Capitolul 5 - Pensiile pentru limită de vârstă şi de urmaş - Regulamentul 883/29-apr-2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială

Acte UE

Editia Speciala a Jurnalului Oficial 0

În vigoare
Versiune de la: 1 Februarie 2020
CAPITOLUL 5:Pensiile pentru limită de vârstă şi de urmaş
Art. 50: Dispoziţii generale
(1)Toate instituţiile competente stabilesc dreptul la prestaţii al unei persoane, în conformitate cu toate legislaţiile statelor membre sub incidenţa cărora persoana în cauză s-a aflat, cu excepţia cazului în care persoana în cauză solicită în mod explicit amânarea acordării prestaţiilor pentru limită de vârstă în temeiul legislaţiei unuia sau mai multor state membre.
(2)În cazul în care, la un moment dat, persoana în cauză nu îndeplineşte sau nu mai îndeplineşte condiţiile definite de toate legislaţiile statelor membre sub incidenţa cărora s-a aflat, instituţiile care aplică legislaţia ale cărei condiţii sunt îndeplinite nu iau în considerare, atunci când efectuează calculul în conformitate cu articolul 52 alineatul (1) litera (a) sau (b), perioadele realizate în temeiul legislaţiilor ale căror condiţii nu sunt îndeplinite sau nu mai sunt îndeplinite, dacă luarea în considerare a perioadelor menţionate permite determinarea unei valori mai mici a prestaţiei.
(3)Alineatul (2) se aplică mutatis mutandis, atunci când persoana în cauză solicită în mod explicit amânarea acordării prestaţiilor pentru limită de vârstă.
(4)Se realizează automat un nou calcul pe măsură ce sunt îndeplinite condiţiile impuse de celelalte legislaţii sau atunci când o persoană solicită acordarea unei prestaţii pentru limită de vârstă amânate în conformitate cu alineatul (1), cu excepţia cazului în care perioadele deja realizate în temeiul altor legislaţii au fost deja luate în considerare în temeiul alineatului (2) sau (3).
Art. 51: Dispoziţii speciale privind cumularea perioadelor
(1)În cazul în care legislaţia unui stat membru condiţionează acordarea anumitor prestaţii de realizarea perioadelor de asigurare exclusiv într-o anumită activitate salariată sau independentă ori într-o ocupaţie supusă unui regim special destinat salariaţilor sau persoanelor care desfăşoară activităţi independente, instituţia competentă din statul membru respectiv ia în considerare perioadele realizate în temeiul legislaţiei altor state membre numai în cazul în care au fost realizate în cadrul unui regim corespunzător sau, în caz contrar, în aceeaşi ocupaţie, ori, după caz, în aceeaşi activitate salariată sau independentă.
În cazul în care, luându-se în considerare perioadele astfel realizate, persoana în cauză nu îndeplineşte condiţiile necesare pentru a beneficia de aceste prestaţii în cadrul unui regim special, aceste perioade sunt luate în considerare pentru acordarea prestaţiilor în cadrul regimului general sau, în absenţa acestuia, în cadrul regimului aplicabil muncitorilor sau angajaţilor, după caz, cu condiţia ca persoana în cauză să fi fost afiliată unuia sau altuia dintre aceste regimuri.
(2)Perioadele de asigurare realizate în cadrul unui regim special a unui stat membru sunt luate în considerare în sensul acordării prestaţiilor în cadrul regimului general sau, în absenţa acestuia, în cadrul regimului aplicabil muncitorilor sau angajaţilor, după caz, cu condiţia ca persoana în cauză să fi fost afiliată unuia sau altuia dintre aceste regimuri, chiar dacă perioadele respective au fost deja luate în considerare în cel de-al doilea stat membru, în cadrul unui regim special.
(3)În cazul în care legislaţia sau regimul specific al unui stat membru condiţionează dobândirea, menţinerea sau recuperarea dreptului la prestaţii de faptul că persoana în cauză este asigurată în momentul materializării riscului, această condiţie se consideră îndeplinită în cazul în care persoana a fost asigurată anterior în temeiul legislaţiei sau al regimului specific din acel stat membru şi, în momentul materializării riscului, este asigurată pentru acelaşi risc în temeiul legislaţiei unui alt stat membru sau, în absenţa unei astfel de asigurări, are dreptul la prestaţii pentru acelaşi risc în temeiul legislaţiei altui stat membru. Această ultimă condiţie se consideră însă îndeplinită în cazurile menţionate la articolul 57.

