Regulamentul 2365/25-nov-2015 privind transparenţa operaţiunilor de finanţare prin instrumente financiare şi transparenţa reutilizării şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012

Acte UE

Jurnalul Oficial 337L

În vigoare

Versiune de la: 9 Ianuarie 2024

Dată act: 25-nov-2015

Emitent: Consiliul Uniunii Europene;Parlamentul European

(1)Criza financiară mondială care a izbucnit în perioada 2007-2008 a scos în evidenţă activităţi speculative excesive, lacune grave în materie de reglementare, un cadru de supraveghere ineficace, pieţe opace şi produse mult prea complexe în sistemul financiar. Uniunea a adoptat o serie de măsuri pentru a consolida şi a stabiliza sistemul bancar, inclusiv consolidarea cerinţelor de capital, a normelor privind îmbunătăţirea guvernanţei şi a măsurilor privind regimurile de supraveghere şi de rezoluţie, şi pentru a asigura că sistemul financiar îşi îndeplineşte rolul de a direcţiona capitalul către finanţarea economiei reale. Progresele realizate în ceea ce priveşte instituirea uniunii bancare sunt, de asemenea, decisive în acest context. Însă criza a evidenţiat, de asemenea, necesitatea de a îmbunătăţi transparenţa şi monitorizarea nu numai în sectorul bancar tradiţional, ci şi în sectoarele în care are loc activitatea de intermediere a creditării similară celei bancare, aşa-numitul "sistem bancar paralel" (shadow banking), a cărui amploare este alarmantă, fiind deja estimată la aproape jumătate din sistemul bancar reglementat. Orice neajuns legat de activităţile respective, care sunt similare celor desfăşurate de instituţiile de credit, poate afecta restul sectorului financiar.

(2)În contextul activităţii sale privind corectarea sistemului bancar paralel, Consiliul pentru Stabilitate Financiară (CSF) şi Comitetul european pentru risc sistemic (CERS), înfiinţate prin Regulamentul (UE) nr. 1092/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹), au identificat riscurile aferente operaţiunilor de finanţare prin instrumente financiare (SFT). SFT permit acumularea îndatorării, a prociclicităţii şi a interconectărilor pe pieţele financiare. În special, lipsa de transparenţă în ceea ce priveşte utilizarea SFT a împiedicat autorităţile de reglementare şi de supraveghere şi investitorii să evalueze şi să monitorizeze în mod corect riscurile asemănătoare celor asociate băncilor şi nivelul de interconectare din sistemul financiar în perioada premergătoare crizei financiare şi în cursul acesteia. În acest context, la 29 august 2013, CSF a adoptat cadrul de acţiune intitulat "Consolidarea supravegherii şi reglementării sectorului bancar paralel" (denumit în continuare "cadrul de acţiune al CSF") pentru abordarea riscurilor aferente sistemului bancar paralel în ceea ce priveşte operaţiunile de răscumpărare şi dare cu împrumut de titluri de valoare, care a fost aprobat ulterior în septembrie 2013 de către liderii G20.

(3)La 14 octombrie 2014, CSF a publicat un cadru de reglementare pentru marjele de ajustare aplicabile SFT care nu sunt compensate la nivel central. În absenţa compensării, astfel de operaţiuni presupun riscuri importante, dacă nu au garanţii asociate. Deşi îmbunătăţirea transparenţei cu privire la reutilizarea activelor clienţilor ar fi un prim pas în direcţia facilitării capacităţii contrapărţilor de a analiza şi a contracara riscurile, CSF urmează să îşi finalizeze, până în 2016, lucrările privind un set de recomandări cu privire la marjele de ajustare aplicabile SFT care nu sunt compensate la nivel central, pentru a preveni îndatorarea excesivă şi a atenua concentrarea riscului şi riscul de credit.

(4)La 19 martie 2012, Comisia a publicat o carte verde privind sistemul bancar paralel. Pe baza reacţiilor ample primite şi ţinând seama de evoluţiile la nivel internaţional, Comisia a emis, la 4 septembrie 2013, o comunicare către Consiliu şi Parlamentul European intitulată "Sistemul bancar paralel - abordarea noilor surse de risc din sectorul financiar". Comunicarea a subliniat că, din cauza naturii complexe şi opace a SFT, este dificil să se identifice contrapărţile şi să se monitorizeze concentrarea riscurilor, şi asta duce, de asemenea, la acumularea unei îndatorări excesive în sistemul financiar.

(5)Un grup de experţi la nivel înalt prezidat de Erkki Liikanen a adoptat în octombrie 2012 un raport privind reformarea structurii sectorului bancar din Uniune. Acesta a analizat, printre altele, interacţiunea dintre sistemul bancar tradiţional şi cel paralel. Raportul a recunoscut riscurile aferente activităţilor bancare paralele, cum ar fi un grad ridicat de îndatorare şi prociclicitatea, şi a solicitat reducerea interconectărilor dintre bănci şi sistemul bancar paralel, care fuseseră o sursă de contaminare în criza bancară ce a afectat întregul sistem. Raportul a sugerat, de asemenea, anumite măsuri structurale menite să soluţioneze deficienţele existente în sectorul bancar al Uniunii.

(6)Reformele structurale din sistemul bancar al Uniunii sunt abordate în contextul unei propuneri de regulament al Parlamentului European şi al Consiliului privind măsurile structurale de ameliorare a rezilienţei instituţiilor de credit din UE. Cu toate acestea, impunerea unor măsuri structurale pentru bănci ar putea duce la deplasarea anumitor activităţi către zone mai puţin reglementate, cum ar fi sectorul bancar paralel. Propunerea respectivă ar trebui să fie însoţită de cerinţele de transparenţă şi de raportare obligatorii pentru SFT stabilite în prezentul regulament. Prin urmare, normele privind transparenţa din prezentul regulament completează propunerea menţionată.

(7)Prezentul regulament răspunde necesităţii de a spori transparenţa pieţelor de finanţare prin instrumente financiare şi, în acest fel, a sistemului financiar. În vederea asigurării unor condiţii de concurenţă echivalente şi a convergenţei internaţionale, prezentul regulament urmăreşte cadrul de acţiune al CSF. Acesta creează un cadru la nivelul Uniunii în care detaliile referitoare la SFT să poată fi raportate în mod eficient către registrele centrale de tranzacţii, iar informaţiile privind SFT şi instrumentele de tip total return swap să fie comunicate investitorilor în organisme de plasament colectiv. Definiţia SFT din prezentul regulament nu cuprinde contractele derivate, astfel cum sunt definite în Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului (²). Totuşi, aceasta include tranzacţii care sunt în mod obişnuit denumite tranzacţii de tip swap cu lichidităţi şi tranzacţii de tip swap cu garanţii, care nu se încadrează în definiţia contractelor derivate din Regulamentul (UE) nr. 648/2012. Nevoia de convergenţă la nivel internaţional este reafirmată de probabilitatea ca, în urma reformelor structurale din cadrul sectorului bancar al Uniunii, activităţile care sunt în prezent realizate de sectorul bancar tradiţional să migreze către sectorul bancar paralel şi să fie exercitate de entităţi financiare şi nefinanciare. Prin urmare, din această situaţie poate rezulta un nivel chiar mai redus de transparenţă pentru autorităţile de reglementare şi de supraveghere în ceea ce priveşte respectivele activităţi, împiedicându-le pe acestea să aibă o imagine de ansamblu corectă a riscurilor legate de SFT. Aceasta nu ar face decât să agraveze legăturile, deja bine stabilite, care există între sectorul reglementat şi sectorul sistemului bancar paralel în ceea ce priveşte anumite pieţe.

(8)Evoluţia practicilor de piaţă şi dezvoltările tehnologice permit participanţilor la piaţă să utilizeze alte tranzacţii decât SFT ca sursă de finanţare, pentru gestionarea lichidităţilor şi a garanţiilor, ca strategie de creştere a randamentului, pentru a acoperi vânzările în lipsă sau pentru arbitrajul impozitului pe dividende. Astfel de tranzacţii ar putea avea un efect economic echivalent şi ar putea prezenta riscuri similare celor ale SFT, inclusiv: prociclicitatea determinată de fluctuaţia valorii activelor şi de volatilitate; transformarea scadenţei sau a lichidităţilor care derivă din finanţarea activelor pe termen lung sau nelichide prin intermediul activelor pe termen scurt sau lichide; şi contagiunea financiară cauzată de natura interconectată a unor lanţuri tranzacţionale care implică reutilizarea garanţiilor.

