Art. 26. - Art. 26: Cerinţe privind infrastructura de transport pentru reţeaua globală - Regulamentul 1679/13-iun-2024 privind orientările Uniunii pentru dezvoltarea reţelei transeuropene de transport, de modificare a Regulamentelor (UE) 2021/1153 şi (UE) nr. 913/2010 şi de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 1315/2013

Acte UE

Jurnalul Oficial seria L

În vigoare
Versiune de la: 5 Decembrie 2025
Art. 26: Cerinţe privind infrastructura de transport pentru reţeaua globală
(1)Statele membre se asigură că:
a)infrastructura pentru combustibili alternativi este instalată în porturile maritime din cadrul reţelei globale în conformitate cu Regulamentul (UE) 2023/1804;
b)porturile maritime din cadrul reţelei globale sunt echipate cu infrastructura necesară pentru îmbunătăţirea performanţei de mediu a navelor în porturi, în special instalaţii de preluare pentru predarea deşeurilor provenite de la nave, în conformitate cu Directiva (UE) 2019/883 a Parlamentului European şi a Consiliului (51);
(51)Directiva (UE) 2019/883 a Parlamentului European şi a Consiliului din 17 aprilie 2019 privind instalaţiile portuare de preluare pentru predarea deşeurilor provenite de la nave, de modificare a Directivei 2010/65/UE şi de abrogare a Directivei 2000/59/CE (JO L 151, 7.6.2019, p. 116).
c)Sistemele VTMIS şi SafeSeaNet sunt implementate în conformitate cu Directiva 2002/59/CE; şi
d)ghişeele unice naţionale în domeniul maritim sunt implementate în conformitate cu Regulamentul (UE) 2019/1239.
(2)Statele membre se asigură că, până la 31 decembrie 2050:
a)porturile maritime din cadrul reţelei globale cu un volum anual total al mărfurilor de peste 2 milioane de tone sunt conectate la infrastructura feroviară şi rutieră şi, acolo unde este posibil, la căile navigabile interioare; cifra de referinţă pentru acest volum total fiind reprezentată de cea mai recentă medie calculată pe trei ani disponibilă, pe baza statisticilor publicate de Eurostat;
b)orice port maritim din cadrul reţelei globale care deserveşte traficul de marfă oferă cel puţin un terminal multimodal de marfă care este deschis tuturor operatorilor şi utilizatorilor, fără discriminare, şi care aplică tarife transparente şi nediscriminatorii;
c)canalele maritime, şenalele navigabile şi estuarele care fac legătura între două mări sau care oferă acces de la mare la porturile maritime corespund cel puţin căilor navigabile interioare ce îndeplinesc cerinţele prevăzute la articolul 23; şi
d)porturile maritime din cadrul reţelei globale conectate la căile navigabile interioare sunt echipate cu o capacitate de manipulare a mărfurilor pentru navele de navigaţie interioară.
Obligaţia de a asigura conexiunea menţionată la litera (a) de la primul paragraf nu se aplică în cazul în care constrângeri geografice specifice ori constrângeri fizice semnificative împiedică o astfel de conexiune.
(3)La cererea unui stat membru, în cazuri justificate în mod corespunzător, Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care acordă derogări de la cerinţele minime menţionate la alineatul (2) din motivul unor constrângeri geografice specifice sau al unor constrângeri fizice semnificative, al rezultatului negativ al analizei cost-beneficiu din punct de vedere socioeconomic sau al impactului negativ semnificativ asupra mediului sau biodiversităţii. Orice astfel de cerere se justifică în mod corespunzător. Un stat membru poate solicita acordarea mai multor derogări într-o singură cerere.
Comisia evaluează cererea având în vedere justificarea furnizată în temeiul primului paragraf.
Comisia poate solicita informaţii suplimentare din partea statului membru în termen de cel mult 30 de zile calendaristice de la primirea cererii formulate în temeiul primului paragraf. În cazul în care Comisia consideră că informaţiile furnizate sunt insuficiente, aceasta poate solicita statului membru să le completeze în termen de 30 de zile calendaristice de la primirea informaţiilor suplimentare respective.
Comisia ia o decizie cu privire la derogarea solicitată în termen de cel mult şase luni de la primirea cererii formulate în temeiul primului paragraf sau, în cazul în care statele membre în cauză au furnizat informaţii suplimentare în conformitate cu al treilea paragraf, în termen de cel mult patru luni de la ultima dată când aceste informaţii au fost primite, luându-se în considerare data cea mai recentă. În absenţa unei decizii explicite a Comisiei în aceste termene, derogarea se consideră acordată.
Comisia notifică celorlalte state membre derogările acordate în temeiul prezentului articol.