Regulamentul 562/15-mar-2006 de instituire a unui Cod comunitar privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul Frontierelor Schengen)

Acte UE

Editia Speciala a Jurnalului Oficial

Ieşit din vigoare

Versiune de la: 17 Iulie 2015

Dată act: 15-mar-2006

Emitent: Parlamentul European;Consiliul Uniunii Europene

(3)Adoptarea de măsuri comune privind trecerea frontierelor interne de către persoane, precum şi controlul la frontierele externe, ar trebui să reflecte acquis-ul Schengen integrat în cadrul Uniunii Europene şi, în special, dispoziţiile relevante ale Convenţiei de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 între guvernele statelor Uniunii Economice Benelux, al Republicii Federale Germania şi al Republicii Franceze privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune (²) şi ale Manualului comun (³).

(4)În ceea ce priveşte controlul la frontierele externe, instituirea unui "corpus comun" de legislaţie, în special prin consolidarea şi dezvoltarea aojuis-ului, este una din componentele esenţiale ale politicii comune de gestionare a frontierelor externe, astfel cum este definită de Comunicarea Comisiei din 7 mai 2002 intitulată "Către o gestionare integrată a frontierelor externe ale statelor membre ale Uniunii Europene". Acest obiectiv a fost inclus în "Planul pentru gestionarea frontierelor externe ale statelor membre ale Uniunii Europene", aprobat de Consiliu la 13 iunie 2002 şi susţinut de Consiliul European de la Sevilla din 21 şi 22 iunie 2002, precum şi de Consiliul European de la Salonic din 19 şi 20 iunie 2003.

(5)Definirea de norme comune privind trecerea frontierelor de către persoane nu pune în discuţie şi nu aduce atingere drepturilor în materie de liberă circulaţie de care beneficiază cetăţenii Uniunii şi membrii familiilor acestora, precum şi resortisanţii ţărilor terţe sau membrii familiilor acestora care, în temeiul acordurilor semnate între Comunitate şi statele membre, pe o parte, şi respectivele ţări terţe, pe de altă parte, beneficiază de drepturi în materie de liberă circulaţie echivalente cu drepturile cetăţenilor Uniunii.

(6)Controlul la frontiere există nu numai în interesul statului membru la ale cărui frontiere externe se aplică, ci şi în interesul tuturor statelor membre care au eliminat controlul la frontierele lor interne. Controlul la frontiere ar trebui să contribuie la combaterea imigraţiei ilegale şi a traficului de persoane, precum şi la prevenirea oricărei ameninţări la adresa siguranţei interne, a ordinii publice, a sănătăţii publice şi a relaţiilor internaţionale ale statelor membre.

(8)Controlul la frontiere cuprinde nu numai verificările persoanelor la punctele de trecere a frontierei şi supravegherea între respectivele puncte de trecere, ci şi o analiză a riscurilor pentru siguranţa internă şi o analiză a ameninţărilor susceptibile să compromită siguranţa frontierelor externe. Prin urmare, trebuie să se stabilească condiţiile, criteriile şi normele detaliate care reglementează atât verificările la punctele de trecere a frontierei, cât şi supravegherea.

(9)Pentru a evita timpul de aşteptare excesiv de îndelungat la frontiere, trebuie să se prevadă, în caz de circumstanţe excepţionale şi neprevăzute, o relaxare a verificărilor la frontierele externe. Ştampilarea sistematică a documentelor resortisanţilor ţărilor terţe rămâne obligatorie în cazul unei relaxări a verificărilor la frontiere. Ştampilarea permite stabilirea cu certitudine a datei şi a locului de trecere a frontierei, fără a stabili în toate cazurile dacă au fost efectuate toate măsurile de control al documentelor de călătorie.

(10)Pentru a reduce timpul de aşteptare a persoanelor care beneficiază de dreptul comunitar de liberă circulaţie, ar trebui amenajate, când circumstanţele permit, culoare separate la punctele de trecere a frontierei, indicate prin semne uniforme în toate statele membre. Ar trebui amenajate culoare separate în aeroporturile internaţionale. Atunci când se consideră necesar şi în cazul în care circumstanţele locale permit, statele membre ar trebui să ia în considerare amenajarea de culoare separate la punctele maritime şi terestre de trecere a frontierei.

(13)Cooperarea operativă şi asistenţa între statele membre în materie de control la frontiere ar trebui să fie gestionată şi coordonată de Agenţia Europeană pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale statelor membre, instituită prin Regulamentul (CE) nr. 2007/2004 al Consiliului (¹).

(14)Prezentul regulament nu aduce atingere verificărilor efectuate în cadrul exercitării competenţelor generale ale poliţiei, nici verificărilor de siguranţă asupra persoanelor, identice celor practicate pentru zborurile interne, posibilităţilor statelor membre de a efectua verificări cu caracter excepţional ale bagajelor în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 3925/91 al Consiliului din 19 decembrie 1991 privind eliminarea controalelor şi a formalităţilor aplicabile bagajelor de mână şi bagajelor însoţitoare ale persoanelor care efectuează un zbor intracomunitar, precum şi bagajelor persoanelor care efectuează o traversare maritimă intracomunitară (²) şi nici legislaţiei interne privind deţinerea documentelor de călătorie sau de identitate sau obligaţiei persoanelor de a semnala autorităţilor prezenţa lor pe teritoriul statului membru în cauză.

(15)În caz de ameninţare gravă la adresa ordinii publice sau a siguranţei interne, statele membre ar trebui, de asemenea, să aibă posibilitatea de a reintroduce temporar controlul la frontierele interne. Ar trebui stabilite condiţiile şi procedurile aferente în vederea garantării caracterului excepţional al măsurii şi a respectării principiului proporţionalităţii. Domeniul de aplicare şi durata unei reintroduceri a controlului la frontierele interne ar trebui limitate la minimul necesar pentru a răspunde acelei ameninţări.

(19)Deoarece obiectivul prezentului regulament, adică stabilirea normelor aplicabile la trecerea frontierelor de către persoane, are un impact direct asupra acquis-ului comunitar privind frontierele externe şi interne şi nu poate fi realizat într-o manieră suficientă de către statele membre, Comunitatea poate lua măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarităţii, astfel cum se prevede la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum se prevede la articolul respectiv din tratat, prezentul regulament nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului respectiv.

(22)În conformitate cu articolele 1 şi 2 din Protocolul privind poziţia Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană şi la Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentului regulament şi, prin urmare, nu are nici o obligaţie în temeiul acestuia şi nici nu face obiectul aplicării sale. Având în vedere faptul că prezentul regulament reprezintă o dezvoltare a acquis-ului Schengen, în temeiul dispoziţiilor Titlului IV din Partea a treia a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, Danemarca decide, în conformitate cu articolul 5 din protocolul menţionat anterior, în termen de şase luni de la data adoptării de către Consiliu a prezentului regulament, dacă îl transpune sau nu în legislaţia sa internă.

(23)În ceea ce priveşte Islanda şi Norvegia, prezentul regulament reprezintă o dezvoltare a dispoziţiilor acquis-ului Schengen în sensul Acordului încheiat între Consiliul Uniunii Europene şi Republica Islanda şi Regatul Norvegiei privind asocierea acestor două state la transpunerea, punerea în aplicare şi dezvoltarea acquis-ului Schengen (¹), dezvoltare care intră în domeniul de aplicare a articolului 1, punctul (A), din Decizia 1999/437/CE a Consiliului privind anumite norme de aplicare a acordului menţionat (²).

(24)Ar trebui să se încheie un Acord pentru a permite reprezentanţilor Islandei şi Norvegiei să se asocieze la lucrările comitetelor care sprijină Comisia în exercitarea competenţelor sale de executare. Un astfel de Acord a fost avut în vedere prin Schimbul de Scrisori între Consiliul Uniunii Europene şi Republica Islanda şi Regatul Norvegiei privind comitetele care sprijină Comisia Europeană în exercitarea puterilor sale executive (³), anexat la acordul respectiv.

(25)În ceea ce priveşte Elveţia, prezentul regulament reprezintă o dezvoltare a dispoziţiilor acquis-ului Schengen în sensul Acordului semnat între Consiliul Uniunii Europene şi Confederaţia Elveţiană privind asocierea Confederaţiei Elveţiene la transpunerea, punerea în aplicare şi dezvoltarea acquis-ului Schengen, dezvoltare care intră în domeniul de aplicare a articolului 1, punctul (A), din Decizia 1999/437/CE, citit în coroborare cu articolul 4 alineatul (1) din Deciziile 2004/849/CE (⁴) şi 2004/860/CE ale Consiliului (⁵).

(27)Prezentul regulament reprezintă o dezvoltare a dispoziţiilor acquis-ului Schengen la care Regatul Unit nu participă, în conformitate cu Decizia 2000/365/CE a Consiliului din 29 mai 2000 privind cererea Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord de a participa la unele dintre dispoziţiile acquis-ului Schengen (⁶). Prin urmare, Regatul Unit nu participă la adoptarea prezentului regulament şi nu are nici o obligaţie în temeiul acestuia şi nici nu face obiectul aplicării sale.