(9)Pentru a răspunde problemelor identificate în cadrul de acţiune al CSF şi evoluţiilor preconizate în urma reformei structurale a sectorului bancar al Uniunii, este probabil ca statele membre să adopte măsuri naţionale divergente, fapt care ar putea crea obstacole pentru buna funcţionare a pieţei interne şi ar dăuna intereselor participanţilor pe piaţă şi stabilităţii financiare. În plus, lipsa de norme armonizate privind transparenţa îngreunează sarcina autorităţilor naţionale de a compara datele de nivel micro care provin din diferite state membre şi, prin urmare, de a înţelege riscurile reale pentru sistem pe care le prezintă anumiţi participanţi pe piaţă. Prin urmare, este necesar să se prevină apariţia în Uniune a unor astfel de denaturări şi de obstacole. În consecinţă, temeiul juridic adecvat pentru prezentul regulament ar trebui să fie articolul 114 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE), interpretat în conformitate cu jurisprudenţa constantă a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

(10)Noile norme privind transparenţa ar trebui aşadar să prevadă raportarea de informaţii privind SFT încheiate de toţi participanţii de pe piaţă, atât entităţi financiare, cât şi nefinanciare, inclusiv în ceea ce priveşte structura garanţiei, dacă garanţia este disponibilă pentru reutilizare sau dacă a fost reutilizată, înlocuirea garanţiei la sfârşitul zilei, precum şi marjele de ajustare aplicate. Pentru a reduce la minimum costurile operaţionale suplimentare pentru participanţii pe piaţă, noile norme şi standarde ar trebui să se bazeze pe infrastructurile, pe procesele operaţionale şi pe formatele care au fost introduse în ceea ce priveşte raportarea contractelor derivate către registrele centrale de tranzacţii. În acest context, în măsura în care este fezabil şi relevant, Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare şi Pieţe) (ESMA) instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹) ar trebui să reducă la minimum suprapunerile şi să evite neconcordanţele dintre standardele tehnice adoptate în temeiul prezentului regulament şi cele adoptate în temeiul articolului 9 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012. Cadrul juridic prevăzut în prezentul regulament ar trebui, în măsura posibilului, să fie identic cu cel al Regulamentului (UE) nr. 648/2012 în ceea ce priveşte raportarea contractelor derivate către registrele centrale de tranzacţii înregistrate în acest scop. Acest lucru ar trebui să permită, de asemenea, ca registrele centrale de tranzacţii înregistrate sau recunoscute în conformitate cu regulamentul respectiv să îndeplinească funcţia de registru central atribuită prin prezentul regulament, dacă îndeplinesc anumite criterii suplimentare, cu condiţia finalizării unui proces simplificat de înregistrare.

(12)Tranzacţiile cu membrii Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC) ar trebui să fie scutite de obligaţia de raportare a SFT către registrele centrale de tranzacţii. Cu toate acestea, pentru a se asigura că autorităţile de reglementare şi de supraveghere obţin o imagine de ansamblu corectă a riscurilor aferente SFT încheiate de entităţile pe care le reglementează sau le supraveghează, autorităţile relevante şi membrii SEBC ar trebui să coopereze îndeaproape. O astfel de cooperare ar trebui să permită autorităţilor de reglementare şi de supraveghere să îşi îndeplinească responsabilităţile şi mandatele aferente. O astfel de cooperare ar trebui să fie confidenţială şi condiţionată de o cerere justificată din partea autorităţilor competente şi ar trebui să fie furnizată numai cu scopul de a permite acestor autorităţi să îşi îndeplinească responsabilităţile, ţinând seama în mod corespunzător de principiile şi de cerinţele privind independenţa băncilor centrale şi de îndeplinirea de către acestea a funcţiilor lor de autorităţi monetare, inclusiv a operaţiunilor de politică monetară, de schimb valutar şi de stabilitate financiară pe care membrii SEBC sunt împuterniciţi legal să le pună în aplicare. Prin urmare, membrii SEBC ar trebui să fie în măsură să refuze furnizarea de informaţii în cazurile în care tranzacţiile sunt încheiate de către aceştia în exercitarea funcţiilor lor în calitate de autorităţi monetare. Aceştia ar trebui să notifice autorităţii solicitante orice astfel de refuz, însoţit de justificarea acestuia.

(13)Informaţiile referitoare la riscurile inerente pieţelor de finanţare prin instrumente financiare ar trebui să fie centralizate şi accesate uşor şi direct de organisme precum ESMA, Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea Bancară Europeană) (ABE) instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹), Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea Europeană de Asigurări şi Pensii Ocupaţionale) (EIOPA) instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului (²), autorităţile competente relevante, CERS şi băncile centrale relevante din SEBC, inclusiv Banca Centrală Europeană (BCE), în îndeplinirea atribuţiilor sale în cadrul unui mecanism unic de supraveghere în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului (³), în scopul identificării şi monitorizării riscurilor la adresa stabilităţii financiare cauzate de activităţile bancare paralele realizate de entităţi reglementate şi nereglementate. Atunci când va elabora standardele tehnice de reglementare prevăzute de prezentul regulament sau va propune revizuirea acestora, ESMA ar trebui să ia în considerare standardele tehnice adoptate în conformitate cu articolul 81 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, care reglementează registrele centrale de tranzacţii pentru contractele derivate, precum şi evoluţia viitoare a respectivelor standarde tehnice. De asemenea, ESMA ar trebui să vizeze garantarea accesului direct şi imediat al autorităţilor competente relevante, al CERS şi al băncilor centrale relevante din cadrul SEBC, inclusiv BCE, la informaţiile necesare pentru îndeplinirea atribuţiilor lor, inclusiv de definire şi de punere în aplicare a politicii monetare, precum şi de supraveghere a infrastructurilor pieţei financiare. Pentru a asigura acest lucru, ESMA ar trebui să stabilească clauzele şi condiţiile de acces la astfel de informaţii în proiectele de standarde tehnice de reglementare.

(14)Este necesar să se introducă dispoziţii privind schimbul de informaţii între autorităţile competente, precum şi să se consolideze obligaţiile reciproce ale acestor autorităţi în materie de asistenţă şi cooperare. În contextul unei activităţi transfrontaliere crescânde, autorităţile competente ar trebui să îşi furnizeze reciproc informaţiile necesare pentru exercitarea funcţiilor lor, astfel încât să garanteze aplicarea eficace a prezentului regulament, inclusiv în cazul în care o infracţiune sau o infracţiune suspectată poate fi de resortul autorităţilor competente din două sau mai multe state membre. În cadrul acestui schimb de informaţii, secretul profesional se impune întotdeauna, pentru a asigura transmiterea fără piedici a informaţiilor respective, precum şi protecţia drepturilor persoanelor în cauză. Fără a aduce atingere dreptului intern penal sau fiscal, autorităţile competente, ESMA, organismele sau persoanele fizice sau juridice, altele decât autorităţile competente, care primesc informaţii confidenţiale ar trebui să le utilizeze doar pentru îndeplinirea sarcinilor lor şi pentru exercitarea funcţiilor lor. Acest lucru nu ar trebui totuşi să împiedice exercitarea, în conformitate cu dreptul naţional, a funcţiilor organismelor naţionale responsabile cu prevenirea, investigarea sau remedierea cazurilor de administrare defectuoasă.

(15)SFT sunt utilizate pe scară largă de administratorii organismelor de plasament colectiv pentru administrarea eficientă a portofoliului. O astfel de utilizare poate avea un impact semnificativ asupra performanţei respectivelor organisme de plasament colectiv. SFT pot fi utilizate fie pentru a îndeplini obiectivele de investiţii, fie pentru a creşte randamentul. Administratorii utilizează de asemenea instrumentele de tip total return swap, care au efecte echivalente cu cele ale SFT. SFT şi instrumentele de tip total return swap sunt utilizate pe scară largă de către administratorii organismelor de plasament colectiv pentru a obţine expunerea la anumite strategii sau pentru a creşte randamentul acestora. Utilizarea SFT şi a instrumentelor de tip total return swap ar putea spori profilul general de risc al organismului de plasament colectiv, întrucât utilizarea lor nu este comunicată în mod adecvat investitorilor. Este crucial să se garanteze că investitorii în astfel de organisme de plasament colectiv sunt în măsură să facă alegeri în cunoştinţă de cauză şi să evalueze profilul general de risc şi de randament al organismelor de plasament colectiv. Atunci când evaluează SFT sau instrumente de tip total return swap, organismul de plasament colectiv ar trebui să examineze fondul tranzacţiei, pe lângă forma juridică a acesteia.

