Art. 7. - Art. 7: Verificările la frontiere efectuate asupra persoanelor - Regulamentul 562/15-mar-2006 de instituire a unui Cod comunitar privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul Frontierelor Schengen)

Acte UE

Editia Speciala a Jurnalului Oficial

Ieşit din vigoare
Versiune de la: 17 Iulie 2015
Art. 7: Verificările la frontiere efectuate asupra persoanelor
(1)Circulaţia transfrontalieră la frontierele externe face obiectul unor verificări din partea poliţiştilor de frontieră. Verificările se efectuează în conformitate cu dispoziţiile prezentului capitol.
Verificările pot avea ca obiect şi mijloacele de transport şi obiectele aflate în posesia persoanelor care trec frontiera. În cazul în care se efectuează percheziţii, se aplică legislaţia internă a statului membru în cauză.
(2)Toate persoanele fac obiectul unei verificări minime vizând stabilirea identităţii pe baza producerii sau prezentării documentelor de călătorie. Verificarea minimă constă într-o examinare simplă şi rapidă a valabilităţii documentului care îl autorizează pe titularul legitim să treacă frontiera şi a prezenţei indiciilor de falsificare sau de contrafacere, recurgându-se, după caz, la dispozitive tehnice şi consultând bazele de date relevante cu privire la informaţiile referitoare exclusiv la documentele furate, deţinute fără drept, pierdute sau anulate.
Controlul minim prevăzut la primul paragraf constituie regula pentru persoanele care beneficiază de dreptul la liberă circulaţie în temeiul dreptului Uniunii.

Cu toate acestea, în cazul în care se efectuează controale minime asupra persoanelor care beneficiază de dreptul la liberă circulaţie în temeiul dreptului Uniunii, poliţiştii de frontieră pot, în mod nesistematic, să consulte bazele de date naţionale şi europene pentru a se asigura că persoanele respective nu reprezintă o ameninţare reală, actuală şi suficient de gravă pentru siguranţa internă, ordinea publică, relaţiile internaţionale ale statelor membre sau o ameninţare pentru sănătatea publică.

Consecinţele respectivelor consultări nu pun în pericol dreptul de intrare pe teritoriul statului membru în cauză al persoanelor care beneficiază de dreptul la liberă circulaţie în temeiul dreptului Uniunii, astfel cum se prevede prin Directiva 2004/38/CE.

(3)La intrare şi la ieşire, resortisanţii ţărilor terţe fac obiectul unei verificări amănunţite.
a)Verificarea amănunţită la intrare include examinarea îndeplinirii condiţiilor stabilite la articolul 5 alineatul (1) şi, după caz, a documentelor care autorizează şederea şi exercitarea unei activităţi profesionale. Aceasta cuprinde o examinare detaliată a următoarelor elemente:
(i)verificarea dacă resortisantul ţării terţe deţine un document valabil şi care nu a expirat, care permite trecerea frontierei, iar documentul respectiv să fie însoţit, după caz, de viza sau de permisul de şedere solicitat;
(ii)examinarea amănunţită a documentului de călătorie, în căutarea unor indicii de falsificare sau de contrafacere;
(iii)examinarea ştampilelor de intrare şi de ieşire de pe documentele de călătorie ale resortisantului ţării terţe în cauză, în vederea verificării, prin compararea datelor de intrare şi de ieşire, dacă persoana nu a depăşit durata maximă de şedere autorizată pe teritoriul statelor membre;
(iv)verificarea punctelor de plecare şi de destinaţie a resortisantului ţării terţe în cauză, precum şi a obiectului şederii prevăzute şi, după caz, verificarea documentelor justificative corespunzătoare;
(v)verificarea dacă resortisantul ţării terţe în cauză dispune de mijloace de subzistenţă suficiente pentru durata şi obiectul şederii, pentru întoarcerea în ţara de origine sau pentru tranzitul către o ţară terţă în care admisia sa este garantată sau că este în măsură să dobândească legal respectivele mijloace;
(vi)verificarea dacă resortisantul ţării terţe în cauză, mijlocul său de transport şi obiectele pe care le transportă nu sunt de natură să compromită ordinea publică, siguranţa internă, sănătatea publică sau relaţiile internaţionale ale unui stat membru. Respectiva verificare include consultarea directă a datelor şi a semnalărilor persoanelor şi, dacă este necesar, a obiectelor integrate în SIS şi în bazele de date naţionale, precum şi, după caz, a măsurii ce urmează să fie întreprinse în urma unei semnalări.
aa) Dacă resortisantul unei ţări terţe este deţinătorul unei vize menţionate la articolul 5 alineatul (1) litera (b), controalele amănunţite efectuate la intrare includ şi verificarea identităţii deţinătorului vizei şi a autenticităţii vizei, prin consultarea Sistemului de Informaţii privind Vizele (VIS), în conformitate cu articolul 18 din Regulamentul (CE) nr. 767/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 iulie 2008 privind Sistemul de Informaţii privind Vizele (VIS) şi schimbul de date între statele membre cu privire la vizele de scurtă şedere (Regulamentul VIS) (*).
(*)JOL 218, 13.8.2008, p. 60.
ab) Prin derogare, atunci când:
(i)traficul atinge o asemenea intensitate încât timpul de aşteptare la punctul de trecere a frontierei devine excesiv de lung;
(ii)toate resursele de personal, de echipament şi de organizare au fost deja epuizate; şi
(iii) în baza unei evaluări, nu există niciun risc în ceea ce priveşte siguranţa internă şi imigraţia ilegală,
VIS poate fi consultat prin utilizarea în toate cazurile a numărului de pe autocolantul de viză şi, prin sondaj, a numărului de pe autocolantul de viză în combinaţie cu verificarea amprentelor digitale.
Cu toate acestea, în toate cazurile în care există o îndoială cu privire la identitatea deţinătorului vizei,i/sau cu privire la autenticitatea vizei, VIS se consultă utilizând în mod sistematic numărul de pe autocolantul de viză în combinaţie cu verificarea amprentelor digitale.
Această derogare se poate aplica doar la punctul de trecere a frontierei în cauză şi numai atât timp cât sunt îndeplinite condiţiile precizate mai sus.
ac) Decizia de a consulta VIS în conformitate cu litera (ab) se ia de către poliţistul de frontieră aflat la comanda punctului de trecere a frontierei sau la un nivel ierarhic superior.
Statul membru în cauză informează imediat celelalte state membre şi Comisia în privinţa unei astfel de decizii.
ad) Fiecare stat membru transmite anual un raport cu privire la aplicarea literei (ab) Parlamentului European şi Comisiei, care cuprinde numărul de resortisanţi ai ţărilor terţe care au fost verificaţi în VIS, utilizând exclusiv numărul de pe autocolantul de viză, precum şi durata timpului de aşteptare menţionat la litera (ab) punctul (i).
ae) Literele (ab) şi (ac) se aplică pentru o perioadă maximă de trei ani, care începe după trei ani de la momentul în care VIS a devenit operaţional. Înainte de terminarea celui de al doilea an de aplicare a dispoziţiilor de la literele (ab) şi (ac), Comisia transmite Parlamentului European şi Consiliului o evaluare cu privire la punerea în aplicare a acestora. Pe baza respectivei evaluări, Parlamentul European sau Consiliul pot invita Comisia să propună modificări corespunzătoare la prezentul regulament.

