Capitolul 1 - Prestaţiile de boală, de maternitate şi de paternitate asimilate - Regulamentul 883/29-apr-2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială

Acte UE

Editia Speciala a Jurnalului Oficial 0

În vigoare
Versiune de la: 1 Februarie 2020
CAPITOLUL 1:Prestaţiile de boală, de maternitate şi de paternitate asimilate
Art. 17: Reşedinţa într-un alt stat membru decât statul membru competent
Persoana asigurată sau membrii familiei acesteia care îşi au reşedinţa într-un alt stat membru decât statul membru competent beneficiază în statul membru de reşedinţă de prestaţiile în natură acordate, în numele instituţiei competente, de către instituţia de la locul de reşedinţă, în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei pe care o aplică, ca şi cum ar fi fost asigurate în temeiul legislaţiei menţionate.
Art. 18: Şederea în statul membru competent, în cazul în care persoana îşi are reşedinţa într-un alt stat membru. Dispoziţii speciale aplicabile membrilor de familie ai lucrătorilor frontalieri
(1)Cu excepţia cazului în care alineatul (2) prevede altfel, persoana asigurată şi membrii familiei acesteia prevăzuţi la articolul 17 pot beneficia, de asemenea, de prestaţii în natură în timpul şederii în statul membru competent. Prestaţiile în natură se acordă de către instituţia competentă pe cheltuiala sa, în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei pe care o aplică, ca şi cum persoanele în cauză ar rezida în statul membru respectiv.
(2)Membrii de familie ai unui lucrător frontalier au dreptul la prestaţii în natură pe durata şederii lor în statul membru competent.
Cu toate acestea, în cazul în care statul membru competent este inclus în lista din anexa III, membrii de familie ai unui lucrător frontalier care îşi au reşedinţa în acelaşi stat membru ca şi lucrătorul frontalier respectiv au dreptul la prestaţii în natură în statul membru competent numai în condiţiile stabilite la articolul 19 alineatul (1).

Art. 19: Şederea în afara statului membru competent
(1)Cu excepţia cazului în care alineatul (2) prevede altfel, persoana asigurată şi membrii familiei acesteia care au drept de şedere într-un alt stat membru decât statul membru competent pot beneficia de prestaţii în natură care se dovedesc necesare din motive medicale în timpul şederii lor, luându-se în considerare natura prestaţiilor şi durata estimată a şederii. Aceste prestaţii se acordă, în numele instituţiei competente, de către instituţia de la locul de şedere, în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei pe care o aplică, ca şi cum persoanele interesate ar fi fost asigurate în temeiul legislaţiei menţionate.
(2)Comisia administrativă întocmeşte o listă de prestaţii în natură care, pentru a fi acordate în timpul unei şederi într-un alt stat membru, necesită din raţiuni practice un acord prealabil între persoana în cauză şi instituţia care furnizează îngrijirea medicală.
Art. 20: Deplasarea în scopul beneficierii de prestaţii în natură. Autorizaţia de a primi un tratament adaptat în afara statului membru de reşedinţă
(1)Cu excepţia cazului în care prezentul regulament prevede altfel, o persoană asigurată care călătoreşte în alt stat membru pentru a beneficia de prestaţii în natură în timpul şederii sale trebuie să solicite autorizarea din partea instituţiei competente.
(2)Persoana asigurată care este autorizată de către instituţia competentă să se deplaseze în alt stat membru în scopul de a primi un tratament adaptat stării sale beneficiază de prestaţiile în natură acordate, în numele autorităţii competente, de către instituţia de la locul de şedere, în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei pe care o aplică, ca şi cum ar fi fost asigurată în temeiul legislaţiei menţionate. Autorizaţia se acordă în cazul în care tratamentul respectiv se află printre prestaţiile prevăzute de legislaţia statului membru pe teritoriul căruia este rezidentă persoana în cauză şi în cazul în care acesteia nu i se poate acorda un astfel de tratament într-un termen justificat din punct de vedere medical, avându-se în vedere starea sa actuală de sănătate şi evoluţia probabilă a bolii sale.
(3)Alineatele (1) şi (2) se aplică mutatis mutandis membrilor de familie ai persoanei asigurate.
(4)În cazul în care membrii familiei unei persoane asigurate îşi au reşedinţa într-un alt stat membru decât statul membru în care îşi are reşedinţa persoana asigurată şi în cazul în care statul membru respectiv a optat pentru o rambursare pe baza unor sume fixe, costul prestaţiilor în natură prevăzute la alineatul (2) se suportă de către instituţia de la locul de reşedinţă a membrilor de familie. În acest caz, în sensul alineatului (1), instituţia de la locul de reşedinţă a membrilor de familie se consideră instituţie competentă.
