Capitolul 4 - Prestaţiile de invaliditate - Regulamentul 883/29-apr-2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială

Acte UE

Editia Speciala a Jurnalului Oficial 0

În vigoare
Versiune de la: 1 Februarie 2020
CAPITOLUL 4:Prestaţiile de invaliditate
Art. 44: Persoane cărora li se aplică doar legislaţia de tip A
(1)În sensul prezentului capitol, “legislaţie de tip A" înseamnă orice legislaţie în temeiul căreia valoarea prestaţiilor de invaliditate este independentă de durata perioadelor de asigurare sau de rezidenţă şi care este inclusă explicit în anexa VI de către statul membru competent, iar “legislaţia de tip B" înseamnă orice altă legislaţie.
(2)Persoana care, succesiv sau alternativ, a fost supusă legislaţiei a două sau mai multe state membre şi care a realizat perioade de asigurare sau de rezidenţă exclusiv în temeiul legislaţiilor de tip A are dreptul la prestaţii doar din partea instituţiei din statul membru a cărui legislaţie era aplicabilă în momentul în care a apărut incapacitatea de muncă urmată de invaliditate, ţinând seama, după caz, de articolul 45, şi beneficiază de aceste prestaţii în conformitate cu legislaţia respectivă.
(3)Persoana care nu are dreptul la prestaţii în aplicarea dispoziţiilor alineatului (2) beneficiază de prestaţiile la care are încă dreptul, în temeiul legislaţiei altui stat membru, ţinând seama, după caz, de articolul 45.
(4)În cazul în care legislaţia prevăzută la alineatul (2) sau (3) prevede clauze de reducere, suspendare sau retragere a prestaţiilor de invaliditate în cazul cumulului cu prestaţii de alt tip, în sensul articolului 53 alineatul (2), sau cu alte venituri, se aplică mutatis mutandis articolul 53 alineatul (3) şi articolul 55 alineatul (3).
Art. 45: Dispoziţii speciale privind cumularea perioadelor
Instituţia competentă dintr-un stat membru a cărui legislaţie condiţionează dobândirea, menţinerea sau recuperarea dreptului la prestaţii de realizarea perioadelor de asigurare sau rezidenţă aplică mutatis mutandis articolul 51 alineatul (1), în cazul în care acest lucru este necesar.
Art. 46: Persoane care sunt supuse numai legislaţiilor de tip B sau legislaţiilor de tip A şi B
(1)Persoana care, în mod succesiv sau alternativ, a fost supusă legislaţiilor a două sau mai multe state membre, dintre care cel puţin una nu este de tip A, are dreptul la prestaţii în temeiul capitolului 5, care se aplică mutatis mutandis, luându-se în considerare alineatul (3).
(2)Cu toate acestea, în cazul în care persoana interesată a fost anterior supusă unei legislaţii de tip B şi suferă de incapacitate de muncă ce conduce la invaliditate în timp ce este supusă unei legislaţii de tip A, persoana respectivă are dreptul la prestaţii în conformitate cu articolul 44, în măsura în care:
- îndeplineşte condiţiile impuse exclusiv de legislaţia respectivă sau de altele de acelaşi tip, ţinând seama, după caz, de articolul 45, dar fără a recurge la perioade de asigurare sau de rezidenţă realizate în temeiul unei legislaţii de tip B
şi
- nu solicită eventuale drepturi la prestaţii pentru limită de vârstă, ţinând seama de articolul 50 alineatul (1).
(3)Decizia luată de o instituţie a unui stat membru cu privire la gradul de invaliditate al unui solicitant este obligatorie pentru instituţia oricărui alt stat membru interesat, în cazul în care în anexa VII se recunoaşte concordanţa dintre legislaţia acestor state membre cu privire la condiţiile referitoare la gradul de invaliditate.
Art. 47: Agravarea invalidităţii
(1)În cazul agravării unei invalidităţi pentru care persoana beneficiază de prestaţii în temeiul legislaţiei unuia sau mai multor state membre, se aplică următoarele dispoziţii, luându-se în considerare agravarea:
