Capitolul iii - DISPOZIŢII COMUNE - Regulamentul 1679/13-iun-2024 privind orientările Uniunii pentru dezvoltarea reţelei transeuropene de transport, de modificare a Regulamentelor (UE) 2021/1153 şi (UE) nr. 913/2010 şi de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 1315/2013
Acte UE
Jurnalul Oficial seria L
În vigoare Versiune de la: 5 Decembrie 2025
CAPITOLUL III:DISPOZIŢII COMUNE
Art. 14: Componente ale infrastructurii
(1)Infrastructura de transport feroviar cuprinde, în special:
a)liniile de cale ferată, inclusiv:
(i)şinele;
(ii)macazurile;
(iii)trecerile la nivel;
(iv)liniile abătute;
(v)tunelurile;
(vi)podurile; şi
(vii)infrastructura pentru atenuarea impactului asupra mediului;
b)gările situate de-a lungul liniilor de cale ferată indicate în anexa I pentru transferul călătorilor în cadrul modului de transport feroviar, precum şi între modul de transport feroviar şi alte moduri de transport;
c)infrastructurile de servicii feroviare situate de-a lungul liniilor de cale ferată indicate în hărţile din anexa I, altele decât gările de călători, astfel cum sunt definite la articolul 3 punctul 11 din Directiva 2012/34/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (49), în special staţiile de triaj, staţiile de formare a trenurilor, infrastructurile de manevrare, liniile de garare, infrastructurile de întreţinere, alte infrastructuri tehnice, cum ar fi instalaţiile de curăţare şi de spălare, infrastructurile de intervenţie şi de realimentare cu combustibil, precum şi instalaţiile de schimbare automată a ecartamentului pentru transportul feroviar;
(49)Directiva 2012/34/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 noiembrie 2012 privind instituirea spaţiului feroviar unic european (JO L 343, 14.12.2012, p. 32).
d)conexiunile rutelor de acces feroviar până la terminalele multimodale de marfă conectate prin calea ferată, inclusiv rutele de acces feroviar până la terminalele multimodale de marfă din porturile interioare şi maritime şi din aeroporturi, precum şi rutele de acces feroviar până la staţiile de triaj, astfel cum sunt menţionate la punctul 2 litera (c) din anexa II la Directiva 2012/34/UE;
e)elementele de control-comandă şi semnalizare de cale;
f)infrastructura energetică de cale;
g)infrastructura legată de instalaţiile pentru combustibili alternativi;
h)echipamentele asociate; şi
i)sistemele TIC în domeniul transporturilor.
(2)Printre echipamentele tehnice asociate liniilor de cale ferată se pot număra sistemele de electrificare, echipamentele pentru urcarea şi coborârea călătorilor şi pentru încărcarea şi descărcarea mărfurilor în gări şi terminale, precum şi tehnologii inovatoare în faza de implementare.
Art. 15: Cerinţe privind infrastructura de transport pentru reţeaua globală
(1)Statele membre se asigură că infrastructura feroviară a reţelei globale respectă:
a)Directiva (UE) 2016/797 şi actele sale de punere în aplicare adoptate în temeiul acesteia cu scopul de a asigura interoperabilitatea reţelei globale; şi
b)cerinţele specificaţiilor tehnice de interoperabilitate (STI) adoptate în temeiul articolelor 4 şi 5 din Directiva (UE) 2016/797, fără a aduce atingere derogărilor prevăzute la articolul 7 alineatul (1) din directiva respectivă.
(2)Statele membre se asigură că, până la 31 decembrie 2050, infrastructura feroviară a reţelei globale, cu excepţia conexiunilor menţionate la articolul 14 alineatul (1) litera (d):
a)este complet electrificată în ceea ce priveşte liniile de cale ferată şi, în măsura în care acest lucru este necesar pentru operaţiunile trenurilor electrice, în ceea ce priveşte liniile abătute;
b)permite, fără o autorizaţie specială, o sarcină pe osie de cel puţin 22,5 tone; şi
c)permite, fără o autorizaţie specială, exploatarea trenurilor de marfă cu o lungime a trenului de cel puţin 740 m (inclusiv locomotiva sau locomotivele). Această cerinţă este îndeplinită dacă, pe tronsoanele cu linie dublă, trenurilor de marfă cu o lungime de cel puţin 740 m li se poate aloca în fiecare zi cel puţin o trasă pe oră şi pe direcţie, în medie, în cazul în care o întreprindere feroviară solicită acest lucru.
(3)Cerinţele prevăzute la alineatul (2) literele (b) şi (c) se aplică numai liniilor din cadrul reţelei globale care:
a)conectează un terminal multimodal de marfă sau un port maritim sau interior cu cel mai apropiat punct de trecere al acestuia în reţeaua centrală de transport de marfă sau în reţeaua centrală extinsă de transport de marfă;
b)constituie o linie de redirecţionare a unei linii care face parte din reţeaua centrală de transport de marfă sau din reţeaua centrală extinsă de transport de marfă; sau
c)exploatează peste zece trenuri de marfă pe zi, în medie, în ambele direcţii, pe baza datelor pentru anul precedent înainte de notificare.
Până la 19 iulie 2027, statele membre notifică Comisiei liniile în cauză. În cazul tronsoanelor transfrontaliere, o astfel de notificare se emite cu acordul celorlalte state membre vizate.
(4)Statele membre se asigură că, până la 31 decembrie 2050, infrastructura feroviară a reţelei globale pe conexiunile menţionate la articolul 14 alineatul (1) litera (d) şi care este conectată la liniile de cale ferată utilizate pentru transportul de marfă astfel cum se menţionează la articolul 15 alineatul (3) îndeplineşte cerinţele prevăzute la alineatul (2) literele (a), (b) şi (c) de la prezentul articol, cu excepţia cazului în care, în ceea ce priveşte cerinţele prevăzute la alineatul (2) litera (c) de la prezentul articol, Comisia a acordat o derogare de la aplicarea articolului 38 alineatul (3) în temeiul articolului 38 alineatul (4).
(5)Statele membre se asigură că, în cazul construirii unei noi linii pe infrastructura feroviară a reţelei globale, se respectă cerinţa prevăzută la alineatul (2) litera (a), până la 31 decembrie 2040. Proiectele pentru s-a iniţiat evaluarea impactului asupra mediului înainte de 18 iulie 2024 sunt scutite de această obligaţie.
(6)Cerinţele prevăzute la alineatele (2)-(4) nu se aplică reţelelor izolate.
(7)Fără a aduce atingere alineatului (6), la cererea unui stat membru, în cazuri justificate în mod corespunzător, Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care acordă derogări de la cerinţele minime menţionate la alineatele (2)-(5) din motivul unor constrângeri geografice specifice sau al unor constrângeri fizice semnificative, al rezultatului negativ al analizei cost-beneficiu din punct de vedere socioeconomic sau al impactului negativ semnificativ asupra mediului sau a biodiversităţii. Orice astfel de cerere se justifică în mod corespunzător. Cererea de derogare este coordonată cu statul membru învecinat sau cu statele membre învecinate în cazul tronsoanelor transfrontaliere. Statele membre învecinate pot furniza un aviz statului membru care solicită derogarea. Statul membru anexează la cererea sa avizele statelor membre învecinate. Un stat membru poate solicita acordarea mai multor derogări într-o singură cerere.
Comisia evaluează cererea având în vedere justificarea furnizată, precum şi impactul semnificativ al acesteia asupra interoperabilităţii şi continuităţii reţelei feroviare, după caz. Comisia ia în considerare în mod corespunzător avizele statelor membre învecinate în cauză.
Comisia poate solicita informaţii suplimentare din partea statului membru în termen de cel mult 30 de zile calendaristice de la primirea cererii formulate în temeiul primului paragraf. În cazul în care Comisia consideră că informaţiile furnizate sunt insuficiente, aceasta poate solicita statului membru să le completeze în termen de 30 de zile calendaristice de la primirea informaţiilor suplimentare respective.
Comisia ia o decizie cu privire la derogarea solicitată în termen de cel mult şase luni de la primirea cererii formulate în temeiul primului paragraf sau, în cazul în care statele membre în cauză au furnizat informaţii suplimentare în conformitate cu al treilea paragraf, în termen de cel mult patru luni de la ultima dată când aceste informaţii au fost primite, luându-se în considerare data cea mai recentă. În absenţa unei decizii explicite a Comisiei în aceste termene, derogarea se consideră acordată.
Comisia notifică celorlalte state membre derogările acordate în temeiul prezentului articol.
Art. 16: Cerinţe privind infrastructura de transport pentru reţeaua centrală şi reţeaua centrală extinsă
(1)Statele membre se asigură că infrastructura feroviară a reţelei centrale şi a reţelei centrale extinse respectă dispoziţiile articolului 15 alineatul (1).
(2)Statele membre se asigură că, până la 31 decembrie 2040, infrastructura feroviară a reţelei centrale extinse, cu excepţia conexiunilor menţionate la articolul 14 alineatul (1) litera (d) pentru liniile care fac parte din reţeaua de transport de marfă:
a)îndeplineşte cerinţele prevăzute la articolul 15 alineatul (2) literele (a) şi (b);
b)permite, fără o autorizaţie specială, exploatarea trenurilor de marfă cu o lungime a trenului de cel puţin 740 m (inclusiv locomotiva sau locomotivele). Această cerinţă este îndeplinită dacă sunt respectate cel puţin următoarele condiţii:
(i)pe tronsoanele cu linie dublă, trenurilor de marfă cu o lungime de cel puţin 740 m li se pot aloca cel puţin o trasă la două ore pe fiecare direcţie şi nu mai puţin de 24 de trase pe zi, în cazul în care o întreprindere feroviară solicită acest lucru;
(ii)pe tronsoanele cu o singură linie, trenurilor de marfă cu o lungime de cel puţin 740 m li se pot aloca cel puţin o trasă la trei ore pe fiecare direcţie şi nu mai puţin de 12 trase pe zi, în cazul în care o întreprindere feroviară solicită acest lucru; şi
c)pentru tronsoanele feroviare care leagă terminalele multimodale de marfă din două noduri urbane sau terminalul multimodal de marfă al unui nod urban şi un punct de trecere a frontierei, peste 75 % din lungimea fiecărui tronson feroviar este proiectată pentru o viteză de cel puţin 100 km/h pentru trenurile de marfă de pe liniile de transport de marfă ale reţelei centrale extinse.
(3)Statele membre se asigură că, în cazul construirii unei noi linii pe infrastructura feroviară a reţelei centrale extinse, se respectă cerinţa prevăzută la articolul 15 alineatul (2) litera (a), până la 31 decembrie 2030. Proiectele pentru care s-a iniţiat evaluarea impactului asupra mediului înainte de 18 iulie 2024 sunt scutite de această obligaţie.
(4)Statele membre se asigură că, până la 31 decembrie 2040, infrastructura feroviară a reţelei centrale extinse, cu excepţia conexiunilor menţionate la articolul 14 alineatul (1) litera (d) pentru liniile care fac parte din reţeaua de transport de persoane:
a)îndeplineşte cerinţele prevăzute la articolul 15 alineatul (2) litera (a) în ceea ce priveşte liniile aferente transportului de persoane din cadrul reţelei centrale extinse; şi
b)pentru tronsoanele feroviare care leagă terminalele multimodale de pasageri din două noduri urbane sau terminalele multimodale de pasageri ale unui nod urban şi un punct de trecere a frontierei, peste 75 % din lungimea fiecărui tronson feroviar este proiectată pentru o viteză de cel puţin 160 km/h pentru trenurile de călători de pe liniile de transport de călători ale reţelei centrale extinse.
(5)Statele membre se asigură că, până la 31 decembrie 2040, infrastructura feroviară a reţelei centrale extinse pe conexiunile menţionate la articolul 14 alineatul (1) litera (d) îndeplineşte cerinţele prevăzute la articolul 15 alineatul (2) literele (a) şi (b) şi la alineatul (2) litera (b) de la prezentul articol, cu excepţia cazului în care, în ceea ce priveşte cerinţele prevăzute la alineatul (2) litera (b) de la prezentul articol, s-a acordat o derogare de la aplicarea articolului 38 alineatul (3) în temeiul articolului 38 alineatul (4).
(6)Statele membre se asigură că, până la 31 decembrie 2030, infrastructura feroviară a reţelei centrale, cu excepţia conexiunilor menţionate la articolul 14 alineatul (1) litera (d):
a)pentru liniile care fac parte din reţeaua de transport de marfă: îndeplineşte cerinţele prevăzute la alineatul (2) literele (a), (b) şi (c) de la prezentul articol; şi
b)pentru liniile care fac parte din reţeaua de transport de persoane: îndeplineşte cerinţele prevăzute la articolul 15 alineatul (2) litera (a).
(7)Statele membre se asigură că, până la 31 decembrie 2040, infrastructura feroviară care face parte din reţeaua centrală pentru transportul de persoane, cu excepţia conexiunilor menţionate la articolul 14 alineatul (1) litera (d), îndeplineşte cerinţele prevăzute la alineatul (4) litera (b) de la prezentul articol.
(8)Statele membre se asigură că, până la 31 decembrie 2040, liniile pentru transportul de marfă care fac parte din infrastructura feroviară a reţelei centrale sau a reţelei centrale extinse, inclusiv conexiunile menţionate la articolul 14 alineatul (1) litera (d), permit circulaţia trenurilor de marfă care transportă semiremorci standard de până la 4 m înălţime, încărcate la o înălţime de cel puţin 27 cm deasupra părţii superioare a şinei pe coridoarele europene de transport de pe teritoriile lor.
