Secţiunea 1 - Infrastructura de transport feroviar - Regulamentul 1679/13-iun-2024 privind orientările Uniunii pentru dezvoltarea reţelei transeuropene de transport, de modificare a Regulamentelor (UE) 2021/1153 şi (UE) nr. 913/2010 şi de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 1315/2013
Acte UE
Jurnalul Oficial seria L
În vigoare Versiune de la: 5 Decembrie 2025
SECŢIUNEA 1:Infrastructura de transport feroviar
Art. 14: Componente ale infrastructurii
(1)Infrastructura de transport feroviar cuprinde, în special:
a)liniile de cale ferată, inclusiv:
(i)şinele;
(ii)macazurile;
(iii)trecerile la nivel;
(iv)liniile abătute;
(v)tunelurile;
(vi)podurile; şi
(vii)infrastructura pentru atenuarea impactului asupra mediului;
b)gările situate de-a lungul liniilor de cale ferată indicate în anexa I pentru transferul călătorilor în cadrul modului de transport feroviar, precum şi între modul de transport feroviar şi alte moduri de transport;
c)infrastructurile de servicii feroviare situate de-a lungul liniilor de cale ferată indicate în hărţile din anexa I, altele decât gările de călători, astfel cum sunt definite la articolul 3 punctul 11 din Directiva 2012/34/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (49), în special staţiile de triaj, staţiile de formare a trenurilor, infrastructurile de manevrare, liniile de garare, infrastructurile de întreţinere, alte infrastructuri tehnice, cum ar fi instalaţiile de curăţare şi de spălare, infrastructurile de intervenţie şi de realimentare cu combustibil, precum şi instalaţiile de schimbare automată a ecartamentului pentru transportul feroviar;
(49)Directiva 2012/34/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 noiembrie 2012 privind instituirea spaţiului feroviar unic european (JO L 343, 14.12.2012, p. 32).
d)conexiunile rutelor de acces feroviar până la terminalele multimodale de marfă conectate prin calea ferată, inclusiv rutele de acces feroviar până la terminalele multimodale de marfă din porturile interioare şi maritime şi din aeroporturi, precum şi rutele de acces feroviar până la staţiile de triaj, astfel cum sunt menţionate la punctul 2 litera (c) din anexa II la Directiva 2012/34/UE;
e)elementele de control-comandă şi semnalizare de cale;
f)infrastructura energetică de cale;
g)infrastructura legată de instalaţiile pentru combustibili alternativi;
h)echipamentele asociate; şi
i)sistemele TIC în domeniul transporturilor.
(2)Printre echipamentele tehnice asociate liniilor de cale ferată se pot număra sistemele de electrificare, echipamentele pentru urcarea şi coborârea călătorilor şi pentru încărcarea şi descărcarea mărfurilor în gări şi terminale, precum şi tehnologii inovatoare în faza de implementare.
Art. 15: Cerinţe privind infrastructura de transport pentru reţeaua globală
(1)Statele membre se asigură că infrastructura feroviară a reţelei globale respectă:
a)Directiva (UE) 2016/797 şi actele sale de punere în aplicare adoptate în temeiul acesteia cu scopul de a asigura interoperabilitatea reţelei globale; şi
b)cerinţele specificaţiilor tehnice de interoperabilitate (STI) adoptate în temeiul articolelor 4 şi 5 din Directiva (UE) 2016/797, fără a aduce atingere derogărilor prevăzute la articolul 7 alineatul (1) din directiva respectivă.
(2)Statele membre se asigură că, până la 31 decembrie 2050, infrastructura feroviară a reţelei globale, cu excepţia conexiunilor menţionate la articolul 14 alineatul (1) litera (d):
a)este complet electrificată în ceea ce priveşte liniile de cale ferată şi, în măsura în care acest lucru este necesar pentru operaţiunile trenurilor electrice, în ceea ce priveşte liniile abătute;
b)permite, fără o autorizaţie specială, o sarcină pe osie de cel puţin 22,5 tone; şi
c)permite, fără o autorizaţie specială, exploatarea trenurilor de marfă cu o lungime a trenului de cel puţin 740 m (inclusiv locomotiva sau locomotivele). Această cerinţă este îndeplinită dacă, pe tronsoanele cu linie dublă, trenurilor de marfă cu o lungime de cel puţin 740 m li se poate aloca în fiecare zi cel puţin o trasă pe oră şi pe direcţie, în medie, în cazul în care o întreprindere feroviară solicită acest lucru.