Art. 21: Prestaţiile în numerar
(1)Persoana asigurată şi membrii familiei sale care îşi au reşedinţa sau au drept de şedere într-un alt stat membru decât statul membru competent beneficiază de prestaţii în numerar acordate de instituţia competentă în temeiul legislaţiei pe care o aplică. Cu toate acestea, în cadrul unui acord între instituţia competentă şi instituţia de la locul de reşedinţă sau de şedere, aceste prestaţii pot fi acordate de către instituţia de la locul de reşedinţă sau de şedere în numele instituţiei competente, în conformitate cu legislaţia statului membru competent.
(2)Instituţia competentă dintr-un stat membru a cărui legislaţie prevede că prestaţiile în numerar se calculează pe baza venitului mediu sau pe baza unei cotizaţii medii stabileşte venitul mediu sau baza de cotizare medie exclusiv în funcţie de veniturile înregistrate sau de bazele de cotizare aplicate în timpul perioadelor realizate în temeiul legislaţiei menţionate.
(3)Instituţia competentă dintr-un stat membru a cărui legislaţie prevede că prestaţiile în numerar se calculează pe baza venitului forfetar ia în considerare exclusiv venitul forfetar sau, după caz, media veniturilor forfetare corespunzătoare perioadelor realizate în temeiul legislaţiei menţionate.
(4)Alineatele (2) şi (3) se aplică mutatis mutandis în cazurile în care legislaţia aplicată de către instituţia competentă defineşte o anumită perioadă de referinţă, care corespunde în totalitate sau parţial perioadelor pe care persoana în cauză le-a realizat în temeiul legislaţiei unui alt stat membru sau altor state membre.
Art. 22: Solicitanţii de pensie
(1)Persoana asigurată care, la prezentarea sau la examinarea unei cereri de pensie, îşi pierde dreptul la prestaţii în natură în temeiul legislaţiei ultimului stat membru competent, îşi păstrează dreptul la prestaţii în natură în temeiul legislaţiei statului membru în care îşi are reşedinţa, în cazul în care solicitantul de pensie îndeplineşte condiţiile privind asigurarea prevăzută de legislaţia statului membru menţionat la alineatul (2). Membrii de familie ai solicitantului de pensie beneficiază, de asemenea, de prestaţii în natură în statul membru de reşedinţă.
(2)Cheltuielile legate de prestaţiile în natură sunt suportate de instituţia din statul membru care, în cazul acordării pensiei, ar deveni competent prin aplicarea articolelor 23-25.
Art. 23: Dreptul la prestaţii în natură în temeiul legislaţiei statului membru de reşedinţă
O persoană care primeşte o pensie sau pensii în temeiul legislaţiei unuia sau mai multor state membre, dintre care unul este statul membru de reşedinţă şi care are dreptul la prestaţii în natură în temeiul legislaţiei statului membru respectiv, beneficiază, împreună cu membrii familiei sale, de aceste prestaţii în natură acordate de şi în numele instituţiei de la locul de reşedinţă, ca şi cum persoana în cauză ar avea dreptul la pensie numai în temeiul legislaţiei statului membru respectiv.
Art. 24: Absenţa dreptului la prestaţii în natură în temeiul legislaţiei statului membru de reşedinţă
(1)Persoana care primeşte una sau mai multe pensii în temeiul legislaţiei unuia sau mai multor state membre şi care nu beneficiază de prestaţii în natură în temeiul legislaţiei statului membru de reşedinţă are totuşi dreptul la prestaţii, pentru sine şi pentru membrii familiei sale, în măsura în care ar avea acest drept în temeiul legislaţiei statului membru sau, cel puţin, al unuia dintre statele membre cărora le revine rolul de a-i acorda pensia, în cazul în care şi-a avut reşedinţa în statul membru respectiv. Prestaţiile în natură se acordă, în numele instituţiei prevăzute la alineatul (2), de către instituţia de la locul de reşedinţă, ca şi cum persoana în cauză ar beneficia de pensie şi de prestaţii în natură în temeiul legislaţiei statului membru respectiv.
