Art. 13. - Art. 13: Refuzul intrării - Regulamentul 562/15-mar-2006 de instituire a unui Cod comunitar privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul Frontierelor Schengen)
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial
Ieşit din vigoare Versiune de la: 17 Iulie 2015
Art. 13: Refuzul intrării
(1)Intrarea pe teritoriul statelor membre se refuză resortisanţilor ţărilor terţe care nu îndeplinesc ansamblul condiţiilor de intrare, definite la articolul 5 alineatul (1), şi care nu aparţin nici uneia din categoriile de persoane menţionate la articolul 5 alineatul (4). Respectiva dispoziţie nu aduce atingere aplicării dispoziţiilor speciale privind dreptul la azil şi la protecţie internaţională sau eliberarea unei vize de lungă şedere.
(2)Intrarea nu poate fi refuzată decât printr-o decizie care să indice motivele precise ale refuzului. Decizia se ia de către autoritatea competentă abilitată în acest sens de legislaţia internă. Respectiva decizie intră în vigoare imediat.
Decizia motivată indicând cauzele precise ale refuzului se comunică printr-un formular uniform, prezentat în Anexa V, Partea B, şi se completează de autoritatea competentă abilitată de legislaţia internă să refuze intrarea. Formularul uniform astfel completat se înmânează resortisantului în cauză, care confirmă primirea deciziei de refuz prin respectivul formular.
(3)Persoanele care au făcut obiectul unei decizii de refuz al intrării au dreptul la o cale de atac împotriva deciziei. Calea de atac se desfăşoară în conformitate cu legislaţia internă. Resortisantului ţării terţe i se pun la dispoziţie informaţii scrise cu privire la punctele de contact în măsură să îi comunice informaţii legate de reprezentanţii competenţi să acţioneze în numele resortisantului respectiv, în conformitate cu legislaţia internă.
Introducerea unei asemenea căi de atac nu are efect suspensiv asupra deciziei de refuz al intrării.
Fără a aduce atingere oricărei eventuale compensări acordate în conformitate cu legislaţia internă, resortisantul ţării terţe în cauză are dreptul la rectificarea ştampilei de intrare anulate, precum şi a oricărei anulări sau completări, din partea statului membru care a refuzat intrarea, în cazul în care, în cadrul căii de atac, decizia de refuz al intrării este declarată nefondată.
(4)Poliţiştii de frontieră se asigură că resortisantul ţării terţe, care a făcut obiectul unei decizii de refuz al intrării, nu intră pe teritoriul statului membru în cauză.
(5)Statele membre întocmesc o statistică privind numărul de persoane care au făcut obiectul unei decizii de refuz al intrării, motivele refuzului, cetăţenia persoanelor cărora li s-a refuzat intrarea şi tipul de frontieră (terestră, aeriană, maritimă) la care s-a refuzat intrarea şi transmit anual statisticile către Comisie (Eurostat), în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 862/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 iulie 2007 privind statisticile comunitare din domeniul migraţiei şi protecţiei internaţionale. (*)
(*)JO L 199, 31.7.2007, p. 23.
(6)Normele de reglementare refuzul intrării sunt descrise în anexa V, partea A.