(3)Cerinţele prevăzute la alineatul (2) literele (b) şi (c) se aplică numai liniilor din cadrul reţelei globale care:
a)conectează un terminal multimodal de marfă sau un port maritim sau interior cu cel mai apropiat punct de trecere al acestuia în reţeaua centrală de transport de marfă sau în reţeaua centrală extinsă de transport de marfă;
b)constituie o linie de redirecţionare a unei linii care face parte din reţeaua centrală de transport de marfă sau din reţeaua centrală extinsă de transport de marfă; sau
c)exploatează peste zece trenuri de marfă pe zi, în medie, în ambele direcţii, pe baza datelor pentru anul precedent înainte de notificare.
Până la 19 iulie 2027, statele membre notifică Comisiei liniile în cauză. În cazul tronsoanelor transfrontaliere, o astfel de notificare se emite cu acordul celorlalte state membre vizate.
(4)Statele membre se asigură că, până la 31 decembrie 2050, infrastructura feroviară a reţelei globale pe conexiunile menţionate la articolul 14 alineatul (1) litera (d) şi care este conectată la liniile de cale ferată utilizate pentru transportul de marfă astfel cum se menţionează la articolul 15 alineatul (3) îndeplineşte cerinţele prevăzute la alineatul (2) literele (a), (b) şi (c) de la prezentul articol, cu excepţia cazului în care, în ceea ce priveşte cerinţele prevăzute la alineatul (2) litera (c) de la prezentul articol, Comisia a acordat o derogare de la aplicarea articolului 38 alineatul (3) în temeiul articolului 38 alineatul (4).
(5)Statele membre se asigură că, în cazul construirii unei noi linii pe infrastructura feroviară a reţelei globale, se respectă cerinţa prevăzută la alineatul (2) litera (a), până la 31 decembrie 2040. Proiectele pentru s-a iniţiat evaluarea impactului asupra mediului înainte de 18 iulie 2024 sunt scutite de această obligaţie.
(6)Cerinţele prevăzute la alineatele (2)-(4) nu se aplică reţelelor izolate.
(7)Fără a aduce atingere alineatului (6), la cererea unui stat membru, în cazuri justificate în mod corespunzător, Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care acordă derogări de la cerinţele minime menţionate la alineatele (2)-(5) din motivul unor constrângeri geografice specifice sau al unor constrângeri fizice semnificative, al rezultatului negativ al analizei cost-beneficiu din punct de vedere socioeconomic sau al impactului negativ semnificativ asupra mediului sau a biodiversităţii. Orice astfel de cerere se justifică în mod corespunzător. Cererea de derogare este coordonată cu statul membru învecinat sau cu statele membre învecinate în cazul tronsoanelor transfrontaliere. Statele membre învecinate pot furniza un aviz statului membru care solicită derogarea. Statul membru anexează la cererea sa avizele statelor membre învecinate. Un stat membru poate solicita acordarea mai multor derogări într-o singură cerere.
Comisia evaluează cererea având în vedere justificarea furnizată, precum şi impactul semnificativ al acesteia asupra interoperabilităţii şi continuităţii reţelei feroviare, după caz. Comisia ia în considerare în mod corespunzător avizele statelor membre învecinate în cauză.
Comisia poate solicita informaţii suplimentare din partea statului membru în termen de cel mult 30 de zile calendaristice de la primirea cererii formulate în temeiul primului paragraf. În cazul în care Comisia consideră că informaţiile furnizate sunt insuficiente, aceasta poate solicita statului membru să le completeze în termen de 30 de zile calendaristice de la primirea informaţiilor suplimentare respective.
Comisia ia o decizie cu privire la derogarea solicitată în termen de cel mult şase luni de la primirea cererii formulate în temeiul primului paragraf sau, în cazul în care statele membre în cauză au furnizat informaţii suplimentare în conformitate cu al treilea paragraf, în termen de cel mult patru luni de la ultima dată când aceste informaţii au fost primite, luându-se în considerare data cea mai recentă. În absenţa unei decizii explicite a Comisiei în aceste termene, derogarea se consideră acordată.
Comisia notifică celorlalte state membre derogările acordate în temeiul prezentului articol.
Art. 16: Cerinţe privind infrastructura de transport pentru reţeaua centrală şi reţeaua centrală extinsă
(1)Statele membre se asigură că infrastructura feroviară a reţelei centrale şi a reţelei centrale extinse respectă dispoziţiile articolului 15 alineatul (1).