Art. 52: Acordarea prestaţiilor
(1)Instituţia competentă calculează valoarea prestaţiei care se acordă:
a)în temeiul legislaţiei pe care o aplică, doar în cazul în care sunt îndeplinite condiţiile pentru dreptul la prestaţii, exclusiv în temeiul dreptului intern (prestaţie independentă);
b)prin calcularea unei valori teoretice şi ulterior a valorii reale (prestaţie pro-rata), după cum urmează:
(i)valoarea teoretică a prestaţiei este egală cu prestaţia pe care persoana interesată ar putea să o solicite, în cazul în care toate perioadele de asigurare şi de rezidenţă realizate în temeiul legislaţiilor celorlalte state membre s-ar fi realizat în temeiul legislaţiei pe care o aplică la data acordării prestaţiei. În cazul în care, în conformitate cu această legislaţie, valoarea prestaţiei nu depinde de durata perioadelor realizate, valoarea respectivă se consideră valoare teoretică;
(ii)instituţia competentă stabileşte apoi valoarea reală a prestaţiei pro-rata, prin aplicarea la valoarea teoretică a raportului dintre durata perioadelor realizate înaintea materializării riscului, în temeiul legislaţiei pe care o aplică, în raport cu durata totală a perioadelor realizate înaintea materializării riscului, în temeiul legislaţiilor tuturor statelor membre în cauză.
(2)Dacă este cazul, la valoarea calculată în conformitate cu alineatul (1) literele (a) şi (b), instituţia competentă aplică toate clauzele de reducere, suspendare sau retragere, în temeiul legislaţiei pe care o aplică, în limitele prevăzute de articolele 53-55.
(3)Persoana interesată are dreptul să primească din partea instituţiei competente a fiecărui stat membru în cauză cea mai mare dintre valorile calculate în conformitate cu alineatul (1) literele (a) şi(b).
(4)În cazul în care, într-un singur stat membru, calculul realizat în temeiul alineatului (1) litera (a) are ca rezultat invariabil o prestaţie autonomă egală sau mai mare decât prestaţia pro rata, calculată în conformitate cu alineatul (1) litera (b), instituţia competentă renunţă la calculul pro rata, în următoarele condiţii:
(i)astfel de situaţii sunt prevăzute în partea 1 din anexa VIII;
(ii)nicio legislaţie care cuprinde norme de interzicere a cumulului, astfel cum este prevăzut la articolele 54 şi 55, nu este aplicabilă, cu excepţia cazurilor în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la articolul 55 alineatul (2); şi
(iii)articolul 57 nu este aplicabil, în circumstanţele specifice ale cazului, pentru perioadele desfăşurate în temeiul legislaţiei unui alt stat membru.
(5)Fără a aduce atingere dispoziţiilor alineatelor (1), (2) şi (3), calculul pro rata nu se aplică regimurilor care acordă prestaţii pentru care perioadele de timp nu au relevanţă pentru calcul, sub rezerva regimurilor enumerate în partea 2 din anexa VIII. În astfel de situaţii, persoana în cauză are dreptul la prestaţia calculată în conformitate cu legislaţia statului membru respectiv.

Art. 53: Reguli pentru prevenirea cumulului
(1)Orice cumul al prestaţiilor de invaliditate, pentru limită de vârstă sau de urmaş, calculate sau acordate pe baza perioadelor de asigurare şi de rezidenţă realizate de aceeaşi persoană, se consideră cumul al unor prestaţii de acelaşi tip.
(2)Cumulul de prestaţii care nu pot fi considerate de acelaşi tip în sensul alineatului (1) se consideră cumul de prestaţii de tipuri diferite.