(16)Investiţiile realizate pe baza unor informaţii incomplete sau incorecte în ceea ce priveşte strategia de investiţii a organismului de plasament colectiv pot avea ca rezultat pierderi importante suferite de investitori. Prin urmare, este esenţial ca organismele de plasament colectiv să comunice toate informaţiile detaliate relevante legate de modul în care acestea utilizează SFT şi instrumentele de tip total return swap. În plus, transparenţa totală este extrem de relevantă în domeniul organismelor de plasament colectiv, deoarece ansamblul activelor supuse SFT şi instrumentelor de tip total return swap nu sunt deţinute de administratorii organismelor de plasament colectiv, ci de investitorii lor. Comunicarea de informaţii complete în ceea ce priveşte SFT şi instrumentele de tip total return swap este, prin urmare, un instrument esenţial de protecţie împotriva eventualelor conflicte de interese.

(17)Noile norme privind transparenţa SFT şi a instrumentelor de tip total return swap sunt strâns legate de Directivele 2009/65/CE (¹) şi 2011/61/UE (²) ale Parlamentului European şi ale Consiliului, deoarece directivele respective constituie cadrul juridic care reglementează înfiinţarea, administrarea şi comercializarea organismelor de plasament colectiv.

(18)Organismele de plasament colectiv pot funcţiona ca organisme de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM), gestionate de societăţi de administrare ale OPCVM sau de societăţi de investiţii în OPCVM autorizate în temeiul Directivei 2009/65/CE, sau ca fonduri de investiţii alternative (FIA), gestionate de administratori de fonduri de investiţii alternative (AFIA) autorizaţi sau înregistraţi în temeiul Directivei 2011/61/UE. Noile norme privind transparenţa SFT şi a instrumentelor de tip total return swap introduse prin prezentul regulament completează şi ar trebui să se aplice în plus faţă de dispoziţiile respectivelor directive.

(19)Pentru a permite investitorilor să devină conştienţi de riscurile legate de utilizarea SFT şi a instrumentelor de tip total return swap, administratorii organismelor de plasament colectiv ar trebui să furnizeze informaţii detaliate, în cadrul rapoartelor periodice, privind orice recurgere la astfel de tehnici. Rapoartele periodice existente pe care societăţile de administrare a OPCVM-urilor sau de investiţii în OPCVM-uri şi AFIA trebuie să le prezinte ar trebui să fie completate cu informaţiile suplimentare privind utilizarea SFT şi a instrumentelor de tip total return swap. Atunci când stabileşte în mod mai aprofundat conţinutul acestor rapoarte periodice, ESMA ar trebui să ţină seama de povara administrativă generată şi de particularităţile diferitelor tipuri de SFT şi de instrumente de tip total return swap.

(21)Reutilizarea garanţiilor furnizează lichidităţi şi permite contrapărţilor să îşi diminueze costurile de finanţare, însă are tendinţa să creeze lanţuri complexe de garanţii între sistemul bancar tradiţional şi sistemul bancar paralel, ceea ce prezintă riscuri pentru stabilitatea financiară. Lipsa transparenţei în ceea ce priveşte măsura în care instrumentele financiare furnizate ca garanţii au fost reutilizate, precum şi în ceea ce priveşte riscurile aferente în caz de faliment poate submina încrederea în contrapărţi şi poate spori riscurile pentru stabilitatea financiară.

(22)Pentru a spori transparenţa reutilizării, ar trebui impuse cerinţe minime de informare. Operaţiunea de reutilizare ar trebui să aibă loc doar dacă aceasta este cunoscută şi consimţită în mod expres de contrapartea care furnizează instrumentele financiare. Prin urmare, exercitarea dreptului la reutilizare ar trebui să se reflecte în contul de titluri de valoare al contrapărţii care furnizează instrumentele financiare, cu excepţia cazului în care contul respectiv este reglementat de legislaţia unei ţări terţe, care poate prevedea alte mijloace corespunzătoare de a reflecta reutilizarea.

(23)Deşi domeniul de aplicare al normelor din prezentul regulament care privesc reutilizarea este mai amplu decât cel al Directivei 2002/47/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (³), prezentul regulament nu modifică domeniul de aplicare al directivei menţionate, ci ar trebui citit ca o completare la directiva respectivă. Condiţiile impuse contrapărţilor pentru a fi îndrituite să reutilizeze şi să exercite dreptul la reutilizare nu diminuează în niciun fel protecţia acordată contractelor de garanţie financiară cu transfer de proprietate în temeiul Directivei 2002/47/CE. În acest context, eventualele încălcări are cerinţelor de transparenţă în materie de reutilizare nu ar trebui să afecteze dreptul naţional privind valabilitatea sau efectul unei tranzacţii.

(24)Prezentul regulament stabileşte norme stricte în materie de informare în sarcina contrapărţilor în ceea ce priveşte reutilizarea care nu ar trebui să aducă atingere aplicării normelor sectoriale adaptate actorilor, structurilor şi situaţiilor specifice. Prin urmare, normele privind reutilizarea prevăzute în prezentul regulament ar trebui să se aplice, de exemplu, organismelor de plasament colectiv şi depozitarilor sau clienţilor firmelor de investiţii numai în măsura în care nu sunt prevăzute norme mai stricte privind reutilizarea în cadrul juridic aplicabil organismelor de plasament colectiv sau pentru a proteja activele deţinute de clienţi, care constituie o lex specialis şi care prevalează asupra normelor cuprinse în prezentul regulament. În special, prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere niciunei norme de drept al Uniunii sau intern care limitează capacitatea contrapărţilor de a realiza operaţiuni de reutilizare a instrumentelor financiare care sunt furnizate ca garanţii de către contrapărţi sau de alte persoane decât contrapărţile. Aplicarea cerinţelor de reutilizare ar trebui amânată cu şase luni după intrarea în vigoare a prezentului regulament, pentru a da contrapărţilor suficient timp să îşi adapteze contractele de garanţie în curs, inclusiv contractele-cadru, precum şi să se asigure că noile contracte de garanţie sunt conforme cu prezentul regulament.

(26)În scopul asigurării respectării de către contrapărţi a obligaţiilor care derivă din prezentul regulament şi pentru a garanta faptul că acestea sunt supuse unui tratament similar pe întreg teritoriul Uniunii, statele membre ar trebui să asigure că autorităţile competente au competenţe pentru a aplica sancţiuni administrative şi alte măsuri administrative eficace, proporţionale şi cu efect de descurajare. Prin urmare, sancţiunile administrative şi alte măsuri administrative stabilite prin prezentul regulament ar trebui să respecte anumite cerinţe esenţiale privind destinatarii, criteriile care trebuie avute în vedere la aplicarea sancţiunilor sau a măsurilor, publicarea sancţiunilor sau a măsurilor, competenţele-cheie în materie de sancţionare şi nivelurile sancţiunilor pecuniare administrative. Este oportun ca sancţiunile şi alte măsuri stabilite în temeiul Directivelor 2009/65/CE şi 2011/61/UE să se aplice în cazul încălcării obligaţiilor de transparenţă referitoare la organismele de plasament colectiv în temeiul prezentului regulament.

(29)Standardele tehnice din sectorul serviciilor financiare ar trebui să asigure o armonizare consecventă şi o protecţie adecvată a deponenţilor, investitorilor şi consumatorilor din întreaga Uniune. Este eficient şi oportun ca sarcina de a elabora proiecte de standarde tehnice de reglementare şi de punere în aplicare care nu implică alegeri de politică să îi fie încredinţată ESMA, ca organism cu înaltă specializare. ESMA ar trebui să asigure proceduri administrative şi de raportare eficiente atunci când elaborează standarde tehnice. Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte standarde tehnice de reglementare prin intermediul unor acte delegate în temeiul articolului 290 din TFUE şi în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 în ceea ce priveşte următoarele aspecte: informaţiile care trebuie raportate pentru diferitele tipuri de SFT; informaţiile despre cererea de înregistrare sau de extindere a înregistrării unui registru central de tranzacţii; informaţiile despre procedurile care urmează să fie aplicate de registrele centrale de tranzacţii de verificare a informaţiilor privind SFT raportate către acestea; frecvenţa şi detaliile privind publicarea datelor din registrele centrale de tranzacţii, cerinţele pentru datele respective şi accesul la acestea; şi, dacă este necesar, detalierea conţinutului anexei.