TITLUL I:DISPOZIŢII GENERALE

Art. 2: Definiţii

5.«persoane care beneficiază de dreptul la liberă circulaţie în temeiul dreptului Uniunii» înseamnă;

a)cetăţenii Uniunii, în sensul articolulului 20 alineatul (1) din tratat, precum şi resortisanţii ţărilor terţe care sunt membri ai familiei unui cetăţean al Uniunii, care îşi exercită dreptul la liberă circulaţie, cărora li se aplică Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulaţie şi şederepe teritoriul statelor membre pentru cetăţenii Uniunii şi membrii familiilor acestora (¹);

15.«permis de şedere» înseamnă:

(b)toate celelalte documente emise de un stat membru resortisanţilor ţărilor terţe, care le autorizează şederea pe teritoriul său şi care au făcut obiectul unei notificări şi al publicării ulterioare în conformitate cu articolul 34, cu excepţia:

Art. 3^a: Drepturi fundamentale

În aplicarea prezentului regulament, statele membre respectă pe deplin dreptul relevant al Uniunii, inclusiv Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene ("Carta drepturilor fundamentale"), dreptul internaţional relevant, inclusiv Convenţia privind statutul refugiaţilor încheiată la Geneva la 28 iulie 1951 ("Convenţia de la Geneva"), obligaţiile legate de accesul la protecţie internaţională, în special principiul nereturnării şi drepturile fundamentale. În conformitate cu principiile generale ale dreptului Uniunii, deciziile în temeiul prezentului regulament se adoptă în mod individual.

TITLUL II:FRONTIERE EXTERNE

CAPITOLUL I:Trecerea frontierelor externe şi condiţiile de intrare

Art. 4: Trecerea frontierelor externe

(2)Prin derogare de la alineatul (1), pot fi permise excepţii de la obligaţia de trecere a frontierelor externe numai prin punctele de trecere a frontierei şi în timpul programului de funcţionare stabilit:

a)pentru indivizi sau grupuri de persoane, în cazul unei solicitări cu caracter special privind trecerea ocazională a frontierelor externe în afara punctelor de trecere a frontierei sau în afara programului de funcţionare stabilit, cu condiţia să fie în posesia autorizaţiilor cerute de legislaţia internă şi ca acest lucru să nu fie contrar intereselor statelor membre în materie de ordine publică şi de siguranţă internă. Statele membre pot prevedea dispoziţii specifice în acordurile bilaterale. Excepţiile generale prevăzute în dreptul intern şi în acordurile bilaterale trebuie notificate Comisiei în conformitate cu articolul 34;

Art. 5: Condiţii de intrare pentru resortisanţii ţărilor terţe

(1)Pentru şederile preconizate pe teritoriul statelor membre pentru o perioadă de maximum 90 de zile în orice perioadă de 180 de zile, ceea ce implică luarea în considerare a ultimei perioade de 180 de zile precedente fiecărei zile de şedere, condiţiile de intrare pentru resortisanţii ţărilor terţe sunt următoarele:

b)să fie în posesia unei vize valabile, în cazul în care aceasta este cerută în temeiul Regulamentului (CE) nr. 539/2001 al Consiliului din 15 martie 2001 de stabilire a listei ţărilor terţe ai căror resortisanţi trebuie să deţină viză pentru trecerea frontierelor externe şi a listei ţărilor terţe ai căror resortisanţi sunt exoneraţi de această obligaţie (^*), cu excepţia cazului când respectivii resortisanţi sunt titulari ai unui permis de şedere valabil sau ai unei vize de lungă şedere valabile.

(3)Evaluarea mijloacelor de subzistenţă se face în funcţie de durata şi de obiectul şederii şi în raport cu nivelul mediu al preţurilor în materie de cazare şi masă din statul membru sau din statele membre în cauză, pentru o cazare la preţ moderat, înmulţite cu numărul de zile de şedere.

(4)Prin derogare de la alineatul (1):

a)resortisanţii ţărilor terţe care nu îndeplinesc toate condiţiile menţionate la alineatul (1), dar care sunt titulari ai unui permis de şedere sau ai unei vize de lungă şedere sunt autorizaţi să intre în scopul tranzitului pe teritoriul altor state membre pentru a putea ajunge pe teritoriul statului membru care le-a eliberat permisul de şedere sau viza de lungă şedere, cu excepţia cazului în care respectivii resortisanţi se află pe lista naţională de alerte a statului membru ale cărui frontiere externe doresc să le traverseze şi alerta respectivă este însoţită de instrucţiuni cu privire la refuzul intrării sau tranzitului;

b)resortisanţii ţărilor terţe care îndeplinesc condiţiile menţionate la alineatul (1), cu excepţia celor menţionate la litera (b), şi care se prezintă la frontieră pot fi autorizaţi să intre pe teritoriul statelor membre dacă la frontieră este eliberată o viză în conformitate cu articolele 35 şi 36 din Regulamentul (CE) nr. 810/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 iulie 2009 privind instituirea unui Cod comunitar de vize (Codul de vize) (^*).

În cazul în care nu este posibilă aplicarea vizei pe document, viza se aplică în mod excepţional pe un formular separat care se inserează în document. În acest caz, se foloseşte modelul uniform de formular pentru aplicarea vizei, prevăzut de Regulamentul (CE) nr. 333/2002 al Consiliului din 18 februarie 2002 de stabilire a unui model uniform de formular pentru aplicarea unei vize eliberate de statele membre titularilor unui document de călătorie nerecunoscut de statul membru care emite formularul respectiv (²);

c)resortisanţii ţărilor terţe care nu îndeplinesc una sau mai multe dintre condiţiile menţionate la alineatul (1) pot fi autorizaţi de un stat membru să intre pe teritoriul său din motive umanitare, de interes naţional sau în temeiul unor obligaţii internaţionale. În cazul în care resortisantul ţării terţe în cauză este semnalat ca inadmisibil, astfel cum se menţionează la alineatul (1), litera (d), statul membru care autorizează intrarea acestuia pe teritoriul său informează celelalte state membre în acest sens.

CAPITOLUL II:Controlul la frontierele externe şt refuzarea intrării

Art. 6: Efectuarea verificărilor la frontiere

Art. 7: Verificările la frontiere efectuate asupra persoanelor

(2)Toate persoanele fac obiectul unei verificări minime vizând stabilirea identităţii pe baza producerii sau prezentării documentelor de călătorie. Verificarea minimă constă într-o examinare simplă şi rapidă a valabilităţii documentului care îl autorizează pe titularul legitim să treacă frontiera şi a prezenţei indiciilor de falsificare sau de contrafacere, recurgându-se, după caz, la dispozitive tehnice şi consultând bazele de date relevante cu privire la informaţiile referitoare exclusiv la documentele furate, deţinute fără drept, pierdute sau anulate.

Cu toate acestea, în cazul în care se efectuează controale minime asupra persoanelor care beneficiază de dreptul la liberă circulaţie în temeiul dreptului Uniunii, poliţiştii de frontieră pot, în mod nesistematic, să consulte bazele de date naţionale şi europene pentru a se asigura că persoanele respective nu reprezintă o ameninţare reală, actuală şi suficient de gravă pentru siguranţa internă, ordinea publică, relaţiile internaţionale ale statelor membre sau o ameninţare pentru sănătatea publică.

(3)La intrare şi la ieşire, resortisanţii ţărilor terţe fac obiectul unei verificări amănunţite.

a)Verificarea amănunţită la intrare include examinarea îndeplinirii condiţiilor stabilite la articolul 5 alineatul (1) şi, după caz, a documentelor care autorizează şederea şi exercitarea unei activităţi profesionale. Aceasta cuprinde o examinare detaliată a următoarelor elemente:

(vi)verificarea dacă resortisantul ţării terţe în cauză, mijlocul său de transport şi obiectele pe care le transportă nu sunt de natură să compromită ordinea publică, siguranţa internă, sănătatea publică sau relaţiile internaţionale ale unui stat membru. Respectiva verificare include consultarea directă a datelor şi a semnalărilor persoanelor şi, dacă este necesar, a obiectelor integrate în SIS şi în bazele de date naţionale, precum şi, după caz, a măsurii ce urmează să fie întreprinse în urma unei semnalări.

aa) Dacă resortisantul unei ţări terţe este deţinătorul unei vize menţionate la articolul 5 alineatul (1) litera (b), controalele amănunţite efectuate la intrare includ şi verificarea identităţii deţinătorului vizei şi a autenticităţii vizei, prin consultarea Sistemului de Informaţii privind Vizele (VIS), în conformitate cu articolul 18 din Regulamentul (CE) nr. 767/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 iulie 2008 privind Sistemul de Informaţii privind Vizele (VIS) şi schimbul de date între statele membre cu privire la vizele de scurtă şedere (Regulamentul VIS) (*).

ae) Literele (ab) şi (ac) se aplică pentru o perioadă maximă de trei ani, care începe după trei ani de la momentul în care VIS a devenit operaţional. Înainte de terminarea celui de al doilea an de aplicare a dispoziţiilor de la literele (ab) şi (ac), Comisia transmite Parlamentului European şi Consiliului o evaluare cu privire la punerea în aplicare a acestora. Pe baza respectivei evaluări, Parlamentul European sau Consiliul pot invita Comisia să propună modificări corespunzătoare la prezentul regulament.

c)Pe lângă verificările menţionate la litera (b), verificările amănunţite la ieşire pot să cuprindă, de asemenea:

(5)Fără a aduce atingere dispoziţiilor celui de al doilea paragraf, resortisanţilor ţărilor terţe care fac obiectul unui control amănunţit în linia a doua li se vor furniza informaţii scrise într-o limbă pe care o înţeleg sau despre care se presupune în mod rezonabil că o înţeleg, sau printr-un alt mijloc eficace, privind scopul şi procedura acestui control.