(2)Statele membre se asigură că, până la 31 decembrie 2040, infrastructura feroviară a reţelei centrale extinse, cu excepţia conexiunilor menţionate la articolul 14 alineatul (1) litera (d) pentru liniile care fac parte din reţeaua de transport de marfă:
a)îndeplineşte cerinţele prevăzute la articolul 15 alineatul (2) literele (a) şi (b);
b)permite, fără o autorizaţie specială, exploatarea trenurilor de marfă cu o lungime a trenului de cel puţin 740 m (inclusiv locomotiva sau locomotivele). Această cerinţă este îndeplinită dacă sunt respectate cel puţin următoarele condiţii:
(i)pe tronsoanele cu linie dublă, trenurilor de marfă cu o lungime de cel puţin 740 m li se pot aloca cel puţin o trasă la două ore pe fiecare direcţie şi nu mai puţin de 24 de trase pe zi, în cazul în care o întreprindere feroviară solicită acest lucru;
(ii)pe tronsoanele cu o singură linie, trenurilor de marfă cu o lungime de cel puţin 740 m li se pot aloca cel puţin o trasă la trei ore pe fiecare direcţie şi nu mai puţin de 12 trase pe zi, în cazul în care o întreprindere feroviară solicită acest lucru; şi
c)pentru tronsoanele feroviare care leagă terminalele multimodale de marfă din două noduri urbane sau terminalul multimodal de marfă al unui nod urban şi un punct de trecere a frontierei, peste 75 % din lungimea fiecărui tronson feroviar este proiectată pentru o viteză de cel puţin 100 km/h pentru trenurile de marfă de pe liniile de transport de marfă ale reţelei centrale extinse.
(3)Statele membre se asigură că, în cazul construirii unei noi linii pe infrastructura feroviară a reţelei centrale extinse, se respectă cerinţa prevăzută la articolul 15 alineatul (2) litera (a), până la 31 decembrie 2030. Proiectele pentru care s-a iniţiat evaluarea impactului asupra mediului înainte de 18 iulie 2024 sunt scutite de această obligaţie.
(4)Statele membre se asigură că, până la 31 decembrie 2040, infrastructura feroviară a reţelei centrale extinse, cu excepţia conexiunilor menţionate la articolul 14 alineatul (1) litera (d) pentru liniile care fac parte din reţeaua de transport de persoane:
a)îndeplineşte cerinţele prevăzute la articolul 15 alineatul (2) litera (a) în ceea ce priveşte liniile aferente transportului de persoane din cadrul reţelei centrale extinse; şi
b)pentru tronsoanele feroviare care leagă terminalele multimodale de pasageri din două noduri urbane sau terminalele multimodale de pasageri ale unui nod urban şi un punct de trecere a frontierei, peste 75 % din lungimea fiecărui tronson feroviar este proiectată pentru o viteză de cel puţin 160 km/h pentru trenurile de călători de pe liniile de transport de călători ale reţelei centrale extinse.
(5)Statele membre se asigură că, până la 31 decembrie 2040, infrastructura feroviară a reţelei centrale extinse pe conexiunile menţionate la articolul 14 alineatul (1) litera (d) îndeplineşte cerinţele prevăzute la articolul 15 alineatul (2) literele (a) şi (b) şi la alineatul (2) litera (b) de la prezentul articol, cu excepţia cazului în care, în ceea ce priveşte cerinţele prevăzute la alineatul (2) litera (b) de la prezentul articol, s-a acordat o derogare de la aplicarea articolului 38 alineatul (3) în temeiul articolului 38 alineatul (4).
(6)Statele membre se asigură că, până la 31 decembrie 2030, infrastructura feroviară a reţelei centrale, cu excepţia conexiunilor menţionate la articolul 14 alineatul (1) litera (d):
a)pentru liniile care fac parte din reţeaua de transport de marfă: îndeplineşte cerinţele prevăzute la alineatul (2) literele (a), (b) şi (c) de la prezentul articol; şi
b)pentru liniile care fac parte din reţeaua de transport de persoane: îndeplineşte cerinţele prevăzute la articolul 15 alineatul (2) litera (a).
(7)Statele membre se asigură că, până la 31 decembrie 2040, infrastructura feroviară care face parte din reţeaua centrală pentru transportul de persoane, cu excepţia conexiunilor menţionate la articolul 14 alineatul (1) litera (d), îndeplineşte cerinţele prevăzute la alineatul (4) litera (b) de la prezentul articol.