(30)Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte standardele tehnice de punere în aplicare elaborate de ESMA, prin intermediul actelor de punere în aplicare prevăzute la articolul 291 din TFUE şi în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, în ceea ce priveşte formatul şi frecvenţa rapoartelor, formatul cererii de înregistrare sau de extindere a înregistrării unui registru central de tranzacţii, precum şi procedurile şi formularele pentru schimbul de informaţii referitoare la sancţiuni şi alte măsuri cu ESMA.

(31)Competenţa de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce priveşte modificarea listei entităţilor care sunt excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament şi tipurile de taxe, elementele pentru care se datorează taxe, valoarea taxelor şi modul de plată a acestora de către registrele centrale de tranzacţii. Este deosebit de important ca, în etapa pregătitoare, Comisia să organizeze consultări corespunzătoare, inclusiv la nivel de experţi. Atunci când pregăteşte şi elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure transmiterea simultană, în timp util şi în mod corespunzător a documentelor relevante către Parlamentul European şi Consiliu.

(32)În vederea asigurării unor condiţii uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui conferite competenţe de executare Comisiei pentru ca aceasta să poată lua decizii privind evaluarea normelor din ţări terţe în scopul recunoaşterii registrelor centrale de tranzacţii din ţări terţe şi în scopul de a evita eventuale suprapuneri sau intrări în conflict ale unor cerinţe. Evaluarea care stă la baza deciziilor privind echivalenţa cerinţelor de raportare dintr-o ţară terţă nu ar trebui să aducă atingere dreptului unui registru central de tranzacţii stabilit în ţara terţă respectivă şi recunoscut de ESMA de a furniza servicii de raportare entităţilor stabilite în Uniune, deoarece o decizie de recunoaştere ar trebui să fie independentă de o astfel de evaluare în vederea unei decizii de echivalare.

(35)Deoarece obiectivele prezentului regulament, şi anume consolidarea transparenţei anumitor activităţi de pe pieţele financiare cum ar fi utilizarea SFT şi reutilizarea garanţiilor pentru a permite monitorizarea şi identificarea riscurilor aferente, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea şi efectele prezentului regulament, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarităţii astfel cum este definit la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este definit la articolul menţionat, prezentul regulament nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor menţionate.

(36)Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale şi principiile recunoscute în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special dreptul la protecţia datelor cu caracter personal, dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, dreptul la apărare şi principiul non bis in idem, libertatea de a desfăşura o activitate comercială, dreptul la proprietate, dreptul la o cale de atac eficace şi la un proces echitabil. Prezentul regulament trebuie să se aplice în conformitate cu aceste drepturi şi principii.

(37)Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 28 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹) şi a emis un aviz la 11 iulie 2014 (²).

(38)Schimbul sau transmiterea datelor cu caracter personal de către autorităţile competente ale statelor membre sau de către registrele centrale de tranzacţii ar trebui să aibă loc în conformitate cu normele privind transferul datelor cu caracter personal prevăzute de Directiva 95/46/CE al Parlamentului European şi al Consiliului (³). Schimbul sau transmiterea datelor cu caracter personal de către ESMA, ABE sau EIOPA ar trebui să aibă loc în conformitate cu normele privind transferul datelor cu caracter personal prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 45/2001.

(40)În urma rezultatului activităţii desfăşurate de forurile internaţionale relevante şi acţionând cu sprijinul ESMA, ABE şi CERS, Comisia ar trebui să prezinte un raport Parlamentului European şi Consiliului cu privire la progresul înregistrat în eforturile internaţionale de a atenua riscurile asociate SFT, inclusiv recomandările CSF privind marjele de ajustare aplicabile SFT care nu sunt compensate la nivel central, precum şi caracterul adecvat al respectivelor recomandări pentru pieţele europene.

(41)Aplicarea cerinţelor de raportare şi de transparenţă din prezentul regulament ar trebui amânată pentru a oferi registrelor centrale de tranzacţii suficient timp pentru a solicita autorizarea şi recunoaşterea activităţilor lor prevăzute de prezentul regulament, iar contrapărţilor şi organismelor de plasament colectiv suficient timp pentru a se conforma respectivelor cerinţe. În special, este oportun să se amâne aplicarea cerinţelor suplimentare de transparenţă pentru organismele de plasament colectiv, ţinând seama de orientările emise de ESMA pentru autorităţile competente şi societăţile de administrare ale OPCVM la 18 decembrie 2012, care stabilesc un cadru facultativ societăţilor de administrare a OPCVM în ceea ce priveşte obligaţiile de comunicare, şi de necesitatea de a reduce sarcina administrativă a administratorilor organismelor de plasament colectiv. Pentru a asigura punerea în aplicare eficace a raportării SFT, este necesară o aplicare treptată a cerinţelor, grupată pe tipuri de contrapărţi. O astfel de abordare ar trebui să ţină seama de capacitatea efectivă a contrapărţii de a se conforma obligaţiilor de raportare din prezentul regulament.

(42)Noile norme uniforme privind transparenţa SFT şi a anumitor instrumente financiare derivate extrabursiere, şi anume instrumentele de tip total return swap, stabilite în prezentul regulament, sunt strâns legate de normele din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, deoarece aceste instrumente financiare derivate extrabursiere intră în domeniul de aplicare al cerinţelor de raportare din regulamentul respectiv. Pentru a asigura un domeniu de aplicare coerent al ambelor seturi de cerinţe în materie de transparenţă şi de raportare, este necesară o delimitare clară între tranzacţiile cu instrumente financiare derivate extrabursiere şi instrumentele derivate tranzacţionate la bursă, indiferent dacă aceste contracte sunt tranzacţionate în Uniune sau pe pieţe ale ţărilor terţe. Prin urmare, definiţia instrumentelor financiare derivate extrabursiere din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 ar trebui modificată pentru a se asigura că contractele derivate de acelaşi tip sunt identificate fie ca instrumente derivate extrabursiere, fie ca instrumente derivate tranzacţionate la bursă, indiferent dacă contractele respective sunt tranzacţionate în Uniune sau pe pieţe ale unor ţări terţe.

CAPITOLUL I:OBIECT, DOMENIU DE APLICARE ŞI DEFINIŢII

Art. 2: Domeniu de aplicare

(1)Prezentul regulament se aplică:

d)unei contrapărţi care realizează operaţiuni de reutilizare şi care este stabilită:

(2)Articolele 4 şi 15 nu se aplică:

(4)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 30 pentru a modifica lista prevăzută la alineatul (2) de la prezentul articol.

Raportul respectiv include o analiză comparativă a regimului aplicat băncilor centrale şi acestor organisme în cadrul juridic al mai multor ţări terţe. În cazul în care raportul concluzionează, în special pe baza analizei comparative şi a efectelor potenţiale, că este necesară exceptarea responsabilităţilor monetare ale băncilor centrale şi ale organismelor din respectivele ţări terţe de la articolul 15, Comisia adoptă un act delegat prin care le adaugă pe lista de la alineatul (2) de la prezentul articol.

Art. 3: Definiţii

3."contraparte financiară" înseamnă:

b)o instituţie de credit autorizată în conformitate cu Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (²) sau cu Regulamentul (UE) nr. 1024/2013;

h)un depozitar central de titluri de valoare autorizat în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 909/2014 a Parlamentului European şi a Consiliului (¹);

7."operaţiunile de dare cu împrumut de titluri sau de mărfuri" sau "operaţiunile de luare cu împrumut de titluri sau de mărfuri" înseamnă tranzacţii prin care o contraparte transferă titluri de valoare sau mărfuri cu condiţia unui angajament în baza căruia debitorul va restitui titluri de valoare sau mărfuri echivalente la o dată ulterioară sau la cererea cedentului, tranzacţia respectivă fiind una de dare cu împrumut de titluri sau de mărfuri pentru contrapartea care transferă titlurile sau mărfurile şi una de luare cu împrumut de titluri sau de mărfuri pentru contrapartea căreia îi sunt transferate;

8."tranzacţie de cumpărare-revânzare" (buy-sell back) sau "tranzacţie de vânzare-recumpărare" (sell-buy back) înseamnă o tranzacţie prin care o contraparte cumpără sau vinde titluri, mărfuri sau drepturi garantate referitoare la proprietatea asupra titlurilor sau a mărfurilor, fiind de acord să vândă sau, respectiv, să cumpere înapoi titluri, mărfuri sau drepturi garantate similare, la un preţ specificat la o dată ulterioară, această tranzacţie fiind o tranzacţie de cumpărare-revânzare pentru contrapartea care cumpără titlurile, mărfurile sau drepturile garantate şi o tranzacţie de vânzare-recumpărare pentru contrapartea care le vinde, o astfel de tranzacţie de cumpărare-revânzare sau de vânzare-recumpărare nefiind reglementată de un acord reverse repo, în sensul punctului 9;