Această cerinţă este considerată îndeplinită dacă sunt respectate cel puţin următoarele condiţii pe fiecare coridor european de transport de pe teritoriul statului membru:
a)există cel puţin o linie directă care îndeplineşte cerinţa respectivă şi care permite exploatarea neîntreruptă a trenurilor pe teritoriul unui stat membru şi pe liniile transfrontaliere cu fiecare stat membru învecinat;
b)există cel puţin o linie directă care îndeplineşte cerinţa respectivă către cel puţin un terminal feroviar-rutier sau un terminal multimodal de marfă situat într-un port maritim sau adiacent unui port maritim care face parte din coridorul european de transport pe teritoriul unui stat membru; şi
c)există cel puţin o linie directă care îndeplineşte cerinţa respectivă către cel puţin unul dintre aceste puncte finale, în cazul în care unul sau mai multe puncte finale ale unui coridor sunt situate pe teritoriul unui stat membru.
În cazul tronsoanelor transfrontaliere, determinarea liniilor în cauză se face de comun acord cu statele membre învecinate relevante.
Cel târziu până la 19 iulie 2027, statele membre notifică Comisiei liniile în cauză.
(9)Statele membre se asigură că, până la 31 decembrie 2030, infrastructura feroviară a reţelei centrale pe conexiunile menţionate la articolul 14 alineatul (1) litera (d) îndeplineşte cerinţele prevăzute la articolul 15 alineatul (2) literele (a) şi (b) şi la alineatul (2) litera (b) de la prezentul articol, cu excepţia cazului în care, în ceea ce priveşte cerinţele prevăzute la alineatul (2) litera (b) de la prezentul articol, Comisia a acordat o derogare de la aplicarea articolului 38 alineatul (3) în temeiul articolului 38 alineatul (4).
(10)Cerinţele prevăzute la alineatele (2)-(9) nu se aplică reţelelor izolate.
(11)Fără a aduce atingere alineatului (10), la cererea unui stat membru, în cazuri justificate în mod corespunzător, Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care acordă derogări de la cerinţele minime menţionate la prezentul articol din motivul unor constrângeri geografice specifice sau al unor constrângeri fizice semnificative, al rezultatului negativ al analizei cost-beneficiu din punct de vedere socioeconomic sau al impactului negativ semnificativ asupra mediului sau a biodiversităţii. Orice astfel de cerere se justifică în mod corespunzător. Cererea de derogare este coordonată cu statul membru învecinat sau cu statele membre învecinate în cazul tronsoanelor transfrontaliere. Statele membre învecinate pot furniza un aviz statului membru care solicită derogarea. Statul membru anexează la cererea sa avizele statelor membre învecinate. Un stat membru poate solicita acordarea mai multor derogări într-o singură cerere.
Comisia evaluează cererea având în vedere justificarea furnizată, precum şi impactul semnificativ al acesteia asupra interoperabilităţii şi continuităţii reţelei feroviare, după caz. Comisia ia în considerare în mod corespunzător avizele statelor membre învecinate în cauză.
Atunci când evaluează cererile de derogare de la cerinţa referitoare la transportul semiremorcilor prevăzută la alineatul (8), Comisia ia în considerare în special rezultatele analizei cost-beneficiu din punct de vedere socioeconomic, precum şi potenţiala perturbare a serviciilor cauzată de lucrările necesare pentru îndeplinirea cerinţei respective.
Atunci când evaluează cererile de derogare de la cerinţele prevăzute la prezentul articol pentru reţeaua centrală extinsă, Comisia ia în considerare în special orice investiţie majoră efectuată de statul membru în cauză pe o linie paralelă în imediata apropiere a celor care urmează să fie nou construite.
Comisia poate solicita informaţii suplimentare din partea statului membru în termen de cel mult 30 de zile calendaristice de la primirea cererii formulate în temeiul primului paragraf. În cazul în care Comisia consideră că informaţiile furnizate sunt insuficiente, aceasta poate solicita statului membru să le completeze în termen de 30 de zile calendaristice de la primirea informaţiilor suplimentare respective.
Comisia ia o decizie cu privire la derogarea solicitată în termen de cel mult şase luni de la primirea cererii formulate în temeiul primului paragraf sau, în cazul în care statele membre în cauză au furnizat informaţii suplimentare în conformitate cu al treilea paragraf, în termen de cel mult patru luni de la ultima dată când aceste informaţii au fost primite, luându-se în considerare data cea mai recentă. În absenţa unei decizii explicite a Comisiei în aceste termene, derogarea se consideră acordată.
Comisia notifică celorlalte state membre derogările acordate în temeiul prezentului articol.
Art. 17: Ecartamentul nominal standard european al liniilor de cale ferată
(1)Statele membre se asigură că orice nouă linie de cale ferată a reţelei centrale şi a reţelei centrale extinse, inclusiv conexiunile menţionate la articolul 14 alineatul (1) litera (d), prevede ecartamentul nominal standard european de 1 435 mm. Această cerinţă este considerată îndeplinită atunci când trenurile cu ecartament de 1 435 mm pot circula pe infrastructură până la 31 decembrie 2030 pentru reţeaua centrală şi până la 31 decembrie 2040 pentru reţeaua centrală extinsă. În sensul prezentului articol, "nouă linie de cale ferată" înseamnă orice linie pentru care lucrările de construcţie nu au început până la 18 iulie 2024.
(2)Prin derogare de la alineatul (1) de la prezentul articol, statele membre pe teritoriul cărora, la 18 iulie 2024, nicio nouă linie de cale ferată nu este planificată să fie conectată la frontiera terestră a unui alt stat membru în conformitate cu anexa I elaborează un plan de identificare a noii linii de cale ferată care urmează să fie construită în conformitate cu ecartamentul nominal standard european de 1 435 mm. Planul respectiv ţine seama de impactul asupra interoperabilităţii cu statul membru sau statele membre învecinate, luând în considerare, cu precădere, posibila migrare a liniilor existente de cale ferată la ecartamentul nominal standard european de 1 435 mm, în conformitate cu alineatul 3 de la prezentul articol. Planul include o analiză cost-beneficiu din punct de vedere socioeconomic care justifică decizia statului membru, acolo unde este cazul, de a nu construi infrastructură feroviară nouă în conformitate cu ecartamentul nominal standard european de 1 435 mm, precum şi o evaluare a impactului asupra interoperabilităţii. Acest plan se transmite Comisiei până la 19 iulie 2026.
(3)Statele membre care au o reţea feroviară existentă sau o parte a acesteia cu un ecartament diferit de ecartamentul nominal standard european de 1 435 mm efectuează, până la 19 iulie 2026, o evaluare care identifică liniile de cale ferată existente situate pe coridoarele de transport europene în vederea posibilei migrări a acestora la ecartamentul nominal standard european de 1 435 mm. Evaluarea este coordonată cu statul membru sau statele membre învecinate în cazul tronsoanelor transfrontaliere. Evaluarea include o analiză cost-beneficiu din punct de vedere socioeconomic cu privire la viabilitatea posibilei migrări la ecartamentul nominal standard european de 1 435 mm şi o evaluare a impactului asupra interoperabilităţii.
Pe baza evaluării prevăzute la primul paragraf, statele membre elaborează, după caz, un plan de migrare la ecartamentul nominal standard european de 1 435 mm, în termen de cel mult un an de la finalizarea evaluării, în care identifică liniile de cale ferată existente situate pe coridoarele europene de transport care urmează să fie migrate la ecartamentul nominal standard european de 1 435 mm şi oferă indicaţii privind calendarul migrării.
Primul şi al doilea paragraf se aplică mutatis mutandis în cazul liniilor de cale ferată pentru care lucrările de construcţie începuseră la 18 iulie 2024.
(4)Priorităţile în materie de planificare a infrastructurii şi a investiţiilor care rezultă din planurile menţionate la alineatele (2) şi (3) de la prezentul articol se includ în primul plan de acţiune al coordonatorului european pentru un coridor european de transport din care fac parte liniile feroviare de transport de marfă cu ecartament diferit de ecartamentul nominal standard european, în conformitate cu articolul 54.
(5)La cererea unui stat membru, în cazuri justificate în mod corespunzător, Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care acordă o derogare temporară de la cerinţele menţionate la alineatul (1) pentru noile linii de cale ferată din reţeaua centrală şi din reţeaua centrală extinsă sau pentru o parte a acestora, ca urmare a rezultatelor negative ale analizei cost-beneficiu din punct de vedere socioeconomic. Orice astfel de cerere de derogare se bazează pe o justificare corespunzătoare. Cererile de derogare sunt coordonate cu statul membru învecinat sau cu statele membre învecinate în cazul tronsoanelor transfrontaliere. Statele membre învecinate pot furniza un aviz statului membru care solicită derogarea. Statul membru anexează la cererea sa avizele statelor membre învecinate. Un stat membru poate solicita acordarea mai multor derogări într-o singură cerere.
Comisia evaluează cererea având în vedere justificarea furnizată, precum şi impactul semnificativ al acesteia asupra interoperabilităţii şi continuităţii reţelei feroviare, după caz. Comisia ia în considerare în mod corespunzător avizele statelor membre învecinate în cauză.
Comisia poate solicita informaţii suplimentare din partea statului membru în termen de cel mult 30 de zile calendaristice de la primirea cererii formulate în temeiul primului paragraf. În cazul în care Comisia consideră că informaţiile furnizate sunt insuficiente, aceasta poate solicita statului membru să le completeze în termen de 30 de zile calendaristice de la primirea informaţiilor suplimentare respective.
Comisia ia o decizie cu privire la derogarea solicitată în termen de cel mult şase luni de la primirea cererii formulate în temeiul primului paragraf sau, în cazul în care statele membre în cauză au furnizat informaţii suplimentare în conformitate cu al treilea paragraf, în termen de cel mult patru luni de la ultima dată când aceste informaţii au fost primite, luându-se în considerare data cea mai recentă. Decizia indică perioada pentru care se acordă derogarea.
Comisia notifică celorlalte state membre derogările acordate în temeiul prezentului articol.
Art. 18: Sistemul european de management al traficului feroviar
(1)Statele membre se asigură că:
a)ERTMS se instalează până la 31 decembrie 2040 în infrastructura feroviară a reţelei centrale extinse şi până la 31 decembrie 2050 în cea a reţelei globale, cu excepţia conexiunilor menţionate la articolul 14 alineatul (1) litera (d), asigurând totodată o implementare sincronizată şi armonizată a ERTMS pe cale şi la bordul trenurilor; şi
b)ERTMS se implementează pe conexiunile menţionate la articolul 14 alineatul (1) litera (d) din reţeaua centrală extinsă până la 31 decembrie 2040 şi din reţeaua globală până la 31 decembrie 2050 în cazul în care statul membru în cauză consideră, în coordonare cu părţile interesate relevante, în special cu administratorul de infrastructură, că astfel de echipamente sunt necesare.
(2)Statele membre se asigură că, până la 31 decembrie 2030:
a)infrastructura feroviară a reţelei centrale, cu excepţia conexiunilor menţionate la articolul 14 alineatul (1) litera (d), îndeplineşte cerinţele prevăzute la alineatul (1); şi
b)ERTMS se implementează pe conexiunile menţionate la articolul 14 alineatul (1) litera (d) din reţeaua centrală în cazul în care statul membru în cauză consideră, în coordonare cu părţile interesate relevante, în special cu administratorul de infrastructură, că astfel de echipamente sunt necesare.
(3)Statele membre asigură dezafectarea sistemelor de clasă B până la 31 decembrie 2040 în reţeaua centrală, până la 31 decembrie 2045 în reţeaua centrală extinsă şi până la 31 decembrie 2050 în reţeaua globală, cu condiţia garantării unui nivel adecvat de siguranţă, cu excepţia tronsoanelor din nodurile urbane care sunt utilizate deopotrivă de trenurile suburbane de călători echipate cu sisteme specifice de protecţie a trenurilor de clasă B.
(4)Statele membre se asigură că infrastructura feroviară a reţelei centrale, a reţelei centrale extinse şi a reţelei globale este echipată cu sistemul ERTMS bazat pe comunicaţii radio până la 31 decembrie 2050.
(5)Statele membre se asigură că sistemul ERTMS bazat pe comunicaţii radio este implementat în infrastructura feroviară a reţelei centrale, a reţelei centrale extinse şi a reţelei globale începând cu 31 decembrie 2030, în cazul construirii unei noi linii, sau începând cu 31 decembrie 2040, în cazul modernizării sistemului de semnalizare.
(6)Statele membre se asigură că, până la 31 decembrie 2050, sistemul ERTMS bazat pe comunicaţii radio este implementat pe conexiunile menţionate la articolul 14 alineatul (1) litera (d) din reţeaua centrală, reţeaua centrală extinsă şi reţeaua globală în cazul în care statul membru în cauză consideră, în coordonare cu administratorul de infrastructură şi cu ale părţi interesate relevante, că astfel de echipamente sunt necesare. În cazul construirii unei linii noi, această implementare se asigură începând cu 31 decembrie 2030.
(7)Cerinţele prevăzute la alineatele (1)-(6) nu se aplică reţelelor izolate.