(2)În cazurile prevăzute la alineatul (1), costul prestaţiilor în natură este suportat de instituţia stabilită în conformitate cu regulile următoare:
a)în cazul în care titularul de pensie are dreptul la prestaţii în natură în temeiul legislaţiei unui singur stat membru, costul este suportat de instituţia competentă din statul membru respectiv;
b)în cazul în care titularul de pensie are dreptul la prestaţii în natură în temeiul legislaţiei a două sau mai multe state membre, costul acestora este suportat de instituţia competentă din statul membru în temeiul legislaţiei căruia persoana respectivă s-a aflat pentru perioada de timp cea mai lungă; în cazul în care aplicarea acestei reguli are ca efect atribuirea sarcinii de a acorda prestaţii mai multor instituţii, sarcina îi revine acelei instituţii care aplică legislaţia sub incidenţa căreia s-a aflat titularul de pensie ultima dată.
Art. 25: Pensiile prevăzute de legislaţia unuia sau mai multor state membre, altele decât statul membru de reşedinţă, în timp ce persoana în cauză beneficiază de prestaţii în natură într-un alt stat membru decât statul membru de reşedinţă
În cazul în care persoana care primeşte una sau mai multe pensii în temeiul legislaţiei unuia sau mai multor state membre îşi are reşedinţa într-un stat membru în conformitate cu legislaţia căruia dreptul la prestaţii în natură nu este condiţionat de existenţa perioadelor de asigurare, de activitate salariată sau independentă, şi nu primeşte o pensie din partea statului membru respectiv, costul prestaţiilor în natură care i se acordă acesteia şi membrilor familiei sale este suportat de instituţia dintr-unul din statele membre competente cu privire la pensiile sale, stabilită în conformitate cu articolul 24 alineatul (2), în măsura în care titularul de pensie şi membrii familiei sale ar avea dreptul la aceste prestaţii, în cazul în care ar rezida în statul membru respectiv.
Art. 26: Membrii de familie care îşi au reşedinţa într-un alt stat membru decât cel în care îşi are reşedinţa titularul de pensie
Membrii familiei unei persoane care primeşte una sau mai multe pensii în temeiul legislaţiei unuia sau mai multor state membre au dreptul, în cazul în care îşi au reşedinţa într-un alt stat membru decât cel în care îşi are reşedinţa titularul de pensie, la prestaţii în natură acordate de instituţia de la locul lor de reşedinţă, în conformitate cu legislaţia pe care aceasta o aplică, în măsura în care titularul de pensie are dreptul la prestaţii în natură în temeiul legislaţiei unui stat membru. Costurile prestaţiilor sunt suportate de instituţia competentă răspunzătoare de costurile prestaţiilor în natură acordate titularului de pensie în statul membru în care acesta îşi are reşedinţa.
Art. 27: Şederea titularului de pensie sau a membrilor familiei sale într-un alt stat membru decât statul membru de reşedinţă. Şederea în statul membru competent. Autorizarea tratamentului necesar în afara statului membru de reşedinţă
(1)Articolul 19 se aplică mutatis mutandis persoanei care primeşte una sau mai multe pensii în temeiul legislaţiei unuia sau mai multor state membre şi care beneficiază de o prestaţie în natură în temeiul legislaţiei unuia dintre statele membre care îi acordă pensia sau pensiile, sau membrilor familiei acesteia, care au drept de şedere într-un alt stat membru decât cel în care sunt rezidenţi.
(2)Articolul 18 alineatul (1) se aplică mutatis mutandis persoanelor prevăzute la alineatul (1), în cazul în care au drept de şedere în statul membru în care este situată autoritatea competentă responsabilă de costul prestaţiilor în natură acordate titularului de pensie în statul membru de reşedinţă şi în cazul în care statul membru menţionat a optat pentru această soluţie şi este inclus pe lista din anexa IV.
(3)Articolul 20 se aplică mutatis mutandis unui titular de pensie şi membrilor săi de familie care au drept de şedere într-un alt stat membru decât cel în care îşi au reşedinţa, cu scopul de a primi acolo tratamentul adaptat stării lor.
(4)Cu excepţia cazului în care alineatul (5) prevede altfel, costul prestaţiilor în natură prevăzute la alineatele (1) - (3) se suportă de către instituţia competentă răspunzătoare de costul prestaţiilor în natură acordate titularului de pensie în statul membru de reşedinţă.