9."tranzacţie de recumpărare" înseamnă o tranzacţie care face obiectul unui acord prin care o contraparte transferă titluri, mărfuri sau drepturi garantate referitoare la proprietatea asupra titlurilor sau a mărfurilor în cazul în care garanţia respectivă este emisă de o bursă recunoscută care deţine drepturile asupra titlurilor sau a mărfurilor, iar acordul nu permite unei contrapărţi să transfere sau să dea în gaj un anumit titlu sau marfă mai multor contrapărţi în acelaşi timp, cu angajamentul de a le răscumpăra, sau la titluri sau mărfuri substituite, prezentând aceleaşi caracteristici, la un preţ specificat, la o dată viitoare precizată sau care urmează a fi precizată de entitatea care transferă, reprezentând un acord repo pentru contrapartea care vinde titlurile sau mărfurile şi un acord reverse repo pentru contrapartea care le cumpără;

12."reutilizare" înseamnă utilizarea de către contrapartea beneficiară a instrumentelor financiare primite în temeiul unui contract de garanţie în nume propriu şi în cont propriu sau în contul unei alte contrapărţi, inclusiv orice persoană fizică; o astfel de utilizare înseamnă transferul titlului sau exercitarea unui drept de utilizare în conformitate cu articolul 5 din Directiva 2002/47/CE, dar nu include lichidarea instrumentului financiar în cazul incapacităţii de plată a contrapărţii care furnizează instrumentul financiar;

17."marfă" înseamnă marfă, astfel cum este definită la articolul 2 punctul 1 din Regulamentul (CE) nr. 1287/2006 al Comisiei (¹);

CAPITOLUL II:TRANSPARENŢA SFT

Art. 4: Obligaţia de raportare şi de protecţie în ceea ce priveşte SFT

(1)Contrapărţile la SFT transmit rapoarte cuprinzând informaţii referitoare la orice SFT pe care le-au încheiat, precum şi la eventuala modificare sau sistare a acestora, către un registru central de tranzacţii înregistrat în conformitate cu articolul 5 sau recunoscut în conformitate cu articolul 19. Aceste informaţii se transmit cel târziu în ziua lucrătoare următoare încheierii, modificării sau sistării tranzacţiei.

(3)Atunci când o contraparte financiară încheie o SFT cu o contraparte nefinanciară care, la data bilanţului său nu depăşeşte limitele a cel puţin două dintre cele trei criterii de la articolul 3 alineatul (3) din Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (¹), contrapartea financiară este responsabilă de raportare în numele ambelor contrapărţi.

(5)Dacă un registru central de tranzacţii nu este disponibil pentru înregistrarea informaţiilor referitoare la SFT, contrapărţile se asigură că aceste informaţii sunt transmise Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare şi Pieţe) (ESMA).

(6)În ceea ce priveşte informaţiile primite în temeiul prezentului articol, registrele centrale de tranzacţii şi ESMA respectă dispoziţiile relevante privind confidenţialitatea, integritatea şi protecţia informaţiilor şi se conformează obligaţiilor prevăzute mai ales la articolul 80 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012. În sensul prezentului articol, trimiterile din articolul 80 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 la articolul 9 din acesta şi la "contractele derivate" se citesc ca trimiteri la prezentul articol şi, respectiv, la SFT.

(9)Pentru a asigura aplicarea consecventă a prezentului articol şi pentru a asigura consecvenţa cu raportarea realizată în conformitate cu articolul 9 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 şi cu standardele convenite la nivel internaţional, ESMA elaborează, în strânsă cooperare cu SEBC şi ţinând seama de nevoile acestuia, proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru specificarea detaliilor în ceea ce priveşte rapoartele menţionate la alineatele (1) şi (5) de la prezentul articol pentru diferitele tipuri de SFT, care să cuprindă cel puţin:

b)valoarea principalului; moneda; activele utilizate drept garanţie şi tipul, calitatea şi valoarea acestora; metoda utilizată pentru a oferi garanţia; dacă garanţia este disponibilă pentru reutilizare; dacă aceasta a fost reutilizată, în cazurile în care se poate distinge între garanţie şi alte active; orice înlocuire a garanţiei; rata de răscumpărare, taxa de împrumut sau rata de creditare în marjă; orice marjă de ajustare; data valutei; data scadenţei; prima dată de rambursare anticipată şi segmentul de piaţă;

c)în funcţie de SFT, se includ, de asemenea, informaţii despre:

(10)În vederea asigurării unor condiţii uniforme de aplicare a alineatului (1) de la prezentul articol şi, în măsura în care este fezabil, pentru a asigura coerenţa cu raportarea realizată în conformitate cu articolul 9 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, precum şi pentru a asigura armonizarea formatelor în rândul registrelor centrale de tranzacţii, ESMA elaborează, în cooperare strânsă cu SEBC şi ţinând seama de necesităţile acestuia, proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare care să precizeze formatul şi frecvenţa rapoartelor menţionate la alineatele (1) şi (5) de la prezentul articol pentru diferitele tipuri de SFT.

CAPITOLUL III:ÎNREGISTRAREA ŞI SUPRAVEGHEREA REGISTRELOR CENTRALE DE TRANZACŢII

Art. 5: Înregistrarea unui registru central de tranzacţii

(2)Pentru a fi eligibile în vederea înregistrării în temeiul prezentului articol, registrele centrale de tranzacţii sunt în mod obligatoriu persoane juridice stabilite în Uniune, aplică proceduri de verificare a caracterului complet şi a acurateţei informaţiilor care le sunt raportate în temeiul articolului 4 alineatul (1) şi îndeplinesc cerinţele prevăzute la articolele 78, 79 şi 80 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012. În sensul prezentului articol, trimiterile din articolele 78 şi 80 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 la articolul 9 din regulamentul menţionat se interpretează ca trimiteri la articolul 4 din prezentul regulament.

(7)Pentru a asigura aplicarea coerentă a prezentului articol, ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a stabili următoarele în ansamblu:

(8)Pentru a asigura condiţii uniforme de aplicare a alineatelor (1) şi (2), ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare care să specifice formatul ambelor cereri care urmează:

b)cererea de extindere a înregistrării menţionată la alineatul (5) litera (b).

Art. 6: Notificarea autorităţilor competente şi consultarea cu acestea înainte de înregistrare sau de extinderea înregistrării

Art. 7: Examinarea cererii

Art. 8: Notificarea deciziilor ESMA referitoare la înregistrare sau la extinderea înregistrării

Art. 9: Competenţele ESMA

Art. 10: Retragerea înregistrării

Art. 11: Taxe de supraveghere

(1)ESMA percepe taxe de la registrele centrale de tranzacţii în conformitate cu prezentul regulament şi cu actele delegate adoptate în temeiul alineatului (2) din prezentul articol. Aceste taxe sunt proporţionale cu cifra de afaceri a registrului central de tranzacţii şi acoperă integral cheltuielile ESMA necesare înregistrării, recunoaşterii şi supravegherii registrelor centrale de tranzacţii, precum şi rambursării oricăror costuri pe care le-ar putea suporta autorităţile competente ca urmare a delegării eventuale a unor sarcini în temeiul articolului 9 alineatul (1) din prezentul regulament. În măsura în care articolul 9 alineatul (1) din prezentul regulament trimite la articolul 74 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, trimiterile la articolul 72 alineatul (3) din regulamentul menţionat se interpretează ca trimiteri la alineatul (2) de la prezentul articol.

Art. 12: Transparenţa şi disponibilitatea datelor înregistrate într-un registru central de tranzacţii

(2)Registrele centrale de tranzacţii colectează şi păstrează informaţiile privind SFT şi se asigură că următoarele entităţi au acces direct şi imediat la aceste informaţii, care să le permită să îşi îndeplinească sarcinile şi mandatele:

k)autorităţile de rezoluţie desemnate în temeiul articolului 3 din Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (³);

(³)Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii şi de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului şi a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE şi 2013/36/UE ale Parlamentului European şi ale Consiliului, precum şi a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 şi (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European şi ale Consiliului (JO L 173, 12.6.2014, p. 190).

l)Comitetul unic de rezoluţie instituit prin Regulamentul (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European şi a Consiliului (⁴);

n)autorităţile de rezoluţie desemnate în temeiul articolului 3 din Regulamentul (UE) 2021/23 al Parlamentului European şi al Consiliului (^*).