(8)Fără a aduce atingere alineatului (7), la cererea unui stat membru, în cazuri justificate în mod corespunzător, Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care acordă derogări în ceea ce priveşte cerinţele menţionate la alineatele (1)-(6). Orice cerere de derogare se bazează pe un rezultat negativ al unei analize cost-beneficiu din punct de vedere socioeconomic şi pe o evaluare a impactului asupra interoperabilităţii. Orice astfel de cerere se justifică în mod corespunzător. Cererea de derogare este coordonată cu statul membru învecinat sau cu statele membre învecinate în cazul tronsoanelor transfrontaliere. Statele membre învecinate pot furniza un aviz statului membru care solicită derogarea. Statul membru anexează la cererea sa avizele statelor membre învecinate. Un stat membru poate solicita acordarea mai multor derogări într-o singură cerere. Derogările solicitate respectă cerinţele Directivei (UE) 2016/797.
Comisia evaluează cererea având în vedere justificarea furnizată în temeiul primului paragraf, precum şi impactul semnificativ al acesteia asupra interoperabilităţii. Comisia ia în considerare în mod corespunzător avizele statelor membre învecinate în cauză.
Comisia poate solicita informaţii suplimentare din partea statului membru în termen de cel mult 30 de zile calendaristice de la primirea cererii formulate în temeiul primului paragraf. În cazul în care Comisia consideră că informaţiile furnizate sunt insuficiente, aceasta poate solicita statului membru să le completeze în termen de 30 de zile calendaristice de la primirea informaţiilor suplimentare respective.
Comisia ia o decizie cu privire la derogarea solicitată în termen de cel mult şase luni de la primirea cererii formulate în temeiul primului paragraf sau, în cazul în care statele membre în cauză au furnizat informaţii suplimentare în conformitate cu al treilea paragraf, în termen de cel mult patru luni de la ultima dată când aceste informaţii au fost primite, luându-se în considerare data cea mai recentă. În absenţa unei decizii explicite a Comisiei în aceste termene, derogarea se consideră acordată.
Comisia notifică celorlalte state membre derogările acordate în temeiul prezentului articol.
Art. 19: Priorităţi operaţionale
(1)Structura de guvernanţă a transportului feroviar de marfă depune toate eforturile posibile pentru a se asigura că, până la 31 decembrie 2030, pe coridoarele europene de transport, calitatea serviciilor furnizate întreprinderilor feroviare şi cerinţele tehnice şi operaţionale pentru utilizarea infrastructurii nu constituie o piedică în calea îndeplinirii următoarelor valori-ţintă legate de performanţa operaţională a serviciilor de transport feroviar de marfă la nivelul coridoarelor europene de transport:
a)pentru fiecare tronson transfrontalier intern, timpul de staţionare în cazul tuturor trenurilor de marfă care trec frontiera dintre două state membre nu depăşeşte, în medie, 25 de minute, cu excepţia tronsoanelor în care are loc o schimbare a ecartamentului sau unde verificările efectuate la o frontieră în care controalele nu au fost încă eliminate pentru traficul feroviar în conformitate cu punctul 1.2 din anexa VI la Regulamentul (UE) 2016/399 nu permit respectarea acestui interval de timp; timpul de staţionare a unui tren pe un tronson transfrontalier înseamnă timpul suplimentar total de tranzit care poate fi atribuit existenţei punctului de trecere a frontierei, indiferent de procedurile sau considerentele de natură infrastructurală, operaţională, tehnică şi administrativă; timpul de staţionare nu include timpul care nu poate fi atribuit trecerii frontierei, cum ar fi procedurile operaţionale efectuate în cadrul unor infrastructuri situate în apropierea punctului de trecere a frontierei, dar care nu sunt legate în mod intrinsec de acesta; şi
b)cel puţin 75 % dintre trenurile de marfă care traversează cel puţin o frontieră de-a lungul unui coridor de transport de marfă ajung la destinaţie sau la frontiera externă a Uniunii, dacă destinaţia lor se află în afara Uniunii, la ora programată sau cu o întârziere mai mică de 30 de minute din motive care pot fi imputate administratorului sau administratorilor de infrastructură ai Uniunii; întârzierile survenite în ţările terţe care sunt traversate de trenuri de marfă şi imputabile acestora nu sunt luate în considerare.
(2)Statele membre depun toate eforturile posibile pentru a se asigura că, până la 31 decembrie 2030 pentru liniile pentru transportul de marfă din reţeaua centrală, până la 31 decembrie 2040 pentru liniile pentru transportul de marfă din reţeaua centrală extinsă şi până la 31 decembrie 2050 pentru liniile pentru transportul de marfă din reţeaua globală menţionate la articolul 15 alineatul (3), se aplică următoarele condiţii:
a)pe tronsoanele cu linie dublă, trenurilor de marfă cu o lungime de cel puţin 740 m (incluzând locomotiva sau locomotivele) li se pot aloca cel puţin două trase pe oră şi pe direcţie; şi
b)pe tronsoanele cu o singură linie, trenurilor de marfă cu o lungime de cel puţin 740 m (incluzând locomotiva sau locomotivele) li se poate aloca cel puţin o trasă din două în două ore şi pe direcţie.
Art. 20: Priorităţi suplimentare pentru dezvoltarea infrastructurii feroviare
În promovarea proiectelor de interes comun legate de infrastructura feroviară şi în plus faţă de priorităţile generale stabilite la articolele 12 şi 13, se acordă atenţie următoarelor aspecte:
(a)migrarea la ecartamentul nominal standard european de 1 435 mm, dacă este cazul;
(b)atenuarea impactului zgomotului şi al vibraţiilor cauzate de transportul feroviar, în special prin intermediul unor măsuri vizând materialul rulant şi infrastructura, inclusiv bariere fonice;
(c)îmbunătăţirea siguranţei trecerilor la nivel;
(d)după caz, conectarea infrastructurii de transport feroviar cu infrastructura porturilor căilor navigabile interioare;
(e)sub rezerva unei analize cost-beneficiu din punct de vedere socioeconomic, dezvoltarea infrastructurii pentru lungimi ale trenurilor mai mari de 740 m şi de cel mult 1 500 m şi o sarcină pe osie de 25,0 t la construirea şi modernizarea liniilor de cale ferată destinate traficului de marfă;
(f)dezvoltarea şi implementarea tehnologiilor inovatoare pentru căile ferate, sprijinindu-se în special pe activitatea întreprinderii comune Shift2Rail şi a întreprinderii comune pentru căile ferate ale Europei, în special exploatarea automată a trenurilor, managementul avansat al traficului şi conectivitatea digitală pentru călători, pe baza sistemului ERTMS şi a cuplelor automate digitale, a conectivităţii bazate pe 5G şi pe sateliţi şi a unităţilor de navigaţie inerţială pentru unităţile de geopoziţionare ale ERTMS;
(g)în contextul construirii sau modernizării infrastructurii feroviare, asigurarea continuităţii şi accesibilităţii pistelor pentru pietoni şi pentru biciclete şi crearea de locuri de parcare pentru biciclete în apropierea gărilor, cu scopul de a promova modurile active de transport;
(h)dezvoltarea unor tehnologii inovatoare privind combustibilii alternativi pentru căile ferate, cum ar fi hidrogenul sau trenurile alimentate cu baterii pentru tronsoanele care sunt exceptate de la cerinţa de electrificare;
(i)pentru dezvoltarea reţelei transeuropene de transport, prevederea unui standard de asigurare a circulaţiei trenurilor de marfă care transportă semiremorci standard de până la 4 metri înălţime încărcate la o înălţime de 33 cm, fără nicio cerinţă suplimentară pentru autorizaţia specială de a furniza servicii; şi
(j)trecerea la calea ferată dublă pe tronsoanele de strangulare a traficului care se confruntă cu bariere de capacitate.
Art. 21: Componente ale infrastructurii
(1)Infrastructura pe căi navigabile interioare cuprinde, în special:
a)râuri;
b)canale;
c)lacuri şi lagune;
d)infrastructuri conexe, precum ecluze, ascensoare, poduri, rezervoare şi măsurile aferente de prevenire a inundaţiilor şi a secetei şi de atenuare a consecinţelor acestora, care pot avea un impact pozitiv asupra navigaţiei pe căi navigabile interioare;
e)căi navigabile de acces şi conexiuni pe ultimul kilometru cu terminale multimodale de marfă conectate prin căi navigabile interioare, în special în porturi interioare şi maritime;
f)locuri de ancorare şi de repaus;
g)porturi interioare, inclusiv infrastructura portuară de bază sub formă de bazine interioare, pereţi de chei, dane, debarcadere, docuri, diguri, rambleuri, platforme, terenuri recuperate din mare şi infrastructura necesară pentru operaţiunile de transport în interiorul zonei portuare şi în afara acesteia;
h)echipamentele asociate menţionate la alineatul (2);
i)sisteme TIC în domeniul transporturilor, inclusiv RIS;
j)conexiunile porturilor interioare cu celelalte moduri de transport din cadrul reţelei transeuropene de transport;
k)infrastructura legată de instalaţiile pentru combustibili alternativi; şi
l)infrastructura necesară pentru operaţiunile "fără deşeuri" şi pentru măsurile privind economia circulară.
(2)Echipamentele asociate ale căilor navigabile interioare pot include echipamentele pentru descărcarea şi încărcarea mărfurilor şi depozitarea bunurilor în porturile interioare. Echipamentele asociate pot include, în special, sisteme de propulsie şi de operare care reduc poluarea, cum ar fi poluarea apei şi a aerului, consumul energetic şi intensitatea emisiilor de dioxid de carbon. Acestea pot include, de asemenea, instalaţii de preluare a deşeurilor, instalaţii de racordare la reţeaua electrică terestră şi alte infrastructuri de furnizare şi generare de combustibili alternativi, precum şi echipamente pentru spargerea gheţii, pentru servicii hidrologice, pentru dragarea şenalului navigabil, a portului şi a căilor de acces în porturi pentru a asigura navigabilitatea acestora pe tot parcursul anului.
(3)Pentru a face parte din reţeaua globală, un port interior îndeplineşte următoarele condiţii:
a)transbordează anual un volum de mărfuri de peste 500 000 de tone, iar volumul total al mărfurilor transbordate se bazează pe cea mai recentă medie pe trei ani disponibilă, pe baza statisticilor publicate de Eurostat; şi
b)este situat pe reţeaua de căi navigabile interioare din cadrul reţelei transeuropene de transport.
Art. 22: Cerinţe privind infrastructura de transport pentru reţeaua globală
(1)Statele membre se asigură că, până la 31 decembrie 2050, porturile interioare din reţeaua globală:
a)sunt conectate la infrastructura rutieră sau feroviară;
b)oferă cel puţin un terminal multimodal de marfă deschis tuturor operatorilor şi utilizatorilor, fără discriminare, şi care aplică tarife transparente şi nediscriminatorii; şi
c)sunt echipate cu instalaţii pentru îmbunătăţirea performanţelor de mediu ale navelor în porturi, care pot include instalaţii de preluare a deşeurilor, instalaţii de degazare, măsuri de reducere a zgomotului, precum şi măsuri de reducere a poluării aerului şi a apei.
(2)Statele membre se asigură că infrastructura pentru combustibili alternativi este instalată în porturile interioare în conformitate cu Regulamentul (UE) 2023/1804.
Art. 23: Cerinţe privind infrastructura de transport pentru reţeaua centrală
(1)Statele membre se asigură că porturile interioare din reţeaua centrală sunt conforme cu articolul 22 alineatul (2) şi îndeplinesc cerinţele prevăzute la articolul 22 alineatul (1) literele (a) şi (b) până la 31 decembrie 2030 şi cerinţele prevăzute la articolul 22 alineatul (1) litera (c) până la 31 decembrie 2040.
(2)Statele membre se asigură că reţeaua de căi navigabile interioare, inclusiv conexiunile menţionate la articolul 21 alineatul (1) litera (e), este întreţinută astfel încât să permită navigarea eficientă, fiabilă şi sigură pentru utilizatori, prin asigurarea cerinţelor minime pentru căile navigabile şi a cerinţelor privind nivelurile minime de servicii prevăzute la alineatul (3) de la prezentul articol (condiţii de navigare corespunzătoare).
Statele membre preîntâmpină deteriorarea condiţiilor de navigare corespunzătoare, precum şi deteriorarea stadiului curent al acelor părţi ale reţelei care depăşesc deja cerinţele minime respective până la 18 iulie 2024.
(3)Până la 31 decembrie 2030, statele membre se asigură, în special, că:
a)râurile, canalele, lacurile, lagunele, porturile interioare şi căile de acces ale acestora asigură o adâncime a canalului navigabil de cel puţin 2,5 m şi o înălţime minimă sub podurile care nu sunt mobile de cel puţin 5,25 m la niveluri de referinţă specificate ale apei, care sunt depăşite un număr definit de zile pe an în medie statistică;
b)Statele membre publică pe un site web accesibil publicului numărul de zile pe an, astfel cum se menţionează la litera (a), în care nivelul efectiv al apei depăşeşte sau nu atinge nivelul de referinţă specificat al apei pentru adâncimea canalului de navigaţie, precum şi timpii medii de aşteptare la fiecare ecluză;
c)operatorii de ecluze se asigură că acestea sunt exploatate şi întreţinute astfel încât timpul de aşteptare să fie redus la minimum; şi
d)râurile, canalele, lacurile şi lagunele sunt echipate cu RIS pentru toate serviciile în conformitate cu Directiva 2005/44/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (50), astfel încât să se garanteze informarea în timp real a utilizatorilor la nivel transfrontalier.