(8)Statele membre se asigură că, până la 31 decembrie 2040, liniile pentru transportul de marfă care fac parte din infrastructura feroviară a reţelei centrale sau a reţelei centrale extinse, inclusiv conexiunile menţionate la articolul 14 alineatul (1) litera (d), permit circulaţia trenurilor de marfă care transportă semiremorci standard de până la 4 m înălţime, încărcate la o înălţime de cel puţin 27 cm deasupra părţii superioare a şinei pe coridoarele europene de transport de pe teritoriile lor.
Această cerinţă este considerată îndeplinită dacă sunt respectate cel puţin următoarele condiţii pe fiecare coridor european de transport de pe teritoriul statului membru:
a)există cel puţin o linie directă care îndeplineşte cerinţa respectivă şi care permite exploatarea neîntreruptă a trenurilor pe teritoriul unui stat membru şi pe liniile transfrontaliere cu fiecare stat membru învecinat;
b)există cel puţin o linie directă care îndeplineşte cerinţa respectivă către cel puţin un terminal feroviar-rutier sau un terminal multimodal de marfă situat într-un port maritim sau adiacent unui port maritim care face parte din coridorul european de transport pe teritoriul unui stat membru; şi
c)există cel puţin o linie directă care îndeplineşte cerinţa respectivă către cel puţin unul dintre aceste puncte finale, în cazul în care unul sau mai multe puncte finale ale unui coridor sunt situate pe teritoriul unui stat membru.
În cazul tronsoanelor transfrontaliere, determinarea liniilor în cauză se face de comun acord cu statele membre învecinate relevante.
Cel târziu până la 19 iulie 2027, statele membre notifică Comisiei liniile în cauză.
(9)Statele membre se asigură că, până la 31 decembrie 2030, infrastructura feroviară a reţelei centrale pe conexiunile menţionate la articolul 14 alineatul (1) litera (d) îndeplineşte cerinţele prevăzute la articolul 15 alineatul (2) literele (a) şi (b) şi la alineatul (2) litera (b) de la prezentul articol, cu excepţia cazului în care, în ceea ce priveşte cerinţele prevăzute la alineatul (2) litera (b) de la prezentul articol, Comisia a acordat o derogare de la aplicarea articolului 38 alineatul (3) în temeiul articolului 38 alineatul (4).
(10)Cerinţele prevăzute la alineatele (2)-(9) nu se aplică reţelelor izolate.
(11)Fără a aduce atingere alineatului (10), la cererea unui stat membru, în cazuri justificate în mod corespunzător, Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care acordă derogări de la cerinţele minime menţionate la prezentul articol din motivul unor constrângeri geografice specifice sau al unor constrângeri fizice semnificative, al rezultatului negativ al analizei cost-beneficiu din punct de vedere socioeconomic sau al impactului negativ semnificativ asupra mediului sau a biodiversităţii. Orice astfel de cerere se justifică în mod corespunzător. Cererea de derogare este coordonată cu statul membru învecinat sau cu statele membre învecinate în cazul tronsoanelor transfrontaliere. Statele membre învecinate pot furniza un aviz statului membru care solicită derogarea. Statul membru anexează la cererea sa avizele statelor membre învecinate. Un stat membru poate solicita acordarea mai multor derogări într-o singură cerere.
Comisia evaluează cererea având în vedere justificarea furnizată, precum şi impactul semnificativ al acesteia asupra interoperabilităţii şi continuităţii reţelei feroviare, după caz. Comisia ia în considerare în mod corespunzător avizele statelor membre învecinate în cauză.
Atunci când evaluează cererile de derogare de la cerinţa referitoare la transportul semiremorcilor prevăzută la alineatul (8), Comisia ia în considerare în special rezultatele analizei cost-beneficiu din punct de vedere socioeconomic, precum şi potenţiala perturbare a serviciilor cauzată de lucrările necesare pentru îndeplinirea cerinţei respective.
Atunci când evaluează cererile de derogare de la cerinţele prevăzute la prezentul articol pentru reţeaua centrală extinsă, Comisia ia în considerare în special orice investiţie majoră efectuată de statul membru în cauză pe o linie paralelă în imediata apropiere a celor care urmează să fie nou construite.