(3)Pentru a asigura aplicarea consecventă a prezentului articol, ESMA elaborează, în strânsă cooperare cu SEBC şi ţinând seama de nevoile entităţilor menţionate la alineatul (2), proiecte de standarde tehnice de reglementare care precizează:

d)clauzele şi condiţiile în care entităţile menţionate la alineatul (2) au acces direct şi imediat la datele înregistrate în registrele centrale de tranzacţii.

CAPITOLUL IV:TRANSPARENŢA FAŢĂ DE INVESTITORI

Art. 13: Transparenţa organismelor de plasament colectiv în rapoartele periodice

(1)Societăţile de administrare a OPCVM-urilor, societăţile de investiţii în OPCVM-uri şi AFIA informează investitorii privind modul în care utilizează SFT şi instrumentele de tip total return swap în felul următor:

(3)Pentru a asigura comunicarea datelor într-o manieră uniformă, cât şi pentru a ţine cont de particularităţile diferitelor tipuri de SFT şi de instrumente de tip total return swap, ţinând cont de cerinţele din Directivele 2009/65/CE şi 2011/61/UE, precum şi de evoluţia practicilor de piaţă, ESMA poate elabora standarde tehnice de reglementare care să detalieze suplimentar conţinutul secţiunii A din anexă.

Art. 14: Transparenţa organismelor de plasament colectiv în documentele precontractuale

(1)Prospectul OPCVM-urilor menţionat la articolul 69 din Directiva 2009/65/CE, precum şi informaţiile pe care AFIA trebuie să le comunice investitorilor, menţionate la articolul 23 alineatele (1) şi (3) din Directiva 2011/61/UE, specifică SFT şi instrumentele de tip total return swap pe care societăţile de administrare a OPCVM-urilor sau societăţile de investiţii în OPCVM-uri şi, respectiv, AFIA sunt autorizate să le utilizeze şi declară în mod clar că respectivele tranzacţii şi instrumente sunt utilizate.

(3)Pentru a reflecta evoluţia practicilor de piaţă sau pentru a asigura comunicarea datelor într-o manieră uniformă, ţinând cont de cerinţele existente în temeiul Directivelor 2009/65/CE şi 2011/61/UE, ESMA poate elabora standarde tehnice de reglementare care să detalieze suplimentar conţinutul secţiunii B din anexă.

CAPITOLUL V:TRANSPARENŢA REUTILIZĂRII

Art. 15: Reutilizarea instrumentelor financiare primite în cadrul unui contract de garanţie

(1)Orice drept al contrapărţilor de a reutiliza instrumentele financiare primite drept garanţie trebuie să îndeplinească cel puţin ambele condiţii care urmează:

a)contrapartea care furnizează instrumentele financiare a fost informată în mod corespunzător, în scris, de către contrapartea beneficiară cu privire la riscurile şi consecinţele care pot rezulta din una dintre următoarele situaţii:

b)contrapartea care furnizează instrumentele financiare şi-a dat în prealabil consimţământul expres, dovedit printr-o semnătură, în scris sau într-o manieră echivalentă din punct de vedere juridic, a contrapărţii care furnizează instrumentele financiare, cu privire la un contract de garanţie financiară fără transfer de proprietate, ale cărui clauze prevăd dreptul de utilizare în conformitate cu articolul 5 din Directiva 2002/47/CE sau a convenit în mod expres să furnizeze garanţii prin intermediul unui contract de garanţie cu transfer de proprietate.

(2)Orice exercitare de către contrapărţi a dreptului lor la reutilizare trebuie să îndeplinească cel puţin toate condiţiile următoare:

b)instrumentele financiare primite în temeiul unui contract de garanţie sunt transferate din contul contrapărţii care furnizează instrumentele financiare.

CAPITOLUL VI:SUPRAVEGHEREA ŞI AUTORITĂŢILE COMPETENTE

Art. 16: Desemnarea şi atribuţiile autorităţilor competente

(1)În sensul prezentului regulament, autorităţile competente sunt:

Art. 17: Cooperarea dintre autorităţile competente

(2)Autorităţile competente pot refuza să răspundă unei cereri de cooperare şi de schimb de informaţii în conformitate cu alineatul (1) doar într-una din următoarele circumstanţe excepţionale:

(3)Entităţile menţionate la articolul 12 alineatul (2) şi membrii relevanţi ai SEBC cooperează strâns în conformitate cu condiţiile stabilite la prezentul alineat.

Art. 18: Secretul profesional

(2)Obligaţia de a respecta secretul profesional se aplică tuturor persoanelor care lucrează sau au lucrat pentru entităţile menţionate la articolul 12 alineatul (2) şi pentru autorităţile competente menţionate la articolul 16, pentru ESMA, ABE şi EIOPA sau pentru auditorii şi experţii mandataţi de autorităţile competente sau de ESMA, ABE şi EIOPA. Nicio informaţie confidenţială pe care aceste persoane o primesc în exercitarea atribuţiilor lor nu poate fi divulgată niciunei persoane sau autorităţi, decât într-o formă rezumată sau agregată care împiedică identificarea contrapărţii, a registrului central de tranzacţii sau a oricărei alte persoane, fără a se aduce atingere dreptului penal sau fiscal naţional sau prezentului regulament.

(3)Fără a aduce atingere dreptului penal sau fiscal naţional, autorităţile competente, ESMA, ABE, EIOPA, organismele sau persoanele fizice sau juridice, altele decât autorităţile competente, care primesc informaţii confidenţiale în temeiul prezentului regulament le pot utiliza doar în executarea atribuţiilor lor şi pentru exercitarea funcţiilor lor, în cazul autorităţilor competente, în limitele prezentului regulament sau, în cazul celorlalte autorităţi, organisme sau persoane fizice sau juridice, în scopurile pentru care aceste informaţii le-au fost comunicate sau în cadrul unor proceduri administrative sau judiciare legate în mod expres de exercitarea funcţiilor lor ori în ambele situaţii. În cazul în care ESMA, ABE, EIOPA, autoritatea competentă sau o altă autoritate, organism sau persoană care comunică informaţia îşi exprimă consimţământul în acest sens, autoritatea care a primit informaţia o poate utiliza în alte scopuri necomerciale.

(4)Alineatele (2) şi (3) nu împiedică însă ESMA, ABE, EIOPA, autorităţile competente sau băncile centrale relevante să transmită sau să facă schimb de informaţii confidenţiale în conformitate cu prezentul regulament sau cu alte dispoziţii legislative aplicabile firmelor de investiţii, instituţiilor de credit, fondurilor de pensii, intermediarilor de asigurări şi reasigurări, întreprinderilor de asigurări, pieţelor reglementate sau operatorilor de pe piaţă, cu acordul autorităţii competente, al unei alte autorităţi, al unui alt organism sau al unei alte persoane fizice sau juridice care a comunicat aceste informaţii.

CAPITOLUL VII:RELAŢII CU ŢĂRILE TERŢE

Art. 19: Echivalenţa şi recunoaşterea registrelor centrale de tranzacţii

(1)Comisia poate adopta acte de punere în aplicare în care precizează faptul că dispoziţiile juridice şi mecanismele de supraveghere ale unei ţări terţe garantează că:

d)registrele centrale de tranzacţii autorizate în respectiva ţară terţă au o obligaţie juridică efectivă şi executorie de a acorda entităţilor menţionate la articolul 12 alineatul (2) acces direct şi imediat la date.

(2)În cazul în care registrele centrale de tranzacţii autorizate într-o ţară terţă nu au o obligaţie juridică efectivă şi executorie în temeiul dreptului ţării terţe respective de a acorda entităţilor menţionate la articolul 12 alineatul (2) acces direct şi imediat la date, Comisia transmite recomandări Consiliului în vederea negocierii unor acorduri internaţionale cu ţara terţă în cauză cu privire la accesul reciproc şi la schimbul de informaţii privind SFT înregistrate în registrele centrale de tranzacţii stabilite în respectiva ţară terţă, pentru a asigura accesul direct şi imediat al tuturor entităţilor menţionate la articolul 12 alineatul (2) la toate informaţiile necesare pentru exercitarea atribuţiilor lor.