(50)Directiva 2005/44/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind serviciile de informaţii fluviale (RIS) armonizate pe căile navigabile interioare de pe teritoriul Comunităţii (JO L 255, 30.9.2005, p. 152).
În sensul literei (a) a prezentului alineat, nivelurile de referinţă ale apei se stabilesc pe baza numărului de zile pe an în care nivelul efectiv al apei a depăşit nivelul de referinţă specificat al apei. Sub rezerva aprobării de către statele membre în cauză în conformitate cu articolul 172 alineatul (2) din TFUE, Comisia adoptă acte de punere în aplicare, care urmează să fie elaborate în strânsă cooperare cu respectivele state membre, cu consultarea coordonatorilor europeni în cauză şi, dacă este cazul, cu consultarea comisiilor de navigaţie fluvială instituite prin acorduri internaţionale, specificând nivelurile de referinţă ale apei menţionate la litera (a) de la prezentul paragraf pentru fiecare coridor, cale navigabilă sau secţiune de cale navigabilă. Actele de punere în aplicare sunt în concordanţă cu cerinţele stabilite în convenţiile internaţionale şi în acordurile încheiate între statele membre, inclusiv în reglementările adoptate de comisiile de navigaţie fluvială instituite de astfel de convenţii şi acorduri. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 61 alineatul (3) din prezentul regulament.
(4)La cererea unui stat membru, în cazuri justificate în mod corespunzător, Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care acordă derogări de la cerinţele menţionate la alineatele (2) şi (3) pentru fiecare cale navigabilă şi, după caz, pentru fiecare secţiune de cale navigabilă, din motivul unor constrângeri geografice specifice sau al unor constrângeri fizice semnificative, al rezultatului negativ al analizei cost-beneficiu din punct de vedere socioeconomic sau al impactului negativ semnificativ asupra mediului, biodiversităţii sau patrimoniului cultural. Orice astfel de cerere se justifică în mod corespunzător. Cererea de derogare se coordonează cu statul membru învecinat sau statele membre învecinate, după caz. Statele membre învecinate pot furniza un aviz statului membru care solicită derogarea. Statul membru anexează la cererea sa avizele statelor membre învecinate. Un stat membru poate solicita acordarea mai multor derogări într-o singură cerere.
Comisia evaluează cererea având în vedere justificarea furnizată în temeiul primului paragraf. Comisia ia în considerare în mod corespunzător avizele statelor membre învecinate în cauză.
Comisia poate solicita informaţii suplimentare din partea statului membru în termen de cel mult 30 de zile calendaristice de la primirea cererii formulate în temeiul primului paragraf. În cazul în care Comisia consideră că informaţiile furnizate sunt insuficiente, aceasta poate solicita statului membru să le completeze în termen de 30 de zile calendaristice de la primirea informaţiilor suplimentare respective.
Comisia ia o decizie cu privire la derogarea solicitată în termen de cel mult şase luni de la primirea cererii formulate în temeiul primului paragraf sau, în cazul în care statele membre în cauză au furnizat informaţii suplimentare în conformitate cu al treilea paragraf, în termen de cel mult patru luni de la ultima dată când aceste informaţii au fost primite, luându-se în considerare data cea mai recentă. În absenţa unei decizii explicite a Comisiei în aceste termene, derogarea se consideră acordată.
Comisia notifică celorlalte state membre derogările acordate în temeiul prezentului articol.
Deteriorarea cerinţelor minime cauzată de acţiunea umană directă sau de lipsa de diligenţă în ceea ce priveşte întreţinerea reţelei de căi navigabile interioare nu este considerată un caz care justifică acordarea unei derogări.
(5)În caz de forţă majoră, statele membre readuc condiţiile de navigabilitate la starea anterioară de îndată ce situaţia o permite.
(6)Comisia poate adopta orientări menite să asigure o abordare coerentă în materie de aplicare a condiţiilor de navigare corespunzătoare în Uniune. Aceste orientări se pot referi îndeosebi la:
a)parametri specifici pentru râurile cu curgere liberă;
b)parametri complementari pentru lăţimea navigabilă a canalului;
c)instalarea unei infrastructuri energetice alternative pentru a asigura accesul la combustibili alternativi la nivelul întregului coridor;
d)utilizarea aplicaţiilor digitale ale reţelei şi a proceselor de automatizare;
e)rezilienţa infrastructurii la schimbările climatice, la pericolele naturale şi la dezastrele provocate de om sau la perturbările intenţionate; sau
f)introducerea şi promovarea de noi tehnologii şi inovaţii pentru combustibili şi sisteme de propulsie cu consum de energie cu emisii zero şi cu emisii scăzute de dioxid de carbon.
Art. 24: Priorităţi suplimentare pentru dezvoltarea infrastructurii căilor navigabile interioare
În promovarea proiectelor de interes comun legate de infrastructurile căilor navigabile interioare şi în plus faţă de priorităţile generale stabilite la articolele 12 şi 13, se acordă atenţie următoarelor aspecte:
(a)după caz, atingerea unor standarde mai ridicate de modernizare a căilor navigabile existente şi de creare de noi căi navigabile, pentru a respecta cerinţele pieţei;
(b)adoptarea unor măsuri de prevenire a inundaţiilor şi a secetei şi de atenuare a consecinţelor acestora;
(c)îmbunătăţirea proceselor de digitalizare şi automatizare, în special în vederea creşterii nivelului de siguranţă, securitate şi durabilitate în transportul pe căi navigabile interioare, inclusiv în nodurile urbane;
(d)modernizarea şi extinderea capacităţii infrastructurii necesare pentru operaţiunile de transport multimodal, inclusiv a locurilor de ancorare şi de repaus şi a serviciilor conexe, atât în interiorul, cât şi în afara zonei portuare şi de-a lungul căilor navigabile;
(e)promovarea şi dezvoltarea măsurilor de îmbunătăţire a performanţei de mediu a transportului pe căi navigabile interioare şi a infrastructurii de transport, inclusiv a navelor cu emisii zero şi cu emisii scăzute, precum şi a măsurilor de atenuare a impactului asupra corpurilor de apă şi a biodiversităţii dependente de apă, în conformitate cu cerinţele aplicabile în temeiul dreptului Uniunii sau al acordurilor internaţionale relevante;
(f)dezvoltarea şi utilizarea navelor de navigaţie interioară cu pescaj mic, adecvate pentru niveluri scăzute ale apei;
(g)în contextul construirii sau modernizării infrastructurii pe căi navigabile interioare, asigurarea continuităţii şi accesibilităţii pistelor pentru pietoni şi pentru biciclete, cu scopul de a promova modurile active de transport;
(h)promovarea acţiunilor de preîntâmpinare a deteriorării cerinţelor privind căile navigabile, inclusiv a mijloacelor de monitorizare a condiţiilor în care se află şenalul navigabil; şi
(i)după caz, îmbunătăţirea condiţiilor de navigare de-a lungul căilor navigabile interioare la construirea de noi poduri sau la renovarea podurilor care nu sunt mobile, acordând o atenţie deosebită înălţimii de trecere în raport cu podurile existente ale unei secţiuni specifice de cale navigabilă.
Art. 25: Componente ale infrastructurii
(1)Spaţiul maritim european conectează şi integrează componentele maritime descrise la alineatul (2) cu reţeaua terestră prin crearea sau modernizarea rutelor de transport maritim pe distanţe scurte şi prin dezvoltarea porturilor maritime de pe teritoriul statelor membre, precum şi a conexiunilor lor cu hinterlandul, inclusiv a zonei geografice a regiunilor ultraperiferice, astfel încât să se asigure o integrare eficientă, viabilă şi durabilă cu alte moduri de transport.
(2)Spaţiul maritim european constă în:
a)infrastructura de transport maritim în zona portuară a reţelei centrale şi a reţelei globale, inclusiv conectivitatea cu hinterlandul;
b)acţiuni cu beneficii extinse care nu sunt legate de anumite porturi şi de care spaţiul maritim european şi industria maritimă beneficiază în mare măsură, cum ar fi sprijinirea activităţilor care asigură navigabilitatea pe tot parcursul anului (spargerea gheţii), facilitarea tranziţiei către un transport maritim durabil, îmbunătăţirea sinergiilor dintre transporturi şi energie, printre altele prin promovarea rolului porturilor ca noduri energetice şi prin sprijinirea tranziţiei energetice, şi sistemele TIC în domeniul transporturilor şi studiile hidrografice; şi
c)promovarea legăturilor de transport maritim pe distanţe scurte durabile şi reziliente, în special a celor care concentrează fluxurile de mărfuri pentru a reduce costurile externe negative, cum ar fi emisiile şi congestionarea generate de transportul rutier în cadrul Uniunii, precum şi a celor care îmbunătăţesc accesul la regiunile ultraperiferice şi la alte regiuni îndepărtate, insulare şi periferice prin crearea sau modernizarea unor servicii maritime durabile, regulate şi frecvente.
(3)Infrastructura de transport maritim menţionată la alineatul (2) litera (a) cuprinde, în special:
a)porturi maritime, inclusiv infrastructura necesară pentru operaţiuni de transport în interiorul zonei portuare;
b)infrastructura portuară de bază, cum ar fi bazine interioare, pereţi de chei, dane, platforme, debarcadere, docuri, diguri, rambleuri şi terenuri recuperate din mare;
c)canale maritime;
d)dispozitive de asistenţă la navigaţie;
e)căi de acces în port, şenale navigabile şi ecluze;
f)diguri sparge-val;
g)conexiunile porturilor cu reţeaua transeuropeană de transport;
h)sisteme TIC în domeniul transporturilor, inclusiv EMSWe şi VTMIS;
i)infrastructura legată de combustibili alternativi;
j)echipamente asociate, printre care se numără, în special, echipamente pentru gestionarea traficului şi a încărcăturilor, pentru reducerea efectelor negative asupra mediului, inclusiv pentru operaţiunile "fără deşeuri" şi pentru măsurile privind economia circulară, pentru îmbunătăţirea eficienţei energetice, pentru reducerea zgomotului şi utilizarea combustibililor alternativi, precum şi echipamente care asigură navigabilitatea pe tot parcursul anului, inclusiv cele pentru spargerea gheţii, pentru prospectări hidrologice, precum şi pentru dragare şi protejarea portului şi a căilor de acces în port; şi
k)infrastructură care facilitează activităţile portuare legate de energia din surse regenerabile, inclusiv parcurile eoliene offshore.
(4)Pentru a face parte din reţeaua globală, un port maritim îndeplineşte cel puţin una dintre următoarele condiţii:
a)volumul său anual total al traficului de pasageri depăşeşte 0,1 % din volumul total anual al traficului de pasageri din toate porturile maritime ale Uniunii, valoarea de referinţă pentru acest volum total fiind cea mai recentă medie pe trei ani disponibilă, pe baza statisticilor publicate de Eurostat;
b)volumul său anual total de mărfuri manipulate, fie în vrac, fie individual, depăşeşte 0,1 % din volumul total anual corespunzător al mărfurilor manipulate în toate porturile maritime ale Uniunii, valoarea de referinţă pentru acest volum total fiind cea mai recentă medie pe trei ani disponibilă, pe baza statisticilor publicate de Eurostat;
c)volumul său anual total de mărfuri manipulate, în vrac şi/sau individual, depăşeşte anual 500 000 de tone, iar contribuţia sa la diversificarea aprovizionării cu energie a UE şi la accelerarea introducerii energiei din surse regenerabile este una dintre activităţile principale ale portului, valoarea de referinţă pentru acest volum total fiind cea mai recentă medie pe trei ani disponibilă, pe baza statisticilor publicate de Eurostat;
d)este situat pe o insulă şi reprezintă singurul punct de acces la o regiune NUTS 3 din reţeaua globală în înţelesul articolului 3 din Regulamentul (CE) nr. 1059/2003; sau
e)este situat într-o regiune ultraperiferică sau periferică, în afara unei suprafeţe cu raza de 200 de km faţă de cel mai apropiat port din reţeaua globală.
Art. 26: Cerinţe privind infrastructura de transport pentru reţeaua globală
(1)Statele membre se asigură că:
a)infrastructura pentru combustibili alternativi este instalată în porturile maritime din cadrul reţelei globale în conformitate cu Regulamentul (UE) 2023/1804;
b)porturile maritime din cadrul reţelei globale sunt echipate cu infrastructura necesară pentru îmbunătăţirea performanţei de mediu a navelor în porturi, în special instalaţii de preluare pentru predarea deşeurilor provenite de la nave, în conformitate cu Directiva (UE) 2019/883 a Parlamentului European şi a Consiliului (51);
(51)Directiva (UE) 2019/883 a Parlamentului European şi a Consiliului din 17 aprilie 2019 privind instalaţiile portuare de preluare pentru predarea deşeurilor provenite de la nave, de modificare a Directivei 2010/65/UE şi de abrogare a Directivei 2000/59/CE (JO L 151, 7.6.2019, p. 116).
c)Sistemele VTMIS şi SafeSeaNet sunt implementate în conformitate cu Directiva 2002/59/CE; şi
d)ghişeele unice naţionale în domeniul maritim sunt implementate în conformitate cu Regulamentul (UE) 2019/1239.