a)prestaţiile se acordă în conformitate cu capitolul 5, care se aplică mutatis mutandis;
b)cu toate acestea, în cazul în care persoana interesată a intrat sub incidenţa a două sau mai multe legislaţii de tip A şi, din momentul în care beneficiază de prestaţie, nu a fost supusă legislaţiei altui stat membru, prestaţia se acordă în conformitate cu articolul 44 alineatul (2).
(2)În cazul în care valoarea totală a prestaţiei sau prestaţiilor plătibile în temeiul alineatului (1) este mai mică decât valoarea prestaţiei de care beneficia persoana în cauză în numele instituţiei anterior competente, instituţia respectivă îi plăteşte un supliment, egal cu diferenţa dintre cele două valori.
(3)În cazul în care persoana în cauză nu are dreptul la prestaţii în numele unei instituţii din alt stat membru, instituţia competentă din statul membru care era anterior competent acordă prestaţiile în conformitate cu legislaţia pe care o aplică, ţinând seama de agravarea invalidităţii şi, după caz, de articolul 45.
Art. 48: Convertirea prestaţiilor de invaliditate în prestaţii pentru limită de vârstă
(1)Prestaţiile de invaliditate se convertesc, după caz, în prestaţii pentru limită de vârstă, în condiţiile prevăzute de legislaţia sau legislaţiile în temeiul căreia sau cărora sunt acordate şi în conformitate cu capitolul 5.
(2)În cazul în care persoana care primeşte prestaţii de invaliditate poate revendica prestaţii de limită de vârstă, în temeiul legislaţiei unuia sau mai multor alte state membre, în conformitate cu articolul 50, orice instituţie care este responsabilă pentru furnizarea prestaţiilor de invaliditate, în conformitate cu legislaţia unui stat membru, continuă să acorde acelei persoane prestaţiile de invaliditate la care aceasta are dreptul, în temeiul legislaţiei pe care o aplică, până când alineatul (1) devine aplicabil în ceea ce priveşte instituţia respectivă sau atât timp cât persoana în cauză îndeplineşte condiţiile necesare pentru a beneficia de acestea.
(3)În cazul în care prestaţiile de invaliditate acordate în temeiul legislaţiei unui stat membru, în conformitate cu articolul 44, se convertesc în prestaţii pentru limită de vârstă şi în cazul în care persoana în cauză încă nu îndeplineşte condiţiile definite de legislaţia altui sau altor state membre pentru a avea dreptul la prestaţii, persoana în cauză beneficiază de prestaţiile de invaliditate, din partea statului sau statelor membre respective, începând cu data convertirii.
Aceste prestaţii de invaliditate se acordă în conformitate cu capitolul 5, ca şi cum capitolul respectiv s-ar fi aplicat în momentul apariţiei incapacităţii de muncă ce a condus la invaliditate, până când persoana în cauză îndeplineşte condiţiile impuse de legislaţiile naţionale interesate pentru a avea dreptul la prestaţii pentru limită de vârstă sau, în cazul în care această convertire nu este prevăzută, atât timp cât persoana are dreptul la prestaţii de invaliditate, în temeiul legislaţiei sau legislaţiilor respective.
(4)Prestaţiile de invaliditate acordate în temeiul articolului 44 se recalculează în conformitate cu capitolul 5, de îndată ce beneficiarul îndeplineşte condiţiile necesare pentru acordarea dreptului la prestaţii de invaliditate în temeiul unei legislaţii de tip B sau de îndată ce beneficiază de prestaţii pentru limită de vârstă în temeiul legislaţiei unui alt stat membru.
Art. 49: Dispoziţii speciale pentru funcţionari
Articolele 6, 44, 46, 47 şi 48, precum şi articolul 60 alineatele (2) şi (3) se aplică mutatis mutandis persoanelor care beneficiază de un regim special destinat funcţionarilor.