Capitolul i - Trecerea frontierelor externe şi condiţiile de intrare - Regulamentul 562/15-mar-2006 de instituire a unui Cod comunitar privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul Frontierelor Schengen)

Acte UE

Editia Speciala a Jurnalului Oficial

Ieşit din vigoare
Versiune de la: 17 Iulie 2015
CAPITOLUL I:Trecerea frontierelor externe şi condiţiile de intrare
Art. 4: Trecerea frontierelor externe
(1)Frontierele externe nu pot fi trecute decât pe la punctele de trecere a frontierei şi în timpul programului de funcţionare stabilit. Programul de funcţionare este indicat clar la punctele de trecere a frontierei care nu sunt deschise 24 ore pe zi.
Comisiei i se comunică de către statele membre lista punctelor lor de trecere a frontierei, în conformitate cu articolul 34.
(2)Prin derogare de la alineatul (1), pot fi permise excepţii de la obligaţia de trecere a frontierelor externe numai prin punctele de trecere a frontierei şi în timpul programului de funcţionare stabilit:
a)pentru indivizi sau grupuri de persoane, în cazul unei solicitări cu caracter special privind trecerea ocazională a frontierelor externe în afara punctelor de trecere a frontierei sau în afara programului de funcţionare stabilit, cu condiţia să fie în posesia autorizaţiilor cerute de legislaţia internă şi ca acest lucru să nu fie contrar intereselor statelor membre în materie de ordine publică şi de siguranţă internă. Statele membre pot prevedea dispoziţii specifice în acordurile bilaterale. Excepţiile generale prevăzute în dreptul intern şi în acordurile bilaterale trebuie notificate Comisiei în conformitate cu articolul 34;
b)pentru indivizi sau grupuri de persoane, în cazul unei urgenţe neprevăzute;
c)în conformitate cu normele specifice prevăzute la articolele 18 şi 19 în coroborare cu anexele VI şi VII.

(3)Fără a aduce atingere excepţiilor prevăzute la alineatul (2) sau obligaţiilor lor în materie de protecţie internaţională, statele membre instituie sancţiuni în conformitate cu legislaţia lor internă în caz de trecere neautorizată a frontierelor externe prin alte locuri decât pe la punctele de trecere a frontierei sau în afara programului de funcţionare stabilit. Respectivele sancţiuni sunt efective, proporţionale şi cu efect de descurajare.
Art. 5: Condiţii de intrare pentru resortisanţii ţărilor terţe
(1)Pentru şederile preconizate pe teritoriul statelor membre pentru o perioadă de maximum 90 de zile în orice perioadă de 180 de zile, ceea ce implică luarea în considerare a ultimei perioade de 180 de zile precedente fiecărei zile de şedere, condiţiile de intrare pentru resortisanţii ţărilor terţe sunt următoarele:
a)să fie în posesia unui document de călătorie valabil care să permită titularului să treacă frontiera şi care să îndeplinească următoarele criterii:
(i)să fie valabil pentru o perioadă de cel puţin trei luni de la data preconizată a plecării de pe teritoriul statelor membre. În caz justificat de urgenţă, această obligaţie poate fi înlăturată;
(ii)să fi fost eliberat în ultimii 10 ani.

b)să fie în posesia unei vize valabile, în cazul în care aceasta este cerută în temeiul Regulamentului (CE) nr. 539/2001 al Consiliului din 15 martie 2001 de stabilire a listei ţărilor terţe ai căror resortisanţi trebuie să deţină viză pentru trecerea frontierelor externe şi a listei ţărilor terţe ai căror resortisanţi sunt exoneraţi de această obligaţie (*), cu excepţia cazului când respectivii resortisanţi sunt titulari ai unui permis de şedere valabil sau ai unei vize de lungă şedere valabile.
(*)JO L 81, 21.3.2001, p. 1.