(2)Statele membre se asigură că, până la 31 decembrie 2050:
a)porturile maritime din cadrul reţelei globale cu un volum anual total al mărfurilor de peste 2 milioane de tone sunt conectate la infrastructura feroviară şi rutieră şi, acolo unde este posibil, la căile navigabile interioare; cifra de referinţă pentru acest volum total fiind reprezentată de cea mai recentă medie calculată pe trei ani disponibilă, pe baza statisticilor publicate de Eurostat;
b)orice port maritim din cadrul reţelei globale care deserveşte traficul de marfă oferă cel puţin un terminal multimodal de marfă care este deschis tuturor operatorilor şi utilizatorilor, fără discriminare, şi care aplică tarife transparente şi nediscriminatorii;
c)canalele maritime, şenalele navigabile şi estuarele care fac legătura între două mări sau care oferă acces de la mare la porturile maritime corespund cel puţin căilor navigabile interioare ce îndeplinesc cerinţele prevăzute la articolul 23; şi
d)porturile maritime din cadrul reţelei globale conectate la căile navigabile interioare sunt echipate cu o capacitate de manipulare a mărfurilor pentru navele de navigaţie interioară.
Obligaţia de a asigura conexiunea menţionată la litera (a) de la primul paragraf nu se aplică în cazul în care constrângeri geografice specifice ori constrângeri fizice semnificative împiedică o astfel de conexiune.
(3)La cererea unui stat membru, în cazuri justificate în mod corespunzător, Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care acordă derogări de la cerinţele minime menţionate la alineatul (2) din motivul unor constrângeri geografice specifice sau al unor constrângeri fizice semnificative, al rezultatului negativ al analizei cost-beneficiu din punct de vedere socioeconomic sau al impactului negativ semnificativ asupra mediului sau biodiversităţii. Orice astfel de cerere se justifică în mod corespunzător. Un stat membru poate solicita acordarea mai multor derogări într-o singură cerere.
Comisia evaluează cererea având în vedere justificarea furnizată în temeiul primului paragraf.
Comisia poate solicita informaţii suplimentare din partea statului membru în termen de cel mult 30 de zile calendaristice de la primirea cererii formulate în temeiul primului paragraf. În cazul în care Comisia consideră că informaţiile furnizate sunt insuficiente, aceasta poate solicita statului membru să le completeze în termen de 30 de zile calendaristice de la primirea informaţiilor suplimentare respective.
Comisia ia o decizie cu privire la derogarea solicitată în termen de cel mult şase luni de la primirea cererii formulate în temeiul primului paragraf sau, în cazul în care statele membre în cauză au furnizat informaţii suplimentare în conformitate cu al treilea paragraf, în termen de cel mult patru luni de la ultima dată când aceste informaţii au fost primite, luându-se în considerare data cea mai recentă. În absenţa unei decizii explicite a Comisiei în aceste termene, derogarea se consideră acordată.
Comisia notifică celorlalte state membre derogările acordate în temeiul prezentului articol.
Art. 27: Cerinţe privind infrastructura de transport pentru reţeaua centrală
(1)Statele membre se asigură că infrastructura de transport maritim a reţelei centrale respectă dispoziţiile articolului 26 alineatul (1).
(2)Statele membre se asigură că infrastructura de transport maritim a reţelei centrale îndeplineşte cerinţele prevăzute la articolul 26 alineatul (2) până la 31 decembrie 2030.
(3)La cererea unui stat membru, în cazuri justificate în mod corespunzător, Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care acordă derogări de la cerinţele minime menţionate la alineatul (2) pe baza unor constrângeri geografice specifice sau al unor constrângeri fizice semnificative, a rezultatului negativ al analizei cost-beneficiu din punct de vedere socioeconomic sau a impactului negativ semnificativ asupra mediului sau biodiversităţii. Orice astfel de cerere se justifică în mod corespunzător. Un stat membru poate solicita acordarea mai multor derogări într-o singură cerere.
Comisia evaluează cererea având în vedere justificarea furnizată în temeiul primului paragraf.
Comisia poate solicita informaţii suplimentare din partea statului membru în termen de cel mult 30 de zile calendaristice de la primirea cererii formulate în temeiul primului paragraf. În cazul în care Comisia consideră că informaţiile furnizate sunt insuficiente, aceasta poate solicita statului membru să le completeze în termen de 30 de zile calendaristice de la primirea informaţiilor suplimentare respective.
Comisia ia o decizie cu privire la derogarea solicitată în termen de cel mult şase luni de la primirea cererii formulate în temeiul primului paragraf sau, în cazul în care statele membre în cauză au furnizat informaţii suplimentare în conformitate cu al treilea paragraf, în termen de cel mult patru luni de la ultima dată când aceste informaţii au fost primite, luându-se în considerare data cea mai recentă. În absenţa unei decizii explicite a Comisiei în aceste termene, derogarea se consideră acordată.
Comisia notifică celorlalte state membre derogările acordate în temeiul prezentului articol.
Art. 28: Priorităţi suplimentare pentru dezvoltarea infrastructurii maritime şi pentru spaţiul maritim european
În promovarea proiectelor de interes comun legate de infrastructura maritimă şi de spaţiul maritim european, în plus faţă de priorităţile stabilite la articolele 12 şi 13, se acordă atenţie următoarelor aspecte:
(a)îmbunătăţirea accesului maritim, cum ar fi diguri sparge-val, canale maritime, şenale navigabile, ecluze, dragare şi asistenţă la navigaţie;
(b)construirea sau modernizarea infrastructurii portuare de bază, cum ar fi bazine interioare, infrastructură pentru combustibili alternativi, pereţi de chei, dane, platforme, debarcadere, docuri, diguri, rambleuri şi terenuri recuperate din mare;
(c)îmbunătăţirea infrastructurii care interconectează diferitele moduri de transport, a echipamentelor şi a sistemelor menţionate la articolul 37 literele (a), (b) şi (d); precum şi modernizarea şi extinderea capacităţii infrastructurii feroviare necesare pentru operaţiunile de transport în zona portuară sau în apropierea acesteia, dacă acest lucru este necesar pentru conectarea la reţeaua feroviară transeuropeană;
(d)îmbunătăţirea proceselor de digitalizare şi automatizare, în special în vederea creşterii nivelului de siguranţă, securitate, eficienţă şi durabilitate;
(e)introducerea şi promovarea de noi tehnologii şi inovaţii, precum şi de combustibili din surse regenerabile şi cu emisii scăzute de dioxid de carbon;
(f)îmbunătăţirea rezilienţei lanţurilor logistice şi a comerţului maritim internaţional, inclusiv în ceea ce priveşte adaptarea la schimbările climatice;
(g)adoptarea măsurilor de reducere a zgomotului şi de asigurare a eficienţei energetice;
(h)promovarea navelor cu emisii zero şi cu emisii scăzute care deservesc şi efectuează legături de transport maritim pe distanţe scurte şi elaborarea măsurilor vizând îmbunătăţirea performanţei de mediu a transportului maritim în vederea optimizării escalelor în port şi a lanţului de aprovizionare, în conformitate cu cerinţele aplicabile în temeiul dreptului Uniunii sau al acordurilor internaţionale relevante, cum ar fi utilizarea programelor de stimulare ecologică;
(i)acţiuni legate de promovarea unor acţiuni cu beneficii extinse şi a unor legături de transport maritim pe distanţe scurte în contextul spaţiului maritim european, inclusiv promovarea unui acces mai bun la regiunile ultraperiferice şi la alte regiuni îndepărtate, insulare şi periferice;
(j)promovarea transportului cu feribotul cu emisii zero şi cu emisii scăzute ca mod durabil de transport de pasageri;
(k)acţiuni menite să crească ponderea transportului de marfă, inclusiv pentru legăturile de transport maritim pe distanţe scurte, care se transferă de la transportul rutier şi aerian la transportul maritim sau pe căile navigabile interioare şi la transportul feroviar, pentru a reduce costurile externe negative, cum ar fi emisiile şi congestionarea traficului; şi
(l)îmbunătăţirea accesului la regiunile ultraperiferice şi la alte regiuni îndepărtate, insulare şi periferice.
Art. 29: Componente ale infrastructurii
(1)Infrastructura de transport rutier cuprinde, în special:
a)căile rutiere, inclusiv:
(i)poduri;
(ii)tuneluri;
(iii)joncţiuni;
(iv)intersecţii;
(v)bretele rutiere;
(vi)benzi de urgenţă; şi
(vii)infrastructură pentru atenuarea impactului asupra mediului, inclusiv soluţii pentru conservarea faunei sau atenuarea zgomotului;
b)echipamentele asociate, inclusiv sisteme de cântărire în mers;
c)infrastructura digitală şi sistemele TIC pentru transport;
d)rutele de acces la terminalele multimodale de marfă;
e)conexiunile terminalelor de marfă şi ale platformelor logistice cu celelalte moduri de transport din cadrul reţelei transeuropene de transport;
f)terminalele de autobuz;
g)infrastructura legată de instalaţiile pentru combustibili alternativi; şi
h)zonele de parcare şi spaţiile de servicii, inclusiv zone de parcare sigure şi securizate pentru vehiculele comerciale.
(2)Căile rutiere menţionate la alineatul (1) litera (a) de la prezentul articol şi indicate pe hărţile din anexa I sunt cele care joacă un rol important în traficul de marfă şi de pasageri pe distanţe lungi, integrează principalele centre urbane şi economice şi sunt interconectate cu alte moduri de transport.
(3)Printre echipamentele asociate căilor rutiere menţionate la alineatul (1) litera (b) se pot număra în special echipamentele pentru gestionarea traficului, informare şi îndrumare rutieră, pentru perceperea taxelor de trecere sau de utilizare, pentru garantarea siguranţei rutiere, pentru reducerea efectelor negative asupra mediului, pentru realimentare sau reîncărcarea vehiculelor cu propulsie alternativă, precum şi pentru parcarea în condiţii de siguranţă şi securitate a vehiculelor comerciale.
Art. 30: Cerinţe privind infrastructura de transport pentru reţeaua globală
(1)Statele membre se asigură că:
a)siguranţa infrastructurii de transport rutier este asigurată, monitorizată şi, dacă este necesar, îmbunătăţită în conformitate cu Directiva 2008/96/CE;
b)căile rutiere sunt proiectate, construite sau modernizate şi întreţinute la standarde înalte de calitate şi siguranţă;
c)căile rutiere sunt proiectate, construite sau modernizate şi întreţinute la un nivel înalt de protecţie a mediului, inclusiv, după caz, prin măsuri de reducere a zgomotului şi prin colectarea, tratarea şi eliberarea scurgerilor de apă;
d)tunelurile rutiere cu lungimea de peste 500 m respectă dispoziţiile Directivei 2004/54/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (52);
(52)Directiva 2004/54/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind cerinţele minime de siguranţă pentru tunelurile din Reţeaua rutieră transeuropeană (JO L 167, 30.4.2004, p. 39).
e)dacă este cazul, interoperabilitatea sistemelor de taxare rutieră este asigurată în conformitate cu Directiva (UE) 2019/520 a Parlamentului European şi a Consiliului (53), cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/204 al Comisiei (54) şi cu Regulamentul delegat (UE) 2020/203 al Comisiei (55);
(53)Directiva (UE) 2019/520 a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 martie 2019 privind interoperabilitatea sistemelor de taxare rutieră electronică şi facilitarea schimbului transfrontalier de informaţii cu privire la neplata taxelor rutiere în cadrul Uniunii (JO L 91, 29.3.2019, p. 45).
(54)Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/204 al Comisiei din 28 noiembrie 2019 privind obligaţiile detaliate ale furnizorilor serviciului european de taxare rutieră electronică, conţinutul minim al declaraţiei privind domeniul serviciului european de taxare rutieră electronică, interfeţele electronice şi cerinţele pentru elementele constitutive de interoperabilitate şi de abrogare a Deciziei 2009/750/CE (JO L 43, 17.2.2020, p. 49).
(55)Regulamentul delegat (UE) 2020/203 al Comisiei din 28 noiembrie 2019 privind clasificarea vehiculelor, obligaţiile utilizatorilor serviciului european de taxare rutieră electronică, cerinţele privind elementele constitutive de interoperabilitate şi criteriile minime de eligibilitate pentru organismele notificate (JO L 43, 17.2.2020, p. 41).
f)după caz, taxele de trecere sau de utilizare sunt percepute în conformitate cu Directiva 1999/62/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (56);
(56)Directiva 1999/62/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 17 iunie 1999 privind taxarea vehiculelor pentru utilizarea infrastructurilor rutiere (JO L 187, 20.7.1999, p. 42).
g)orice sistem de transport inteligent în cadrul infrastructurii de transport rutier respectă dispoziţiile Directivei 2010/40/UE şi este implementat în conformitate cu actele delegate adoptate în temeiul acesteia; şi
h)infrastructura pentru combustibili alternativi este instalată în conformitate cu Regulamentul (UE) 2023/1804;
(2)Statele membre se asigură că, până la 31 decembrie 2050, căile rutiere ale reţelei globale menţionate la articolul 29 alineatul (1) litera (a) îndeplinesc următoarele cerinţe:
a)calea rutieră este proiectată, construită sau modernizată în mod special pentru traficul rutier;
b)spaţiile de servicii sunt disponibile la o distanţă maximă de 100 km unul de celălalt, asigurând suficient spaţiu de parcare sigur, precum şi infrastructuri adecvate, inclusiv instalaţii sanitare, care să răspundă nevoilor unei forţe de muncă diversificate; şi
c)sistemele de cântărire în mers sunt instalate la fiecare 300 km, în medie, pe reţeaua unui stat membru.