Comisia poate solicita informaţii suplimentare din partea statului membru în termen de cel mult 30 de zile calendaristice de la primirea cererii formulate în temeiul primului paragraf. În cazul în care Comisia consideră că informaţiile furnizate sunt insuficiente, aceasta poate solicita statului membru să le completeze în termen de 30 de zile calendaristice de la primirea informaţiilor suplimentare respective.
Comisia ia o decizie cu privire la derogarea solicitată în termen de cel mult şase luni de la primirea cererii formulate în temeiul primului paragraf sau, în cazul în care statele membre în cauză au furnizat informaţii suplimentare în conformitate cu al treilea paragraf, în termen de cel mult patru luni de la ultima dată când aceste informaţii au fost primite, luându-se în considerare data cea mai recentă. În absenţa unei decizii explicite a Comisiei în aceste termene, derogarea se consideră acordată.
Comisia notifică celorlalte state membre derogările acordate în temeiul prezentului articol.
Art. 17: Ecartamentul nominal standard european al liniilor de cale ferată
(1)Statele membre se asigură că orice nouă linie de cale ferată a reţelei centrale şi a reţelei centrale extinse, inclusiv conexiunile menţionate la articolul 14 alineatul (1) litera (d), prevede ecartamentul nominal standard european de 1 435 mm. Această cerinţă este considerată îndeplinită atunci când trenurile cu ecartament de 1 435 mm pot circula pe infrastructură până la 31 decembrie 2030 pentru reţeaua centrală şi până la 31 decembrie 2040 pentru reţeaua centrală extinsă. În sensul prezentului articol, "nouă linie de cale ferată" înseamnă orice linie pentru care lucrările de construcţie nu au început până la 18 iulie 2024.
(2)Prin derogare de la alineatul (1) de la prezentul articol, statele membre pe teritoriul cărora, la 18 iulie 2024, nicio nouă linie de cale ferată nu este planificată să fie conectată la frontiera terestră a unui alt stat membru în conformitate cu anexa I elaborează un plan de identificare a noii linii de cale ferată care urmează să fie construită în conformitate cu ecartamentul nominal standard european de 1 435 mm. Planul respectiv ţine seama de impactul asupra interoperabilităţii cu statul membru sau statele membre învecinate, luând în considerare, cu precădere, posibila migrare a liniilor existente de cale ferată la ecartamentul nominal standard european de 1 435 mm, în conformitate cu alineatul 3 de la prezentul articol. Planul include o analiză cost-beneficiu din punct de vedere socioeconomic care justifică decizia statului membru, acolo unde este cazul, de a nu construi infrastructură feroviară nouă în conformitate cu ecartamentul nominal standard european de 1 435 mm, precum şi o evaluare a impactului asupra interoperabilităţii. Acest plan se transmite Comisiei până la 19 iulie 2026.
(3)Statele membre care au o reţea feroviară existentă sau o parte a acesteia cu un ecartament diferit de ecartamentul nominal standard european de 1 435 mm efectuează, până la 19 iulie 2026, o evaluare care identifică liniile de cale ferată existente situate pe coridoarele de transport europene în vederea posibilei migrări a acestora la ecartamentul nominal standard european de 1 435 mm. Evaluarea este coordonată cu statul membru sau statele membre învecinate în cazul tronsoanelor transfrontaliere. Evaluarea include o analiză cost-beneficiu din punct de vedere socioeconomic cu privire la viabilitatea posibilei migrări la ecartamentul nominal standard european de 1 435 mm şi o evaluare a impactului asupra interoperabilităţii.
Pe baza evaluării prevăzute la primul paragraf, statele membre elaborează, după caz, un plan de migrare la ecartamentul nominal standard european de 1 435 mm, în termen de cel mult un an de la finalizarea evaluării, în care identifică liniile de cale ferată existente situate pe coridoarele europene de transport care urmează să fie migrate la ecartamentul nominal standard european de 1 435 mm şi oferă indicaţii privind calendarul migrării.
Primul şi al doilea paragraf se aplică mutatis mutandis în cazul liniilor de cale ferată pentru care lucrările de construcţie începuseră la 18 iulie 2024.
(4)Priorităţile în materie de planificare a infrastructurii şi a investiţiilor care rezultă din planurile menţionate la alineatele (2) şi (3) de la prezentul articol se includ în primul plan de acţiune al coordonatorului european pentru un coridor european de transport din care fac parte liniile feroviare de transport de marfă cu ecartament diferit de ecartamentul nominal standard european, în conformitate cu articolul 54.