(5)Cererea menţionată la alineatul (4) este însoţită de toate informaţiile necesare, incluzând cel puţin informaţiile necesare pentru a putea verifica faptul că registrul central de tranzacţii este autorizat şi face obiectul unei supravegheri efective într-o ţară terţă care satisface toate criteriile următoare:

b)autorităţile relevante din ţara terţă au încheiat acorduri de cooperare cu ESMA specificând cel puţin:

Art. 20: Accesul indirect la date între autorităţi

ESMA poate încheia acorduri de cooperare cu autorităţile relevante din ţările terţe care trebuie să-şi exercite responsabilităţile şi mandatele respective cu privire la schimbul reciproc de informaţii privind SFT puse la dispoziţia ESMA de registrele centrale de tranzacţii ale Uniunii în conformitate cu articolul 12 alineatul (2) şi de date privind SFT colectate şi păstrate de autorităţile ţărilor terţe, cu condiţia existenţei unor garanţii cu privire la păstrarea secretului profesional, inclusiv cu privire la protecţia secretelor de afaceri comunicate de autorităţi unor terţe părţi.

Art. 21: Echivalenţa raportării

(1)Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care să determine dacă mecanismele juridice, de supraveghere şi de punere în aplicare dintr-o ţară terţă:

(2)În cazul în care Comisia a adoptat un act de punere în aplicare privind echivalenţa cu privire la o ţară terţă, în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol, cerinţele stabilite la articolul 4 se consideră a fi îndeplinite de contrapărţile care încheie o tranzacţie care face obiectul prezentului regulament dacă cel puţin una dintre contrapărţi este stabilită în ţara terţă respectivă, iar contrapărţile respectă obligaţiile relevante impuse de ţara terţă respectivă în legătură cu respectiva tranzacţie.

În cooperare cu ESMA, Comisia monitorizează punerea efectivă în aplicare a cerinţelor echivalente celor prevăzute la articolul 4 de către ţările terţe pentru care s-a adoptat un act de punere în aplicare privind echivalenţa şi prezintă Parlamentului European şi Consiliului rapoarte periodice în acest sens. În cazul în care constată o aplicare insuficientă sau inconsecventă a cerinţelor echivalente de către autorităţile ţării terţe, Comisia analizează oportunitatea retragerii recunoaşterii echivalenţei cadrului juridic în cauză din ţara terţă în termen de 30 de zile calendaristice de la prezentarea raportului.

CAPITOLUL VIII:SANCŢIUNI ADMINISTRATIVE ŞI ALTE MĂSURI ADMINISTRATIVE

Art. 22: Sancţiuni administrative şi alte măsuri administrative

(1)Fără a se aduce atingere articolului 28 şi dreptului statelor membre de a prevedea şi a aplica sancţiuni penale, statele membre conferă, în conformitate cu dreptul intern, autorităţilor competente dreptul de a impune sancţiuni administrative şi alte măsuri administrative în ceea ce priveşte cel puţin încălcări privind articolele 4 şi 15.

(3)În cazul în care au ales, în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol, să stabilească sancţiuni penale pentru încălcările dispoziţiilor prevăzute la alineatul menţionat, statele membre se asigură că se aplică măsuri corespunzătoare, astfel încât autorităţile competente să dispună de toate competenţele necesare pentru a stabili legături cu autorităţile judiciare, de urmărire penală sau cu autorităţile judiciare penale din jurisdicţia lor cu scopul de a primi informaţii specifice referitoare la investigaţiile penale sau procedurile angajate pentru posibile încălcări ale articolelor 4 şi 15 şi a furniza astfel de informaţii altor autorităţi competente şi ESMA în vederea îndeplinirii obligaţiei autorităţilor competente de a colabora între ele şi, după caz, cu ESMA, în scopul aplicării prezentului regulament.

(4)Statele membre, în conformitate cu dreptul lor intern, conferă autorităţilor competente competenţa de a aplica cel puţin următoarele sancţiuni administrative şi alte măsuri administrative în cazul încălcărilor menţionate la alineatul (1):

g)pentru persoanele juridice, sancţiuni pecuniare administrative maxime de cel puţin:

În sensul literei (g) punctele (i) şi (ii) din primul paragraf, în cazul în care persoana juridică este o societate-mamă sau o filială a societăţii-mamă care trebuie să elaboreze situaţii financiare consolidate în conformitate cu Directiva 2013/34/UE, cifra de afaceri anuală totală relevantă este cifra de afaceri anuală totală - sau tipul corespunzător de venit în funcţie de regimul contabil relevant -, care se calculează pe baza ultimelor situaţii financiare consolidate disponibile aprobate de organul de conducere al principalei societăţi-mamă.

(6)Statele membre pot decide să nu adopte norme privind sancţiuni administrative sau alte măsuri administrative astfel cum sunt menţionate la alineatul (1) în cazul în care încălcările menţionate la alineatul menţionat fac deja obiectul sancţiunilor penale în dreptul lor intern înainte de 13 ianuarie 2018. În cazul în care decid să nu adopte norme privind sancţiuni administrative sau alte măsuri administrative, statele membre transmit în detaliu Comisiei şi ESMA dispoziţiile relevante din dreptul lor penal.

Art. 23: Stabilirea sancţiunilor administrative şi a altor măsuri administrative

Art. 24: Raportarea încălcărilor

(2)Mecanismele menţionate la alineatul (1) cuprind cel puţin:

Art. 25: Schimbul de informaţii cu ESMA

Art. 26: Publicarea deciziilor

(3)Alineatele (1) şi (2) nu se aplică deciziilor care impun măsuri cu caracter de investigare.

(5)Autorităţile competente informează ESMA în legătură cu toate sancţiunile administrative şi alte măsuri administrative impuse, dar nepublicate, în conformitate cu alineatul (3) litera (c), inclusiv orice cale de atac la care se recurge împotriva acestora, precum şi rezultatul respectivelor căi de atac. Statele membre se asigură că autorităţile competente primesc informaţiile şi hotărârea finală în legătură cu orice sancţiune penală impusă şi o transmit ESMA. ESMA menţine o bază de date centralizată a sancţiunilor administrative şi a altor măsuri administrative şi sancţiuni penale care i-au fost aduse la cunoştinţă, exclusiv în scopul schimburilor de informaţii dintre autorităţile competente. Respectiva bază de date poate fi accesată numai de autorităţile competente şi este actualizată pe baza informaţiilor furnizate de acestea.

Art. 27: Dreptul la o cale de atac

CAPITOLUL IX:REVIZUIRE

Art. 29: Rapoarte şi revizuire

(1)În termen de 36 de luni de la intrarea în vigoare a actelor delegate adoptate de Comisie în conformitate cu articolul 4 alineatul (9), Comisia transmite Parlamentului European şi Consiliului, după consultarea ESMA, un raport privind eficacitatea, eficienţa şi caracterul proporţional al obligaţiilor din prezentului regulament, însoţit, dacă este cazul, de propuneri adecvate. Acest raport include în special o privire de ansamblu asupra obligaţiilor de raportare similare din ţări terţe ţinând cont de activităţile desfăşurate la nivel internaţional. De asemenea, raportul se axează pe raportarea eventualelor tranzacţii relevante care nu fac obiectul prezentului regulament, ţinând cont de orice evoluţie semnificativă a practicilor de piaţă, precum şi pe impactul posibil asupra nivelului de transparenţă a operaţiunilor de finanţare prin instrumente financiare.

În sensul raportului menţionat la primul paragraf, în termen de 24 de luni de la intrarea în vigoare a actelor delegate adoptate de Comisie în conformitate cu articolul 4 alineatul (9), şi ulterior din trei în trei ani sau mai frecvent dacă apar evoluţii semnificative ale practicilor de piaţă, ESMA prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport privind eficienţa raportării, luând în considerare oportunitatea raportării de către o singură parte, în special în ceea ce priveşte acoperirea şi calitatea raportării şi reducerea raportării către registrele centrale de tranzacţii, precum şi privind evoluţiile semnificative ale practicilor de piaţă, cu un accent pe tranzacţiile cu obiectiv sau efect echivalent cu cel al unei SFT.

(3)Până la 13 octombrie 2017, Comisia prezintă un raport Parlamentului European şi Consiliului cu privire la progresul înregistrat în eforturile internaţionale de a atenua riscurile asociate SFT, inclusiv recomandările CSF privind marjele de ajustare aplicabile SFT care nu sunt compensate la nivel central, precum şi caracterul adecvat al respectivelor recomandări pentru pieţele din Uniune. Comisia transmite acest raport însoţit, dacă este cazul, de propuneri adecvate.