În sensul literei (c) de la primul paragraf, atunci când instalează aceste sisteme de cântărire în mers, statele membre se pot concentra asupra tronsoanelor rutiere cu un trafic de marfă de mare intensitate. Sistemele de cântărire în mers trebuie să permită identificarea vehiculelor şi a ansamblurilor de vehicule asupra cărora există suspiciuni de depăşire a greutăţilor maxime autorizate prevăzute în Directiva 96/53/CE.
(3)Statele membre asigură instalarea sau utilizarea mijloacelor de detectare a evenimentelor sau a condiţiilor legate de siguranţă şi colectarea datelor relevante în materie de trafic rutier, în scopul furnizării de informaţii minime universale în materie de trafic legate de siguranţa rutieră, astfel cum sunt definite în Regulamentul delegat (UE) nr. 886/2013 al Comisiei (57):
(57)Regulamentul delegat (UE) nr. 886/2013 al Comisiei din 15 mai 2013 de completare a Directivei 2010/40/UE a Parlamentului European şi a Consiliului în ceea ce priveşte datele şi procedurile pentru furnizarea către utilizatori, în mod gratuit, atunci când este posibil, a unor informaţii minime universale în materie de trafic referitoare la siguranţa rutieră (JO L 247, 18.9.2013, p. 6).
a)pentru infrastructura existentă a reţelei globale, până la 31 decembrie 2030; şi
b)pentru noua infrastructură a reţelei globale, până la 31 decembrie 2050 sau, în cazul în care tronsonul rutier este finalizat înainte, până la data finalizării acestuia.
(4)La cererea unui stat membru, în cazuri justificate în mod corespunzător, Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care acordă derogări de la cerinţele prevăzute la alineatul (2) în ceea ce priveşte drumurile pe care densitatea traficului nu depăşeşte 10 000 de vehicule pe zi în ambele direcţii, sau din motivul unor constrângeri geografice specifice ori al unor constrângeri fizice semnificative, al rezultatului negativ al unei analize cost-beneficiu din punct de vedere socioeconomic sau al impactului negativ semnificativ asupra mediului sau biodiversităţii. Orice astfel de cerere se justifică în mod corespunzător, având în vedere, de asemenea, că infrastructurile în cauză fac obiectul unor evaluări ale impactului asupra siguranţei rutiere, al auditurilor şi al inspecţiilor şi, dacă este necesar, al unor măsuri de remediere în conformitate cu Directiva 2008/96/CE. Cererea de derogare este coordonată cu statul membru învecinat sau statele membre învecinate, după caz. Statele membre învecinate pot furniza un aviz statului membru care solicită derogarea. Statul membru anexează la cererea sa avizele statelor membre învecinate. Un stat membru poate solicita acordarea mai multor derogări într-o singură cerere.
Comisia evaluează cererea având în vedere justificarea furnizată în temeiul primului paragraf. Comisia ia în considerare în mod corespunzător avizele statelor membre învecinate în cauză.
Comisia poate solicita informaţii suplimentare din partea statului membru în termen de cel mult 30 de zile calendaristice de la primirea cererii formulate în temeiul primului paragraf. În cazul în care Comisia consideră că informaţiile furnizate sunt insuficiente, aceasta poate solicita statului membru să le completeze în termen de 30 de zile calendaristice de la primirea informaţiilor suplimentare respective.
Comisia ia o decizie cu privire la derogarea solicitată în termen de cel mult şase luni de la primirea cererii formulate în temeiul primului paragraf sau, în cazul în care statele membre în cauză au furnizat informaţii suplimentare în conformitate cu al treilea paragraf, în termen de cel mult patru luni de la ultima dată când aceste informaţii au fost primite, luându-se în considerare data cea mai recentă. În absenţa unei decizii explicite a Comisiei în aceste termene, derogarea se consideră acordată.
Comisia notifică celorlalte state membre derogările acordate în temeiul prezentului articol.
Art. 31: Cerinţe privind infrastructura de transport pentru reţeaua centrală şi reţeaua centrală extinsă
(1)Statele membre se asigură că infrastructura rutieră a reţelei centrale şi a reţelei centrale extinse respectă dispoziţiile articolului 30 alineatul (1).
(2)Statele membre se asigură că, până la 31 decembrie 2030 pentru infrastructura rutieră care face parte din reţeaua centrală şi până la 31 decembrie 2040 pentru infrastructura rutieră care face parte din reţeaua centrală extinsă, căile rutiere menţionate la articolul 29 alineatul (1) litera (a) respectă următoarele cerinţe:
a)căile rutiere sunt proiectate, construite sau modernizate în mod special pentru traficul rutier;
b)căile rutiere sunt prevăzute, cu excepţia punctelor speciale sau în mod temporar, cu părţi carosabile distincte pentru cele două direcţii de trafic, separate una de cealaltă printr-o bandă despărţitoare care nu este destinată traficului sau prin alte mijloace care asigură un nivel echivalent de siguranţă; şi
c)căile rutiere nu se intersectează la acelaşi nivel cu niciun drum, cu nicio cale ferată sau linie de tramvai, pistă de biciclete sau cale pietonală.
(3)Statele membre se asigură că, până la 31 decembrie 2040, infrastructura rutieră a reţelei centrale şi a reţelei centrale extinse respectă următoarele cerinţe:
a)spaţiile de servicii sunt disponibile de-a lungul căilor rutiere din reţeaua centrală şi reţeaua centrală extinsă la o distanţă maximă de 60 km unul de celălalt, asigurând suficient spaţiu de parcare sigur, precum şi infrastructuri adecvate, inclusiv instalaţii sanitare, care să răspundă nevoilor unei forţe de muncă diversificate; şi
b)îndeplineşte cerinţele prevăzute la articolul 30 alineatul (2) litera (c).
(4)Statele membre asigură, până la 31 decembrie 2040, dezvoltarea unor zone de parcare sigure şi securizate de-a lungul căilor rutiere din reţeaua centrală şi reţeaua centrală extinsă sau la o distanţă de cel mult 3 km de cea mai apropiată ieşire rutieră a reţelei transeuropene, cu o distanţă medie de maxim 150 de km între două astfel de zone, care să asigure un spaţiu de parcare suficient pentru vehiculele comerciale şi să respecte cerinţele prevăzute la articolul 8a alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 561/2006. Statele membre se pot concentra asupra tronsoanelor rutiere cu un trafic de mărfuri de mare intensitate.
(5)Statele membre se asigură că infrastructura rutieră îndeplineşte cerinţele prevăzute la articolul 30 alineatul (3):
a)pentru infrastructura existentă a reţelei centrale, până la 31 decembrie 2025, iar pentru infrastructura existentă a reţelei centrale extinse, până la 31 decembrie 2030; şi
b)pentru noua infrastructură a reţelei centrale, până la 31 decembrie 2030, iar pentru noua infrastructură a reţelei centrale extinse, până la 31 decembrie 2040 sau, în cazul în care tronsonul rutier este finalizat înainte, până la data finalizării acestuia.
(6)La cererea unui stat membru, în cazuri justificate în mod corespunzător, Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care acordă derogări de la cerinţele prevăzute la alineatele (2), 3 şi (4) în ceea ce priveşte drumurile pe care densitatea traficului nu depăşeşte 10 000 de vehicule pe zi în ambele direcţii sau din motivul unor constrângeri geografice specifice ori al unor constrângeri fizice semnificative, al rezultatului negativ al unei analize cost-beneficiu din punct de vedere socioeconomic sau al impactului negativ semnificativ asupra mediului sau biodiversităţii. Orice astfel de cerere se justifică în mod corespunzător, având în vedere, de asemenea, că infrastructurile în cauză fac obiectul unor evaluări ale impactului asupra siguranţei rutiere, al auditurilor şi al inspecţiilor şi, dacă este necesar, al unor măsuri de remediere în conformitate cu Directiva 2008/96/CE. Cererea de derogare este coordonată cu statul membru învecinat sau statele membre învecinate în cazul tronsoanelor transfrontaliere. Statele membre învecinate pot furniza un aviz statului membru care solicită derogarea. Statul membru anexează la cererea sa avizele statelor membre învecinate. Un stat membru poate solicita acordarea mai multor derogări într-o singură cerere.
Comisia evaluează cererea având în vedere justificarea furnizată în temeiul primului paragraf. Comisia ia în considerare în mod corespunzător avizele statelor membre învecinate în cauză.
Comisia poate solicita informaţii suplimentare din partea statului membru în termen de cel mult 30 de zile calendaristice de la primirea cererii formulate în temeiul primului paragraf. În cazul în care Comisia consideră că informaţiile furnizate sunt insuficiente, aceasta poate solicita statului membru să le completeze în termen de 30 de zile calendaristice de la primirea informaţiilor suplimentare respective.
Comisia ia o decizie cu privire la derogarea solicitată în termen de cel mult şase luni de la primirea cererii formulate în temeiul primului paragraf sau, în cazul în care statele membre în cauză au furnizat informaţii suplimentare în conformitate cu al treilea paragraf, în termen de cel mult patru luni de la ultima dată când aceste informaţii au fost primite, luându-se în considerare data cea mai recentă. În absenţa unei decizii explicite a Comisiei în aceste termene, derogarea se consideră acordată.
Comisia notifică celorlalte state membre derogările acordate în temeiul prezentului articol.
Art. 32: Priorităţi suplimentare pentru dezvoltarea infrastructurii rutiere
În promovarea proiectelor de interes comun legate de infrastructura rutieră şi în plus faţă de priorităţile generale stabilite la articolele 12 şi 13, se acordă atenţie următoarelor aspecte:
(a)îmbunătăţirea şi promovarea siguranţei rutiere, luând în considerare nevoile utilizatorilor vulnerabili şi ale utilizatorilor drumurilor în întreaga lor diversitate, în special ale persoanelor cu mobilitate redusă;
(b)reducerea congestionării pe căile rutiere existente, în special prin gestionarea inteligentă a traficului, inclusiv prin taxe de congestionare dinamice sau prin taxe de trecere care variază în funcţie de momentul zilei sau al săptămânii ori în funcţie de anotimp;
(c)îmbunătăţirea proceselor de digitalizare şi automatizare, introducerea de tehnologii inovatoare pentru a îmbunătăţi controlul conformităţii cu cadrul juridic al Uniunii în domeniul transportului rutier, incluzând instrumente inteligente şi automatizate de asigurare a respectării legislaţiei şi infrastructura de comunicaţii;
(d)în contextul construirii sau modernizării infrastructurii rutiere, asigurarea continuităţii şi accesibilităţii pistelor pentru pietoni şi pentru biciclete, cu scopul de a promova modurile active de transport şi pentru a îmbunătăţi, după caz, infrastructura pentru mobilitatea activă; şi
(e)dezvoltarea, în reţeaua globală, a unor zone de parcare sigure şi securizate care să asigure un spaţiu de parcare suficient pentru vehiculele comerciale şi să respecte cerinţele prevăzute la articolul 8a alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 561/2006.
Art. 33: Componente ale infrastructurii
(1)Infrastructura de transport aerian cuprinde, în special:
a)spaţiul aerian, rutele şi căile aeriene;
b)aeroporturile, inclusiv infrastructura şi echipamentele necesare pentru operaţiunile la sol şi de transport în interiorul zonei aeroportuare, precum şi vertiporturile;
c)conexiunile aeroporturilor cu celelalte moduri de transport din cadrul reţelei transeuropene de transport;
d)sistemele ATM/ANS şi echipamentele asociate, inclusiv echipamentele spaţiale;
e)infrastructura legată de combustibilii alternativi şi alimentarea cu energie electrică a aeronavelor staţionate;
f)infrastructura pentru producţia la faţa locului de combustibili alternativi şi pentru îmbunătăţirea eficienţei energetice şi reducerea emisiilor care afectează clima şi mediul înconjurător şi a emisiilor sonore generate de aeroporturi sau de operaţiunile aeroportuare conexe, cum ar fi serviciile de handling la sol, operaţiunile cu aeronave şi transportul de pasageri la sol;
g)infrastructura utilizată pentru colectarea separată a deşeurilor, prevenirea generării de deşeuri şi activităţile din domeniul economiei circulare; şi
h)cosmodromurile.
(2)Pentru a face parte din reţeaua globală, un aeroport îndeplineşte cel puţin una dintre următoarele condiţii:
a)pentru aeroporturile de marfă, volumul anual total al mărfurilor este de cel puţin 0,2 % din volumul anual total al mărfurilor din toate aeroporturile Uniunii;
b)pentru aeroporturile de pasageri, volumul anual total al traficului de pasageri reprezintă cel puţin 0,1 % din volumul anual total al pasagerilor din toate aeroporturile Uniunii, cu excepţia cazului în care aeroportul în cauză este situat în afara unei suprafeţe cu raza de 100 km faţă de cel mai apropiat aeroport din reţeaua globală sau în afara unei suprafeţe cu raza de 200 km dacă în regiunea în care este situat există o linie feroviară de mare viteză.
Volumul anual total al pasagerilor şi volumul anual total al mărfurilor se bazează pe cea mai recentă medie pe trei ani disponibilă, pe baza statisticilor publicate de Eurostat.