(3)În sensul clauzelor pentru prevenirea cumulului prevăzute de legislaţia unui stat membru, în cazul cumulului de prestaţii de invaliditate, pentru limită de vârstă sau de urmaş cu o prestaţie de acelaşi tip sau de un tip diferit, ori cu alte venituri, se aplică următoarele dispoziţii:
a)instituţia competentă ia în considerare prestaţiile sau veniturile dobândite într-un alt stat membru doar în cazul în care legislaţia pe care o aplică prevede luarea în considerare a prestaţiilor sau veniturilor dobândite în străinătate;
b)instituţia competentă ia în considerare valoarea prestaţiilor ce trebuie plătite de alt stat membru înaintea deducerii impozitelor, a cotizaţiilor de securitate socială şi a altor taxe sau reţineri individuale, cu excepţia cazului în care legislaţia pe care o aplică prevede aplicarea unor clauze de prevenire a cumulului după efectuarea unor astfel de deduceri, în conformitate cu modalităţile şi procedurile prevăzute în regulamentul de aplicare;
c)instituţia competentă nu ia în considerare valoarea prestaţiilor dobândite în temeiul legislaţiei unui alt stat membru acordate pe baza unei asigurări voluntare sau facultative continue;
d)în cazul în care un singur stat membru aplică clauze pentru prevenirea cumulului, deoarece persoana în cauză beneficiază de prestaţii de acelaşi tip sau de tipuri diferite în temeiul legislaţiei altor state membre sau de venituri dobândite în alte state membre, prestaţia cuvenită se poate reduce doar cu valoarea prestaţiilor sau veniturilor respective.
Art. 54: Cumulul prestaţiilor de acelaşi tip
(1)În cazul în care se cumulează prestaţii de acelaşi tip cuvenite în temeiul legislaţiei a două sau mai multe state membre, clauzele pentru prevenirea cumulului prevăzute de legislaţia unui stat membru nu se aplică în cazul unei prestaţii pro-rata.
(2)Clauzele pentru prevenirea cumulului se aplică unei prestaţii autonome, doar în cazul în care prestaţia respectivă este:
a)o prestaţie a cărei valoare nu depinde de durata perioadelor de asigurare sau rezidenţă
sau
b)o prestaţie a cărei valoare se determină în funcţie de o perioadă creditată, considerată realizată între data la care s-a produs materializarea riscului şi o dată ulterioară, care se suprapune cu:
(i)o prestaţie de acelaşi tip, cu excepţia cazului în care s-a încheiat un acord între două sau mai multe state membre pentru a se evita ca aceeaşi perioadă creditată să fie luată în considerare de mai multe ori
sau
(ii)o prestaţie de tipul prevăzut la litera (a).
Prestaţiile şi acordurile prevăzute la literele (a) şi (b) sunt enumerate în anexa IX.
Art. 55: Cumulul prestaţiilor de tipuri diferite
(1)În cazul în care beneficiul prestaţiilor de tipuri diferite sau al altor venituri implică aplicarea regulilor de prevenire a cumulului prevăzute de legislaţia statelor membre în cauză cu privire la:
a)două sau mai multe prestaţii autonome, instituţiile competente împart valorile prestaţiei sau prestaţiilor sau ale altor venituri, astfel cum au fost acestea luate în considerare, la numărul de prestaţii supuse regulilor menţionate;
Cu toate acestea, aplicarea prezentului paragraf nu poate lipsi persoana interesată de statutul său de titular de pensie, în sensul aplicării celorlalte capitole din prezentul titlu, în conformitate cu modalităţile şi procedurile prevăzute în regulamentul de aplicare;
b)una sau mai multe prestaţii pro-rata, instituţiile competente iau în considerare prestaţia sau prestaţiile sau alte venituri, precum şi toate elementele prevăzute pentru aplicarea clauzelor de prevenire a cumulului în funcţie de raportul dintre perioadele de asigurare şi de rezidenţă, întocmit pentru calculul prevăzut la articolul 52 alineatul (1) litera (b) punctul (ii);
c)una sau mai multe prestaţii autonome şi una sau mai multe prestaţii pro-rata, instituţiile competente aplică mutatis mutandis litera (a) cu privire la prestaţiile autonome şi litera (b) cu privire la prestaţiile pro-rata.
(2)Instituţia competentă nu aplică împărţirea prevăzută cu privire la prestaţiile autonome, în cazul în care legislaţia pe care o aplică prevede luarea în considerare a prestaţiilor de tip diferit şi a altui venit, precum şi a tuturor celorlalte elemente, atunci când se calculează o fracţie din valoarea acestora determinată în funcţie de raportul dintre perioadele de asigurare şi de rezidenţă prevăzute la articolul 52 alineatul (1) litera (b) punctul (ii).