Art. 8: Relaxarea verificărilor la frontieră

(2)În caz de relaxare a verificărilor la frontieră în conformitate cu alineatul (1), verificările la frontieră pentru intrare sunt, în principiu, prioritare în raport cu verificările la frontieră pentru ieşire.

Art. 9: Amenajarea de culoare separate şi informaţiile aflate pe panouri

(1)Statele membre amenajează culoare separate, în special la punctele de trecere a frontierei aeriene, pentru a putea efectua verificări ale persoanelor, în conformitate cu articolul 7. Respectivele culoare se diferenţiază cu ajutorul unor panouri care conţin indicaţiile menţionate în Anexa III.

(2)_

a)Persoanele care beneficiază de dreptul la liberă circulaţie în temeiul dreptului Uniunii sunt autorizate să folosească culoarele indicate de panoul prezentat în anexa III partea A («UE, SEE, CH»). Respectivele persoane pot, de asemenea, să folosească culoarele indicate de panoul prezentat în anexa III partea B¹ («fără viză») şi partea B² («toate paşapoartele»).

Resortisanţii ţărilor terţe care nu au obligaţia de a deţine viză în momentul trecerii frontierelor externe ale statelor membre în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 539/2001 şi resortisanţii ţărilor terţe care deţin un permis de şedere valabil sau o viză de lungă şedere pot să folosească culoarele indicate de panoul prezentat în anexa III partea B¹ («fără viză») la prezentul regulament. Aceştia pot, de asemenea, să folosească culoarele indicate de panoul prezentat în anexa III partea B² («toate paşapoartele») la prezentul regulament.

b)Toate celelalte persoane folosesc culoarele indicate de panoul prezentat în anexa III partea B² («toate paşapoartele»).

Art. 10: Ştampilarea documentelor de călătorie

(1)Se ştampilează sistematic toate documentele de călătorie ale resortisanţilor ţărilor terţe, la intrare şi la ieşire. Ştampilele de intrare şi de ieşire se aplică în special pe:

(2)Se ştampilează la intrare şi ieşire documentele de călătorie ale resortisanţilor ţărilor terţe, membri de familie ai unui cetăţean al Uniunii, cărora li se aplică Directiva 2004/38/CE, dar care nu prezintă permisul de şedere prevăzut în directiva menţionată.

(3)Nu se aplică ştampilă de intrare sau ştampilă de ieşire:

g)pe documentele de călătorie ale resortisanţilor ţărilor terţe care prezintă un permis de şedere menţionat în Directiva 2004/38/CE.

În mod excepţional, la cererea unui resortisant al unei ţări terţe, se poate renunţa la aplicarea ştampilei la intrare sau ieşire în cazul în care aceasta ar putea crea dificultăţi majore pentru respectivul resortisant. În acest caz, intrarea sau ieşirea este consemnată pe o foaie volantă separată, în care se menţionează numele şi numărul paşaportului resortisantului în cauză. Respectiva foaie se predă resortisantului ţării terţe. Autorităţile competente ale statelor membre pot păstra evidenţe statistice ale acestor cazuri excepţionale şi le pot prezenta Comisiei.

Art. 11: Prezumţia privind îndeplinirea condiţiilor de durată a şederii

(2)Prezumţia menţionată la alineatul (1) poate fi infirmată în cazul în care resortisantul ţării terţe prezintă, prin orice mijloc, elemente de probă credibile, precum un bilet de călătorie sau documente justificative ale prezenţei sale în afara teritoriului statelor membre, de natură să demonstreze că a respectat condiţiile privind durata şederii pe termen scurt.

b)atunci când resortisantul unei ţări terţe se află pe teritoriul unui stat pentru care nu s-a luat încă decizia menţionată la articolul 3 alineatul (2) din Actul de Aderare din 2003, autorităţile competente indică, în conformitate cu legislaţia şi cu practicile interne, în documentul de călătorie al respectivului resortisant, data şi locul de trecere a frontierei externe a unui astfel de stat membru.

(3)În cazul în care prezumţia menţionată la alineatul (1) nu este combătută, resortisantul unei ţări terţe poate fi returnat în conformitate cu Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele şi procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanţilor ţărilor terţe aflaţi în situaţie de şedere ilegală (^*), precum şi în conformitate cu dreptul naţional care respectă directiva menţionată.

Art. 12: Supravegherea frontierelor

Art. 13: Refuzul intrării

(2)Intrarea nu poate fi refuzată decât printr-o decizie care să indice motivele precise ale refuzului. Decizia se ia de către autoritatea competentă abilitată în acest sens de legislaţia internă. Respectiva decizie intră în vigoare imediat.

(3)Persoanele care au făcut obiectul unei decizii de refuz al intrării au dreptul la o cale de atac împotriva deciziei. Calea de atac se desfăşoară în conformitate cu legislaţia internă. Resortisantului ţării terţe i se pun la dispoziţie informaţii scrise cu privire la punctele de contact în măsură să îi comunice informaţii legate de reprezentanţii competenţi să acţioneze în numele resortisantului respectiv, în conformitate cu legislaţia internă.

(5)Statele membre întocmesc o statistică privind numărul de persoane care au făcut obiectul unei decizii de refuz al intrării, motivele refuzului, cetăţenia persoanelor cărora li s-a refuzat intrarea şi tipul de frontieră (terestră, aeriană, maritimă) la care s-a refuzat intrarea şi transmit anual statisticile către Comisie (Eurostat), în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 862/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 iulie 2007 privind statisticile comunitare din domeniul migraţiei şi protecţiei internaţionale. (^*)

CAPITOLUL III:Personal şi resurse alocate controlului la frontiere şi cooperarea între statele membre

Art. 15: Punerea în aplicare a controalelor

(1)Controlul la frontiere prevăzut la articolele 6-13 se efectuează de către poliţiştii de frontieră, în conformitate cu dispoziţiile prezentului regulament şi cu legislaţia internă.

Statele membre se asigură că poliţiştii de frontieră sunt profesionişti specializaţi şi formaţi corespunzător, luând în considerare curricula comună de pregătire pentru poliţiştii de frontieră, stabilită şi dezvoltată de Agenţia Europeană pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale Statelor Membre ale Uniunii Europene, înfiinţată prin Regulamentul (CE) nr. 2007/2004. Curricula de pregătire include formarea specializată privind modul de detectare şi gestionare a situaţiilor în care sunt implicate persoane vulnerabile, cum ar fi minorii neînsoţiţi şi victimele traficului de persoane. Statele membre, cu sprijinul Agenţiei, încurajează poliţiştii de frontieră să înveţe limbile străine care le sunt necesare pentru îndeplinirea atribuţiilor lor.

Art. 16: Cooperarea dintre statele membre

(3)Fără a aduce atingere competenţelor Agenţiei, statele membre pot continua cooperarea operativă cu alte state membre şi/sau ţări terţe la frontierele externe, inclusiv schimbul de ofiţeri de legătură, în cazul în care o astfel de cooperare este complementară acţiunii Agenţiei.

Art. 17: Controlul comun

(1)Statele membre care nu aplică articolul 20 la frontierele terestre comune pot efectua, până la data aplicării articolului menţionat anterior, un control comun al respectivelor frontiere comune; în acest caz, o persoană nu poate fi oprită decât o singură dată în scopul realizării unei verificări la intrare sau la ieşire, fără a aduce atingere responsabilităţilor individuale ale statelor membre care decurg din articolele 6-13.