(4)În termen de 39 de luni de la intrarea în vigoare a actelor delegate adoptate de Comisie în conformitate cu articolul 4 alineatul (9) şi în termen de şase luni de la transmiterea rapoartelor actualizate ale ESMA menţionate la al doilea paragraf de la prezentul alineat, Comisia, după consultarea ESMA, transmite Parlamentului European şi Consiliului un raport privind aplicarea articolului 11, în special pentru a determina dacă taxele percepute de la registrele centrale de tranzacţii sunt proporţionale cu cifra de afaceri a registrului central de tranzacţii în cauză şi dacă sunt limitate la acoperirea completă a cheltuielilor necesare ale ESMA aferente înregistrării, recunoaşterii şi supervizării registrelor centrale de tranzacţii, precum şi rambursării eventualelor costuri pe care autorităţile competente le pot suporta în desfăşurarea activităţilor lor în temeiul prezentului regulament, în special ca urmare a delegării eventuale a unor sarcini în temeiul articolului 9 alineatul (1).

În sensul rapoartelor Comisiei menţionate la primul paragraf, în termen de 33 de luni de la intrarea în vigoare a actelor delegate adoptate de Comisie în conformitate cu articolul 4 alineatul (9) şi ulterior la fiecare trei ani, sau mai frecvent în cazul în care taxelor existente le sunt aplicate modificări substanţiale, ESMA transmite Comisiei un raport privind taxele percepute de la registrele centrale de tranzacţii în conformitate cu prezentul regulament. Respectivele rapoarte detaliază cel puţin cheltuielile necesare ale ESMA aferente înregistrării, recunoaşterii şi supravegherii registrelor centrale de tranzacţii, costurile pe care autorităţile competente le-au suportat în desfăşurarea activităţilor lor în temeiul prezentului regulament, în special ca urmare a delegării eventuale a unor atribuţii, precum şi taxele percepute de la registrele centrale de tranzacţii şi caracterul lor proporţional faţă de cifra de afaceri a registrelor centrale de tranzacţii.

CAPITOLUL X:DISPOZIŢII FINALE

Art. 30: Exercitarea competenţelor delegate

(3)Delegarea de competenţe menţionată la articolul 2 alineatul (4) şi la articolul 11 alineatul (2) poate fi revocată în orice moment de către Parlamentul European sau de către Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării competenţelor specificate în respectiva decizie. Aceasta intră în vigoare în ziua următoare datei publicării deciziei în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară specificată în decizie. Decizia nu aduce atingere validităţii actelor delegate deja în vigoare.

(5)Un act delegat adoptat în temeiul articolului 2 alineatul (4) sau al articolului 11 alineatul (2) intră în vigoare numai dacă nici Parlamentul European, nici Consiliul nu prezintă obiecţii în termen de două luni de la notificarea actului în cauză către Parlamentul European şi Consiliu sau dacă, înainte de expirarea acestui termen, atât Parlamentul European, cât şi Consiliul au informat Comisia că nu vor prezenta obiecţii. Termenul în cauză se prelungeşte cu două luni la iniţiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Art. 31: Procedura comitetelor

(1)Comisia este sprijinită de Comitetul european pentru valori mobiliare instituit prin Decizia 2001/528/CE a Comisiei (¹). Comitetul respectiv este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului (²).

Art. 32: Modificări ale Regulamentului (UE) nr. 648/2012

2.Se introduce următorul articol:

(1) În sensul articolului 2 punctul 7 din prezentul regulament, o piaţă dintr-o ţară terţă este considerată echivalentă cu o piaţă reglementată în sensul articolului 4 alineatul (1) punctul 14 din Directiva 2004/39/CE atunci când respectă cerinţe obligatorii din punct de vedere juridic echivalente cu cerinţele prevăzute la titlul III din respectiva directivă şi fac obiectul unei supravegheri şi al unei asigurări a respectării normelor eficace şi continue în ţara terţă respectivă, astfel cum este determinat de Comisie în conformitate cu procedura menţionată la alineatul (2) de la prezentul articol.

3.La articolul 81, alineatul (3) se înlocuieşte cu următorul text:

(^****)Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii şi de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului şi a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE şi 2013/36/UE ale Parlamentului European şi ale Consiliului, precum şi a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 şi (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European şi ale Consiliului (JO L 173, 12.6.2014, p. 190).

Art. 32^a: Punerea la dispoziţie a informaţiilor în punctul unic de acces european

(1)De la 10 ianuarie 2030, atunci când publică orice informaţie menţionată la articolul 12 alineatul (1) din prezentul regulament, registrele centrale de tranzacţii transmit în acelaşi timp informaţiile respective organismului de colectare relevant menţionat la alineatul (3) de la prezentul articol, pentru a fi puse la dispoziţie în punctul unic de acces european (ESAP) înfiinţat în temeiul Regulamentului (UE) 2023/2859 al Parlamentului European şi al Consiliului (^*11).

b)sunt însoţite de următoarele metadate:

(4)De la 10 ianuarie 2030, informaţiile menţionate la articolul 22 alineatul (4) litera (b), la articolul 25 alineatul (3) şi la articolul 26 alineatele (1) şi (4) din prezentul regulament sunt puse la dispoziţie în ESAP. În acest scop, autoritatea competentă este organism de colectare, în sensul definiţiei de la articolul 2 punctul 2 din Regulamentul (UE) 2023/2859.

b)sunt însoţite de următoarele metadate:

(5)De la 10 ianuarie 2030, informaţiile menţionate la articolul 8 alineatul (3), la articolul 19 alineatul (8), la articolul 25 alineatul (1) a doua teză şi la articolul 25 alineatul (2) a doua teză din prezentul regulament sunt puse la dispoziţie în ESAP. În acest scop, ESMA este organism de colectare, în sensul definiţiei de la articolul 2 punctul 2 din Regulamentul (UE) 2023/2859.

b)sunt însoţite de următoarele metadate:

(6)În scopul colectării şi gestionării eficiente a informaţiilor transmise în conformitate cu alineatul (1), ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a preciza:

c)pentru ce informaţii este necesar un format prelucrabil automat şi, în astfel de cazuri, ce format prelucrabil automat trebuie utilizat.

Art. 33: Intrare în vigoare şi aplicare

(2)Prezentul regulament se aplică de la 12 ianuarie 2016, cu excepţia:

a)articolului 4 alineatul (1), care se aplică:

(i)după 12 luni de la data intrării în vigoare a actului delegat adoptat de Comisie în conformitate cu articolul 4 alineatul (9) în ceea ce priveşte contrapărţile financiare menţionate la articolul 3 punctul 3 literele (a) şi (b) şi în ceea ce priveşte entităţile din ţări terţe menţionate la articolul 3 punctul 3 litera (i) care ar solicita autorizarea sau înregistrarea în conformitate cu legislaţia menţionată la articolul 3 punctul 3 literele (a) şi (b) dacă au fost stabilite în Uniune;

(ii)după 15 luni de la data intrării în vigoare a actului delegat adoptat de Comisie în conformitate cu articolul 4 alineatul (9) în ceea ce priveşte contrapărţile financiare menţionate la articolul 3 punctul 3 literele (g) şi (h) şi în ceea ce priveşte entităţile ţărilor terţe menţionate la articolul 3 punctul 3 litera (i) care ar solicita autorizarea sau înregistrarea în conformitate cu legislaţia menţionată la articolul 3 punctul 3 literele (g) şi (h) dacă sunt stabilite în Uniune;

(iii)după 18 luni de la data intrării în vigoare a actului delegat adoptat de Comisie în conformitate cu articolul 4 alineatul (9) în ceea ce priveşte contrapărţile financiare menţionate la articolul 3 punctul 3 literele (c)-(f) şi în ceea ce priveşte entităţile ţărilor terţe menţionate la articolul 3 punctul 3 litera (i) care ar solicita autorizarea sau înregistrarea în conformitate cu legislaţia menţionată la articolul 3 punctul 3 literele (c)-(f) dacă sunt stabilite în Uniune; şi

ANEXĂ:

Secţiunea A:Informaţii care trebuie furnizate în rapoartele semestriale şi anuale ale OPCVM şi în raportul anual al FIA

Secţiunea B:Informaţii care trebuie incluse în prospectul OPCVM-ului şi în documentele de informare a investitorilor comunicate de FIA:

- politica privind repartizarea veniturilor generate de SFT şi de instrumentele de tip total return swap: descrierea proporţiei veniturilor generate de SFT şi de instrumentele de tip total return swap care revin organismului de plasament colectiv şi a costurilor şi taxelor atribuite administratorului sau părţilor terţe (de exemplu, agentului creditor). De asemenea, prospectul sau informaţiile pentru investitori menţionează dacă acestea sunt părţi care au legătură cu administratorul.