(5)La cererea unui stat membru, în cazuri justificate în mod corespunzător, Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care acordă o derogare temporară de la cerinţele menţionate la alineatul (1) pentru noile linii de cale ferată din reţeaua centrală şi din reţeaua centrală extinsă sau pentru o parte a acestora, ca urmare a rezultatelor negative ale analizei cost-beneficiu din punct de vedere socioeconomic. Orice astfel de cerere de derogare se bazează pe o justificare corespunzătoare. Cererile de derogare sunt coordonate cu statul membru învecinat sau cu statele membre învecinate în cazul tronsoanelor transfrontaliere. Statele membre învecinate pot furniza un aviz statului membru care solicită derogarea. Statul membru anexează la cererea sa avizele statelor membre învecinate. Un stat membru poate solicita acordarea mai multor derogări într-o singură cerere.
Comisia evaluează cererea având în vedere justificarea furnizată, precum şi impactul semnificativ al acesteia asupra interoperabilităţii şi continuităţii reţelei feroviare, după caz. Comisia ia în considerare în mod corespunzător avizele statelor membre învecinate în cauză.
Comisia poate solicita informaţii suplimentare din partea statului membru în termen de cel mult 30 de zile calendaristice de la primirea cererii formulate în temeiul primului paragraf. În cazul în care Comisia consideră că informaţiile furnizate sunt insuficiente, aceasta poate solicita statului membru să le completeze în termen de 30 de zile calendaristice de la primirea informaţiilor suplimentare respective.
Comisia ia o decizie cu privire la derogarea solicitată în termen de cel mult şase luni de la primirea cererii formulate în temeiul primului paragraf sau, în cazul în care statele membre în cauză au furnizat informaţii suplimentare în conformitate cu al treilea paragraf, în termen de cel mult patru luni de la ultima dată când aceste informaţii au fost primite, luându-se în considerare data cea mai recentă. Decizia indică perioada pentru care se acordă derogarea.
Comisia notifică celorlalte state membre derogările acordate în temeiul prezentului articol.
Art. 18: Sistemul european de management al traficului feroviar
(1)Statele membre se asigură că:
a)ERTMS se instalează până la 31 decembrie 2040 în infrastructura feroviară a reţelei centrale extinse şi până la 31 decembrie 2050 în cea a reţelei globale, cu excepţia conexiunilor menţionate la articolul 14 alineatul (1) litera (d), asigurând totodată o implementare sincronizată şi armonizată a ERTMS pe cale şi la bordul trenurilor; şi
b)ERTMS se implementează pe conexiunile menţionate la articolul 14 alineatul (1) litera (d) din reţeaua centrală extinsă până la 31 decembrie 2040 şi din reţeaua globală până la 31 decembrie 2050 în cazul în care statul membru în cauză consideră, în coordonare cu părţile interesate relevante, în special cu administratorul de infrastructură, că astfel de echipamente sunt necesare.
(2)Statele membre se asigură că, până la 31 decembrie 2030:
a)infrastructura feroviară a reţelei centrale, cu excepţia conexiunilor menţionate la articolul 14 alineatul (1) litera (d), îndeplineşte cerinţele prevăzute la alineatul (1); şi
b)ERTMS se implementează pe conexiunile menţionate la articolul 14 alineatul (1) litera (d) din reţeaua centrală în cazul în care statul membru în cauză consideră, în coordonare cu părţile interesate relevante, în special cu administratorul de infrastructură, că astfel de echipamente sunt necesare.
(3)Statele membre asigură dezafectarea sistemelor de clasă B până la 31 decembrie 2040 în reţeaua centrală, până la 31 decembrie 2045 în reţeaua centrală extinsă şi până la 31 decembrie 2050 în reţeaua globală, cu condiţia garantării unui nivel adecvat de siguranţă, cu excepţia tronsoanelor din nodurile urbane care sunt utilizate deopotrivă de trenurile suburbane de călători echipate cu sisteme specifice de protecţie a trenurilor de clasă B.
(4)Statele membre se asigură că infrastructura feroviară a reţelei centrale, a reţelei centrale extinse şi a reţelei globale este echipată cu sistemul ERTMS bazat pe comunicaţii radio până la 31 decembrie 2050.