CAPITOLUL IV:Dispoziţii speciale referitoare la verificările la frontiere

Art. 18: Dispoziţii speciale referitoare la diferitele tipuri de frontiere şi mijloacele de transport utilizate pentru trecerea frontierelor externe

Art. 19: Dispoziţii speciale referitoare la verificarea anumitor categorii de persoane

(1)Dispoziţii speciale cu privire la verificările la frontiere descrise în anexa VII se aplică următoarelor categorii de persoane:

Art. 19^a

Prin derogare de la dispoziţiile prezentului regulament cu privire la stabilirea punctelor de trecere a frontierei şi până la intrarea în vigoare a unei decizii a Consiliului cu privire aplicarea integrală a dispoziţiilor acquis-ului Schengen în Croaţia în temeiul articolului 4 alineatul (2) din Actul de aderare sau până în momentul în care prezentul regulament se modifică astfel încât să includă dispoziţii care să reglementeze controlul frontierelor la punctele comune de trecere a frontierei, oricare dintre situaţii intervine mai întâi, Croaţia poate menţine punctele comune de trecere a frontierei la frontiera sa cu Bosnia şi Herţegovina. La aceste puncte comune de trecere a frontierei, poliţiştii de frontieră ai uneia dintre părţi efectuează verificări la intrarea sau ieşirea de pe teritoriul celeilalte părţi. Toate controalele efectuate de către poliţiştii de frontieră croaţi la intrare şi la ieşire se efectuează în conformitate cu acquis-ul Uniunii, inclusiv cu obligaţiile statelor membre în ceea ce priveşte protecţia internaţională şi nereturnarea. Dacă acest lucru este necesar, acordurile bilaterale pertinente de instituire a punctelor comune de trecere a frontierei în cauză se modifică în acest sens.

CAPITOLUL IV^a:Măsuri specifice în caz de deficienţe grave legate de controlul la frontierele externe

Art. 19^b: Măsuri la frontierele externe şi sprijinul acordat de Agenţie

(1)Atunci când, într-un raport de evaluare întocmit în conformitate cu articolul 14 din Regulamentul (UE) nr. 1053/2013 al Consiliului din 7 octombrie 2013 privind instituirea unui mecanism de evaluare şi de monitorizare în vederea verificării aplicării acquis-ului Schengen (^*), sunt identificate deficienţe grave în efectuarea controalelor la frontierele externe şi în vederea asigurării respectării recomandărilor menţionate la articolul 15 din respectivul regulament, Comisia poate recomanda, prin intermediul unui act de punere în aplicare, ca statul membru evaluat să ia anumite măsuri specifice, care pot include una sau ambele dintre următoarele:

(3)Atunci când, într-un raport de evaluare menţionat la alineatul (1), se concluzionează că statul membru evaluat îşi neglijează în mod grav obligaţiile şi, prin urmare, trebuie să raporteze cu privire la punerea în aplicare a planului de acţiune relevant în termen de trei luni, în conformitate cu articolul 16 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1053/2013, şi dacă, după perioada de trei luni susmenţionată, Comisia constată că situaţia persistă, aceasta poate declanşa aplicarea procedurii prevăzute la articolul 26 din prezentul regulament, în cazul în care sunt îndeplinite toate condiţiile în acest sens.

TITLUL III:FRONTIERE INTERNE

CAPITOLUL I:Eliminarea controlului la frontierele interne

Art. 21: Verificări în interiorul teritoriului

a)exercitării competenţelor poliţieneşti de către autorităţile competente ale statelor membre în temeiul legislaţiei interne, în măsura în care exercitarea respectivelor competenţe nu are un efect echivalent cu cel al verificărilor la frontiere; acest lucru se aplică, de asemenea, şi în zonele de frontieră. În sensul primei teze, exercitarea competenţelor poliţieneşti nu poate fi considerată, în special, echivalentă cu exercitarea verificărilor la frontiere în cazul în care măsurile poliţiei:

Art. 22: Eliminarea obstacolelor din calea traficului la punctele rutiere de trecere a frontierelor interne

CAPITOLUL II:Reintroducerea temporară a controalelor la frontierele interne

Art. 23: Cadru general pentru reintroducerea temporară a controlului la frontierele interne

(1)Atunci când în spaţiul fără controale la frontierele interne există o ameninţare gravă la adresa ordinii publice sau a securităţii interne într-un stat membru, statul membru respectiv poate reintroduce în mod excepţional controlul la toate frontierele interne sau în anumite părţi ale frontierelor sale interne, pentru o perioadă limitată de maximum 30 de zile sau pe durata previzibilă a ameninţării grave, dacă aceasta depăşeşte 30 de zile. Domeniul de aplicare şi durata reintroducerii temporare a controlului la frontierele interne nu depăşesc ceea ce este strict necesar pentru a răspunde ameninţării grave.

(3)În cazul în care ameninţarea gravă la adresa ordinii publice sau a securităţii interne în statul membru respectiv persistă după expirarea perioadei prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol, statul membru respectiv poate prelungi controlul la frontierele sale interne, ţinând seama de criteriile enumerate la articolul 23^a şi în conformitate cu articolul 24, din acelaşi motive ca cele menţionate la alineatul (1) din prezentul articol şi, luând în considerare orice elemente noi, pentru perioade de maximum 30 de zile, care pot fi reînnoite.

Art. 23^a: Criterii pentru reintroducerea temporară a controlului la frontierele interne

Atunci când un stat membru decide, ca măsură de ultimă instanţă, să reintroducă temporar controlul la una sau mai multe frontiere interne sau în anumite părţi ale acestora sau decide să prelungească o astfel de reintroducere, în conformitate cu articolul 23 sau cu articolul 25 alineatul (1), statul membru respectiv evaluează probabilitatea ca o astfel de măsură să remedieze în mod corespunzător ameninţarea la adresa ordinii publice sau a securităţii interne şi evaluează proporţionalitatea măsurii cu ameninţarea respectivă. În efectuarea unei astfel de evaluări, statul membru ia în considerare în special următoarele aspecte:

Art. 24: Procedura pentru reintroducerea temporară a controlului la frontierele interne în temeiul articolului 23 alineatul (1)

(1)Atunci când un stat membru preconizează să reintroducă controlul la frontierele interne în temeiul articolului 23 alineatul (1), acesta notifică celelalte state membre şi Comisia, cel târziu cu patru săptămâni înainte de reintroducerea preconizată, sau într-un termen mai scurt dacă circumstanţele care determină necesitatea de a reintroduce controlul la frontierele interne devin cunoscute cu mai puţin de patru săptămâni înainte de reintroducerea preconizată. În acest scop, statul membru furnizează următoarele informaţii:

(3)Un stat membru care face o notificare în temeiul alineatului (1) poate decide, atunci când este necesar şi în conformitate cu dreptul intern, să clasifice o parte din informaţii.

(4)În urma notificării din partea unui stat membru în temeiul alineatului (1) din prezentul articol şi în vederea consultării menţionate la alineatul (5) din prezentul articol, Comisia sau oricare dintre celelalte state membre poate emite un aviz, fără a aduce atingere articolului 72 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.

(5)Informaţiile menţionate la alineatul (1), precum şi orice aviz al Comisiei sau al unui stat membru în temeiul alineatului (4) fac obiectul unor consultări, inclusiv, atunci când este cazul, al unor reuniuni comune, între statul membru care preconizează reintroducerea controlului la frontierele interne, celelalte state membre, în special cele afectate în mod direct de aceste măsuri, şi Comisie, în vederea organizării, atunci când este cazul, a unei cooperări reciproce între statele membre şi a examinării proporţionalităţii măsurilor în raport cu evenimentele aflate la originea reintroducerii controlului la frontiere, precum şi cu ameninţările la adresa ordinii publice sau a securităţii interne.

Art. 25: Procedura specifică pentru cazurile care necesită o acţiune imediată

(3)În cazul în care ameninţarea gravă la adresa ordinii publice sau a securităţii interne persistă după expirarea perioadei prevăzute la alineatul (1), statul membru poate decide să prelungească controlul la frontierele interne pentru perioade de maximum 20 de zile, care pot fi reînnoite. În acest caz, statul membru respectiv ia în considerare criteriile menţionate la articolul 23^a, care includ o evaluare actualizată a necesităţii şi a proporţionalităţii măsurii, şi ţine seama de orice eventuale elemente noi.

Art. 26: Procedura specifică pentru circumstanţe excepţionale care periclitează funcţionarea generală a spaţiului fără controale la frontierele interne

(1)În circumstanţe excepţionale în care funcţionarea generală a spaţiului fără controale la frontierele interne este periclitată ca urmare a unor deficienţe grave persistente legate de controlul la frontierele externe, astfel cum se prevede la articolul 19^a, şi în măsura în care aceste circumstanţe constituie o ameninţare gravă la adresa ordinii publice sau a securităţii interne în cadrul spaţiului fără controale la frontierele interne sau în cadrul unor părţi ale acestuia, controlul la frontierele interne poate fi reintrodus în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol pentru o perioadă de maximum şase luni. Respectiva perioadă poate fi prelungită, maximum de trei ori, pentru o perioadă suplimentară de maximum şase luni, în cazul în care circumstanţele excepţionale persistă.

(2)Atunci când nicio altă măsură, în special cele menţionate la articolul 19^a alineatul (1), nu poate să atenueze în mod eficient ameninţarea gravă identificată, Consiliul poate, în ultimă instanţă şi în scopul protejării intereselor comune din spaţiul fără controale la frontierele interne, să recomande ca unul sau mai multe state membre anume să decidă reintroducerea controlului la toate frontierele interne ale acestora sau în anumite părţi ale acestor frontiere. Recomandarea Consiliului are la bază o propunere a Comisiei. Statele membre pot solicita Comisiei să înainteze Consiliului o astfel de propunere de recomandare.

