prezentul regulament, atunci când:
a)în orice an fiscal care a început la data de 6 aprilie 1975 sau după această dată, o persoană care a desfăşurat o activitate salariată a acumulat perioade de asigurare, de muncă salariată sau de şedere exclusiv într-un stat membru, altul decât Regatul Unit, şi din punerea în aplicare a punctului 5 (1) de mai sus rezultă că anul respectiv este generator de drepturi în temeiul legislaţiei Regatului Unit, în înţelesul articolului 52 alineatul (1) litera (b) punctul (i) din prezentul regulament, se consideră că persoana în cauză a fost asigurată pentru 52 de săptămâni din anul respectiv în celălalt stat membru;
b)orice an fiscal care a început la data de 6 aprilie 1975 sau după această dată nu este considerat generator de drepturi în temeiul legislaţiei Regatului Unit, în înţelesul articolului 52 alineatul (1) litera (b) punctul (i) din prezentul regulament, toate perioadele de asigurare, de muncă salariată sau de şedere acumulate în anul respectiv nefiind luate în considerare.
(3)În vederea convertirii unui factor «câştig» în perioade de asigurare, factorul «câştig» realizat în anul fiscal corespunzător în sensul legislaţiei Regatului Unit se împarte la limita inferioară a câştigurilor pe anul respectiv. Rezultatul se exprimă ca număr întreg, ignorându-se zecimalele. Se consideră că valoarea astfel calculată reprezintă numărul de săptămâni de asigurare acumulate în temeiul legislaţiei Regatului Unit în anul respectiv, cu condiţia ca această cifră să nu depăşească numărul de săptămâni din anul respectiv în care persoana a fost sub incidenţa acestei legislaţii.