(5)Statele membre se asigură că sistemul ERTMS bazat pe comunicaţii radio este implementat în infrastructura feroviară a reţelei centrale, a reţelei centrale extinse şi a reţelei globale începând cu 31 decembrie 2030, în cazul construirii unei noi linii, sau începând cu 31 decembrie 2040, în cazul modernizării sistemului de semnalizare.
(6)Statele membre se asigură că, până la 31 decembrie 2050, sistemul ERTMS bazat pe comunicaţii radio este implementat pe conexiunile menţionate la articolul 14 alineatul (1) litera (d) din reţeaua centrală, reţeaua centrală extinsă şi reţeaua globală în cazul în care statul membru în cauză consideră, în coordonare cu administratorul de infrastructură şi cu ale părţi interesate relevante, că astfel de echipamente sunt necesare. În cazul construirii unei linii noi, această implementare se asigură începând cu 31 decembrie 2030.
(7)Cerinţele prevăzute la alineatele (1)-(6) nu se aplică reţelelor izolate.
(8)Fără a aduce atingere alineatului (7), la cererea unui stat membru, în cazuri justificate în mod corespunzător, Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care acordă derogări în ceea ce priveşte cerinţele menţionate la alineatele (1)-(6). Orice cerere de derogare se bazează pe un rezultat negativ al unei analize cost-beneficiu din punct de vedere socioeconomic şi pe o evaluare a impactului asupra interoperabilităţii. Orice astfel de cerere se justifică în mod corespunzător. Cererea de derogare este coordonată cu statul membru învecinat sau cu statele membre învecinate în cazul tronsoanelor transfrontaliere. Statele membre învecinate pot furniza un aviz statului membru care solicită derogarea. Statul membru anexează la cererea sa avizele statelor membre învecinate. Un stat membru poate solicita acordarea mai multor derogări într-o singură cerere. Derogările solicitate respectă cerinţele Directivei (UE) 2016/797.
Comisia evaluează cererea având în vedere justificarea furnizată în temeiul primului paragraf, precum şi impactul semnificativ al acesteia asupra interoperabilităţii. Comisia ia în considerare în mod corespunzător avizele statelor membre învecinate în cauză.
Comisia poate solicita informaţii suplimentare din partea statului membru în termen de cel mult 30 de zile calendaristice de la primirea cererii formulate în temeiul primului paragraf. În cazul în care Comisia consideră că informaţiile furnizate sunt insuficiente, aceasta poate solicita statului membru să le completeze în termen de 30 de zile calendaristice de la primirea informaţiilor suplimentare respective.
Comisia ia o decizie cu privire la derogarea solicitată în termen de cel mult şase luni de la primirea cererii formulate în temeiul primului paragraf sau, în cazul în care statele membre în cauză au furnizat informaţii suplimentare în conformitate cu al treilea paragraf, în termen de cel mult patru luni de la ultima dată când aceste informaţii au fost primite, luându-se în considerare data cea mai recentă. În absenţa unei decizii explicite a Comisiei în aceste termene, derogarea se consideră acordată.
Comisia notifică celorlalte state membre derogările acordate în temeiul prezentului articol.
Art. 19: Priorităţi operaţionale
(1)Structura de guvernanţă a transportului feroviar de marfă depune toate eforturile posibile pentru a se asigura că, până la 31 decembrie 2030, pe coridoarele europene de transport, calitatea serviciilor furnizate întreprinderilor feroviare şi cerinţele tehnice şi operaţionale pentru utilizarea infrastructurii nu constituie o piedică în calea îndeplinirii următoarelor valori-ţintă legate de performanţa operaţională a serviciilor de transport feroviar de marfă la nivelul coridoarelor europene de transport:
a)pentru fiecare tronson transfrontalier intern, timpul de staţionare în cazul tuturor trenurilor de marfă care trec frontiera dintre două state membre nu depăşeşte, în medie, 25 de minute, cu excepţia tronsoanelor în care are loc o schimbare a ecartamentului sau unde verificările efectuate la o frontieră în care controalele nu au fost încă eliminate pentru traficul feroviar în conformitate cu punctul 1.2 din anexa VI la Regulamentul (UE) 2016/399 nu permit respectarea acestui interval de timp; timpul de staţionare a unui tren pe un tronson transfrontalier înseamnă timpul suplimentar total de tranzit care poate fi atribuit existenţei punctului de trecere a frontierei, indiferent de procedurile sau considerentele de natură infrastructurală, operaţională, tehnică şi administrativă; timpul de staţionare nu include timpul care nu poate fi atribuit trecerii frontierei, cum ar fi procedurile operaţionale efectuate în cadrul unor infrastructuri situate în apropierea punctului de trecere a frontierei, dar care nu sunt legate în mod intrinsec de acesta; şi
b)cel puţin 75 % dintre trenurile de marfă care traversează cel puţin o frontieră de-a lungul unui coridor de transport de marfă ajung la destinaţie sau la frontiera externă a Uniunii, dacă destinaţia lor se află în afara Uniunii, la ora programată sau cu o întârziere mai mică de 30 de minute din motive care pot fi imputate administratorului sau administratorilor de infrastructură ai Uniunii; întârzierile survenite în ţările terţe care sunt traversate de trenuri de marfă şi imputabile acestora nu sunt luate în considerare.