(3)Alineatele (1) şi (2) se aplică mutatis mutandis în cazul în care legislaţia unuia sau mai multor state membre prevede că dreptul la o prestaţie nu poate fi dobândit în cazul în care persoana în cauză beneficiază fie de o prestaţie de un tip diferit, care se plăteşte în temeiul legislaţiei altui stat membru, fie de un alt venit.
Art. 56: Dispoziţii suplimentare pentru calcularea prestaţiilor
(1)La calcularea valorilor teoretice şi pro-rata prevăzute la articolul 52 alineatul (1) litera (b), se aplică următoarele reguli:
a)în cazul în care durata totală a perioadelor de asigurare şi de rezidenţă realizate înaintea materializării riscului, în temeiul legislaţiilor tuturor statelor membre în cauză, este mai lungă decât perioada maximă impusă de legislaţia unuia dintre aceste state membre pentru a beneficia de o prestaţie completă, instituţia competentă a statului membru respectiv ia în considerare această perioadă maximă, în locul duratei totale a perioadelor realizate. Această metodă de calcul nu are ca rezultat impunerea asupra instituţiei respective a costului unei prestaţii mai mari decât prestaţia completă prevăzută de legislaţia pe care o aplică. Această dispoziţie nu se aplică în cazul prestaţiilor a căror valoare nu depinde de durata perioadei de asigurare;
b)procedura pentru luarea în considerare a perioadelor care se suprapun este prevăzută în regulamentul de aplicare;
c)în cazul în care legislaţia unui stat membru prevede ca prestaţiile să fie calculate pe baza veniturilor, cotizaţiilor, bazelor de cotizare, majorărilor, câştigurilor sau a altor valori medii, proporţionale, forfetare sau creditate, sau o combinaţie a mai multora dintre aceste elemente, instituţia competentă:
(i)determină baza de calcul pentru prestaţii, în conformitate doar cu perioadele de asigurare realizate în temeiul legislaţiei pe care o aplică;
(ii)utilizează, pentru a determina valoarea de calculat în conformitate cu perioadele de asigurare şi de rezidenţă realizate în temeiul legislaţiei celorlalte state membre, aceleaşi elemente determinate sau înregistrate pentru perioadele de asigurare realizate în temeiul legislaţiei pe care o aplică,
în cazul în care este necesar

în conformitate cu procedurile prevăzute în anexa XI pentru statul membru în cauză.
d)În cazul în care litera (c) nu se aplică deoarece legislaţia unui stat membru prevede calcularea prestaţiei nu în funcţie de perioadele de asigurare sau de rezidenţă, ci pe baza altor elemente care nu sunt legate de timp, instituţia competentă ia în considerare, pentru fiecare perioadă de asigurare sau de rezidenţă desfăşurată în temeiul legislaţiei unui alt stat membru, valoarea capitalului acumulat, capitalul care este considerat a fi acumulat sau oricare alt element utilizat pentru calcul în temeiul legislaţiei pe care instituţia o aplică şi împărţit pe unităţile perioadelor corespunzătoare în cadrul regimului de pensii respectiv.

(2)Dispoziţiile legislaţiei unui stat membru cu privire la reevaluarea elementelor luate în considerare pentru calculul prestaţiilor se aplică, după caz, elementelor care trebuie luate în considerare de către instituţia competentă a statului membru respectiv, în conformitate cu alineatul (1), cu privire la perioadele de asigurare sau de rezidenţă realizate în temeiul legislaţiei altor state membre.
Art. 57: Perioade de asigurare sau de rezidenţă mai mici de un an
(1)Fără a aduce atingere articolului 52 alineatul (1) litera (b), instituţia dintr-un stat membru nu este obligată să acorde prestaţii pentru perioadele realizate în temeiul legislaţiei pe care o aplică, care sunt luate în considerare în momentul materializării riscului, în cazul în care:
- durata totală a perioadelor menţionate este mai mică de un an,
şi
- luându-se în considerare doar aceste perioade, nu se dobândeşte nici un drept la prestaţii în temeiul legislaţiei respective.
În sensul prezentului articol, “perioade" înseamnă toate perioadele de asigurare, de activitate salariată, de activitate independentă sau de rezidenţă, care dau dreptul la prestaţia respectivă sau o majorează în mod direct.