Art. 34: Cerinţe privind infrastructura de transport pentru reţeaua centrală şi reţeaua globală
(1)Statele membre se asigură că:
a)aeroporturile reţelei transeuropene de transport cu un volum anual total al traficului de pasageri de peste 12 milioane de pasageri sunt conectate la reţeaua transeuropeană de transport feroviar, inclusiv, în măsura în care este posibil, la reţeaua feroviară de mare viteză, permiţând servicii pe distanţe lungi, până la 31 decembrie 2040, cu excepţia cazurilor în care anumite constrângeri geografice specifice ori constrângeri fizice semnificative împiedică astfel de conexiuni;
b)aeroporturile reţelei transeuropene de transport cu un volum anual total al traficului de pasageri de peste patru milioane de pasageri şi sub 12 milioane de pasageri sunt conectate la reţeaua transeuropeană de transport feroviar sau, în cazul în care aeroportul este situat într-un nod urban al reţelei feroviare transeuropene sau în vecinătatea unui astfel de nod, conectarea acestui aeroport la respectivul nod urban prin cale ferată, metrou, transport feroviar uşor, tramvai, teleferic sau, în mod excepţional, prin alte soluţii de transport public cu emisii zero, până la 31 decembrie 2050, cu excepţia cazurilor în care anumite constrângeri geografice specifice ori constrângeri fizice semnificative împiedică astfel de conexiuni;
c)orice aeroport din reţeaua transeuropeană de transport oferă cel puţin un terminal deschis tuturor operatorilor şi utilizatorilor, fără discriminare, şi care aplică tarife transparente şi nediscriminatorii;
d)standardele de bază comune pentru protecţia aviaţiei civile împotriva actelor de intervenţie ilicită, astfel cum au fost adoptate de Uniune în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 300/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului (58), se aplică infrastructurii de transport aerian;
(58)Regulamentul (CE) nr. 300/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 martie 2008 privind norme comune în domeniul securităţii aviaţiei civile şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 2320/2002 (JO L 97, 9.4.2008, p. 72).
e)infrastructura pentru managementul traficului aerian permite implementarea Cerului unic european, în conformitate cu Regulamentele (CE) nr. 549/2004, (CE) nr. 550/2004, (CE) nr. 551/2004 şi (UE) 2018/1139, şi punerea în aplicare a operaţiunilor de transport aerian, cu scopul de a îmbunătăţi performanţa şi durabilitatea sistemului aviatic european, a normelor de punere în aplicare şi a specificaţiilor în vigoare la nivelul Uniunii;
f)infrastructura pentru combustibili alternativi este instalată în aeroporturi în conformitate cu Regulamentul (UE) 2023/1804; şi
g)aeroporturile reţelei centrale şi ale reţelei globale cu un volum anual total al traficului de pasageri de peste patru milioane de pasageri dispun de infrastructura necesară pentru a asigura alimentarea cu aer precondiţionat a aeronavelor staţionate la poziţiile de staţionare cu contact utilizate pentru operaţiunile de transport comercial până la 31 decembrie 2030, în cazul aeroporturilor din reţeaua centrală, şi până la 31 decembrie 2040, în cazul aeroporturilor din reţeaua globală.
Volumul anual total al pasagerilor menţionat la literele (a), (b) şi (g) de la primul paragraf se bazează pe cea mai recentă medie pe trei ani disponibilă la 18 iulie 2024, pe baza statisticilor publicate de Eurostat.
(2)La cererea unui stat membru, în cazuri justificate în mod corespunzător, Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care acordă derogări în ceea ce priveşte cerinţele prevăzute la alineatul (1) literele (a), (b) şi (g), pe motivul unor constrângeri geografice specifice sau al unor constrângeri fizice semnificative, al absenţei unui sistem feroviar pe teritoriu, al unui rezultat negativ al unei analize cost-beneficiu din punct de vedere socioeconomic sau al impactului negativ semnificativ asupra mediului sau biodiversităţii. Orice astfel de cerere se justifică în mod corespunzător. Statele membre pot solicita acordarea mai multor derogări într-o singură cerere.
Comisia evaluează cererea având în vedere justificarea furnizată în temeiul primului paragraf.
Comisia poate solicita informaţii suplimentare din partea statului membru în termen de cel mult 30 de zile calendaristice de la primirea cererii formulate în temeiul primului paragraf. În cazul în care Comisia consideră că informaţiile furnizate sunt insuficiente, aceasta poate solicita statului membru să le completeze în termen de 30 de zile calendaristice de la primirea informaţiilor suplimentare respective.
Comisia ia o decizie cu privire la derogarea solicitată în termen de cel mult şase luni de la primirea cererii formulate în temeiul primului paragraf sau, în cazul în care statele membre în cauză au furnizat informaţii suplimentare în conformitate cu al treilea paragraf, în termen de cel mult patru luni de la ultima dată când aceste informaţii au fost primite, luându-se în considerare data cea mai recentă. În absenţa unei decizii explicite a Comisiei în aceste termene, derogarea se consideră acordată.
Comisia notifică celorlalte state membre derogările acordate în temeiul prezentului articol.
Art. 35: Priorităţi suplimentare pentru dezvoltarea infrastructurii de transport aerian
În promovarea proiectelor de interes comun legate de infrastructura de transport aerian şi în plus faţă de priorităţile generale stabilite la articolele 12 şi 13, se acordă atenţie următoarelor aspecte:
(a)creşterea eficienţei energetice şi operaţionale la nivelul aeroporturilor;
(b)sprijinirea implementării Cerului unic european şi a sistemelor interoperabile, în special a celor dezvoltate de proiectul SESAR în conformitate cu Planul general european pentru ATM, inclusiv a celor care au obiectivul de a asigura integrarea sigură şi deplină a unor noi vehicule aeriene, atât cu pilot, cât şi fără pilot;
(c)îmbunătăţirea proceselor de digitalizare şi automatizare, în special în vederea creşterii nivelului de siguranţă şi securitate;
(d)îmbunătăţirea interconexiunilor multimodale între aeroporturi şi infrastructurile altor moduri de transport, precum şi între aeroporturi şi nodurile urbane, după caz;
(e)îmbunătăţirea durabilităţii şi reducerea impactului asupra climei, asupra mediului şi a impactului fonic, în special prin introducerea de noi tehnologii şi inovaţii, combustibili alternativi, aeronave cu emisii zero şi cu emisii scăzute şi infrastructuri cu emisii zero şi cu emisii scăzute de dioxid de carbon şi alte infrastructuri pentru combustibili alternativi care respectă Regulamentul (UE) 2023/1804, precum şi combustibili care respectă Regulamentul (UE) 2023/2405 al Parlamentului European şi al Consiliului (59);
(59)Regulamentul (UE) 2023/2405 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 octombrie 2023 privind asigurarea unor condiţii de concurenţă echitabile pentru un transport aerian durabil (ReFuelEU în domeniul aviaţiei) (JO L, 2023/2405, 31.10.2023, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2023/2405/oj)
(f)conectarea aeroporturilor din reţeaua globală şi din reţeaua centrală cu un volum anual total al traficului de pasageri mai mic de patru milioane de pasageri la reţea şi, după caz, la nodurile urbane aferente, astfel cum figurează în anexa II, prin cale ferată, metrou, transport feroviar uşor, tramvai, teleferic sau, în mod excepţional, prin alte soluţii de transport public cu emisii zero; şi
(g)existenţa unei infrastructuri care să asigure alimentarea cu aer precondiţionat a aeronavelor staţionate la poziţiile de staţionare la distanţă şi la poziţiile de staţionare cu contact din aeroporturile reţelei transeuropene de transport cu un volum total anual de trafic de pasageri mai mic de patru milioane de pasageri.
Art. 36: Identificarea terminalelor multimodale de marfă
(1)Terminalele multimodale de marfă din cadrul reţelei transeuropene de transport sunt terminale care sunt deschise tuturor operatorilor şi utilizatorilor în mod nediscriminatoriu şi care sunt:
a)situate în porturile maritime ale reţelei transeuropene de transport sau în vecinătatea acestora, astfel cum sunt enumerate în anexa II;
b)situate în porturile interioare ale reţelei transeuropene de transport sau în vecinătatea acestora, astfel cum sunt enumerate în anexa II;
c)situate în aeroporturile din reţeaua transeuropeană de transport, astfel cum sunt enumerate în anexa II; sau
d)clasificate ca terminale feroviar-rutiere sau terminale de-a lungul căilor navigabile interioare ale reţelei transeuropene de transport, astfel cum sunt enumerate în anexa II.
(2)Statele membre depun toate eforturile posibile pentru a se asigura că există o capacitate suficientă de terminale multimodale de marfă care deservesc reţeaua transeuropeană de transport, ţinând cont de fluxurile de trafic actuale şi viitoare, în special de fluxurile care deservesc nodurile urbane, centrele industriale, porturile şi nodurile logistice.
(3)Până la 19 iulie 2027, statele membre efectuează o analiză de piaţă şi prospectivă privind terminalele multimodale de marfă aflate pe teritoriul lor. Această analiză vizează cel puţin:
a)examinarea fluxurilor actuale şi viitoare de trafic al mărfurilor, pentru fiecare mod de transport;
b)identificarea terminalelor multimodale de marfă existente în cadrul reţelei transeuropene de transport de pe teritoriul lor şi evaluarea necesităţii unor noi terminale multimodale de marfă sau a unei capacităţi suplimentare de transbordare la nivelul terminalelor existente; şi
c)analizarea modului în care se poate asigura distribuţia adecvată a terminalelor multimodale de marfă având o capacitate adecvată de transbordare pentru a răspunde nevoilor identificate la litera (b), având în vedere terminalele situate în zonele de frontieră ale statelor membre învecinate.
Statele membre consultă expeditorii, transportatorii, operatorii de servicii logistice, precum şi alte părţi interesate relevante care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul lor. În cadrul analizei efectuate, statele membre iau în considerare rezultatele consultării.
Statele membre notifică Comisiei, fără întârziere, rezultatele analizei respective.
(4)În cazul în care analiza menţionată la alineatul (3) identifică necesitatea unor noi terminale multimodale de marfă sau a unei capacităţi suplimentare de transbordare în terminalele existente, statele membre elaborează un plan de acţiune pentru dezvoltarea unei reţele de terminale multimodale de marfă, incluzând locurile unde au fost identificate astfel de nevoi.
Planul de acţiune este notificat Comisiei în termen de 12 luni de la finalizarea analizei menţionate la alineatul (3).
Pe baza acestui plan de acţiune, statele membre notifică Comisiei o listă a terminalelor feroviar-rutiere şi a terminalelor situate de-a lungul căilor navigabile interioare pe care propun să le adauge la anexele I şi II.
(5)Pentru a face parte din reţeaua transeuropeană de transport şi a fi înscris în anexa II, un terminal feroviar-rutier sau un terminal situat de-a lungul căilor navigabile interioare îndeplineşte cel puţin una dintre următoarele condiţii:
a)volumul său anual al mărfurilor transbordate depăşeşte, în cazul mărfurilor manipulate individual, 800 000 de tone sau, în cazul mărfurilor manipulate în vrac, 0,1 % din volumul anual total corespunzător al mărfurilor manipulate în toate porturile maritime ale Uniunii;
b)este principalul terminal feroviar-rutier desemnat de statul membru pentru o regiune NUTS 2, în cazul în care nu există niciun terminal feroviar-rutier care să îndeplinească cerinţele prevăzute la litera (a) în regiunea NUTS 2 respectivă;
c)este propus de statul membru pentru adăugarea în anexele I şi II în conformitate cu alineatul (4) de la prezentul articol.
Art. 37: Componente ale infrastructurii
Terminalele multimodale de marfă cuprind, în special:
(a)infrastructura care interconectează diferitele moduri de transport în interiorul zonei unui terminal şi în apropierea acesteia;
(b)echipamente precum macarale, transportoare sau alte dispozitive de transbordare pentru deplasarea mărfurilor între diverse moduri de transport, precum şi pentru poziţionarea şi depozitarea mărfurilor;
(c)zonele dedicate, cum ar fi zona de îmbarcare, zona tampon intermediară şi zona de aşteptare, zona de transbordare şi benzile de conducere sau de încărcare;
(d)sistemele TIC pentru transport relevante pentru realizarea de operaţiuni eficiente la nivelul terminalelor, cum ar fi cele care facilitează planificarea capacităţii infrastructurii, operaţiunile de transport, conexiunile între moduri şi transbordarea; şi
(e)infrastructura pentru combustibili alternativi.
Art. 38: Cerinţe privind infrastructura de transport
(1)Statele membre depun toate eforturile posibile pentru a se asigura, în mod echitabil şi nediscriminatoriu, că toate terminalele multimodale de marfă, care sunt deschise tuturor operatorilor şi utilizatorilor în mod nediscriminatoriu şi care aplică taxe transparente şi nediscriminatorii în porturile maritime şi în porturile interioare enumerate în anexa II şi în toate terminalele feroviar-rutiere şi terminalele situate de-a lungul căilor navigabile interioare indicate pe hărţile din anexa I şi enumerate în anexa II, îndeplinesc următoarele cerinţe:
a)acestea sunt conectate la cel puţin două moduri de transport disponibile în zonă;
b)până la 31 decembrie 2030, acestea sunt echipate în interiorul terminalului sau într-o rază de maximum 3 km de la terminal cu cel puţin o staţie de reîncărcare, astfel cum este definită la articolul 2 punctul 52 din Regulamentul (UE) 2023/1804, destinată deservirii vehiculelor grele de marfă şi, după caz, cu o staţie de realimentare, astfel cum este definită la articolul 2 punctul 59 din regulamentul respectiv, utilizată pentru hidrogen şi destinată deservirii vehiculelor grele de marfă; şi
c)acestea sunt echipate cu instrumente digitale pentru a facilita, până la 31 decembrie 2030:
(i)realizarea de operaţiuni eficiente la nivelul terminalelor care pot include sisteme de recunoaştere a numerelor de înmatriculare (photogates), un sistem de exploatare a terminalului, sisteme de înregistrare digitală a conducătorului auto la intrare/ieşire, camere sau alţi senzori instalaţi pe echipamentele de transbordare, precum şi sisteme de camere video pe partea căii ferate; şi
(ii)asigurarea fluxurilor de informaţii în cadrul unui terminal şi între modurile de transport aflate de-a lungul lanţului logistic şi terminal, având capacitatea de a face schimb de informaţii cu sisteme deschise şi interoperabile.