(5)Costul prestaţiilor în natură prevăzute la alineatul (3) se suportă de către instituţia de la locul de reşedinţă al titularului de pensie sau al membrilor familiei sale, în cazul în care aceste persoane îşi au reşedinţa într-un stat membru care a optat pentru rambursare pe baza unor sume fixe. În aceste cazuri, în sensul alineatului (3), instituţia de la locul de reşedinţă a titularului de pensie sau al membrilor familiei sale se consideră instituţie competentă.
Art. 28: Dispoziţii speciale aplicabile lucrătorilor frontalieri pensionaţi
(1)Lucrătorul frontalier care s-a pensionat din motive de limită de vârstă sau de invaliditate are dreptul ca, în caz de boală, să continue să beneficieze de prestaţii în natură în statul membru în care şi-a desfăşurat ultima dată activitatea salariată sau independentă, în măsura în care aceste prestaţii reprezintă o continuare a tratamentului care a început în statul membru respectiv. «Continuare a tratamentului» înseamnă continuarea investigării, diagnosticării şi tratamentului unei boli pe parcursul întregii ei durate.
Primul paragraf se aplică mutatis mutandis membrilor de familie ai fostului lucrător frontalier cu excepţia cazului în care statul membru în care lucrătorul frontalier şi-a desfăşurat ultima dată activitatea este inclus în lista din anexa III.

(2)Titularul de pensie care, în cei cinci ani care au precedat data propriu-zisă a pensionării pentru limită de vârstă sau invaliditate, a desfăşurat o activitate salariată sau independentă ca lucrător frontalier timp cel puţin doi ani, are dreptul la prestaţii în natură în statul membru în care a desfăşurat activitatea salariată sau independentă ca lucrător frontalier, în cazul în care statul membru respectiv, precum şi statul membru în care este situată instituţia competentă responsabilă de costul prestaţiilor în natură acordate titularului de pensie în statul membru de reşedinţă au optat pentru această formulă şi ambele se află pe lista din anexa V.
(3)Alineatul (2) se aplică mutatis mutandis membrilor de familie ai unui fost lucrător frontalier sau urmaşilor acestuia, în cazul în care, în timpul perioadelor prevăzute la alineatul (2), aceştia aveau dreptul la prestaţii în natură în temeiul articolului 18 alineatul (2), chiar dacă lucrătorul frontalier a decedat înainte de începerea pensiei, cu condiţia ca acesta să fi desfăşurat o activitate salariată sau independentă ca lucrător frontalier timp de cel puţin doi ani în cei cinci ani care i-au precedat decesul.
(4)Alineatele (2) şi (3) se aplică până când persoana în cauză intră sub incidenţa legislaţiei unui stat membru, pe baza unei activităţi salariate sau independente.
(5)Costul prestaţiilor în natură prevăzute la alineatele (1) - (3) se suportă de către instituţia competentă responsabilă de costul prestaţiilor în natură acordate titularului de pensie sau urmaşilor acestuia în statul membru respectiv.
Art. 29: Prestaţiile în numerar pentru titularii de pensii
(1)Prestaţiile în numerar se plătesc persoanei care primeşte una sau mai multe pensii în temeiul legislaţiei unuia sau mai multor state membre de către instituţia competentă a statului membru în care este situată instituţia competentă răspunzătoare de costul prestaţiilor în natură acordate titularului de pensie în statul membru de reşedinţă. Articolul 21 se aplică mutatis mutandis.
(2)Alineatul (1) se aplică, de asemenea, membrilor familiei titularului pensiei.
Art. 30: Cotizaţiile titularilor de pensii
(1)Instituţia unui stat membru care aplică o legislaţie ce prevede reţineri ale cotizaţiilor pentru prestaţiile de boală, de maternitate şi de paternitate asimilate poate solicita şi recupera aceste cotizaţii, calculate în conformitate cu legislaţia pe care o aplică, numai în măsura în care cheltuielile legate de prestaţiile acordate în temeiul articolelor 23-26 se suportă de către o instituţie din statul membru menţionat.
(2)Dacă, în cazurile prevăzute la articolul 25, titularul de pensie trebuie să plătească contribuţii sau, dacă suma corespunzătoare trebuie să îi fie reţinută pentru a fi acoperite prestaţiile de boală, de maternitate şi de paternitate asimilate, în conformitate cu legislaţia statului membru în care îşi are reşedinţa, aceste cotizaţii nu pot fi recuperate în temeiul respectivei reşedinţe.
Art. 31: Dispoziţie generală
Articolele 23-30 nu sunt aplicabile titularului de pensie sau membrilor familiei sale în cazul în care persoana în cauză beneficiază de prestaţii în conformitate cu legislaţia unui stat membru pe baza unei activităţi salariate sau independente. Într-un asemenea caz, în sensul prezentului capitol, persoana în cauză este supusă articolelor 17-21.