(2)Instituţia competentă a fiecărui stat membru în cauză ia în considerare perioadele prevăzute la alineatul (1), în sensul articolului 52 alineatul (1) litera (b) punctul (i).
(3)În cazul în care, prin aplicarea alineatului (1), toate instituţiile statelor membre interesate sunt scutite de obligaţiile ce le revin, prestaţiile se acordă exclusiv în temeiul legislaţiei ultimului dintre statele membre ale căror condiţii sunt îndeplinite, ca şi cum toate perioadele de asigurare şi de rezidenţă realizate şi luate în considerare în conformitate cu articolele 6 şi 51 alineatele (1) şi (2) ar fi fost realizate în temeiul legislaţiei statului membru respectiv.
(4)Prezentul articol nu se aplică regimurilor enumerate în partea 2 din anexa VIII.

Art. 58: Acordarea unui supliment
(1)Beneficiarului unei prestaţii căruia i se aplică prezentul capitol nu i se poate acorda, în statul membru în care îşi are reşedinţa şi în temeiul legislaţiei căruia i se plăteşte prestaţia, o prestaţie mai mică decât prestaţia minimă stabilită prin legislaţia respectivă pentru o perioadă de asigurare sau de rezidenţă egală cu toate perioadele luate în considerare pentru plata în conformitate cu prezentul capitol.
(2)Instituţia competentă a statului membru respectiv plăteşte beneficiarului, pe durata cât acesta îşi are reşedinţa pe teritoriul său, un supliment egal cu diferenţa dintre totalul prestaţiilor cuvenite în temeiul prezentului capitol şi valoarea prestaţiei minime.
Art. 59: Recalcularea şi reevaluarea prestaţiilor
(1)În cazul în care metoda de stabilire a prestaţiilor sau regulile de calculare a prestaţiilor se modifică în temeiul legislaţiei unui stat membru sau în cazul în care situaţia personală a persoanei în cauză suferă o schimbare pertinentă care, în temeiul legislaţiei respective, ar conduce la o adaptare a valorii prestaţiei, se realizează o recalculare, în conformitate cu articolul 52.
(2)Pe de altă parte, în cazul în care din cauza creşterii costului vieţii, a variaţiei nivelului veniturilor sau din alte motive ce necesită adaptarea, prestaţiile din statul membru în cauză se modifică cu un procentaj sau cu o valoare determinată, procentajul sau valoarea fixă se aplică direct prestaţiilor stabilite în conformitate cu articolul 52, fără a fi necesară o recalculare.
Art. 60: Dispoziţii speciale pentru funcţionari
(1)Articolele 6, 50, 51 alineatul (3) şi articolele 52-59 se aplică mutatis mutandis persoanelor incluse într-un regim special pentru funcţionari.
(2)Cu toate acestea, în cazul în care potrivit legislaţiei unui stat membru competent, dobândirea, acordarea, menţinerea sau recuperarea dreptului la prestaţii în temeiul unui regim special aplicabil funcţionarilor sunt condiţionate de realizarea tuturor perioadelor de asigurare în cadrul uneia sau mai multor regimuri speciale pentru funcţionari în statul membru respectiv sau de faptul că legislaţia statului membru respectiv le consideră asimilate unor astfel de perioade, instituţia competentă din statul membru respectiv ia în considerare doar perioadele care pot fi recunoscute în temeiul legislaţiei pe care o aplică.
În cazul în care, după luarea în considerare a perioadelor astfel realizate, persoana în cauză nu îndeplineşte condiţiile necesare pentru a beneficia de aceste prestaţii, aceste perioade sunt luate în considerare pentru acordarea de prestaţii în cadrul regimului general sau, în absenţa acesteia, în cadrul regimului aplicabil muncitorilor sau funcţionarilor, după cum este cazul.
(3)În cazul în care, în conformitate cu legislaţia unui stat membru, prestaţiile acordate în temeiul unui regim special aplicabile funcţionarilor se calculează în temeiul ultimului salariu sau ultimelor salarii primite în timpul unei perioade de referinţă, instituţia competentă din statul membru respectiv ia în considerare, în scopul calculării, doar acele salarii, reevaluate în mod corespunzător, care au fost primite în timpul perioadei sau perioadelor când persoana în cauză a fost supusă legislaţiei respective.