(2)Statele membre depun toate eforturile posibile pentru a se asigura, în mod echitabil şi fără discriminare, că, până la 31 decembrie 2030, terminalele multimodale de marfă menţionate la alineatul (1) care sunt conectate la reţeaua feroviară şi care efectuează transbordări verticale au o capacitate suficientă de transbordare şi sunt capabile să manipuleze următoarele tipuri de unităţi de încărcare intermodale manevrabile cu macaraua: containere, cutii mobile sau semiremorci.
(3)Statele membre depun toate eforturile posibile pentru a se asigura, în mod echitabil şi fără discriminare, că terminalele multimodale de marfă menţionate la alineatul (1), care sunt conectate la reţeaua feroviară centrală sau la reţeaua feroviară centrală extinsă, pot opera trenuri cu o lungime de 740 m fără a fi necesare manipulări sau, în cazul în care acest lucru nu este viabil din punct de vedere economic, că se iau măsuri adecvate pentru a îmbunătăţi eficienţa operaţională a operării trenurilor cu o lungime de 740 m până la 31 decembrie 2040.
Prezentul alineat nu se aplică terminalelor multimodale de marfă care sunt conectate numai la reţele feroviare izolate.
(4)La cererea unui stat membru, în cazuri justificate în mod corespunzător, Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care acordă derogări de la cerinţele menţionate la prezentul articol, pe motivul unor constrângeri geografice specifice sau al unor constrângeri fizice semnificative, în special atunci când terminalul este situat într-o zonă restricţionată din punctul de vedere al spaţiului, pe motivul unui rezultat negativ al unei analize cost-beneficiu din punct de vedere socioeconomic sau al impactului negativ semnificativ asupra mediului sau biodiversităţii. Orice astfel de cerere se justifică în mod corespunzător. Un stat membru poate solicita acordarea mai multor derogări într-o singură cerere.
Comisia evaluează cererea având în vedere justificarea furnizată în temeiul primului paragraf.
Comisia poate solicita informaţii suplimentare din partea statului membru în termen de cel mult 30 de zile calendaristice de la primirea cererii formulate în temeiul primului paragraf. În cazul în care Comisia consideră că informaţiile furnizate sunt insuficiente, aceasta poate solicita statului membru să le completeze în termen de 30 de zile calendaristice de la primirea informaţiilor suplimentare respective.
Comisia ia o decizie cu privire la derogarea solicitată în termen de cel mult şase luni de la primirea cererii formulate în temeiul primului paragraf sau, în cazul în care statele membre în cauză au furnizat informaţii suplimentare în conformitate cu al treilea paragraf, în termen de cel mult patru luni de la ultima dată când aceste informaţii au fost primite, luându-se în considerare data cea mai recentă. În absenţa unei decizii explicite a Comisiei în aceste termene, derogarea se consideră acordată.
Comisia notifică celorlalte state membre derogările acordate în temeiul prezentului articol.
Art. 39: Priorităţi suplimentare pentru dezvoltarea infrastructurii multimodale de transport
În promovarea proiectelor de interes comun legate de infrastructura multimodală de transport şi în plus faţă de priorităţile generale stabilite la articolele 12 şi 13, se acordă atenţie următoarelor aspecte:
(a)facilitarea interconexiunilor între diferitele moduri de transport;
(b)eliminarea principalelor bariere tehnice şi administrative din calea transportului multimodal, inclusiv prin punerea în aplicare a eFTI;
(c)dezvoltarea unei bune circulaţii a informaţiilor care să permită furnizarea de servicii de transport în cadrul întregului sistem transeuropean de transport;
(d)facilitarea interoperabilităţii pentru schimbul de date, accesul la date şi reutilizarea datelor în cadrul modurilor de transport şi între acestea;
(e)promovarea, după caz, a posibilităţii ca liniile abătute şi terminalele de marfă multimodale din reţeaua transeuropeană de transport să permită gestionarea trenurilor cu o lungime de 740 m fără a fi necesare manipulări;
(f)extinderea şi electrificarea liniilor abătute de plecare şi de sosire, ajustarea sistemelor de semnalizare şi îmbunătăţirea configuraţiei şinelor;
(g)promovarea, după caz, a migrării liniilor abătute către ecartamentul nominal standard european de 1 435 mm; şi
(h)promovarea infrastructurii multimodale de transport care facilitează un transfer modal eficace către moduri de transport durabile.
Art. 40: Componente ale nodurilor urbane
(1)Un nod urban cuprinde, în special:
a)infrastructura de transport în nodul urban care face parte din reţeaua transeuropeană de transport, inclusiv rutele ocolitoare; şi
b)punctele de acces la reţeaua transeuropeană de transport, care sunt deschise tuturor operatorilor şi utilizatorilor în mod nediscriminatoriu, în special porturi, aeroporturi, precum şi gările feroviare, terminalele de autobuz şi terminalele multimodale de marfă.
(2)Oraşele aflate în centrul fiecărui nod urban al reţelei transeuropene de transport sunt enumerate în anexa II. Pentru a face parte din reţeaua transeuropeană de transport şi a fi înscris în anexa II, un nod urban trebuie să aibă o populaţie de cel puţin 100 000 de locuitori sau, în cazul în care într-o regiune NUTS 2 nu există un astfel de nod urban, să fie principalul nod urban al regiunii NUTS 2 respective.
Art. 41: Cerinţe privind nodurile urbane
(1)În contextul dezvoltării reţelei transeuropene de transport în nodurile urbane, pentru a asigura funcţionarea eficientă şi fără blocaje a întregii reţele, statele membre asigură:
a)disponibilitatea infrastructurii de reîncărcare şi realimentare cu combustibili alternativi, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2023/1804;
b)până la 31 decembrie 2027:
(i)adoptarea şi monitorizarea unui plan de mobilitate urbană durabilă (PMUD) pentru fiecare nod urban care să includă, printre altele, măsuri de integrare a diferitelor moduri de transport şi de trecere la o mobilitate durabilă, de promovare a unei mobilităţi eficiente cu emisii zero şi cu emisii scăzute, inclusiv a logisticii urbane, de reducere a poluării atmosferice şi fonice şi, după caz, de evaluare a accesibilităţii utilizatorilor la transport; şi
(ii)colectarea şi transmiterea către Comisie a datelor privind mobilitatea urbană pentru fiecare nod urban în domeniile durabilităţii, siguranţei şi accesibilităţii, în conformitate cu indicatorii şi metodologia menţionate la alineatul (2);
c)până la 31 decembrie 2030, dezvoltarea unor noduri multimodale pentru pasageri pentru a facilita conexiunile pe primul şi ultimul kilometru, inclusiv facilitarea accesului la infrastructura de transport public şi la mobilitatea activă, şi care sunt echipate cu cel puţin o staţie de reîncărcare, astfel cum este definită la articolul 2 punctul 52 din Regulamentul (UE) 2023/1804, destinată deservirii autobuzelor şi autocarelor; Statele membre examinează, de asemenea, dezvoltarea în astfel de noduri a unei staţii de realimentare, astfel cum este definită la articolul 2 punctul 59 din regulamentul respectiv, utilizată pentru hidrogen şi destinată deservirii autobuzelor şi autocarelor; şi
d)până la 31 decembrie 2040, sub rezerva unei analize cost-beneficiu din punct de vedere socioeconomic, dezvoltarea a cel puţin un terminal multimodal de marfă, în cazul în care nu există deja un astfel de terminal, care să permită o capacitate suficientă de transbordare în interiorul nodului urban sau în apropierea acestuia.
Un terminal multimodal de marfă poate deservi mai multe noduri urbane şi poate fi situat chiar în nodul urban sau în vecinătatea acestuia. Statele membre informează Comisia cu privire la aceste evoluţii.
(2)Atunci când adoptă şi monitorizează PMUD-urile, autorităţile locale, în cooperare cu autorităţile naţionale acolo unde este relevant, depun toate eforturile posibile pentru a se asigura că PMUD-urile sunt în concordanţă cu orientările din anexa V, luând în considerare, de asemenea, fluxurile transeuropene de transport pe distanţe lungi.
Până la 19 iulie 2025 cel târziu, Comisia adoptă un act de punere în aplicare:
a)care defineşte, într-un număr limitat, indicatorii care trebuie utilizaţi pentru colectarea datelor prevăzută la alineatul (1) litera (b) de la prezentul articol;
b)care stabileşte o metodologie pentru colectarea şi transmiterea datelor în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol; şi
c)care specifică termenele individuale pentru transmiterea acestor date.
Termenele respective se stabilesc între trei şi cinci ani.
Actul de punere în aplicare este pregătit în strânsă cooperare cu statele membre şi cu autorităţile regionale şi locale ale acestora şi, în acest sens, se ţine seama de disponibilitatea şi accesibilitatea datelor la nivel local, precum şi de planurile de mobilitate urbană existente.
Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 61 alineatul (3).
(3)Comisia instituie, de asemenea, până la 19 iulie 2025 cel târziu, o interfaţă web care să le permită autorităţilor relevante să transmită PMUD şi indicatorii menţionaţi la alineatul (1) litera (b) şi să le permită statelor membre să se asigure că PMUD şi indicatorii au fost transmişi.
(4)Până la 19 iulie 2025, statele membre, fără a aduce atingere articolului 8 alineatul (5), desemnează un punct naţional de contact pentru PMUD şi instituie un program naţional privind PMUD cu scopul de a sprijini nodurile urbane să adopte şi să pună în aplicare PMUD menţionate la alineatul (1) litera (b) punctul (i) de la prezentul articol.
Art. 42: Priorităţi suplimentare pentru nodurile urbane
În promovarea proiectelor de interes comun legate de nodurile urbane şi în plus faţă de priorităţile generale stabilite la articolele 12 şi 13, se acordă atenţie următoarelor aspecte:
(a)conexiunile pe primul şi ultimul kilometru la punctele de acces la reţeaua transeuropeană de transport menţionate la articolul 40 alineatul (1) litera (b) şi între acestea, în scopul de a îmbunătăţi performanţa reţelei transeuropene de transport, cum ar fi liniile de metrou şi de tramvai;
(b)interconectarea fluidă dintre infrastructura reţelei transeuropene de transport şi infrastructura de transport durabil regional şi local, care poate include:
(i)pentru pasageri, posibilitatea de a avea acces la informaţii, de a rezerva, de a-şi plăti călătoriile şi de a-şi obţine biletele prin intermediul serviciilor digitale de mobilitate multimodală pentru a permite itinerare optimizate pentru vehicule în vederea îmbunătăţirii gestionării fluxurilor de trafic, a îmbunătăţirii siguranţei rutiere şi a reducerii congestiei şi poluării aerului; şi
(ii)pentru transportul de marfă, instalaţii logistice urbane pentru o mai mare consolidare a livrărilor în zonele urbane, cum ar fi micronodurile şi nodurile logistice pentru biciclete, în special cele conectate la infrastructura de transport feroviar şi naval;
(c)interconectarea durabilă, fluidă şi sigură a infrastructurilor de transport de pasageri feroviare, rutiere şi, după caz, pe căi navigabile interioare, aeriene şi maritime, inclusiv integrarea infrastructurii pentru modurile active de transport, în special atunci când se construieşte sau se modernizează infrastructura de transport;
(d)interconectarea durabilă, fluidă şi sigură a infrastructurilor de transport de marfă feroviare, rutiere şi, după caz, pe căi navigabile interioare, aeriene şi maritime, precum şi conexiuni adecvate cu platformele şi instalaţiile logistice;
(e)atenuarea expunerii zonelor urbane la efectele negative ale tranzitului feroviar şi rutier;
(f)promovarea unui transport şi a unei mobilităţi eficiente, cu un nivel de zgomot scăzut şi cu emisii zero, inclusiv crearea unor flote urbane mai verzi pentru pasageri şi marfă;
(g)după caz, creşterea ponderii modale a transportului public şi a modurilor active de transport prin măsuri care să orienteze în principal mobilitatea pasagerilor către aceste moduri, inclusiv o infrastructură sigură şi securizată pentru modurile active;
(h)promovarea unei activităţi de livrare a mărfurilor în zonele urbane care să fie eficientă, cu un nivel de zgomot scăzut şi cu emisii reduse de dioxid de carbon;
(i)după caz, sporirea accesibilităţii şi a conectivităţii între zonele urbane şi rurale şi a accesului la un transport inteligent, durabil şi la preţuri accesibile; şi
(j)adoptarea de măsuri concrete care să stimuleze implementarea mai extinsă de instrumente TIC şi de sisteme de transport inteligent cu acces deschis tuturor operatorilor, pentru a permite itinerare optimizate pentru vehicule în vederea îmbunătăţirii gestionării fluxurilor de trafic, a reducerii congestiei şi poluării aerului şi a îmbunătăţirii siguranţei rutiere, precum şi informaţii în timp real privind disponibilitatea infrastructurii pentru combustibili alternativi.