(2)Statele membre depun toate eforturile posibile pentru a se asigura că, până la 31 decembrie 2030 pentru liniile pentru transportul de marfă din reţeaua centrală, până la 31 decembrie 2040 pentru liniile pentru transportul de marfă din reţeaua centrală extinsă şi până la 31 decembrie 2050 pentru liniile pentru transportul de marfă din reţeaua globală menţionate la articolul 15 alineatul (3), se aplică următoarele condiţii:
a)pe tronsoanele cu linie dublă, trenurilor de marfă cu o lungime de cel puţin 740 m (incluzând locomotiva sau locomotivele) li se pot aloca cel puţin două trase pe oră şi pe direcţie; şi
b)pe tronsoanele cu o singură linie, trenurilor de marfă cu o lungime de cel puţin 740 m (incluzând locomotiva sau locomotivele) li se poate aloca cel puţin o trasă din două în două ore şi pe direcţie.
Art. 20: Priorităţi suplimentare pentru dezvoltarea infrastructurii feroviare
În promovarea proiectelor de interes comun legate de infrastructura feroviară şi în plus faţă de priorităţile generale stabilite la articolele 12 şi 13, se acordă atenţie următoarelor aspecte:
(a)migrarea la ecartamentul nominal standard european de 1 435 mm, dacă este cazul;
(b)atenuarea impactului zgomotului şi al vibraţiilor cauzate de transportul feroviar, în special prin intermediul unor măsuri vizând materialul rulant şi infrastructura, inclusiv bariere fonice;
(c)îmbunătăţirea siguranţei trecerilor la nivel;
(d)după caz, conectarea infrastructurii de transport feroviar cu infrastructura porturilor căilor navigabile interioare;
(e)sub rezerva unei analize cost-beneficiu din punct de vedere socioeconomic, dezvoltarea infrastructurii pentru lungimi ale trenurilor mai mari de 740 m şi de cel mult 1 500 m şi o sarcină pe osie de 25,0 t la construirea şi modernizarea liniilor de cale ferată destinate traficului de marfă;
(f)dezvoltarea şi implementarea tehnologiilor inovatoare pentru căile ferate, sprijinindu-se în special pe activitatea întreprinderii comune Shift2Rail şi a întreprinderii comune pentru căile ferate ale Europei, în special exploatarea automată a trenurilor, managementul avansat al traficului şi conectivitatea digitală pentru călători, pe baza sistemului ERTMS şi a cuplelor automate digitale, a conectivităţii bazate pe 5G şi pe sateliţi şi a unităţilor de navigaţie inerţială pentru unităţile de geopoziţionare ale ERTMS;
(g)în contextul construirii sau modernizării infrastructurii feroviare, asigurarea continuităţii şi accesibilităţii pistelor pentru pietoni şi pentru biciclete şi crearea de locuri de parcare pentru biciclete în apropierea gărilor, cu scopul de a promova modurile active de transport;
(h)dezvoltarea unor tehnologii inovatoare privind combustibilii alternativi pentru căile ferate, cum ar fi hidrogenul sau trenurile alimentate cu baterii pentru tronsoanele care sunt exceptate de la cerinţa de electrificare;
(i)pentru dezvoltarea reţelei transeuropene de transport, prevederea unui standard de asigurare a circulaţiei trenurilor de marfă care transportă semiremorci standard de până la 4 metri înălţime încărcate la o înălţime de 33 cm, fără nicio cerinţă suplimentară pentru autorizaţia specială de a furniza servicii; şi
(j)trecerea la calea ferată dublă pe tronsoanele de strangulare a traficului care se confruntă cu bariere de capacitate.