(4)Din motive de urgenţă temeinic justificate legate de situaţiile în care circumstanţele care determină necesitatea de a prelungi controlul la frontierele interne în conformitate cu alineatul (2) nu sunt cunoscute decât cu mai puţin de 10 zile înainte de sfârşitul perioadei precedente de reintroducere a controalelor, Comisia poate adopta imediat orice recomandări necesare prin intermediul actelor de punere în aplicare aplicabile imediat în conformitate cu procedura menţionată la articolul 33^a alineatul (3). În termen de 14 zile de la adoptarea unei astfel de recomandări, Comisia prezintă Consiliului o propunere de recomandare, în conformitate cu alineatul (2).

Art. 26^a: Criterii pentru reintroducerea temporară a controlului la frontierele interne atunci când circumstanţe excepţionale periclitează funcţionarea generală a spaţiului fără controale la frontierele interne

(1)Atunci când, în ultimă instanţă, Consiliul recomandă, în conformitate cu articolul 26 alineatul (2), reintroducerea temporară a controlului la una sau mai multe frontiere interne sau în anumite părţi ale acestora, acesta evaluează probabilitatea ca o astfel de măsură să remedieze în mod corespunzător o ameninţare la adresa ordinii publice sau a securităţii interne în spaţiul fără controale la frontierele interne şi evaluează proporţionalitatea măsurii cu ameninţarea respectivă. Această evaluare se bazează pe informaţiile detaliate transmise de statul membru (statele membre) în cauză şi de Comisie şi pe orice alte informaţii relevante, inclusiv orice informaţii obţinute în temeiul alineatului (2) din prezentul articol. În efectuarea unei astfel de evaluări, se iau în considerare, în special, următoarele aspecte:

a)disponibilitatea măsurilor de sprijin tehnic sau financiar care ar putea fi aplicate sau care au fost aplicate la nivel naţional sau la nivelul Uniunii, inclusiv asistenţa acordată de organismele, oficiile sau agenţiile Uniunii, cum ar fi Agenţia, Biroul European de Sprijin pentru Azil, înfiinţat prin Regulamentul (UE) nr. 439/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului (^*) sau Biroului European de Poliţie (Europol), înfiinţat prin Decizia 2009/371/JAI a Consiliului (^**), şi probabilitatea ca aceste măsuri să remedieze în mod corespunzător ameninţările la adresa ordinii publice sau a securităţii interne în spaţiul fără controale la frontierele interne;

(2)Înainte de a adopta o propunere de recomandare a Consiliului, în conformitate cu articolul 26 alineatul (2), Comisia poate:

Art. 29: Raportul privind reintroducerea controlului la frontierele interne

În termen de cel mult patru săptămâni după eliminarea controlului la frontierele interne, statul membru care a efectuat controlul la frontierele interne prezintă un raport Parlamentului European, Consiliului şi Comisiei privind reintroducerea controlului la frontierele interne, oferind informaţii referitoare, în special, la evaluarea iniţială şi la respectarea criteriilor menţionate la articolele 23 a, 25 şi 26^a, la efectuarea verificărilor, cooperarea practică cu statele membre învecinate, impactul produs asupra libertăţii de circulaţie a persoanelor, la eficacitatea reintroducerii controlului la frontierele interne, inclusiv o evaluare ex-post cu privire la proporţionalitatea reintroducerii controlului la frontierele interne.

TITLUL IV:DISPOZIŢII FINALE

Art. 33: Exercitarea delegării

(3)Delegarea competenţei menţionate la articolul 12 alineatul (5) şi la articolul 32 poate fi revocată în orice moment de Parlamentul European sau de Consiliu. Decizia de revocare duce la încetarea delegării de competenţă specificate în respectiva decizie. Aceasta intră în vigoare în ziua următoare datei publicării deciziei în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară specificată în decizie. Aceasta nu aduce atingere validităţii actelor delegate aflate deja în vigoare.

(5)Un act delegat adoptat în temeiul articolului 12 alineatul (5) şi al articolului 32 intră în vigoare doar dacă Parlamentul European sau Consiliul nu a formulat nicio obiecţie într-un termen de două luni de la comunicarea actului către Parlamentul European şi Consiliu, sau dacă, înainte de expirarea acestui termen, atât Parlamentul European, cât şi Consiliul au informat Comisia ca nu vor formula obiecţii. Acest termen se prelungeşte cu două luni la iniţiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Art. 33^a: Procedura comitetului

Art. 34: Comunicări

(1)Comisiei i se comunică de către statele membre:

a)lista permiselor de şedere, făcându-se distincţia între cele reglementate la articolul 2 punctul 15 litera (a) şi cele reglementate la articolul 2 punctul 15 litera (b) şi care sunt însoţite de un model pentru permisele reglementate de articolul 2 punctul 15 litera (b). Permisele de şedere eliberate în conformitate cu Directiva 2004/38/CE sunt evidenţiate ca atare şi se pun la dispoziţie modele pentru permisele de şedere care nu au fost eliberate în conformitate cu formatul uniform prevăzut în Regulamentul (CE) nr. 1030/2002.

Art. 37: Comunicarea informaţiilor de către statele membre

Art. 37^a: Mecanismul de evaluare

(2)Normele referitoare la mecanismul de evaluare sunt specificate în Regulamentul (UE) nr. 1053/2013. În conformitate cu respectivul mecanism de evaluare, statele membre şi Comisia trebuie să desfăşoare în comun evaluări periodice, obiective şi imparţiale pentru a verifica aplicarea corectă a prezentului regulament, iar Comisia trebuie să coordoneze evaluările în strânsă cooperare cu statele membre. În cadrul mecanismului respectiv, fiecare stat membru este evaluat cel puţin o dată la cinci ani de o mică echipă formată din reprezentanţi ai Comisiei şi experţi desemnaţi de statele membre.

Art. 39: Abrogări

(2)De la data menţionată la alineatul (1), se abrogă:

ANEXA I:Documente justificative pentru verificarea îndeplinirii condiţiilor de intrare

c)pentru călătorii în scop turistic sau privat:

ANEXA II:Înregistrarea informaţiilor

ANEXA IV :Aplicarea ştampilelor

4.Statele membre desemnează punctele naţionale de contact responsabile pentru schimbul de informaţii privind codurile de securitate ale ştampilelor de intrare şi de ieşire utilizate la punctele de trecere a frontierei şi informează în acest sens pe celelalte state membre, Secretariatul General al Consiliului şi Comisia. Respectivele puncte de contact beneficiază imediat de acces la informaţiile privind ştampilele comune de intrare şi de ieşire utilizate la frontiera externă a statului membru în cauză, şi în special la informaţiile privind:

ANEXA V:

PARTEA A:Proceduri privind refuzul intrării la frontieră

1.În caz de refuz al intrării, poliţistul de frontieră competent:

3.În cazul în care resortisantul ţării terţe care a primit o decizie de refuz al intrării a fost condus la frontieră de către un operator de transport, autoritatea locală responsabilă:

a)solicită operatorului de transport să preia responsabilitatea resortisantului ţării terţe şi să îl transporte fără întârziere fie către ţara terţă din care a fost transportat, fie către ţara terţă care a eliberat documentul care permite trecerea frontierei, fie către orice altă ţară terţă în care este garantată admisia, sau să găsească mijloace de transport în continuare, în conformitate cu articolul 26 din Convenţia Schengen şi cu dispoziţiile Directivei 2001/51/CE a Consiliului din 28 iunie 2001 de completare a dispoziţiilor prevăzute la articolul 26 din Convenţia de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 (¹);