b)Verificarea amănunţită la ieşire cuprinde:
(i)verificarea dacă resortisantul ţării terţe deţine un document valabil pentru a trece frontiera;
(ii)examinarea documentului de călătorie, în căutarea unor indicii de falsificare sau contrafacere;
(iii)când este posibil, verificarea dacă resortisantul ţării terţe nu este considerat o ameninţare pentru ordinea publică, siguranţa internă sau pentru relaţiile internaţionale ale unui stat membru.
c)Pe lângă verificările menţionate la litera (b), verificările amănunţite la ieşire pot să cuprindă, de asemenea:
(i)verificarea dacă persoana deţine o viză valabilă, în cazul în care aceasta este cerută în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 539/2001, cu excepţia cazului în care persoana respectivă este titulară a unui permis de şedere valabil;
o astfel de verificare poate include consultarea VIS în conformitate cu articolul 18 din Regulamentul (CE) nr. 767/2008;

(ii)verificarea dacă persoana nu a depăşit durata maximă de şedere autorizată pe teritoriul statelor membre;
(iii)consultarea semnalărilor persoanelor şi a obiectelor incluse în SIS şi în bazele naţionale de date.
d)În vederea identificării oricărei persoane care nu îndeplineşte sau care nu mai îndeplineşte condiţiile de intrare "edere sau rezidenţă pe teritoriul statelor membre, VIS poate fi consultat în conformitate cu articolul 20 din Regulamentul (CE) nr. 767/2008.

(4)În cazul în care există posibilitatea şi resortisantul ţării terţe solicită acest lucru, verificarea amănunţită se efectuează într-un loc privat.
(5)Fără a aduce atingere dispoziţiilor celui de al doilea paragraf, resortisanţilor ţărilor terţe care fac obiectul unui control amănunţit în linia a doua li se vor furniza informaţii scrise într-o limbă pe care o înţeleg sau despre care se presupune în mod rezonabil că o înţeleg, sau printr-un alt mijloc eficace, privind scopul şi procedura acestui control.
Respectivele informaţii sunt disponibile în toate limbile oficiale ale Uniunii şi în limba sau limbile ţării sau ţărilor limitrofe statului membru în cauză şi precizează faptul că resortisantul ţării terţe poate solicita numele sau numărul matricol al poliţiştilor de frontieră care efectuează verificarea amănunţită în linia a doua, precum şi numele punctului de trecere a frontierei şi data trecerii frontierei.
(6)Controlul asupra persoanelor care beneficiază de dreptul la liberă circulaţie în temeiul dreptului Uniunii se efectuează în conformitate cu Directiva 2004/38/CE.

(7)Normele practice privind informaţiile care trebuie înregistrate sunt descrise în anexa II.
(8)În aplicarea literei (a) sau (b) de la articolul 4 alineatul (2), statele membre pot să prevadă, de asemenea, derogări de la normele prevăzute în prezentul articol.