Art. 32: Reguli de prioritate privind dreptul la prestaţii în natură.
Dispoziţie specială privind dreptul membrilor de familie la prestaţii în statul membru de reşedinţă
(1)Un drept autonom la prestaţii în natură, care rezultă din legislaţia unui stat membru sau din prezentul capitol, are prioritate faţă de un drept la prestaţii derivat de care beneficiază membrii de familie. În schimb, un drept derivat la prestaţii în natură are prioritate faţă de drepturile autonome, în cazul în care dreptul autonom din statul membru de reşedinţă rezultă direct şi exclusiv din faptul că persoana în cauză este rezidentă în statul membru respectiv.
(2)În cazul în care membrii familiei unei persoane asigurate sunt rezidenţi într-un stat membru, în temeiul legislaţiei căruia dreptul la prestaţii în natură nu se acordă sub rezerva condiţiilor de asigurare, de activitate salariată sau independentă, prestaţiile în natură se acordă în numele instituţiei competente din statul membru în care sunt rezidenţi, în măsura în care celălalt soţ sau persoana în îngrijirea căreia se află copiii persoanei asigurate desfăşoară o activitate salariată sau independentă în statul membru respectiv sau primeşte o pensie din partea acelui stat membru, în temeiul unei activităţi salariate sau independente.
Art. 33: Prestaţii în natură substanţiale
(1)Persoana asigurată căreia i s-a recunoscut, pentru sine sau pentru un membru al familiei sale, dreptul la o proteză, la un aparat mare sau alte prestaţii în natură substanţiale, de către instituţia unui stat membru, înainte de a fi asigurată în temeiul legislaţiei aplicate de instituţia unui alt stat membru, beneficiază de aceste prestaţii în numele primei instituţii, chiar dacă acestea au fost acordate atunci când persoana menţionată este deja asigurată în temeiul legislaţiei aplicate de a doua instituţie.
(2)Comisia administrativă întocmeşte lista prestaţiilor reglementate de alineatul (1).
Art. 34: Cumulul de prestaţii pentru îngrijirea pe termen lung
(1)În cazul în care beneficiarul unei prestaţii în numerar pentru îngrijirea pe termen lung, care trebuie considerate prestaţii de boală şi, prin urmare, se acordă de către statul membru competent pentru plata prestaţiilor în numerar în temeiul articolului 21 sau 29, poate să beneficieze concomitent şi în condiţiile prezentului capitol de prestaţii în natură destinate aceluiaşi scop din partea instituţiei de la locul de reşedinţă sau de şedere dintr-un alt stat membru, iar o instituţie din primul stat membru este, de asemenea, solicitată să ramburseze costul acestei prestaţii în natură în temeiul articolului 35, se aplică dispoziţia generală privind prevenirea cumulului de prestaţii prevăzută la articolul 10 numai cu următoarea restricţie: dacă persoana în cauză solicită şi primeşte prestaţiile în natură la care are dreptul, valoarea prestaţiei în numerar se reduce cu valoarea prestaţiei în natură care este sau poate fi solicitată de la instituţia competentă din primul stat membru care trebuie să ramburseze costurile.
(2)Comisia administrativă întocmeşte o listă a prestaţiilor în numerar şi în natură cărora li se aplică alineatul (1).
(3)Două sau mai multe state membre, sau autorităţile lor competente pot conveni asupra altor dispoziţii sau asupra dispoziţiilor complementare care nu pot fi totuşi mai puţin favorabile pentru persoanele în cauză decât cele prevăzute la alineatul (1).
Art. 35: Rambursările între instituţii
(1)Prestaţiile în natură acordate de instituţia unui stat membru în numele instituţiei unui alt stat membru, în temeiul prezentului capitol, determină rambursarea integrală.
(2)Rambursările prevăzute la alineatul (1) se stabilesc şi se realizează în conformitate cu modalităţile prevăzute în regulamentul de aplicare, fie la prezentarea dovezii cheltuielilor reale, fie pe baza unor sume forfetare pentru statele membre ale căror structuri juridice sau administrative fac inadecvată rambursarea pe baza cheltuielilor reale.
(3)Două sau mai multe state membre şi autorităţile lor competente pot conveni cu privire la alte metode de rambursare sau pot renunţa la orice rambursare între instituţiile aflate sub jurisdicţia lor.