PARTEA B:Model uniform de formular pentru refuzul intrării la frontieră

Indicarea statului Logo-ul statului (Indicarea biroului) .........................................................
................................................................................................................................... (¹)
REFUZUL INTRĂRII LA FRONTIERĂ La data de ........................ ora .............., la punctul de trecere a frontierei ................................................, în faţa subsemnaţilor .............................................................................s-a prezentat: Nume ................................................ Prenume ...................................................................... Data naşterii............................... Locul naşterii ........................................................................ sex ............. Cetăţenie .................................... Cu domiciliul în ................................................................... Tipul documentului de identitate .................... număr .............................................................. Eliberat de ....................................................................... la data de ........................................ Cu viza nr. .............................. de tip ................................ emisă de ........................................ Valabilă de la ............................. la ................................... Cu o durată de ................. zile pentru următoarele motive: ....................................................... Venind din ................... cu .............................................(se indică mijlocul de transport utilizat, de exemplu numărul zborului), el/ea este informat/informată că îi este refuzată intrarea în ţară în temeiul (a se indica referinţele la legislaţia internă în vigoare) pentru următoarele motive: \|_\| (A) nu deţine documente de călătorie valabile \|_\| (B) este în posesia unui document de călătorie fals, falsificat sau modificat \|_\| (C) nu deţine o viză valabilă sau un permis de şedere valabil \|_\| (D) este în posesia unei vize false, falsificate sau modificate sau a unui permis de şedere fals, falsificat sau modificat \|_\| (E) nu deţine documentul sau documentele corespunzătoare care să ateste scopul şi condiţiile şederii Nu au fost prezentate următoarele documente: ................................................................. \|_\| (F) a rămas deja trei luni în cursul unei perioade de şase luni pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene \|_\| (G) nu dispune de mijloace suficiente de subzistenţă corespunzătoare perioadei şi condiţiilor de şedere sau de mijloace pentru întoarcerea în ţara de origine sau pentru tranzit \|_\| (H) este semnalat ca inadmisibil - \|_\| în SIS - \|_\| în sistemul naţional \|_\| (I) Este considerat(ă) ca reprezentând un pericol pentru ordinea publică, siguranţa internă, sănătatea publică sau relaţiile internaţionale ale unui sau mai multor state membre ale Uniunii Europene (fiecare stat trebuie să indice referinţele la reglementările de drept intern privind respectivele cazuri de refuz al intrării) Observaţii Persoana în cauză are dreptul la o cale de atac împotriva deciziei de refuz al intrării în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei interne. Persoana în cauză primeşte o copie după acest document (fiecare stat trebuie să indice referinţele la reglementările şi procedura interne privind dreptul la o cale de atac).
\| Persoana în cauză \|	\| Poliţistul de frontieră responsabil de verificare \|

ANEXA VI:Dispoziţii speciale privind diferitele tipuri de frontiere şi mijloacele de transport utilizate pentru trecerea frontierelor externe ale statelor membre

1.Frontiere terestre

1.1.2.La frontierele terestre, statele membre pot, în cazul în care consideră adecvat şi dacă circumstanţele o permit, amenaja culoare separate la anumite puncte de trecere a frontierei în conformitate cu articolul 9.

1.1.3.Persoanele care călătoresc cu autoturismele pot, în general, să rămână în interiorul acestora în timpul verificărilor. Cu toate acestea, în cazul în care circumstanţele o impun, acestor persoane li se poate solicita să coboare din autoturism. Verificarea amănunţită are loc, în cazul în care circumstanţele locale permit acest lucru, în locurile special amenajate în acest scop. Din motive de siguranţă a personalului, verificările se efectuează de doi poliţişti de frontieră, în cazul în care acest lucru este posibil.

1.1.4.1.Statele membre pot încheia sau menţine acorduri bilaterale cu ţările terţe vecine în ceea ce priveşte stabilirea punctelor comune de trecere a frontierei în care poliţiştii de frontieră ai statului membru şi poliţiştii de frontieră ai ţării terţe desfăşoară unul după celălalt controale la ieşire şi la intrare în conformitate cu legislaţia lor naţională pe teritoriul celeilalte părţi. Punctele comune de trecere a frontierei pot fi localizate atât pe teritoriul unui stat membru, cât şi pe teritoriul unei ţări terţe.

1.1.4.2.Punctele comune de trecere a frontierei aflate pe teritoriul statelor membre: acordurile bilaterale care stabilesc punctele comune de trecere a frontierei aflate pe teritoriul statelor membre cuprind o autorizaţie pentru poliţiştii de frontieră din ţările terţe să îşi exercite atribuţiile pe teritoriul statului membru în cauză, respectând următoarele principii:

(b)Arestarea unei persoane sau confiscarea bunurilor: în cazul în care poliţiştii de frontieră ai ţărilor terţe iau cunoştinţă de elemente care justifică arestarea sau punerea sub protecţie a unei persoane sau confiscarea bunurilor, aceştia informează autorităţile statului membru în cauză cu privire la elementele respective, iar autorităţile statului membru asigură luarea de măsuri de urmare adecvate în conformitate cu legislaţia lor naţională, cu dreptul Uniunii şi cu dreptul internaţional, indiferent de cetăţenia persoanei în cauză.

(c)Persoanele care beneficiază de dreptul la liberă circulaţie în temeiul dreptului Uniunii şi care intră pe teritoriul Uniunii: poliţiştii de frontieră ai ţărilor terţe nu trebuie să împiedice intrarea pe teritoriul Uniunii a persoanelor care beneficiază de dreptul la liberă circulaţie în temeiul dreptului Uniunii. În cazul în care există motive care justifică refuzul ieşirii din ţara terţă în cauză, poliţiştii de frontieră ai ţării terţe respective informează autorităţile statului membru cu privire la aceste motive, iar acestea din urmă asigură luarea de măsuri ulterioare corespunzătoare în conformitate cu legislaţia naţională, cu dreptul Uniunii şi cu dreptul internaţional.

1.1.4.3.Punctele comune de trecere a frontierei aflate pe teritoriul ţărilor terţe: acordurile bilaterale care stabilesc punctele comune de trecere a frontierei aflate pe teritoriul ţărilor terţe cuprind o autorizaţie pentru poliţiştii de frontieră ai statului membru să îşi exercite atribuţiile pe teritoriul ţării terţe. În sensul prezentului regulament, orice control efectuat de poliţiştii de frontieră ai unui stat membru într-un punct comun de trecere a frontierei aflat pe teritoriul unei ţări terţe se consideră a fi efectuat pe teritoriul statului membru în cauză. Poliţiştii de frontieră ai unui stat membru îşi exercită atribuţiile în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 562/2006 şi cu respectarea următoarelor principii:

(a)Protecţia internaţională: resortisantului unei ţări terţe care a trecut de controlul de ieşire al poliţiştilor de frontieră ai ţării terţe respective şi care solicită ulterior protecţie internaţională poliţiştilor de frontieră ai statului membru prezenţi pe teritoriul ţării terţe în cauză i se asigură accesul la procedurile relevante ale statului membru în conformitate cu acquis-ul Uniunii în materie de azil. Autorităţile ţării terţe acceptă transferul persoanei vizate pe teritoriul statului membru în cauză.

(c)Accesul la sistemele informatice: poliţiştii de frontieră ai unui stat membru au capacitatea de a utiliza sistemele informatice de prelucrare a datelor cu caracter personal în conformitate cu articolul 7. Statelor membre li se permite să adopte măsurile de securitate tehnice şi organizaţionale impuse de dreptul Uniunii pentru protecţia datelor cu caracter personal împotriva distrugerii accidentale sau ilegale, a pierderii accidentale, a modificării, a divulgării sau a accesului neautorizate, inclusiv a accesului autorităţilor ţărilor terţe.

1.1.4.4.Înainte de a încheia sau de a modifica un acord bilateral cu o ţară terţă vecină privind punctele comune de trecere a frontierei, statul membru în cauză consultă Comisia cu privire la compatibilitatea acordului cu dreptul Uniunii. Acordurile bilaterale deja existente sunt comunicate Comisiei până la 20 ianuarie 2014.

1.2.1.Verificările se efectuează atât asupra pasagerilor din trenuri, cât şi asupra personalului feroviar de la bordul trenurilor care trec frontierele externe, inclusiv de la bordul trenurilor de mărfuri şi al trenurilor goale. Statele membre pot încheia acorduri bilaterale sau multilaterale privind modalităţile de desfăşurare a verificărilor, cu respectarea principiilor prevăzute la punctul 1.1.4. Verificările se efectuează într-unul dintre următoarele moduri:

1.2.2.De asemenea, în vederea facilitării traficului trenurilor de călători de mare viteză, statele membre de pe itinerarul acestor trenuri care sosesc din ţări terţe pot, de asemenea, decide, de comun acord cu ţările terţe în cauză, cu respectarea principiilor prevăzute la punctul 1.1.4. să efectueze verificări la intrare asupra resortisanţilor ţărilor terţe din trenurile care sosesc din ţări terţe, într-unul dintre modurile următoare:

1.2.3.În cazul în care operatorul de transport feroviar are posibilitatea ca, pentru trenurile de mare viteză provenind din ţări terţe şi care fac mai multe opriri pe teritoriul statelor membre, să îmbarce pasageri pentru restul traseului situat exclusiv pe teritoriul statelor membre, respectivii pasageri fac obiectul unor verificări de intrare, fie la bordul trenului, fie în gara de destinaţie, cu excepţia cazului în care au fost efectuate verificări în conformitate cu punctul 1.2.1 sau cu punctul 1.2.2 prima liniuţă.

2.Frontiere aeriene

2.1.2.Locul în care se efectuează verificări la frontieră se stabileşte în conformitate cu următoarea procedură:

b)pentru zborurile cu provenienţa sau destinaţia în ţări terţe fără pasageri de transfer şi zborurile cu escale multiple în aeroporturi ale statelor membre, fără schimbare de aeronavă:

2.1.3.Verificările la frontieră nu se efectuează, în principiu, la bordul aeronavei sau în portul de îmbarcare, cu excepţia cazului când acest lucru este justificat de o analiză a riscurilor legate de siguranţa internă şi de imigraţia ilegală. Pentru a garanta că, la aeroporturile desemnate ca puncte de trecere a frontierei, persoanele fac obiectul verificărilor în conformitate cu dispoziţiile articolelor 6-13, statele membre se asigură că autorităţile aeroportului iau măsurile necesare astfel încât circulaţia să fie direcţionată către facilităţile rezervate verificărilor.