c)să justifice obiectul şi condiţiile şederii şi să dispună de mijloace de subzistenţă suficiente, atât pentru durata şederii, cât şi pentru întoarcerea în ţara de origine sau pentru tranzitul către o ţară terţă în care admisia este garantată sau să fie în măsură să dobândească legal respectivele mijloace;
d)să nu fie o persoană pentru care s-a dat o alarmă în cadrul SIS în scopul refuzului intrării;
e)să nu fie considerat o ameninţare pentru ordinea publică, siguranţa internă, sănătatea publică sau relaţiile internaţionale ale unuia din statele membre şi, în special, să nu fie semnalat ca inadmisibil în bazele de date ale statelor membre pentru motivele enumerate anterior.
(11)(1a)În sensul aplicării dispoziţiilor alineatului (1), data intrării se consideră ca fiind prima zi de şedere pe teritoriul statelor membre, iar data ieşirii se consideră ca fiind ultima zi de şedere pe teritoriul statelor membre. Perioadele de şedere autorizate în temeiul unui permis de şedere sau a unei vize naţionale de lungă şedere nu sunt luate în considerare la calcularea perioadei de şedere pe teritoriul statelor membre.

(2)O listă neexhaustivă a documentelor justificative pe care poliţistul de frontieră le poate solicita resortisantului unei ţări terţe în vederea verificării îndeplinirii condiţiilor menţionate la alineatul (1), litera (c), figurează în anexa I.
(3)Evaluarea mijloacelor de subzistenţă se face în funcţie de durata şi de obiectul şederii şi în raport cu nivelul mediu al preţurilor în materie de cazare şi masă din statul membru sau din statele membre în cauză, pentru o cazare la preţ moderat, înmulţite cu numărul de zile de şedere.
Sumele de referinţă stabilite de către statele membre sunt comunicate Comisiei în conformitate cu articolul 34.
Evaluarea mijloacelor suficiente de subzistenţă se poate baza pe posesia de numerar, cecuri de călătorie şi cărţi de credit de către resortisantul unei ţări terţe. Declaraţiile de sponsorizare, atunci când sunt prevăzute de legislaţia internă, şi scrisorile de sponsorizare definite de legislaţia internă în cazul resortisanţilor ţărilor terţe cazaţi la o gazdă pot constitui, de asemenea, o dovadă a mijloacelor suficiente de subzistenţă.
(4)Prin derogare de la alineatul (1):
a)resortisanţii ţărilor terţe care nu îndeplinesc toate condiţiile menţionate la alineatul (1), dar care sunt titulari ai unui permis de şedere sau ai unei vize de lungă şedere sunt autorizaţi să intre în scopul tranzitului pe teritoriul altor state membre pentru a putea ajunge pe teritoriul statului membru care le-a eliberat permisul de şedere sau viza de lungă şedere, cu excepţia cazului în care respectivii resortisanţi se află pe lista naţională de alerte a statului membru ale cărui frontiere externe doresc să le traverseze şi alerta respectivă este însoţită de instrucţiuni cu privire la refuzul intrării sau tranzitului;

b)resortisanţii ţărilor terţe care îndeplinesc condiţiile menţionate la alineatul (1), cu excepţia celor menţionate la litera (b), şi care se prezintă la frontieră pot fi autorizaţi să intre pe teritoriul statelor membre dacă la frontieră este eliberată o viză în conformitate cu articolele 35 şi 36 din Regulamentul (CE) nr. 810/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 iulie 2009 privind instituirea unui Cod comunitar de vize (Codul de vize) (*).
(*)JO L 243, 15.9.2009, p. 1.

Statele membre întocmesc o statistică privind vizele eliberate la frontieră în conformitate cu articolul 46 din Regulamentul (CE) nr. 810/2009 şi cu anexa XII la acesta.

În cazul în care nu este posibilă aplicarea vizei pe document, viza se aplică în mod excepţional pe un formular separat care se inserează în document. În acest caz, se foloseşte modelul uniform de formular pentru aplicarea vizei, prevăzut de Regulamentul (CE) nr. 333/2002 al Consiliului din 18 februarie 2002 de stabilire a unui model uniform de formular pentru aplicarea unei vize eliberate de statele membre titularilor unui document de călătorie nerecunoscut de statul membru care emite formularul respectiv (2);
(2)JOL 53, 23.2.2002, p. 4.
c)resortisanţii ţărilor terţe care nu îndeplinesc una sau mai multe dintre condiţiile menţionate la alineatul (1) pot fi autorizaţi de un stat membru să intre pe teritoriul său din motive umanitare, de interes naţional sau în temeiul unor obligaţii internaţionale. În cazul în care resortisantul ţării terţe în cauză este semnalat ca inadmisibil, astfel cum se menţionează la alineatul (1), litera (d), statul membru care autorizează intrarea acestuia pe teritoriul său informează celelalte state membre în acest sens.