Statele membre se asigură că societatea aeroportuară ia toate măsurile necesare în vederea împiedicării accesului şi părăsirii de către persoanele neautorizate a zonelor rezervate, de exemplu a zonei de tranzit. Verificările nu se efectuează, în principiu, în zona de tranzit, cu excepţia cazului când acest lucru este justificat de o analiză a riscurilor legate de siguranţa internă şi de imigraţia ilegală; verificările din respectiva zonă pot fi efectuate, în special, asupra persoanelor care fac obiectul obligativităţii de viză de tranzit aeroportuar, pentru a verifica dacă respectivele persoane deţin o astfel de viză.

2.1.4.Dacă, în caz de forţă majoră, de pericol iminent sau pe baza instrucţiunilor autorităţilor, o aeronavă provenind dintr-o ţară terţă trebuie să aterizeze pe un teren care nu este punct de trecere a frontierei, respectiva aeronavă nu-şi poate continua zborul decât după autorizarea primită de la poliţiştii de frontieră sau de la autorităţile vamale. Acest lucru se aplică şi în cazul unei aeronave cu provenienţa dintr-o ţară terţă care aterizează fără autorizaţie. În orice eventualitate, dispoziţiile articolelor 6-13 se aplică verificărilor asupra persoanelor de la bordul respectivei aeronave.

2.2.2.Prin derogare de la punctul 2.2.1, se poate renunţa în aerodromuri la amplasarea structurilor destinate separării fizice a fluxurilor de pasageri pentru zborurile interne de cele pentru alte zboruri, fără a se aduce atingere dispoziţiilor Regulamentului (CE) nr. 2320/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 decembrie 2002 de instituire a unor norme comune în domeniul siguranţei aviaţiei civile (¹). În afară de aceasta, în cazul în care volumul de trafic nu impune aceasta, nu este necesar ca poliţiştii de frontieră să fie prezenţi în permanenţă, în măsura în care se garantează că, în caz de necesitate, se poate trimite personal la faţa locului în timp util.

3.Frontiere maritime

3.1.1.Verificarea navelor se efectuează în portul de sosire sau de plecare sau într-o zonă prevăzută în acest scop, situată în imediata apropiere a navei sau la bordul navei aflate în apele teritoriale, astfel cum au fost definite de Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite asupra dreptului mării. Statele membre pot încheia acorduri în baza cărora controalele pot fi, de asemenea, efectuate, în timpul trecerii frontierelor, sau la sosirea sau plecarea navei, pe teritoriul unei ţări terţe, cu respectarea principiilor prevăzute la punctul 1.1.4.

3.1.2.Comandantul navei, agentul maritim sau o altă persoană autorizată în mod corespunzător de către comandant sau autentificată într-un mod considerat acceptabil de către autoritatea publică competentă (denumită în continuare "comandant" în ambele cazuri) întocmeşte o listă a echipajului şi a eventualilor pasageri, care cuprinde informaţiile solicitate în formularele 5 (lista echipajului) şi 6 (lista pasagerilor) din Convenţia privind facilitarea traficului maritim internaţional (Convenţia FAL), precum şi, după caz, numărul vizei sau al permisului de şedere:

3.1.4.Comandantul semnalează imediat autorităţii competente toate modificările privind componenţa echipajului sau numărul de pasageri.

3.2.2.În cazul în care itinerarul navei de croazieră conţine exclusiv porturi situate pe teritoriul statelor membre, prin derogare de la articolele 4 şi 7, nu se efectuează nici o verificare la frontiere şi nava de croazieră poate acosta în porturi care nu sunt puncte de trecere a frontierei.

3.2.3.În cazul în care itinerarul navei de croazieră conţine atât porturi situate pe teritoriul statelor membre, cât şi porturi situate în ţări terţe, prin derogare de la articolul 7, verificările la frontiere se efectuează după cum urmează:

a)în cazul în care nava de croazieră vine dintr-un port situat pe teritoriul unei ţări terţe şi efectuează prima escală într-un port situat pe teritoriul unui stat membru, echipajul şi pasagerii fac obiectul verificărilor de intrare pe baza listelor nominale cu membrii echipajului şi cu pasagerii menţionate la punctul 3.1.2.

b)în cazul în care nava de croazieră vine dintr-un port situat într-o ţară terţă şi face din nou escală pe teritoriul unui stat membru, echipajul şi pasagerii fac obiectul verificărilor de intrare pe baza listelor nominale cu membrii echipajului şi cu pasagerii menţionate la punctul 3.1.2. cu condiţia ca listele respective să fi fost modificate după escala în portul precedent situat pe teritoriul unui stat membru.

d)în cazul în care nava de croazieră părăseşte un port situat într-un stat membru şi are ca destinaţie un port situat într-o ţară terţă, echipajul şi pasagerii fac obiectul verificărilor de ieşire pe baza listelor nominale cu membrii echipajului şi cu pasagerii.

3.2.5.Prin derogare de la articolele 4 şi 7, persoanele aflate la bordul navelor de agrement cu provenienţa sau destinaţia într-un port situat într-un stat membru nu fac obiectul verificărilor la frontiere şi pot intra într-un port care nu este punct de trecere a frontierei.

3.2.6.Prin derogare de la articolul 4, o navă de agrement venind dintr-o ţară terţă poate, în mod excepţional, să intre într-un port care nu este punct de trecere a frontierei. În acest caz, persoanele aflate la bord informează autorităţile portuare în vederea autorizării intrării în port. Autorităţile portuare iau legătura cu autorităţile portului cel mai apropiat desemnat ca punct de trecere a frontierei în vederea semnalării sosirii navei. Declaraţia privind pasagerii se face prin depunerea la autorităţile portuare a listei persoanelor aflate la bord. Respectiva listă se pune la dispoziţia poliţiştilor de frontieră, cel mai târziu în momentul sosirii.

3.2.8.Prin derogare de la articolele 4 şi 7, echipajul navelor de pescuit de coastă care intră zilnic sau în interval de 36 de ore în portul de înmatriculare sau în orice alt port situat pe teritoriul statelor membre, fără a intra într-un port situat pe teritoriul unei ţări terţe, nu face obiectul verificărilor sistematice. Cu toate acestea, în special în cazul în care coasta unei ţări terţe este situată în imediata apropiere a teritoriului statului membru în cauză, se ia în considerare analiza riscurilor legate de imigraţia ilegală în vederea determinării frecvenţei verificărilor care trebuie efectuate. În funcţie de aceste riscuri, se efectuează verificări asupra persoanelor şi/sau percheziţii ale navei.

3.2.9.Echipajul navelor de pescuit de coastă, care nu sunt înmatriculate într-un port situat pe teritoriul unui stat membru, face obiectul verificărilor în conformitate cu dispoziţiile privind marinarii.

h)membrii echipajului navelor feribot sunt trataţi la fel ca membrii echipajului navelor comerciale.

(i)Punctul 3.1.2. (obligaţia de a înainta listele pasagerilor şi ale echipajului) nu se aplică. În cazul în care trebuie redactată lista persoanelor aflate la bord în conformitate cu Directiva 98/41/CE a Consiliului din 18 iunie 1998 privind înregistrarea persoanelor care călătoresc la bordul navelor de pasageri care operează în porturile de destinaţie sau de plecare din statele membre ale Comunităţii (^*), comandantul înmânează autorităţii competente din portul de sosire pe teritoriul statelor membre o copie a acestei liste în maximum treizeci de minute de la plecarea navei din portul unei ţări terţe.

4.Navigaţia pe apele interne

ANEXA VII:Dispoziţii speciale pentru anumite categorii de persoane

2.Piloţii aeronavelor şi alţi membri ai echipajului

2.1.Prin derogare de la articolul 5, titularii unui brevet de pilot sau ai unui certificat de membru al echipajului (Crew Member Certificate), prevăzute în Anexa 9 la Convenţia privind aviaţia civilă internaţională din 7 decembrie 1944, în exercitarea atribuţiilor şi pe baza respectivelor documente, pot:

2.2.Dispoziţiile articolelor 6-13 se aplică verificărilor asupra echipajelor aeronavelor. În măsura posibilului, se efectuează cu prioritate verificările asupra echipajului aeronavelor. Mai precis, respectivele verificări au loc fie înainte de cele ale pasagerilor, fie în locuri special amenajate în acest scop. Prin derogare de la articolul 7, echipajul, aflat în cadrul exercitării atribuţiilor şi cunoscut de personalul responsabil pentru controalele la frontiere, poate face obiectul numai a unor verificări aleatorii.

3.Marinarii

Prin derogare de la articolele 4 şi 7, statele membre pot autoriza marinarii care deţin un carnet de marinar emis în conformitate cu Convenţiile Organizaţiei Internaţionale a Muncii (OIM) nr. 108 (1958) sau nr. 185 (2003) privind actele de identitate ale personalului navigant, Convenţia privind facilitarea traficului maritim internaţional (Convenţia FAL) şi cu legislaţia naţională relevantă, să intre pe teritoriul statelor membre şi să meargă la ţărm în zona portului unde face escală nava sau în localităţile limitrofe sau să iasă de pe teritoriul statelor membre, întorcându-se pe nava lor, fără să se prezinte la un punct de trecere a frontierei, cu condiţia să figureze pe lista echipajului navei de care aparţin, care a fost în prealabil transmisă pentru verificare de către autorităţile competente.

4.Titularii paşapoartelor diplomatice, oficiale sau de serviciu, precum şi membrii organizaţiilor internaţionale

4.1.Având în vedere privilegiile speciale sau imunităţile de care beneficiază titularii paşapoartelor diplomatice, oficiale sau de serviciu eliberate de ţări terţe sau de guvernele lor recunoscute de statele membre, precum şi titularii documentelor eliberate de organizaţiile internaţionale indicate la punctul 4.4, care călătoresc în interes de serviciu, aceştia pot avea prioritate în faţa altor călători la verificările de la punctele de trecere a frontierei, chiar dacă pot face obiectul, când este cazul, obligaţiei de a obţine o viză.

4.2.În cazul în care o persoană se prezintă la frontiera externă invocând privilegii, imunităţi şi exonerări, poliţistul de frontieră solicită ca respectiva persoană să facă dovada calităţii sale prin prezentarea documentelor corespunzătoare, în special certificate emise de statul acreditant sau prin prezentarea unui paşaport diplomatic sau printr-un alt mijloc. În cazul în care există îndoieli, poliţistul de frontieră poate, în caz de urgenţă, să apeleze direct la Ministerul Afacerilor Externe.

4.3.Membrii acreditaţi ai misiunilor diplomatice şi ai reprezentanţelor consulare şi familiile lor pot intra pe teritoriul statelor membre prezentând documentul menţionat la articolul 19 alineatul (2), însoţit de documentul care permite trecerea frontierei. În afară de aceasta, prin derogare de la articolul 13, poliţiştii de frontieră nu au dreptul de a refuza intrarea pe teritoriul statelor membre a titularilor paşapoartelor diplomatice, oficiale sau de serviciu, fără să fi consultat în prealabil autorităţile naţionale competente. Acest lucru este valabil şi când persoana în cauză este semnalată în SIS.

4.4.Documentele eliberate de organizaţiile internaţionale în scopurile specificate la punctul 4.1 sunt, în special, următoarele:

5.Lucrători transfrontalieri

5.2.Prin derogare de la articolul 7, lucrătorii transfrontalieri care sunt cunoscuţi de poliţiştii de frontieră întrucât trec frecvent frontiera pe la acelaşi punct de trecere al frontierei şi care, în baza verificărilor iniţiale, nu au fost semnalaţi nici în SIS, nici în bazele naţionale de date, nu fac obiectul verificărilor decât în mod aleator, pentru a verifica dacă deţin un document valabil care îi autorizează să treacă frontiera şi dacă îndeplinesc condiţiile necesare pentru intrare. Inopinat şi la intervale neregulate, respectivele persoane fac obiectul unor verificări amănunţite.

6.Minorii

6.2.În cazul în care minorii sunt însoţiţi, poliţistul de frontieră verifică existenţa autorităţii parentale a însoţitorilor asupra minorului, în special în cazul în care minorul nu este însoţit decât de un sigur adult şi în cazul în care există motive întemeiate de suspiciune că respectivul minor a fost luat ilegal din custodia persoanei (persoanelor) care deţin în mod legal autoritatea parentală asupra sa. În acest din urmă caz, poliţistul de frontieră efectuează o cercetare mai aprofundată în vederea descoperirii eventualelor incoerenţe sau contradicţii în informaţiile date.

7.Servicii de salvare, poliţie, pompieri şi poliţişti de frontieră

Înţelegeri privind intrarea şi ieşirea membrilor serviciilor de salvare, a poliţiei, a pompierilor care acţionează în situaţii de urgenţă, precum şi a poliţiştilor de frontieră care trec frontiera în exercitarea atribuţiilor de serviciu sunt prevăzute de legislaţia naţională. Statele membre pot încheia acorduri bilaterale cu ţările terţe privind intrarea şi ieşirea acestor categorii de persoane. Respectivele înţelegeri şi acorduri bilaterale pot să prevadă derogări de la articolele 4, 5 şi 7.

8.Lucrătorii offshore

ANEXA VIII:

Indicarea statului Logo-ul statului (Indicarea biroului) .........................................................
................................................................................................................................... (¹)
ACCEPTAREA ELEMENTELOR DE PROBĂ PRIVIND RESPECTAREA CONDIŢIILOR PRIVIND DURATA ŞEDERII PE TERMEN SCURT ÎN CAZUL ÎN CARE DOCUMENTUL DE CĂLĂTORIE NU PREZINTĂ ŞTAMPILĂ DE INTRARE La data de la .............................. (ora) ......................................., la (locul) ............................................................. în faţa autorităţii subsemnate ..............................................................................................................s-a prezentat: Nume ....................................................................... Prenume ................................................................................ Data naşterii ............................. Locul naşterii ..................................................................... sex ........................... Cetăţenie ........................................................................ Cu domiciliul în .............................................................. Tipul documentului de călătorie ..................................................număr ........................... Eliberat de ............................................................... la data de ........................................ Cu viza nr. .........................................(după caz) eliberată de ........................................... Cu o durată de ..................... zile pentru următoarele motive: ........................................... În temeiul elementelor de probă prezentate de persoana susmenţionată privind durata şederii pe teritoriul statelor membre, se consideră că respectiva persoană a intrat pe teritoriul .......................... stat membru), la data de .................................. prin punctul de trecere a frontierei .................................... Date de contact pentru autoritatea subsemnată: Tel: ............................................... Fax: .............................................. E-mail: .......................................... O copie a prezentului document a fost înmânată persoanei în cauză.
\| Persoana în cauză \|	\| Funcţionar responsabil + ştampilă \|

Indicarea statului Logo-ul statului (Indicarea biroului) .........................................................
................................................................................................................................... (¹)
REFUZUL INTRĂRII LA FRONTIERĂ La data de ........................ ora .............., la punctul de trecere a frontierei ................................................, în faţa subsemnaţilor .............................................................................s-a prezentat: Nume ................................................ Prenume ...................................................................... Data naşterii............................... Locul naşterii ........................................................................ sex ............. Cetăţenie .................................... Cu domiciliul în ................................................................... Tipul documentului de identitate .................... număr .............................................................. Eliberat de ....................................................................... la data de ........................................ Cu viza nr. .............................. de tip ................................ emisă de ........................................ Valabilă de la ............................. la ................................... Cu o durată de ................. zile pentru următoarele motive: ....................................................... Venind din ................... cu .............................................(se indică mijlocul de transport utilizat, de exemplu numărul zborului), el/ea este informat/informată că îi este refuzată intrarea în ţară în temeiul (a se indica referinţele la legislaţia internă în vigoare) pentru următoarele motive: \|_\| (A) nu deţine documente de călătorie valabile \|_\| (B) este în posesia unui document de călătorie fals, falsificat sau modificat \|_\| (C) nu deţine o viză valabilă sau un permis de şedere valabil \|_\| (D) este în posesia unei vize false, falsificate sau modificate sau a unui permis de şedere fals, falsificat sau modificat \|_\| (E) nu deţine documentul sau documentele corespunzătoare care să ateste scopul şi condiţiile şederii Nu au fost prezentate următoarele documente: ................................................................. \|_\| (F) a rămas deja trei luni în cursul unei perioade de şase luni pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene \|_\| (G) nu dispune de mijloace suficiente de subzistenţă corespunzătoare perioadei şi condiţiilor de şedere sau de mijloace pentru întoarcerea în ţara de origine sau pentru tranzit \|_\| (H) este semnalat ca inadmisibil - \|_\| în SIS - \|_\| în sistemul naţional \|_\| (I) Este considerat(ă) ca reprezentând un pericol pentru ordinea publică, siguranţa internă, sănătatea publică sau relaţiile internaţionale ale unui sau mai multor state membre ale Uniunii Europene (fiecare stat trebuie să indice referinţele la reglementările de drept intern privind respectivele cazuri de refuz al intrării) Observaţii Persoana în cauză are dreptul la o cale de atac împotriva deciziei de refuz al intrării în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei interne. Persoana în cauză primeşte o copie după acest document (fiecare stat trebuie să indice referinţele la reglementările şi procedura interne privind dreptul la o cale de atac).
\| Persoana în cauză \|	\| Poliţistul de frontieră responsabil de verificare \|